I. Întocmirea profilului psihologic pe baza analizei produselor activităţii

- repere teoretice -

Psihicul uman a fost definit drept un „ansamblu de stări, însuşiri, fenomene şi procese

subiective ce depind cu necesitate de mecanismele cerebrale şi de interacţiunea cu lumea

obiectivă, îndeplinind funcţii de raportare la lume şi la sine, prin orientări, reflectare,

planificare mentală şi acţiuni transformati-creative.” (Parot F., Richelle M., 1995, Introducere

în psihologie, Humanitas, Bucureşti).

În cazul cadrului didactic se pune problema cunoaşterii psihologice a personalităţii

elevului din condiţia particulară a elementelor situaţiei de cunoaştere în contextul educaţional.

Cunoaşterea de ordin psihopedagogic are ca particularităţi subiectivismul cadrului

didactic şi dinamismul vieţii psihice a copilului.

În primul rând educatorul nu trebuie să uite că obiectul acţiunii sale, educatul, este o

fiinţă umană unică, de aceea un prim pas este cunoaşterea particularităţilor individuale şi de

vârstă ale elevilor, de asemenea, trebuie să aibă în vedere că personalitatea celui educat este în

schimbare continuă.

Între condiţiile unei cunoaşteri psihologice reuşite sunt următoarele: cunoaşterea să fie

sistematică şi permanentă, utilizarea cât mai multor metode şi procedee pentru acelaşi elev,

copilul nu trebuie să ştie că este studiat, împrejurările în care este studiat elevul să fie cât mai

variate. Observarea copilului presupune un climat de încredere şi afecţiune reciprocă,

intimitatea creează şi sporeşte încrederea.

Activitatea de învăţare desfăşurată de elevi se materializează deseori în produse

(lucrări, obiecte fizice) care pot constitui un reper pentru verificarea şi evaluarea

cunoştinţelor, capacităţilor şi deprinderilor dobândite în procesul de învăţare. În acelaşi timp,

produsele activităţii elevilor reprezintă căi de cunoştere a acestora şi oferă posibilitatea

pătrunderii în esenţa individualităţii lor.

Metoda analizei produselor activităţii este una dintre cele mai utilizate metode în

psihologie, inclusiv în psihologia copilului şi psihologia şcolară şi constă în analiza diferitelor

produse ale activităţii elevilor (persoanelor) cu scopul relevării unor trăsături ale personalităţii

acestora.

Această metodă oferă, indirect, date privitoare la acţiunea educaţională, îndeosebi

asupra rezultatelor ei, astfel încât oferă prilejul unor reflecţii retroactive şi a unor comparaţii

între ceea ce se constată la momentul respectiv şi ceea ce ne oferă alte metode sau procedee.

Produsele activităţii ne permit să facem previziuni în legătură cu dezvoltarea

personalităţii copiilor şi să depistăm cauzele unor manifestări comportamentale.

1

Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigaţie psihologică.

Prin aplicarea acestei metode obţinem date cu privire la: capacităţile psihice de care dispun

copiii (coerenţa planului mental, forţa imaginaţiei, amploarea intereselor, calitatea

cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor şi aptitudinilor, etc), stilul realizării (personal sau

comun, obişnuit), nivelul dotării (înalt, mediu, slab), progresele realizate în învăţare (prin

realizarea repetată a unor produse ale activităţii). Pentru cercetători o mare importanţă o are

fixarea unor criterii după care să evalueze produsele activităţii. Printre acestea mai

semnificative sunt: corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, complexitatea-

simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.

Analiza psihologică a produselor activităţii are două componente principale: analiza

produsului finit (care reprezintă exteriorizările însuşirilor psihice ale persoanei şi permit să se

tragă concluzii privind nivelul de dezvoltare a capacităţilor sale psihice) şi analiza etapelor

sau a procesului de realizare a produsului (constă în urmărirea modului în care copilul se

pregăteşte şi acţionează pentru a realiza un produs, însoţită de interpretarea psihologică a

celor observate). Astfel copilul poate fi cunoscut mai bine în ceea ce priveşte aptitudinile,

temperamentul, caracterul, interesele, stilul de lucru, capacitatea de organizare, stabilitatea

emoţională.

Nevoia de acţiune şi de materializare a acesteia este extrem de puternică la vârsta

şcolarităţii. Prin scris, desen, muzică, jocuri logice, machete, construcţii simple sau savante,

modelaj etc. se fixează interese sau pasiuni care pot fi hotărâtoare în cariera şi viaţa unei

persoane.

