Interviul-scritub eqwe

7/21/2019 Interviul-scritubwwwwewq eqwe

1/8

1. Notiuni introductive. Definitie

Originile interviului, in acceptiunea moderna a termenului, daca ar fi sa le dam crezare gazetarilor americani, trebuieidentificate inca de la intalnirea lui Moise cu Dumnezeu pe Muntele Sinai. Jurnalistul John Christie vede in aceastaintrevedere una dintre marcile profesionalismului in presa, intervievatorul cautand sa obtina de la personalitatiinformatii inedite, controversate.

Primul interviu profesionist ii este atribuit lui James Gordon ennet, fondatorul ziarului The New York Herald.Scotianul va publica in paginile gazetei sale un articol despre o crima celebra in epoca, dintr!o perspectiva cu totulnoua. Ceea ce in alte ziare a aparut ca o simpla stire la rubrica evenimentelor "negre", in New York Heralda facutobiectul unei ample investigatii, te#tul publicat indeplinind, prin multitudinea tehnicilor de abordare a subiectului ! dela alegerea interlocutorului, documentare, stabilirea prealabila a intrebarilor, pana la intocmirea unui adevarat plande atac, in care era instaurata interactivitatea si primatul intrebarii, in dauna raspunsului ! toate conditiile interviuluimodern.Contestat initial si considerat a atenta deopotriva la statutul meseriei de $urnalist si la moralitatea cititorului, n %&%f%'foua formula va gasi repede adepti, in cadrul ambelor componente alelantului comunicarii ! emitatori si receptori, prin indepartarea de schema traditionala, unidirectionala si aducerea inprim!plan a actorilor evenimentelor.(timologic, termenul "interviu" provine de la frantuzescul entrevuesi desemneaza o intrevedere directa, fata in fata,intre doua sau mai multe persoane. Situatia prezinta o anecdotica aparte) desi de origine franceza, termenul s!aimpus, atat in practica anglo!sa#ona, cat si in cea franceza, in varianta engleza ! interview.Dar ce este interviul*"Interviu, interviuri+ n. convorbire a unui ziarist cu o personalitate politica, culturala etc. care este publicata inpresa, transmisa la radio sau la televiziune- p. ext.)articol intr!o publicatie periodica care reda o astfel deconvorbire /Din engl., fr. interview0"Interviews+ desi e#ista multe tipuri de interviuri si diverse motive pentru realizarea lor, scopul comun ramaneadunarea informatiilor si intelegerea altor persoane, printr!un proces planificat de intrebari si raspunsuri".Definitiile, acoperind toata gama situatiilor interactiunilor verbale intrepersonale, difera prin preeminenta acordata, dela caz la caz, uneia dintre cele doua componente) intrebare sau raspuns. Deosebirea intre dialogurile cotidiene sicele institutionalizate o gasim, asadar, in variatia cantitativa a unuia dintre cei doi vectori. 1. 2lad, intr!o lucrare ceanalizeaza interviul in evolutia sa de la Platon pana in zilele noastre, considera ca "in cadrul dialogului comun, alconversatiei cotidiene ! putem vorbi despre o anume superioritate a raspunsului .-, in vreme ce in situatiile sub oforma sau alta-institutionalizate, intrebarea dobandeste un rol cel putin la fel de consistent".Definitiile aplicate dialogului, cel putin in situatiile institutionalizate interviuri de anga$are, formulare etc-, surprind,aproape toate, raportul bidirectional dintre actorii implicati in acest proces, pe de o parte, si relatia lor directdependenta de conte#tul socio!cultural in care se desfasoara dialogul pe de alta parte. Dialogul, reliefanddestinatarul, trimite "la situatia alocutiva, utilizeaza simultan mai multe cadre de referinta si se caracterizeaza prin

