Exprimarea rezultatelor sivalori normale ale

analizelor medicaleCUPRINS:

1. Exprimarea rezultatelor si valori normale ale analizelor medicale2. Amniocenteza - Metoda invaziva de diagnostic3. Analiza biochimica a sangelui4. Analiza hormonilor (hormonul de sarcina, hormonii glandei tiroide,

hormonii glandelor suprarenale, frotiu citohormonal)5. Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier,

magneziu, plumb, iod)6. Analiza sangelui din materiile fecale7. Analiza sucului gastric si analiza bilei8. Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice ale urinei, analiza

calculilor urinari, analiza microscopica a urinei)9. Analize biochimice - analiza bilirubinei si a grasimilor sanguine (colesterol,

lipide totale, trigliceride, lipoproteine)10.Analize biochimice - analiza enzimelor sanguine (fosfataza alcalina,

fosfataza acida, aldolaza, transaminazele, colinesteraza, amilaza, LDH,creatin kinaza)

11.Analize biochimice - analiza proteinelor sanguine (proteine totale,proteinograma, probe hepatice, fibrinogen)

12.Analize biochimice (analiza zaharului din sange - glicemia si din urina -glicozuria)

13.Analize biochimice ale sangelui - modificari ale transaminazelor hepatice14.Analize hematologice (hematocrit, formula leucocitara, timp de coagulare,

analiza grupelor de sange, etc.)15.Analize imunologice (sifilis, reumatism, febra tifoida, bruceloza, boli virale)16.Analize medicale premergatoare sarcinii17.Analize microbiologice (hemocultura, coprocultura, urocultura, bilicultura,

analiza microbilor din nas, gat, urechi, sputa, secretii ale organelorgenitale, din boli ale pielii)

18.Analize parazitologice si virusologice19.Analize recomandate in diferite afectiuni

20.Antibiograma si autovaccinul21.Aplicatia ecografiei in obstetrica22.Artroscopia - investigatie invaziva23.Artroscopia24.Bilirubina25.Biochimia organismului26.Biopsia aspirativa cu ac fin27.Biopsia sanului28.Bronhoscopia - explorarea vizuala a cailor respiratorii29.Bronhoscopia30.Cancerul de col uterin - posibilitati de diagnostic precoce31.Care sunt analizele pentru ficat?32.Colonoscopia virtuala33.Colonoscopia34.Colposcopia si biopsia cervicala - informatii generale35.Colposcopia si biopsia cervicala36.Cordocenteza - Metoda invaziva de diagnostic37.Determinarea alfa-fetoproteinei in sange38.Determinarea cariotipului39.Diagnosticul radio-imagistic in infertilitatea feminina40.Ecografia fetala41.Electrocardiograma42.Endoscopia digestiva superioara43.Examinari ale tractului digestiv superior44.Exudatul faringian45.Fetoscopia - Metoda invaziva de diagnostic46.Fibroza chistica (Mucoviscidoza) - Screeningul purtatorilor de anomalii

genetice47.Hepatita cronica cu virus B - cum se pune diagnosticul?48.Histerosalpingograma49. Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN)50. Indicatii pentru efectuarea cariotipului51. Investigatii recomandate femeilor peste 40 de ani52.Laparoscopia in obstetrica-ginecologie53.Laparoscopia54.Metode imagistice55.Mic dictionar de analize medicale, constante biologice (enzime, hormoni,

substante organice, etc.)56.Papiloma virus uman (HPV) - testare57.Prescurtari si termeni folositi de catre laboratorul de analize medicale58.Proteina C Reactiva (PCR)59.Punctia trofoblastica - Metoda invaziva de diagnostic60.Recoltarea produselor biologice pentru analize (recoltarea urinei, a

sangelui, a materiilor fecale, a secretiilor)61.Sindromul TORCH62.Testarea fertilitatii - Teste de infertilitate

63.Testarea genetica pentru coreea Huntington64.Teste alergologice65.Teste auditive (audiometria)66.Teste de laborator utile in monitorizarea diabetului zaharat67.Teste genetice pentru determinarea legaturilor familiale68.Teste pentru probleme de erectie69.Testele genetice intra in practica medicala70.Testul Babes Papanicolau - O investitie in sanatate71.Testul Babes Papanicolau - patologic72.Testul de paternitate73.Testul de supresie la dexametazona74.Testul pentru Helicobacter pylori75.Tomografia computerizata76.Totul despre mamografie77.Totul despre testele de sarcina78.Trombocitoza - cresterea trombocitelor79.VSH crescut: cauze, intrebari, raspunsuri

In tabelele urmatoare sunt redate valorile normale, cantitative ale analizelormedicale exprimate in moli/l sau subunitatile acestora: milimoli/l (a mia partedintr-un mol/l) sau micromoli/l (a miliona parte dintr-un mol/l). Acestea arata sicare este cantitatea de substanta analizata la un ml, la 100 ml sau la un l deprodus lichid analizat.

Valori in sange

Substantaanalizata

Valori normale ingrame si

submultiplii

Factorul demultiplicare

Valori normale inmoli si

submultiplii

Acidul uric0.020-0.050 g/l2.0-5.0 mg/100 ml

mg/1X5.95mg/100mlX59.5

119-297 ľ mol/l

Amoniacul 0.1-0.3 mg/l mg/1X58.5 5.85-17.55 ľ mol/l

Bilirubinaindirecta

0.008-0.010 g/l0.8-1 mg/100 ml

mg/1X1.71 13.6-17.1 ľ mol/l

Bilirubina directa0-0.0025 g/l0-0.25 mg/100 ml

mg/1X1.71 0-4.30 ľ mol/l

Bilirubina totala0.008-0.0125g/l0.8-1.25mg/100 ml

mg/1X1.71mg/100mlX17

13.68-21.30 ľ mol/l

Calciul0.090-0.110g/l9-11mg/100 ml

mg/1X0.025 2.25-2.75 mmol/l

Clorul3.34-3.95g/l334-395mg/100 ml

g/1X28.2mg/100mlX0.282

94-111 mmol/l

Colesterolul 1.2-2.6g/l g/1X2.58 3.1-6.7 mmol/l

120-260mg/100 ml mg/100mlX0.258

Creatinina0.0005-0.012g/l0.5-1.2mg/100 ml

mg/1X8.85mg/100mlX88.5

44-106 ľ mol/l

Fierul0.5-1.8g/l50-180mg/100 ml

mg/1X17.9ľg/100mlX0.179

9-32 ľ mol/l

Fosforul0.030-0.045g/l3.0-4.5mg/100 ml

mg/1X0.032mg/100mlX00.32

0.96-1.44 mmol/l

Glucoza0.65-1.10g/l65-110mg/100 ml

g/1X5.56mg/100mlX0.055

3.6-6.0 mmol/l

Hemoglobina 12-16gg/100 ml g/1X0.621 7.45-9.93 mmol/l

Magneziul0.020-0.040g/l2-4mg/100 ml

mg/1X0.041mg/100mlX0.41

0.82-1.64mmol/l

Potasiul0.160-0.200g/l16-20mg/100 ml

g/1X25.6mg/100mlX0.256

4.5-5.1mmol/l

Sodiul3.1-3.5g/l310-350mg/100 ml

g/1X43.5mg/100mlX0.435

135-152mmol/l

Trigliceridele0.5-1.5g/l50-150mg/100 ml

g/1X1.14mg/100mlX0.0114

0.57-1.71mmol/l

Ureea0.2-0.5g/l20-50mg/100 ml

mg/1X16.6mg/100mlX0.116

3.30-8.30mmol/l

Valori in urina

Substantaanalizata

Valori normale ingrame / 24 ore

Factorul demultiplicare

Valori normale inmol/24 ore

Acidul uric 0.30-0.80 g/24 h g/24 hX5.95 1.8-4.8 mmol/24 h

Acidul vanilmandelic

1.7-7.4 mg/24 h mg/24 hX5.04 8.6-37.3 ľ mol/24 h

Calciul 0.10-0.30 g/24 h mg/24 hX0.025 2.5-7.5 mmol/24 h

Clorul 6-8 g/24 h g/24 hX28.2 169-225 mmol/24 h

Creatinina 1-2 g/24 h g/24 hX8.85 8.85-17.7 ľ mol/24 h

17-cetosteroizii 6-20 mg/24 h mg/24 hX3.47 20-70 ľ mol/24 h

Fosforul 0.5-1.5 g/24 h g/24 hX32 16-48 mmol/24 h

Magneziul 0.06-0.18 g/24 h g/24 hX0.041 2.5-7.4 mmol/24 h

Potasiul 2-3 g/24 h g/24 hX25.6 51-77 mmol/24 h

Sodiul 4-6 g/24 h g/24 hX43.5 174-261 mmol/24 h

Ureea 10-35 g/24 h g/24 hX16.6 166-581 mmol/24 h

Nota: Pentru aflarea valorilor in grame se impart valorile redate in moli la factorulde multiplicare.

Substanta Valori normale

analizata

Hematocrit- la barbati = 40-48%- la femei = 36-42%- la copii 2-15 ani = 36-39%

Hemoglobina- la barbati = 80-100% sau 13-16 g la 100 ml sange- la femei = 70-90% sau 11-15 g la 100 ml sange

Globule rosii- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub

Globule albe- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub

Trombocite - 150 000-300 000/mm cubi

Fibrinogen - 200-400 mg la 100 ml sange

Lipide totale - 550-750 ml/100 ml

Trigliceride - 50-150mg/100 ml

Acizi grasi - 200-450 mg/100 ml

Lipoproteine - 150-250 mg/100 ml

Fosfatazealacaline

- 1,5-5 UB- 3-13 UK- 13-45 UI

Fosfataze acide- 1 UB- 4 UK- 4-14 UI

Aldolaze

- 2-10 U/ml- la adulti = 4-6 U.S./ml (unitati Sibley) pe ml ser- 0,9-2,5 Mui/ML SER- la copii = 9 UI/ml ser

Transaminaze- 10-40 UK- 2-16 UI

Amilaza

- in sange = 8-32UW/1 ml ser- 230-2700 UI/l ser- in urina = 16-64 UW/ml urina- 8000-30000UW/24 ore sub 5500 UI/l- 230-2700 UI/l ser

LDH- 150-450 unitati Wrobleski- 120-240 U/l

Corticosteroizi- barbati = 10-20 mg/24 h- femei 6-15 mg/24 h- copii = 2-4 mg/24 h

Catecolamine

- in sange = 32 ľmol/l- in urina = 10-100 ľg/24 h= 0,05-0,55 ľmol/24 h- AVM – urina = 1,7-7,4 mg/24 h

= 8,6 – 37,3 ľmol/24 h= 8,6 – 37,3 ľmol/24 h

Lipaza - 20-140 UI

Amniocenteza – Metoda invaziva de diagnostic

Exista la ora actuala la noi in tara numeroase controverse ce privesc infectiilematerne cu germeni precum citomegalovirusul, rubeola, listeria sau toxoplasma. Nude putine ori am vazut drame in care mamele au fost sfatuite sa avorteze pentru caau avut rezultatele analizelor de sange concludente pentru o infectie in trecut (IgGpozitiv). Trebuie precizat ca acest tip de imunoglobulina semnifica existenta unuicontact in trecut intre mama si germenele respectiv cu dezvoltarea imunitatii. Acestasituatie trebuie sa fie clarificata: fatul nu poate fi afectat daca mama are imunitate.Problema devine si mai spinoasa daca mama dezvolta anticorpi de tip IgM, adica defaza acuta. Asta inseamna ca mama a contactat recent boala si acest lucru, cel putindin punct de vedere teoretic, poate conduce la afectarea fatului datorita capacitatiiacestor germeni de a traversa placenta.Acum… sigur ca exista cupluri care mai bine intrerup sarcina decat sa “riste” sadea nastere unui copil afectat. Dar oare asta e singura metoda? Si ce facem cu uncuplu care s-a chinuit ani de zile sa faca un copil, eventual a cheltuit cateva mii deeuro pentru o fertilizare in vitro, si i se comunica la un moment dat ca mama acontactat o infectie cu toxoplasma sau CMV? Care este riscul acuma: sa nasca uncopil posibil afectat sau sa avorteze un copil sanatos?Grea alegere, nu? Daca ar fi sa alegem dintre cele doua optiuni, cu siguranta ca da.Din fericire exista si o a treia optiune: analiza lichidului amniotic prin metodegenetice speciale care sa deceleze prezenta fragmentelor patogene in acest mediu.Si vestea cea mai buna este ca mamele aflate in aceasta grea situatie nu mai trebuiesa calatoreasca pana la Belgrad, Budapesta sau in Germania pentru a face acesteanalize, ci se pot adresa unui laborator de aici din Bucuresti.

Tehnica :- Amniocenteza se executa in aceleasi conditii ca cele descrise mai sus.- Lichidul amniotic este folosit la detectarea ADN-ului agentului patogen(toxoplasma, CMV, rubeola, etc.) prin folosirea unei metode denumita PolymeraseChain Reaction- Folosirea PCR din lichidul amniotic a revolutionat pur si simplu metodelede diagnostic a infectiilor prenatale, permitand un diagnostic precoce al acestorafectiuni fara a fi nevoie de utilizarea unor metode invazive asupra fatului.- O alta metoda este folosirea lichidului pentru obtinerea unor culturi care sa atesteprezenta agentilor patogeni banuiti

Indicatii:- Titruri IgM mari cu absenta anticorpilor clasa IgG pentru CMV, toxoplasma, rubeola,HSV, listeria- Seroconversie a titrurilor IgM catre IgG- Rezultate echivoce la serologia pentru agentii patogeni enumerati mai sus

Autor: dr. Dan Tutunaru - medic primar obstetrica ginecologie

www.infertilitate.ro

Are drept principiu prelevarea de lichid amniotic in scopul cariotiparii celulelor fetaleexistente in acest lichid.

Tehnica:- Pacienta este informata in amanuntime despre procedura (in ce consta,care sunt beneficiile si riscurile).- Manevra se executa in conditii de asepsie riguroasa (campuri sterile, instrumentesterile, manusi sterile, etc.).- Pacienta este asezata pe un pat, in decubit. Doctorul sta in stanga pacientei, avandin stanga sa echograful cu ajutorul caruia se va efectua procedura.- Se face asepsia abdomenului gravidei (procedura se executa transabdominal) cubetadina sau alcool iodat.- Se pun campuri sterile care sa izoleze zona unde se va executa procedura.- Se foloseste un ac special in cazul amniocentezei genetice, care este prevazut cuun obturator care sa evite incorporarea de tesut matern in cursul traversariistraturilor abdomenului gravidei (acesta ar compromite analiza genetica, care trebuiesa analizeze numai tesut fetal). Lungimea acului variaza intre 18 cm si 22 cm. Aculare o grosime in general de 0,8 mm, dar pot fi folosite si ace mai groase.- Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa existe o pungaamniotica destul de consistenta, libera de parti fetale, si care sa fie departe de loculde insertie a placentei.- Se introduce acul dupa o prealabila anestezie locala cu xilina a peretelui abdominal.Doctorul trebuie sa urmareasca strabaterea fiecarui strat abdominalatat tactil (simtind fiecare strat in partestrapuns: tegument, aponevroza, muschi, peritoneu si perete uterin) dar mai alesechografic, vizualizand in permanenta varful acului.- Cand echoul varfului acului a ajuns in punga amniotica se extrage obturatorulacului si se extrage 1ml de lichid amniotic care se arunca (se evita astfelcontaminarea cu tesut matern care ar putea ramane pe ac) apoi de extrage ocantitate de lichid amniotic egala cu varsta sarciii (de exemplu la 20 saptamani seextrag 20ml).- Seringa se sigileaza cu propriul ac protejat de teaca de plastic si se trimite lalaboratorul de genetica, unde celulele continute in lichid vor fi cultivate si vor fiurmarite pe parcursul diviziunii lor, numarandu-se si studiindu-se cromozomii(cariotipare).- Prin aceasta procedura (cariotipare) pot fi descoperite aneuploidii, deletii,translocatii, inversiuni, cromozomi marker, etc. Nu pot fi decelate mutatiile genetice.- Acestea din urma pot fi in parte descoperite folosindu-se PCR (Polymerase ChainReaction) si includ fibroza chistica, sindromul cromozomului X fragil, sindromulDiGeorge, ca sa enumar doar cateva dintre cele mai comune.- Procedura poate fi executata optim intre 14 si 18 saptamani, insa risculde avort este cu atat mai mare cu cat varsta sarcinii este mai mica.Aceste limite sunt date de catre literatura din SUA (stat in care dupa 20 saptamaniorice delivrenta este considerata nastere) dar la noi in tara nastere este considerataabia dupa saptamana 28, deci amniocenteza poate fi facuta oricand pana la aceastavarsta a sarcinii astfel daca rezultatele indica anomalii cromozomiale, cuplul poatelua o hotarare daca sa pastreze sau sa intrerupa sarcina.- Lichidul extras este centrifugat (se separa celulele de lichidul propriuzis care poatefi si el analizat din punct de vedere biochimic: AFP, bilirubina, etc.)

Indicatii:- Studii citogenetice in cazul cand rezultatele la triplul test, testul quadruplu sau latestul integrat indica un risc crescut de trisomie 21, trisomie 18.

- Antecedente in familie sau copii cu defecte cromozomiale.- Avorturi spontane recurente.- Translocatii echilibrate la unul dintre parinti.- Varsta materna inaintata.- La cerere.

Complicatii:- Amniotita 1% (infectie).- Scurgere de lichid amniotic 1-2%, de obicei se rezolva in 2-3 zile.- Avort spontan, procent care depinde foarte mult de priceperea doctorului, dateleraportate variind intre 0,5% si 5%.- Lezarea fatului.- Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica.- Izoimunizare Rh.- Bradicardie fetala (tranzitorie).

Siguranta:- Daca se incearca amniocenteza inainte de 14 saptamani procedura este mai dificiladeoarece exista 2 cavitati, cea corionica si cea amniotica.- De asemene la aceasta varsta gestationala se poate extrage foarte putin lichid decivor fi mai putine celule necesare cultivarii, cu sanse de esec mai mari in obtinerea derezultate.

Dificultati in interpretarea citogenetica:- Mozaicism- Sarcina gemelara bivitelina (doua cavitati amniotice separate). Se injecteaza, dupaprocedura, carmin indigo in sacul punctionat primul apoi se punctioneaza celalaltsac.

Amniocenteza reprezinta cu siguranta cea mai cunoscuta si practicata dintremetodele invazive de diagnostic fetal. Simplist vorbind reprezinta introducerea unuiac subtire in cavitatea amniotica si extragerea de lichid amniotic.Motivele pentru care se executa aceasta procedura sunt multiple, cele mai frecventesi cunoscute fiind studiul genetic al celulelor fetale din lichidul amniotic, evaluareamaturitatii pulmonare fetale, studiul microbiologic al lichidului amniotic, evaluareagradului de afectare a fatului in incompatibilitatea Rh, etc.

In cazul de RPM se practica amniocenteza pentru a se verifica dacalichidul amniotic este sau nu contaminat cu germenii patogeni rezidenti in vagin. Sefac culturi sau coloratii Gram pentru identificarea bacteriilor.Foarte dificil de executat din punct de vedere tehnic deoarece exista foarte putinlichid, care trebuie aspirat ulterior, iar acest lucru este posibil doar in aproximativ50% din cazuri.Infectia manifesta clinic este mai comuna la gravidele cu frotiuri sau culturi pozitive.Aproximativ 30% dintre acestea nu vor prezenta simptome clinice de infectie (si nicinou-nascutii) deci este posibil sa nu fie necesara o interventie.Majoritatea pacientelor cu RPM si culturi pozitive intra in travaliu in urmatoarele 48de ore (deci chiar inainte ca rezultatele sa vina de la laborator) Procedura are ovaloare limitata daca decizia va fi luata numai pe baza amniocentezei. Valoareacreste daca exista dubii in privinta infectiei (semne clinice) sau a existentei rupturiide membrane (se injecteaza colorant care va trebui sa apara pe tamponul gravidei).

Pe parcursul vietii intrauterine fatul respira lichid amniotic, vehicularea acestui lichidinauntrul si in afara plamanului fetal furnizand un stimul important pentrudezvoltarea acestui organ. Plamanul este alcatuit dintr-o retea de “conducte”ramificate asemanatoare trunchiului si ramurilor unui copac. Ca si in cazul arborelui,conductele devin din ce in ce mai subtiri si la un moment dat se termina cu nistedilatatii ca niste mici saci, denumite alveole pulmonare. Aceste alveole au peretiiextrem de subtiri si contin in grosimea lor numeroase capilare sanguine la nivelulcarora se produce schimbul de gaze, oxigen versus bioxid de carbon.Dar oare este suficient ca plamanul sa fie dezvoltat din punct de vedere anatomic?Vom vedea imediat. Sa facem un experiment simplu: luam o solutie de sapun siintroducem in ea un tubulet si suflam ca sa facem un balonas. Vom observa cabalonul format in capatul tevii isi va pastra forma atata timp cat capatul opus al teviieste astupat. Cand eliberam capatul observam ca balonasul de sapun se desumfla!Acest fenomen se datoreaza a ceea ce in fizica se numeste tensiune superficiala,forta care se dezvolta la interfata dintre un mediu lichid si aer. Analogia sper ca eclara. Acest fenomen fizic se petrece si la nivelul alveolelor pulmonare.In viata intrauterina fatul poate “respira” fara nici un efort deoareceinterfata alveola/lichid amniotic nu dezvolta forta descrisa mai sus. Odata cu “iesireala aer”, fatul trage acest aer in plamani si astfel se schimba interfata descisa cu unanoua, alveola/aer. Lucrul acesta va conduce la aparitia tensiunii superficiale, soldatacu colabarea alveolei in momentul expirului. Copilul ar fi fortat sa inspire de fiecaredata cu aceeasi forta pentru a-si umple din nou alveolele cu aer, proces care estemare consumator de energie (cred ca ati incercat cel putin odata in viata sa umflatiun balon si ati remarcat ca cea mai dificila etapa este cea initiala, de invingere arezistentei balonului colabat, si odata ce ati introdus aer in balon umflarea acestuiadevine din ce in ce mai usoara). Din fericire Natura a rezolvat aceasta problema prinelaborarea unui amestec de uleiuri speciale care sunt secretate de alveole. Mixturauleioasa, denumita surfactant captuseste suprafata alveolara si restabileste interfatalichid/alveola, astfel incat alveola nu se mai colabeaza in expir, permitand caprocesul de inspir sa se produca fara efort (deoarece alveola ramane partialumflata).

Interpretare:Va veti intreba probabil ce legatura are amniocenteza cu maturitatea pulmonara?Simplu: celulele alveolare secreta aceasta mixtura uleioasa (compusadin Lecitina si Sfingomielina) si astfel substantele ajung in lichidul amniotic. Si de aiciputem sa-l studiem noi.Raportul L/S este diferit in functie de varsta gestationala. Exista o crestere lenta alecitinei pana in saptamana 34-35 apoi concentratia acesteia creste brusc. In acelasitimp concentratia sfingomielinei atinge un platou si apoi incepe sa scada. Un raportL/S egal cu 2 semnifica un plaman fetal matur.Din aceasta cauza se practica amniocenteza in cazuri de sarcini care necesitaextragerea fatului cat mai devreme posibil, momentul ales fiind acela in careplamanul fetal a ajuns la maturitate.O alta metoda relativ noua este folosirea unei tehnici ce masoara miligramele desurfactant la gramele de albumina din lichidul amniotic necentrifugat, folosind luminafluorescenta depolarizata, denumit TDx-FLM ( unde FLM inseamna Fetal LungMaturity). Daca raportul este peste 55mg/g, plamanul estematur, imaturitate tranzitionala sub 39mg/g, iar intre 40mg/g si 54 mg/g maturitatetranzitionala. Determinarea acestui raport poate fi stabilita mai nou folosindu-sespectrofotometrie infrarosie si nu tehnica de depolarizare fluorescenta ca in TDxFLM.

Limitare:

In diabetul zaharat aceste valori sunt alterate. In consecinta maturitatea pulmonarafetala se apreciaza a fi instalata odata cu decelarea fosfatidil-glicerolului in lichidulamniotic.

Reprezinta o metoda extrem de importanta in evaluarea severitatii izoimunizarii Rh sia gravitatii afectarii fetale.

Tehnica:- In mare se respecta aceleasi principii de asepsie si manopera ca sila amniocenteza genetica, cu precizarea ca aici nu mai exista grija contaminariicu tesut matern (deci se poate folosi un ac de punctie fara obturator).- Se tinteste o zona in care sa nu existe placenta care sa fie interpusa pe traiectulacului.- Lichidul prelevat, in general 10ml, se pastreaza in recipient inchis la culoare pentrua preveni denaturarea bilirubinei de catre lumina naturala.- Esantionul se centrifugheaza iar supernatatantul se examineaza in vederea stabiliriigradului de impregnare a lichidului amniotic cu bilirubina.

Indicatii:- Titruri de anticorpi mari (peste 1/16).- Valori anormale doppler (se urmareste peak systolic velocity) pe artera cerebralamedie (ACM).- Moarte fetala in antecedente datorata incompatibilitatii Rh.- Fat sever afectat in antecedente datorita aceleasi incompatibilitati Rh.

Alegerea momentului:- Deoarece in cursul procedurii se poate produce hemoragie materna cu agravareasensbilizarii anti-Rh, trebuie acordata o mare atentie momentului efectuariiamniocentezei.- Momentul executarii procedurii depinde de titrul anticorpilor, de dopplerul ACM side antecedente.- Prima amniocenteza trebuie sa se bazeze pe valorile doppler ale ACM.

Interpretare:- Bilirubina reprezinta un produs de metabolizare a hemoglobinei.- Hemoglobina este eliberata in cantitati foarte mari in procesul de distrugere ahematiilor fetale de catre anticorpii materni.- Calea primara de excretie a bilirubinei este plamanul fetal de unde ajunge inlichidul amniotic.- O a doua cale e reprezentata de rinichi, ajungand in acelasi lichid amniotic prinintermediul urinei.- Iinainte de 26 de saptamani exista in mod normal o cantitate redusa de bilirubinain lichidul amniotic, asa ca inainte de aceasta varsta gestationala trebuie o oarecaregrija in interpretarea rezultatelor.- Lichidul amniotic este analizat in lumina polarizata care are o lungime de unda de450nm. Curba de absorbtie a lichidului amniotic necontaminat este folosita dreptmartor.- Daca lichidul amniotic este contaminat cu bilirubina, proprietatile salechimice sunt alterate in consecinta se produce o deviere de la normal a gradului deabsorbtie a luminii polarizate 450nm.- Rezultatele se inscriu pe o hartie sub forma unui grafic.- Diferenta dintre cele doua curbe poarta numele de ? OD 450 (delta optical density450) sau curba Liley si reprezinta o cuantificare a gradului de distrugere (hemoliza)

la care sunt supuse hematiile fetale.- Curba Liley are trei zone care pot sa dea masura afectarii fetale:Zona I – lipsa afectarii sau afectare usoara (totusi cam 10% dintre acestia vornecesita ulterior transfuzie);Zona II – afectare moderata;Zona III – afectare severa cu posibila moarte intrauterina in 8-10 zile.

Analiza biochimica a sangelui

GeneralitatiAnaliza biochimica a sangelui este o metoda de analiza a nivelurilor glicemiei, abalantei hidro-electrolitice si a functiei renale. Glicemia reprezinta cantitateade glucoza din sange – glucoza este un tip de zahar ce asigura energia celulelororganismului.Electrolitii mentin balanta hidrica a organismului si mentin functiile normale aleorganismului, ca de exemplu ritmul cardiac, contractia muschilor si activitateacreierului.Rinichii regleaza balanta hidrica (regleaza cantitatea de apa din organism), de saruriminerale si filtreaza produsele toxice sau alte substante ce trebuiesc eliminate dinorganism.

Indicatii

Analiza biochimica a sangelui este indicata in analize de rutina, in urmarirea efectelorunor tratamente (de exemplu diureticele date pentru afectiunile cardiace) sau pentrua diagnostica anumite afectiuni.

Mod de efectuare

Aceasta analiza se face prin recoltarea de sange dintr-o vena a bratului. In unelecazuri este necesar ca inainte cu 10 sau 12 ore sa se intrerupa alimentatia.

Analiza bichimica masoara:

- Sodiu- Potasiu- Calciu- Cloruri- Dioxidul de carbon- Glucoza- Ureea in sange (BUN)- Creatinina.

Analiza hormonilor (hormonul de sarcina, hormoniiglandei tiroide, hormonii glandelor suprarenale, frotiu

citohormonal)

Generalitati

In organism exista doua tipuri de glande, organe care produc secretii: glandecu secretie externa sau glande exocrine ale caror secretii nu se varsain sange (glanda lacrimala, salivara, glandele care secreta sucuri digestive, etc.) siglande cu secretie interna sau endocrine, ale caror secretii numite hormoni se varsain sange.

Hormonii au rolul de a regla buna functionare a tuturor organelor din corp,care asigura cresterea, perpetuarea speciei, adaptarea la mediu etc.

Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul iar altele suntpereche: glande paratiroide, suprarenale, genitale (ovarele sitesticulele). Analizahormonilor este foarte dificila, de aceea se face numai in spitalesau in laboratoare speciale si numai la indicatia medicului specialist in boli endocrine.Pentru fiecare glanda endocrina exista analize numeroase, dar in exemplele de maijos sunt amintite numai cele care se utilizeaza mai frecvent in practica medicala.

Hormonul de sarcina

In timpul sarcinii, acesta este secretat in cantitate foarte mare.Acest hormon se elimina prin urina. Daca urina femii gravide se injecteaza la unbroscoi (reactia Galli-Mainini) atunci in urina animalului apar niste modificari care sepun in evidenta prin examenul microscopic al urinei. Reactia este pozitiva chiar dupa2-3 saptamani de la instalarea sarcinii. Analiza nu este necesara in sarcina normalacare se stabileste de orice medic si chiar de catre gravida, ci numai in cazul uneisarcini anormale, in special in sarcina extrauterina. In acestcaz, analiza de laborator arata ca este vorba de o sarcina, ajuta sapuna diagnosticul de sarcina extrauterina si sa se ia masuri rapidede tratament pentru a feri femeia de o hemoragiegrava care i-ar putea pune viata inpericol.

De asemenea, analiza se mai face pentru a stabili dacao amenoree (absenta ciclului menstrual) se datoreaza unei sarcini sau unei boliendocrine. Mai nou, in locul broastelor, care nu reactioneaza prompt la hormonul desarcina, s-au introdus teste imunologice de analiza, mult mai precise care suntpreparate de catre Institutul I. Cantacuzino, Bucuresti.

Hormonii glandei tiroide

Glanda tiroida este situata in partea anterioara a gatului si in mod normal nuse vede. Aceasta glanda, prin principalul sau hormon, tiroxina, are rol in reglareametabolismului general al organismului, fie accelerand fie diminuand ardereaalimentelor din organism, dupa cum este nevoie. In cazul in care glanda tiroidasecreta tiroxina in exces se numeste boala Basedow (hipertiroidism) care semanifesta prin slabire, cresterea batailor inimii si temperaturii (piele fierbinte), starinervoase, metabolism bazal crescut.

Din contra, cand scade secretia glandei tiroide (hipotiroidism) atunciapare boala numita mixedem, care se insoteste de semne opuse: rarirea batailorinimii, stare de moleseala, piele umeda si rece, fata umflata (edeme) dand aspect defalsa obezitate.

Pentru aprecierea functiei glandei tiroide se cerceteaza iodul din sange. Seintelege ca iodul din sange creste in hipertiroidism si scade in hipotiroidism.

Valori normale ale hormonilor glandei tiroide: 4-8 micrograme/100 mlsange.

Cantitatea optima de iod din organism este de 4-8 ug (gamma)/100ml plasma.

Cercetarea functiei glandei tiroide se face si prin injectarea de iod radioactiv. Inmod normal iodul este acaparat de glanda tiroida unde este masurat cu uninregistrator special. In hipertiroidism, tiroida acumuleaza mai mult iod, iar inhipotiroidism acumularea de iod este diminuata.

Alta metoda de aprecierea a functiei tiroide este masurarea metabolismuluibazal, care are valori normale de -10 pana la +10%. Cresterile sau scaderile fatade procentele normale indica hipertiroidism, respectiv hipotiroidism. Persoanele caretrebuie sa-si analizeze functia glandei tiroide, vor intrerupe tratamenul cu iod cu celputin 7 zile inainte de analiza.

Hormonii glandelor suprarenale

Aceste glande dupa cum arata si denumirea sunt situate deasupra rinichilor sisecreta doua categorii de hormoni: corticosteroizii sicatecolaminele.

Corticosteroizii iau parte la distributia apei, mineralelor si a glucozei inorganism regland deficitul sau excesul acestora. Un exemplu de corticosteroid ilconstituie cortizonul. De obicei se analizeaza corticosteroizii din urina care se eliminasub forma de 17-cetosteroizi (17-CS). In bolile care ataca glanda suprarenala(boala Addison), in bolile glandei hipofizei, in insuficenta glandelor sexuale, secretia17-CS este scazuta. Concentratia de 17-CS din urina creste dupa eforturi fizice mari,in stresul psihic precum si in bolile care produc hiperfunctia glandei hipofize, aglandelor suprarenale si sexuale.

Valori normale ale corticosteroizilor:- barbati = 10-20 mg/24 h- femei 6-15 mg/24 h- copii = 2-4 mg/24 h

Catecolaminele sunt hormoni secretati tot de glanda suprarenala si ajutaorganismul sa se adapteze la diferite situatii din mediul ambiant ca: ritm deactivitate zi-noapte, efortul fizic, variatiile termice etc. Catecolaminele auun rol important in reglarea activitatii inimii (puls, tensiune arteriala) si rinichilor.Cele mai importante substante care fac parte din grupa catecolaminelorsunt adrenalina si noradrelina. Acestea se gasesc atat in sange cat si in urina, dar deobicei ele se analizeaza in urina.

Cresterea exagerata a concentratiei catecolaminelor din sange producehipertensiune arteriala. In organism catecolaminele sunt distruse si se transforma inacid vanil mandelic (AVM) care se elimina prin urina. Dozarea AVM urinar da indicatiiutile despre concentratia catecolaminelor sanguine. Bolnavii carora li se analizeazacatecolaminele si AVM din urina, trebuie sa colecteze urina din 24 ore intr-un vasspecial primit de la laborator, sa nu foloseasca nici un medicament, sa nu manancefructe si prajituri cu vanilie care ar putea falsifica rezultatele analizelor.

Valori normale ale catecolaminelor:Catecolamine:- in sange = 32 umol/l- in urina = 10-100 ug/24 h = 0,55 umol/24 hAVM:- urina = 1,7-7,4 mg/24 h = 8,6 – 37,3 umol/24 h

Frotiul citohormonal (citovaginal)

Este o analiza care arata indirect functionarea glandelor sexuale

feminine. Recoltarea secretiei vaginale se face la 24 ore dupa ultima spalaturavaginala, de catre cabinetul de ginecologie, pe lame speciale de sticla. Se va recoltasecretia la interval de 6-7 zile dupa ultima zi a ciclului, timp de o luna, adica pe toataperioada ciclului menstrual, dupa care, lamele, etichetate cu data recoltarii, se vorduce toate o data la laboratorul de analize. Dupa o colorare speciala a celulelor dinsecretia vaginala, se observa la microscop daca caracterele acestor celule indica ofunctie normala sau o insuficienta a glandelor sexuale (ovare), a glandeihipofizare. Analiza se face in cazuri de tulburari ale ciclului menstrual, insterilitate sipentru aprecierea tratamentului cu hormoni feminini (foliculina, progesteron).

Analiza mineralelor sau ionograma (sodiu, clor, calciu,fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod)

Generalitati

Organismul omului ca si al animalelor este constituit si din materie neorganica, adicadin minerale (electroliti): metale si metaloide (sodiu,potasiu, calciu, magneziu,clor, fosfor, iod, etc.). Aceste minerale sunt introduse in organism odata cu apa sialimentele. In mod normal exista un echilibru intre cantitatea de minerale introdusasi cantitatea de minerale eliminata din organism prin urina, materii fecale, sudoare,saliva, lacrimi. Perturbarea acestui echilibru, fie printr-un exces fie printr-un deficit,produce tulburari in functia normala a organismului. De obicei, excesul de mineraleeste rar intalnit deoarece organismul are capacitatea de a regla compozitia inminerale a sangelui, eliminand surplusul de fecale sau urina pe alte cai. Numai incazul in care functia rinichiului este tulburata de anumite boli, mineralele neputandu-se elimina, se acumuleaza excesiv in organism. Lipsa de minerale in organism sedatoreaza fie unei alimentatii sarace in elementele respective, fie eliminarii loraccentuate din organism, in bolile care provoaca varsaturi sau diaree, in bolilede rinichi care duc la eliminarea crescuta de minerale din organism, in unele boli aleglandelor endocrine, precum si dupa operatii.

Analiza mineralelor (ionograma) se face din sange, din urina sau din ambele, deobicei in spitale, dar si in unele policlinici. Valorile ionogramei variaza cu modulde alimentatie, cu varsta, cu sezonul si cu felul bolii. Rezultatele analizelor seexprima in miligrame de mineral la 100 ml sange, in grame la litru sange sau urina,in grame la urina din 24 sau in miliechivalenti la litru (mEq/l).

Sodiul (Natriul, Na)

Este un mineral absolut necesar omului, deoarece are capacitatea de a retine apa inorganism. Cantitatea de sodiu creste in organism dupa o alimentatie foarte sarata siin bolile de rinichi (insuficienta renala) cand sarea nu se mai poate elimina prinrinichi si ramane stocata in organism.Sodiul scade din sange in urma unui regim desarat sau datorita transpiratiei intensemai ales vara, dupa eforturi fizice sau cand se bea multa apa. Bolile care producvarsaturi sau diaree duc si la o scadere a sodiului din organism. Cand scade sodiuldin sange, scade de obicei si din urina. Abuzul de diuretice saraceste, de asemeneaorganismul in sodiu. In unele boli (nefrita, insuficienta renala, boala Addison,hipertensiune arteriala etc.) este necesar ca sodiul chiar sa fie scazut in organismpentru a cruta rinichii, respectiv inima sa faca eforturi prea mari pentru a-l elimina

din organism.

Clorul (Cl)

Insoteste de obicei sodiul in organism deoarece este legat de acesta sub forma declorura de sodiu (sarea de bucatarie). De regula, clorul din organism creste sauscade concomitent cu sodiul.

Calciul (Ca)

Este mineralul cel mai important si in cantitatea cea mai mare in organism deoareceel formeaza oasele si dintii. O parte din calciu este dizolvat in sange si in celulelecorpului avand un rol important in coagularea sangelui, in buna functionare(contractatia) a muschilor scheletului si muschiului inimii, in cresterea sicalcifierea oaselor copiilor, in vindecarea fracturilor osoase, etc.Lipsa calciului din organism produce contractii ale muschilor (tetanie,carcei), rahitism la copii, osteoporoza (demineralizareaoaselor), osteomalacie(inmuierea oaselor) etc.Organismul isi ia calciul necesar din apa si din alimentele care contin cantitati foartemari de calciu (lapte, branza, paine). Dar organismul nu retine pentru el decat omica cantitate de calciu, restul il elimina prin fecale si urina. Aceasta reglare acalciului se face de catre glanda paratiroida, care se afla situata la gat si care secretaun hormon numit parathormon. Cand aceasta glanda secreta prea mult hormon,creste calciul din sange.De asemenea, in unele boli care ataca (topesc) oasele sau dupa imobilizarea la pat,calciul se elibereaza in cantitati mari din oase, crescand concentratia sa in sange.Consumul de prea multe alimente bogate in calciu face sa creasca concentratiacalciului din urina favorizand la unele persoane producerea pietrelor (calculilor) larinichi. Calciul sanguin este scazut in insuficienta glandelor paratiroide, in bolile derinichi care nu mai pot retine calciul in corp si astfel il elimina prin urina, precum si inrahitism. Copiii, gravidele, batranii au valori mai mici ale calciului sanguin de aceeaacestia au nevoie de mai mult calciu. Vara sub influenta razelor ultraviolete, solare,precum si dupa tratamentul cu vitamina D, concentratia calciului sanguin creste.

Fosforul (P)

In general, acesta este legat de calciu formand fosfatul de calciu necesar cresteriioaselor, precum si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. De asemenea, fosforulare rol in buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor (fermentilor).Fosforul din organism provine din alimente care contin mari cantitati din acestmineral ca: lapte, branza, oua, icre, creier, carne.Fosforul sanguin creste in sange dupa ingestia excesiva de alimente care continfosfor dupa tratamentul cu vitamina D, in insuficenta renala, in bolile glandelorparatiroide, in tumori ale oaselor. Excesul de fosfor in sange se elimina prin urina subforma de fosfat de calciu, fapt care favorizeaza formarea de calculi urinari. O urinacare contine o cantitate prea mare de fosfat de calciu se tulbura devenind albicioasain urmatoarele 30-60 de minute de la urinare.Scaderea fosforului sanguin se intalneste in cazul lipsei sale din alimentatie, in lipsavitaminei D, in rahitism si in boli ale intestinului cu diaree cronica, care perturbaabsorbtia de fosfor din intestin. De mentionat ca la copii valorilefosforului urinar sunt mai mari si scad progresiv pe masura inaintarii in varsta.

Potasiul sau Kaliul (K)

Are ca si calciul un mare rol in buna functionare atat a muschilor scheletici cat si aiinimii. De aceea, lipsa potasiului din muschii respectivi determina o slabire inactivitatea lor. Potasiul se gaseste in aproape toate alimentele dar mai ales in fructe(mere, cirese, pere) si in zarzavaturi. In mod normal, excesul de potasiu dinorganism datorat alimentatiei se elimina automat prin rinichi in urina. Dar in bolile incare se impiedica eliminarea potasiului prin rinichi (insuficientarenala, coma diabetica, boala Addison), aceasta se aculumeaza in organismprovocand tulburari ale inimii.Potasiul scade din sange cand se consuma alimente sarace in acest mineral ca:paine alba, dulciuri rafinate ori dupa medicamente diuretice sau pe baza de cortizon.De asemenea, medicamentele laxative si purgative elimina odata cu materiile fecalesi cantitati mari de potasiu. De aceea, cand se analizeaza potasiul, se va intrerupetratamentul cu aceste medicamente cu 48 de ore inainte de analiza. Transpiratiaabundenta, varsaturile si diareea, mai ales la copii mici, diabetul, postul prelungitsunt cauze frecvente de pierderi ale potasiului din organism.

Valori normale:

Serul sanguin Urina

MineraleMg/100ml mEq/l g/24 ore

Sodiul 310-350 135-152 4-6

Clorul 334-395 96-107 6-8

Calciul 9-11 4-5 0,10-0,30

Fosforul 3,4-4,5 1,3-3,0 0,8-1,5

Potasiul 16-20 4,9-5,6 2-3

Magneziul 2-4 1,8-3,5 0.06-0,18

Fierul (Fe)

Este principalul mineral care intra in compozitia globulelor rosii ale sangelui, dandu-iacestuia culoarea rosie intensa. De asemenea, fierul ia parte la formareaunor enzime vitale pentru organism, cum sunt enzimele care contribuie la fixareaoxigenului pe celule. Fierul din organism provine din apa si mai ales din alimentelebogate in fier (carne, ficat, splina, oua, morcovi, spanac, soia, ciocolata si altele).Nevoile organismului de fier sunt mici, de 2 mg/zi, asa ca cele 10-15 mg pe zi pecare omul le primeste din apa si alimentele consumate sunt suficiente pentruorganism. Totusi la persoanele adulte si mai ales pentru copii subnutriti, lipsa fieruluidin alimentatie poate duce la anemie feritiva.Scaderea fierului din organism se intalneste dupa hemoragii mari, ori chiar dupahemoragii mici si repetate ca sangerari din nas, din caile urinare si genitale, dintubul digestiv (hemoroizi), etc. Bolile digestive, operatiile pe stomac si intestinproduc anemie prin faptul ca reduc absorbtia fierului in organism. Anemia prin lipsade fier se stabileste numai de catre medic dupa analiza sangelui.

Valori normale ale fierului:- Barbati = 0,90-1,50 mg/l (90-150 ug sau gamma/100 ml)- Femei = 0,8 – 1,40 mg/l (80 – 140 ug sau gamma/100 ml).