În cazul elevilor, activitatea fundamentală fiind învăţătura, studierea produselor

muncii lor se referă, în primul rând la cunoaşterea realizărilor pe care le obţin în practica

şcolară, începând de la rezolvarea celor mai simple probleme şi elaborarea temelor pentru

acasă, până la probe mai complexe cum ar fi testele de evaluare formativă/sumativă care

oglindesc nivelul de pregătire al elevilor în comparaţie cu cerinţele şcolare.

Caracterul testelor de evaluare contribuie la formarea unei opinii asupra nivelului de

cunoştinţe şi în sublinierea anumitor trăsături individuale, în funcţie de modul cum au fost

concepute, dacă elevii au fost solicitaţi să răspundă la anumite întrebări sau să trateze pe larg

un anumit subiect, dacă elevii trebuie să redea anumite cunoştinţe sau să le pună în practică.

Analiza şi discutarea testelor, cu fiecare elev în parte şi în colectivul clasei, evidenţierea unor

aspecte pozitive şi sublinierea celor mai frecvente greşeli stimulează la elevi autoreflecţia,

dezvoltându-le spiritul critic şi autocritic.

2

Compunerile elvilor constituie un produs semnificativ al activităţii lor. Compunerile

libere dau informaţii importante despre dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă, dar şi

despre forţa imaginaţiei cât şi asupra sferei intereselor acestora.

În general produsele de ordin artistic sunt relevante mai ales pentru componentele

motivaţional afective şi morale ale personalităţii, în timp ce produsele de ordin ştiinţific şi

tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-instrumental şi motorii.

Dintre toate producţiile elevilor, având o valoare probată de cercetători de-a lungul

timpului, desenele au o funcţie psihodiagnostică ridicată, atât sub raport proiectiv, cât şi

pentru aspectele cognitive.

Testul Desenul Omuleţului, a fost dezvoltat iniţial de către Florence Goodenough în

1926, pentru diagnoza gândirii conceptuale şi a capacităţii de observare a copiilor. Ideea

desenării unui om a dus la structurarea unui test proiectiv, folosit ulterior şi de alţi autori,

pentru a obţine informaţii asupra factorilor de personalitate.

În 1949 Karen Machover publică „Proiecţia personalităţii în desenarea figurii umane”,

standardizând modul de administrare pentru copii şi pentru adulţi, precum şi ipotezele

interpretative.

Ulterior cercetătorii propun o abordare combinată, respectiv testul Casă-Om-Copac.

Luis Corman publică în 1967 Testul desenului familiei în practica medico-pedagogică.

Testul exprimă activitatea imaginativă conştientă, dar şi fantezia pasivă a copilului. Se pot

explora astfel conflictele fraternale, infantile, reacţiile agresive, reacţiile depresive, precum şi

complexul oedipian. În planul dezvoltării psihice, testul poate, alături de celelalte tehnici de

desen, să studieze maturizarea psihomotorie şi intelectuală precum şi caracteristicile

diferenţiale dintre cele doua sexe.

Desenul ca tehnica proiectiva se adreseaza esenţei creatoare a omului, indiferent dacă

este realizat de copil sau de adult.

Desenul apelează la spontaneitate, provoacă exprimarea sentimentelor şi dinamica

interioară fară a recurge la cuvinte, îl determină pe subiect să se angajeze la maximum într-un

test, prezentându-i stimuli vagi sau ambigui, adică un nivel de informaţie minimal.

Astfel, dând sens îndemnului de a desena, copilul exprimă însăşi structura personalităţii

sale. Exprimarea este exteriorizarea a ceva care există însă nu apare direct. Desenul este un

mijloc de exprimare care poate răspunde la trebuinţe foarte diverse, atât în ceea ce priveşte

nivelul de dezvoltare al copiilor cât şi în ceea ce priveşte modul de exprimare ales. Când se

propune copiilor un desen cu temă liberă, ei pot să producă exact ceea ce răspunde

posibilităţilor şi trebuinţelor lor.

3

II. Analiza produselor activităţii elevilor-aplicaţie practică

Nici o interpretare privind comportamentul copilului nu trebuie făcută fără aprecierea

şi utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului.