prezenta elementelor metalingvistice si prin frecventa formelor interogative".Despre importanta alternantei raspuns!intrebare vorbea, inca din anul &345, cercetatorul rus Mihail ahtin) "6n viatareala a limba$ului, orice comprehensiune concreta este activa ea implica ceea ce trebuie inteles in orizontulobiectual!e#presiv propriu si este indisolubil legata de un raspuns, de o obiectie sau de o consimtire motivata. 6ntr!unanume sens, primatul apartine raspunsului, ca principiu activ".6nterviul este, din aceasta perspectiva, o "interactiune subiectiva circumstantiala, socio!cultural situata si situantapentru protagonisti, integrand, in grade diferite, un demers comun de simbolizare care mediaza si orienteazainteractiunea".6n practica mass!media, interviul este perceput ca o conversatie planificata si controlata intre doua persoane, careare un anumit scop, cel putin pentru unul dintre participanti. 7u orice delaratie este un interviu, trebuie sa e#iste ostructura dialogala a declaratiei pentru ca aceasta sa emita pretentii de interviu.Dar, "interviul nu este un gen $urnalistic veritabil decat daca este prezentat ca atare intr!un intreg articol sau intr!oportiune importanta a unui articol. Se intelege de la sine ca orice sau aproape orice reporta$ include interviuri, discutiicu persoane bine informate, dar care, de regula, nu sunt citate. 6nterviul, in adevaratul sau sens, considerat deci caun tip special de reporta$, are drept scop sa dea cuvantul unei personalitati", sa lamureasca o situatie, sa puna invaloare pe cineva sau toate acestea la un loc. 6n aceste conditii, reporterul are misiunea sa incite

la conversatie persoana intervievata, sa o determine sa spuna ceea ce ar putea interesa publicul larg.6nterviul poate fi inteles asadar ca un tip de reporta$, foarte redus, in care nu e permisa e#istenta unor timpi morti.8eporterul nu trebuie sa!si permita, nici siesi si nici intervievatului, momente de rela#are, acest tip de articolsolicitand, in cel mai inalt grad, atentia consumatorului de produse mediatice, atentie direct proportionala cucapacitatea reporterului de a starni interes, prin intrebari bine formulate si adresate la momentul optim.8ealizarea unui interviu depinde de corelarea anumitor factori. 8eporterii ar trebui sa stie ca de prima intrebareatarna tot restul interviului. De aceea, ziaristii cu e#perienta recomanda, ca atitudine profesionala, inceputul discutieicu un schimb de amabilitati, care sa destinda atmosfera si sa contribuie la gasirea unui ton potrivit. Pentru a testabuna!credinta a interlocutorului in debutul conversatiei se adreseaza intrebari la care reporterul cunoaste de$araspunsul. De altfel, pe tot parcursul interviului, intrebarile trebuie adresate cu aerul ca, reporterul fiind documentat,


2/8

cunoscand adica raspunsul, nu asteapta decat o confirmare. Se va evita astfel situatia de a fi indus in eroare decatre intervievat.Dar, daca documentarea poate rezolva aceasta situatie de inducere voita in eroare, e#ista alte cazuri in care$urnalistii se pot lasa usor pacaliti. 9nul dintre pericolele la care sunt supusi frecvent gazetarii il reprezinta sonda$elede opinie elaborate sau comandate de grupuri cu interese speciale, sonda$e utilizate de multe ori ca puncte deplecare in obtinerea unor interviuri sau ca materiale au#iliare ale acestora. :gentia de stiriAssocieted Press ,constienta de acest risc, recomanda reporterilor sai sa solicite raspuns la urmatoarele intrebari, inainte de autiliza asemenea materiale)

&- Cate persoane au fost intevievate si cum au fost ele selectate* Sonda$ele efectuate pe esantioane mai mici de;


3/8

o abordare "personalizata" ! marturii ale celor apropiati cu privire la pasiunile, ticurile, reactiile, micile "secrete" ale unei

personalitati".Si totusi, documentarea nu trebuie privita ca un scop in sine, nu acesta este mesa$ul pe care reporterul urmareste sa iltransmita cititorilor. Documentarea este motorul pentru obtinerea informatiilor si transpare, vizibil, in lead chapeau- si inmodul de formulare a intrebarilor.

(ste important, asadar, ca reporterul sa nu piarda nici un moment controlul, iar interventiile sale sa fie documentate,

impersonale, scurte si la obiect.

3. Etapele interviului

Simplificand observatiilor anterioare, putem schita, in linii mari, etapele fundamentale ale realizarii unui interviu)&- Gasirea subiectului sau a persoanei potrivite. >iecare reporter are anumite criterii dupa care se ghideaza in

alegerea interlocutorilor uneori conteaza notorietatea, personalitatea intervievatului sau autoritateainformatiei obtinute, alteori realizarile deosebite, participarea la un eveniment neobisnuit sau simtulumorului, capacitatea de a crea atmosfera.

=- Precizarea temei dialogului. :legerea temei impune si o optiune in privinta atitudinii fata de interlocutor, carepoate fi de simpatie nedisimulata, de obiectivitate ori de confruntare. :ceasta etapa precede de multe ori, inmod firesc, desemnarea intervievatului, cu precadere in situatiile cand evenimentul este important prin elinsusi si mai putin prin cei implicati in desfasurarea lui.