Magneziul (Mg)

Este un element chimic indispensabil unei bune functionari a unor organe din corpulomenesc: ficat, muschi, sistem nervos, etc. El intra in compozitia enzimelor ce iauparte la arderea glucozei in organism si impreuna cu calciul intervine in activitatilemusculare.Cresterea concentratiei magneziului sanguin se intalneste in insuficienta renala (dincauza ca rinichii nu il pot elimina din urina), in diabetul grav, inboala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide). Valorile magneziului sanguin scad ininsuficienta tiroidei, dupa pierderile exagerate prin varsaturi si diaree sau prin urina,dupa medicamente diuretice precum si in alcoolismul cronic. Lipsa magneziului seresimte mai mult la copii decat la adulti.

Valori normale ale magneziului:- Sange = 0.82-1.64mmol/l- Urina = 2.5-7.4 mmol/24 h.

Plumbul (Pb)

Nu este un constituent normal al organismului, dar datorita poluarii apei sialimentelor acest mineral ajunge si in organism. La persoanele care lucreaza inmediul toxic cu plumb (tipografi, vopsitori, pictori, muncitorii care lucreaza inmetalurgie) concentratia acestui element din organism poate creste pana la dozetoxice. De aceea, aceste pesoane trebuie sa-si analizeze periodic sangele si urina,pentru a putea preveni intoxicatia cu aceasta substanta.

Valori normale ale plumbului- Sange = pana la 40 ug/100 ml- Urina = pana la 125 ug/24 ore.

Iodul (I)

Are valori normale cuprinse intre 4-8ug (gamma) la 100 ml plasma.

Analiza sangelui din materiile fecale

In mod normal in materiile fecale ale omului nu se gaseste sange. Numai in uneleboli ale tubului digestiv care produc sangerari (hemoragii) cum sunt ulcerul gastric,ulcerul duodenal, enterita, colita, sangele apare in materiile fecale.

Cand hemoragia este mare si provine din partea superioara a tubului digestiv(stomac, intestin) scaunul are un aspect negricios din cauza digerarii sangeluirespectiv.

Daca hemoragia provine din partea inferioara a intestinului (hemoroizi) atuncisangele nu este digerat si scaunul apare colorat in rosu. In cazurile in carehemoragia este mica (hemoragie oculta), chiar daca este permanenta, scaunul nupare colorat si in aceasta situatie numai laboratorul poate preciza daca este sangein scaun. In vederea acestei analize persoana suspecta de hemoragie trebuie saurmeze intocmai, timp de 3 zile regimul alimentar prescris de medic, compusdin lapte, branza, fainoase si cartofi. Se vor scoate din alimentatie carnea de orice

fel, ouale, legumele verzi si nu se va lua nici un medicament. Dupa acest timp se varecolta o cantitate de materii fecale cat o nuca, care se va transportala laborator intr-un recipient de material plastic. Materiile fecale nu trebuie sa fie incontact cu vase sau recipiente din fier. Este bine ca persoanele care au hemoroizi cesangereaza, sa informeze de acest lucru pe medic, pentru ca in acest caz rezultatulanalizei nu are nici o valoare. De asemenea, persoanele carora le sangereaza gingiilevor evita sa se spele pe dinti inainte de analiza, caci sangele inghitit poate modificarezultatul analizei.

Analiza sucului gastric si analiza bilei

Analiza sucului gastric (stomacal)

Sucul gastric este secretat de stomac, fiind compus din apa, acid clorhidric,pepsina (enzima), mucus si minerale. El contribuie la digestia alimentelor dinstomac, in special a acelora care contin proteine: carne, lapte, oua. In mod normalsucul gastric este acid. In gastrita cronica, pelagra, in unele anemii, in tumorilestomaculu aciditatea gastrica este scazuta sau chiar lipseste.Scaderea aciditatii gastrice se intalneste si la unele persoane sanatoase, mai alesdupa varsta de 60 ani, dupa un stres care poate opri secretia gastrica, etc. Un sucgastric cu aciditate scazuta nu mai are capacitatea de a digera suficient alimentelecare contin proteine. Acestea trecand nedigerate in intestin produc o serie detulburari digestive (enterocolita).Cresterea aciditatii gastrice (hiperaciditate) care se intalneste in gastritele acute, inulcerul gastric si duodenal precum si la persoanele sanatoase, dupao alimentatie care excita secretia acida a stomacului (condimente, alcool, cafea) saudupa tutun. Pentru aprecierea gradului de aciditate se dozeaza acidul clorhidric dinsucul gastric. Sucul gastric se recolteaza dimineata cu un tub subtire de cauciuc carese inchide de catre bolnav pana ajunge in stomac (tubaj gastric). Bolnavul nu trebuiesa inghita saliva caci se amesteca cu sucul gastric iar daca are o proteza dentaramobila trebuie sa o scoata (pericol de inecare). De asemenea, inainte de recoltare nuse vor consuma alimente, bauturi, nu se vor lua medicamente si nu se va fuma.Pentru a se produce o secretie gastrica mai mare i se da persoanei respective sa beao solutie slaba de alcool sau i se injecteaza o fiola de histamina. Sucul gastric seextrage cu o seringa si se analizeaza. Aciditatea sucului gastric se exprima in gramede acid clorhidric la litru (g HCl ‰) sau in ml hidroxid de sodiu normal pe 10 (mlNaOHN: 10). Acidul din stomac poate fi in stare libera sau legat de alte substante.

Valori normale:

Aciditatea gastrica normala

g HCl ‰ m Eq ‰ Ml Na O H N: 10

Aciditatelibera

1,7-2,0 46-55 20-40

Aciditatetotala

2,0-3,5 55-100 40-60

Analiza bilei

Bila este o secretie a ficatului, care are rolul de a favoriza digestia grasimiloralimentare. Secretia biliara mai intai se colecteaza intr-un rezervor, in vezica biliara

si de acolo se varsa in intestin dupa necesitatile organismului. In vedereaanalizelor, bila se recolteaza fie in spital, fie in policlinica. Sunt valabile aceleasirecomandari mentionate la analiza sucului gastric. Extragerea bilei se face cu un tubsubtire de cauciuc care se inghite de catre bolnav pana ajunge in duoden (tubajduodenal). Cu ajutorul unei seringi se recolteaza trei probe de bila: proba A, careprovine din canalul biliar, proba B care provine din vezica biliara si proba C, careprovine direct din ficat. Din lichidul biliar se fac analize microscopice si bacteriologice.Analizele microscopice urmaresc sa descopere leucocite, eritocite, levuri, paraziti(giardia sau lamblia), care in mod normal nu se gasesc in bila. Uneori se pot gasi sicristale care stau la baza formarii calculilor biliari. Analizele bacteriologice depisteazamicrobii cauzatori ai infectiilor biliare (vezi bilicultura).

Analiza urinei (analiza caracterelor fizice si chimice aleurinei, analiza calculilor urinari, analiza microscopica a

urinei)

Analiza urinei

Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic afost urina. Inca de acum 3000 de ani, medicii din antichtate stiau sa examineze urinasi pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, limpezime, sange, cheaguri,spuma, sediment) stabileau diagnosticul si chiar prognosticul bolilor.

In evul mediu au aparut uroscopistii sau prorocitorii de urina care puneaudiagnosticul tuturor bolilor numai pe baza examenului vizual al urinii. Uroscopistiiaveau si ajutoare, “curieri de urina” care transportau urina de la bolnavi in“laboratorul” uroscopistilor. Urina este produsa de rinichi atat prin filtrarea sangelui(urina primara) cat si prin retinerea (reabsorbtia) din urina primara numai a acelorsubstante care mai pot fi necesare corpului (apa, zahar, minerale, etc.). Ceea ce mairamane neretinut din urina primara (o parte din apa minerala, reziduuri toxicerezultate din arderea alimentelor in organism) constituie urina finala care se eliminaprin caile urinare. In urina se elimina astfel peste 150 de substante chimice, mineralesi organice, dar in mod curent pentru diagnosticul bolilor se analizeaza numai catevacomponete principale.

Analiza caracterelor fizice ale urinei

Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa laculoare cand este foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente(piramidon, antinevralgice, tetraciclina, albastru de metilen, etc.). In bolile insotitede eliminarea sangelui in urina, urina are o culoare rosie murdara. Iar in bolilede ficat cu icter, bila trecand in sange se elimina prin urina producand o culoarebruna-negricioasa (ca berea neagra). Si o serie de alimente ca: sfecla, varza rosie,bomboanele colorate, etc. pot sa modifice culoarea normala a urinei.

Mirosul urinei este specific. In infectiile urinare care duc la fermentareaurinei, mirosul este caracteristic de amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimentesau medicamente aromate care se elimina prin urina pot sa-i imprime acesteia

mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a acetona, iar a alcoolicilora alcool.

Transparenta este caracteristica urinei proaspete; dupa cateva ore de laurinare se poate tulbura, mai ales daca este tinuta la rece. Acest lucru se datoreazaprecipitarii (solidificarii) sarurilor minerale care se gasesc in mod normal dizolvate inurina si nu constituie simptomul vreunei boli asa cum cred unele persoane. Dar dacaurina proaspata, calda este tulbure atunci poate fi vorba deo infectie (puroi si mucus) de o hemoragie sau de un consum foarte mare de produsebogate in calciu (lapte, branza) ori de carne.

In cazul unei urine cu sange, se pot vedea plutind cheaguri cu sange. Pentru aputea aprecia daca urina este clara sau tulbure trebuie sa fie examinata intr-o sticlasau eprubeta necolorata.

Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonulcald, dupa febra, dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare),dupa fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de urina este mai mica. In soculprodus de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme, in bolile care retin apa inorganism (insuficienta cardiaca, ciroza hepatica) cantitatea de urina scade foartemult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienta renala, infectii renale) sau intoxicatii cusubstante chimice in care cantitatea de urina scade sub 500 ml (oligurie). In acestesituatii organismul sufera deoarece nu se mai pot elimina prin urina deseurilenesanatoase din sange. In bolile care blocheaza caile urinare (calculiurinari, hipertrofie de prostata, etc.) din cauza dificultatii de a urina, cantitatea deurina este mai mica. Dupa frig, emotii, tratamente cu diuretice, consum mare delichide, de alimente sarate, de alcool, creste si cantitatea de urina peste 2 litri(poliurie). Bolile cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza renala) care nu maipermit reabsorbtia apei filtrate prin rinichi, produc eliminarea unei cantitati foartemari de urina. Datorita consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat netratat,bolnavii elimina cantitati mari de urina, pana la cativa litri pe zi. Exista si un ritmbiologic de eliminare a urinei, eliminarea fiind mai mare in timpul zilei si mai mica intimpul noptii. Inversarea acestui ritm indica o tulburare in functia rinichiului. Deasemenea, barbatii elimina mai multa urina decat femeile.

Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dacat a apei (care estede 1000) si se determina cu urodensimetrul.

Valori normale in cazul densitatii: 1015-1030.Cand se consuma mai multe lichide, deci in cazurile in care creste cantitatea de

urina, se produce in general o scadere a densitatii urinare si invers, cand urina din24 de ore este in cantitate mai mica si mai concentrata, atunci densitatea urinaraeste mai crescuta. Numai in diabetul zaharat, in ciuda unei cantitati mari de urina,densitatea urinei nu scade, ci creste datorita zaharului dizolvat in urina. O densitateurinara se considera anormala atunci cand examenele repetate arata cifra sub 1012.Aceasta situatie arata ca rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de a produce o urinamai concentrata.

Cresterea densitatii urinare peste cifra 1030 indica fie o deshidratare aorganismului, fie un diabet zaharat.

PH-ul urinar sau reactia urinei arata daca urina este acida sau alcalina.Determinarea pH-ului se face cu o hartie impregnata cu tinctura de turnesol (sau cualta substanta indicatoare). Se introduce hartia in urina si se observa modificareaculorii benzii de hartie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerata acida si hartia seinroseste, iar peste pH-ul 7,0 urina este considerata alcalina si hartia se

albastreste. In mod normal urina este acida avand pH-ul cuprins intre 5,5 si 6,5.Dupa o alimentatie bogata in carne si medicamente acide (sare delamaie, vitamina C), se elimina o urina mai acida, iar dupa un regim alimentarvegetarian, dupa medicamente alcaline (bicarbonat, ape minerale) sau dupa infectiiale aparatului urinar, devine alcalina. Urina care este permanent prea acida sau preaalcalina, predispune la formarea de calcului urinari de acid uric, respectiv de fosfat sicarbonat de calciu.

Analiza chimica a urinei

Albumina sau proteinele urinare provine din albumina sanguina, si in modnormal ea nu se gaseste in urina. Dar in bolile care altereaza porii din filtrul rinichilorsau in bolile care produc sangerari pe traiectul cailor urinare, albumina trece in urina(albuminurie, proteinurie). La unele persoane cu constitutie mai slaba a rinichilorurina poate contine albumina in cantitate mai mica. Este vorba mai ales de tineri de15-25 ani, de obicei slabi si inalti, care dupa eforturi fizice, dupa mers, dupa statulindelungat in picioare prezinta albuminurie tranzitorie in timpul zilei, care disparenoaptea si dupa repaus la pat. Albuminurii tranzitorii se mai intalnesc dupa frig, stariemotionale, vaccinari si stari alergice, dupa consumul de oua si medicamente intimpul sarcinii. Albuminurii permanente si masive se intalnesc frecvent in cazulbolilor de rinichi si ale cailor urinare (bazinet, uretere, vezica):glomerulonefrita, nefroza, cistita, pielocistita, tuberculoza renala, calculi urinari etc.Si alte boli care pot atinge rinichiul se insotesc de albuminurie cum sunt:hipertensiunea arteriala, diabetul, bolile de sange si de inima, infectii cu microbi sauvirusuri, intoxicatii cu substante minerale sau organice. Deseori albuminuria seinsoteste de hematurie. Dupa pierderea cronica de albumina prin urina se produce oscadere a proteinelor corpului cu consecinte negative asupra intregului organism. Inmarea majoritate a cazurilor albuminuria este moderata si se apreciaza calitativ, inraport cu cantitatea de albumina, astfel:

- albumina=absenta; nor foarte fin; nor fin si dozabila.In acest caz se face si dozarea albuminei din urina care se exprima in g/l.

Aprecierea se mai poate face si prin 1-3 plusuri.

Zaharul sau glucoza din urina (glucozuria sau glicozuria). Medicii dinantichitate au observat sa urina diabeticilor care este dulce, atragea furnicile sialbinele si au numit-o “urina de albine”. Ei foloseau aceste insecte pentrudescoperirea diabetului, metoda aceasta fiind cea mai veche “analiza medicala” carese cunoaste. Mai tarziu, medicii sau ajutoarele lor puneau rapid diagnosticul dediabet zaharat chiar la patul pacientului prin simpla gustare a urinei. Asa cum s-aaratat la analiza zaharului in sange, cand glicemia din diabet depaseste 150-200mg/100 ml sange, glucoza (zaharul) trece prin filtrul renal si se elimina prin urina, deunde poate fi analizata. De mentionat ca glicozuria nu se intalneste numai in diabetci si in alte situatii, de exemplu, dupa un consum exagerat de glucoza sau altezaharuri, dupa diferite medicamente, la femeile gravide si la persoanelecare urmeaza tratamente cu hormoni. Exista persoane care, fara sa aibe diabetzaharat, elimina permanent sau periodic zahar prin urina (diabet renal). Acest fapt sedatoreaza unui defect al filtrului renal care permite trecerea glucozei in urina, carenu influenteaza starea de sanatate a persoanei respective.

Corpii cetonici nu se gasesc in urina normala. Dar dupa cum s-a aratat ladiagnosticul de laborator al diabetului, concentratia lor urinara creste foarte mult indiabetul zaharat netratat. Si alte cauze pot sa creasca concentratia corpilor cetonicidin urina: infectii microbiene, intoxicatii grave, dupa un post prelungit sau dupa un

regim alimentar sarac in dulciuri si bogat in grasimi, in cursul sarcinii, dupa varsaturiprelungite. Unele medicamente luate de bolnavi produc o reactie falsa pentru corpiicetonici. Prezenta corpilor cetonici se noteaza cu 1-3 plusuri.

Pigmentii biliari sunt substante colorate care ii imprima bilei hepaticeculoarea brun-verzuie. In bolile de ficat insotite de icter, acesti pigmenti trec insange dand culoare galbena pielii, iar din sange trec in urina, colorand-o in brun. Inmod normal, pigmentii biliari sunt absenti in urina. Prezenta lor se notifica prinexpresia “prezenti”.

Urobilinogenul este o substanta care se gaseste in cantitate mica in urinanormala. Insa in bolile de ficat cu sau fara icter (hepatita, insuficienta hepatica) inintoxicatiile care ataca ficatul, in boli ale vezicii biliare (colecistita), in bolileintestinale cu tulburari de digestie (enterita,colica, constipatie) urobilinogenul estefoarte crescut. Prezenta sa in urina se exprima calitativ prin 1-3 plusuri ori prinexpresia “normal” sau “crescut”.

Mineralele urinare sunt aceleasi care au fost descrise si in sange, dar in urinaconcentratia lor e mult mai mare, deoarece rinichii elimina prin urina orice exces deminerale din sange si din organism.

Deseurile toxice rezultate din arderea proteinelor ca acidul uric, creatinina,ureea sunt, de asemenea, eliminate in cantitati mari prin urina. Cercetarea lor inurina se face mai rar, deoarece analiza sangelui ofera date mai precise.

Analiza calculilor urinari

Calculii sunt niste concretiuni ce se formeaza in rinichi sau in vezica urinara,datorita solidificarii substantelor minerale sau organice, care se elimina in exces prinurina. Calculii urinari produc dureri, hemoragii (hematurie) si infectii ale cailorurinare. Analiza calculilor se face pentru stabilirea compozitiei lor chimice, cu scopulde a se cunoaste masurile ce trebuie luate pentru prevenirea formarii de noi calculi.De aceea, bolnavul care are o “criza de rinichi” (colica renala) trebuie sa fie atentcand urineaza pentru a recupera eventualul calcul si a-l aduce la laborator ca sa fieanalizat. In vederea recuperarii calculului (mai ales daca este mic) bolnavul trebuiesa urineze timp de 4-5 zile intr-un borcan de sticla. Apoi urina se filtreaza printr-obucata de tifon, care retine calculul. Prevenirea formarii calculilor se face in primulrand prin regim alimentar. Astfel, persoanele care au facut calculi de fosfat de calciuvor evita alimentele bogate in calciu si fosfor (lapte, branza) iar cele care au avutcalculi de oxalat de calciu vor consuma mai putine alimente care contin calciu sioxalat (spanac, cafea, ciocolata, ceai etc.); persoanele care au avut calculi de aciduric sau urat vor reduce ratia de carne. Indiferent de compozitia chimica a calcululuiurinar, pe langa aceste recomandari, la indicatia medicului, bolnavii vor trebui sa iasi alte masuri de prevenire a calculozei urinare.

Analiza microscopica a urinei

Elementele si formatiunile solide din urina cum sunt celulele, cristalele etc. sepot observa numai la microscop. Cand aceste elemente sunt putine, nu auimportanta pentru sanatate, dar cand depasesc o anumita cantitate pot ajuta lapunerea unui diagnostic. La femei unele din aceste elemente pot proveni nu numaidin urina ci si din sfera genitala. De aceea pentru a evita unele confuzii, la femei serecomanda repetarea examenului microscopic din urina recoltata dupa toaleta

prealabila.

Celulele epiteliale sunt rare in mod normal, dar in infectiile vezicii urinare siale rinichiului pot deveni numeroase.

Leucocitele sunt celule sanguine albe, care au trecut in urina din sange(leucociturie) de obicei cu ocazia unei infectii urinare acute sau cronice (puroi).

Hematiile (globulele rosii) provin din sange si indica o sangerare (hemoragie)la nivelul cailor urinare sau ale rinichilor. Infectiile urinare acute (cistita,glomerulonefrita, pielocistita), infectiile urinare cronice (pielonefrita, tuberculoza),calculii urinari, tumorile, bolile de sange, hipertensiunea arteriala, etc., sunt insotitede eliminari de sange in urina (hematurie). Uneori hematuria este asa de mare incatsangele care coloreaza urina, producand cheaguri, se vede si cu ochiul liber. Dar suntpersoane care prezinta hematurie fara a avea vreo boala oarecare ci datorita uneidebilitati ereditare a rinichilor (hematurie congenitala).

Cilindrii urinari sunt niste formatiuni cilindrice care apar numai in cazurile deboli are rinichilor (glomerulonefrita, nefroza).

Cristalele urinare de natura minerala sau organica se gasesc la toatepersoanele. Insa sunt persoane care elimina aproape permanent cristale numeroasede acid uric si de oxalat de calciu, mai ales cand urina este prea concentrata. Inastfel de situatii exista riscul de a se forma piatra la rinichi. Si unele medicamente(sulfamildele) pot sa se elimine sub forma de cristale, perturband filtrarea urinei lanivelul rinichiului. Un consum mai crescut de lichide poate sa previna formarea decristale in urina.

Microbii care se pot inmulti in urina si care sunt cauza infectiilor urinare. Seobserva la microscop. Pentru aprecierea cantitativa a elementelor celulare din urinase face numaratoarea la microscop (proba Addis) in felul urmator: dimineatabolnavul goleste vezica urinara dupa care sta in repaus la pat trei ore. Apoi serecolteaza toata urina stransa in acest timp si se aduce la laborator. Urina seexamineaza la microscop numarandu-se elementele celulare. Numarul de elementecelulare gasite se exprima pe mililitru de urina si pe minut.

Valori normale:- Leucocite = 2500 pe ml/minut- Eritrocite = 3000 pe ml/minut.

Analize biochimice - analiza bilirubinei si a grasimilorsanguine (colesterol, lipide totale, trigliceride,

lipoproteine)

Analiza grasimilor sanguine

Grasimile sau lipidele sunt substante organice grase, care constituie cea mai maresursa de energie pentru organism, deoarece prin “arderea” unui gram de grasimi seelibereaza 9 calorii. Aproximativ 15% din greutatea corpului uman este constituita, inmod normal, din grasimi. Marea majoritate a grasimilor sunt depozitate sub forma

solida in diferite organe sau piele, iar o mica parte circula in sange sub forma lichida.Grasimile depozitate constituie rezerve de energie pentru cazurile in care omul estesubalimentat din diferite cauze si sursa de energie pentru eforturile fizice. In acestesituatii grasimile stocate se mobilizeaza, intra in sange si prin arderea lor contribuiela eliberarea de energie, necesara pentru activitatea vitala a organismului. Canddepozitarea de grasimi se face in cantitati mult mai mari decat necesitatileorganismului apare obezitatea de diferite tipuri si grade, iar cand cantitatea de lipidedin sange creste peste limitele normale se vorbeste de hiperlipidemie.Grasimile corpului provin din consumul alimentelor grase ca: unt, untura, slanina,ulei sau a dulciurilor, fainoaselor, carnii, etc. care se pot transforma in grasimi. Candlipidele depasesc concentratiile normale din sange ele se pot depune in peretiiarterelor (ateroscleroza). Cu timpul arterele se ingroasa, iar interiorul lor sestramteaza in unele cazuri pana la astupare. Din aceasta cauza sangele nu mai poatecircula si iriga organele importante ca inima, creierul etc. Astfel, prin astupareaarterei coronare, care iriga inima se produce angina pectorala si infarctul miocardic.Datorita cresterii rigiditatii (sclerozarii) arterelor (ateroscreloza), acestea se pot rupeproducand hemoragii in creier sau in alte organe. Pentru scopuri medicale, seanalizeaza numai grasimile din sange, care sunt de mai multe tipuri: lipide totale,trigliceride, acizi grasi, colesterol, lipoproteine si altele.

Lipidele totale

Reprezinta toate substantele grase care circula in sange exprimate la 100 ml ser.Scaderea lipidelor sub 500 mg% se intalneste in subalimentatie, in bolile ficatului,in boala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide), in afectiunile acute, dupa eforturifizice.Valori normale ale lipidelor totale: 550-750 ml/100 ml

Dar scaderea lipidemiei nu are semnificatie patologica deosebita. Maidaunatoare pentru sanatate este insa cresterea lipidelor totale serice peste valorilede 1000 mg% (hiperlipidemie). Atunci sangele devine albicios, circula mai greu,mai ales la inima si creier. Prin actiunea cronica, indelungata a hiperlipidemiei asupravaselor sanguine se favorizeaza aparitia precoce a arterosclerozei. Cresterea lipidelortotale se intalneste in:- supraalimentatie in special cu grasimi- in unele boli ereditare, constitutionale, in care cresterea lipidemiei nu este inlegatura cu alimentatia, ci cu sinteza crescuta de lipide in ficat- in unele boli de ficat si de rinichi- in insuficienta glandei tiroide- in diabetul zaharat, netratat in inanitie cand lipidele sunt mobilizate in sange- in intoxicatia cu alcool si alte substante toxice- in stresul psihic puternic (teama emotii, suparari), situatii care mobilizeazagrasimile din depozitele corpului si le trec in sange.La 4-8 ore dupa masa, lipidele totale cresc la toti oamenii de aceea este necesar caanalizele lipidelor sa se faca dupa 12 ore de la ultima masa. Hiperlipidemia de originealimentara dispare dupa o zi in care nu se consuma grasimi, pe cand cea de originenealimentara nu numai ca nu dispare dar se si accentueaza.

Trigliceridele

Sunt lipide mai simple care intra in compozitia grasimilor siau rol energetic. Cresterea lor este produsa de aceleasi cauze care produc sicresterea lipidelor totale, dar trigliceridele in exces prezinta un risc mult mai marepentru screlozarea arterelor.

Valorile normale ale trigliceridelor se incadreaza intre 50-150mg/100 ml.

Acizii grasi

Sunt lipide si mai simple pentru ca din ei se sintetizeaza trigliceridele. Sunt de douatipuri: acizi grasi saturati (palmitic, stearic, etc.) care se gasesc mai mult in grasimileanimale si acizi grasi nesaturati (olei, linoleic, etc.) care se gasesc mai mult ingrasimile vegetale. Un consum prea mare de acizi grasi saturati in dauna celornesaturati duce la ateroscreloza si implicit la boli cardiovasculare. Eschimosii careconsuma mult ulei de foca bogat in acizi grasi nesaturati fac rara ateroscleroza.Concentratia acizilor grasi din sange variaza mult in raport cu alimentatia. De obicei,acesti acizi cresc in sange odata cu cresterea lipidelor totale si a trigliceridelor.Valori normale ale acizilor grasi: 200-450 mg/100 ml.

Colesterolul

Face parte din lipidele mai complexe. Pe langa rolul sau fiziologic foarte important inbuna functionare a celulelor organismului, el poate contribui atunci cand este inexces la screlozarea arterelor. Colesterolul sau colesterina din organe si sangeprovine din alimentele bogate in colesterol ca: oua, unt, lapte, icre, creier, etc.Interesant este ca ficatul are proprietatea de a-l sintetiza din unele alimente care nucontin colesterol cum sunt grasimile, proteinele si glucidele.In general, scaderea colesterolului nu are importanta mare pentru organism.Acest lucru se intampla in cazul subnutritiei si dupa eforturi fizice intense careconsuma o parte din colesterol. In bolile ficatului, organ care sitetizeaza colesterolul,scaderea acestuia este un indiciu de reducere a functiei ficatului (insuficientahepatica, ciroza hepatica).Cresterea colesterolului seric se datoreaza unui consum exagerat de alimente carecontin colesterol, unei supraalimentatii, vietii sedentare, etc. Cea mai frecventacauza a cresterii colesterolului (hipercolesterolemia) insa este sinteza foarte crescutaa acestuia de catre organism.Colesterolul mai poate creste si in insuficienta glandei tiroide, glanda acarei hormon are rolul de a “arde” substantele grase. Daca colesterolul crescutapare la o varsta mai tanara si ramane permanent crescut, riscul de a producemodificari cardiovasculare este mare. De aceea prevenirea cresterii colesteroluluisanguin trebuie facuta la o varsta tanara nu dupa ce s-au produs modificari mai multsau mai putin irevesibile in artere. Excesul de colesterol din sange se depune peperetii arterelor contribuind la formarea aterosclerozei. La unele persoanecolesterolul se depune si sub piele, mai ales la fata sub forma de pete galbui(xantom).

Multe persoane confunda starea de obezitate cu un colesterol mare nestiind caacesta nu se gaseste in grasimea corpului, ci in sange si in unele organe.Valorile normale ale colesterolului depind si de varsta omului, astfel, colesterolulcreste cu varsta pana 50-60 ani. Dupa varsta de 60 ani, valorile colesterolului nu maicresc mult, ramanand stationar.Un colesterol de 2,50-3,00g/l este un semnal de alarma, in timp ce un colesterol depeste 3g/l pune urgent problema unor masuri de tratament. Desigur ca exista sipersoane cu hipersolesterolemie, care nu fac ateroscleroza si nici accidente vasculare(cardiace sau cerebrale), dupa cum exista persoane cu valori normale alecolesterolului care prezinta semne de ateroscleroza. Acest fapt arata ca laproducerea ateroscrelozei mai contribuie si alti factori printre care:- alimentatia nerationala, bogata in grasimi, care depasesc 30% din totalul caloriilor

sau cu un aport excesiv de dulciuri- suprasolicitarea psihica, care duce la surmenaj, la oboseala nervoasa- sexul, legat de factorul hormonal; femeile desi consuma aceleasi alimente ca sibarbatii au colesterolul mai scazut si ele fac mai rar boli cardiovasculare- factorul genetic, care contribuie la sinteza crescuta de colesterol din orice aliment;sunt pareri care arata ca nu atat colesterolul alimentar este daunator cat celsintetizat in organism, care ar fi de 3-4 ori mai mare decat colesterolul provenit dinalimente.

Cercetarile recente au aratat ca exista doua feluri de colesterol: bun si rau.Persoanele care au o cantitate mai mare de colesterol“bun” prezinta un risc mai micde a face ateroscleroza decat persoanele care au in sange o proportie mai mare decolesterol“rau”. Se admite ca valorile normale ale colesterolului sanguin variaza intre1,20-2,6g/l. Dar exista mari variatii individuale ale acestor valori, in raport de varstasi sex, asa cum rezulta urmatoarea statistica:

Valori normale ale colesterolului:

Varsta (in ani) Valorile colesterolului sanguin (in g/l)

barbati femei

Sub 20 ani 1,20-1,60 1,20-1,50

21-301,30-1,90 1,30-1,70

31-401,60-2,20 1,50-2,00

41-501,90-2,50 1,80-2,20

51-60 2,00-2,80 2,00-2,60

Pentru scaderea colesterolului sanguin se va urma regimul alimentar recomandatde medic, la care se vor asocia exercitii fizice in vederea consumari excesului decolesterol. La persoanele obeze, scaderea in greutate poate duce si la scadereacolesterolului sanguin. Evitarea stresului psihic, a oboselii deconectarea nervoasa,renuntarea la fumat pot contribui la scaderea colesterolului. Daca prin aceste metodecolesterolul nu scade in mod semnificativ, probabil ca este vorba de o siteza crescutain organism si in acest caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos.

Lipoproteinele

Sunt lipide legate de proteine. Ele ajuta la dizolvarea si transportul grasimilor maigrele spre celule unde sunt arse. Concentratia lipoproteinelor sanguine se exprima inmg la 100 ml/sange.Valori normale ale lipoproteinelor:150-250 mg/100 ml

Lipidograma, daca printr-o hartie de filtru pe care s-a pus o picatura de ser se treceun curent continuu, lipoproteinele din ser se separa in mai multe fractiuni. Ultimeletrei fractiuni ale lipidogramei au o valoare foarte importanta in apreciereapredispozitiei spre ateroscreloza si boli cardiovasculare.

Fractiunile lipidogramei Valorile normale in procente

Pre alfa-lipoproteine 8-13%

Alfa-lipoproteine 10-22%

Pre beta-lipoproteine 1-16%

Beta-lipoproteine 55-65%

Chilomicroni Lipsesc in mod normal

Trebuie retinut ca o crestere a beta-lipoproteinelor peste 80% inseamna operturbarea a repartitiei grasimilor in corp, care favorizeaza depunerea de grasimi inartere. De obicei persoanele care au un colesterol crescut, au si beta-lipoproteinelecrescute. Prin cresterea procentului de beta-lipoproteine, scade procentul de alfa-lipoproteine care au un rol de prevenire a ateroscrelozei si astfel creste raportuldintre beta-lipoproteine de alfa-lipoproteine care in mod normal este de 2,3-3,0.

In mod normal grasimile din alimente sunt absorbite in intestin si nu trecin fecale sau trec in cantitati foarte mici. Dar in tulburarile de digestie ale grasimilor,asa cum se intampla in bolile de ficat si cele ale vezicii biliare sau in bolilede pancreas (care nu mai produce suficienti fermenti pentru digestia grasimilor),acestea nu se mai absorb din tubul digestiv ci trec in cantitati mari in fecale. Acelasilucru se intampla si dupa operatii pe intestin. Punerea in evidenta cu ajutorulmicroscopului, a grasimilor din fecale poate aduce date indirecte despre felul cumfunctioneaza ficatul si pancreasul bolnavilor. De altfel, scaunul acestor bolnavi estemai decolorat, albicios, unsuros si diareic.

Mai trebuie mentionata o metoda de analiza indirecta a grasimilor corpului pe care opoate face oricine la domiciliu si anume cantarirea periodica.Cunoscand greutatea siinaltimea se poate stabili gradul de incarcare cu grasimi a unei persoane. Uncriteriu simplu de apreciere a greutatii corporale normale este indicele Broca. Dupaacest indice greutatea ideala in kg trebuie sa fie egala cu inaltimea in cm, minus100. De exemplu o persoana care are inaltimea de 170 cm, trebuie sa aiba greutateaideala de 170-100=70 kg.O crestere a greutatii peste aceasta cifra cu 10-20 % (7-14 kg) indica o obezitata degradul intai sau usoara. Cand depasirea greutatii normale este de 20-30% (14-21kg) se vorbeste de o obezitatea mijlocie sau de gradul doi. Iar cand greutateacorpului depaseste 30% din greutatea ideala se considera ca este o obezitatea mare,de gradul trei.

Analiza bilirubinei sanguine

Bilirubina este o substanta colorata in verde-galbui, pe care o fabrica ficatul si careintra in compozitia bilei. In mod normal, bilirubina nu se gaseste in sange decat incantitati foarte mici. Insa cu ocazia bolilor de ficat (hepatita infectioasa sau toxica),cand se astupa canalul biliar (calculi ai vezicii biliare) atunci cand bila nu se maipoate scurge spre intestin si intra in circulatia sanguina, colorand pielea bolnavului(icter) si serul sanguin.Cresterea bilirubinei sanguine are aceeasi valoare pentru diagnosticul bolilor ca sicresterea pigmentilor biliari si a urobilinogenului din urina.Valori normale ale bilirubinei sanguine:Bilirubina directa = 0-0,2 mg%Bilirubina indirecta=0,8-1 mg%Bilirubina totala=1-1,2 mg%.

Analize biochimice - analiza enzimelor sanguine(fosfataza alcalina, fosfataza acida, aldolaza,

transaminazele, colinesteraza, amilaza, LDH, creatin

kinaza)

Analiza enzimelor sanguineEnzimele (fermentii) sunt substante foarte complicate care se gasesc numai in

natura vie vegetala si animala avand un rol important in desfacerea substanteloralimentare brute (grasimi, proteine, zaharuri) in substante mai simple pe careorganismul sa le foloseasca mai rapid si mai usor pentru producerea de energie. Deasemenea, enzimele pot sintetiza substante complexe necesare vietii, din substantemai simple. Din arderea combustibilului alimentar in organism, rezulta pe langaenergie si o serie de deseuri care nu mai pot fi utilizate de catre organism sau caresunt toxice. Enzimele descompun aceste deseuri pana la componentele simple dincare au fost sintetizate alimentele: apa, bioxid de carbon, azot, sulf etc. De aceea, inunele boli cand activitatea unor enzime este mare sau prea scazuta se producperturbari in utilizarea normala a alimentelor si in degradarea lor. Enzimele segasesc in toate celulele si lichidele organismului (sange, bila, sucuridigestive, urina etc.).

Modificarea enzimelor sanguine se produce in numeroase boli ale organelorinterne. Exista boli care pun in circulatia sanguina o cantitate mai mare de enzime,depasind valorile normale dupa cum exista boli care duc la scaderea cantitatii deenzime din sange sau din glandele apartului digestiv.

Bolile care produc mai des modificari ale enzimelor sunt: bolile de ficat,de inima, de pancreas, de oase, de rinichi, prostata, etc. De obicei, enzimele senoteaza cu denumirea substratului chimic asupra caruia actioneaza, urmat de sufixul”aza”, de exemplu: fosfataza, amilaza, etc. Iata cateva enzime care se analizeazamai frecvent.

Fosfataza alcalina este o enzima care se gaseste in ficat si oase si care seelimina prin bila. Valorile enzimei din sange se exprima in unitati Bodanski (UB),unitati King (UK) sau unitati internationale.

Valori normale ale fosfatazei alcaline:1,5-5UB3-13UK13-45UICand, din diferite cauze bila nu se mai scurge in intestin (calcul al vezicii

biliare, hepatita cu icter, etc.) atunci aceasta impreuna cu enzima trece in sange,ducand la cresterea valorilor enzimei. De asemenea, fosfataza alcalina creste inunele boli ale oaselor, in care se fabrica o cantitate mai mare din aceasta enzima.

Fosfataza acida, totala prezinta valori crescute in bolile oaselor siale prostatei.

Valori normale ale fosfatazei acide:1 UB4 UK4-14 UIAldolaza este o enzima care se analizeaza in hepatita virala, cu sau fara

icter, unde creste foarte mult.Valori normale ale aldolazei:2-10U/ml4-6 U.S./ml (unitati Sibley) pe ml ser la adulti0,9-2,5 Mui/ML SER9 UI/ml ser (la copii)Transaminazele -se analizeaza doua transaminaze: TGP si TGO.Valori normale ale transaminazelor:

10-40 UK2-16 UIValoarea acestor enzime poate creste de cinci-zece ori in bolile de ficat

(hepatita acuta si cronica, cu sau fara icter, ciroza), in bolile de inima (infarct) sau inbolile muschilor scheletici.

Colinesteraza este produsa de catre ficat si eliberata in sange. La persoanelecare lucreaza cu insecticide ce contin fosfor, scaderea enzimei din sange este atat deputernica, incat poate pune viata in pericol.

Valori normale:3000 – 8000 U/l2000 – 3000 UI0,700 unitati pHAmilaza este fabricata de pancreas si secretata in intestin pentru a ajuta la

digestia alimentelor provenite din cereale si cartofi (amidon). O cantitate foarte micatrece in sange, iar din sange se elimina prin urina. Dar inbolile pancreasului (pancreatita acuta sau cronica, in calculi ai pancreasului) si in alteboli care astupa canalul pe care se scurge enzima in intestin, se produce trecereaenzimei in sange crescand cu mult peste valorile normale. Enzima se masoara inunitati Wohlgemuth (UW) sau in unitati internationale (UI).

Valori normale ale amilazei:Sange = 8-32UW/1 ml ser230-2700 UI/l serUrina = 16-64 UW/ml urina8000-30000UW/24 oreSub 5500 UI/lLactat dehidrogenaza (LDH) sanguina s-a constatat ca este crescuta in

bolile de inima (infarct miocardic), in unele boli musculare si chiar dupa eforturi fizicemari.

Valori normale ale LDH:150-450 unitati Wrobleski120-240 U/lCreatin kinaza (CK sau CPK) creste de asemenea in aceleasi boli ca si LDH.Valori normale:10-70 U/lDe mentionat ca toate enzimele sanguine care se modifica in diferite boli

revin la valori normale, cand a disparut si cauza care a dus la aparitia acesteia.

Analize biochimice - analiza proteinelor sanguine(proteine totale, proteinograma, probe hepatice,

fibrinogen)

Generalitati

Proteinele sunt substante organice complexe ale materiei vii, care contin azot, sulfsi fosfor. Ele sunt necesare pentru cresterea organismului pentru refacerea celuleloruzate, precum si pentru producerea de energie calorica, un gram de proteineproducand 4 calorii. Majoritatea proteinelor din organismul omului provin dinalimente bogate in proteine, fie de origine animala (carne, lapte, branza, oua), fie deorigine vegetala (fasole, mazare, soia, linte, etc.). Analiza proteinelor se face dinserul sanguin. Exista mai multe feluri de analize care exploreaza diferite componenteale proteinelor, astfel:

Proteinele totale

Proteinele totale reprezinta cantitatea globala a proteinelor sanguine exprimate ingrame la 100 ml ser sanguin.Valorile normale ale proteinelor sanguine sunt:- la adulti = 6,6- 8,6 g la 100 ml- la copii 1-3 ani = 6,0 – 8,6 g la 100 ml.Din acestea, circa 60% (3,6-4,8g) sunt constituite din albumina restul din globuline.Cantitatea de proteine din ser depinde si de alimentatie, cand alimentatia este foartebogata in proteine, creste si concentratia lor in sange si invers proteinele sanguinescad din sange in subnutritia proteica. Scaderea proteinelor sanguine se intalneste indiferite boli. Astfel, cand ficatul care este laboratorul ce fabrica proteinele, seimbolnaveste scade si concentratia proteinelor din sange. La fel se intampla candomul pierde proteinele prin hemoragii sau prin urina (albuminurie). Varsaturile, careimpiedica alimentatia normala, bolile de stomac, intestin si pancreas care perturbadigerarea proteinelor, diareea sunt numai o parte din cauzelecare scad concentratiasanguina de proteine. De asemenea, efortul fizic intens, stresul nervos, precum sibolile care produc febra prin consumul crescut de proteine, contribuie la scadereaproteinelor organismului. Scazand proteinele din sange, organismul cauta sa leinlocuiasca apeland la proteinele din organele sale si mai ales din muschi, fapt ceduce la slabirea si la scaderea in greutate a corpului. Mai rar, proteinele sanguine potsa aiba valori crescute, ca in unele boli genetice si parazitare sau ca inhipertensiunea arteriala. Deoarece proteinele sanguine au capacitatea de a retineapa in vasele sanguine, prin scaderea lor, apa din vasele sanguine trece in tesuturilecorpului (maini, picioare etc.) producand edeme.

Electroforeza serului sau proteinograma

Daca pe o hartie de filtru pusa in legatura cu un curent electric continuu se pune opicatura de ser sanguin, proteinele totale din ser sunt descompuse in 5 categorii desubstante numite fractiuni proteinice. Valorile medii normale ale acestor fractiuni(care se refera la persoanele de varsta adulta si normal hranite) pot sa varieze panala 10% in plus sau in minus, in special la copii, varstnici sau la persoane care nu sealimenteaza normal.

Valori normale

Fractiuneaproteica a serului

Proportii inprocente

Proportii ingrame

Albumine 52-62% 3,64-4,34

Globulinedin care:

38-48% 2,66-3,36

alfa-1-globuline 2-5% 0,14-0,35

alfa-2-globuline 6-9% 0,42-0,63

beta-globuline 8-11% 0,56-0,77

gamma-globuline

14-21% 0,98-1,47

Raportul albumine/globuline (A/G)

Daca se imparte valoarea albuminelor la valoarea globulinelor se obtine un raport,

care la oamenii sanatosi este de 1,2-1,5. Cresterea raportului A/G nu are importantaprea mare, dar scaderea acestui raport sub cifra 1 arata ca este vorba fie de bolicare scad sinteza de albumina sanguina, fie de boli care cresc sinteza deglobuline. Cauzele care fac sa scada albuminele serului sunt aceleasi care produc siscaderea proteinelor totale. Scaderea proportiei de albumine duce la o crestererelativa a proportiei de globuline. Cresterea reala a globulinelor serice se intalnesteintr-o serie de boli microbiene acute si cronice, in bolile virotice si parazitare, in bolilede ficat si de rinichi, in bolile tumorale, in reumatism, boli de sange, dupa vaccinarietc. In unele boli pot sa creasca numai anumite fractiuni ale globulinelor asa cum seintampla in hepatita cronica, cand cresc mult gamma-globulinele si imunoglobulineleA (Ig A). Dupa tratamentul cauzei care a produs perturbarea fractiunilor proteinice,valorile electroforezei serului revin la normal.