Produsele activităţii supuse analizării şi interpretării aparţin unei fete, H.L., elevă în

clasa a II-a la un grup şcolar din mediul rural.

În analiza produselor activităţii acestei eleve am ţinut cont şi de informaţiile obţinute

prin alte metode psihopedagogice şi de caracteristicile generale ale personalităţii în perioada

micii şcolarităţi.

Date biografice şi sociale semnificative

Vârsta - 8 ani

Componenţa familiei – familie organizată, are o soră mai mare elevă în clasa a XII-a, îşi

petrece o parte din timpul liber cu bunicii din partea tatălui.

Condiţii socio-economice şi culturale ale familiei – bune

Clasa I, în care şi-a desfăşurat activitatea eleva, a fost divizată; în noua clasă eleva nu

a regăsit toţi copiii de care era apropiată, în plus are şase colegi noi, o nouă învăţătoare şi o

nouă sală de clasă.

Produsele activităţii supuse analizării şi interpretării – desenele elevei observate în

orele de educaţie plastică şi de limba română.

Caracteristicile desenului la copiii între 6 şi 9 ani

- scade interesul pentru desen ca mijloc de exprimare, el se transformă încetul cu încetul într-o

deprindere;

- experienţele copiilor şi modelele văzute la alţii influenţează propriile desene;

- copiii repetă, în desen, temele lor preferate sau pe cele pe care ştiu să le execute cu uşurinţă;

- apare grija de a respecta cât mai bine proporţiile reale şi ale personajelor;

- cu cât copilul desenează detalii mai numeroase şi mai complexe, cu atât este mai dezvoltat

cognitiv;

- de obicei copiii încep să deseneze din partea de jos a foii (iarbă, flori, pământ);

- foaia de hârtie este ca o scenă, în care obiectele şi personajele au legătură între ele, formează

un tot unitar;

- se diminuează diferenţele între desenele copiilor, copiii renunţă la stilul personal în favoarea

unui model exterior.

4

1. Primul produs analizat este un item dintr-o probă de evaluare formativă la limba

română.

Conţinutul itemului

Ilustreză prin desen mesajul transmis de textul următor:

„A venit toamna. Vântul leagănă frunzele ruginii ale copacilor. Stoluri de păsări

pleacă spre ţările Soarelui.

Pe câmpuri şi prin vii, munca e în toi.”

Fragmentul dat elevilor pentru ilustrare face parte dintr-un text despre anotimpul

toamna, studiat de elevi în mai multe ore, la limba română.

Obiectivul probei este verificarea receptării informaţiilor de detaliu ale textului

obţinând astfel date despre calităţile citirii.

Observaţii

- după administrarea probei eleva a spus că acest exerciţiu i-a făcut plăcere;

- a desenat cu uşurinţă;

- a acoperit cu elemente de desen şi culoare tot spaţiul pus la dispoziţie;

- sunt ilustrate toate informaţiile din text: copacul cu frunze ruginii (apar şi frunze de alte

culori, de asemenea şi frunze care cad din copac) şi cu crengile aplecate spre dreapta

deoarece sunt bătute de vânt, tuşe de culoare albastră care sugerează vântul, păsările care

pleacă şi soarele către care se îndreaptă acestea, de asemenea a desenat oameni într-un lan de

porumb şi într-o vie încărcată cu struguri;

Analiza elementelor observate şi concluzii

Conţinutul desenului dovedeşte că eleva are o citire conştientă şi corectă deoarece apar

toate informaţiile oferite de text, o memorie foarte bună şi o percepţie complexă a vieţii şi a

mediului înconjurător. Felul în care şi-a realizat desenul şi culorile folosite arată aspecte şi

caracteristici ale toamnei, discutate în orele de limba română şi de educaţie plastică, pe care

eleva le-a reţinut şi apoi le-a reprezentat în desenul său. Forma elementelor, culorile folosite,

dispunerea lor în spaţiul plastic sunt în concordanţă cu aspecte observate de elevă în mediul

înconjurător dar, tratarea lor este într-o manieră originală ceea ce dovedeşte o imaginaţie

creatoare şi o atenţie concentrată la detalii.

2. Al doilea produs analizat este desenul familiei realizat de elevă în orele de educaţie

plastică; instructajul şi administrarea probei s-au realizat frontal cu toată clasa, apoi am

observat şi am discutat individual cu elevii.