;- Obtinerea de la intervievat a mai multor informatii decat au obtinut altii si chiar a mai mult decat ar dori sau arcrede el insusi ca poate spune.

Documentarea este vitala) nici un interviu nu se poate construi fara ca intre participanti sa e#iste un set minim decunostinte reciproce. Dar, daca pentru protagonistul interviului este uneori suficienta simpla recomandare?prezentarea $urnalistului, pentru acesta din urma lucrurile devin mai complicate. Orice informatie poate constitui un bun prile$pentru obtinerea de alte informatii, datele inlantuindu!se, in mod logic, dar, cu siguranta, lipsa intrebarilor din parteareporterului ! generate de o lacuna in documentare ! nu poate avea ca rezultat decat ratarea interviului. 7u de putineori s!a intamplat ca, dupa luni intregi de solicitare a unui interviu unei personalitati, cand aceasta isi da in sfarsitacceptul, intervievatorul sa nu se aleaga cu nimic publicabil, datorita documentarii superficiale sau ine#istente,a$ungand uneori sa fie chiar dat afara din biroul acestuia si din redactie.

4. Intrebari bune si intrebari mai putin bune

Cheia oricarui interviu este a!l convinge pe partener sa vorbeasca, sa coopereze in vederea obtinerii unui te#t interesantpentru auditor.Pentru aceasta, reporterul, imbracat corespunzator, adecvat adica locului si tinutei partenerului, trebuie sa stie sa punaintrebari. Cele mai bune sunt acelea care pornesc din curiozitatea fireasca a $urnalistului, dar care nu!l implica emotional. O

intrebare este cu siguranta buna daca cititorul are senzatia ca si el ar fi adresat aceeasi intrebare, in locul reporterului. Deasemenea, intrebarile trebuie sa demonstreze faptul ca reporterul s!a documentat, iar interlocutorul trebuie sa fie interesatde raspunsul pe care!l va da. (#ista persoane e#perimentate in a da interviuri si care par ca raspund la intrebari, cand, defapt, nu spun nimic la obiect. De aceea, atentia $urnalistului va fi mereu treaza, pandind neconcordantele sau reaua!credintaevidenta. :poi, in functie de intervievat, $urnalistul se efaseaza sau "arunca" cu intrebari.Daca nu i se raspunde la ointrebare, aceasta va fi reformulata si reluata in alt moment al interviului, pana cand va primi raspuns. 9neori, se poaterecurge la pauze sugestive) dupa cateva secunde de e#pectativa, intelegand ca i se solicita detalii in plus, interlocutorul vacompleta raspunsul. Secretul este sa se pastreze tacere cat mai mult timp.>iecare intrebare are un moment optim in care poate fi adresata, moment ce nu trebuie ratat.:poi, important este ca toate intrebarile sa fie intelese, sa nu e#iste indoieli sau nedumeriri de nici o parte. Pentru evitareaacestor situatii, cel ce realizeaza interviul va cere e#plicatii, mai ales in cazul subiectelor tehnice. 8eporterul, in virtuteafaptului ca lucreaza pentru un public foarte divers ca grad de cultura, educatie si statut social, se indeparteaza de informatia"de azi pemaine" si intra in domeniul vulgarizarii, pentru care interviul e un instrument eficient. Jurnalistul nu scrie pentru elite, cipentru publicuri cat mai largi, alcatuite din cetateni obisnuiti, caracterizati printr!o capacitate de atentie limitata, prin

preferinta pentru divertisment, in detrimentul instruirii si prin pierderea interesului fata de materialele care solicita eforturiintelectuale. :stfel, "ziaristul intervine ca un intermediar necesar. Mai intai, va sti sa puna anumite intrebari pentru a clarificasubiectul apoi, dupa ce le va fi inteles, va reorganiza faptele sau ideile intr!un limba$ pe intelesul publicului".Persoanele neobisnuite cu interviurile au nevoie de un tratament special) acestora li se vor adresa intrebari care sa leincura$eze in a vorbi despre sine, sa le indemne la confesiuni, de genul) "Care este cea mai dificila e#perienta pe care atiavut!o*". 1ot pentru a le incita si a le determina sa reactioneze, reporterii e#perimentati folosesc intrebari trucate, caresolicita raspunsuri defensive) "Cutare spune despre dvs. Ce parere aveti*".Succesiunea tipurilor de intrebari are un rol ma$or in forma si calitatea materialului final. 6ndiferent de strategia aleasa, se vorivi intotdeauna momente intr!un dialog candinterlocutorului trebuie sa i se solicite mai multe detalii, mai multe e#plicatii ori raspunsuri transante.6n tentativa de a clasifica intrebarile se porneste, in mod curent, de la criteriul dependentei sau independentei lor capropozit ii in fraza. :stfel, dist ingem, mai intai, intrebari principale si intrebari subordonate.