Probele "hepatice" (testele de disproteinemie)

Sunt analize care exploreaza capacitatea ficatului de a sintetiza proteinele normale,necesare organismului. Un ser cu proteine normale in prezenta reactivilor cu care sefac probele hepatice, nu produce modificari vizibile. Dar un ser cu proteinemodificate, in urma unor boli, produce cu reactivii respectivi o tulbureala. Cu cattulbureala este mai mare, cu atat si modificarile biochimice ale proteinelor sunt maiintense. In categoria analizelor care exploreaza functia hepatica intra reactia cutimol, reactia Takata, Gros etc. Aceste analize devin anormale (pozitive) mai alesin bolile de ficat: hepatita acuta si cronica, ciroza, colecistita. Dar ele devin pozitivesi in alte boli, in care se produc fractiuni proteinice anormale: boli de rinichi, deplamani, de splina, boli de sange si tumorale. Deci nu orice proba hepatica cu voloricrescute arata o boala de ficat dupa cum nu indica totdeauna nici gradul de gravitateal bolii. De altfel acestea probe se pot modifica de la o luna la altadupa tratament si regim alimentar. De aceea probele hepatice se interpreteazaintotdeauna in corelatie cu alte analize ajutatoare: proteinele totale,electoforeza, etc. (Serul prea gras falsifica rezultateale probelor hepatice. Deaceea, persoanele care isi fac aceste analize nu vor manca cu 12 ore inainte derecoltarea sangelui.)

Valori normale ale probelor hepatice

Testul, analiza Valori normale

Timol 1-4 unitati Mag Lagan

Takata-Ara Reactia negativa (analizanormala) se noteaza cu minus

Reactia pozitiva (analizaanormala) se noteaza cu 1-3 plusuri

Gros Reactia negativa (analizanormala) se noteaza cu minus

Reactia pozitiva (analizaanormala) se noteaza cu 1-3 plusuri

Sulfat de cadmiu Reactia negativa (analizanormala) se noteaza cu minus

Reactia pozitiva (analizaanormala) se noteaza cu 1-3 plusuri

Sulfat de zinc (Kunkel) 2-12 unitati

Bolnavii cu diabet, netratat au un sange gras. Inainte de a-si face probele hepatice,ei trebuie sa-i trateze mai intai diabetul, caci grasimile din serul lor nu scad numai cu

regim alimentar.

Fibrinogenul

Fibrinogenul este o substanta proteinica din sange care este sintetizata de ficat sicare are rol important in coagularea sangelui.Valori normale ale fibrinogenului: 200-400 mg la 100 ml sange.Scaderea fibrinogenului sub aceste valori poate produce hemoragii la bolnavii cu boliale ficatului. Fibrinogenul creste insa foarte mult (peste 500 mg la 100 ml sange) inbolile infectioase acute si mai ales in reumatismul articular acut.

Deseurile rezultate din consumarea proteinelor

Ca urmare a consumului de proteine de catre organism rezulta si o serie de deseuricare nu mai pot fi utilizate si pe care organismul le elimina din sange in urina, iar incantitati mai mici si prin transpiratie. Cele mai importante deseuri de proteinesunt: acidul uric, creatinina si ureea. Aceste substante se gasesc in mod normal, insange, in concentratii mici, dar ele devin otravitoare pentru organism daca depasescun anumit nivel de concentratie. De aceea, organismul le elimina prin rinichi in urina.Acidul uric, creatinina si ureea cresc in sange si urina dupa consumul de alimentebogate in proteine, in bolile care distrug sau consuma in mod exagerat proteinelecorpului (boli infectioase, boli de sange, etc.). In bolile de rinichi (nefrita acuta sicronica, insuficienta renala) aceste substante nu mai pot fi filtrate si eliminate prinrinichi si atunci se acumuleaza in sange, producand tulburari grave in organism. Inurma efortului fizic, concentratia acestor substante este de asemenea mai maredecat in stare de repaus. Acidul uric creste foarte mult la persoanele care consumacantitati mari de carne si organe(ficat, rinichi, splina, creier, icre) precum si la unelepersoane predispuse sa produca mult acid uric. Cresterea peste masura a aciduluiuric in sange produce boala numita guta asemanatoare cu reumatismul, iareliminarea de cantitati mari de acid uric in urina poate sa duca la formarea de calculiurinari compusi din acid uric.

Valori normale ale deseurilor proteice

Deseurileproteinice

In sange In urina

Acidul uric 2-5 mg/100 ml 0,30-0,80g/24h

Ureea 20-50mg/100 ml 15-35g/24h

Creatinina 0,6-1,2mg/100 ml 0,8-1,9g/24h

Alcoolul, cafeaua, ceaiul, unele medicamente (vitamina C, aspirina, antinevralgicele,cortizonul, etc.) cresc concentratia acidului uric din sange. De aceea acestesubstante nu se vor consuma cu 24 ore inainte de efectuarea analizelor.Concentratia ureei sanguine este mai mica la femei si la copii, la persoanelesubnutrite, in bolile de ficat, cand acest organ nu mai poate produce uree.Insuficienta renala acuta si cronica, infectiile insotite de febra, obstructia cailorurinare (litiaza urinara, marirea prostatei) sunt cauzepatologice care cresc pestenormal ureea sanguina.

Analize biochimice (analiza zaharului din sange -glicemia si din urina - glicozuria)

Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand numeroase

substante organice (proteine, grasimi, glucoza, enzime, hormoni, vitamine) sisubstante minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, etc). Analizele biochimicecerceteaza compozitia chimica fie a sangelui total, fie numai a serului sau plasmeisanguine.

Analiza zaharurilor din sange

Exista mai multe felui de zaharuri in organismul omului: glucoza,fructoza, lactoza etc.

Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal inorganele si sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentruobtinerea energiei necesare activitatii omului. Din arderea unui gram de glucoza, decatre organism, rezulta 4 calorii. Glucoza in organism provine din alimenteleconsumate de catre om. Cele mai bogate alimente in glucoza sunt dulciurile (zaharul,produsele zaharoase, mierea), precum si alimentele care contin amidon (faina decereale si produsele cerealifere, cartofii etc.) care in organism se transforma prinactiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar dinorice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza.Pentru aprecierea cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharuldin sangele total ori din ser sau plasma.

Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg la 100 ml sange.La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute

decat la tineri, deoarece la ele si consumul de glucoza in organism este mairedus. Scaderea sau cresterea glicemiei in afara acestor valori produce perturbarigrave organismului. Astfel, scadereaglicemiei prea mult sub valorilenormale (hipoglicemie) poate produce ca simptome slabiciune, tremuraturi,transpiratii si chiar pierderea constientei(coma hipoglicemica). Acest lucru seintampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide)sau in caz de infometare (inanitie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, careconsuma rezervele de glucide din ficat (in special la bolnavii de ficat) pot predispunela hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai rar in bolile unor glande endocrinecare secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum si la bolaviide diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina sau alte medicamenteantidiabetice.

Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoasedaca analiza sangelui se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea,persoanele care au avut un traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-au tratat cuanumite medicamente, pot avea o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. Inaceste situatii glicemia revine la normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocatcresterea.

O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de aregla concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unorglande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.

Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat saudiabetul pancreatic. Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulinasi exocrina de enzime digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un hormon ceare rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si celule. In uneleboli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc sidin aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza insange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar maimult, ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acelepersoane care nu stiu ca au diabet.

De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac urmatoarele analizein sange sau in urina:

Analiza zaharului din sange (glicemia) nu este obligatorie pentrupersoanele tinere considerate sanatoase. Dar dupa 30-40 ani varsta cand apare deobicei diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze glicemia in special launele categorii de persoane, cum sunt:

- persoanele care au parinti sau frati cu diabet- persoanele care sunt predispuse la obezitate- persoanele care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de mancare si

care mananca mai mult ca de obicei- persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa, peste 3-4

litri chiar si in sezonul rece- persoanele care urineaza cantitati prea mari de urina, peste 2-3 litri in 24 de

ore.In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat un medic care va indica

si efectuarea unei glicemii. De mentionat ca persoanele care isi analizeaza glicemiatrebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte daca urmeazaun tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore orice tratament cuhormoni, care pot modifica rezultatele de laborator.

Hiperglicemia provocata se face la unele persoane pentru a preciza dacaglicemei crescuta se datoreaza diabetului zaharat sau altor cauze. In acest scop, i seda bolnavului glucoza fie pe gura, fie injectata intravenos si la intervale de cate 30de minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea glicemiei. In modnormal dupa consumul de glucoza, zaharul din sange creste si la oamenii sanatosi,dar nu mult si revine la normal dupa 2 ore. Dar la persoanele diabetice glicemiacreste foarte mult, caci zaharul din sange nu se consuma si revenirea la normal, lavalorile initiale se face mai tarziu de 2 ore.

Persoanele care isi fac “hiperglicemie provocata” nu vor tine un regim strict, deinfometare, in speranta ca analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbariiprodusa de foame, analiza poate sa fie chiar mai “anormala” ducand astfel laconcluzii gresite privind gravitatea diabetului. De aceea, se recomanda ca in zileledinaintea efectuarii analizei aceste persoane sa manance normal, dar in dimineata incare se executa analiza sa vina la laborator nemancate. De asemena, tratamentul cumedicamente antidiabetice inainte efectuarii analizei, poate induce medicul ineroare.

Analiza zaharului in urina (glicozuria) – in mod normal urina nu contineglucoza. Dar cand glicemia a depasit 150-200 mg% atunci glucoza trece din sangeprin rinichi si se varsa in urina de unde se poate analiza. Pentru dozarea glicozurieise va strange urina din 24 de ore.

In afara de modificarile valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si altecomponente ale sangelui. Astfel ca si in cazul subnutritiei, pentru aface fata cheltuielilor de energie organismul recurge la rezervele de grasime, pe carele mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le utiliza in locul glucozei. Deaceea, sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata valori crescute alegrasimilor totale si ale colesterolului sanguin. Dar acest efort al organismuluide a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit esecului caci grasimile nu se ardpentru a da energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei. Se spune ca“grasimile ard in flacara produsa de glucoza” drept urmare grasimile sunt arseincomplet rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona).

Prezenta acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur caeste vorba de un diabet grav, nedescoperit sau netratat corect.

Intoxicatia organismului cu acetona si alte substante cetonice poate ducela coma diabetica. De notat ca acetona din sange creste asa de mult incat seelimina pe cale respiratorie, astfel ca aerul expirat de un bolnav de diabet in aceastafaza sau de un bolnav in coma diabetica miroase a acetona sau a mere coapte. Inaceasta situatie analiza corpilor cetonici din sange si urina are o mare importantapentru diagnosticul de diabet.

In diabetul grav, pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nunumai grasimile ci si proteinele corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca manaca multdiabeticul slabeste, caci isi consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drepturmare, cresc si deseurile proteinice din sange: acidul uric, ureea, creatinina.Datorita iritatiei cronice a rinichiului de catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel,se produce alterarea filtrului renal, care lasa sa treaca albumina din sange in urina(albuminurie).

Masurarea volumului de urina din 24 de ore care este foarte mare casi determinarea densitatii urinei care datorita glucozei creste foarte mult suntanalize complementare foarte utile pentru diagnosticul de diabet si usor de executatchiar si la domiciliu.

Analize biochimice ale sangelui – modificari aletransaminazelor hepatice

Utilizari

- pentru diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice- in trecut, dozarea acestei enzime a fost folosita ca test screening la donatoriide sange pentru depistarea hepatitei.

Interferente

GOT este crescut in hemoliza (distrugerea hematiilor), lipemie (cresterea lipidelorserice).GOT are valori crescute datorita prafului de calciu din aer (de exemplu in cazul unorlucrari de constructie in laborator).

Valori crescute datorita activarii enzimatice in cursul analizei:- tratamente cu oxacilina, ampicilina, opiacee, eritromicina.

Valori scazute (datorita cresterii in cursul analizei a enzimele serice ce consuma acidlactic):- cetoacidoza diabetica- boala Beri-Beri (carenta de vitamina B1 – tiamina)- afectiuni hepatice severe- hemodializa cronica (nu se cunoaste cauza)- uremie – proportional cu nivelul ureei (nu se cunoaste cauza).

Valori crescute

Afectiuni hepatice :- valorile extrem de ridicate sugereaza necroza activa a hepatocitelor (celulehepatice). In hepatita acuta virala se inregistreaza cea mai mare crestere (de 20pana la 100 de ori).- o crestere si o scadere rapida sugereaza o afectiune biliara extrahepatica- administrarea de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului biliarsau colecistectomie in antecedente determina o crestere a LDH si mai ales a ASAT.ASAT creste dupa 2-4 ore, atinge un maxim dupa 5-8 ore; cresterea poate persistatimp de 24 de ore; valorile inregistrate pot fi de 2,5 – 65 de ori peste valoareanormala- staza sau compresie venoasa(insuficienta cardiaca, ciroza, obstructie biliara, cancer primar sau metastatic,granuloame, ischemie hepatica)- eclampsie- medicamente si substante chimice hepatotoxice (tetraclorura de carbon).

Afectiuni osteomusculare, incluzand si traumatisme, interventii chirurgicale si injectiiintramusculare:- mioglobinuria (eliminare urinara de mioglobina – proteina prezenta in celulelemuschilor striati: muschii scheletului, inima si care joaca un rol esential intransportul oxigenului spre acesti muschi). Miglobinuria se intalneste frecvent insindromul de strivire (traumatism muscular) sau dupa eforturi fizice mari (marsuri pedistante foarte mari).

Infarctul miocardic acut

Alte afectiuni:- pancreatita acuta- leziuni intestinale (interventii chirurgicale, infarcte mezenterice)- postiradiere locala (radioterapie)- infarctul pulmonar (crestere relativ usoara)- infarctul cerebral (in saptamanile imediat urmatoare creste la 50 % dintre pacienti)- neoplasme cerebrale (ocazional)- infarct renal (ocazional)- administrarea unor medicamente (tratamentul cu heparina, salicilati, opiacee,tetracicline, clorpromazina, izoniazida)- arsuri- hipotermie- intoxicatii cu ciuperci- intoxicatii cu plumb- anemii hemolitice.

Valori marcat crescute (peste 3000 UI/l)

- hipotensiunea acuta (infarct miocardic, stari septice, postinterventii chirurgicalepe cord)- toxice hepatice (medicamente)- hepatita virala- traumatisme hepatice- metastaze hepatice- rabdomioliza (distrugerea tesutului muschilor striati, antrenand eliberarea in sangea unui pigment muscular toxic – mioglobina).

Valori scazute

- azotemie (cresterea produsilor de excretie urinara in sange – uree, creatinina)- dializa renala cronica- deficit cronic de piridoxal fosfat (malnutritie, sarcina, afectiuni hepatice secundareconsumului de alcool).

Valori normale

- angina pectorala- insuficienta coronariana- pericardita- insuficienta cardiaca congestiva fara afectare hepatica- posibile variatii mai mici de 10 UI/l pe zi la aceeasi persoana.

Enzimele (fermentii) sunt substante foarte complicate care se gasesc numai innatura vie vegetala si animala avand un rol important in desfacerea substanteloralimentare brute (grasimi, proteine, zaharuri) in substante mai simple pe careorganismul sa le foloseasca mai rapid si mai usor pentru producerea de energie.De asemenea, enzimele pot sintetiza substante complexe necesare vietii, dinsubstante mai simple. Din arderea combustibilului alimentar in organism, rezulta pelanga energie si o serie de deseuri care nu mai pot fi utilizate de catre organism saucare sunt toxice. Enzimele descompun aceste deseuri pana la componentele simpledin care au fost sintetizate alimentele: apa, bioxid de carbon, azot, sulf, etc. Deaceea, in unele boli, cand activitatea unor enzime este prea mare sau prea scazutase produc perturbari in utilizarea normala a alimentelor si in degradarea lor.Enzimele se gasesc in toate celulele si lichidele organismului (sange, bila, sucuridigestive, urina etc.).Modificarea enzimelor sanguine se produce in numeroase boli ale organelor interne.Exista boli care pun in circulatia sanguina o cantitate mai mare de enzime, depasindvalorile normale dupa cum exista boli care duc la scaderea cantitatii de enzime dinsange sau din glandele apartului digestiv.Bolile care produc mai des modificari ale enzimelor sunt: bolile de ficat, de inima,de pancreas, de oase, de rinichi, de prostata, etc. De obicei, enzimele se noteaza cudenumirea substratului chimic asupra caruia actioneaza, urmat de sufixul ”aza”, deexemplu: fosfataza, amilaza,transaminaza, etc.

Adultii ar trebui sa evite sa manance si sa bea cu 4 ore inainte de recoltarea sangeluipentru dozarea enzimelor hepatice. Pentru copii nu este necesara o anume pregatire.Inainte de recoltare trebuie ca persoana in cauza sa discute cu medicul desprenecesitatea acestei examinari, despre riscurile aferente, despre cum se va desfasuraaceasta investigatie si ce pot indica rezultatele.

Recoltarea probelor

La nou nascut prelevarea sangelui se realizeaza de la nivelul calcaiului folosindu-seun tub mic si se lasa sa picure in acest tub cateva picaturi de sange. Pielea la loculpunctiei este dezinfectata si se punctioneaza cu un ac mic, apoi catevapicaturi sunt captate in tubul respectiv. Cand a fost colectata o cantitatecorespunzatoare de sange se opreste sangerarea prin aplicarea unui tampon si seface staza pe locul respectiv iar apoi este aplicat un bandaj usor.

La adult, asistenta medicala va aplica un garou (banda elastica) la nivelul bratuluipentru a opri temporar fluxul sangvin spre venele situate sub nivelul garoului. Acestlucru face posibila o mai buna vizualizare a venelor si usureaza introducerea acului,deoarece venele situate sub garou devin mai largi si nu se sparg usor.Locul unde va fi introdus acul va fi sterilizat cu alcool si apoi se va introduce aculin vena. Trebuie sa fie pregatit inca un ac de rezerva in caz ca primul nu a fost corectintrodus sau din vena respectiva nu vine suficient sange. Dupa ce acul a fost corectintrodus in vena se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acesttub. Uneori trebuie sa se recolteze in mai multe recipiente.Atunci cand a fost recoltat suficient sange, garoul poate fi desfacut. Apoi este aplicatun tampon si acul se retrage usor. Se apasa pe locul respectiv, pentru a oprisangerarea, pentru cateva minute si apoi este aplicat un mic bandaj.

Utilizari

- pentru diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice- in trecut, dozarea acestei enzime a fost folosita ca test screening la donatoriide sange pentru depistarea hepatitei.

Interferente

GOT este crescut in hemoliza (distrugerea hematiilor), lipemie (cresterea lipidelorserice).GOT are valori crescute datorita prafului de calciu din aer (de exemplu in cazul unorlucrari de constructie in laborator).

Valori crescute datorita activarii enzimatice in cursul analizei:- tratamente cu oxacilina, ampicilina, opiacee, eritromicina.

Valori scazute (datorita cresterii in cursul analizei a enzimele serice ce consuma acidlactic):- cetoacidoza diabetica- boala Beri-Beri (carenta de vitamina B1 – tiamina)- afectiuni hepatice severe- hemodializa cronica (nu se cunoaste cauza)- uremie – proportional cu nivelul ureei (nu se cunoaste cauza).

Valori crescute

Afectiuni hepatice :- valorile extrem de ridicate sugereaza necroza activa a hepatocitelor (celulehepatice). In hepatita acuta virala se inregistreaza cea mai mare crestere (de 20pana la 100 de ori).- o crestere si o scadere rapida sugereaza o afectiune biliara extrahepatica- administrarea de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului biliarsau colecistectomie in antecedente determina o crestere a LDH si mai ales a ASAT.ASAT creste dupa 2-4 ore, atinge un maxim dupa 5-8 ore; cresterea poate persistatimp de 24 de ore; valorile inregistrate pot fi de 2,5 – 65 de ori peste valoareanormala- staza sau compresie venoasa(insuficienta cardiaca, ciroza, obstructie biliara, cancer primar sau metastatic,granuloame, ischemie hepatica)

- eclampsie- medicamente si substante chimice hepatotoxice (tetraclorura de carbon).

Afectiuni osteomusculare, incluzand si traumatisme, interventii chirurgicale si injectiiintramusculare:- mioglobinuria (eliminare urinara de mioglobina – proteina prezenta in celulelemuschilor striati: muschii scheletului, inima si care joaca un rol esential intransportul oxigenului spre acesti muschi). Miglobinuria se intalneste frecvent insindromul de strivire (traumatism muscular) sau dupa eforturi fizice mari (marsuri pedistante foarte mari).

Infarctul miocardic acut

Alte afectiuni:- pancreatita acuta- leziuni intestinale (interventii chirurgicale, infarcte mezenterice)- postiradiere locala (radioterapie)- infarctul pulmonar (crestere relativ usoara)- infarctul cerebral (in saptamanile imediat urmatoare creste la 50 % dintre pacienti)- neoplasme cerebrale (ocazional)- infarct renal (ocazional)- administrarea unor medicamente (tratamentul cu heparina, salicilati, opiacee,tetracicline, clorpromazina, izoniazida)- arsuri- hipotermie- intoxicatii cu ciuperci- intoxicatii cu plumb- anemii hemolitice.

Valori marcat crescute (peste 3000 UI/l)

- hipotensiunea acuta (infarct miocardic, stari septice, postinterventii chirurgicalepe cord)- toxice hepatice (medicamente)- hepatita virala- traumatisme hepatice- metastaze hepatice- rabdomioliza (distrugerea tesutului muschilor striati, antrenand eliberarea in sangea unui pigment muscular toxic – mioglobina).

Valori scazute

- azotemie (cresterea produsilor de excretie urinara in sange – uree, creatinina)- dializa renala cronica- deficit cronic de piridoxal fosfat (malnutritie, sarcina, afectiuni hepatice secundareconsumului de alcool).

Valori normale

- angina pectorala- insuficienta coronariana

- pericardita- insuficienta cardiaca congestiva fara afectare hepatica- posibile variatii mai mici de 10 UI/l pe zi la aceeasi persoana.

Enzimele hepatice (transaminazele) care exploreaza integritatea celularaa ficatului sunt:- ALAT (GPT) – alaninaminotransferaza- ASAT (GOT) – aspartataminotransferazaValoarea acestor enzime poate creste de cinci-zece ori in bolilede ficat (hepatita acuta si cronica, cu sau fara icter, ciroza hepatica), in bolile deinima (infarct miocardic) sau in bolile muschilor scheletici.

ALAT (GPT) reprezinta indicatorul de citoliza hepatica cel mai frecvent folosit pentrudepistarea chiar si a unor leziuni hepatice minime.Varietiile acestei enzime depind de afectiunea prezenta. Acestea pot fi:- in hepatiata virala, valorile GPT (ALAT) cresc de peste 10-20 de ori peste limitasuperioara- in hepatita cronica persistenta, GPT – ul creste de 2-4 ori, iar in hepatita cronicaactiva creste de 5-10 ori- in ciroza hepatica uneori valorile GPT sunt normale sau sunt crescute in puseele deactivitate.

Glutamathidrogenaza (GLDH) nu apare in ser in conditii normale.Aceasta enzima creste in necroza (distrugerea celulelor) hepatica, in distrofia acutahepatica, coma hepatica grava si are semnificatie de indicator de leziune energeticagrava la nivel mitocondrial.

Lacticodehidrogenaza (LDH) este prezenta sub forma a 5 izoenzime: LDH1 – LDH5.Cresterile LDH total sunt nespecifice pentru afectiunea hepatica,doar izoenzima LDH5 are o specificitate mai mare.

Ornitilcarbamiltransferaza (OCT) este o enzima specifica hepatica, activa in ciclul dereactii biochimice ale organismului (ciclul Krebs). Aceasta enzima este un indicatorsensibil de leziune hepatica.

Utilizari

- pentru diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice- determinari repetate in scopul stabilirii evolutiei spre cronicizare a hepatitelor virale- valoare GPT evolueaza paralel cu GOT, dar cu valori mai mici, in afectiuniledatorate abuzului de alcool.

Valori crescute

Afectiuni hepatice :- valorile extrem de ridicate sugereaza necroza activa a hepatocitelor (celulehepatice). In hepatita acuta virala se inregistreaza cea mai mare crestere (de 20pana la 100 de ori).- o crestere si o scadere rapida sugereaza o afectiune biliara extrahepatica- administrarea de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului biliarsau colecistectomie in antecedente determina o crestere a LDH si mai ales a ASAT

- staza sau compresie venoasa(insuficienta cardiaca, ciroza, obstructie biliara, cancer primar sau metastatic,granuloame, ischemie hepatica)- eclampsie- medicamente si substante chimice hepatotoxice (tetraclorura de carbon).

Afectiuni osteomusculare, incluzand si traumatisme, interventii chirurgicale si injectiiintramusculare:- mioglobinuria (eliminare urinara de mioglobina – proteina prezenta in celulelemuschilor striati: muschii scheletului, inima si care joaca un rol esential intransportul oxigenului spre acesti muschi). Miglobinuria se intalneste frecvent insindromul de strivire (traumatism muscular) sau dupa eforturi fizice mari (marsuri pedistante foarte mari).

Infarctul miocardic acut

Obezitate (creste doar ALAT nu si ASAT; este o crestere moderata de aproximativ 1-3 ori peste limita normala)

Leucemia acuta limfoblastica rapid progresiva (cresc ambele enzime)

Nivelurile sangvine la femei reprezinta aproximativ 75% din cele corespunzatoarebarbatilor

Alte afectiuni:- pancreatita acuta- leziuni intestinale (interventii chirurgicale, infarcte mezenterice)- postiradiere locala (radioterapie)- infarctul pulmonar (crestere relativ usoara)- infarctul cerebral (in saptamanile imediat urmatoare creste la 50 % dintre pacienti)- neoplasme cerebrale (ocazional)- infarct renal (ocazional)- administrarea unor medicamente (tratamentul cu heparina, salicilati, opiacee,tetracicline, clorpromazina, izoniazida)- arsuri- hipotermie- intoxicatii cu ciuperci- intoxiocatii cu plumb- anemii hemolitice.

Valori scazute

- infectii urinare- neoplazii- deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, sarcina, afectiuni hepatice secundareconsumului de alcool).

Enzimele hepatice (transaminazele) care exploreaza integritatea celularaa ficatului sunt:- ALAT (GPT) – alaninaminotransferaza- ASAT (GOT) – aspartataminotransferaza

Valoarea acestor enzime poate creste de cinci-zece ori in bolilede ficat (hepatita acuta si cronica, cu sau fara icter, ciroza hepatica), in bolile deinima (infarct miocardic) sau in bolile muschilor scheletici.

ALAT (GPT) reprezinta indicatorul de citoliza hepatica cel mai frecvent folosit pentrudepistarea chiar si a unor leziuni hepatice minime.Varietiile acestei enzime depind de afectiunea prezenta. Acestea pot fi:- in hepatiata virala, valorile GPT (ALAT) cresc de peste 10-20 de ori peste limitasuperioara- in hepatita cronica persistenta, GPT – ul creste de 2-4 ori, iar in hepatita cronicaactiva creste de 5-10 ori- in ciroza hepatica uneori valorile GPT sunt normale sau sunt crescute in puseele deactivitate.

Glutamathidrogenaza (GLDH) nu apare in ser in conditii normale.Aceasta enzima creste in necroza (distrugerea celulelor) hepatica, in distrofia acutahepatica, coma hepatica grava si are semnificatie de indicator de leziune energeticagrava la nivel mitocondrial.

Lacticodehidrogenaza (LDH) este prezenta sub forma a 5 izoenzime: LDH1 – LDH5.Cresterile LDH total sunt nespecifice pentru afectiunea hepatica,doar izoenzima LDH5 are o specificitate mai mare.

Ornitilcarbamiltransferaza (OCT) este o enzima specifica hepatica, activa in ciclul dereactii biochimice ale organismului (ciclul Krebs). Aceasta enzima este un indicatorsensibil de leziune hepatica.

Utilizari

- pentru diagnosticul diferential al afectiunilor hepatobiliare si pancreatice- determinari repetate in scopul stabilirii evolutiei spre cronicizare a hepatitelor virale- valoare GPT evolueaza paralel cu GOT, dar cu valori mai mici, in afectiuniledatorate abuzului de alcool.

Valori crescute

Afectiuni hepatice :- valorile extrem de ridicate sugereaza necroza activa a hepatocitelor (celulehepatice). In hepatita acuta virala se inregistreaza cea mai mare crestere (de 20pana la 100 de ori).- o crestere si o scadere rapida sugereaza o afectiune biliara extrahepatica- administrarea de opiacee la pacientii cu afectiuni ale tractului biliarsau colecistectomie in antecedente determina o crestere a LDH si mai ales a ASAT- staza sau compresie venoasa(insuficienta cardiaca, ciroza, obstructie biliara, cancer primar sau metastatic,granuloame, ischemie hepatica)- eclampsie- medicamente si substante chimice hepatotoxice (tetraclorura de carbon).

Afectiuni osteomusculare, incluzand si traumatisme, interventii chirurgicale si injectiiintramusculare:

- mioglobinuria (eliminare urinara de mioglobina – proteina prezenta in celulelemuschilor striati: muschii scheletului, inima si care joaca un rol esential intransportul oxigenului spre acesti muschi). Miglobinuria se intalneste frecvent insindromul de strivire (traumatism muscular) sau dupa eforturi fizice mari (marsuri pedistante foarte mari).

Infarctul miocardic acut

Obezitate (creste doar ALAT nu si ASAT; este o crestere moderata de aproximativ 1-3 ori peste limita normala)

Leucemia acuta limfoblastica rapid progresiva (cresc ambele enzime)

Nivelurile sangvine la femei reprezinta aproximativ 75% din cele corespunzatoarebarbatilor

Alte afectiuni:- pancreatita acuta- leziuni intestinale (interventii chirurgicale, infarcte mezenterice)- postiradiere locala (radioterapie)- infarctul pulmonar (crestere relativ usoara)- infarctul cerebral (in saptamanile imediat urmatoare creste la 50 % dintre pacienti)- neoplasme cerebrale (ocazional)- infarct renal (ocazional)- administrarea unor medicamente (tratamentul cu heparina, salicilati, opiacee,tetracicline, clorpromazina, izoniazida)- arsuri- hipotermie- intoxicatii cu ciuperci- intoxiocatii cu plumb- anemii hemolitice.

Valori scazute

- infectii urinare- neoplazii- deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, sarcina, afectiuni hepatice secundareconsumului de alcool).

Analize hematologice (hematocrit, formula leucocitara,timp de coagulare, analiza grupelor de sange, etc.)

Generalitati

Sangele omului este compus din doua elemente esentiale: partea lichida alcatuitadin apa, din substante organice si minerale solubile si partea solida alcatuita dinelemente celulare (globule rosii, globule albe si trombocite). In situatia in caresangele recoltat din vena pacientului este introdus intr-o eprubeta se coaguleaza

dupa cateva minute. Apoi acesta se separa intr-un strat lichid, superior, care senumeste ser si intr-un strat inferior, solid care este cheagul. Daca in eprubeta in cares-a recoltat sangele se adauga o substanta anticoagulanta (prin care se impiedicacoagularea sangelui) atunci sangele nu se mai coaguleaza, dar se separa tot in douastraturi: stratul superior, lichid constituit din plasma si stratul inferior, solid,constituit din elementele celuare necoagulate.Din aceste doua componente ser si plasma sanguina se vor efectua principaleleanalize medicale biochimice si serologice. Din elementele celulare sanguine serealizeaza analizele hematologice. Analizele hematologice cerceteaza numarul,forma, caracteristicile si compozitia elementelor celulare ale sangelui.

Hematocritul

Reprezinta masa de hematii (globule rosii) dintr-un anumit volum de sange.Procedeul consta in recoltarea sangelui dintr-o vena, apoi acesta se combina cu osubstanta antiocoagulanta si se repartizeaza intr-un tub de sticla foarte ingust, carese centrifugheaza puternic la o centrifuga. In urma acestei operatii se observasepararea sangelui in stratul superior (plasma) si stratul inferior, format din globulerosii, care constituie hematocritul.Hematocritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rosii (inprocente) fata de volumul total al sangelul din tubul de sticla.Valori normale ale hematocritului:- la barbati = 40-48%- la femei = 36-42%- la copii 2-15 ani = 36-39%.Cresterea hematocritului se intalneste rar, cand se pierde multa apa din corpprin transpiratie, prin febra, prin varsaturi (deshidratare) precum si in boala care secaracterizeaza prin cresterea exagerata a numarului de globule rosii (poliglobulie).Scaderea hematocritului se observa in anemii, in pierderea de sange sau cand seconsuma multe lichide inainte de recoltarea sangelui. Hematocritul, alaturi denumaratoarea globulelor rosii si de dozarea hemoglobinei, ajuta la punereaunui diagnostic mai precis de anemie.

Hemoglobina

Culoarea rosie a sangelui, respectiv a globulelor rosii este data de o substantachimica care contine un pigment pe baza de fier, numit hemoglobina. Aceastasubstanta are capacitatea de a fixa oxigenul din aer la nivelul plamanilor, pe careapoi de a-l transporta in tot organismul, la celule.Scaderea cantitatii de hemoglobina indica o anemie si acest fapt se datoreaza fiereducerii continutului globulelor rosii in hemoglobina, fie scaderii numarului deglobule rosii. Sunt oameni cu un numar aproape normal de globule rosii, dar acesteacontin hemoglobina putina, situatie care se intalneste in asa-zisele anemiihipocrome. Exista si cazuri de anemii hipercrome, in care cu toate ca sangele continehemoglobina in limitele normale, anemia se datoreaza scaderii numarului de globulerosii (hematii). Hemoglobina se exprima fie in procente la 100 ml sange, fie in gramela 100 ml sange.Valori normale ale hemoglobinei:- la barbati = 13-16 g la 100 ml sange- la femei = 11-15 g la 100 ml sange.

Numaratoarea hematiilor (eritrocitelor)

Globulele rosii pot fi numarate la microscop. Pentru aceasta este nevoie de o picaturade sange recoltata de la un deget sau din vena. Numaratoarea se face pe un volumfoarte mic de sange, iar rezultatul se raporteaza la 1 mm cub de sange.Valori normale ale numarului de globule rosii:- barbati = 4,2-5,6 milioane pe 1 mm cub- femei =3,7-4,9 milioane pe 1 mm cub- copii (1-5 ani)= 4,5-4,8 milioane pe 1 mm cub.O scadere sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica oanemie, care trebuie tratata. Anemiile sunt produse de numeroasecauze: pierderimari de sange (hemoragii), boli infectioase acute si cronice, boli produse de paraziti,intoxicatii cu diferite substante chimice, lipsa de fier si de vitamine, subalimentatieetc.Cresterea numarului de globule rosii peste 5,5-6 milioane pe 1 mm cub seintalneste in pierderile mari de apa (deshidratare) si in poliglobulie (eritrocitoza),boala rara.

Numaratoarea globulelor albe

Tehnica de numarare a globulelor albe (leucocite) este similara ca si in cazulglobulelor rosii, dar numarul leucocitelor din sangele uman este mult mai mic.Valori normale ale numarului de globule albe:- la adulti = 4000-8000 pe 1 mm cub- la copii (1-6 ani) = 4000-1000 pe 1 mm cub.Un numar crescut de leucocite (leucocitoza) se intalneste in infectiile acute cumicrobi sau paraziti, in infectiile cronice si in general in toate bolile insotite de febra.Leucocitoza este un mijloc natural de aparare a organismului deoarece prinmobilizarea unui numar mare de leucocite care au rolul de a ucide si fagocitamicroorganismele patogene, organismul lupta impotriva infectiilor. Un numar foartecrescut de leucocite peste 20.000/mm cub se intalneste atat in ale bolile sangeluicat si in infectii deosebit de grave, peritonite, septicemii, etc.Scaderea numarului de leucocite sub 3000/mm cub se intalneste in unele infectii cuvirusuri, in anemii, organisme tarate fara capacitatea de a mai lupta impotrivainfectiilor, in imbolnavirea maduvei osoase – structura responsabila cu producereaacestora.

Formula leucocitara

Globulele albe din sange nu sunt toate la fel fiind foarte variate ca forma, structura sifunctii. Dupa modul in care ele se coloreaza cu colorantii s-au descris mai multetipuri de globule albe, fiecare avand un anumit rol in organism si o semnificatie. Incele ce urmeaza vom descrie numai patru tipuri de leucocite, dintre cele maiimportante, care se exprima in procente.

Polinuclearele sau granulocitele neutrofile

Reprezinta procentul cel mai mare de leucocite din sange.Cresterea numarului de neutrofile se intalneste in bolile infectioase acute, de obiceiatunci cand creste si numarul de leucocite.Scaderea procentului de neutrofile se produce in bolile infectioase cronice. Este oscadere relativa prin cresterea procentului altor tipuri de leucocite.

Polinuclearele sau granulocitele eozinofile

Ssunt in procent crescut mai ales in bolile produse de paraziti si in bolile alergice.

Monocitele

Monocitele se gasesc crescute in bolile produse de virusuri si in unele boli desange.

Limfocitele

Limfocitele in procent mare se intalnesc in bolile cronice, in bolile virale si bolile desange.Scaderea relativa a limfocitelor are loc in bolile care cresc numarul de granulociteneutrofile.Numaratoarea trombocitelor

Trombocitele cele mai mici elemente solide ale sangelui, au rolul important de aproduce coagularea (inchegarea) sangelui. In caz de hemoragie, prin leziuni alevaselor sanguine, trombocitele se aduna in gramezi si contribuie, pe langa altemecanisme la formarea cheagului si inchiderea ranii si deci la oprirea hemoragiei.Valori normale ale trombocitelor: 150 000-300 000/mm cubi.Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune lasangerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici. De aceea, inainte deorice operatie, se recomanda numaratoarea trombocitelor.Din contra, cresterea numarului de trombocite, peste 400 000 poate predispunecoagularea accentuata a sangelui chiar in interiorul corpului, impiedicand circulatia invase, cu producerea de cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vascularecerebrale, etc.

Timpul de coagulare (T.C.)

Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a sangelui in cazul unei hemoragii sauin vederea unei operatii chirurgicale, se determina t.c. dupa cum urmeaza: serecolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si secronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cuintarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangeluiputand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla inunele infectii microbiene.

Timpul de sangerare (T.S.)

Este o analiza care se efecteaza tot in scopul cercetarii puterii de coagulare asangelui. Analiza nu se face pe lama, in afara corpului ci chiar pe organismulomului. Cu un ac se inteapa usor lobul urechii astfel incat sa iasa o picatura desange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu maisangereaza.Valori normale ale timpului de sangerare: 3-4 minute.Prelungirea T.S. indica o perturbare in mecanismul de coagulare a sangelui, cutendinta la hemoragie.

Timpul Howell sau timpul de recalcifiere a plasmei

Analiza se face cand medicul suspecteaza o tulburare in coagularea sangelui mai alesdupa tratament cu substante anticoagulate (trompostop, heparina, etc.). Depasireadozei acestor medicamente poate scadea capacitatea de coagulare a sangelui, faptce predispune la hemoragii. Rezultatul analizei se exprima in timpul necesar pentrucoagularea plasmei, dupa ce i s-a adaugat o cantitate de calciu.Valori normale ale timpului Howell: 60-120 secunde.

Timpul Quick sau timpul de protrombina

Exploreaza capacitatea de coagulare a sangelui. Intr-o eprubeta peste plasmabolnavului se adauga un reactiv special si se cronometreaza timpul, in secunde,necesar pentru coagularea plasmei. Rezultatele se mai dau si in procente deactivitate a protrombinei.Valori normale ale timpului Quick: 12-15 secunde sau 80-100%.Valori scazute alte timpului Quick se intalnesc in numeroase boli (boli de sange, bolide ficat), in lipsa vitaminei k, dupa un tratament cu medicamente anticoagulante, cuaspirina, salicilati, etc.

In afara de analizele mentionate, in vederea stabilirii mai precise a cauzelor careperturba coagularea sangelui, medicul mai poate recomanda si alte analize. Toateaceste analize sau “probe de coagulare” a sangelui se fac cand se suspecteazadiferite boli in care coagularea sangelui este ori prea lenta, fapt ce predispune lahemoragii, ori prea rapida, situatie care favorizeaza formarea de trombi in vaselesanguine. De asemenea, aceste analize se mai fac si inaintea operatiilor chirurgicale,pentru a se stabili daca nu exista riscul unei hemoragii, la persoanele care prezintasangerari repetate din cavitatea nazala (epistaxis), gingii (gingivoragii), etc., precumsi la bolnavii sub tratament cu medicamente anticoagulante pentru a urmari efectulacestora.

Viteza de sedimentare a hematiilor sau a eritrocitelor (VSH)

Este o analiza simpla care se bazeaza pe proprietatea globulelor rosii de asedimenta, de a se depune intr-un tub de sticla dupa ce sangele recoltat din vena afost amestecat cu o substanta anticoagulanta. VSH se deosebeste de hematocrit prinfaptul ca sangele se separa spontan dupa un oarecare timp in plasma si globule rosii,fara ca sa fie centrifugat in prealabil. Daca un tub subtire, inalt de 200 mm, se umplecu sange si se mentine in pozitie verticala timp de o ora si apoi doua ore, se observacum deasupra se separa plasma. Valoarea VSH se socoteste dupa numarul de mm deplasma separata intr-o ora si in doua ore.Valori normale ale vitezei de sedimentare a hematiilor:- la barbati = 3-10 mm, la o ora; 5-15 mm la 2 ore- la femei = 6-13 mm la o ora; 1-20 mm la 2 ore- la copii mici = 7-11 mm la o ora.Cu cat creste inaltimea plasmei separate si cu cat scade inaltimea stratului inferiorcompus din globule rosii, cu atat valoarea VSH este maicrescuta, mai mare.Cresterea VSH se intalneste in numeroase boli. Din aceasta cauza, o crestere aVSH nu este specifica si nu poate pune un diagnostic de boala ci arata medicului caundeva in organism exista o infectie acuta sau cronica, o boala cronica neinfectioasasau o dereglare a functiei normale a unor organe interne (ficat, rinichi, plamani,etc.).VSH este o analiza de orientare si numai medicul se pricepe sa caute dintre sutelede cauze pe cea care a produs cresterea peste normal a valorii VSH.

Cresterea VSH peste 40-50 mm la ora constituie un semnal de alarma, chiar in lipsaaltor simptome de boala. In acest caz, repetarea analizei dupa doua saptamani esteabsolut necesara. Dupa cum valorarea VSH scade, se mentine sau creste, medicul isipoate da seama si de evolutia bolii. Dar VSH poate creste si in unele conditiifiziologice, asa cum s-a constatat la femei in perioada menstruala sau dupa luna apatra de sarcina, ori la persoanele mai in varsta. Exista si persoane caretoata viata au VSH moderat crescut (20/40 mm) fara sa aiba vreo boala -constitutional. Totusi cresteri foarte mari ale VSH se intalnesc in aproape toateinfectiile acute microbiene si virale, in tuberculoza, in reumatism, in anemie, in uneleboli parazitare, in boli hepatice, ale rinichilor, in boli tumorale, etc.

Analiza grupelor de sange

Globulele rosii (eritrocitele) din sangele uman difera din punct de vedere imunologic.Ele se deosebesc de la o persoana la alta prin prezenta sau absenta unor substantechimice speciale, care se regasesc atat pe suprafata eritrocitelor cat si in serulsanguin. Pe baza acestor deosebiri in compozitia sangelui, oamenii au fost impartitiin mai multe grupe sanguine. Dar in mod obisnuit, in laborator se analizeaza numaidoua sisteme de grupe sanguine sistemul OAB si sistemul RH.

Sistemul OAB

Sistemul OAB cuprinde patru grupe sanguine. Cu exceptia grupei 0(1) globulele rosiicontin o substanta cu rol de antigen numita aglutinogen. Pe de alta parte, seruloamenilor, cu exceptia grupei AB(IV), contine alta substanta cu rol de anticorpi(aglutinina). Exista doua aglutinine: anti-A si anti-B. Venirea in contact a antigenelorA si B cu aglutininele respective (anti-A si anti-B) produce aglutinarea (alipirea unade alta) globulelor rosii.Este deci foarte important ca atunci cand se fac transfuzii de sange sa nu seintalneasca antigenul A cu anticorpii anti-A si antigenul B cu anticorpii anti-B.Sangele persoanelor din grupa sanguina 0(I) neavand antigene (aglutinogene) i s-aspus si gange de grupa zero (0). De aceea aceste persoane au fost numite “donatoriuniversali” de sange, pentru ca sangele lor poate fi donat la subiectii care posedaalte grupe sanguine de sange, fara teama de a se produce accidente de transfuzie.Iar persoanele care apartin grupei de sange AB (IV) neposedand in serul lor anticorpi(aglutinine) care sa se uneasca cu aglutinogenele, pot primi sange de la subiectii cualte grupe de sange, de aceea au fost numiti “primitori universali” de sange.Stabilirea grupelor sanguine este necesara pentru a se putea sti in cazuri de boli siaccidente grave, ce grupa de sange are bolnavul sau accidentatul pentru a i se facetransfuzia cu sange din grupa potrivita. Transfuzia sanguina facuta cu sangenepotrivit cu grupa persoanei tratate poate produce accidente grave de transfuzie.Grupa sanguina cea mai intalnita la noi in tara este AII urmata in ordinedescrescatoare de 0I, BIII si ABIV.