Instructaj şi administrare

5

Am cerut elevilor să-şi imagineze şi să deseneze o familie, cu tot ce vor ei, animale,

obiecte. Am încurajat elevii să deseneze tot ceea ce doresc.

Materiale – creion negru, creioane colorate, foi de hârtie A4, radieră. Copiii au primit foaia în

poziţie orizontală.

Observaţii

Am observat că marea majoritate a elevilor s-au concentrat asupra propriului desen fără

şi toţi şi-au desenat propria familie.

- eleva H.L. a desenat cu plăcere fără a manifesta nici o reţinere;

- primele persoane pe care le-a desenat au fost bunicul şi bunica lucrând în grădină, apoi a

desenat-o pe mama care plimbă căţeluşa, iar alături s-a desenat pe sine („aici mă fac şi pe

mine”), tatăl este desenat în parte stângă puţin separat de restul familiei („tata e mai greu de

făcut, e mare şi un pic grăsuţ, el taie lemnele”), apoi a desenat-o pe sora mai mare culegând

merele şi adăugând comentariul: „trebuie să o fac şi pe T., să o fac mai mare ca să se vadă” -

întrebată de ce doreşte acest lucru eleva a răspuns că o iubeşte foarte mult pe sora sa şi că a

desenat-o culegând merele deoarece aşa face mereu ;

- de la început eleva a declarat că desenează familia sa; timpul acordat desenării fiecărui

membru al familiei a fost aproximativ egal, a stăruit puţin asupra bunicului căruia a vrut să-i

deseneze căciuliţa pe care o poartă acesta când iese pe afară şi a spus că este greu de desenat;

- toţi membrii familiei sunt desenaţi în curte; la întrebările despre culorile hainelor eleva a

spus că aceştia aşa se îmbracă de obicei.

Întrebările adresate elevei H.L. şi răspunsurile primite de la aceasta (pentru fiecare răspuns am

întrebat „Care este motivul pentru care spui asta?” sau „De ce?”)

Cine este cel mai drăguţ din familie?

Cea mai drăguţă este sora mea . Se îmbracă frumos, arată drăguţ.

Cine este cel mai amabil din această familie?

Cea mai amabilă este Bicuţa. (bunica) Se poartă frumos cu toată lumea.

Cine este cel mai fericit din toată familia?

Eu, râd din orice motiv. Câteodată visez şi râd chiar şi prin somn.

Cine este cel mai puţin fericit?

Bunicul, stă mai mult în casă că este bolnav. Deoarece îl iubesc mult l-am desenat pe

afară.

Pe cine preferi din această familie?

Eu o prefer pe T. (sora mai mare) pentru că mereu mă încurajează şi mă ajută, dar şi

pe tata că ştie să vorbească despre multe.

6

Dacă tatăl tău propune o călătorie cu maşina, dar nu este loc pentru toată

lumea, cine este cel care va rămâne acasă?

Dacă nu încăpem toţi în maşină, nu mai merge nimeni. S-a întâmplat odată aşa şi

tata a spus că stăm toţi acasă şi facem un picnic.

Ce alt personaj ai dori să fii dintre cei din familie?

Aş vrea să fiu T.

Pentru a elimina informaţiile contradictorii interpretarea observaţiilor am corelat-o cu

informaţiile despre unele evenimente recente din viaţa familiei care mi-au fost aduse la

cunoştinţă, în mod spontan, de către mama elevei H.L., cât şi cu observarea altor desene

realizate de elevă.

Analiza şi interpretarea la nivel grafic

- compoziţia este organizată pe toată foaia cu ceva mai multe elemente în partea dreaptă ceea

ce arată siguranţă de sine, ambiţie, un temperament extravertit, dar şi imaturitatea vârstei;

- traiectoria şi presiunea liniilor sugerează energia, vitalitatea şi fermitatea acţiunilor sale;

- sunt adăugate elemente stereotipe, casa, copacul, dar şi alte elemente;

Gardul care împrejmuieşte grădina şi plasarea tuturor personajelor în spaţiul

gospodăriei bunicilor arată nevoia de securitate, necesitatea existenţei unui spaţiu în care nu

apar probleme şi dorinţa elevei ca toţi membrii familiei să fie bine, sănătoşi (familia s-a

confruntat recent cu boala surorii mai mari, depăşită la momentul realizării desenului, iar

bunicul are vârsta de 89 de ani şi este suferind), cu toate acestea personajele sunt desenate cu

chipuri relaxate, zâmbind, de unde se poate deduce că eleva trăieşte într-un mediu afectiv

sănătos, în care se simte iubită. De altfel, întrebată de ce desenează gardul H.L. a răspuns „să

fie o familie mare şi fericită”.