4/8

6ntrebarileprincipalecuprind mai multe subtipuri de intrebari)

intrebari deschise! sunt cele care ofera intervievatului posibilitatea de a!si e#prima, detaliat, punctul de vedere in legatura

cu un subiect.

intrebari inchise! cand este necesar un raspuns de tipul "da" sau "nu".

intrebari directe! il implica in mod nemi$locit pe interlocutor, solicitandu!i!se sa!si descrie propriile trairi

intrebari indirecte! interlocutorul este implicat direct fara insa ca intrebarea sa i se adreseze in mod e#plicit.

6n studiile britanice, clasificarile grupeaza intrebarile intr!un scenariu propriu, fara un criteriu evident, in afara utilizarii lor)

intrebari deschise intrebari inchise

intrebari primare ! introduc subiectul fiecarui aspect nou adus in discutie

intrebari subsidiare ! urmeaza raspunsurilor intrebarilor primare

intrebari neutre ! nu sugereaza nici un raspuns asteptat

intrebari conducatoare ! sugereaza interlocutorului raspunsul asteptat si nu sunt folosite in interviurile de cercetare.

6n general, sunt recomandate intrebarile cu final deschis, adica cele la care nu se poate raspunde doar prin "da" sau "nu" sicare ofera intervievatului posibilitatea de a se e#prima pe larg asupra unui subiect pe care il cunoaste. Dintre acesteintrebari, cele mai importante sunt)"um*" si "!e ce*", care solicita o opinie sau un motiv pentru o anumita actiune, dar si"um v"ati simtit in acel moment#", "Ati lua aceeasi hotarare si a doua oara#", "e v"a surprins#".6ntrebarile subordonateprezinta, la randul lor, mai multe variante)

de clari$icare! vizeaza obtinerea unor reformulari ori a unor precizari suplimentare

de ampli$icare! reclama dezvoltarea unui raspuns anterior

de con$runtare! sugereaza un punct de vedere diferit de al interlocutorului si genereaza replica acestuia.

8aportul cantitativ dintre intrebarile principale si cele subordonate poate oferi indicii asupra modului de structurare aplanului, dominanta celor dintai semnificand o greutate in comunicare a reporterului, incapacitatea detasarii de plan, ceea ceare drept rezultat un dialog rigid, cu raspunsuri ce nu pot fi fructificate. Dimpotriva, un numar mai mare de intrebarisecundare denota fle#ibilitatea $urnalistului, atentia lui in a selecta si puncta detaliile considerate relevante ce apar peparcursul convorbirii.:poi, indicatii pot veni si din utilizarea cu o frecventa mai mare a celorlalte variante de intrebari. 6ntrebarile deschise pot fisemnele ale unei atmosfere destinse, ale unei atitudini de participare deplina a intervievatului. Si invers, cele inchisedemonstreaza o atitudine defensiva a interlocutorului, motiv pentru care ziaristul se vede obligat sa indrepte discutia intr!ozona unde poate obtine raspunsuri categorice, neechivoce.Pe langa aceste clasificari, mai e#ista o gama intreaga de altele, aditionale, cuprinzand intrebari ce pot furniza raspunsurimai detaliate, absolut necesare in economia te#tului $urnalistic.

&- in functie de scop) factuale sau de informatie ofera date concrete-

de opinie prezinta punctul de vedere al unui specialist-

de marturie reprezinta confirmarea unei informatii- de motivatie ofera motivele, cauzele unei actiuni, decizii, intentii etc -

de urmarire clarifica o chestiune discutata anterior-

de completare se adreseaza, de regula, la sfarsitul interviului-.

=- in functie de rolul lor)

de atac prima intrebare-

de spri$in il a$uta pe intervievat sa fie clar, il constrang sa raspunda etc-

de relansare il readuc pe interlocutor la subiectul dialogului-

de insistenta se insista asupra unor declaratii pentru a le clarifica si a le accentua importanta-

de obiectie contracareaza tentativele de evaziune ale intervievatului-

de controversa interlocutorul poate fi contrazis-.