Grupele umane sanguine in sistemul OAB

Denumireagrupei sanguine

Prezenta anigenuluipe globulelerosii

Prezenta anticorpilorin ser

De lacine sepoate primisange

Lacine sepoate dasange

0 sau I Nu are Anti-A siAnti-B

Numai de lagrupa 0

Latoategrupele(donator

universal)

A sau II A Anti-B De lagrupa 0 si A

Numai la grupa Asi AB

B sau III B Anti-A De lagrupa 0 si B

Numai la grupa Bsi AB

AB sau IV A si B Nu are De latoategrupele(primitoruniversal)

Numai la grupaAB

Toate persoanele au obligatia sa aiba trecuta grupa sanguina pe cartea de identitate,pe carnetul de conducere auto sau pe pasaport.Deoarece grupele de sange se mostenesc de la parinti si nu se schimba in timpulvietii, in unele cazuri se poate stabili paternitatea unui copil. Dar pentru aceasta estenecesara si analiza altor grupe sanguine, lucru foarte dificil care se face numai inlaboratoare specializate in filiatie. Desi s-au facut unele speculatii, stiinta nu adovedit ca ar exista anumite calitati sau defecte ale oamenilor in legatura cuapartenenta lor la o grupa sau alta de sange.

Sistemul Rh

Sistemul Rh - prescurtarea Rh provine de la o specie de maimute (Rhesus) la care s-a descris prima data factorul Rh. Pe baza sistemului Rh, globulele rosii umane au fostimpartite in doua tipuri: cele care poseda antigenul sau factorul Rh (Rh pozitive) sicele care nu poseda acest antigen (Rh negative). Persoanele care au acest factor insange se numesc Rh pozitive si reprezinta circa 85% din populatie, iar restulpersoanelor de 15% care nu au acest factor se numesc Rh negative. In mod normalnu exista anticorpi (aglutinine anti-Rh) in serul uman care sa aglutinizeze propriileglobule rosii ale persoanelor Rh pozitive. Deoarece globulele rosii ale persoanelor Rhnegative nu contin factor Rh, sangele acestora poate fi transfuzat la persoanele Rhpozitive fara nici o teama, caci lipsind factorul Rh, nu pot lua nastere nici anticorpii(aglutinina anti-Rh). Dar in cazul unei transfuzii cu sange de la o persoana Rhpozitiva, la o persoana Rh negativa, in corpul acestei persoane se produc in modartificial anticorpi anti-Rh, care cu ocazia unei a doua transfuzii cu sange Rh pozitiv,produc aglutinarea globulelor rosii ale donatorului, cu complicatii grave. Acelasi lucruse poate intampla si cand o femeie Rh negativa este insarcinata, copilul fiind Rhpozitiv.

Cu ocazia sarcinii, a nasterii, a avortului, sangele copilului trece prin placenta insangele mamei dand nastere la anticorpi anti-Rh. Iar in timpul celei de-a doua sarciniacesti anticorpi ai mamei se combina cu globulele rosii ale fatului pe care le distruge(hemoliza), provocandu-i icter si anemie grava. Daca si mama si sotul sunt Rhnegativi nu este nici un pericol pentru copil.De asemenea, daca ambii soti sunt Rh pozitivi nu se produc anticorpi anti-Rh si dacanu exista nici un fel de urmari neplacute pentru copil. O mama Rh negativa care areun sot Rh pozitiv poate da nastere unui copil Rh pozitiv in 85% din cazuri si unuicopil Rh negativ in 15% din cazuri. Daca copilul este Rh negativ, ca si mama, nu arenici o importanta pentru nasterile urmatoare. Dar daca copilul este Rh pozitiv (ca sitatal) atunci el poate cu ocazia primei nasteri sa-si imunizeze mama (Rh negativa) cu

anticorpi anti-Rh ca si in cazul unei transfuzii cu sange Rh pozitiv. In acest caz, copiiiRh pozitivi nascuti ulterior vor avea de suferit de complicatiile amintite. De aceea,toate femeile gravide trebuie sa-si faca analiza pentru factorul Rh, iar in cazul in careele sunt Rh negative trebuie sa-si faca Rh-ul si sotii. Daca sotii sunt Rh pozitivi,atunci ele sunt luate in evidenta pentru observatie si tratament in vedereapreintampinarii complicatiilor ce ar putea apare la copii. Tot in scopul preintampinariiacestor complicatii se determina Rh-ul la fetele care urmeaza sa faca transfuzie desange. Daca ele sunt Rh negative trebuie sa primeasca un sange identic. Pentru cadaca primesc sange Rh pozitiv ele vor forma anticorpi anti-Rh, care vor actionaasupra copilului atunci cand vor fi gravide. In unele situatii, mama Rh negativa cucopil Rh pozitiv poate avea anticorpi anti-Rh nu numai in sange ci si chiar in lapte, inacest caz se contraindica alaptarea copilului.

Analize imunologice (sifilis, reumatism, febra tifoida,bruceloza, boli virale)

Generalitati

Imunologia este stiinta care se ocupa cu studiul imunitatii organismului. Imunitateaeste o stare de rezistenta a omului fata de bolile infectioase provocate de microbi,virusuri, etc. Unele persoane au o imunitate naturala adicasunt din nastere rezistente la o serie de boli. Alte persoane isi castiga imunitatea,rezistenta la boli fie facand o boala (pe care a doua oara nu o mai fac), fievaccinandu-se contra unor anumite boli. La baza imunitatii sta formarea desubstante protectoare numite anticorpi.

Anticorpii

Anticorpii sunt substante chimice complicate pe care ii fabrica organismul ca raspunsla patrunderea in sange a numeroase substante straine organismului (antigene) asacum sunt microbii, virusurile, parazitii etc. De asemenea, anticorpii se formeaza siatunci cand in organism patrund (pe cale digestiva sau prin injectii) diferitesubstante cum sunt serurile si vaccinurile. Producerea de anticorpi incepe imediatdupa patrunderea substantei straine (antigenul) in organism, dar trebuie sa treaca 7-10 zile de la contactul cu antigenul pentru ca organismul sa poata fabrica suficientianticorpi cu care sa lupte contra bolii si care sa poata fi gasiti cu ajutorul analizelorde laborator. Anticorpii sunt specifici pentru fiecare agent patogen, pentru fiecareboala, ei persista in organism chiar si dupa vindecarea bolii, luni si ani, uneori chiartoata viata. Cu alte cuvinte, anticorpii sunt martorii unei infectii trecute (imunizarenaturala) sau a unei vaccinari (imunizare artificiala).Acesti anticorpi se gasesc in sange, urina, lapte, in tesuturile organismului, etc. deunde pot fi pusi in evidenta cu ajutorul analizelor imunologice. Astfel, punand incontact, intr-o eprubeta, anticorpii din ser cu antigenul preparat in laborator, seproduce o reactie antigen-anticorpi, care se face vizibila cu ochiul liber prin diferitetehnici de laborator. Deoarece pentru evidentierea anticorpilor din sange se folosesteserul de la omul bolnav sau sanatos, aceste analize se mai numesc si analizeserologice.In unele cazuri de boli, cunoscandu-se anticorpii specifici, se poate analiza si gasiantigenul care este necunoscut. Asa se procedeaza in diagnosticul de labortor algripei, al hepatitei virale (antigen A) etc.Analizele imunologice se bazeaza pe reactia (unirea) dintre antigenul specific sianticorpii specifici din serul care se cerceteaza. Reactia antigen-anticorp poate fi

facuta fie in eprubeta, fie pe pielea omului. Aceste analize se fac pentru descoperireaacelor boli la care nu este posibil sa se puna in evidenta angentul patogen cauzatorde boala (microb, virus etc.) din anumite motive, dupa cum urmeaza. Uneoribolnavul vine prea tarziu la laborator, dupa ce microbul a disparut din organism, fiedupa o vindecare naturala, fara tratament, fie dupa o vindecare in urmatratamentului cu antibiotice, de exemplu: febra tifoida, infectii cu streptococ,brucelorza, tifosul exantematic si alte boli. Microbul poate sa dispara de la locul deintrare si se localizeaza in diferite organe din corp, asa cum se intampla in sifilis. Inbolile produse de virusuri (gripa, pojarul, oreionul, poliomielita, hepatita etc.)acestea cerceteaza urmele lasate de boala, adica anticorpii. In toate aceste cazuri,diagnosticul de laborator se poate pune retrospectiv dupa ce a trecut boala, princautarea in sange a anticorpilor care au fost produsi in organism sub influentaagentilor patogeni. Analizele imunologice se fac pentru diagnosticarea urmatoarelorboli:

Sifilisul

Dupa 4-5 saptamani de la infectie, anticorpii produsi de spirocheta sifilisului se potpune in evidenta cu ajutorul uneia sau a mai multor reactii: reactia Bordet-Wassermann, ractia V.D.R.L., reactia Meinicke, reactia Kline, reactia Kahn sialtele.In cazul in care in ser exista anticorpii sfilitici, se spune ca analizele au iesit"pozitive" iar in absenta anticorpilor analizele sunt socotite "negative". In raport decantitatea de anticorpi gasita, rezultatul se noteaza cu unul pana la 4 plusuri (cruci).Analizele de mai sus nu sunt totdeauna specifice pentru sifilis; in unele cazuri potapare analize pozitive si in alte boli. Cand se intalnesc astfel de situatii se fac analizesuplimentare, specifice pentru sifilis, asa incat laboratorul poate preciza daca estevorba sau nu de aceasta boala. Daca un bolnav cu sifilis, se trateaza corect cuantibiotice de la primele simptome de boala (atunci cand apare sancrul sifilitic peorganele genitale), cantitatea de anticorpi sifilitici din ser scade rapid sau anticorpiipot chiar sa dispara din sange, dupa 2-3 luni de tratament. Insa daca boala estedescoperita si tratata prea tarziu (dupa luni sau ani de la infectie) atunci si disparitiaanticorpilor din sange se face incet, in timp de luni sau ani. Chiar daca spirocheteledispar din corp dupa tratamentul cu antibiotice, anticorpii sifilitici mai persista multtimp in sange. In unele cazuri, cand sifilisul a atins si sistemul nervos, cercetareaanticorpilor sifilitici se face si din lichidul cefalorahidian extras din sira spinarii.Persoanele cu analize "pozitive" care sunt casatorite sunt obligate sa-si duca lalaborator si partenerul pentru a i se face analiza de depistare a anticorpilorsifilitici.

Reumatismul

Este produs (printre alte cauze) si de catre infectia cu streptococ. Anticorpii produside streptococ se pot depista in sange dupa circa 2 saptamani de la infectiastreptococica unde persista timp de 3-6 luni de la infectie.

Reactia ASLO

Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care senumesc antistreptolizine. Rezultatele se exprima in unitati ASLO/ml ser.

Valori normale: 166-200 U/mlO reactie pozitiva cu valori de peste 300 U/ml arata ca in trecutul apropiat labolnavului a fost o infectie cu streptococ, fie in gat, nas fie in alta parte a corpului,

chiar daca in prezent microbul nu se mai gaseste in organism. In unele cazurireactia iese pozitiva si la persoanele care poarta streptococul in gat, fara sa prezintesemne de infectie streptococica. Analiza ASLO se recomana atat pentru depistareainfectiilor streptococice (faringita, amigdalita, scarlatina) cat si pentru urmarireaevolutiei in timp a acestori boli spre vindecare.Revenirea la normal a valorilor ASLO indica o vindecare a infectiei streptococice pecand cresterea acestora sugereaza o noua infectie cu streptococ. De aceearepetarea acestei analize este importanta nu numai pentru tratamentulcu penicilina a infectiei, dar si pentru prevenirea complicatiilor ce pot surveni dupainfectia cu streptococ mai ales la copii si tineri: reumatism articular acut, bolide inima, boli de rinichi(glomerulornefrita).

Analiza factorului reumatoid (FR)

Factorul reumatoid este o substanta anormala care se gaseste in serul bolnavilor cudureri ariticulare reumatismale cronice (artita reumatoida), fara sa aiba legatura cuinfectia streptococica. Pentru analiza FR se folosesc urmatoarele doua teste:Reactia Latex-FR, care este pozitiva la circa 80% din bolnaviicu artrita reumatoida. Reactia nu este pozitiva in cazurile de reumatism articularacut. Daca reactia este pozitiva, se noteaza cu 1-4 plusuri.Reactia Waaler-Rose, in mod normal omul sanatos nu are in ser FR, dar reactiacare este pozitiva la un nivel de peste 1/10 indica prezenta FR.

Proteina C reactiva

Este o proteina serica normala, care se gaseste la bolnavii cu diferite infectiimicrobiene (cu streptococ, pneumococ etc.) in inflamatii (reumatism), in infarctulmiocardic, in tumori, etc. Analiza este ajutatoare, pentru ca singura nu poate punediagnosticul de boala. Prezenta proteinei C reactive in sange se noteaza cu 1-3plusuri.

Febra tifoida

Pentru diagnosticul acestei boli se foloseste reactia Widal. Valorarea reactiei estemaxima in prima luna de la infectie si descreste dupa cateva luni fara ca totusianticorpii sa dispara complet din sange. Persoanele care au fost vaccinate contrafebrei tifoide cu vaccin antitific produc anticorpi care pot falsifica rezultatele analizei,dand reactii fals pozitive. De aceea aceste persoane trebuie sa cunoasca ce vaccinarirecente au facut si sa comunice acest lucru medicului. Rezultatele se dau sub formade fractie, numitorul reprezentand limita inferioara pana la care reactia antigen-anticorpi este vizibila in eprubeta.Valori normale: 0-1/100Daca anticorpii gasiti in ser sunt intr-o concentratie mai mare, se poate suspecta ofebra tifoida. Iar daca dupa 7 zile, la repetarea analizei, concentratia anticorpilorcreste de 2-3 ori, atunci diagnosticul de febra tifoida este sigur.

Tifosul exantematic

Se depisteaza prin reactia Weil Felix care are aceeasi semnificatie si se interpreteazala fel ca reactia Widal

Bruceloza

Este o boala care se ia de la animalele bolnave, mai ales de catre persoanele carelucreaza in zootehnie. Pentru depistare se fac reactiile Wrigh si Huddleson. Aesteanalize sunt singurele care pot stabili diagnosticul de boala pentru ca microbulburcelorzei nu se poate depista totdeauna. Omul sanatos nu poseda in sangeanitocorpi ai brucelozei. Analizele sunt considerate pozitive cand tirul reactiei Wrightdepaseste 1/100, iar cel al reactiei Huddleson 1/200.

Bolile virale

La aceste boli diagnosticul serologic se pune pe baza prezentei anticorpilor specifici inser. Dar aceste analize se fac numai in spitalele de boli infectioase si in institutele decercetare. Pentru depistarea bolilor virale se folosesc urmatorele analize: reactiade hemaglutinare (HA), reactia de fixare a complementului (RFC) si reactia deseroneutralizare (RSN). Cu ajutorul acestor reactii serologice se poate punediagnosticul de gripa, de rujeola, de oreion, de poliomielita, etc. Ca laboratorul sapoata preciza diagnosticul de boala virala este necesar sa analizeze de doua ori serulbolnavului: la inceputul bolii si dupa 7-10 zile, pentru aconstata cresterea concentratiei de anticorpi. Aceste analize se mai fac si pentrucercetarea anticorpilor care iau nastere in organismul omului dupa diferitele vaccinari(contra gripei, rujeolei, poliomielitei, etc.) in vederea aprecierii eficientei vaccinarilor.O analiza curenta care se face pentru diagnosticul hepatitei virale le tip B este aceeacare depisteaza antigenul Australia (Ag Au). Se cunoaste ca exista cel putin douatipuri de hepatita virala, produse de virusul de tip A si respectiv de tip B.

- tipul A de virus este transmis omului pe cale orala (apa, alimente, maininespalate) si produce o hepatita cu caracter epidemic si cu o perioadade incubatie scurta, de 2-6 saptamani. Acest tip de hepatita nu se poate diagnosticaimunologic deoarece bolnavii nu poseda in sange antigen Australia.

- tipul B de virus este transmis omului prin injectii, transfuzii, operatii, pe calegenitala si probabil pe cale orala. Hepatita produsa de acest virus se intalneste subforma de cazuri izolate si are o perioada lunga de incubatie (2-6 luni). Acest tip dehepatita se poate diagnostica cu ajutorul laboratorului cautand in singele bolnavuluiantigenul Australia sau antigenul hepatitei B (Ag HB), care se crede ca este chiarvirusul hepatitei virale tip B.Trebuie mentionat ca acest antigen se gaseste nu numai in hepatita viralacu icter (galbinare) ci si in hepatita fara icter, fapt care ajuta la stabilireaunui diagnostic si tratament prococe. In unele cazuri antigenul Australia apare insangele bolnavilor chiar inainte de aparitia primelor semne de boala, situatie care, deasemenea, ajuta la punerea unui diagnostic precoce. Dupa vindecarea fazei acute ahepatitei, la marea majoritate a bolnavilor, antigenul Australia dispare din sange.Persistenta acestui antigen in sangele bolnavului, mai multe luni dupa vindecareaclinica, presupune ca hepatita nu este vindecata din punctul de vedere allaboratorului si ca boala poate trece in hepatita cronica. Trebuie stiut ca exista sibolnavi de hepatita virala acuta tip B, la care nu se poate pune in evidenta antigenulAustralia. In concluzie, cercetarea antigenului Australia este importanta pentru:- diagnosticarea unei hepatite virale acute sau cronice de tip B- constatarea momentului in care AgAu au disparut din sange (vindecarea bolii)- depistarea persoanelor chiar sanatoase care poarta virusul in sange acesteaprezinta riscul de a transmite si raspandi hepatita virala la alti oameni- depistarea AgAu la subiectii care doneaza sange; persoanele care poseda AgAu nupot fi donatori pentru ca sangele lor poate provoca hepatita de transfuzie lapersoanele care primesc acest sange.

Bolile parazitare

Pentru depistarea acestor boli se fac rareori analize imunologice. Numaiin hidatidoza (chist hidatic), boala frecventa produsa de parazitul Taeniaehinococcus, se face analiza Weinberg-Pirvu, care poate depista in ser anticorpiiprodusi de parazit. Dupa scoaterea chirurgicala a parazitului (chistul hidatic) dincorp, anticorpii respectivi dispar treptat din sange. Punerea in evidenta a anticorpilorse face nu numai in sangele sau serul bolnavilor sau a fostilor bolnavi ci si intesuturile lor, in special la nivelul pielii. Astfel, daca se injecteaza in piele o picaturade antigen (microb omorat, extracte de microbi, de paraziti, de ciuperci sau altetoxine ale acestora) atunci in piele, la locul injectiei are loc unirea antigenului cuanticorpii producandu-se o reactie locala antigen-anticorp. Aceasta reactie semanifesta dupa cateva ore sau zile de la injectie prin roseata, umflatura, macarime,uneori durere. In raport de marimea diametrului reactiei, rezultatele se noteaza cuplusuri de la 1 la 4.

Reactii intradermice

Iata cele mai importante reactii alergice ale pielii (reactii intradermice) care se facla antebrat:

Reactia sau intradermoreactia (IDR) la tuberculina – se face pentru a precizadaca in organism este sau a fost o infectie recenta cu bacilul tuberculozei(bacilul Koch). Se injecteaza in pielea de la nivelul antebratului o cantitate mica detuberculina (un extract de bacili ai tuberculozei). Dupa 24-72 ore se observa daca lalocul infectiei apare reactia locala. In raport de marimea acestei reactii se poateaprecia daca omul are in organism o infectie tuberculoasa si daca aceasta infectieeste de data recenta sau este mai veche. In mod normal peste 60% din copii si tinerisi peste 90% din adulti au in organismul lor o veche infectie tuberculoasa care s-avindecat fara ca omul sa stie ca a fost infectat. Dar, prin vindecarea infectieituberculoase, organismul a capatat o oarecare rezistenta, un fel de imunitateimpotriva bacilului Koch. In acest caz, IDR la tuberculina apare pozitiva. Persoanelecare nu au venit niciodata in contact cu bacilul Koch au IDR la tuberculina negativaadica nu prezinta nici o reactie in locul unde s-a injectat antigenul. Ele se pot infectamai usor si mai rapid la varsta adulta, atunci cand intra in contact cu un bolnavdetuberculoza. De aceea, la copii si tineri li se face in mod obligatoriu IDR latuberculina cu scopul de a depista pe aceia care au reactie negativa, in vederea uneivaccinari cu vaccin contra tuberculozei (vaccin BCG).

Reactia Cassoni se face prin injectarea la antebrt a unui extract din parazitulTaenia echinococcus; daca omul are in corpul sau parazitul cauzator al hidatiozei sauchistului hidatic se produce o reactie puternica

Reactia Dick poate pune un diagnostic retrospectiv de infectie streptococica(scarlatina) mai ales la copii

Reactia Schick arata daca un copil are sau nu anticorpi de difterie. In cazul in carenu are anticorpi el se vaccineaza cu vaccin atidifteric, pentru ca astfel organismul sapoata produce anticorpi contra acestei boli

Reactia la brucelina depisteaza persoanele bolnave de bruceloza. Reactia ramanepozitiva toata viata la persoanele care au suferit de aceasta boala. IDR secompleteaza si cu alte analize imunologice mentionalte anterior

Reactia la trichinelina ajuta la punerea diagnosticului de trichinoza, boala produsade un parazit care se ia din carnea de porc bolnav ce n-a fost suficient prelucratatermic

De retinut!

Toate aceste reactii imunologice facute fie in eprubeta, fie pe pielea omului(indiferent daca sunt pozitive sau negative) se repeta la diferite intervale de timpatat pentru stabilirea unui diagnostic corect cat si pentru a constata dacatratamentul facut a avut efectul scontat. In afara dermoreactiilor cu extracte debacterii, ciuperci, paraziti, se mai fac IDR pentru depistara unor boli alergiceneinfectioase (astm pulmonar, boala fanului, urticarie etc.) cu extracte din peri deanimale, din fulgi, plante, polen, praf de casa, etc.

Analize medicale premergatoare sarcinii

Rubeola, infectia primara cu virusul citomegalic, toxoplasmoza, sifilisul sunt infectiicare daca sunt contractate in anumite perioade din sarcina prezinta riscul de a fitransmise la fat si de a produce avorturi, moartea fatului in uter sau malformatiifetale. In laborator sunt disponibile teste serologice care pun in evidenta anticorpiiindreptati impotriva agentilor patogeni care declanseaza aceste infectii. In functie detipul anticorpilor depistati se poate aprecia stadiul infectiei, prezenta saubsenta imunitatii.

Rubeola

Astfel in cazul rubeolei, prezenta anticorpilor de tip IgG cu anticorpi IgM negativisemnifica faptul ca pacienta are imunitate fata de acest virus si nu mai necesitatestari ulterioare. Uneori anticorpii de tip IgG sunt prezenti in titru (cantitate) inalt,in absenta anticorpilor de tip IgM si ei vor ramane la acest nivel o perioada de timpindelungata (imunitate cu titru inalt). Este bine ca acest lucru sa fie cunoscut inprealabil, pentru ca depistarea lor in primul trimestru de sarcina ar putea creaconfuzii si chiar duce la intreruperi de sarcina nejustificate. Daca atat anticorpii de tipIgG cat si anticorpii IgM sunt negativi, inseamna ca pacienta nu are imunitate fata devirusul rubeolei si trebuie sa evite contactul cu persoanele infectate mai ales in cursulepidemiilor de rubeola.

Toxoplasma gondii

Acelasi tip de serologie se aplica si in cazul infectiilor cu Toxoplasma gondii.Anticorpii IgG pozitivi cu IgM negativ demonstreaza prezenta imunitatii si nu maieste necesara in general repetarea testelor in cursul sarcinii. Deoarece in ultimultimp, in literatura de specialitate s-au descris unele cazuri fie de reinfectie, fie dereactivare a unei infectii latente, o atentie deosebita va fi acordata prezentei deanticorpi IgG in titru foarte mare sau intr-un titru care creste semnificativ in cursul a2-3 saptamani. Pentru a depista aceste cazuri rare este nevoie de o colaborarestansa intre medicul ginecolog-obstetrician, parazitolog si medicul de laborator. Dacaatat IgG cat si IgM sunt negative, pacienta nu prezinta imunitate fata deoxoplasma si trebuie monitorizata atent pe perioada sarcinii, recomandandu-seevitarea stricta a contactului cu animale si respectarea masurilorde igiena referitoare la prepararea alimentelor.

Virusul citomegalic

Virusul citomegalic poate determina malformatii la fat. Infectia cu virusul citomegaliceste mai putin investigata comparativ cu celelalte infectii congenitale. Totusi trebuiementionat faptul ca virusul citomegalic poate determina malformatii la fat la fel ca sivirusul rubeolic. Infectia cu virusul citomegalic este foarte raspandita in randulpopulatiei dar s-a demonstrat ca numai infectia primara, survenita in cursul sarcinii sinu reactivarile unei infectii deja existente, prezinta risc asupra fatului. De aceea,daca pre-conceptional pacienta prezinta anticorpi de tip IgG in absenta anticorpilorde tip IgM (situatia cea mai frecvent intalnita) nu exista nici un risc la viitoareasarcina.

Efectuarea unui screening corect pre-conceptie ar trebui sa faca parte obligatoriu dinacest proces de pregatire, pentru a diagnostica din timp anumite afectiuni si a evaluaposibilitatea unor complicatii ce ar putea surveni pe parcursul sarcinii. Efectuareaanumitor investigatii de laborator in perioada dinaintea sarcinii scuteste viitoarelemame de ingrijorari inutile in timpul sarcinii. In primul rand este foarte important saexiste o evaluare corecta a riscului de infectii congenitale.

Printre alte analize curente recomandate a fi efectuate pre-conceptie se numarasi hemograma, utila in special pentru diagnosticarea anemiilor (cel mai frecvent aanemiei feriprive, a betatalasemiei minor sau a altor hemoglobinopatii). Efectuareagrupului sanguin si a factorului Rh la ambii parteneri este foarte importanta pentru aevalua riscurile de incompatibilitate. Aceste analize de laborator efectuate inainte dea avea o sarcina nu au rolul de a crea "panica" viitoarelor mame, ci au rolul de a leinforma pentru a preveni si trata posibile afectiuni cu repercusiuni asupra starii deanatate a cuplului, dar mai ales asupra sanatatii unui viitor copil.

Sursa: www.copilul.ro

Sifilisul

Serologia pentru sifilis (VDRL si TPHA) trebuie efectuata obligatoriu pre-conceptie laambii parteneri. Sunt foarte frecvente cazurile de sifilis secundar depistateintamplator cu ocazia efectuarii serologiei la angajare sauprenuptial. Treponema pallidum - agentul etiologic al sifilisului poatetraversa placenta si afecta fatul dupa saptamana 20 de sarcina.

Infectia cu HIV

Serologia pentru HIV ar trebui efectuata la ambii parteneri, bineinteles cu acordulacestora.

Infectia cu Chlamydia trachomatis

Infectiile genitale cu Chlamydia trachomatis constituie cele mai frecvente boli cutransmitere sexuala. Printre complicatiile ce se pot instala in lipsa tratamentuluiadecvat se numara si avortul spontan. Din acest motiv diagnosticul precoce, inaintede conceptie si tratarea corecta a ambilor parteneri previne aparitia acestorcomplicatii. Uneori, o infectie cronica cu Chlamydia trachomatis constituie cauzainfertilitatii pentru care un cuplu solicita consult medical. Pentru diagnosticareainfectiilor cu Chlamydia se poate recurge la teste serologice sau la detectarea directa

a antigenului in secretiile genitale. Prezenta anticorpilor de tip IgA se asociazaintotdeauna cu o infectie activa.

Analize microbiologice (hemocultura, coprocultura,urocultura, bilicultura, analiza microbilor din nas, gat,

urechi, sputa, secretii ale organelor genitale, din boli alepielii)

Generalitati

Aceste analize se fac cu scopul de a pune in evidenta o serie de microbi, care potcauza infectii acute si cronice. Deoarece microbii sunt "fiinte" prea mici pentru aputea fi vazuti cu ochiul liber, ei se pun in evidenta prin doua metode si anume:- prin examinarea lor la microscopul optic – care poate mari pana la 1500 de orisau cel electronic care mareste de cateva zeci de mii de ori. Microbii vazutila microscop au dimensiuni foarte mici, de 1-10 microni, un micron fiind a mia partedintr-un milimetru. Ei au diferite forme: punct (coci), betisor (bacili), spirale(spirochete), virgula (vibrioni). Cocii se aseaza de obicei in gramezi (stafilococi) sauin siruri (streptococi).- prin cresterea microbilor pe medii de cultura adica pe niste substantehranitoare speciale, lichide si solide. Cand microbii cresc pe mediile lichide, ei tulburamediul, asa cum se intampla in cazul fermentarii vinului de catre microorganisme. Pemediile solide, care se prepara in niste cutii de sticla, acoperite, microbii crescformand fiecare cate o colonie ce contine miliarde de microbi rezultati din inmultireamicrobilori initiali.Microbii saprofiti – se gasesc in mod obisnuit in organele omului care comunica cumediul exterior. Ei nu sunt periculosi pentru om si in unele cazuri sunt chiar necesaripentru ca prezenta lor previne instalarea unor microbi mai periculosi. Intubul digestiv exista microbi saprofiti care ajuta la digerarea resturilor alimentare saucare fabrica vitamine necesare organismului. Totusi, in unele situatii de slabire arezistentei organismului, unii din acesti microbi saprofiti pot deveni agresivi siinvadand diferite organe ale corpului, produc stari de boala.Microbii patogeni - cauzeaza boala, ei nu se gasesc in mod normal in corpul omuluici patrund in organism cu diferite ocazii.Cercetarea microbilor se face in toate secretiile si excretiile normale sau patologice,in orice produs provenit din organismul omului: sange, urina,materii fecale, bila, sputa, secretii provenite din gat, urechi, organe genitale, etc. Intoate aceste produse se gasesc milioane de microbi de diferite specii, dar laboratorulfoloseste o serie de metode pentru a depista numai pe acei microbi patogenicauzatori ai bolilor.

Analiza microbilor din sange (hemocultura)

Aceasta analiza se face in bolile infectioase, in bolile cu stari febrile prelungite, inbolile cronice in care nu s-au depistat microbi prin alte metode. Analiza se facenumai in spital si ajuta la descoperirea febrei tifoide, a febrelor paratifoide, aendocarditei si septicemiei, provocate de o serie de microbi: stafilococi, streptococi,

pneumococi, bacili (coli, proteus, piocianic, tific), spirochete, ricketsii etc.Acesti microbi care in mod normal nu se gasesc in sange, se pun mai bine inevidenta in momentul cand apare frisonul (tremuraturile) si febra. De aceea,bolnavul trebuie sa anunte medicul cand apar aceste simptome, pentru a se recoltasangele in acel moment.

Analiza microbilor din materiile fecale (coprocultura)

De obicei, materiile fecale (scaunul) contin miliarde de microbi saprofiti care ajuta laputrefactia si fermentarea resturilor de alimente din intestin, deseuri ce nu au fostfolosite de catre organism. Alti microbi din intestin sunt necesari la producereavitaminelor din brupa B sau a unor antibiotice ce distrug microbii patogeni. Suntcazuri cand microbii saprofiti din intestin (stafilococi, bacili, coli, proteus, piocianicetc.) in urma greselilor de alimentatie sau a tratamentului cu antibiotice pot deveniagresivi, se inmultesc si provoaca infectii ale intestinului subtire (enterita), infectiiale intestinului gros (colita) ori infectii ale intregului intestin (enterocolita). In afarade acesti microbi, enterocolitele mai pot fi produse si de microbi patogeni care se iaudin apa, alimente, de la omul bolnav, astfel: bacilul tific al febrei tifoide si microbiiinruditi cu acesta (Salmonele), bacilul dizenteriei (shigella) si microbul holerei, boalacare mai bantuie in unele tari calde si de unde poate fi adusa si in tara noastrade calatorii straini sau indigeni. Acesti microbi patogeni se gasesc nu numai labolnavi ci uneori si la fosti bolnavi, care ii raspandesc prin materiile fecale. De aceea,fostii bolnavi trebuie sa faca coproculturi repetate pentru a fi siguri ca nu suntpurtatori de microbi ai vreunei boli infectioase.

Analiza microbilor din urina (urocultura)

Urina proaspata nu contine microbi, nici saprofiti nici patogeni. De aceea, prezentamicrobilor in urina, mai ales in cantitate mare de peste 100000 microbi la 1 ml urinaindica o infectie a rinichilor sau a cailor urinare (nefrita, pielita, cistita). Microbiicauzatori ai acestor boli sunt: bacilul coli (colibaciloza), bacilul proteus, bacilulpiocianic, Klebsiella, bacilul febrei tifoide, bacilul tuberculozei, stafilococi, streptococi,levuri, etc. Infectiile urinare se intalnesc mai frecvent la copii, la femei, mai ales intimpul sarcinii si la persoanele varstnice (din cauza slabirii rezistentei organismului lainfectii). Cand la unul dintre soti se depisteza microbi in urina (in speciali bacili coli),se va analiza si urina partenerului, deoarece in multe cazuri infectia urinara areun caracter familial si daca nu se trateaza ambii soti este posibila o reinfectie asotului tratat. Recoltarea urinei pentru urocultura se face in conditii speciale,mentionate anterior.

Analiza microbilor din bila (bilicultura)

Cu ocazia efectuarii tubajului duodenal se trimite bila la laborator si pentrucercetarea bacteriilor din acest produs. Microbii care produc infectii ale vezicii biliaresi ale cailor de scurgere a bilei din ficat (colesistita, colangita) sunt cam aceiasi carese gasesc in urina si in materiile fecale. Uneori se mai gasesc si levuri.

Analiza microbilor din nas, gat si urechi

Nasul, gatul si urechile comunica intre ele prin niste orificii situate infundul gatului asa ca de multe ori aceste cavitati sunt prinse impreuna de infectiilemicrobiene (amigdalita, faringita, rinita, rinofaringita, otita). Secretiile faringiene,nazale sau auriculare se recolteaza de catre medic cu un tampon special steril care

se trimite la laborator. Urmatorii microbi se gasesc mai frecvent in infectiile nasului,gatului si urechilor: streptococul beta hemolitic, stafilocolul aureus hemolitic, baciluldifteric etc.

Streptococul beta hemolitic este agentul patogen al amigdalitei, faringitei, alscarlatinei si reumatismului, in special la copii. Analiza se face inainte de a incepetratamentul cu penicilina sau cu alte antibiotice. Depistarea streptococului in gatulunui membru al familiei pune problema analizei exudatului faringian la toti membriifamiliei in vederea depistarii acestui microb si sterilizarii cu penicilina a persoanelorpurtatoare de streptococ. Netratarea la timp a infectiei streptococice poate sa duca,in special la copii si tineri, la bolile de inima si reumatism.

Stafilococul aureus hemolitic determina angine sau flegmoane (puroi) la nivelulamigdalelor, etc.

Bacilul difteric determina difteria.

Alti microbi, ca pneumococul, care produce pneumonie, meningococul careproduce meningita si microbul tusei convulsive se intalnesc mai rar.Acesti microbi se gasesc nu numai in gura si nasul bolnavilor ci si la persoanesanatoase, de unde sunt raspanditi prin vorbire, tuse si stranut. De aceea, copii dincolectivitati inchise (crese, gradinite, scoli) nu trebuie sa aiba in gatul si nasul lormicrobii mentionati, caci prin raspandirea acestora in colectivitate se pot produceepidemii de scarlatina, difterie, meningita etc. De asemenea, tot pentru acelasimotiv, nici persoanele care ingrijesc copii sau care le prepara hrana nu trebuie sapoarte in nasul si gura lor microbii respectivi. Pe langa microbii din nas, gura, gat,urechi se mai gasesc ciuperci (levuri) care produc micoze sau candidoze mai ales lasugari si copii.

Analiza microbilor din sputa

Spre deosebire de saliva care este secretata de catre glandele salivare situate ingura, sputa provine din caile respiratorii si din plamani cu ocazia expectoratiei, lapersoanele care tusesc. In afara de microbii care se gasesc in mod normal in gura,sputa mai poate contine si microbi de tuse convulsiva, de pneumonie(pneumococ, klebsiella), de tuberculoza pulmonara (bacilul Koch sau BK). In situatiain care BK nu se gaseste direct in sputa, atunci sputa se cultiva pe medii specialepentru acesti microbi.Cresterea si inmultirea BK pe aceste medii se face foarte incet, in decurs de doualuni. Uneori, pentru precizarea diagnosticului de tuberculoza, sputa se inoculeaza lacobai, pentru ca aceste animale sunt foarte sensibile la tuberculoza, ele facand boalain circa doua luni. Datorita dificultatilor de a descoperi BK in sputa, rezultateleanalizelor dureaza foarte mult.

Analiza microbilor din secretiile organelor genitale

O serie de microbi pot cauza la barbat boli ale canalului urinar (uretrita) sauale prostatei (prostatita), producand scurgeri purulente. La femei scurgerile suntdate de uretrita, vaginita sau de metrita. Aceste infectii sunt produse fie de microbisaprofiti, numiti si banali (uretrita banala) fie de microbi care produc boli venerice(blenoragia, sifilisul).

Gonococul este microbul blenoragiei, apare in secretiile genitale dupa 3-7 zile de la

un contact sexual infectat.

Spirocheta sifilisului se gaseste la inceput in leziunile (crusta) de pe organelegenitale (sancru sifilitic). Acest sancru apare la 3-4 saptamani de la infectie sidispare dupa 1-2 luni, timp dupa care microbul sifilisului nu se mai gaseste, eltrecand in sange. De aceea, este foarte important ca bolnavul sa se prezinte la medicin aceasta perioada de sancru, caci descoperirea timpurie a microbului asiguraun tratament mai usor si o vindecare rapida a sifilisului.

Tricomonas vaginalis este un parazit care se gaseste mai frecvent la femei dacatla barbat si produce boala numita tricomoniaza.

Levurile (ciuperciile sau drojdiile) din genul Candida si Geotrichum se gasesc maifrecvent tot la femei, chiar la cele sanatoase. Dar cand se dezvolta in cantitate foartemare sau cand se asociaza si cu alte microorganisme produc infectii locale. Inaintede a se prezenta la medic pentru recoltarea secretiilor genitale, bolnavii nu trebuie safaca tratamente cu antibiotice sau spalaturi cu substante dezinfectante. Iar dupa osaptamana de la terminarea tratamentului indicat, bolnavul se va prezenta larepetarea analizelor pentru a se stabili daca boala s-a vindecat.

Exista si situatia cand nu se gaseste nici un microb deosebit in secretiile genitale caresa explice scurgerea, iritatia, etc. In aceste cazuri secretia este redusa, putina, aparenumai dimineata, dupa o raceala, dupa oboseala sau eforturi fizice. Aceste infectiiproduse de microbi banali, de virusuri sau avand o baza alergica se rezolva de la cazla caz de catre medic, iar uneori se vindeca si singure.

Analiza secretiilor in bolile pielii

Bolile pielii: eczeme, foliculita, furunculul, abcesul, erizipelul, plagi infectate, etc.Sunt produse de catre microbii care se gasesc in mod normal pe pielea si mucoaseleomului. Ei patrund fie prin porii pielii, fie prin rani, zgarieturi, intepaturi. Cei maiintalniti microbi sunt: stafilococul, streptococul, piocianicul, proteusul, bacilulantraxului si levurile. Pentru a se putea identifica microbul responsabil de infectie, seanalizeaza secretia sau puroiul recoltat din leziune de catre medic, pe un tampon devata steril.

Analiza microbilor din lichidul cefalorahidian

Acest lichid se scoate de catre medic, cu seringa, din sira spinarii pentru a cautamicrobii care produc boli ale sistemului nervos (creier, maudva spinarii)ca: encefalita, meningita etc. Bolile acestea pot fi produse de nenumarati microbi(meningococ, streptococ, bacilu tuberculozei, etc.) precum si de virusuri si paraziti.

Analize parazitologice si virusologice

Analize parazitologice

Numerosi paraziti patrund in corpul omului fie datorita apei si alimentelorcontaminate cu oua de paraziti, fie datorita intepaturii unor insecte care introducparazitii in sange. Parazitii se localizeaza in sange, in aparatul digestiv, in ficat, incaile urinare si in alte organe. De aceea, pentru descoperirea lor se analizeaza

sangele, materiile fecale, urina, etc.

Paraziti intestinali

De regula, parazitii intestinali se prezinta sub forma de viermi intestinali: limbrici(ascaris lumbricoides), oxiuri (enterobius vermicularis), panglica(taenia), tricocefal si altii. Parazitii adulti (viermii intestinali) se elimina prin materiilefecale si pot fi observati chiar de catre bolnavi, daca se inspecteaza atent materiilefecale. Se recomanda ca parintii sa observe din cand in cand scaunul copiilor lorpentru a putea descoperi din timp prezenta viermilor intestinali.Daca s-au descoperit in materiile fecale paraziti adulti si acestia sunt recunoscuti, numai este necesara aducerea de materii fecale la laborator pentru analiza. In cazul incare parazitul nu poate fi identificat sau recunoscut, atunci acesta se introduce cu opensa intr-o sticla cu spirt sanitar si se aduce la laborator pentru analiza. Nu se voraduce la analiza paraziti sau fragmente de paraziti in stare uscata. In majoritateacazurilor de parazitism intestinal, nu se pot pune in evidenta parazitii adulti. Deaceea, se cauta in materiile fecale ouale de paraziti. Aceste oua sunt foarte mici, decativa microni si nu se vad cu ochiul liber ci numai la microscop. Dar in materiilefecale nu se gasesc totdeauna ouale parazitilor, deoarece acestia nu produc oua infiecare zi, ci la diferite intervale de timp. Ca urmare a acestui fenomen, analizapentru ouale parazitilor trebuie repetata de 2-3 ori la intervale de cate o saptamana,pentru a putea surprinde faza cand parazitii depun oua.Depistarea oualor de paraziti intestinali, impune un tratament de urgenta pentruomorarea si eliminarea parazitilor adulti din intestin, deoarece acestia hranindu-se cusange si cu substantele hranitoare destinate organismului omului produc slabirea sianemierea acestuia. Dupa doua saptamani de la terminarea tratamentului se repetaanaliza pentru oua de paraziti. Daca dupa trei analize efectuate la interval de douasaptamani rezultatele sunt negative, bolnavul se poate considera vindecat.

Paraziti ai ficatului (ai cailor biliare)

Lambliaza este o boala, mai frecventa la copii, provocata deparazitul Lamblia sau Giardia. Parazitul traieste in bila si in sucul duodenal,producand inflamatia cailor biliare. De aceea, el poate fi pus in evidenta numai inbila, care se recolteaza cu ajutorul tubajului duodenal. Uneori chisturile deLamblia se elimina prin fecale, de unde pot fi puse in evidenta cu ajutorulmicroscopului. Tot in bila poate fi gasit si parazitul galbezei (distomum hepaticum),mai ales in regiunile unde acesta se intalneste frecvent si la animale.

Paraziti ai sangelui

Acesti paraziti se gasesc mai ales la bolnavii originari din Africa, Asia, America Latinasau la persoanele care au calatorit in aceste tari.Paludismul (malaria) este o boala produsa de un parazit microscopic (plasmodiu)care se dezvolta in sangele si tesuturile omului si care se transmite de la om la omprin intepatura tantarului anofel. Parazitul se pune in evidenta in sangele bolnavilor,care se recolteaza din deget, mai ales in perioda febrila a bolii.