Analiza şi interpretarea structurilor formale

-se observă aşezarea logică şi firească a elementelor pe foaie;

- unele personaje sunt reprezentate static, iar altele în mişcare, indicând jocul şi odihna, ceea

ce arată o personalitate echilibrată, dar energică;

- eleva s-a străduit să deseneze personajele cât mai apropiate de realitatea exterioară şi a

acţiunilor lor;

- hainele personajelor sunt cele pe care care le poartă membrii familiei de obicei; hainele

mamei albastre şi violet ar putea sugera că H.L. asociază cu mama sa calmul şi încrederea,

stabilitatea şi siguranţa, dependenţa de aceasta;

- folosirea violetului şi a roşului arată un caracter energic, animat de dorinţa de a face mai

multe lucruri, contradicţie, un fond de agitare şi nevoia de mişcare (faptul că şi-a petrecut mai

7

mult timp cu bunicii pe care îi iubeşte, dar care sunt mai statici datorită vârstei înaintate, se

suprapune peste caracterul energic);

- folosirea unui mare număr de culori, alegerea culorilor pentru hainele sale, culori calde,

galben şi portocaliu (în alte desene H.L. s-a reprezentat în rochiţă roz) arată un copil

extravertit, cu afectivitate debordantă în căutare de contacte, care îşi exprimă sentimentele cu

căldură, dar care manifestă uneori şi o tendinţă spre instabilitate fiind vulnerabilă şocurilor

afective;

Analiza şi interpretarea la nivelul conţinutului

H.L. este apropiată de mama sa, este personajul cu care se identifică; o admiră şi o

iubeşte pe sora sa, dar, odată ce boala surorii a fost depăşită, îşi doreşte ca atenţia mamei să se

îndrepte mai mult asupra sa.

Faptul că l-a desenat pe tatăl său la o oarecare distanţă poate sugera o autoritate mai

mare a tatălui decât a mamei, faptul că acesta a verificat-o mai atent la matematică şi i-a dat

sarcini suplimentare.

H.L. este legată de familia ei, simte că este iubită dar în acelaşi timp problemele din

familie o afectează şi cu toate că încearcă să-şi ajute părinţii, este ancorată în realitate, simte

nevoia de mai multă afecţiune pe care o primeşte, în această perioadă, cu prioritate de la

bunici, de aceea aceştia şi casa lor reprezintă pentru ea o oază de linişte şi fericire, în care ar

dori să-şi includă întreaga familie.

Dificultăţile întâmpinate de student în realizarea sarcinii

- cantitatea mare de informaţii şi de surse bibliografice care au trbuit consultate şi asimilate;

- timpul, relativ scurt, avut la dispoziţie pentru discuţia individuală cu eleva H.L. deoarece a

trebuit să acord atenţie tuturor elevilor, iar o discuţie individuală, mai îndelungată, ar fi

inhibat elevii;

Satisfacţia referitoare la munca depusă

Lucrarea realizată m-a determinat şi mi-a oferit prilejul de a descoperi lucruri noi

despre elevii mei.

Învăţăminte desprinse în urma realizării lucrării

Valorificarea achiziţiilor din psihologie mă vor sprijini în realizarea unui demers

didactic diferenţiat şi individualizat pentru elevii mei.

Autoevaluare

Nota pe care mi-o acord este 9 (nouă).

8

Bibliografie

Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob (2005) Collegium-Psihologie şcolară, Editura Polirom,

Iaşi

Ioan Nicola (2003) Tratat de pedagogie Şcolară, Editura Aramis, Bucureşti

Liliana Bârlogeanu (2008) Cum evoluează copiii în clasele primare – probe psihologice,

Editura Carminis, Cluj-Napoca

Davido, Roseline (1998) Descoperiţi-vă copilul prin desen, Editura Image, Bucureşti

Nicolae Mitrofan, Laurenţiu Mitrofan(2005) Testarea psihologică-Inteligenţa şi aptitudinile,

Editura Polirom, Iaşi

Mihai M. Stanciu (2005) Elemente de psihologia educaţiei, Editura AS’S, Iaşi

WEB – Bibliografie: http://didactic.ro

9