=- Din schemele propuse pana aici reiese cu claritate faptul ca un anumit tip de intrebare conduce la?solicita unanumit tip de raspuns. 6n aceste conditii, este foarte important sa stim cand, dar mai ales ce intrebare se impune

pentru a obtine raspunsul scontat)

6ntrebare Cerinta Raspuns

Cine*Cere un subiect al actiunii O persoana


5/8

Cand? Cere un reper temporal Un moment

Unde? Cere un fapt Un loc

Ce? Cere un fapt sau o interpretare a faptului O succesiune de evenimente

Cum? Cere un fapt sau o interpretare a faptului O succesiune de evenimente

Care? Cere o alegere dintre optiuni

De ce? Cere o opinie sau un motiv al actiunii

6nterviurile, considerate a avea capacitatea de a reproduce o imagine, oricat de apro#imativa, a intervievatilor nu se potcantona numai in zona intrebarilor serioase. Cititorul simte adeseori nevoia unei pauze in efortul intelectual pe care!l depunein urmarirea unui interviu, de aceea, la anumite intervale, se simte nevoia "smulgerii" unui zambet, printr!o anecdota sau alteintrebari de relache. :necdotele bune pot face articolele mult mai interesante, mai atractive, le dau culoare. Dar, pentru a leobtine din partea interlocutorilor, este nevoie de o adevarata strategie care sa!i determine pe acestia sa!si aminteasca si sadoreasca sa impartaseasca aceste momente. 6ntuind zonele din activitatea intervievatilor care ar fi putut declansaasemenea situatii si insistand asupra lor este mult mai probabil sa a$ungem la ceva interesant si plin de umor. Sunt rarecazurile cand le vom obtine solicitandu!le direct, abrupt sa evoce asemenea situatii. 8ezultatul este de cele mai multe ori unbloca$ complet, care ar putea dauna interviului in ansamblu.De obicei, cele mai dificile intrebari ! intrebarile!cheie ! se vor pastra pentru final) in cazul unui refuz din parteainterlocutorului, reporterul va avea oricum cea mai mare parte a

materialului in schimb, daca ar incepe cu aceste intrebari, tot interviul ar fi compromis. Momentele prielnice pentru a relua oparte din intrebarile de al caror raspuns autorul nu e multumit se petrec dupa ce reporterul inchide carnetul de notite sireportofonul, simuland astfel o minimalizare a unei chestiuni, de altfel deosebit de importante. 6n final, reporterul multumestecelui intervievat pentru timpul acordat si se asigura ca e#ista posibilitatea unor lamuriri ulterioare, nu inainte insa de arecapitula, rapid, raspunsurile si a intreba, eventual, daca e#ista persoane care sa!i poata confirma declaratiile.Pe langa aceasta lista cu intrebari considerate bune, profesionistii mass!media au intocmit si un dosar al intrebarilor ce nutrebuie adresate. ( bine de stiut ca interlocutorul nu trebuietutuit, pentru ca astfel se creeaza o complicitate ce nu poate fi benefica cititorului si de care intervievatul ar putea cauta saprofite. >ormula ideala de intrebare cuprinde doua propozitii ! una enuntiativa ce demonstreaza documentarea si altainterogativa. 7u se vor formula niciodata intrebari care contin raspunsul sau o parte din el, care incep cu gerunziu, la care sepoate raspunde prin "da" sau "nu" cu final inchis-, care se e#pliciteaza, se $ustifica, intrebari lungi, ipotetice, care strecoaramini!comentarii, idei, opinii personale e#) are este parereadvs. in legatura cu aceasta initiativa laudabilaa presedintelui%liescu#- sau care cuprind mai multe intrebari in una singura. De asemenea, se vor evita intrebarile ce pun interlocutorul lazid, oricat de mult ne!ar interesa raspunsul la o anumita intrebare, ca si intrebarile stupide, lipsite de bun!simt e#) uneipersoane cu handicap vizual)Ati dori sa vedeti& sa mergeti la expo'itii de pictura#sau altele de genul) u ce ganduri venitiin (omania#ine sunteti dvs& domnule #-, cele vagi, confuze sau prea generale.