Paraziti ai cailor urogenitale

Parazitul microscopic trichomonas vaginalis se intalneste frecvent la femeie si mai rarla barbat. Prezenta sa in secretia uretrala sau vaginala nu produce totdeauna semnede boala, insa in anumite perioade se manifesta prin iritatia cailor urogenitale cu

usturimi, mancarimi si scurgeri de secretii purulente.Secretia uretrala la barbat se recolteaza direct in laborator, iar la femeie serecolteaza cu ocazia examenului ginecologic. Deoarece parazitul nu se vede cu ochiulliber, secretia trebuie examinata proaspata, la microscop, imediat dupa recoltare,mai inainte ca parazitul sa moara. Uneori parazitul se gaseste si in urina. Cand uneipersoane i se gaseste acest parazit ea va trebui sa stie ca numai tratamentul ambilorparteneri sexuali va duce la vindecarea tricomonazei.

Analize virusologice

Virusurile sunt cele mai mici forme de viata, care se masoara in milimicroni (unmilimicron fiind a milioana parte dintr-un milimetru). De aceea, nu se pot vedea lamicroscopul obisnuit ci numai la microscopul electronic care mareste de zeci sau sutede mii de ori. De asemena, virusurile nu se dezvolta in laborator pe mediile decultura pe care cresc microbii, ci numai pe animale vii sau pe celule vii. Din aceastacauza diagnosticul bolilor virale cu ajutorul analizelor de laborator este foarte greoi sidureaza mult, uneori cateva saptamani, timp in care bolnavul deja se poate vindeca.Virusurile sunt responsabile de numeroase boli infectioase la om: gripa,pojarul, poliomielita, hepatita, oreionul, varicela, turbarea etc. Cu exceptia catorvaboli virale (turbarea, variola, gripa, varicela) in care analizele pot depista mai rapidvirusul cauzal al bolii, in restul bolilor se folosesc analizele imunologice pentrudepistarea anticorpilor din serul bolnavilor.

Analize recomandate in diferite afectiuni

Din activitatea mea medicala pe internet am dedus ca majoritatea oamenilor carestau pe net, nu isi fac suficient timp sa ajunga la medic. De aceea, ei cauta sa-sirezolve problemele de sanatate, in mod similar cu plata facturilor: din fatacalculatorului.

Cea mai frecventa intrebare pe care am vazut-o a fost: “Ce analize sa fac pentrudiagnosticul..” si urmeaza un simptom sau mai multe.

Acest post va incerca sa enumere analizele care sunt necesare - teoretic- pentru apune diagnosticul unor simptome.

ATENTIE:

1. Listele cu explorari NU se refera la simptomele acute, aparute de curand siagravate rapid, pentru care va recomand CONSULT MEDICAL DE URGENTA.

2. Efectuarea unor analize NU inlocuieste consultul medical, ci il completeaza;deci, efectuarea unor explorari ar trebui asociata cu consult medical.

3. Lista de explorari este teoretica, presupunand ca despre pacientul care solicitaanalizele, se stiu DOAR simptomele mentionate; examenul medical, daca ar fi facut,ar reduce mult explorarile mentionate la fiecare tema.

4. Exista situatii frecvente in care simptomele se asociaza cu TOATEexplorarile normale; nu este o anomalie, desi imensa majoritate a ne-medicilor,considera ca orice mic simptom, trebuie sa fie insotit de o modificare cat de mica deanalize, explorari etc,; orice durere de cap, trebuie sa aiba modificat la “tomograf”

sau la “RMN”. Sunt frecvente situatiile in care foarte multe simptome sunt insotite deexplorari in limitele normalului, desi pacientul are o boala mai mult sau mai putinserioasa. Exista explicatia acestui fenomen, dar ar lua mult prea mult timp postareaei aici.

Ascita (lichid in burta):

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, electrocardiograma,radiografie pulmonara.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, proteine totale in sange, albuminadin sange, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, proteine in urina,paracenteza (scoaterea unei cantitati de ascita) cu examinarea ascitei.

1. Astenie (oboseala):

Ecografie abdominala, electrocardiograma.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, calcemie, hormoni tiroidieni, AST,ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, examen coproparazitologic, proba dedigestie.

1. Balonare:

Ecografie abdominala, eventual endoscooie digestiva superioara / colonoscopie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examensumar de urina, examen coproparazitologic, proba de digestie.

1. Ciroza hepatica:

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, extragerea ascitei pentruanalize, eventual biopsia hepatica.Hemograma, fibrinogen, protrombina, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST,ALT, GGT, Fosfataza alcalina, Fierul seric, Cuprul seric si urinar, markeri virali pentruhepatita B si C, Bilirubina totala, bilirubina directa, examen sumar de urina.

1. Constipatie cronica = timp de 3 luni, cel putin 3 zile/luna:

Ecografie abdominala, colonoscopie, tuseu rectal.Hemograma, VSH, fibrinogen, ALT, glicemie creatinina, colesterol, hormoni tiroidieni.

1. Creatinina marita?

Ecografie de rinichi, eventual urografie, biopsie renala.Hemograma, VSH, Fibrinogen, Proteine totale in sange, Creatinina, Uree, Colesterol,Albumina, Teste de coagulare, Imunograma, examen sumar de urina, Addis, Examenurina pe 24 ore, Urocultura.

1. Diaree:

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, colonoscopie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, Proteinetotale sanguine, proba de digestie, examen coproparazitologic, coprocultura,hemoragii oculte in scaun,examen sumar de urina.

1. Dureri de burta (abdomen)?

Ecografie abdominala, eventual endoscopie digestiva superioara, colonoscopie,radiografie abdominala pe gol.Hemograma, fibrinogen, VSH, Ionograma sanguina, AST, ALT, Colesterol, Bilirubina,amilaze, proba de digestie, examen coporparazitologic, examen sumar de urina.

1. Dureri la inghitit (deglutitie):

Endoscopie digestiva superioara, examen ORL.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina , AST, ALT, Bilirubina, examensumar de urina.

1. Dureri in capul pieptului:

Endoscopie digestiva superioara sau examen radiologic cu bariu, ecografieabdominala.

1. Dureri in dreapta sub coaste:

Ecografie abdominala, eventual colonoscopie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examensumar de urina.

1. Dureri in stanga sub coaste:

Ecografie abdominala, eventual colonoscopie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examensumar de urina.

1. Dureri in etajul mijlociu abdominal:

Ecografie abdominala.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examensumar de urina.

1. Dureri anala (rectala) la scaun:

Rectoscopie sau colonoscopie

1. Dureri in lomba:

Ecografie abdominala/ radiografie de coloana, urografie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examensumar de urina, Addis, urocultura.

1. Dureri in piept:

Electrocardiograma, endoscopie digestiva superioara, radiografie pulmonara.Hemograma, VSH, Fibrinogen, glicemie, uree, creatinina, AST, ALT, examen desputa, creatinfosfokinaza, creatinfosfokinaza MB, troptest.

1. Edeme la membrele inferioare = picioare umflate:

Ecografie abdominala, electrocardiograma, ecografie cardiaca, eventual endosocpiedigestiva superioara.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, proteine totale sanguine, ionogramasanguina, albumina in sange, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar deurina, proteine in urina.

1. Expectoratie cu sange:

Radiografie pulmonara, bronhoscopie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examenulsputei pentru tuberculoza, celule canceroase si culturi microbiene, examen sumar deurina.

1. Eliminare de paraziti (viermi) in scaun:

RectoscopieExamen coproparazitologic

1. Ficat marit (hepatomegalie):

Ecografie abdominala, eventual examen tomografic (CT), endoscopie digestivasuperioara.Hemograma, fibrinogen, protrombina, markeri virali hepatitici, glicemie, colesterol,trigliceride, creatinina , AST, GGT, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina, examende urina pe 24 ore.

1. Greata:

Endoscopie digestiva superioara, ecografie abdominala.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, uree, creatinina , AST,ALT, Bilirubina,examen sumar de urina, test de sarcina.

1. Hepatita cronica:

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, biopsie hepatica.Hemograma, VSH, fibrinogen, protrombina, Albumina sanguina, glicemie, colesterol,creatinina , AST, ALT, GGT, fosfataza alcalina, markeri virali pentru hepatita B si C,viremie (DNA-VHB, RNA-VHC), Bilirubina totala, bilirubina directa, , examen sumarde urina.

1. Icter / icter mecanic:

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, colangiografie endoscopicaretrograda, colangio RMN.Hemograma, reticulocite, VSH, protrombina, fibrinogen, glicemie, colesterol,creatinina, AST, ALT, GGT, fosfataza alcalina serica, markeri tumorali, Bilirubinatotala, bilirubina directa, examen sumar de urina.

1. Sangerare din nas?

Examen ORL, radiografie de sinusuri, trebuie luata tensiunea arteriala.

1. Scaune cu sange:

Rectoscopie / colonoscopie, ecografie abdominalaHemograma, reticulocite, sideremei, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT,Bilirubina, henoragii oculte in scaun, markeri tumorali, examen sumar de urina.

1. Scaune negre “ca pacura”:

Endoscopie digestiva superioara, ecografie abdominala.Hemograma, reticulocite, protrombina, sideremie, VSH, glicemie, colesterol,creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen sumar de urina.

1. Scadere in greutate:

Ecografie abdominala, endoscopie digestiva superioara, colonoscopie, examenendocrinologic.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, hormonitiroidieni, markeri tumorali, examen sumar de urina, urocultura.

1. Tuse:

Radiografie pulmonara, probe ventilatorii, bronhoscopie.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, creatinina, AST, ALT, Bilirubina, examen desputa pentru tuberculoza, celule canceroase, culturi microbiene din sputa, examensumar de urina.

1. Urina tulbure / rosie:

Ecografie abdominala, urografie, cistoscopie, eventual tomografie abodminala (ExCT), examen urologic.Hemograma, VSH, glicemie, colesterol, calcemie, creatinina, AST, ALT, Bilirubina,examen sumar de urina, Addis, urocultura.

Antibiograma si autovaccinul

Antibiograma

Scopul analizelor bacteriologice nu este numai de a descoperi microbii cauzatoride boli ci si de a stabili daca acesti microbi pot fi distrusi de catre unele substantechimice sau de catre antibiotice. Analiza care testeaza in laborator antibioticul lacare este sau nu sensibil un microb cauzator de boala se numeste antibiograma. Inraport de rezultatul antibiogramei, medicul stabileste cel mai indicat sau cele maiindicate antibiotice in vederea tratamentului bolii. Tehnica antibiogramei este simpla.Pe o cutie de sticla care contine un mediu de cultura solid se insamanteaza microbiicare au fost izolati din produsul biologic al bolnavului. La suprafata mediului,peste microbi, se aplica tablete de antibiotice care contin o cantitate cunoscuta desubstanta. Apoi dupa ce mediul este tinut 12-18 ore la 37°C, timp necesar pentrudezvoltarea microbilor, se stabileste la ce antibiotic este sensibil sau rezistent

microbul cercetat. Antibioticele care nu au nici un efect asupra microbilor ii lasa peacestia sa creasca sub forma de colonii pana in apropierea tabletei. In aceste cazuri,microbii sunt rezistenti la antibioticul respectiv. Antibioticele care sunt active asupramicrobilor, nu permit acestora sa se dezvolte si sa se apropie de tableta, tinandu-l lao distanta mai mare sau mai mica in functie de eficienta antibioticului. Astfel, in jurultabletei de antibiotic ramane un cerc cu diametrul de 1-3 cm. In raport de marimeadiametrului se spune ca microbii sunt slab sensibili, sensibili sau foarte sensibili laantibioticul respectiv. Un antibiotic poate sa opreasca inmultirea unui microb(efect bacteriostatic) dand posibilitatea organismului sa-l distruga, ori il poate omori(efect bactericid).

Nu intotdeauna rezultatele obtinute in laborator pe microbul izolat se potrivesccu rezultatele obtinute pe organismul uman. S-a observat ca sunt antibiotice careomoara microbul in laborator, in afara organismului, dar nu il omoara candantibioticele sunt introduse in organism. Aceste nepotriviri se datoreaza faptului caantibioticele nu pot patrunde totdeauna in toate zonele unde exista microbi in corp.Exista insa si situatia inversa: antibiotice la care unii microbi sunt rezistenti inlaborator, dar care injectate la om il vindeca de infectia cauzata de microbiirespectivi. Acest fapt este explicat prin aceea ca organismul mai are si alte mijloacede aparare sau de lupta contra microbilor (anticorpi, leucocite, etc), mijloace care inunirea cu actiunea antibioticelor pot rapune mai bine microbii care au patruns inorganism. Vedem deci ca antibiograma da numai indicatii generale si provizorii.

In unele cazuri, acelasi microb care a fost sensibil la un antibiotic, dupa catevazile de tratament se poate obisnui cu antibioticul respectiv, devenind rezistent. Inaceasta situatie, medicul va hotari tratamentul cu alt antibiotic. Exista si microbirezistenti la majoritatea antibioticelor. In aceste cazuri numai medicul poate stabilice antibiotic sau ce combinatie de antibiotice si in ce doza trebuie date ca sa obtinaefectul terapeutic cel mai bun si cel mai rapid.

Autovaccinul

In unele cazuri de infectii microbiene, cand tratamentul cu antibiotice si altesubstante antimicrobiene nu da rezultatele dorite, medicul recomanda si untratament cu autovaccin. Acest vaccin se prepara in laborator din microbii proprii aibolnavului, care au fost izolati din produsele sale analizate. Acesti microbi, seamesteca cu o solutie de clorura de sodiu 9 ‰, se omoara prin caldura (pentru a numai putea produce infectie) si se introduc in fiole. Vaccinarea se face conformindicatiilor medicului si sub supravegherea acestuia. Tratamentul cu autovaccin areca scop stimularea organismului in vederea producerii de substante imunizantespecifice, contra microbului inoculat (imunitate artificiala). In acest mod organismulpoate lupta mai usor impotriva unor infectii cronice ca: infectiiurinare, bronsita cronica, furunculoza, etc.

Aplicatia ecografiei in obstetrica

Inca de la introducerea sa in medicina, in anii '50, ecografia s-a dovedit a fi oinvestigatie neinvaziva, nedureroasa pentru mama si fat, precisa si accesibila dinpunct de vedere al raportului cost/beneficiu, devenind astazi un examenindispensabil, de rutina, in practica obstetricala, o componenta esentiala in cadrulurmaririi prenatale pentru depistarea sarcinilor cu risc crescut.Principiul ecografiei consta in emiterea de catre sonda/traductor, aflat in contact

direct cu abdomenul matern, a unui fascicul de ultrasunete, cu frecvente cuprinseintre 3,5 si 7 MHz (3,5-7 mil. cicli pe secunda); informatiile obtinute prin reflectareadiferita a acestor unde sunt transformate si recompuse in imagine pe un ecran, intimp real.

Examinarea in timp real permite atat aprecierea dimensiunilor embrionului si fatului -biometria fetala, cat si a morfologiei acestuia si a anexelor sale - placenta,lichid amniotic, cordon ombilical etc.In practica obstetricala, examenul ecografic de rutina - in cazul evolutiei normale asarcinii - este indicat la anumite varste gestationale, astfel:- prima ecografie se practica in jurul varstei de 7 saptamani; are rolul de aconfirma sarcina, de a exclude o sarcina patologica (sarcina ectopica, molara etc), dea diagnostica o eventuala sarcina multipla, de a confirma viabilitatea sarcinii si de astabili corect varsta gestationala si data probabila a nasterii. Sacul gestational sevizualizeaza cel mai precoce prin ecografie transvaginala la 4 saptamani si jumatateiar embrionul la 5 saptamani si jumatate. Este important pentru determinareacorecta a varstei gestationale ca prima ecografie sa se efectueze cat mai devremeposibil;

- a doua ecografie se practica la 12-14 saptamani de amenoree - pentru masurareatranslucentei nucale si evaluarea osului nazal, in cadrul screening-ului pentrudepistarea sindromului Down;

- a treia examinare ecografica se practica la 18-22 saptamani de gestatie - asa-numita ecografie de morfologie fetala, care urmareste prezentasau absenta malformatiilor fetale, apreciaza cresterea si dimensiunile fatului,prezenta unor eventuale anomalii ale anexelor fetale, stabileste sexul fatului;

- a patra ecografie se efectueaza la 34-36 saptamani; evalueaza marimea sigreutatea fatului, pozitia si gradul de maturitate ale placentei, prezentatia fatului,eventuale semne de suferinta fetala, etc.

Examenul ecografic trebuie efectuat in plus ori de cate ori este necesar in cazulsuspicionarii sau diagnosticarii unor diverse anomalii/patologii ale sarcinii :- sangerare vaginala in sarcina incipienta - pentru a diagnostica/monitoriza prezentaunui hemtatom decidual, avort spontan, ou clar, sarcina oprita in evolutie etc;- restrictia de crestere intrauterina a fatului;- prezenta unor malformatii fetale : hidrocefalie,anecncefalie, spina bifida, hidrops fetal etc;- anomalii placentare - placenta praevia sau patologii materne care pot duce laanomalii placentare (diabet, izoimunizare Rh);- anomalii ale lichidului amniotic (polihidramnios, oligohidramnios);- altele: confirmarea mortii intrauterine a fatului, evaluarea profilului biofizic fetal(miscari fetale, tonus, miscari respiratorii, cantitate de lichid amniotic),diagnosticarea si urmarirea unor anomalii pelvine in sarcina(fibrom uterin, tumora ovariana etc).Nu in ultimul rand, ecografia este parte componenta in cadrul altor investigatii pentrudiagnosticul prenatal, cum sunt amniocenteza, biopsia de trofoblast, cordocenteza siterapia fetala intrauterina.

Artroscopia - investigatie invaziva

Cum se realizeaza artroscopia?

Artroscopia va fi efectuata de catre un medic ortoped (specialist in chirurgiaarticulatiilor si sistemului osteo-muscular).Pacientul va fi rugat sa nu poarte bijuteriila nivelul articulatiei si sa imbrace un halat de spital. Inainte de artroscopie se vaadministra un sedativ usor si vor fi rase tegumente din jurul articulatiei.In cazul incare este necesara anestezia generala sau regionala din echipa va face parte si unmedic anestezist. In timpul anesteziei generale pacientul va dormi si i se vormonitoriza permanent functiile organelor vitale: pulsul, tensiunea arteriala sifrecventa respiratiei.Daca se apeleaza anestezie locala medicul anestezist va injecta un anestezic local inpielea din jurul articulatiei si in spatiul articular. Atat dupa anestezia generala cat sidupa cea regionala bratul sau piciorul va ramane amortit un timp, iar persoana va firelaxata si usor toropita.In timpul interventiei, pacientul va sta in decubit dorsal (in pozitie culcata). Se vaopri temporar circulatia sanguina cu ajutorul unei manseta gonflabile pentru adiminua sangerarea in articulatie si pentru a se obtine astfel o buna vizualizare aspatiului articular. Articulatia va fi dezinfectata si acoperita cu campuri (cearceafuri)sterile.Inainte de aplicarea mansetei elastice, membrul care va fi investigat va fi ridicat siinfasurat intr-un bandaj elastic pentru a se scadea fluxul sanguin. Se va efectua omica incizie de 0.6 cm in vecinatatea articulatiei, se introduce in articulatie serfiziologic care va facilita o buna vizualizare si se va introduce apoi artroscopul.Pentru o buna vizualizare, pe tot parcursul investigatiei, articulatia va fi spalatacu solutie salina. Asistenta medicala va indoi si va intinde membrul respectiv astfelincat sa se obtina imagini ale articulatiei din diferite unghiuri.

In cazul in care se va interveni chirurgical la nivelul articulatiei se vor face mai multincizii prin care se vor introduce instrumente suplimentare, iar articulatia va ficuratata permanent de sange si tesuturi. Pentru a diminua inflamatia sau durerea sevor injecta intra-articular anestezice sau glucocorticoizi.Dupa terminarea interventiei,inciziile vor fi saturate. In functie de localizarea articulatiei se va realiza un bandajsau se vor purta mansete elastice sau se vor folosi carje de sustinere.Se recomanda ca dupa efectuarea artroscopiei articulatia sa fie pusa in repaus pentrucateva zile; condusul masinii este interzis in primele 24 de ore. Firele cu care s-ausuturat inciziile vor fi indepartate dupa 7-10 zile.Este posibil sa fie necesar realizarea unui bandaj voluminos compresiv, aplicareaunei pungi cu gheata sau ridicarea membrului respectiv pe o perna, pentru reducereainflamatiei si a durerii sau folosirea unor analgezice pentru calmarea disconfortuluiarticular.Postoperator vor fi efectuate exercitii fizice pentru mentinerea mobilitatii articulatieisi vor fi limitate anumite miscari pe care le presupune activitatea cotidiana.Durataartroscopiei poate varia in functie de complexitatea interventiei de la 15 minute panala o ora sau chiar mai mult.

In timpul operatiei

In cazul efectuarii anesteziei locale, inainte de efectuarea artroscopiei lanivelul pielii din jurul articulatiei pot aparea arsuri sau furnicaturi, iar miscareaartroscopului in articulatie poate fi perceputa de pacient ca o lovitura. De asemeneamobilizarea articulatiei din timpul investigatiei poate fi perceputa ca smucitura.Dupa

anestezia regionala sau generala membrul respectiv va fi amortit timp de catevaore.Dupa artroscopie pot aparea dureri care vor fi calmate cu medicatie antalgica.Bandajele si pansamentele vor fi pastrate curate si uscate si vor fi inlocuite imediatdaca devin umede sau patate de sange.Parul ras din jurul articulatiei se va refacedupa 2 saptamani.Este fiziologic ca timp de o saptamana articulatia sa fie sensibila.Se vor cere medicului informatii privind sangerarea, drenajul sau edemul (umflarea)regiunii articulare.

Artroscopia este un examen paraclinic:- la care se apeleaza atunci cand rezultatele celorlalte metode de diagnostic precumradiografia articulara, testele sanguine, tomografia computerizata (CT) saurezonanata magnetica nucleara (RMN) nu sunt concludente- care permite prelevarea de tesut bioptic: lichid sinovial sau de tesut articular.De asemenea este o interventie chirurgicala miniinvaziva care permite tratareaproblemelor articulare:- indepartarea fragmentelor intraarticulare: fragmente osoase, depuneride calciu sau pinteni ososi- repararea sau excizia partilor moi ale articulatiei (ligamente, tendoane, cartilagii)- ligamentoplastia: taierea sau reapararea ligamentelor- excizia cicatricilor sau a sinovialei inflamate.Leziunile articulare complexe vor fi remediate prin combinarea artroscopiei cuchirurgia deschisa.

Comparativ cu operatia clasica, artroscopia prezinta riscuri foarte reduse de infectiipostoperatorii sau modificari ale tesuturilor.Pot exista unele neplaceri in urma artroscopiei efectuate in scop diagnostic:- o usoara umflatura a genunchiului- dureri legate de inflamatia locala. Aceste probleme sunt suportabile daca seadministreaza tratamentul medicamentos corect.Riscurile sunt minime si in cazul anesteziei, care de obicei este rahidiana si rareorigenerala. Oricum, chiar si anestezia generala este una de scurta durata. Extrem derar, anestezia generala poate cauza moartea pacientului.Dupa artroscopia inscop terapeutic pot aparea hemoragii intrarticulare.Riscul aparitei infectiei, al trombozei membrului, al lezarii nervilor sauspatiului articular este foarte mic.Foarte rar poate aparea sindrom de compartiment (acesta este mai frecvent lanivelul gambei si al antebratului), in cazul in care sangerarea de la nivel musculardetermina o presiune mare care comprima nervii si arterele. Sindromul decompartiment reprezinta o urgenta medicala care necesita tratament rapid deoarecepot aparea sechele ireversibile musculare, osoase sau ale altor tesuturi.

Dupa artroscopie

Medicul va fi contactat imediat daca:- durerea, umflarea (sau ambele) persista sau se agraveaza- inciziile operatorii sangereaza excesiv- membrul respectiv (gamba sau antebratul) devine rosiatic, dureros sau fierbinte(semne ale aparitiei tromboflebitei). Nu se va masa regiunea respectiva in cazulinstalarii acestor semne!- apar semne ale infectiei:

- durere care se accentueaza, edemul, inrosirea sau incalzirea regiuniirespective

- cordon rosietic care se extinde de la nivelul articulatiei

- modificarea aspectului, culorii (verde - galben) sau cantitatii lichidului de dren- umflarea ganglionilor loco-regionali (de la nivelul gatului, axilei sau regiunii

inghinale)- febra sau frisoane fara o cauza aparenta.

Artroscopia se poate realizeaza in ambulator. Este important sa se urmeze custrictete instructiunile medicului: sa nu se manance sau bea nimic cu 8-12 oreinainte de interventia chirurgicala miniinvaziva.Medicul va fi informat despre:- eventuale alergii medicamentoase, inclusiv la substantele anestezice- tratamentele medicamentoase urmate, in special cu anticoagulante orale sau cuaspirina- tulburari ale hemostazei, inclusiv trombozele venoase profunde (TVP)- posibilitatea ca pacienta sa fie insarcinata- istoric de artrita sau anchiloza articulara. Leziunile produse de artrita ingreuneazasau fac imposibila interventia artroscopica- radioscopia articulara cu substanta de contrast realizata cu 10 zile inainteainterventiei. Substanta de contrast poate produce inflamatie ingreunand artroscopia- infectie, artrita septica- istoric de fractura sau leziune articulara.

Inainte de artroscopie trebuie obtinut consimtamantul scris al pacientului, carepoate purta discutii cu medicul privind procedura folosita, riscurile si beneficiileactului anestezico-chirurgical.De asemenea, inainte de efectuarea artroscopiei se vorrealiza teste sanguine si de urina.Dupa efectuarea interventiei va fi nevoie de uninsotitor adult care sa conduca pacientul acasa si sa-l supravegheze in urmatoarele24 de ore.Daca investigatia este necesara la nivelul genunchiului, gleznei sau soldului mediculva informa pacientul ca dupa aceasta vor fi necesare utilizarea unor carje desustinere, iar daca artroscopia se efectueza la nivelul pumnului, cotului sau umaruluise va bandaja articulatia sau se vor purta mansete elastice.

Factorii care pot modifica rezultatele artroscopiei sunt:- radioscopie cu substanta de contrast cu 10 zile inainte de efectuarea artroscopiei- prezenta artritei.

De retinut!

Interventia chirurgicala miniinvaziva realizata prin artroscopie necesita spitalizare descurta durata si recuperare functionala mult mai rapida decat presupune chirurgiadeschisaArtroscopia este contraindicata in urmatoarele situatii:- rani sau infectii in vecinatatea articulatiei- ankiloza articulatiei produce rigiditatea articulatiei si poate fi datorata poliartriteireumatoide, unui traumatism articular sau in urma unei inteventii chirurgicale- distrugerea articulatiei, ca de exemplu in formele severe de poliartirita reumatoida- afectiune hematologica severa sau tratament cu medicamente anticoagulante.Recuperarea completa va dura cateva saptamani sau chiar luni daca a avut loc ointerventie chirurgicala extinsa. Se va prescrie medicatie antalgica si exercitii fizicesau kinetoterapie sub supravegherea unui terapeut. In functie de localizare, se vorpurta mansete elastice, bandaje sau se vor folosi carje.

Normal Intr-o articulatie normala, ligamentele sunt albe,

cartilajul articular esteneted si alb

Patologic Ligamentele si cartilajele articulare au aspect modificat:- rasucirea, deplasarea sau pierderea de tesut moale articular(ligamentar

sau din cartilaje)- aparitia unor chisti sau noduli- dovezi ale lezarii cartilajului sau suprafetelor articulare produse de

artrita- infectie

Dupa realizarea artroscopiei se poate urma tratament medicamentos sau chirurgical,cat si terapie fizicala de recuperare a functionalitatii articulatiei.

Artroscopia este o investigatie invaziva care permite vizualizarea foarte buna aspatiului articular cu ajutorulul artroscopului. Artroscopul este format dintr-un endoscop cu fibra optica, instrument care se introduce direct in articulatie printr-omica incizie subcutanata. Artroscopia ofera medicului posibilitatea de a inspectasuprafetele articulare si tesutul moale din jur: ligamentele si cartilajele.Introducerea instrumentelor endoscopice permite nu numai examinarea inscop diagnostic a interiorului articulatiei, dar si tratarea leziunilor articulare sauindepartarea corpilor straini liberi din spatiul articular, fara a traumatiza severtesuturile invecinate, cat si urmarirea evolutiei unei afectiuni articulare saumonitorizarea eficientei tratamentului. Artroscopia se aplica la nivelul articulatiilormari, dar in principal la nivelul calcaiului, genunchiului si umarului. Se poate folosipentru vizualizarea soldului, cotului sau articulatiei pumnului.

Se introduce in articulatie, printr-o mica incizie, un tub subtire prevazut cu o cameravideo si o sursa de lumina. Imaginile obtinute sunt marite si pot fi urmarite pe unmonitor. De asemenea, sunt prelevate mostre de tesut pentru efectuarea biopsiei.Daca este folosita si ca metoda terapeutica va mai fi necesara introducerea prin miciincizii a unor instrumente suplimentare.Ca si procedurile chirurgicale deschise, artroscopia ofera o buna vizualizare aarticulatiei, insa spre deosebire de acestea prezinta urmatoarele beneficii:- este mai putin traumatizanta fiind mai putin dureroasa- este mai ieftina- permite recuperarea rapida- poate fi efectuata in ambulator, fara sa necesite spitalizarea pacientului.

Artroscopia

Artroscopia este efectuata, de obicei, de un specialist ortoped. Pacientul va fi rugatsa isi lase de-o parte bijuteriile si sa imbrace un halat de spital. Se va administra siun sedativ usor inainte de examinare pentru o mai buna relaxare. Pielea din jurulincheieturii va fi barbierita.Daca este necesara anestezia generala aceasta va fi administrata deun medic anestezist. Astfel pacientul va fi inconstient in timpul examinarii. Frecventacardiaca si tensiunea arteriala precum si frecventa respiratorie in timpul proceduriivor fi urmarite monitorizate. Daca se va folosi un anestezic local acesta va fi injectatin piele la nivelul articulatiei. In acest caz pacientul nu isi va mai simti membrulrespectiv, va fi somnoros si putin ametit, dar va ramane constient.

In mod normal pacientul va fi intins pe spate. In functie de articulatia supusainvestigatiei va fi pusa manseta ce va fi umflata si va restrictiona astfelfluxul sangvin in respectiva articulatie, pentru ca medical specialist sa obtinao imagine cat mai buna in timpul examinarii. Articulatia va fi bine dezinfectata si va fiinvelita intr-un camp steril. Inainte ca manseta sa fie umflata, articulatia va firidicata si va fi legat un garou pentru reducerea fluxului sangvin in articulatie.Se va efectua o mica incizie de 0,6 cm langa articulatie. Inainte de introducereaartroscopului va fi spalata zona cu o solutie salina pentru o cat mai buna curatire simai buna vizualizare cu artroscopul. In timpul investigatie zona articulara va fispalata din cand in cand cu solutie salina pentru curatarea de resturi celulare saude sange, pentru o cat mai buna vizualizare a articulatiei.Odata ce artroscopul a fost introdus doctorul va putea sa vada in interiorularticulatiei cu ajutorul unui monitor atasat la artroscop. Medicul, impreuna cuasistenta, va pozitiona articulatia in unghiuri diferite pentru o cat mai bunavizualizare. In timpul examinarii se pot inregistra imagini video sau se pot facepoze.Daca este nevoie si de o interventie chirurgicala pentru a repara o problemaarticulara descoperita in momentul investigatiei va fi facuta inca o incizie mica undeva fi introdus un alt instrument subtire in articulatie. In momentul in care artroscopulsau oricare alt instrument este extras din articulatie sangele sau detritusurile celularevor fi indepartate cu solutie salina. Pentru reducerea inflamatiei sau pentru a calmadurerea pot fi introduse in articulatie anestezice locale sau corticosteroizi.Incizia este suturata cu ajutorul unor copci. In functie de articulatia afectata siimplicit supusa investigatiei exista posibilitatea ca dupa interventie sa fie necesarasprijinirea membrului intr-o esarfa sau folosirea unei atele pana la recuperarea dupaexaminare.Dupa aceasta examinare articulatia va fi protejata pentru cateva zile. Pacientul nu vaavea voie sa conduca in urmatoarele 24 de ore. Copcile vor fi indepartate dupa 7 -10 zile. Pentru reducerea edemului sau a durerii pot fi folosite comprese cu gheata,bandaje compresive sau se pot administra analgezice. Trebuie sa fie intrebat mediculspecialist in legatura cu exercitiile recomandate pentru recuperarea functionalitatiiarticulatiei.Artroscopia dureaza in mod normal aproximativ 15 minute, dar intreaga procedura(ce include si pregatirea) poate dura pana la o ora sau chiar mai mult.

Procedura chirurgicala efectuata in timpul artroscopiei va necesita o scurtaspitalizare pentru cateva zile si o recuperare rapida fata de chirurgia clasica.Artroscopia nu se face daca:- exista o leziune la nivelul tegumentului sau o rana infectata langa articulatia careurmeaza sa fie examinata. Totusi artroscopia poate fi facuta pentru a curata oarticulatia infectata- articulatia este afectata de anchiloza. Aceasta face ca articulatia sa fie rigida sifoarte putin flexibila si poate fi data de o afectiune numita spondilita ankilopoetica, oleziune articulara sau o afectiune de tip chirurgical- distrugerea articulatiei este severa (de exemplu artrita severa )- exista o afectiune hematologica . Totusi artroscopia poate fi facuta daca este folositun tratament medicamentos adecvatPoate dura cateva saptamani pana la recuperarea totala dupa artroscopie. Daca seintervine chirurgical in timpul artroscopiei, recuperarea ar putea dura ceva mai mult.Medicul va prescrie un tratament medical pentru calmarea durerilor si va recomandaun program de recuperare fizica pentru pacientii ce au facut artroscopie. In functiede articulatia examinata, in timpul recuperarii ar putea fie necesara utilizarea unuibandaj de sustinere a membrului sau utilizarea unor atele.

Artroscopia este o procedura chirurgicala ce permite doctorului sa vada articulatiilecorpului cu ajutorul unei camere video miniaturale, subtiri, numita artroscop.Artroscopia permite doctorului sa studieze suprafata articulatiilor si tesuturile moi cele inconjoara, cum ar fi tesutul ce leaga oasele intre ele (ligamente), precum sitesuturile solide ce acopera capetele oaselor (cartilagiul) si formeaza o zona tamponintre acestea. Aceasta procedura poate fi utilizata pentru diagnosticarea problemelorarticulatiilor, efectuarea unei interventii chirurgicale pentru rezolvarea problemelorarticulatiilor, pentru indepartarea corpurilor straine sau pentru monitorizarea uneiboli sau a eficacitatii unui tratament. Artroscopia este efectuata, in mod obisnuit, lanivelul genunchiului, umarului si gleznei.In timpul artroscopiei, artroscopul este introdus in corp prin intermediul unei inciziimici in piele. Artroscopul are o sursa de lumina si o camera video atasata de el.Imaginile de la camera pot fi vazute pe un monitor. Aceste imagini marite furnizeazao imagine foarte clara a incheieturii. In timpul artroscopiei se poate colecta o mostrade tesut pentru biopsie. Daca se face o interventie chirurgicala se vor face alte inciziimici prin care vor fi introduse instrumentele.La fel ca si in cazul chirurgiei clasice (care implica o incizie mult mai mare),artroscopia permite doctorului sa descopere modificarile articulatiilor. Totusi, incomparatie cu chirurgia clasica, artroscopia:- este mai putin dureroasa- este mai ieftina- permite un timp de recuperare mai mic- poate fi facuta in regim de policlinica si nu necesita internarea peste noapte. Decele mai multe ori, chirurgia clasica necesita internarea pacientului

Artroscopia este folosita in:- evaluarea si diagnosticarea problemelor articulare cand un examen fizic sau alteexaminari cum ar fi radiografia, teste sangvine, computer tomograful sau rezonantamagnetica nucleara nu sunt concludente- interventia chirurgicala necesara tratarii unei afectiuni articulareCand artroscopia este folosita intr-o interventie chirurgicala:- se pot indeparta depozitele de calciu sau diverse asperitati ale oaselor- tesuturile moi ( cum ar fi ligamentele, tendoanele sau cartilagiile) pot fi reparatesau curatate- pot fi taiate ligamentele, reparate sau reconstruite. Taierea sau eliberareaunui ligament strans poate duce la cresterea mobilitatii in cazul unei articulatiiintepenite- obtinerea unei biopsii tisulare sau obtinerea unei mici cantitati de lichid sinovialcare pot fi examinate ulterior in laborator- in cazul unor cicatrici tisulare sau in cazul unei zone de la nivelul articulatiei careeste inflamata si trebuie indepartata- unele probleme mai grave ale articulatiei pot fi rezolvate cu ajutorul imbinariiartroscopiei si chirurgiei.

Artroscopia este realizata intr-o policlinica fara sa fie necesara internareapacientului. Pacientul nu trebuie sa manance sau sa bea lichide cu 8 - 12 ore inaintede efectuarea procedurii.Trebuie discutat cu medicul daca pacientul(a) in cauza:- este alergic la vreun medicament, inclusiv la cele anestezice- este in tratament cu vreun medicament, inclusiv medicamente anticoagulante cumar fi warfarina sau aspirina- are afectiuni hematologice, chiar si afectiuni ale venelor cum ar

fi tromboza venoasa profunda- este posibil sa fie insarcinata- are un istoric de artrita sau artroza. Unele afectiuni date de artrita pot face dificilasi uneori chiar imposibila efectuarea acestei examinari- a avut in ultimele zece zile o examinare radiologica cu folosirea unei substante decontrast. Aceasta substanta poate cauza inflamatie si va face aproape imposibilaefectuarea artroscopiei si, totodata, poate influenta obtinerea unei imagini curate incadrul examinarii- are un istoric de infectie, cum ar fi artrita septica, in articulatia afectata- are un istoric de fractura sau leziune la nivelul articulatieiInainte de procedura pacientul va fi rugat sa semneze un acord scris. Acesta vatrebui sa discute inainte cu medicul despre orice nelamurire despre procedura siriscurile aferente. Trebuie discutat si despre cum va decurge examinarea si ce vorindica rezultatele.Este posibil sa fie nevoie de teste suplimentare de sange si/sauun test de urina inainte de artroscopie. Trebuie stiut ca dupa examinare pacientul nupoate conduce.Daca examinarea se face la nivelul gleznei, genunchiului sau coxofemural medicul vaintreba pacientul daca dupa procedura are nevoie de carja. Daca examinarea se facela nivelul articulatiilor bratului este foarte probabil ca dupa procedura pacientul saaiba bratul imobilizat cu o esarfa sau cu o atela.

Daca pacientul va suporta o anestezie locala acesta va simti o senzatie cao arsura la nivelul pielii. Pe masura ce este introdus artroscopul pacientul poate simtio senzatie de durere usoara, iar in momentul in care doctorul mobilizeazainstrumentul in articulatie poate simti o senzatie de smulgere.Daca persoana in cauza este supusa unei anestezii generale, aceasta va fiinconstienta in timpul interventie. Daca persoana este anesteziata pe cale generalaaceasta nu-si va mai simti membrele inferioare sau cele superioare pentru catevaore.Dupa examinare pacientul poate simti o usoara senzatie de durere. Aceasta este petermen scurt si va disparea in maxim doua saptamani. Este normal ca articulatiasupusa examinarii sa fie sensibila pentru inca o saptamana. Trebuie intrebat mediculspecialist cat de mult va sangera sau va drena locul inciziei si de asemenea cat timpva fi edem la locul respectiv.

Complicatiile sunt neobisnuite pentru aceasta investigatie. Poate aparea sangerare lalocul inciziei, mai ales daca se si intervine chirurgical in timpul investigatie.Exista un mic risc de infectie, de formare a unui hematom ce poate afecta membrulrespectiv sau de lezare nervoasa sau a articulatiei in sine. Mai poate exista si un riscmic de afectare a structurilor din interiorul articulatiei.In cazuri rare, poate aparea o problema serioasa numita sindromul compartimentaldatorita unei cresteri a presiunii la nivelul musculaturii (in special la nivelul gambeisau la nivelul antebratului). Cand apare aceasta problema este necesarun tratament medical imediat pentru scaderea presiunii.Foarte rar pot aparea complicatii in urma anesteziei generale.

Trebuie luata legatura imediat cu medicul daca:- durerea sau/si edemul la nivelul articulatiei continua sau se inrautatesc- locul inciziei sangereaza excesiv- eritemul (roseata), edemul, durerea si senzatia de caldura nu dispar de la nivelularticulatiei. Acestea pot fi semne ale tromboflebitei. Daca exista aceste simptome nu

trebuie masata zona respectiva- apar semne de infectie, acestea pot fi:- cresterea intensitatii durerii, a edemului, a eritemului sau a caldurii in zonarespectiva- extinderea eritemului din zona afectata- drenarea de puroi de la locul inciziei- limfadenopatia la nivel cervical, al antebratului, sau a canalului inghinal- febra sau frisoane aparute fara o alta cauza

Artroscopia este o procedura interventionala ce permite medicului sa vizualizezeinteriorul articulatiei cu ajutorul unui instrument numit artroscop. Medicul poatedetermina daca articulatia este una normala doar prin vizualizarea acesteia cuajutorul artroscopului. In mod normal medicul poate discuta rezultatul interventieiimediat dupa ce aceasta s-a terminat.

Artroscopie

Normal: Intr-o articulatie normala, sanatoasa ligamentele apar ca niste cabluride culoare alba. Cartilajul este moale si alb. Daca nu este nici omodificare vizibila la nivelul articulatiei doctorul poate concluziona caarticulatia este normala si nu este cauza simptomatologiei pacientului

Patologic Intr-o articulatie lezata ligamentele si cartilajele au culori si formamodificate. Daca exista o leziune la nivelul articulatiei medicul poatevedea acest lucru si poate chiar interveni chirurgical pentru a reparaproblema respectiva. Exemple de leziuni la nivelul articulatie sunt:- rupturi sau deplasari, fragmente detasate sau fragmente de tesuturi(cum ar fi ligamentele sau cartilajele)- tumorete, chiste sau ganglioni- distrugeri evidente de cartilaje cauzate de diferite afectiuni cum arfi artrita- infectii- rupturi sau deplasari, fragmente detasate sau fragmente de tesuturi(cum ar fi ligamentele sau cartilajele)- tumorete, chiste sau ganglioni- distrugeri evidente de cartilaje cauzate de diferite afectiuni cum ar fiartrita- infectii

Dupa ce medicul a evaluat articulatia el poate recomanda tratamentulmedicamentos, terapia fizica sau interventia chirurgicala.

Factorii care pot interveni in acuratetea rezultatelor examinarii pot fi:- daca pacientul a avut o radiografie cu substanta de contrast la nivelul articulatiei cumai putin de 10 zile inainte. Substanta de contrast poate da inflamatie la nivelularticulatiei si, in plus, poate impiedica vizualizarea clara a acesteia in timpulinvestigatiei- daca pacientul are artrita. Aceasta poate face investigatia dificila sau chiarimposibila

Bilirubina

Prin dozarea bilirubinei se intelege masurarea cantitatii de bilirubina din sange.

Valori normale

Valorile normale pot varia de la un laborator la altul.

Valorile bilirubinei la adulti

Bilirubina totala 0.3–1.0 (mg/dL)

Bilirubina directa 0.1–0.3 mg/dL

Bilirubina indirecta (Bilirubina totala minus bilirubina directa) 0.2–0.7 mg/dL

Valori crescute sau scazute

Valori crescute ale bilirubinei in sange pot aparea fie datorita cresterii producerii debilirubina, fie datorita unei eliminari scazute a acesteia.Scaderea eliminarii debilirubina poate fi cauzata de o serie de infectii cum ar fi colecistita (inflamatia veziciibiliare) sau de deficitul unor enzime ereditare. Sindromul Gilbert esteo afectiune mostenita ce afecteaza modul in care ficatul proceseaza bilirubina si esteo cauza frecventa a cresterii bilirubinei in sange. Desi icterul poate aparea in cazulunor persoane cu sindrom Gilbert, aceasta afectiune nu este una grava.Scaderea eliminarii bilirubinei poate aparea ca rezultat al unei afectiunia ficatului cum ar fi hepatita, ciroza sau mononucleoza, al unor probleme alesistemului digestiv ce apar datorita unei reabsorbtii excesive a bilirubinei sau al unuiblocaj a ductelor biliare datorita unor pietre la nivelul vezicii biliare sau aunui cancer pancreatic.Deoarece ficatul unui nou nascut este imatur din punct de vedere functional, laprematuri acesta nu este capabil sa elimine bilirubina intr-un mod adecvat astfel caacesta este mult mai predispus sa faca icter fata de un nou-nascut la termen.