Jurnalistul Jerem@ Martin a intocmit o lista cu intrebari ! adevarate instrumente de spart gheata, in opinia lui David 8andall,"o e#celenta sursa de dezbateri si sfaturi profesionale" !utila mai ales in cazul interviurilor cu personalitati)

"Cand v!ati sarutat prima oara*

Cu cine si cum s!a intamplat*

Care e primul lucru din viata dumneavoastra de care va aduceti aminte*

Care a fost primul lucru pe care l!ati invatat*

Cine a avut cea mai mare influenta asupra dumneavoastra, cand erati copil*

Care a fost cel mai bun sfat pe care l!ati primit de la mama?tatal dumneavoastra*

Cine a avut cea mai mare influenta asupra vietii dumneavoastra*

Ce nu ati invatat la scoala*


6/8

Ce anume a trebuit sa invatati singur*

Care a fost prima dumneavoastra slu$ba*

Care a fost cea mai proasta slu$ba pe care ati avut!o*

Cand anume v!ati decis asupra carierei dumneavoastra*

Daca nu ati fi facut ce faceti acum, ce anume ati fi facut*

Care a fost prima persoana la care ati tinut*

Care a fost primul lucru pe care vi l!ati cumparat*

Ce marca era prima dumneavoastra masina*

2!ati cumparat!o singur*

Cine a fost prima dumneavoastra dragoste*

Cat a durat*

Ce faceti cand sunteti nervos*

Ce anume va obsedeaza*

:veti un caracter dificil*

Ce va place sa gatiti*

Ce va place?nu va place sa mancati*

Cine va e cel mai bun prieten*

Care este cel mai pacatos obicei pe care il aveti*

Care sunt tabieturile dumneavoastra placute?neplacute*

Ce va face sa plangeti*

Ce va infurie*

Ce va face sa zambiti*

2!ati dori sa aveti alt nume*

Ce anume studiati*

Cat de des cititi*

Cum va simtiti la volan*

Cate ore dormiti pe noapte*

Ce faceti cand va treziti in mi$locul noptii si nu puteti adormi la loc*

Ce anume visati cand dormiti*

Care este formula cu care raspundeti la telefon*

Cum suna mesa$ul pe care l!ati inregistrat pe robotul telefonic*

Cum arata a zi obisnuita de!a dumneavoastra*

Ce v!ati dori sa faceti in ziua dumneavoastra libera*

2!ati simtit vreodata inselat*

2a administrati averea in detaliu* 2a iubiti munca*

Ce insusiri credeti ca aveti*

Cum va auto!stimulati*

2a simtiti stimulat in momentul de fata*

Cum reactionati in fata unui obstacol*

Cum va vedeti peste un an*

Cand va veti retrage*

Pe cine ati ranit de!a lungul carierei*

Pe cine ati invita la o petrecere*

2a place Craciunul*

Care sunt cliseele dumneavoastra favorite*

Care este cantecul?cartea?filmul?cantaretul?artistul favorit*

Pe cine admirati cel mai mult*

Care este bautura dumneavoastra preferata* Care este mancarea pe care o urati cel mai mult*

Ce anume n!ati putea face niciodata*

9nde va place cel mai mult sa va petreceti vacanta*

Daca ati avea de ales, unde v!ar placea sa traiti*

Care este persona$ul preferat de desene animate*"

5. Tipoloia interviului


7/8

(sentialul discutiei va fi inca prezent in mintea reporterului daca va redacta articolul imediat. Cum insa in practica acestlucru nu este intotdeauna posibil, in presa scrisa si in radio s!a raspandit folosirea reportofoanelor. :vanta$ul este ca ilscutesc pe reporter de gri$a de a lua notite. 1otusi, e#ista si o suma de inconveniente) adeseori, autorul interviului este tentatsa transcrie pur si simplu te#tul inregistrat, aducandu!i doar mici retusuri dar, principalul inconvenient il reprezinta faptul caaparatul inhiba adesea persoanele intervievate, le atenueaza spontaneitatea, astfel incat materialul pierde din farmec.Dupa scopul lor, Ph. Gaillard distinge doua categorii de interviuri. "6n primul caz este vorba de a obtine din parteaintervievatului date despre un subiect in care este specialist in al doilea este vorba de a prezenta personalitatea respectivacare, dintr!un motiv sau altul, este sau din care se vrea sa se faca o vedeta".