Nivelele ridicate ale bilirubinei pot fi cauzate de distructia rapida a hematiilor carepoate aparea in cadrul unei reactii alergice in urma unei transfuzii de sange sau incadrul unei anemii falciforme.Medicamentele care pot creste nivelul bilirubinei includmulte antibiotice, unele anticonceptionale, indometacin, fenitoina, diazepam,flurazepam.Medicamentele care pot scadea nivelul de bilirubina includ vitamina C (acidulascorbic), fenobarbitalul si teofilina.Determinarea cantitatii de bilirubina directa si indirecta poate ajuta in determinareacauzei excesului de bilirubina. Distrugerea excesiva a hematiilor creste nivelul debilirubina indirecta mai mult decat nivelul de bilirubina directa. Blocajul cailor biliaredatorita litiazei sau cancerului pancreatic duce la cresterea cantitatii de bilirubinadirecta mult mai mult decit cea indirecta.Afectarea severa a ficatului creste atatnivelul bilirubinei directe cat si a celei indirecte.

Nivele de bilirubina ce ar putea necesita tratament in cazul unui nou nascutla termen, sanatos

Varsta nou nascutului Nivelul de bilirubina

Sub 25 ore Icter evident

Intre 25 si 48 de ore Mai mare de 15(mg/dL)

Intre 49 si 72 de ore Mai mare de 18 mg/dL

Mai mare de 72 de ore Mai mare de 20 mg/dL

Nota: Un prematur sau un nou nascut bolnav cu nivele ale bilirubinei sub cele dintabel poate necesita tratament.

Adultii ar trebui sa evite sa manance si sa bea cu 4 ore inainte de recoltarea sangeluipentru dozarea bilirubinei. Pentru copii nu este necesara o anume pregatire. Inaintede recoltare trebuie ca persoana in cauza sa discute cu medicul despre necesitateaacestei examinari, despre riscurile aferente, despre cum se va desfasura aceastainvestigatie si ce pot indica rezultatele.

Prelevare sangelui la nou-nascut

Pentru prelevarea sangelui de la nivelul calcaiului se foloseste un tub mic si se lasasa picure in acest tub cateva picaturi de sange. Pielea la locul punctiei estedezinfectata si se punctioneaza cu un ac mic, apoi cateva picaturi sunt captate intubul respectiv. Cand a fost colectata o cantitate corespunzatoare de sange seopreste sangerarea prin aplicarea unui tampon si se face staza pe locul respectiv iarapoi este aplicat un bandaj usor.

Recoltarea dintr-o vena

Asistenta medicala va aplica un garou (banda elastica) la nivelul bratului pentru aopri temporar fluxul sangvin spre venele situate sub nivelul garoului. Acest lucru faceposibila o mai buna vizualizare a venelor si usureaza introducerea acului, deoarecevenele situate sub garou devin mai largi si nu se sparg usor.Locul unde va fi introdus acul va fi sterilizat cu alcool si apoi se va introduce acul invena. Trebuie sa fie pregatit inca un ac de rezerva in caz ca primul nu a fost corectintrodus sau din vena respectiva nu vine suficient sange. Dupa ce acul a fost corectintrodus in vena se ataseaza de acesta un recipient si sangele va fi colectat in acesttub. Uneori trebuie sa se recolteze in mai multe recipiente.Atunci cand a fost recoltat suficient sange, garoul poate fi desfacut. Apoi este aplicatun tampon si acul se retrage usor. Se apasa pe locul respectiv, pentru a oprisangerarea, pentru cateva minute si apoi este aplicat un mic bandaj.

Dozarea bilirubinei este folosita:- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cumar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate auprodus leziuni la nivelul ficatului- in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate apareain litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumoripancreatice sau in cazul altor afectiuni- in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulelerosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut- pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament.Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateazaicterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si deo transfuzie sangvina.

Dozarea bilirubinei este folosita:- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cumar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate au

produs leziuni la nivelul ficatului- in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate apareain litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumoripancreatice sau in cazul altor afectiuni- in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulelerosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut- pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament.Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateazaicterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si deo transfuzie sangvina.

Factori care pot interfera cu aceasta examinare si cu acuratetea rezultatelor, cuexceptia nou nascutilor, includ:- cofeina, ce scade nivelul de bilirubina- cura de slabire, care in mod normal creste nivelul de bilirubina indirecta

De retinut!

Multi nou nascuti pot prezenta icter fiziologic intre zilele 1 si 3 de viata. Aceasta estecauza cea mai frecventa a icterului neonatal. Icterul fiziologic apare la nou nascutiisanatosi din mai multe motive, printre care cresterea distrugerii hematiilor imediatdupa nastere. Icterul fiziologic, de obicei, dispare de la sine intr-o saptamana, farasa cauzeze probleme. Totusi, in unele cazuri, nou nascutii cu icter fiziologicnecesita tratament special – fototerapia – pentru a preveni posibilitatea aparitieileziunilor sistemului nervos central si a unui posibil retard mintal.Bilirubina poate fi masurata si in lichidul amniotic daca bebelusul are riscde eritroblastoza fetala (o afectiune in care sunt distruse celulele rosii).Bilirubina maipoate fi masurata si in urina. In mod normal, urina nu contine bilirubina. Dacabilirubina este detectata in urina, sunt necesare teste aditionale pentru a determinacauza prezentei acesteia. Nivelele ridicate ale bilirubinei in urina pot indica faptul canu a avut loc eliminarea normala a bilirubinei de catre ficat.

Recoltarea sangelui la nou nascuti (din calcai)

O scurta durere, ca o piscatura se poate simti, mai ales, atunci cand acul strapungepielea. Nou nascutul poate simti un usor disconfort in momentul intepaturii.

Recoltarea sangelui dintr-o vena

In cazul recoltarii sangelui dintr-o vena este posibil ca adultii sa nu simta nici odurere sau sa simta o mica ciupitura in momentul in care sunt intepati cu acul. Unelepersoane pot simti o usturime cand acul este in vena. Totusi, majoritatea oamenilornu simt deloc durerea sau au un disconfort minor in momentul pozitionarii acului invena. Gradul de durere resimtit poate depinde de indemanarea asistentei medicale,de starea venelor si de sensibilitatea fiecaruia la durere.

Testul de bilirubina (dozarea bilirubinei) reprezinta o investigatie ce arata cantitateade bilirubina din sange. Bilirubina este o substanta galben-maronie, care se gasestein bila (lichid de secretie al hepatocitului, care este colectat in vezica biliara sideversata in duoden in momentul digestiei). Se produce prin distrugerea celulelorrosii (hematiile), imbatranite la nivelul ficatului. Bilirubina este eliminata prin scaundandu-i culoarea maronie specifica.Bilirubina exista in sange sub doua forme:

- bilirubina indirecta (sau neconjugata). Aceasta forma de bilirubina nu se dizolva inapa (este insolubila). Bilirubina indirecta la nivelul fluxului sangvin din ficat setransforma intr-o forma solubila (directa sau conjugata)- bilirubina directa (conjugata). Este forma solubila de bilirubina (care se dizolva inapa) si rezulta din bilirubina indirecta datorita transformarii ce are loc la nivelulficatului.

Nivelul de bilirubina totala si directa sunt masurate in mod direct prin teste alesangelui, iar cantitatea de bilirubina indirecta se obtine din scaderea bilirubineidirecte din cea totala.Cel mai important semn al cresterii nivelului de bilirubina esteaparitia icterului. Acesta reprezinta coloratia in galben a pielii si a sclerelor.Icterul, care are ca si corespondent in investigatii cresterea bilirubinei in sange,poate aparea in urmatoarele afectiuni:- hepatice (hepatite)- ale sangelui (anemie hemolitica)- obstructia ductelor biliare (ducte care permit trecerea bilei din ficat in intestinulsubtire).Excesul de bilirubina (hiperbilirubinemia) la un nou-nascut poate cauza, uneori,leziuni la nivelul sistemului nervos central, cecitate (orbire), anomalii fizice si chiarpoate duce la deces.De aceea, nou-nascutii care prezinta icter trebuie tratati, iaracest lucru se face prin fototerapie si in cazurile mai grave, prin transfuzii sangvinece reduc nivelul bilirubinei. In cazul nou-nascutilor, sangele se va preleva de lanivelul calcaiului.

Recoltarea sangelui la nou nascuti (din calcai)

Exista un risc foarte mic de aparitie a unei probleme serioase in cazul acestui tip derecoltare. Poate aparea o mica vanataie la locul intepaturii.La copii cu probleme desangerare poate aparea o sangerare continua in urma recoltarii. Este posibil caaceasta problema sa fie descoperita in timpul recoltarii acestei probe.

Recoltarea sangelui dintr-o vena

Exista un risc foarte mic de a face complicatii la recoltarea sangelui din vena. Poateaparea o mica vanataie la locul intepaturii. Se poate reduce riscul aparitiei vanataiiprin apasarea locului intepaturii timp de cateva minute dupa extragerea acului.Rareori, poate aparea o inflamatie la acest nivel, dupa recoltare. Aceasta poartanumele de flebita si se trateaza de obicei, prin aplicarea unor comprese calde decateva ori pe zi. O sangerare prelungita poate fi o problema pentru cei cu afectiuniale sangelui. Aspirina, warfarina sau alte medicamente anticoagulante (care subtiazasangele) pot creste riscul de sangerare. Daca o persoana are probleme cu coagulareasangelui sau este in tratament cu aspirina sau warfarina va trebui sa anunte doctorulinainte de recoltare.

Dozarea bilirubinei este folosita:

- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cumar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate auprodus leziuni la nivelul ficatului- in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate apareain litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumoripancreatice sau in cazul altor afectiuni- in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulele

rosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut- pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament.Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateazaicterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si deo transfuzie sangvina.

Dozarea bilirubinei este folosita:- in evaluarea functiei ficatului si monitorizarea diverselor afectiuni ale ficatului, cumar fi hepatitele sau ciroza, cat si pentru a vedea daca medicamentele administrate auprodus leziuni la nivelul ficatului- in investigarea unui eventual blocaj al ductelor biliare. Acest lucru poate apareain litiaza biliara (prezenta si formarea de calculi la nivelul vezicii biliare), tumoripancreatice sau in cazul altor afectiuni- in diagnosticarea cauzelor ce duc la o distrugere masiva a hematiilor (celulelerosii), cum ar fi anemia hemolitica sau o afectiune hemolitica la un nou-nascut- pentru a determina daca un nou-nascut are icter neonatal, care necesita tratament.Acesti nou-nascuti au nevoie de tratament, cum ar fi fototerapia, care trateazaicterul cu ajutorul unei lumini speciale. In cazuri rare poate fi nevoie si deo transfuzie sangvina.

Biochimia organismului

Cunoasterea fenomenelor biochimice care au loc in timpul efortului fizic prezinta oimportanta deosebita in procesul de practicare stiintifica a culturii fizice si sportului.Orice activitate sportiva presupune un efort mai mic sau mai mare, care implica unconsum suplimentar de energie fata de cel solicitat in cadrul proceselor vitalenormale, asa numitul metabolism bazal. Metabolismul bazal, numit si metabolismulenergetic de repaus reprezinta bilantul energetic al unui organism aflat in repauscomplet la o temperatura mare ambianta de 20 grade C dupa un post de 12-18 ore.Metabolismul bazal (MB) se exprima prin numarul de calorii degajate pe metru patratde suprafata corporala timp de o ora. El variaza in functie de sex si varsta, avandvalori mai mari la barbati fata de femei si la tineri fata de varstnici. MB se referanumai la energia necesara pentru intretinerea activitatii vitale in stare de repausabsolut, dar numeroase conditii pot mari consumul energetic. Travaliul muscular,chiar daca este foarte redus face sa creasca MB cu 20-60%, un efort moderatproduce o crestere de 100-200%, iar un efort fizic intens are ca rezultat o cresterede 10-20 ori a necesarului de energie. Datorita reactiilor de asimilare si a miscariiorganelor din tubul digestiv, alimentatia provoaca si ea o crestere a consumuluienergetic. Temperatura poate produce si ea un consum alimentar de energie, fie caeste vorba de lupta impotriva temperaturilor coborate prin contractii musculare caredegaja caldura, fie ca e vorba de neutralizarea temperaturilor ridicateprin transpiratie. In urma unui efort care depaseste MB se produce lucru mecanic cepoate fi masurat in kilogram-metri pe minut (Kgm/min). Un sportiv poate efectua unefort de 110 Kgm/s timp de citeva secunde (8-10) sau de 1500-1700 Kgm/min timpde aproape o ora. In acelasi timp, un organism tanar, sanatos, dar fara unantrenament prealabil poate produce, destul de dificil, un lucru mecanic de numai700-800 Kgm/min timp de 20-30 minute. Prin compararea acestor valori se poatepune in evidenta foarte usor deosebirea dintre capacitatea de efort a organismelorantrenate si neantrenate si se releva importanta antrenamentului si a obisnuintei dea efectua efort fizic, indispensabile pentru realizarea oricarei performante sportive.

Si modul de utilizare a rezervelor glucidice este diferit la organismele antrenate fatade cele neantrenate. In momentul in care necesitatile energetice ale organismuluicresc fata de valorile normale intra in actiune glicoliza care produce energie foarterapid, dar in mod neeconomic deoarece materia prima nu este folosita in totalitatepentru producerea energiei. Glicoliza este activata atunci cand creste concentratiaacidului lactic in sange, odata cu depasirea unui consum de 220 Kcal/Kg corp/min laorganisme tinere neantrenate sau 280 Kcal/Kg corp/min la organisme antrenate. Laaceeasi intensitate a efortului, un organism antrenat consuma 57 ml O2/Kg corp/miniar un organism neantrenat numai 45 ml O2/Kg corp/min. Consumul crescut aloxigenului de catre organismele antrenate se datoreaza degradarii aerobe a glucozei,un sistem metabolic mult mai eficient de producere a energiei. Prin solicitarile salespecifice care se repeta in mod regulat, antrenamentul ofera organismuluiposibilitatea de a reactiona la solicitari, dobandirea unor caracteristici noi,manifestate prin restructurarea structurala si functionala a organismului.Experimentele au confirmat efectul pozitiv al antrenamentului fizic asupra capacitatiide neutralizare a pH-ului acid al sangelui, rezultat ca urmare a efortului. In urmaunor masuratori efectuate la boxeri, la inceputul efortului transpiratia este foarteacida datorita producerii de acid lactic, ulterior ea va reveni la valori normale datoritacapacitatii crescute de neutralizare. Revenirea este cu atat mai rapida si mai stabilacu cat organismul a fost mai bine antrenat. Experientele care au fost efectuate peanimale au aratat ca antrenamentul duce nu numai la cresterea capacitatii generalede efort, ci si la cresterea capacitatii de a bloca fenomenele negative consecutiveunor eforturi intense. La cobaii care au fost antrenati sa inoate s-a observat in ficatullor o accelerare a procesului de utilizare a glucidelor, lipidelor si proteinelor, ceea ceare ca urmare cresterea energiei produse intr-o anumita perioada de timp. In ceeace priveste creierul, la animalele antrenate s-a observat o crestere a capacitatiitesutului cerebral de a neutraliza variatia de concentratie a diferitelor substantechimice din sange. Concentratia de ATP se mentine constanta la acest nivel, in timpce la animalele neantrenate aceasta valoare scade considerabil, influentand negativdesfasurarea activitatii cerebrale. La nivelul muschilor, animalele antrenate auprezentat o crestere a activitatii enzimatice cu 50% fata de animalele neantrenate.Toate aceste fenomene se produc si in corpul uman. De aici necesitatea de a efectuaun antrenament fizic sustinut regulat, ale carui efecte sunt benefice nu numai pentrusistemul muscular, ci pentru intregul organism, numai in acest fel putand sa obtinemcu adevarat o minte sanatoasa intr-un corp sanatos.

Biopsia aspirativa cu ac fin

Daca se injecteaza un anestezic local, se poate simti o mica intepatura la locul undese injecteaza anestezicul. Pacientul poate sa simta si o usoara presiune cand eintrodus acul de biopsie. Gradul de disconfort resimtit va depinde de cat demulta durere simte pacientul de la ace, partea corpului in care se face biopsia sipriceperea medicului specialist.Locul in care se efectueaza biopsia aspirativa cu ac fin poate fi dureros cateva zile sise poate forma o vanataie.

Ce se intampla dupa aceea?

Medicul specialist va aplica o oarecare presiune la locul biopsiei pentru a prevenisangerarea si va pune si un bandaj adeziv deasupra locului punctiei. Medicul poaterecomanda administrarea unui antialgic usor, cum ar fi paracetamol (acetaminofen)

sau ibuprofen, daca pacinetul simte vreo durere cand ajunge acasa. Zona trebuiepastrata uscata pentru 24 de ore.Medicul trebuie contactat daca apar sangerari, roseata, cresterea in volumsau febra mai mare de 38 de grade celsius in zilele imediat urmatoare.

Aspiratia cu ac fin e o metoda de a colecta celule din tesutul mamar (san), ficat,cavitate bucala (gura), ganglioni limfatici, organe genitale, tractrespirator sau tiroida pentru a cauta semne de cancer, infectie sau alte maladii. Unspecialist introduce un ac fin intr-un nodul si extrage o mostra de celule sau de fluid.Materialul e apoi examinat la microscop.Aspiratia cu ac fin poate fi singurul test care poate preciza natura canceroasa a unuinodul; totusi in unele cazuri se pot folosi si alte tehnici, cum ar fi biopsia cuprelevare de tesut sau biopsia chirurgicala. In biopsia prelevare de tesut, mediculintroduce un ac mai gros decat cel pentru biopsia aspirativa cu ac fin, cuanestezierea in prealabil a zonei biopsiate. Se extrage astfel o sectiune de tesut si nudoar cateva celule. Intr-o biopsie chirurgicala, medicul foloseste un bisturiu pentru aindeparta o mostra de tesut.

Ce este biopsia aspirativa cu ac fin ?

Aspiratia cu ac fin e o metoda de a colecta celule din tesutul mamar (san), ficat,cavitate bucala (gura), ganglioni limfatici, organe genitale, tractrespirator sau tiroida pentru a cauta semne de cancer, infectie sau alte maladii. Unspecialist introduce un ac fin intr-un nodul si extrage o mostra de celule sau de fluid.Materialul e apoi examinat la microscop.Aspiratia cu ac fin poate fi singurul test care poate preciza natura canceroasa a unuinodul; totusi in unele cazuri se pot folosi si alte tehnici, cum ar fi biopsia cuprelevare de tesut sau biopsia chirurgicala. In biopsia prelevare de tesut, mediculintroduce un ac mai gros decat cel pentru biopsia aspirativa cu ac fin, cuanestezierea in prealabil a zonei biopsiate. Se extrage astfel o sectiune de tesut si nudoar cateva celule. Intr-o biopsie chirurgicala, medicul foloseste un bisturiu pentru aindeparta o mostra de tesut.

Medicul va sterge cu alcool sau cu betadina. In unele cazuri se poate faceo anestezie locala injectabila pentru a amorti pielea din zona respectiva. Medicul vafixa nodulul cu o mana si va introduce un ac fin atasat unei seringi in nodul. Deasemenea, medicul poate misca acul in mai multe directii pentru a se asigura ca vaextrage destul fluid sau o cantitate suficienta de celule pentru examenul microscopic.Apoi va aspira in seringa fluidul sau celuele. Procedura dureaza de la cateva secundela cateva minute.Daca medicul nu poate simti cu usurinta nodulul, se poate face un test imagistic,cum ar fi CT sau ecografie, pentru a vedea unde va introduce acul. In acest caz,radiologul poate fi medicul care va efectua aspiratiaDaca nodulul e un chist, fluidul e indepartat, iar nodulul va disparea.

Biopsia sanului

O biopsie consta in prelevarea de tesut din glanda mamara ce urmeaza a fi analizatla microscop pentru a verifica daca este vorba de un cancer la san.

Rezultatul biopsiei de sanNormal: Nu exista celule canceroase sau celule atipicePatologic Afectiunile benigne pot include chistele, noduli fibrochistici, tumori solidede tipul fibroadenoame. Fibroadenomul poate fi extirpat sau poate fi lasat pe loc darurmarit cu atentie in continuare. Nu va disparea dar nu se transforma in modobisnuit in tumora maligna.Alte afectiuni benigne pot fi lipoamele, calcificarile sau abcesul Cresterea anormalade celule numita hiperplazia ductala atipica sau alte modificari ale celulelor. Dacaeste vorba de hiperplazie ductala atipica poate fi nevoie de o biopsie deschisa pentrusiguranta inexistentei celule canceroase.Sunt prezente celule canceroase

Ce poate afecta examinarea

Daca sanul pacientei este prea mare poate fi greu de facut biopsia. Acul de biopsie iatesut dintr-o regiune mica si exista astfel riscul sa scape celulele canceroase.

De retinut

- ecografia poate fi de un real ajutor in cazul biopsiei cu ac fin sau prin punctie- prezenta unor noduli la nivelul sanului poate fi normala. De multe ori tesutul fibrosde la nivelul sanului se poate simti sub forma unor noduli, mai ales inainte deperioada menstruala. Acesti noduli sunt destul de frecventi la femei incat mediciicred ca este vorba de o modificare normala. Acestia dispar dupa aparitiamenopauzei, dar de asemenea, pot fi intalniti daca femeia aflata la menopauza estein tratament hormonal de substitutie- 75% din nodulii la san sunt benigni- cea mai buna varianta de biopsie este cea deschisa dar cu pozitionarea acului inzona suspicionata dupa efectuarea unei mamografii- mamografia sau examinarea clinica a sanului trebuie sa se faca dupa ce biopsia cuac fin sau cea ghidata a descoperit o tumora benigna pentru a exista siguranta cabiopsia a fost luata din zona respectiva. Daca este nevoie de inca o proba de tesuttrebuie facuta o biopsie deschisa- proba biopsica poate fi examinata imediat. Proba de tesut va fi inghetata si apoiimpartita in sectiuni foarte mici si va fi analizata la microscop. Doctorul poate da unraspuns pacientei imediat dupa analizarea probei la microscop. Apoi se va faceo analiza mult mai amanuntita a biopsiei si rezultatele vor fi comunicate pacientei in3-5 zile- in cazul in care biopsia indica tesut canceros se vor face si determinari hormonalede estrogeni si progesteron pentru a se preciza modul in care acesti hormoni potinfluenta dezvoltarea tumorii. De asemenea pot da informatii despre posibilitatearecaderilor. Aceste rezultate sunt necesare pentru a indruma medicul in cazul in carese decide sa prescrie un tratament hormonal, cum ar fi tamoxifenul, in cadrultratamentului general.- pot fi necesare alte biopsii in cazul descoperirii de tesut malign. Acestea potinclude:- citometrie in flux, care verifica tipul de celule in tesutul de biopsie. Acest test ajutala descoperirea celulelor care au un ritm de crestere rapid, care sunt mai degrabacelule maligne- markeri tumorali si proteina - her 2/neu. Acesti markeri il ajuta pe doctor inprescrierea unui tratament cat mai bun- daca este gasit tesut canceros, va fi deschisa axila pentru a vedea daca ganglionii

limfatici de la acest nivel au fost afectati. Daca este cazul va fi extirpata o parte dinganglionii limfatici sau toti ganglionii din axila. Acest lucru poate cauza aparitiaunui edem important la nivelul bratului pe partea cu axila (limfedem)- biopsia santinela a unor ganglioni limfatici poate fi facuta in loc de extirpareatuturor ganglionilor. Astfel nu mai exista riscul aparitiei limfedemului la nivelulbratului. Inainte de efectuarea biopsiei santinela se face un test pentru a vedea careganglioni sunt afectati. Un marker radioactiv este introdus acolo unde se afla tesutulcanceros si un aparat special preia imagini de la nivelul ganglionilor limfatici.Culoarea albastra poate fi folosita in biopsia santinela. Primul nod limfatic afectateste numit ganglion santinela. Acesti ganglioni sunt primele zone in care seraspandeste cancerul. Se poate ca pacientei sa ii ramana, pentru cateva zile,culoarea albastra pe piele. Urina poate avea culoarea verde 24 de ore. Tesutul dinjurul ganglionilor este extirpat si examinat apoi la microscop pentru a vedea dacaexista celule canceroase. Daca in ganglionii santinela exista celule canceroase,acestia vor fi extirpati pentru a limita extinderea cancerului.

Biopsia de san consta in prelevarea de tesut din glanda mamara care apoi va fianalizat la microscop pentru a verifica daca este vorba de un cancer la san.O biopsie de san este indicata in momentul cand, la mamografie sau la ecografie, afost descoperita o tumora sau cand la examenul clinic este descoperit un nodul.Exista multiple cai prin care se poate face o biopsie de san. O portiune de tesut esteanalizata la microscop pentru a vedea daca se descopera celule canceroase:- aspiratie pe ac fin: metoda consta in inteparea cu un ac mic a pielii pana la nivelultumorii si recoltarea tesutului ce se va analiza la microscop. Aspiratia poate finecesara pentru a vedea daca este vorba de o formatiune solida sau una lichida(un chist). Daca este vorba de un chist acesta va disparea dupa ce lichidul a fostextras. Daca nu este lichid, un alt tip de biopsie este necesara- biopsie prin punctie; utilizeaza un ac special-trocar. Acul strapunge pielea si ajungela nivelul tumorii si preleveaza tesut cam de marimea unei penite de stilou. Un astfelde tip de biopsie poate fi facuta folosind un aparat de suctiune care extrage intr-unmod bland o portiune mai mare de tesut de la nivelul tumorii- biopsia ghidata ce se foloseste in cazul unei formatiuni care nu se simtela palpare dar este vazuta de mamografie sau de ecografie. Este folosit un anumit tipde raze X care gasesc zona ce trebuie biopsiata. Se va face o mica incizie lanivelul sanului si acul va fi ghidat radiologic pentru a lua biopsie din tumorarespectiva. Acest tip de biopsie nu se potriveste tuturor tipurilor de tumori de san- biopsie deschisa ce se realizeaza printr-o incizie la nivelul sanului si se va preleva oportiune de tesut sau intreaga formatiune tumorala. Daca medicul nu poate palpaformatiunea tumorala va fi pus un ac in zona suspicionata in timpul mamografiei carese efectueaza chiar inainte de interventia chirurgicala. Medicul va fi astfel indrumatspre zona suspicionata pentru a realiza biopsiaMai multe teste sau biopsii pot fi necesare daca apar probleme in timpul primeibiopsii sau daca medicul are o nelamurire in legatura cu o anumita zona de tesut dela nivelul sanului.

Exista un risc de infectie la locul inciziei pentru biopsiere. Infectia poate fi tratata cuantibiotice.Pacienta trebuie sa anunte medicul daca:- durerea dureaza mai mult de o saptamana- persista eritemul, edemul, sangerarea sau apare puroiul la locul inciziei- apare febraBiopsia prin punctie sau biopsia ghidata pot lasa o mica cicatrice rotunda la locul

inciziei sau in cazul biopsiei deschise va exista o cicatrice liniara. Biopsia cu ac fin nulasa cicatrici, in mod normal.

O biopsie de san este necesara pentru a verifica daca o formatiune tumoraladescoperita la nivelul sanului este maligna sau benigna.Inainte de investigatie pacienta trebuie sa informeze medicul:- este sub un anumit tratament- este alergica la vreun medicament, inclusiv la cele folosite la anestezie- are probleme hematologice sau este in tratament cu medicamente anticoagulantecum ar fi aspirina, heparina sau warfarina- este insarcinata sau exista aceasta posibilitateDaca biopsia este facuta sub anestezie locala pacienta nu are nevoie de nici opregatire inainte de examinare.Daca se face biopsia sub anestezie generala nu trebuie ca pacienta sa bea sau samance timp de 8-12 ore inainte de biopsie. Pacienta va fi sedata cu o ora inainte debiopsie si i se va prinde o linie venoasa. Trebuie ca pacienta sa vina insotita decineva deoarece dupa examinare nu are voie sa conduca daca a primit medicamentesedative sau a fost anesteziata pe cale generala.Alte examinari, cum ar fi teste de sange, pot fi necesare inainte de biopsie.

In cazul unei anestezii locale se va simti o usoara piscatura in momentul in care aculinteapa tegumentul si se poate simti ca o senzatie de presiune. Dupa primele treitipuri de biopsii se poate simti locul de incizie usor sensibil pentru 2 - 3 zile.Biopsia ghidata este mai dificila pentru pacienta deoarece trebuie sa stea fara samiste pe intreaga durata a procedurii. Dupa biopsie inca o zi pacienta va fi sfatuita sanu ridice greutati sau sa aiba activitati ce ii solicita musculatura de la nivelultoracelui.In cazul unei interventii chirurgicale deschise pentru biopsie pacienta nu va simtinimic deoarece nu este constienta. Dupa ce efectul anesteziei generale va trecepacienta va primi un anestezic local si se va simti somnoroasa pentru cateva ore. 2 -3 zile dupa biopsia deschisa pacienta se va simti obosita. Se poate ca aceasta saacuze si o usoara durere faringiana datorita sondei de intubatie. Gargara cu apasarata sau dezinfectantele faringiene pot ajuta la ameliorarea acestei dureri.Dupa biopsia deschisa se poate simti sanul sensibil, umflat, cu vanatai. Durerea vadisparea intr-o saptamana. Eventualele vanatai vor disparea in maxim 2 saptamani.Totusi edemul si pielea tare pot fi simtite 6-8 saptamani. Este utila folosirea unuisutien pentru 2 - 3 zile dupa biopsie. Nu trebuie ca pacienta sa aiba activitati ce iipot solicita musculatura toracelui.

Aspiratia pe ac fin

Biopsia prin aspiratie pe ac fin poate fi facuta de un internist, un medic de familie, deun medic radiolog, sau de un medic chirurg. Biopsia se poate face in cabinetulmedicului, in policlinica sau in spital.Pacienta se va dezbraca pana la brau. Va purta o pelerina sau un halat de spital peumeri. Biopsia se va desfasura cu pacienta asezata in sezut sau intinsa pe masa deexaminare. Mainile vor sta pe langa corp sau deasupra capului (in functie de pozitiaformatiunii tumorale) pentru ca medicul sa aiba un cat mai bun abord.Doctorul va anestezia zona respectiva (unde va face incizia) cu ajutorulunui medicament sedativ. Dupa ce zona este anesteziata, acul va fi introdusin piele pana la nivelul formatiunii tumorale. Ecografia poate fi de folos in ghidareamedicului in timpul biopsiei. Daca tumora este un chist va fi drenat tot lichidul si se

va preleva tesut pentru examenul histopatologic. Daca tumora este solida se vapreleva tesut pentru examenul la microscop. Mostra biopsica va fi trimisala laborator pentru a fi examinata la microscop. In timpul biopsiei pacienta va staintinsa pe patul de examinare.Apoi acul este extras. Va fi pusa o compresa la locul inciziei pentru a opri sangerareasi va fi aplicat un bandaj usor. O astfel de examinare dureaza intre 5 si 15 minute.

Biopsia prin punctie

Acest tip de biopsie poate fi facuta de un medic internist, un medic de familie, unradiolog, sau de un medic chirurg. Poate fi realizata in cabinetul medicului, inpoliclinica sau intr-un spital.Pacienta se va dezbraca de la brau in sus si va fi acoperita cu un halat de spital, ceva fi pus pe umerii acesteia. Pacienta va fi intinsa de patul de examinare. Mainile vorsta pe langa corp sau deasupra capului in functie de pozitia formatiunii tumorale.Doctorul va anestezia zona unde urmeaza sa se faca incizia printr-o injectie, chiarunde va fi introdus acul de biopsie. Imediat dupa ce a fost amortita zona respectivava fi facuta o mica incizie la nivelul pielii. Un ac special (trocar) va fi introdus intesutul mamar. Ecografia poate fi utila in ghidarea medicului pentru o biopsie cat maibuna. Pacienta va sta intinsa in timpul investigatiei.Acul va fi extras dupa prelevarea biopsiei. Va fi aplicata o compresa cu presiunepentru a opri sangerarea , apoi va fi aplicat un bandaj usor. Acest tip de biopsiedureaza in jur de 15 minute.

Biopsia ghidata

Acest tip de biopsie este facuta de un medic radiolog. Investigatia va fi facuta indepartamentul de radiologie.Pacienta se va dezbraca de la brau in sus si apoi isi va acoperi umerii cu un halat despital sau de hartie. Se va aseza pe o masa speciala, ce are un orificiu special princare va intra sanul. Va fi executata o mamografie pentru a stabili clar sediul tumorii.Apoi doctorul va face o anestezie locala, in locul in care va introduce acul de biopsie.Dupa ce anestezia si-a facut efectul va fi facuta o mica incizie la nivelul sanului. Cuajutorul radiologiei medicul va fi ghidat sa introduca acul de biopsie la nivelultumorii. De obicei se iau mai multe mostre din mai multe locuri ale formatiunii.Pacienta va sta intinsa toata perioada biopsiei.Incizia facuta va avea nevoie, in mod normal, de sutura. Va fi pusa o compresapentru a stopa sangerarea si apoi va fi pus un bandaj usor. Acest tip de biopsiedureaza aproximativ 60 minute. Din acest timp, majoritatea este luata de efectuareamamografiei si gasirea zonei unde va fi facuta biopsia.

Biopsia deschisa

Acest tip de biopsie este realizata de medicul chirurg intr-o sectie de chirurgie sau incadrul unui spital.Pacienta se va dezbraca de la brau in sus si va fi acoperita cu un halat de spital, ceva fi pus pe umerii acesteia. Pacienta va fi intinsa de patul de examinare. Mainile vorsta pe langa corp sau deasupra capului in functie de pozitia formatiunii tumorale.Se poate face cu anestezie locala sau generala. Daca se foloseste anestezia localapacienta va primi si medicamente sedative.Daca se hotaraste folosirea anesteziei generale pacientei i se va prinde o linievenoasa prin intermediul careia i se vor administra medicamentele. Pacienta nu va fi

constienta in timpul biopsiei.Dupa ce locul de incizie a fost anesteziat sau dupa ce pacienta este inconstienta incazul anesteziei generale, chirurgul va face incizia pentru a ajunge la nivelulformatiunii tumorale. Daca locul unde se afla formatiunea tumorala a fost marcat intimpul mamografiei doctorul va lua biopsie chiar din acea zona.Dupa aceasta medicul va sutura plaga si va fi aplicat un bandaj usor. Apoi pacientava fi dusa la reanimare pana se va trezi. In mod normal pacienta se poate intoarce laactivitatile obisnuite chiar din ziua urmatoare. Investigatia dureaza cam 60 deminute.

Bronhoscopia - explorarea vizuala a cailor respiratorii

Trebuie anuntat medicul imediat daca:- tusea contine mai mult de 30 de ml de sange- exista dificultati in respiratie- apare febra ce dureaza mai mult de 24 de ore. O temperatura de 38 de gradepoate fi prezenta chiar imediat dupa investigatie, dar acest lucru nu este obligatoriu

Rezultatele investigatieiBronhoscopia este o procedura terapeutica care permite doctorului sa vada interiorulcailor respiratorii, cu ajutorul unui instrument subtire numit bronhoscop. Medicul vadiscuta rezultatele chiar imediat dupa procedura, dar rezultatele testelor vor fidisponibile abia dupa 2 - 4 zile.

Bronhosopie

Normal: Caile respiratorii au un aspect normal

Prezenta de corpi straini, de secretii dense sau de tumori care pot blocacaile respiratorii

Patologic

Biopsia care poate arata diferite infectii ale plamanului, sau boli cum arfi tuberculoza sau cancerul pulmonar

Ce poate afecta proceduraFactorii care pot interfera in rezultatele investigatiei sunt:- o afectiune ce limiteaza extensia gatului- mostra de tesut este prea mica pentru a putea fi analizataDe asemenea biopsia este luata dintr-o mica parte a tesutului pulmonar si exista astfel riscul caaceasta sa nu fie prelevata din zona afectata de cancer.

Inainte de examinare pacientul va primi medicamente care ii vor usca secretiile dela nivelul gurii si al cailor respiratorii. Pacientii vor fi rugati sa lase de oparte placa dentara, ochelarii, lentilele de contact, aparatele auditive, bijuteriile. Ar fibine ca inainte de examinare pacientul sa mearga la baie pentru a-sigoli vezica urinara. Pacientul va fi rugat sa se dezbrace si i se va da un halat dehartie cu care va sta imbracat in timpul investigatiei.Procedura este facuta de un pneumolog si de o asistenta. De-a lungul examinariipacientului i se vor urmari frecventa cardiaca, tensiunea arteriala si saturatiain oxigen.Inainte si dupa poate fi necesara efectuarea unei radiografii.

Bronhoscopia cu bronhoscopul flexibil

Procedura se poate efectua cu pacientul intins pe spate pe o masa, cu umerii si gatulsprijiniti pe o perna speciala, sau pe un scaun foarte asemanator cu cel de ladentist.Pacientul va fi sedat pentru a fi ajutat astfel sa se relaxeze. I se va prinde si o linievenoasa. Pacientul va ramane treaz dar somnoros tot timpul procedurii.Doctorul va aplica un anestezic local la nivelul gurii si al nasului. Acesta va amortigatul si va reduce reflexul de inghitire din timpul examinarii. Daca bronhoscopul va fiintrodus prin nara, medicul va anestezia local si nasul.Pneumologul va introduce incet si usor bronhoscopul prin gura (nas) si va avansaprintre corzile vocale. In acest moment va mai fi pulverizat anestezic pentruanestezia locala a corzilor vocale. Daca este nevoie, medicul va cere pacientului sascoata un sunet inalt pentru a trece bronhoscopul printre corzile vocale. Esteimportant ca pacientul sa nu vorbeasca atata timp cat bronhoscopul este in caileaeriene.Camera de la nivelul bronhoscopului este conectata la un monitor si doctorul poatevedea pe monitor cum se misca instrumentul prin caile aeriene. Bronhoscopul vainainta pana la nivelul cailor respiratorii inferioare.Medicul va colecta mucusul sau va preleva tesuturi cu ajutorul unei periute specialepentru biopsie. Caile respiratorii pot fi curatate cu o solutie salina iarapoi sunt prelevate mostrele ce urmeaza a fi analizate la microscop.In final, un mic ac de biopsie poate fi folosit pentru prelevarea de tesut pulmonar.Aceasta procedura poarta numele de biopsie transbronsica.

Bronhoscopia cu bronhoscop rigid

Aceasta procedura este efectuata de obicei sub anestezie generala. Pacientul va fiintins pe un pat cu umerii si gatul sprijiniti de o perna speciala.Pacientul va fi sedat pentru a fi ajutat sa se relaxeze. Si i se va prinde o linievenoasa. Apoi pacientul va fi intubat endotraheal si va respira cu ajutorulunui aparat.Dupa ce anestezia si-a facut efectul, medicul va introduce usor bronhoscopul.Daca se doreste colectarea unei mostre de sputa sau prelevarea de biopsie va fiintrodusa prin bronhoscop o perie speciala. Caile respiratorii vor fi curatate cu osolutie salina si apoi se vor preleva mostrele.Bronhoscopia dureaza intre 30 si 60 de minute, iar pacientul isi va reveni dupa 2 - 3ore de la interventie. Pacientii ce urmeaza sa faca aceasta investigatie trebuie sa stieurmatoarele lucruri:- nu trebuie sa manance sau sa bea cu 2 ore dupa bronhoscopie, pana cand acestiapot inghiti din nou

- nu trebuie sa fumeze pentru cel putin 24 de ore dupa- trebuie ca saliva sa fie scuipata pana cand acesta poate sa inghita fara sa o aspirein caile respiratorii- daca se face biopsie nu trebuie sa se faca o clatire viguroasa a gatului pentrucateva ore

RiscuriBronhoscopia este o procedura in general sigura. Desi complicatiile sunt rare mediculva discuta aceste riscuri cu cei ce urmeaza sa faca aceasta examinare. Complicatii cepot aparea:- spasm bronsic dat de prezenta bronhoscopului- tulburari de ritm- infectii - cum ar fi pneumonia. - tratate cu antibiotice- voce ingrosata datorita prezentei de mucus la nivelul corzilor vocale- prezenta bulelor de aer care pot da un usor disconfortDaca se practica si biopsie complicatiile pot fi:- o mica leziune la nivelul plamanului dat de acul de biopsie. Se poate ca aerul sapatrunda in spatiul pleural producandu-se astfel pneumotorax- sangerare cauzata de folosirea acului de biopsie- o infectie la locul de biopsie- daca persoana e anesteziata general exista un mic risc de deces datoritacomplicatiilor asociate anesteziei generale. Totusi acest lucru este foarte rar.

Inainte de a fi pus diagnosticul final, rezultatul biopsiei va fi coroborat cu istoriculmedical al persoanei, cu examenul fizic, cu alte rezultate de la celelalte teste cum arfi radiografia sau tomografia computerizata. In cazul in care aceste testenu sunt concludente este necesara o biopsie pulmonara.O biopsie pulmonara impreuna cu o examinare la computerul tomograf pot fi demare ajutor in diagnosticarea afectiunilor pulmonare. Bronhoscopia poate fi mult maiutila cand exista o blocare a cailor aeriene. Medicul va hotari care este cea mai bunaprocedura pentru fiecare persoana in parte.Bronhoscopia virtuala, ce se realizeaza cu ajutorul computerului tomograf, este oprocedura mai noua, a carei eficacitate este inca studiata.

Bronhoscopia este o procedura terapeutica ce permite doctorului sa vada interiorulcailor respiratorii cu ajutorul unui instrument subtire numit bronhoscop. In timpulbronhoscopiei doctorul va vizualiza gatul, laringele, traheea si caile respiratoriiinferioare.Bronhoscopia poate diagnostica diversele afectiuni ale cailor respiratorii sau saindeparteze obiecte sau tumori de la acest nivel.Exista doua tipuri de bronhoscopie:- bronhoscopie cu bronhoscop flexibil - un tub lung, subtire, prevazut cu o camera cese introduce la nivelul cailor respiratorii. Acesta este mult mai mult folosit decat celrigid deoarece, in mod normal, nu necesita anestezie generala, este mult maiconfortabil pentru pacient si ofera o mai buna imagine a cailor respiratorii inferioare.De asemenea permite medicului sa ia biopsii in timpul investigatiei- bronhoscopia cu bronhoscopul rigid - se realizeaza de obicei cu anestezie generalasi utilizeaza un tub metalic, drept. Se foloseste atunci cand:- exista hemoragie la nivelul cailor respiratorii superioare care ar putea blocaimaginea bronhoscopului flexibil- pentru prelevarea de zone mari de tesut pentru biopsie- pentru curatarea cailor aeriene de diferite obiecte (cum ar fi bucati de mancare) ce

nu pot fi indepartate cu cel flexibilProceduri speciale, cum ar fi dilatarea cailor respiratorii sau extirparea unor tumoricu ajutorul laserului, se realizeaza cu bronhoscopul rigid.

Bronhoscopia poate fi folositoare in urmatoarele cazuri:- identificarea diverselor cauze ale unor afectiuni respiratorii, cum ar fi sangerarile,dispneea, inflamatia sau alte afectiuni ale plamanilor- prelevarea de tesuturi, cand alte examinari, cum ar fi radiologia sau tomografiacomputerizata, arata zone de la nivelul cailor aeriene care prezinta modificaripatologice- diagnosticarea afectiunilor pulmonare prin colectarea de sputa pentru a fi analizatamicroscopic- extragerea de corpi straini de la nivelul cailor respiratorii- diagnosticarea extensiei cancerului pulmonar- evaluarea si tratarea tumorilor din caile respiratorii- controlul hemoragiilor (hemoptzie)

Inainte de a face o astfel de investigatie pacientul trebuie sa informeze mediculdaca:- este in tratament cronic- este alergic la vreun medicament, inclusiv la anestezice- are probleme ale hemostazei sangvine sau este in tratament cu anticoaugulante- exista posibilitatea ca, in cazul pacientelor, acestea sa fie insarcinateMedicul va recomanda si un set de analize inaintea bronhoscopiei cum arfi: hemoleucograma, coagulograma, gazele arteriale, teste functionale respiratorii.Inainte cu 6-8 ore de investigatie pacientul nu trebuie sa bea sau sa manance. Ar fibine ca acesta sa vina insotit de cineva care sa-l conduca acasa dupa procedura.

Daca bronhoscopia se face sub anestezie generala pacientul nu va simti nimic.Pacientul va primi oxigen printr-un tub plasat in nas, daca pacientul va fi treaz intimpul examinarii.Se poate sa se simta o anumita presiune la nivelul cailor respiratorii in momentul incare bronhoscopul se misca. Pacientul poate tusi sau poate avea senzatia de a varsa.Caile respiratorii nu sunt blocate dar pacientul poate simti un disconfort, care trebuiecomunicat medicului, dar nu verbal.Dupa investigatie persoana se poate simti obosita pentru o zi sau sa aiba durerimusculare. Daca se foloseste un anestezic local, acesta are ungust de bautura alcoolica. Dupa aceea pacientul isi poate simti gura foarte uscatapentru cateva ore sau poate avea dureri faringiene pentru cateva zile. Gargara cuapa sarata poate fi de ajutor.Daca este luata si biopsie este normal ca atunci cand scuipa persoana sa observesi sange.

Bronhoscopia

Lista afectiunilor care pot necesita investigatie bronhoscopica:

- orice afectiune respiratorie trenanta la care nu se cunoaste cauza;- suspiciunea de canceer bronho-pulmonar;- orice sindrom bronsitic(tuse) care treneaza peste 2 sapatamani si care nu ar eocauza cunoscuta;

- orice modificare radiologica pulmonara cu etiologie necunoscuta;- orice infectie respiratorie trenanta pentru recoltarea de probe in vedereaexamenului bacteriologic;- orice himoptizie de cauza necunoscuta;corpi straini endobronsici, aspirat de diverse substante;- hipersecretie bronsica(mucoviscidoza, bronsectazii supurate,status post bronhoplegie etc);pneumoptii interstitiele difuze pentru efectuarea lavajului bronhoalveolar;- stenoze traheale si bronsice, post traumatice, post intubatie prelungita, cicatricealeetc.- dischinezie traheo-bronsica.

Sursa: Clinica de Diagnostic Gral Medical

Bronhoscopia, datorita progreselor inregistrate de catre companiile producatoare deaparatura medicala, a devenit o metoda extrem de eficienta in diagnosticulafectiunilor bronho pulmonare.Bronhoscopul flexibil, cu posibilitatea vizualizarii calibrului bronsic de la trahee panala bronsiile de calibru mic, imbunatatirea calitatii imaginii endoscopice si posibilitateaproiectarii acesteia la dimensiuni convenabile sau inregistrarea ei reprezinta achizitiinebanuite pana in urma cu peste un deceniu.Astazi instrumentarul disponibil permite prelevarea de biopsii de mucoasa bronsica,biopsii tumorale sau transbronsice fara riscuri majore. In plus, utilizarea laserului si aunor instrumente specifice permit efectuarea unor interventii terapeutice de mareperformanta.Toate cele de mai sus, dublate de profesionalismul si performanta medicilorbronhologi care lucreaza intr-o clinica de specialitate sunt garantia unor serviciimedicale de exceptie in domeniul respectiv.

Cancerul de col uterin – posibilitati de diagnosticprecoce

Cancerul de col uterin reprezinta o problema de sanatate publica in Romania,decesele consecutive acestei afectiuni inregistrand nivelele cele mai ridicate dinEuropa datorita diagnosticarii tardive a bolii, stadiu in care posibilitatile terapeuticesunt limitate. Acest fapt se datoreaza utilizarii pe scara redusa atat a testelor descreening (examenul citologic Babes-Papanicolau) cat si a celor aditionale (detectiade tipuri oncogene HPV).

Biologia moleculara a permis observatia ca in peste 95% dintre cancerele de coluterin este implicata o serie din cele peste 100 tipuri de virusuri papiloma (prescurtatHPV, din engl. Human Papillomavirus). Deoarece examenul citologic Babes-Papanicolau poate arata doar daca la nivelul colului uterin exista celule cu diversegrade de displazie, cercetarile medicale s-au axat pe dezvoltarea testelor care potindica prezenta virusului HPV in aceleasi celule. Astfel, un medic ginecolog care stiedaca celulele sunt infectate sau nu cu un tip de HPV cu risc inalt de a induce displaziecelulara, poate lua o atitudine diagnostica mult mai individualizata: daca exista HPVcu risc inalt, apeleaza la investigatii suplimentare, iar daca nu exista acest tip deHPV, va repeta testul Babes-Papanicolau peste un interval mult mai mare de timp.

In prezent lumea medicala are la dispozitie doua categorii de teste: HPV detectie detipuri oncogene (poate depista maxim 13 tipuri oncogene; testul arata doar daca

celulele sunt sau nu sunt infectate cu unul sau mai multe tipuri oncogene, nuprecizeaza cu care dintre aceste 13 tipuri sunt infectate celulele) si HPV genotipare(identifica exact cu ce tip de HPV sunt infectate celulele respective; acest test poateindica prezenta unuia sau a mai multora dintre cele 37 tipuri ce pot fi investigate,dintre care 13 fiind aceleasi tipuri cu risc inalt mentionate anterior, restul de 24 fiindtipuri cu risc scazut).

In Romania sunt disponibile mai multe tehnologii pentru a investiga prezenta HPV,cea mai sensibila metoda fiind PCR (Polimerase Chain Reaction), metoda folosita inlaboratoarele Synevo.

In concluzie, incidenta cancerului de col uterin poate scadea in tara noastra, daca vaexista o conlucrare intre medici si paciente; este nevoie ca femeile sa se prezinte lamedicul ginecolog nu doar cand apar simptome, ci si pentru teste Babes-Papanicolaude rutina, dupa un program stabilit in prealabil cu medicul (in functie de varsta,patologii asociate, comportament sexual, etc). In plus, medicii au la dispozitie siposibilitatea de a afla cu acuratete despre prezenta si tipul infectiei cu HPV, putandastfel sa decida o atitudine de screening si terapeutica mult mai adecvata fiecarui cazin parte.

Care sunt analizele pentru ficat?

De obicei, imbolnavirea initiala a ficatului poate da putine simptome, saunici un simptom.

Deseori, o boala de ficat este descoperita cu ocazia unor analize care se fac pentrualta afectiune. Aceasta evolutie “muta” a bolilor de ficat, face ca efectuarea periodicaa unor teste care sa exploreze starea ficatului, sa fie extrem de importanta, mai alesla persoanele cu risc de a face o boala hepatica.

Cine are risc mai mare de a face o boala hepatica?

- Consumatorii de alcool- Consumatorii de medicamente (inclusiv anticonceptionale, care deseori NU suntconsiderate medicamente de catre utlizatoare)- Bolnavii care au avut hepatica sau icter de alta cauza- Pacientii cu diabet zaharat- Pacientii obezi- Pacientii cu colesterol crescut- Cei care lucreaza in mediu toxic sau cu risc de lua virusuri hepatitice

Testele care exploreaza functia ficatului sunt urmatoarele:

Bilirubina:- este produsul de degradare al hemoglobinei- este excretata prin bila, dandu-i culoarea galbena- Creste in:

- hepatita acuta- hepatita cronica- ficat alcoolic- ciroza hepatica colestatica- icter mecanic prin litiaza sau cancer de cap de pancreas/ cai biliare- anemii hemolitice

Amoniul:- este produsul de degradare a proteinelor- este transformat in uree de catre ficat si eliminat prin rinichi in urina- creste in ciroza hepatica decompensataAlbuminele:- sunt proteine fabricate de ficat- scad in bolile de ficat severe - ciroza- , dar si in boli de rinichi cu pierdere deproteine- scaderea lor contribuie la aparitia ascitei si edemelorALT (GPT):- este o enzima hepatica- are rol in metabolismul proteinelor- se mai gaseste si in muschi- creste in cazul distrugerii de celule hepatice ( hepatita acuta, hepatita cronica,ciroza, cancer, ficat alcoolicAST ( GOT):- enzima care se gaseste in ficat dar destul de mult si in muschi- are rol in metabolismul unor aminoacizi- creste la fel ca ALTGGT:- enzima hepatica- creste in special in hepatita, ciroza, cancere si ficatul alcoolicFosfataza alcalina:- enzima din ficat, intestin, oase, rinichi, placenta (la gravide)- se elimina prin bila,- creste in icterul mecanicProtrombina - se produce in ficat, scade in bolile de ficat severe - ciroza, hepatitaacuta severa

Colonoscopia virtuala

Pregatirea necesara pentru colonoscopia virtuala este identica cu cea pentru ocolonoscopie obisnuita. Aceasta dureaza 1 zi sau 2, in functie de recomandarilemedicului gastroenterolog. Pentru cele mai multe persoane, pregatirea este maidificila decat investigatia in sine. Cercetatorii studiaza in prezent alte metode depregatire care sa creasca complianta pacientilor.In ziua premergatoare investigatiei este necesara evitarea alimentelor solide,trebuind consumate doar lichide, cum ar fi apa, ceai, cafea, supe, sucuri de fructeetc. Trebuie evitate lichidele sau sucurile de culoare rosie.In seara premergatoare se bea un lichid realizat din dizolvarea unor pulberi eliberatecu prescriptia medicului specialist (Fortrans). Acest lichid vadetermina scaune frecvente, diareice, ultimul scaun trebuind sa fie apa clara, astfelincat tot colonul sa fie golit de materii fecale.Pregatirea este disconfortabila si poate aparea foamea, datorita regimului lichidianrecomandat. Se recomanda consumarea de sucuri de fructe dupa ingestia acestuilichid, care are un gust sarat.Cu 6-8 ore inainte de colonoscopie se interzice consumul de lichide. Se pot faceclisme inaintea investigatiei pentru asigurarea unei pregatiri satisfacatoare.Medicul specialist poate sa mai faca anumite recomandari, depinzand de varsta,starea de sanatate sau alte afectiuni coexistente.

Colonoscopia virtuala foloseste razele X si computerul (tomografia computerizata saurezonanta magnetica nucleara) pentru a reda imagini bi- sau tri-dimensionale aleinteriorului intestinului gros (colon) si rectului. Poate fi folosita in depistarea precocea tumorilor canceroase sau leziunilor precanceroase de la nivelul colonului saurectului (cancerul colorectal) si a polipilor colorectali.Colonoscopia virtuala, denumita stiintific colonoscopie-tomografie computerizata sauCTC este un nou tip de investigatie inca studiata pentru a determina daca rezultateleacesteia sunt de o mai mare acuratete fata de colonoscopia obisnuita. Deoarece esteo metoda noua de investigatie, nu este larg disponibila.

- screening-ul cancerului sau polipilor colorectali- monitorizarea cresterii in dimensiuni a polipilor- screening-ul recurentelor cancerului colorectal la persoanele tratate chirurgicalpentru aceasta afectiune- evaluarea rezultatelor anormale ale altor investigatii de la nivelul colonului, cum arfi irigografia- poate inlocui colonoscopul obisnuit, in cazurile in care, din anumite motive (deexemplu o tumora care blocheaza colonul) nu se poate depasi obstacolul cuinstrumentul obisnuit.In momentul de fata coloscopia virtuala este o investigatie de rutina in uneleafectiuni, dar se poate dovedi a fi utila in:- depistarea altor boli de la nivelul anusului, rectului sau colonului- evaluarea sursei unei hemoragii interne- evaluarea cauzei unei diareei cronice- monitorizarea tratamentului bolii inflamatorii intestinale.

Avantaje

- este mai putin invaziva- dureaza mai putin timp- foloseste un tub subtire care se introduce in rect fata de tubul lung care seintroduce in rect si avanseaza in sus, in colon- nu necesita sedarea pacientului, astfel incat dupa efectuarea colonoscopiei virtuale,pacientul poate pleca acasa si efectua activitatile obisnuite.

Dezavantaje

- nu se pot vedea polipi mai mici de 10 mm- necesita oprirea respiratiei pentru perioade scurte de timp, in care scanerultomografiei computerizate (CT) preia imagini de la nivelul colonului. CT se face in 2pozitii: in decubit dorsal (pe spate) si in decubit anterior (pe burta)- pretul nu este acoperit de casele de asigurari- se realizeaza in departamentul de radiologie si implica un grad mic de iradiere- in cazul depistarii unui polip este necesara confirmarea prin colonoscopie obisnuita.

De ce trebuie luata in consideratie colonoscopia virtuala?

In cazul persoanelor cu un risc mediu pentru cancerul colorectal, colonoscopiavirtuala poate fi investigatia adecvata. Cu toate acestea, in cazul persoanelor cu risccrescut nu este o investigatie adecvata, fiind necesara colonoscopia obisnuita pentrua fi recoltate biopsii din tesuturi sau pentru a fi extirpati polipii depistati.

Colonoscopia virtuala necesita aceeasi pregatire ca si o colonoscopie obisnuita. Incazul unor anormalitati depistate este nevoie de colonoscopia obisnuita pentruobtinerea de biopsii. Deoarece colonul este pregatit se poate face in aceeasi zi sicolonoscopia obisnuita.Colonoscopia virtuala nu este larg disponibila deoarece necesita un echipamentspecial si medici radiologi instruiti pentru interpretarea rezultatelor. Evaluarea initialaa colonoscopiei virtuale a fost facuta de radiologi foarte bine instruiti, dar rezultatelepot varia destul de larg in functie de experienta radiologului pentru o astfel deprocedura.In prezent, colonoscopia este studiata pentru a se determina acuratetea fata de ocolonoscopie obisnuita. Sunt necesare mai multe dovezi in ceea ce priveste beneficiulla persoanele cu un risc mediu pentru cancerul colonic si daca aceasta metoda descreening poate preveni cancerul.Sunt studiate in continuare alte modalitati de pregatire care sa fie mai putindisconfortabile.

Colonoscopia

Colonoscopia este o investigatie ce permite medicului sa observe interiorultubului digestiv cu ajutorul unui tub subtire si flexibil, prevazut cu o camera ce poateprelua imagini. Daca in timpul examinarii se preleva biopsie, tesutul va fi trimisla analiza morfopatologica:- mostrele de tesut vor fi examinate intr-un laborator de morfopatologie pentru acauta eventualele afectiuni ale tubului digetiv- alte mostre vor fi analizate pentru a vedea cu certitudine daca exista infectie laacest nivelMedicul poate discuta cu pacientul concluziile partiale ale acestei examinari chiarimediat dupa incheierea acesteia. Celelalte rezultate sunt gata in cateva zile.Anumite teste, pentru depistarea unor infectii, pot dura chiar si cateva saptamani.

Normal: Mucoasa tractului digestiv este neteda si de culoare roz, cu numeroasevilozitati. Nu sunt observate tumori, sangerari ale mucoasei sau zonede inflamatie

Patologic Una din cele mai frecvente descoperiri la colonoscopie este prezentahemoroizilor (cea mai comuna cauza de sangerare in scaun), polipi,tumori, zone ulcerate, diverticuli, sau zone de inflamatie.O mucoasa rosie, edematoasa (colita) poate fi data de boli inflamatoriiintestinale.-diferite tipuri de polipi-cancer de colon

Colonoscopia se poate efectua in cabinetul medical, intr-o clinica sau intr-un spital.De cele mai multe ori aceasta investigatie este facuta de un medic specializat inprobleme ale tubului digestiv – gastroenterolog - ajutat de o asistenta. Uneori chiarmedicii de familie, internistii sau chirurgii pot fi instruiti sa faca aceasta investigatie.In timpul testului pacientul va primi un analgezic si un sedativ usor

pe cale endovenoasa pusa la nivelul bratului. Aceste medicamente vor reducedurerile si va face ca pacientul sa fie relaxat in timpul examinarii. De aceea esteposibil ca pacientul sa nu-si aminteasca ceea ce s-a petrecut in timpul colonoscopiei.Pacientul se va dezbraca de haine si va primi un halat de hartie care-l va acoperi petoata perioada examinarii.Pacientul se va aseza in decubit lateral cu genunchii stransi la piept. Dupa cepacientul va sta in pozitia respectiva doctorul va face un tuseu rectal pentru averifica daca anusul este permeabil. Apoi va fi introdus usor colonoscopul si se vainainta usor prin intestinul gros. In unele cazuri, doctorul poate verifica pozitiacolonoscopului cu ajutorul fluoroscopiei.Pacientul poate avea un impuls de a impinge afara colonoscopul si poate, deasemenea, simti crampe abdominale. Trebuie ca pacientul sa incerce sa respireadanc pe gura pentru a relaxa musculatura abdominala si pentru a diminua astfeldisconfortul.Se poate ca pacientul sa simta sau sa auda cum pe langa colonoscop iese aer. Nueste nici un motiv ca acesta sa se simta rusinat. Aceasta trecere a aerului este unanormala. Se poate ca medicul sa doreasca ca pacientul sa schimbe pozitia in timpulinvestigatiei.Medicul va incerca sa examineze intreg intestinul gros, motiv pentru care se vaintroduce usor colonoscopul pentru o cat mai buna vizualizare a tubului digestiv.Doctorul poate introduce un forceps sau o periuta prin colonoscop pentru a colectamostre de tesuturi (biopsie) sau pentru a extrage unele tumori de la acest nivel.Prelevarea biopsiei este complet nedureroasa.Dupa ce examinarea s-a incheiat colonoscopul va fi extras usor, iar regiunea analava fi curatata. Daca pacientul are dureri datorita gazelor este mai bine ca acestea safie eliminate.Aceasta examinare dureaza aproximativ 30 - 45 de minute dar se poate prelungi infunctie de ceea ce se gaseste in timpul investigatiei.Dupa test pacientul va fi urmarit timp de 2 ore pana cand se termina efectulmedicatiei, moment in care pacientul este complet refacut si poate pleca acasa. Darpacientul nu va putea conduce sau desfasura activitati cu motricitate fina. Doctorulva informa pacientul cand acesta va putea sa-si reia activitatea normala sialimentatia. Trebui ca acesta sa bea cat mai multe lichide pentru a inlocui pierderiledate de administrarea laxativului, dar nu trebuie baut alcool.

Inainte de colonoscopie trebuie discutat cu medicul despre:- un eventual tratament in curs cum ar fi tratamentul cu insulina sau altemedicamente utilizate in tratamentul artritei. Trebuie discutat cu medicul daca estevoie sa fie administrate aceste medicamente in ziua cand are loc procedura- eventualele alergii la medicamente, inclusiv anestezicele- probleme ale coagularii sangvine sau tratamentul cu anticoagulante cum arfi warfarina sau medicamente antiinflamatorii nesteroidiene cum ar fi aspirina- un istoric de boala cardiaca sau alte probleme de aceasta natura. Daca pacientul iaantibiotice inaintea interventiilor dentare trebuie ca acesta sa intrebe medicul daca siin acest caz este necesar sa urmeze un astfel de tratament- efectuarea unei examen radiologic cu substanta de contrast cu cel putin patru zilein urma- posibilitatea ca pacienta sa fie insarcinataSe poate ca medicul sa indice pacientului sa intrerupa tratamentul cu aspirina saucu fier cu 7 - 14 zile inainte de examinare. Daca pacientul trebuie sa urmeze untratament cu anticoagulante in mod regulat trebuie sa discute cu doctorul inainte.Inainte de examinare trebuie sa fie pregatit colonul. Posibilitatea medicului de avedea cat mai bine interiorul colonului depinde in mare masura de modul in care

acesta este curatat de continut. Urmatoarele informatii sunt necesare pentru o catmai buna pregatire a colonului. Medicul va discuta cu pacientul si ii va da indicatii infunctie de starea de sanatate, varsta sau de vreun tratament cronic al pacientului:- cu o zi sau doua inainte de colonoscopie trebuie ca pacientul sa nu mai manancealimente solide si sa bea doar lichide clare cum ar fi apa plata, ceaiul, cafeaua, sucuride fructe. Nu trebuie ca pacientul sa manance sau sa bea mancare rosie sau sucurirosii. Exista, mai nou, si unele solutii de mare ajutor in pregatirea colonului, daracest lucru trebuie discutat inainte cu medicul- medicul va prescrie un laxativ pe care pacientul il va lua in seara dinainteainterventiei. Uneori laxativul este sub forma de praf la care trebuie adaugata oanumita cantitate de apa; aceasta solutie va trebui sa fie bauta de pacient cate putintimp de 2 ore. Solutia poate avea un gust mai sarat si sa dea pacientului staride greata. De fiecare data cand se inghite o cantitate din solutia respectiva se poatebea apoi o cantitate de apa pentru a scapa de acel gust.- este bine ca pacientul sa stea acasa in seara dinaintea examinarii deoarece vatrebui sa mearga des la baie- trebuie ca pacientul sa bea destule lichide pentru a evita deshidratarea si pentru ocat mai buna pregatire a colonului- nu trebuie sa se manance mancare solida dupa administrarea laxativului- trebuie sa se evite hidratarea cu lichide cu 6-8 ore inainte de colonoscopie- se poate ca medicul sa dea indicatie de efectuare a unei clisme evacuatorii pentru ocat mai buna pregatire a colonuluiTrebuie ca pacientii sa fie insotiti de o alta persoana pentru ca va fi sedat inainte deinterventie.

- in general, gravidele sau persoanele cu afectiuni cardiace, infectii abdominale,diverticuloza nu trebuie sa faca colonoscopie decat daca este absolut necesara- colonoscopia este o procedura mai scumpa decat bariu pasaj sau alte examinari alecolonului (sigmoidoscopia), dar poate fi facuta mai rar daca rezultatele sunt normale.Screeningul cu colonoscopie este recomandat la fiecare 10 ani, la cei cu rezultatenormale si la 3-5 ani pentru cei cu factori de risc in a dezvolta cancer de colon saucand sunt detectate modificari in timpul colonoscopiei- colonoscopia implica un risc mai mare si un disconfort mai mare decatsigmoidoscopia si nu in toate cazurile doctorul reuseste sa vada intreg colonul.Sigmoidoscopia si bariul pasaj sunt doua variante de screening in cazul cancerului decolon sau in cazul altor afectiuni atunci cand persoana respectiva refuza colonoscopiasau atunci cand aceasta procedura nu este indicata- multi specialisti recomanda screeningul pentru persoanele fara factori de risc indezvoltarea cancerului de colon la varste de peste 50 de ani. Testele de sangerareoculta plus sigmoidoscopia sunt de multe ori recomandate, dar pot fi folosite sicolonoscopia sau examenul baritat. Daca rezultatele la testele de sangerare oculta,examenul baritat sau sigmoidoscopie sunt modificate, atunci se recomandacolonoscopia sau sigmoidoscopia impreuna cu examenul baritat- specialistii recomanda ca la persoanele cu riscul de a dezvolta cancer de colon sa seinceapa examinarile de screening de la 40 de ani. In functie de riscuri, screeningulpoate include testele de sangerare oculta, sigmoidoscopia, examenul baritat sicolonoscopia. Trebuie discutat cu doctorul si, in fiecare caz in parte, va firecomandata una dintre examinari- daca pacientul doreste, se poate face o colonoscopie “virtuala”. Aceasta proceduraeste una mai noua ce utilizeaza computerul tomograf ce preia imagini bi sautridimensionale ale colonului:- colonoscopia virtuala este mai putin invaziva decat cea conventionala si poate fi obuna metoda de screening la cei cu factori de risc pentru aparitia cancerului de

colon. Totusi, in cazul observarii de modificari. tot trebuie sa se revina la ceaconventionala deoarece asa se pot preleva biopsii- pentru cei cu riscuri crescute de aparitie a cancerului, colonoscopia conventionalaeste mult mai adecvata deoarece permite prelevarea de tesuturi sau extirpareaunui polip- acest nou tip de colonoscopie este foarte scumpa si uneori neacoperita deasigurarea de sanatate

Riscuri

Complicatiile sunt rare. Exista un mic risc de punctionare a colonului si de a cauza osangerare severa data de lezarea peretelui colonului. Ar putea fi vorba si de un micrisc de infectie.Pacientii care au afectiuni cardiace, valve artificiale trebuie saia tratament antibiotic inainte si dupa efectuarea investigatiei. O tulburare de ritmpoate aparea in timpul examinarii dar intotdeauna dispare de la sine fara tratament.

Dupa examinare

Trebuie imediat anuntat medicul daca:- exista sangerare rectala importanta- exista dureri abdominale severe- apare febra- apare ameteala

Factorii ce pot interveni in acuratetea rezultatelor testului sunt:- o alta examinare cu bariu cu o saptamana inainte de colonoscopie. Prezenta debariu in colon/rect poate bloca obtinerea de imagini- prezenta materiilor fecale, interventiile chirurgicale anterioare pe colon sau uncolon cu multe coturi pot cauza disconfort major in timpul investigatiei- tratamentele cu suplimente de fier pot face ca scaunul sa fie inchis la culoare si deasemenea poate face curatarea colonului mai dificila. Trebuie evitate comprimatelede fier cu cateva zile inainte de procedura- lichidele rosii sau cele gelatinoase ingerate inainte de test pot modifica culoareasecretiilor gastrointestinale si pot fi incurcate cu sangele

Colonoscopia este o investigatie ce permite medicului sa observe interiorulintestinului gros (rectul si colonul) cu ajutorul unui instrument flexibil prevazut cu omica camera numit colonoscop. Aceasta investigatie e de mare ajutor in cazuldescoperirii polipilor, a zonelor ulcerate, a tumorilor sau a zonelor inflamate sauhemoragice. In timpul colonoscopiei se poate preleva biopsie de la nivelul colonuluisau rectului sau pot fi extirpate tumorile de la acest nivel. Poate fi folosita si in cadrulunui screening pentru identificarea si indepartarea tumorilor cupotential cancerigen sau a tumorilor maligne din colon sau rect (cancerul colorectal).Colonoscopul este un instrument subtire, flexibil, cu o lungime cuprinsa intre 121,9cm si 182,9 cm. O camera mica este atasata de colonoscop aceasta putand facefotografii si inregistrari video in interiorul intestinului gros. In unele cazuri se poatefolosi si fibra optica, dar in general tehnologia digitala a inlocuit fibra optica.Colonoscopul poate fi folosit pentru examinarea in intregime a intestinului gros, darsi pentru examinarea doar unei mici portiuni de intestin subtire. Un alt test numitsigmoidoscopie poate arata doar rectul si ultima treime inferioara a colonului.Inaintea investigatiei trebuie sa se faca prepararea colonului. Aceasta pregatire

poate dura o zi sau doua in functie de cerintele medicului. In unele cazuri estepotrivita doar pregatirea din seara dinaintea examinarii. Pentru multi, aceastapregatire este mult mai dificila decat investigatia in sine. Trebuie ca in ziua pregatiriipacintul sa stea acasa deoarece va merge destul de des la toaleta. Pregatirea pentrucolonoscopie va face ca pacientul sa aiba multe scaune pana la aparitia diareeideoarece tubul digestiv trebuie golit pentru ca vizualizarea tubului digestiv sa fie catmai buna. Pregatirea pentru colonoscopie poate fi deranjanta si pacientul se poatesimti infometat. Inainte de a bea solutia speciala necesara pregatirii ar fi bine capacientii sa aiba la indemana un suc de fructe sau o alta bautura racoritoare pentru ao bea dupa deoarece acea solutie are un gust sarat.

Colonoscopia este necesara atunci cand:- exista probleme sau anumite afectiuni la nivelul anusului, rectului sau a intestinuluigros. Aceasta examinare este necesara atunci cand pacientul prezinta simptome casangerari neexplicabile la nivelul rectului, diaree cronica sau constipatie, sangerarioculte sau vizibile in scaun, dureri ale etajului abdominal inferior- se doreste evaluarea rezultatelor anormale de la examinarea cu bariu- se realizeaza un screening pentru cancerul colorectal sau al polipilor colonici. Ceimai multi dintre experti recomanda screeningul pentru persoanele lipsite de factoride risc pentru cancerul colorectal incepand cu varsta de 50 de ani. Testele pentrudeterminarea sangerarilor oculte impreuna cu sigmoidoscopia sunt recomandate, darpot fi folosite si colonoscopia sau examenul baritat in dublu contrast. Daca testelede depistare a sangerarilor oculte sau examenul dublu contrast cu bariu suntanormale se poate recomanda o colonoscopie sau sigmoidoscopie- se recomanda ca persoanele care au riscuri crescute de a face cancer de colon safaca astfel de examinari de la varsta de 40 de ani. In functie de nivelul de riscscreeningul poate include teste de depistare a sangerarilor oculte, sigmoidoscopie,examen baritat in dublu contrast sau colonoscopie. In cazul persoanelor cu risccrescut de a face cancer de colon este bine ca acestea sa fie sfatuite de medic inlegatura cu examinarea cea mai utila in fiecare caz in parte.Colonoscopia mai poate fi facuta in urmatoarele situatii:- screening in cazul celor operati de cancer de colon sau cancer rectal pentru a vedeadaca au aparut recurente- monitorizarea cresterii polipilor care nu pot fi complet extirpati- monitorizarea tratamentului in cazul bolilor inflamatorii intestinale- extragerea de corpuri straine- evaluarea cauzelor de diaree cronica- investigarea surselor in cazul sangerarilor de la nivelul tubului digestiv.

Aceasta examinare poate fi umilitoare si inconfortabila. Cunoscand cum decurgeaceasta examinare pacientul poate sa fie mai putin fricos si astfel sa fie cat mai putinneplacuta. Medicamentele folosite in curatarea tubului digestiv, in special laxativeleputernice, pot produce diaree si crampe abdominale, care pot tine pacientul destulde mult timp in baie.In timpul testului se poate ca pacientul sa fie foarte ametit si totodata relaxat de lasedative si anestezice. Exista posibilitatea ca pacientul sa simta dureri scurte inmomentul in care colonoscopul avanseaza sau cand este introdus aerul.Pe masura ce colonosopul avanseaza pacientul poate simti miscarile intestinului sinevoia sa elimine gazele. Daca pacientul are dureri trebuie ca acesta sa informezemedicul.Instrumentul folosit pentru extragerea materiilor fecale si a secretiilor poate figalagios dar nu cauzeaza durere. Prelevarea biopsiei sau indepartarea polipilor estede asemenea fara durere deoarece mucoasa intestinala nu contine inervatie pentru

durere.Dupa examinare pacientul se poate simti ametit, pana cand dispare efectulmedicamentelor, lucru ce se intampla de obicei in cateva ore. Multi pacienti nu-si potaminti ceea ce s-a intamplat in timpul investigatiei.Dupa terminarea procedurii pacientul poate simti dureri abdominale datorita gazelorsi de aceea este bine ca acestea sa fie eliminate. Daca s-a luat biopsie sau s-a extrasun polip se poate ca pacientul sa observe, timp de cateva zile, urme de sange inmateriile fecale. Daca a fost indepartat un polip este indicat ca pacientul sa nu mai iaaspirina sau un alt antiinflamator nesteroidian pentru inca 7 - 14 zile dupaprocedura.

Colposcopia si biopsia cervicala - informatii generale

Colposcopia poate fi efectuata de catre medicul ginecolog sau de catre medicul defamilie si asistenta medicala cu competenta necesara.Examenul microscopic alfragmentelor de tesut biopsiate vor fi examinate de catre medicul anatomo-patolog.Colposcopia poate fi efectuata intr-un simplu cabinet medical.Colposcopia se efectueaza pe masa ginecologica, in pozitie ginecologica, cu fesele catmai la marginea mesei, cu picioarele departate si sprijinite pe suportii laterali.Ginecologul va incepe cu examinarea vulvei, va observa aspectul general, daca nuexista vreo iritatie sau semnele vreunei infectii. Apoi, va folosi o valva speciala(speculum), care este un instrument din metal sau plastic sterilizat, pe care il vaintroduce in vagin. Acest instrument ajuta la deschiderea peretilor vaginali si iipermite medicului examinarea colului uterin.Intr-o prima etapa (colposcopia directa simpla) colposcopul este pozitionat laintrarea in vagin si este examinata, fara pregatire prealabila, ci doar uscat, suprafatamucoasei vaginale si a colului uterin. In al doilea timp, examinarea se va face dupabadijonarea cu acid acetic 3%, iar ultima etapa (testul Lahm-Schille) consta inexaminarea dupa badijonarea colului si vaginului cu solutie Lugol, cu ajutorul unuitampon mare de vata bine imbibat cu aceasta solutie. Se pot face fotografii si filmevideo in timpul examinarii. Daca sunt depistate modificari patologice ale mucoaseicervicale vor fi prelevate una sau mai multe mostre de tesut care va fi examinatmicroscopic pentru a se stabili cu exactitate diagnosticul. In cazul in care prelevareabioptica determina sangerari la nivelul colului pentru a se obtine hemostaza, se vaaplica solutie Monsel sau nitrat de argint.Atunci cand colposcopia nu permite vizualizarea leziunii in totalitate si este necesaraprelevarea de tesut de la nivelul portiunii interioare a colului (endocol) se va efectuachiuretajul endocervical utilizandu-se chiureta. Aceasta procedura este foarte simpla,dureaza sub un minut si poate declansa o mica durere sub forma de crampe inmomentul prelevarii de tesut. Este contraindicata efectuarea biopsiei endocervicale intimpul sarcinii.

In timpul colposcopiei

Examenul colposcopic nu este dureros, dar poate apare disconfort provocat defolosirea unui speculum (dilatator care largeste peretii vaginului), mai ales daca suntprezente iritatii la nivelul acestuia sau vaginul este stramt ori sensibil. Prelevarea detesut bioptic de la nivelul colului poate fi resimtita ca o ciupitura sau poate producecrampe.

Dupa colposcopie

Este absolut normala prezenta sangerarilor sau a unei secretii vaginale in primasaptamana dupa efectuarea colposcopiei. In cazul in care pentru oprirea hemoragieis-a utilizat solutia Monsel, secretiile vaginale pot fi de culoare inchisa. Se poateutiliza un tampon igienic pentru sangerare. Se recomanda repaus sexual (evitareacontactului sexual vaginal) timp de o saptamana.

Colposcopia reprezinta o examen complementar(investigatie imagistica suplimentara) a vulvei, vaginului si colului uterin carepermite pe langa vizualizarea acestora, prelevarea de tesut biopsic in cazul incare sunt identificate leziuni ale epiteliului colului uterin sau ale endocolului.Mostrele de tesut vor fi examinate cu ajutorul unui microscop.Colposcopia este indicata in cazul in care frotiul citovaginal (testulPapanicolau, testulPAP, examen citologic vaginal) indica prezenta unor leziuni ce necesita investigatiisuplimentare sau rezultatele testului PAP sunt incerte.Colposcopul este un dispozitiv optic alcatuit dintr-o sursa de lumina si o lupa caremareste de 2-60 de ori, ce permite identificarea leziunilor ce nu pot fi vizibille cuochiul liber. Colposcopul prezinta atasata o camera cu ajutorul careia suntinregistrare imagini ale vaginului si colului. Colul este examinat intai direct, apoidupa badijonarea cu acid acetic 3-5% (pentru a inlatura mucusul ceacopera mucoasa colului) si in cele din urma, dupa badijonarea cu solutie lugol.Aceste badijonari au rolul de a evidentia zonele cu transformari atipice, care secoloreaza diferit fata de celulele normale, fiind astfel mai usor de depistat. Din acesteleziuni se efectueaza, tot sub colposcop, biopsia tintita, care va pune diagnosticul decertitudine a leziunilor canceroase sau precanceroase.

Indicatiile colposcopiei sunt date de prezenta factorilor de risc pentrutransformarea maligna a celulelor epiteliului cervical:- istoric personal de leziuni preneoplazice sau de modificare neoplazica a celulelorcervicale- infectiile cu HPV (human papillomavirus) si HIV- citologie modificata la Testul PAP- debutul precoce al vietii sexuale, inaintea varstei de 18 ani- mai mult de 3 parteneri sexuali sau un partener care la randul sau a avut multipliparteneri- deficiente ale sistemului imunitar- fumatul- utilizarea anticonceptionalelor orale pe o perioada mai mare de 5 ani.

Ocazional, biopsia cervicala poate cauza infectii sau hemoragie persistenta. Oprireahemoragiei se poate face prin aplicarea solutiei Monsel la nivelul colului.

Acuratetea colposcopiei poate fi influentata de cativa factori:- dusul, folosirea tampoanelor si cremelor vaginale- sangerarea menstruala ingreuneaza vizualizarea modificarilor patologice de lanivelul vaginului sau colului- prezenta infectiilor vaginale sau cervicale.

De retinut!

Uneori, medicii aduc la cunostinta pacientei doar rezultatele patologice. Desi unrezultat normal al colposcopiei sau biopsiei nu exclude existenta unui cancer de coluterin probabilitatea este foarte mica. In cazul in care rezultatele colposcopiei sibiopsiei nu concorda cu cele ale testului PAP recent efectuat se va repeta examenul

anatomo-patologic (biopsia).Conizatia este un procedeu bioptic secundar prin care se realizeaza excizia uneiportiunii cu aspect modificat patologic. In unele situatii, prelevarea biopsicaprin conizatie reprezinta in acelasi timp un act terapeutic. Fiind o procedurachirurgicala, conizatia se va efectua fara sa fie necesara internarea pacientei,sub anestezie locala, regionala sau generala. Conizatia consta in ablatia unei portiuniconice din colul uterin, cu marginile in tesut sanatos, cu ajutorul unui bisturiu,cu laser sau cu electrocauterul (LEEP “loop electrosurgical excision procedure"). LEEPse realizeaza cu ajutorul unei ansa diatermice, electrod subtire taios dupa care serealizeaza hemostaza prin electrocauterizare. Conizatia cu bisturiul "rece" esteefectuata intr-un bloc operator si necesita anestezie regionala saugenerala. Complicatiile care pot aparea dupa conizatie sunt sangerarea, infectia sauin cazul in care femeia este gravida, avortul sau nasterea prematura. Colposcopiaurmata de biopsia "tintita" (prelevarea de tesut din regiunea de maxima suspiciune)aduce suficiente informatii pentru punerea diagnosticului insa nu poate stabilistadializarea (dimensiunea si profunzimea leziunii).

Colposcopia trebuie efectuata de specialisti in ginecologie!!!

In timpul sarcinii, efectuarea biopsiei este indicata doar in cazul suspiciunii decancer cervical; riscul de avort nu este mai mare decat in populatia generala, insa, lanivelul colului in regiunea excizata poate aparea hemoragie abundenta. La 3 lunidupa nastere se va repeta colposcopia. Excizia tesutului de la nivelul endocolului(chiuretaj endocervical) este contraindicata in timpul sarcinii.

Rezultatele colposcopiei pot fi date pe loc, in momentul efectuarii investigatiei.Citologia si colposcopia ridica doar suspiciunea de cancer de col uterin insaexamenul anatomo-patologic stabileste diagnosticul de certitudine. Rezultatelebiopsiei pot fi aflate dupa cateva zile.

Colposcopia cu acid acetic si solutie lugol nu evidentiaza arii cumodificari tisulare si celulare. Aspect normal al vaginului si al coluluiuterin.

Normal

Aspect normal al frotiului vaginal.

Colposcopia cu acid acetic si solutie lugol evidentiaza arii cu modificaritisulare si celulare: rani si inflamatie a mucoasei vaginale si cervicale(produse de obicei, de infectii genitale).

Anormal

Aspectul microscopic al frotiului prezinta anomalii celulare ce indicaaparitia neoplasmului de col uterin sau a leziunilor precanceroase.

Inaintea efectuarii colposcopiei pacienta va informa medicul:- daca este sau daca e posibil sa fie gravida. Un simplu test de urina poate punediagnosticul de sarcina. Colposcopia nu este contraindicata in timpul sarcinii, insa,biopsia, daca este necesara, poate creste (nesemnificativ) riscul de avort sau poateproduce hemoragie importanta- ce medicamente ia sau daca are alergie la vreun medicament- daca prezinta sangerari- daca este sau a fost in tratament pentru o infectie vaginala, cervicala sau pelviana.De asemenea, inaintea colposcopiei poate fi administrat un analgezic cecontine Ibuprofen, mai ales daca este necesara efectuarea biopsiei. Ibuprofenul vadiminua crampele determinate de investigatie.Se va evita efectuarea colposcopiei inperioada menstruatiei, deoarece prezenta sangelui poate interfera cu rezultatul.

Prima perioada a ciclului menstrual, intre zilele 8-12, este momentul cel mai indicatpentru o programare a acestei investigatii.

Colposcopia:- poate evidentia existenta unor arii de modificari celulare cervicale atunci candrezultatele testului PAP sugereaza necesitatea unei investigari suplimentare.Colposcopia indica cand, unde si cum trebuie efectuata o biopsie (orientarea biopsieispre regiunea de maxima suspiciune - biopsie tintita)- permite cercetarea atenta a leziunilor de la nivelul vaginului si colului- permite monitorizarea evolutiei sub tratament a leziunilor depistate lao colposcopie anterioara la nivelul vaginului si colului.

Colposcopia si biopsia cervicala

O serie de factori pot interveni in acuratea rezultatelor testului, cum ar fi:- spalaturile vaginale, tampoanele sau utilizarea unor creme sau medicamenteintravaginale cu 24 de ore inaintea interventiei- sangerarile menstruale, care pot incomoda medicul in examinarea corecta a coluluisi a vaginului- prezenta infectiilor cervicale sau vaginale

Pacienta va simti un usor disconfort la introducerea speculului mai alesdaca mucoasa vaginului este inflamata sau lezata. Prelevarea biopsiei va fi simtita depacienta ca o piscatura sau ca si o crampa usoara.

Colposcopia este o investigatie cu ajutorul careia se poate examina suprafata vulvei,vaginului si colului .Daca se observa unele modificari in timpul investigatiei se poatepreleva o mica portiune de tesut (biopsie) de la nivelul colului sau de la nivelulcanalului endocervical. Mostra de tesut se examineaza apoi la microscop pentru acauta eventualele celule modificate.Colposcopia se practica atunci cand testul Papa Nicolau iese modificat.In timpul colposcopiei, medicul foloseste un instrument, numit colposcop.Colposcopul mareste imaginea de 2 pana la 60 ori astfel ca permite doctorului savada anomalii ce nu le-ar fi vazut cu ochiul liber. O camera poate fi atasata lacolonoscop, care poate prelua imagini sau poate face inregistrari video.Uneori doctorul poate folosi o substanta iodata la nivelul vaginului si al colului pentrua face cat mai vizibila suprafata care i se pare medicului ca prezinta celule anormale.Daca sunt prelevate si biopsii acestea vor fi analizate la microscop si astfel va fideterminat caracterul acestor celule -canceroase sau precanceroase.Exista o serie de factori de risc in aparitia cancerului de col uterin care pottransforma celulele cervicale in celule canceroase. Acesti factori de risc sunt:- antecedente de modificari precanceroase la nivelul colului sau cancer de col- infectia cu papiloma virus sau cu virusul HIV- existenta, in prealabil, a unui test PAP modificat- inceperea vietii sexuale la o varsta tanara (mai devreme de 18)- fumatul- utilizarea de contraceptive mai mult de 5 ani- un sistem imunitar scazut- o viata sexuala cu mai mult de trei parteneri sau cu un singur partener, dar care larandul lui a avut mai multi parteneri sexuali

- colposcopia nu este o metoda de screening pentru femeile cu riscuri crescute de aface cancer de col uterin. Un test pap este cel utilizat in acest scop- uneori pacientele pot primi doar rezultatele care arata modificari ale biopsiei deaceea trebuie informat medicul daca pacienta doreste sa afle rezultatul biopsiei chiardaca acesta este unul normal- un rezultat normal al colposcopiei sau biopsiei cervicale nu eliminaprezenta cancerului cervical, dar probabilitatea este minima- daca rezultatul colposcopiei si al biopsiei nu concorda cu rezultatele testului PAP vafi luata o alta mostra de biopsie. Ocazional, va fi efectuata o biopsie mai extensivanumita conizatie, in acest caz conizatia poate rezolva problema deoarece esteprelevat tot tesutul modificat. Conizatia este o procedura chirurgicala, care sepractica cu anestezie locala sau generala. Prin aceasta interventie se preleveazatesutul cu modificari patologice impreuna cu tesutul normal din jur sub forma de concu ajutorul unui instrument chirurgical electric. Tesutul se preleveaza cu acestinstrument care este incalzit in prealabil la curent electric. Se mai poate face si prinprelevarea cu ajutorul unor instrumente chirurgicale ascutite dar acest tip deinterventie se face sub anestezie generala sau locala. Posibilele complicatii aleconizatiei includ sangerarile abundente, infectiile sau alte probleme in cazul uneifemei insarcinate- colposcopia impreuna cu biopsia cervicala pot oferi, de obicei, destule informatiipentru a pune un diagnostic de cancer de col. Totusi rezultatele nu pot indica cat deextins este cancerul.- colposcopia trebuie facuta de un medic cu experienta in acest domeniu. In cazulunei gravide biopsia de col va fi facuta doar daca este vorba de cancer de col. Desi obiopsie cervicala nu creste riscul de pierdere a sarcinii, pot aparea pierderiimportante de sange de la locul biopsiei la o gravida. Colposcopia poate fi repetata la3 luni de la nastere- conizatia nu se face la o gravida

Riscurile investigatiei

Foarte rar, o colposcopie poate cauza infectii sau sangerari prelungite. Sangerarilepot fi oprite prin aplicarea unor substante la nivelul cervixului.