1ehnica $urnalistica britanica opereaza o clasificare proprie a interviurilor )informative ! subiectul provine din continutul unei stiri de actualitate, intervievatul fiind in masura sa ofere informatii despre

acesta si reprezintand o sursa in care cititorul poate avea incredere acest tip de interviu ilumineaza, dezvolta, demasca,e#plica si aprofundeazastirea de la care a pornit, contribuind la o receptare corecta a mesa$ului initial

hard neAs ! trateaza un eveniment neobisnuit, dar cu consecinte importante catastrofe naturale, de pilda, sau accidente-

de investigare ! stabileste adevaratele origini si derularea evenimentului

controversa ! reporterul incearca, intr!o maniera eleganta, sa!l puna in incurcatura pe intervievat

cu o personalitate ! atrage atentia asupra unui anumit eveniment din viata unei personalitati

portret ! interlocutorul este invitat de reporter sa!si prezinte drumul catre succes, sa!si deschida inima si sa isi dezvaluie

secretele la final, cititorul va avea o noua imagine a celui intervievat aflat la intersectia intre reporta$ si proza, accentul vacadea pe notele biografice si pe observatiile personale ale reporterului

interpretativ ! $urnalistul ofera intervievatului fapte pe care asteapta ca acesta sa le interpreteze

emotional ! reporterul transforma cititorul intr!un martor activ la bucuria sau la necazul unei persoane sau grup

divertisment ! necesita interlocutori cu simtul umorului, cu replici pline de miez realitate ! folosit mai mult pentru documentare sau stiri, interviul curpinde numai declaratiile celui intervievat.

(#ista si alte clasificari, dupa criteriul functional al tipului de subiect e#ploatat si al manierii de redactare a acestuia)

interviu informational ! ofera informatii despre un eveniment, o persoana

interviu!portret

interviu!descriere ! intervievatul este martorul unui eveniment si descrie ceea ce a vazut, a simtit etc

interviu!interpretativ ! interlocutorul are misiunea de a interpreta, de a comenta sau e#plica fapte furnizate de reporter

interviu de analiza ! interlocutorul incadreaza evenimentul sau situatia intr!un conte#t precis, intr!o perspectiva

clarificatoare si raspunde la intrebarea!cheie "de ce*"

interviu!comentariu ! aici, intrebarea de baza o constituie "Care este parerea dvs.*"

interviu de opinie ! e asemanator cu interviul de controversa si urmareste sa releve opinia, punctul de vedere al unei

personalitati intr!o anumita chestiune

interviu!afectiv ! ofera o viziune generala asupra interlocutorului, astfel incat cititorul sa inteleaga mai bine situatia in care

acesta este implicat

interviu!documentar.

6nterviul, mai mult decat stirea, lasa loc inventivitatii si originalitatii redactorului. Cu toate acestea, e#istaanumite structuri in care un interviu poate fi incadrat, cu mentiunea ca, in general, interviurile bune combina mai multe tipuride abordare.&- Tip"palnie! reporterul porneste de la ideea generala, de la ansamblu, si a$unge, treptat, la detalii, la particularizare, fiindasemuit de unii reporteri interogatoriilor de la tribunal=- Tip palnie inversata! conversatia debuteaza cu un subiect determinat si se deschide, spre final, catre o tema generala;- Tip tunel! autorul grupeaza o serie de intrebari referitoare la tema aleasa, fie toate cu final inchis, fie toate cu finaldeschis. (l aduce repede comentarii pe marginea unui eveniment tipul de intrebari nu permite reflectii indelungatee#) *nde erati cand a avut loc in$ractiunea*Ati parasit localitatea in ultimele sase 'ile* u cine v"ati intalnit in 'iua de.#-4- u ordine mascata! reporterul incearca sa insele interlocutorul, alternand diferite tipuri de intrebari cele dificile cu celeusoare, cele cu final inchis cu cele cu final deschis, intrebarile prietenoase cu cele insinuante-%- u $orma libera! aceste interviuri, mai putin lucrate, invita la raspunsuri deschise se preteaza mai ales pentru interviurilede profil sau atunci cand nu e#ista limite de timp.O alta distinctie se impune intre interviurile de actualitatesi cele cu valabilitate pe termen lung. 6n cadrul celui dintai tip,timpul $oaca rolul agentului e#tern ce influenteaza evenimentul, dar si reflectarea lui de catre media, mai puternic decat

celelalte valori interes uman, pro#imitate spatiala, conflict-. 6nterviurile cu valabilitate lunga nu au un caracter imediatperisabil, asadar factorul temporal nu mai este fundamental. Se considera ca, prin valoarea si importanta persoaneiintervievate ! pentru ca aici avem de!a face aproape in e#clusivitate cu subiecte!persoane, interviul va putea fi difuzatoricand intr!un viitor nu prea indepartat. 9n e#emplu in acest sens il constituie dialogul dintre magnatul ill Gates si ziaristulroman Bucian Mandruta. :cest interviu ar fi putut fi difuzat la fel de bine, cu acelasi impact adica, chiar astazi. ill Gates ar firamas acelasi bogat om de afaceri, industria calculatoarelor ar fi avut acelasi ecou, asadar, informatia s!ar fi pastratnealterata un interval inca destul de lung de timp.9nii autori considera ca, la aceste tipuri de abordare, se mai poate adauga inca unul ! sonda$ul de opinie ! care poate firealizat fie de catre o institutie specializata, fie de catre reporteri, pe strada, in piete, in magazine, in mi$loacele de transportetc. Sonda$ul realizat in aceste conte#te vo#!pop!ul- apare, de regula, ca o pata de culoare in cadrul unor articole, dar poateavea si o e#istenta de sine statatoare un e#emplu il constituie rubrica vo#!pop din cotidianul +onitorulde 6asi, acum ,iarul


8/8

de %asi-. 1emele acestor sonda$e trebuie sa fie strict de interes cotidian, altfel interlocutorii alesi de pe strada si reprezentanddiferite categorii sociale prezentate alternativ femei?barbati, tineri?batrani, persoane cu instructie?fara instructie- risca sa nufie competenti sa raspunda. Declaratiile selectate pentru publicare vor fi cele scurte si colorate, cele mai nostime fiindplasate la inceputul si la finalul materialului. 6n general, aceste declaratii sunt raspunsuri la intrebari cu final deschis, cele cu"da" sau "nu" neavand nici un farmec.

!. "edactarea interviului

6nterviul ca atare, rezultat dupa documentare, intervievare propriu!zisa si redactare, nu este inca apt de a fi publicat. Catoate celelalte specii $urnalistice de teren, el trebuie "cosmetizat", imbracat. Chapeaul poate contine numele si calitateapersoanelor intervievate, numele si functia in cadrul institutiei pe care o reprezinta, dar si detalii minime pentru a situa actoriiin conte#t) unde si cand s!au nascut, ce au facut pana acum. 1ot aici, autorul poate insera date despre infatisarea fizica,despre modul in care este imbracat persona$ul, ticurile sale, persoanele cu care vine in contact, decorul in care isidesfasoara munca si isi petrece timpul liber. :lteori, chapeaul poate constitui e#plicatia pentru care s!a relizat interviul saumotivul pentru care a fost aleasa o persoana si nu alta.Desi nu fac parte din corpul articolului, adica pot functiona si separat, notele biografice sunt necesare mai ales la interviurile!portret. :laturi de acestea, intr!un chenar separat, in ferestre, autorul poate prezenta cateva date despre modul in care afost luat interviul, descrierea pe scurt a locului si a circumstantelor, elemente care il a$uta pe cititor sa vada, sa auda, samiroase, sa simta ! pe scurt, sa intre in atmosfera.1itlul interviului se supune acelorasi reguli ca si titlul unei stiri, cu deosebirea ca, in acest caz, titlul poate fi si un citat, inspiratales, din corpul interviului.6nterviul, prin caracterul sau investigativ, urmareste sa obtina, din partea unei persoane care accepta sa fie numita, informatiiinedite, pentru a le transmite apoi, intr!o forma elaborata, prin intermediul diferitelor suporturi media, receptorilor. Pentru caacest demers sa reuseasca, reamintim ca se impune o limpezire a intentiilor, inca de la inceput) "Cu cat iti s tabilesti maiprecis scopul, cu atat mai reusi t va fi interviul. :mbii participanti la conversatie trebuie sa stie scopul in acest fel, amandoiil vor putea urmari".Dar, ceea ce particularizeaza in mod deosebit interviul fata de alte specii $urnalistice, este moderatia, toleranta si capacitateapermanenta de adaptare la interlocutor, pe de o parte, si la asteptarile receptorilor, pe de alta parte, e#ercitiu constant decomunicare reala, nemi$locita, semnificanta. 9n $urnalist nota undeva, la mi$locul secolului al !lea, cateva "porunci" deascultat si de invatat, valabile nu numai pentru interviu, ci pentru tot ceea ce inseamna $urnalism)Cerceteaza, nu interoga. ? Chestioneaza, nu provoca.? Sugereaza, nu ordona.? Descopera, nu atrage in cursa.? 1rage delimba, nu stoarce informatii.? 6ndruma, nu domina.

Interviul-scritub eqwe

Documents

Transcript of Interviul-scritub eqwe