Rezultate

Rezultatele preliminare pot fi date pacientei chiar imediat dupa investigatie, de catremedicul care a efectuat examinarea. Dar rezultatele biopsiei pot veni la cateva zilede la investigatie.

Biopsie cervicala si colposcopie

Folosirea unei substante iodate nu releva nici o modificare celulara sautisulara. Mucoasa vaginului si a colului sunt normale

Normal:

Biopsia nu arata celule anormale

Folosirea substantelor iodate arata zone cu modificari sau tesuturi cuelemente patologice. Rani sau alte modificari patologice cum ar fi diferitetumori sau zone inflamate (cauzate de infectii) se pot vedea la nivelulvaginului sau al colului.

Patologic

Biopsia arata prezenta de celule modificate, ce pot indica fieun cancer ce se poate dezvolta ulterior sau chiar leziuni canceroase.

Colposcopia se face atunci cand:- rezultatul testului Papa Nicolau arata modificari celulare si astfel trebuie investigataregiunea cervixului. Daca se observa modificari ale tesutului cervical, in momentulcolonoscopiei se va preleva o biopsie, frecvent de la nivelul canalului endocervical- trebuie examinata o rana a colului sau alte modificari cum ar fi tumori genitale dela nivelul vaginului sau al colului- se urmaresc anumite modificari ale colului , modificari descoperite lao colposcopie anterioara, sau pentru a vedea daca tratamentul a fost eficient in cazuldiferitelor afectiuni de la acest nivel

Inainte de a face o colposcopie trebuie anuntat medicul daca:- exista posibilitatea de a fi insarcinata. Se poate face inaintea investigatieiun test de sarcina pentru a afla cu siguranta daca pacienta este insarcinata sau nu.Colposcopia este o investigatie sigura in timpul sarcinii. Daca este nevoie deo biopsie cervicala in timpul sarcinii riscul de pierdere a sarcinii este foarte mic.Totusi, se poate ca pacienta sa sangereze mai mult la nivelul unde s-a luat biopsia- pacienta este in tratament si care sunt medicamentele administrate sau daca estealergica la vreun medicament- are probleme cu coagularea sangelui- a primit de curand tratament pentru o infectie vaginala , cervicala sau la nivelulpelvisului- pacienta va dori sa ia un analgezic cum ar fi cele ce contin ibuprofen, cu 30-60 deminute inainte de inceperea investigatiei mai ales daca se preleveaza si biopsie.Acest lucru va ajuta pacienta sa nu simta prea rau durerile cauzate de aceastaproceduraPacienta nu trebuie sa faca spalaturi vaginale sau sa foloseasca medicamenteintravaginale sau tampoane cel putin cu 24 de ore inaintea efectuarii colposcopiei.Ideal ar fi ca aceasta investigatie sa nu fie facuta in perioadade menstruatie deoarece celulele sangelui pot interfera cu rezultatele testului. Ceamai buna perioada de a face examinarea este in prima parte a ciclului menstrualintre zilele 8-12 de la inceputul ciclu menstrual.Pentru propriul confort al pacientei este bine ca aceasta sa aiba vezica goala inainteaexaminarii.

Aceasta examinare se face de catre ginecolog, de catre un medic de familie sau de oasistenta care in prealabil au fost instruiti in acest sens. Daca se va prelevasi biopsie atunci fragmentul de tesut va fi examinat de un medic anatomopatolog.Examinarea va fi facuta intr-un cabinet medical.Pacienta se va dezbraca de la brau in jos si va fi acoperita cu un halat de hartie. Seva aseza pe masa de examinare sprijinindu-si picioarele in suportii speciali. Aceastapozitie va putea face examinarea vulvei si a vaginului mai accesibila.

Medicul va introduce un instrument numit specul vaginal cu care patrunde in vagin sicare desparte peretii vaginului pentru a vedea mai bine colul.Colposcopul va fi pozitionat la intrarea in vagin in timp ce doctorulexamineaza mucoasa vaginului si a colul. Se poate folosi o solutie iodata pentru aface mai vizibile zonele cu modificari. Se pot lua imagini video sau fotografii de laacest nivel.Daca se observa zone de tesut modificate la nivelul colului doctorul va prelevabiopsie, ce va fi examinata apoi la microscop pentru a cauta eventualele modificaricelulare care pot indica daca este vorba de o forma de cancer sau de debutul unormodificari maligne. Daca pacienta va sangera mai mult la locul biopsie se va folosi unpreparat de fier pentru a opri sangerarea.Daca va trebui sa fie prelevat o mostra de tesut de la nivelul canalului endocervicalaceasta procedura poarta numele de chiuretaj endocervical. Deoarece colposcopul nupoate ajunge la canalul endocervical este folosit un mic instrument numit chiuretacare va fi introdus usor in canalul endocervical si va preleva o mostra de tesut. Acestlucru nu se va face la o femeie insarcinata.Colposcopia dureaza aproximativ 15 minute.

Dupa aceasta investigatie este normal ca pacienta sa aiba o sangerare usoara si unusor disconfort cateva zile. Sangele poate fi mai inchis la culoare daca s-a folosit osubstanta ce contine fier pentru oprirea sangerarii. In cazul acestor sangerari se potfolosi absorbante si, de asemenea, trebui evitate pentru cel putin o saptamanaspalaturile intravaginale, folosirea tampoanelor sau contactul sexual. Trebuie evitatesi exercitiile fizice grele o saptamana dupa examinare. Un disconfort local poate fisimtit pentru o zi sau doua.Trebuie acordata o atentie deosebita instructiunilor date de medic. Dupa proceduratrebuie anuntat imediat medicul daca:- apare o sangerare vaginala mai mare decat una normala din perioada menstruala- apare febra- apare durerea abdominala- apare o sangerare urat mirositoare

Cordocenteza – Metoda invaziva de diagnostic

- Hemoglobinopatii.- Coagulopatii.- Diagnostic prenatal a unor infectii (rubeola, toxoplasma, CMV, parvovirus, etc).- Diagnostic prenatal a unor boli metabolice.- Imunodeficienta mostenita.- Trombocitopatii.- Cariotipare fetala (amniocenteze nereusita, mozaicism, malformatii fetale).- Evaluarea biochimica (gaze sanguine, pH, hematocrit, trombocite, niveluleritropoietinei, bilirubina, hemoglobina, etc).- Terapeutic: transfuzie in caz de anemie severa a fatului in izoimunizarea Rh.

Cordocenteza este cunoscuta si sub denumirea de PUBS (percutaneous umbilicalblood sampling), si nu reprezinta altceva decat punctia vaselor din cordonul ombilicalghidata sub control ultrasonografic si prelevarea de sange fetal.Cordocenteza necesita aceleasi precautii si masuri de asepsie ca si amniocenteza siin functie de scopul urmarit, se poate utiliza acelasi tip de ac folosit la amniocentezadar pot fi folosite si ace spinale cu diametru mai mare in caz de transfuzie.

- Necesita aceleasi precautii si masuri de asepsie ca si amniocenteza.- In functie de scopul urmarit se poate utiliza acelasi tip de ac folosit la amniocentezadar pot fi folosite si ace spinale cu diametru mai mare in caz de transfuzie.- Mamei i se administreaza medicatie menita sa ii scada anxietatea.- Anestezia locala este de cele mai multe ori suficienta dar uneori poate fi necesarao anestezie pe vena.- Se scaneaza placenta si se identifica locul de insertie a cordonului ombilical, careconstituie un punct de fixare a acestuia.- Acul se introduce in vena ombilicala la aproximativ 1-2 cm de radacina cordonului,si se extrag minim 5 ml de sange fetal care se trimite la analiza.- Daca placenta este inserata posterior se trece prin peretele abdominal, cel uterin siprin cavitatea amniotica.- Daca placenta este anterioara se trece transplacentar fara ca acul sa traversezecavitatea amniotica.

Timing:- Cordocenteza poate fi facuta cel mai devreme la 18 saptamani de gestatie.- Mai devreme de 18 saptamani cordonul ombilical este deosebit de fragil si potaparea accidente.

Riscuri:- Procentul de pierdere fetala este de 0,5-1,5%- Sensibilizare Rh.- Esec al tehnicii.

Determinarea alfa-fetoproteinei in sange

Proba de sange se preleveaza de la nivelul unei vene a bratului. O banda elasticaeste infasurata in jurul bratului. Poti sa nu simti nimic sau poti simti o intepatura saupiscatura.Putem simti anxietate in timpul asteptarii rezultatelor testului AFP pentrudeterminarea sanatatii copilului inca nenascut.

- Nivelul sanguin al AFP se determina la femeile insarcinate in cadrul triplului saucvatriplului test de screening. De obicei se determina intre 15 si 20 de saptamanide sarcina, aceste teste determina nivelul sanguin a trei sau patru substante lafemeile insarcinate. Triplul test determina alfa-fetoproteina (AFP), betagonadotropina corionica umana (beta-hCG) si un tip de estrogen (estriolulneconjugat sau uE3). Cvadruplul test le determina pe cele trei de mai sus impreunacu hormonul inhibina A. Nivelul sanguin al acestor substante, impreuna cu varstamamei si a altor factori ajuta medicul specialist sa stabileasca posibilitatea existenteiunor afectiuni ale fatului.- AFP este un test de screening pentru depistarea unor afectiuni ale fatului. Serecomanda efectuarea altor teste in cazul in care valorile AFP sunt anormale.O ultrasonografie si/sau o amniocenteza se vor efectua in cazul depistarii unor valorianormale ale AFP.- Valori normale ale AFP nu exclud defectul de tub neural sau sindromul Down.- Nivelul AFP in lichidul amniotic se poate determina prin amniocenteza. Multe femeiprezinta valori normale ale AFP la nivelul lichidului amniotic, desi au valori modificatela nivel sanguin. Aceste femei prezinta risc de a avea fat cu defect de tub neural.- Se recomanda consultul medicului specialist sau a unui medic genetician in cazul in

care se depisteaza valori anormale ale AFP. Valorile AFP pot fi anormale, chiar dacafatul este sanatos.- La pacientii cu cancer hepatic sau alte tipuri de cancer, scaderea nivelului AFPpoate semnifica reusita terapeutica.

Testul AFP se efectueaza pentru:- a depista anumite afectiuni cerebrale sau spinale (defecte de tub neural) la copilulcare nu s-a nascut inca: asemenea defecte apar la 2 din 1000 de sarcini; sansa de anaste un copil cu defect de tub neural nu are legatura cu varsta mamei; majoritateafemeilor ai caror copii au fost depistati cu defecte de tub neural nu au istoric familialde astfel de afectiuni; acest test se efectueaza intre saptamanile 15 si 20 de sarcina- depistarea sindromului Down: un nivel scazut de AFP poate depistasindromul Down in aproximativ 60% din cazuri; sansa de a depista sindromulDown creste la 80% daca se efectueaza triplul test cu estriolul si beta-hCG- pentru depistarea anumitor tipuri de cancere ca si cel testicular, ovarian sauhepatic; cu toate acestea, jumatate dintre persoanele care au cancer hepatic nuprezinta nivel crescut al AFP- monitorizarea raspunsului la tratamentul pentru cancer- depistarea cancerului hepatic (denumit hepatom) la persoanele careau ciroza sau hepatita cronica cu virus B.

Specialistul in prelevarea sangelui (asistenta medicala) va:- va monta o banda elastica in jurul bratului pentru a opri curgerea sangelui prinvene la acel nivel. Acest lucru va determina umflarea venei de sub banda elastica,usurand introducerea unui ac in vena- se dezinfecteaza pielea cu alcool- se va introduce acul in vena; s-ar putea sa fie nevoie de mai multe punctionari- se ataseaza un tub la nivelul acului pentru a aspira sange- se va elibera banda elastica dupa colectarea cantitatii dorite de sange- la nivelul locului intepaturii se apasa cu un tampon de vata pe masura ce acul esteindepartat- se preseaza zona punctionata si se aplica un leucoplast.

- poate aparea o usoara vanataie la locul intepaturii; sansele de aaparea echimoza scad daca apasam la nivelul intepaturii timp de cateva minute- in cazuri rare, se poate inflama vena dupa prelevarea sangelui;aceasta afectiune se numeste flebita; se recomanda comprese reci la acel nivel decateva ori pe zi- sangerare la nivelul intepaturii poate aparea la persoanele cu defecte de coagulare.Aspirina, warfarina si alte medicamente care subtiaza sangele pot creste sansele desangerare. Se recomanda informarea medicului specialist inainte de prelevareasangelui in cazul persoanelor cu defecte de coagulare sau alte afectiuni similare.

Testul AFP determina nivelul sanguin al alfa-fetoproteinei la femeile insarcinate. AFPeste o substanta secretata de ficatul fatului. Nivelul sanguin al AFP poate ajuta ladepistarea unor afectiuni ale fatului.

Valori normale

Valorile normale pot varia de la un laborator la altul. De asemenea, valorile variaza siin functie de varsta fatului; un nivel crescut sau scazut de AFP poate semnificacalcularea gresita a varstei fatului. O ultrasonografie poate stabili exact varsta

fatului.

La femeile insarcinate, nivelul AFP creste progresiv incepand cu saptamana a 14-ade sarcina. Continua sa creasca pana la o luna sau doua inainte de nastere, incepandsa scada foarte incet. Valorile sunt in general putin mai mari la rasa neagracomparativ cu femeile de culoare alba. O valoare precisa a varstei sarcinii estenecesara pentru interpretarea corecta a valorilor AFP.Valorile normale ale AFP se stabilesc in functie de greutate, varsta si rasa femeii; seiau in considerare femeile cu diabet care isi fac injectii cu insulina si in functie devarsta copilului (varsta gestationala). In cazul in care varsta copilului este diferitadupa efectuarea ultrasonografiei, valorile AFP se vor ajusta in functie de aceastavaloare. Media acestei valori ajustate se numeste multiplu de medie (MoM). Ovaloare a AFP care este intre 0,5 si 2,5 ori MoM este considerata in limite normale.Se va stabili impreuna cu medicul specialist limita de valori ale AFP care suntconsiderate normale pentru fiecare femeie in parte.

Valori crescute ale AFP

Valorile crescute ale AFP la femeile insarcinate pot semnifica:- varsta gestationala a fatului nu este calculata corect- femeia are sarcina multipla, ca de exemplu gemeni sau tripleti- fatul are un defect de tub neural- intestinele fatului sau alte organe abdominale sunt in afara corpului (denumitedefecte de perete abdominal sau omfalocel); va fi necesara o interventie chirurgicaladupa nastere pentru a corecta problema- fatul este mort.Valori crescute ale AFP la femei neinsarcinate sau barbati poate semnifica:- cancer hepatic, testicular sau ovarian- boala hepatica, ca ciroza sau hepatita- consum excesiv de alcool.

Valori scazute ale AFP

Valori scazute la o femeie insarcinata poate semnifica:- varsta gestationala calculata gresit- sindrom Down.

Acest test determina nivelul sanguin al alfa-fetoproteinei (AFP) la femeile insarcinate.AFP este o substanta secretata de ficatul fetusului (copilul care nu s-a nacut inca).Nivelul sanguin al AFP-ei la femeile insarcinate poate aprecia daca copilul are diverseafectiuni ca spina bifida sau anencefalie. Un astfel de test poate fi efectuat pentruscreening-ul altor afectiuni precum: diferite modificari cromozomiale - ca de exemplusindromul Down (trisomia 21) sau sindromul Edward (trisomia 18). Un test AFPpoate depista prezenta omfalocelului, o afectiune congenitala ce consta in herniereaunor parti din intestinul copilului la nivelul ombilicului.In mod normal, in sangele unei femei insarcinate se gasesc cantitati scazute de AFP.La femeile (care nu sunt insarcinate) si barbatii sanatosi nu exista AFP (sau dacaexista aceasta substanta se gaseste in cantitati foarte mici).

Triplul test si cvadruplul test

Nivelul AFP se dozeaza de obicei la femeile insarcinate in cadrul triplului saucvadruplului test de screening. Acest test se efectueaza intre saptamanile 15 si 20de sarcina, determinand trei sau patru substante ce pot aparea in sangele unei femeiinsarcinate.Triplul test dozeaza alfa-fetoproteina (AFP), beta-gonadotropina corionica umana(beta-hCG) si un tip de estrogen (estriolul neconjugat sau uE3).Cvadruplul test le dozeaza pe cele trei amintite mai sus plus hormonul inhibin A.Nivelul sanguin al acestor substante, impreuna cu varsta pacientei si alti factori ajutamedicul specialist sa afirme probabilitatea ca fetusul sa prezinte sau nu anumiteafectiuni sau defecte congenitale.In anumite cazuri se efectueaza o serie de teste de screening, in primul trimestru desarcina, pentru a infirma sindromul Down.Testul integrat foloseste si parametrii masurati prin ultrasonografie, de exempludeterminarea grosimea pliului cutanat al fatului la nivelul cefei (pliul nucal),determinarea nivelului free-beta-hCG si o proteina denumita proteina A plasmaticaasociata sarcinii (PAPP-A). Sensibilitatea acestui test este asemanatoare cu cea aunui test cvadruplu de sarcina care se efectueaza insa in trimestrul al doilea.

Barbatii, femeile neinsarcinate si copiii

La copii, femei neinsarcinate si barbati, prezenta AFP in sange se poate corela cuanumite tipuri de cancere, mai ales cu cancerul testicular, ovarian, gastric,pancreatic sau hepatic. Un nivel crescut de AFP mai poate aparea inlimfomul Hodgkin, alte limfoame, tumori cerebrale sau cancerul celulelor renale.

Nu este necesara o pregatire speciala pentru a efectua testul. Daca femeia esteinsarcinata, va fi cantarita inainte de efectuarea testului deoarece rezultateletestului sunt si in functie de greutatea corporala. Rezultatele testului se bazeaza sipe rasa pacientei.

Motivele pentru care nu se poate efectua testul sau pentru carerezultatele sunt neconcludente sunt urmatoarele:- fumatul care creste nivelul sanguin al alfa-fetoproteinei- efectuarea in ultimele 2 saptamani a unui test medical care foloseste trasoriradioactivi.

Determinarea cariotipului

Este posibil sa nu simti nimic in momentul prelevarii mostrei prin punctie venoasa;unele persoane simt o intepatura sau piscatura usoara in momentulpenetrarii pielii de catre ac. Unii pacienti simt usturime pe perioada recoltarii. Cutoate acestea, majoritatea oamenilor nu simt nimic sau doar un disconfort minorodata cu pozitionarea acului in vena. Cantitatea de durere simtita depinde deabilitatile persoanei care efectueaza punctia, de calitatea venelor si de pragul dureriipacientului.

Riscurile punctiei venoase

Complicatiile care pot aparea de la prelevarea sangelui prin punctievenoasa sunt foarte mici:

- poate aparea o echimoza (vanataie) la nivelul locului punctiei, acest lucru se poateevita prin aplicarea unei presiuni timp de cateva minute dupa scoaterea acului lanivelul locului punctiei- uneori, foarte rar, se poate dezvolta o inflamatie la nivelul venei,aceasta afectiune se numeste tromboflebita si se trateaza cu comprese umede localetimp de cateva zile- sangerare la locul punctiei, in cazul persoanelor cu disfunctii ale coagularii.Aspirina, warfarina si alte medicamente cu efecte asupra cascadei coagularii potdetermina sangerare mai frecvent. Persoanele care sangereaza sau care au problemede coagulare, cei care iau medicamente anticoagulante vor informa medicul specialistdespre acest lucru.

Nu este necesara nici un fel de pregatire. Se recomanda consultul mediculuispecialist pentru a stabili necesitatea efectuarii testului, riscurile sale sau modul incare se va efectua. Pentru a intelege importanta acestui test, se recomandacompletarea formularului pentru testare medicala.Deoarece informatiile obtinute prin efectuarea testului genetic pot avea un impactimportant asupra vietii unei persoane, se recomanda consultul unui specialist indomeniu (genetician) sau a unui consultant pe probleme genetice. Acesta esteinstruit sa dea sfaturi despre riscul unei persoane de a naste un copil cuo boala genetica, ca de exemplu siclemia, fibroza chistica sau hemofilia. Un consiliergenetic ne poate ajuta sa luam decizii bine informate. Deci se recomanda consultulunui genetician inainte de a lua o decizia in legatura cu rezultatele unui test genetic.

Cum se face testul?

Determinarea cariotipului se poate efectua folosind aproape orice fel de celulasau tesut din corp. Cel mai frecvent se efectueaza dintr-o mostra de sange prelevatade la nivelul unei vene periferice (prin punctie venoasa).

Prelevarea sangelui de la nivelul unei vene

Specialistul care va preleva sangele :- va infasura in jurul bratului o banda elastica pentru a opri curgerea sangelui, acestlucru determina umflarea venelor situate inferior de banda elastica si astfelfaciliteaza introducerea acului pe vena- curatarea zonei cu alcool- introducerea acului in vena; uneori pot fi necesare mai multe intepaturi- atasarea unei eprubete la acul respectiv pentru colectarea sangelui- indepartarea bandeletei elastice dupa colectarea sangelui- aplicarea la locul intepaturii a unei bucati de vata, in momentul scoaterii acului dinvena- aplicarea unei presiuni pe zona respectiva (pentru evitarea formariiunui hematom), apoi fixarea cu leucoplast.

Prelevarea celulelor de la fat

Pentru acest lucru, celulele sunt colectate de la fat prin amniocenteza sau prelevareade la nivelul vilozitatilor corionice.

Prelevarea celulelor de la nivelul maduvei osoase

Determinarea cariotipului uman se poate face si prin prelevarea de celule de lanivelul maduvei osoase.

Cariotipul este efectuat pentru:- a stabili daca cromozomii adultului prezinta anomalii care pot fi transmiseurmasilor- a stabili daca exista un defect cromozomial care impiedica femeia sa ramanainsarcinata sau care determina avort spontan (pierderea sarcinii)- a stabili daca fatul prezinta defecte cromozomiale sau pentru a stabili daca defectulcromozomial a determinat nasterea unui fat mort- a stabili cauza defectelor de la nastere sau disfunctiilor nou-nascutului- ajuta in stabilirea unui tratament adecvat in anumite tipuri de cancere- pentru a stabili sexul unei persoane, prin determinarea prezentei cromozomului Y;acest lucru se face atunci cand sexul unui nou-nascut este neclar.

Determinarea cariotipului este un test care evalueaza forma, marimea si numarulcromozomilor intr-o mostra de celule umane. Rezultatele testului sunt disponibiledupa o saptamana sau doua.

Cariotipul

Normal - exista 46 de cromozomi care sunt grupati in22 de perechi autozomale si o pereche decromozomi sexuali (XX pentru femei si XYpentru barbati)- marimea, forma si structura sunt normalepentru fiecare cromozom

Anormal - exista mai multi sau mai putini de 46 decromozomi- forma sau marimea cromozomilor esteanormala- o pereche de cromozomi poate fi rupta sauseparata incorect

Factorii care influenteaza testul si acuratetea rezultatului sunt:- tratamente pentru cancer, cromozomii pot fi distrusi de anumite tratamenteanticancer- amniocenteza efectuata recent, celule de la mama se pot amesteca cu celule de lafat.Medicul specialist va discuta cu pacientul orice factor care poate interfera testul siacuratetea rezultatului.

De retinut!

- uneori determinarea cariotipului se efectueaza in asociere cu alte teste carefurnizeaza informatii mai specifice in legatura cu afectiunile genetice- in cazul in care rezultatele cariotipului sunt anormale, uneori este nevoie ca si altimembri ai familiei sa efectueze testarea- prelevarea unei mostre de la nivelul cavitatii bucale, prin perierea blanda amucoasei bucale (numita si proba bucala), poate fi folosita uneori pentrudeterminarea cariotipului; testele bucale sunt folosite cel mai frecvent pentrudeterminarea sexului, cu toate acestea, rezultatele testarii de la nivelul cavitatiibucale sunt mai putin precise decat alte tipuri de determinari ale cariotipului

- deoarece informatiile obtinute in urma efectuarii cariotipului pot avea impactimportant asupra vietii unei persoane, se recomanda consultareaunui medic specializat in genetica sau a unui consilier pe probleme genetice; acestaeste instruit pentru a sfatui despre riscurile nasterii unui copil cu o boala genetica, casiclemia, fibroza chistica sau hemofilia. Un consilier pe probleme genetice poate ajutala luarea unor decizii bine informate. Deci, se recomanda consultul acestuia inaintede luarea unei decizii.

Cariotipul este efectuat pentru:- a stabili daca cromozomii adultului prezinta anomalii care pot fi transmiseurmasilor- a stabili daca exista un defect cromozomial care impiedica femeia sa ramanainsarcinata sau care determina avort spontan (pierderea sarcinii)- a stabili daca fatul prezinta defecte cromozomiale sau pentru a stabili daca defectulcromozomial a determinat nasterea unui fat mort- a stabili cauza defectelor de la nastere sau disfunctiilor nou-nascutului- ajuta in stabilirea unui tratament adecvat in anumite tipuri de cancere- pentru a stabili sexul unei persoane, prin determinarea prezentei cromozomului Y;acest lucru se face atunci cand sexul unui nou-nascut este neclar.

Ereditatea este suma informatiilor genetice transmise de la ascendenti la descendentiprin intermediul materialului nuclear, cromozomial.Cariotipul uman normal contine un numar fix de 46 cromozomi, dispusi in perechiomoloage, 22 de perechi autozomale, 2 cromozomi sexuali, XY la barbat, XX lafemei. Determinarea cariotipului este un test prin care se evalueaza marimea, formasi numarul cromozomilor dintr-o proba ce contine celule umane. Insertia (cromozomiin plus), deletia (cromozomi in minus) sau mutatia cromozomilor pot determinadificultati de crestere, dezvoltare si diferite afectiuni.

Diagnosticul radio-imagistic in infertilitatea feminina

Lucrarea reprezinta prima mono-grafie publicata in tara noastra care trateazaaspectele normale ale aparatului genital feminin si patologia infertilitatii femininede etiologie pelvina prin ilustrare comparata, cu utilizarea Histero-salpingo-grafieidigitale, care are avantajul explorarii "in timp real", a Ecografiei Doppler color,spectral, cu reconstructii 3D si 4D, a Tomografiei Computerizate cu achizitiehelicoidala multispire si cu reconstructii multiplanare, tridimensionale si angiografice,precum si a imagisticii prin Rezonanta Magnetica Nucleara, cu achizitii multiplanare,metoda neiradianta, indicata in cazuri selectate.Ilustrarea bogata, originala, prin 173 figuri cu peste 500 imagini, dintre careaproximativ 85 pagini color, in conditii tehnice deosebite oferite de Editura SITECH,releva o experienta personala deosebita a autoarei, cu o activitate in domeniu depeste 15 ani, sustinuta de prezentarile unor statistici si observatii proprii, realizate pecazurile studiate si pe experienta dobandita cu ocazia unor stagii de perfectionare inFranta, rezultate comparate cu cele din literatura de specialitate.Aspectele imagistice sunt corelate cu datele clinice si paraclinice si sunt explicate pebaze anatomice si fiziologice normale si patologice, astfel incat lucrarea se adreseazain egala masura medicilor ginecologi- obstetricieni, endocrinologi, radio- imagisti,oferind un punct de intalnire intre diversi specialisti, in favoarea unei colaborari catmai performante in combaterea infertilitatii feminine si in general a patologiei pelvinefeminine.Infertilitatea cuplurilor reprezinta o problema globala ce implica uriase cheltuieli

de diagnostic si tratament; exista astazi numeroase organisme abilitate indiagnosticul si tratamentul infertilitatii la nivele nationale, regionale si mondiale carecerceteaza atat noi metode de diagnostic (imuno-histochimice, genetice, imagistice)cat si noi metode de tratament cat mai eficace.Progresele constante din ultimii zece ani au ameliorat in mod semnificativ studiulmorfologiei pelvine si, mai recent, al aspectelor fiziologice si fizio-patologice aleaparatului genital feminin, legate de evolutia normala sau disfunctionala a cicluluihormonal, precum si de utilizarea tratamentelor hormonale de stimulare a ovulatieisau de substitutie in insuficientele ovariene precoce si in cursul menopauzei.Imagistica moderna in continua dezvoltare reprezinta o metoda indispensabila indiagnosticul si tratamentul infertilitatii feminine, avand tendinta sa ofere informatiicu caracter functional si structural, cu ajutorul unor tehnici minim invazive, inconditiile in care fiecare metoda are limitele sale.Volumul argumenteaza si ilustreaza faptul unanim admis ca imagistica sectionala(ecografia, tomografia compute-rizata - TC si rezonanta magnetica nucleara - RMN)are posibilitatea sa precizeze tipul de structura: lichidiana (ecografia, TC si RMNpentru chisturi, hidrosalpinx), tisulara de tip grasos (TC si RMN), calcificari(radiologia, ecografia si TC pentru mioame calcificate, chist dermoid), colectiisanghine acute sau cronice (de electie RMN, de exemplu pentru endometrioza),modificari vasculare (eco-grafia Doppler calitativa si cantitativa, TC si RMN cucontrast, histero-salpingo-grafia-HSG in leziunile endometriale cu reflux venossi limfatic). De asemenea, s-au descris anumite modificari imagistice sugestivepentru necrobioza tisulara (de exemplu pentru leiomiom prin ecografia intravaginala,RMN, TC), edem (RMN), diferentierea structura benigna- structuramaligna prin ecografie si RMN, mai limitat prin TC.Toate aceste caracterizari structurale imagistice anatomo- patologice suntinterpretate cu rezerva; ele au caracter orientativ si nu trebuie emisa pretentia de ase substitui examenului histo-patologic in sine, ci doar sa orienteze clinicianul asupraentitatii leziunii. Unificarea limbajului este insa justificata de necesitati practice, deexemplu aceeasi leziune descrisa ecografic "cu continut transsonic si peretehiperecogen", tomografic "cu densitati lichidiene si prindere de contrast in inelperiferic" si la examenul RMN "cu hipersemnal in achizitiile ponderate T2 sihiposemnal in achizitiile ponderate T1", reprezinta o formatiune chistica.Fata de recomandarile excesiv de prudente in formularea diagnosticului imagistic aleunor autori care, de exemplu, recomanda inlocuirea termenului histologic"hiperplazie" (ingrosare a unui tesut prin inmultirea numarului de celule) cu termenul"hipertrofie", (de fapt tot un termen histologic, cu semnificatia ingrosarii unui tesutprin marirea volumului celulelor), autoarea considera ca imaginile trebuieinterpretate, adica trebuie formulat un diagnostic orientativ. Indiferent de tehnicaimagistica utilizata, trebuie tinut cont ca "imaginea nu este obiectul" (Platon), indublu sens: primul, ca nu trebuie supraestimata imaginea, care este o reprezentaretehnica adesea cu artefacte sau cu aspecte nepatognomonice pentru o anumitaafectiune; in al doilea sens, imaginea trebuie interpretata pentru ca limbajulimagistic este foarte specializat, iar bolnavul este o entitate si poate avea sau nu oanumita afectiune reala. Cu alte cuvinte, dupa realizarea descrierii, imagistul trebuie"sa traduca" observatiile facute in termeni clinico-histologici, cu rezervele necesare.Un alt exemplu este "imaginea lacunara rotund-ovalara endocavitara uterina, fixa,care nu largeste cavitatea", descrisa la HSG, echivalenta cu "hiperplazia/ ingrosareaendometriala localizata cu ax vascular central" din ecografie, si "ingrosareendometriala localizata in hipersemnal T2, hiposemnal T1, cu zona jonctionalaintacta" din examinarea RMN, care semnifica entitatea patologica"polip endometrial". Tipul de polip va putea fi precizat prin examenul histologic, dareste improbabil sa fie atestata o alta "entitate" histo-patologica. Problemele reale de

diagnostic se pun in cazurile fara semiologie imagistica particulara, in care caz serecomanda orientarea diagnosticului catre patologiile cele mai probabile incontextul clinic si formularea de sugestii pentru examenele complementare necesarediagnosticului diferential.Aceasta lucrare incearca sa coreleze substratul anatomic si histologic al structurilornormale ale aparatului genital feminin si ale leziunilor implicate in infertilitate, cuaspectele imagistice. Se tine seama ca exista limite de sensibilitate si specificitate aletuturor metodelor de diagnostic radio-imagistic, utilizarea lor fiind justificata deposibilitatea de triere si orientare a cazurilor prin examinare in vivo.Se stie ca nu toate leziunile anatomo-patologice ale aparatului genital feminin suntintalnite in perioada fertila si dintre acestea nu toate sunt cauzatoare de infertilitate.Cunoasterea substratului histo-patologic al leziunilor este indispensabila imagistuluicare interpreteaza informatii indirecte, bazate pe proprietati fizice ale tesuturilor(absorbtia radiatiilor X, reflexia ultrasunetelor, emiterea de semnal electromagnetic),pentru evitarea unei evaluari schematizate, mecaniciste si pentru utilizareaunui limbaj adecvat. In acelasi timp, variatiile ciclice ale structurilor anatomice subinfluentele hormonale necesita cunoasterea de catre imagist si clinician a fiziologiei sifiziopatologiei aparatului genital feminin si in acest scop sunt prezentate referiri laultimele achizitii stiintifice in domeniu.In acest cadru, s-a considerat necesara prezentarea intr-un prim capitol a aspectelorembriologice, anatomice si fiziologice ale aparatului genital feminin, cu achizitiilestiintifice actuale; apoi sunt prezentate tehnicile moderne de examinare pelvinarecomandate in studiul infertilitatii feminine, precum si aspectele imagisticeconsiderate normale ale aparatului genital feminin, pentru mai buna intelegere asemiologiei imagistice intalnite in infertilitate. Nu reprezinta scopul prezentei lucrarievaluarea completa a gonado-statului feminin in cadrul infertilitatii, incat aspectelelegate de patologia hipotalamo-hipofizara sunt amintite ca mecanisme fiziologice sifizio-patologice, fara ilustrarea aspectelor imagistice. In continuare, sunt prezentateafectiunile cu localizare (exprimare) pelvina implicate mai frecvent in infertilitate,precum si aspectele imagistice intalnite in functie de metodele recomandate.Experienta personala este redata prin analiza datelor imagistice intalnite la un lotreprezentativ de paciente investigate cu ocazia bilantului infertilitatii cuplului; scopulanalizei este reprezentat de evaluarea complexa imagistica a fiecarui caz deinfertilitate feminina, corelata cu datele anamnestice, prin metode de analizacomputerizata multi-dimensionala a cazu-rilor, pentru determinarea unui algoritmoptim de investigatie si tratament. Aceasta analiza computerizata permite evitareaunor costuri inutile determinate de explorarile imagistice si paraclinice nejustificate latoate cazurile (hormonale, bacteriologice, imunologice, etc.) si castigarea unui timpimportant in luarea deciziei terapeutice. Totodata, anumite aspecte imagistice legatede tehnica si diagnostic, cu valoare practica, sunt prezentate cu referiri la experientadobandita. In final sunt propuse modele de decizie tip sisteme expert, in careaplicarea unor metode de inteligenta artificiala va avea rol de validare adiagnosticului expertului imagist si, in unele cazuri de urgenta, de substituiretemporara a acestuia (rol de " pilot automat").

Lucrarea este recenzata cu recomandari spre lectura medicilor interesati, oferite dinpartea a trei reprezentanti de prestigiu ai scolii romanesti de medicina, care auobtinut realizari importante in diagnosticul si tratamentul patologiei pelvine feminine.

Ecografia fetala

In mod normal efectuarea ecografiei se face cu vezica plina. Astfel, se indicaconsumul de apa si de alte lichide chiar inainte de efectuarea testarii si evitareaurinarii inainte si in timpul efectuarii investigatiei. In cazul unei ecografiitransvaginale, transductorul este acoperit cu un manson de latex si cu unlubrifiant vaginal, ca si gelul K-Y. Daca este prezenta alergia la latex sa va comunicamedicului inainte de efectuarea investigatiei.Se recomanda consultul medical in legatura cu orice motiv de ingrijorare referitor lanecesitatea efectuarii ecografiei fetale, a riscurilor sale, a modului de realizare sau arezulatelor care sunt indicate.

Tehnica

In mod obisnuit o ecografie fetala este realizata de catre un medic specialist inecografie. Totusi poate fi efectuata de catre un radiolog sau de catre un obstetrician.Ecografia fetala poate fi efectuata in cabinetul medicului, in spital sau in clinica.Deseori nu este necesara indepartarea completa a hainelor, poate fi lasat tricoul (saubluza) si indepartat de la nivelul taliei fusta sau pantalonul. Daca pacienta poarta orochie atunci aceasta va fi acoperita cu hartie sau material.

Ecografia abdominala

- este necesara efectuarea investigatiei cu vezica plina. O vezica plina ajuta intransmiterea fasciculelor de ultrasunete si impinge intestinele la distanta de uter.Aceasta determina obtinerea unei imagini ultrasonografice mai clare.- pacientul nu poate urina pana investigatia nu este realizata. Totusi, se va anuntamedicul daca vezica este prea plina si produce durere- daca nu se pot consuma lichide in cantitate suficienta, vezica urinara va fi umplutacu ser fiziologic prin intermediul unui tub flexibil (cateter urinar) inserat in uretra- daca ecografia este efectuata in ultima parte a sarcinii, o vezica plina poate sa nufie neaparat necesara. Cresterea fatului va impinge intestinele de o parte- pacienta este asezata in clinostatism dorsal pe o masa de examinare. Dacapacienta prezinta respiratii scurte sau ameteli in timp ce se intinde pe masa, parteasuperioara a corpului se va ridica sau se va intoarce gravida pe o parte- un gel este intins pe abdomen- un instrument mic, manual denumit transductor va fi aplicat pe gel si pe piele simiscat de-a lungul abdomenului de mai multe ori. Pacienta poate privi monitorulpentru a vedea imaginea fatului in timpul examinarii. Cand investigatia esteterminata se curata gelul de pe piele. Nu se recomanda mictiunea pana ceinvestigatia nu este realizata. O ecografie abdominala dureaza 30-60 deminute.Tehnicianul ecografist este instruit sa obtina imagini ale fatului, dar nu poateinterpreta aspectul acestora. Medicul va impartasi rezultatele pacientei dupa ceimaginile au fost vazute de catre radiolog sau neonatolog.

Ecografia transvaginala

- nu este necesara o vezica plina- pacienta se intinde pe masa cu soldurile usor ridicate- un capison (de forma prezervativului) va fi plasat peste transductorul vaginal.Transductorul este apoi inserat usor in vagin si apoi va fi miscat si rotat pentru aajusta imaginea obtinuta pe monitor. Unii medici pot permite pacientei sa-siintroduca singure transductorul in vagin.Ecografia transvaginala dureaza de obicei aproximativ 15-30 de minute.

O ecografie fetala reprezinta un test efectuat in timpul sarcinii care utilizeazafascicule de ultrasunete reflectate pentru a realiza o poza a fatului, a organului careinconjura fatul (placentei) si a lichidului care scalda fatul (fluidului amniotic). Acestefascicule de ultrasunete reflectate realizeaza o imagine care poate fi vazuta pe unmonitor. Imaginile, care pot fi si colorate sunt denumite sonograme, ecograme sauscanari si pot fi salvate ca si o parte a inregistrarilor copilului.Ecografia fetala reprezinta metoda cea mai sigura de a detecta afectiunile fatului sipentru a obtine informatii despre fat, ca de exemplu marimea si pozitia. Nu sefolosesc raze X sau alte tipuri de radiatii care ar putea sa dauneze fatului. Se poaterealiza precoce din saptamana 5 de sarcina. Sexul fatului poate sa fie determinatcateodata in jurul saptamanii 18 de sarcina.

Ecografia fetala este realizata pentru a evalua dezvoltarea fatului. Informatiidistincte sunt obtinute in diferite trimestre pe parcursul sarcinii.

In primul trimestru ecografia fetala este realizata pentru:- determinarea evolutiei sarcinii- a determina daca sarcina este multipla sau nu- estimarea varstei gestationale (varsta fatului)- estimarea riscului de prezenta a defectelor cromozomiale, ca de exemplusindromul Down- identificarea malformatiilor congenitale care afecteaza creierul sau maduva spinarii.In trimestrul al doilea - ecografia fetala este realizata pentru:- a estima varsta fatului (varsta gestationala)- aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si fluidului amniotic- determina pozitia fatului, cordonului ombilical si a placentei in timpul procedurilorgen amniocenteza sau a recoltarii de sange din cordonul ombilical- detectarea unei malformatii congenitale, ca de exemplu defectul de tub neural saual afectiunilor cardiace.In al treilea trimestru ecografia fetala este realizata pentru:- a se asigura ca fatul este viabil si misca- aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si lichidului amniotic.

Ecografia transvaginala este in general realizata precoce in timpul sarcinii pentru adetermina varsta gestationala sau pentru a detecta o sarcina ectopica. Ocazionaleste efectuata si tardiv in cursul sarcinii pentru a determina localizarea placentei sauin cazul sarcinilor cu risc pentru a masura lungimea colului uterin.

In timpul ecografiei abdominale poate fi prezenta senzatia de presiune la nivelulvezicii urinare. Gelul poate fi rece cand este aplicat prima data pe abdomen. Se varesimti o usoara presiune a transductorului cand este miscat pe suprafataabdomenului.In mod normal nu este prezent nici un disconfort in timpul efectuarii ecografieitransvaginale. Poate fi resimtita o usoara presiune cand transductorul este miscatin vagin.

Motive pentru care nu se recomanda investigatia sau care reduc valoarea acesteiacuprind:- obezitatea- materii fecale sau aer la nivelul intestinului sau rectului- o cantitate anormal de scazuta de lichid amniotic

- unele pozitii fetale- incapacitatea de a sta intinsa in timpul efectuarii investigatiei- un fat foarte activ.

De retinut!

- rezultatele normale obtinute la ecografia fetala nu garanteaza un copil normal,sanatos- medicul poate recomanda teste sau investigatii suplimentare daca rezultateleecografiei fetale nu se incadreaza in limite normale- sotul sau partenerul poate fi incurajat sa fie prezent in timpul efectuarii ecografieifetale. O fotografie sau o inregistrare video a imaginii ecografice a fatului este uneoridisponibila parintilor- data probabila a nasterii poate fi schimbata bazandu-se pe efectuarea ecografieiprecoce in timpul sarcinii in functie de dimensiunile si dezvoltarea fatului- ecografia nu intotdeauna evidentiaza malformatiile congenitale- in al treilea trimestru, ecografia fetala nu determina cu exactitate varstagestationala sau greutatea fatului- efectele unei expuneri repetate a fatului la ultrasunete nu a fost determinata, totusinu se recomanda ecografii fetale repetate pentru motive nemedicale ca sideterminarea sexului fatului sau pentru obtinerea de imagini pentru colectiapersonala- ecografia 3-D este testata pentru utilizarea in evaluarea anomaliilor fetale.Momentan nu este usor disponibila- ecografia Doppler (sau scanarea duplex) foloseste fascicule de sunete reflectatepentru a estima viteza si directia sangelui si a fluxului sanguin de la la nivelulplacentei la nivelul fatului.

Nu se cunosc riscuri asociate cu efectuarea ecografiei fetale, atat la mama cat si lafat. Totusi, pot aparea simptome de anxietate daca se depisteaza o afectare asarcinii sau o malformatie la nivelul fatului.Salvarea imaginii ecografice face posibila folosirea ecografiei ca si oportunitate arealizarii primei fotografii a copilului. Pentru obtinerea unei imagini de buna calitateaparatul de ecografie necesita folosirea unui nivel mai crescut de ultrasunete sipentru o perioada de timp mai lunga decat in mod normal.

O ecografie fetala reprezinta un test efectuat in timpul sarcinii care utilizeazafascicule de ultrasunete reflectate care realizeaza o poza a fatului, a organului careinconjoara fatul (placentei) si a lichidului care scalda fatul (fluidului amniotic). Poatesa nu fie furnizate rezultatele investigatiei imediat. Rezultatelecomplete sunt disponibile in 2 sau 3 zile.

Ecografia fetala

Valori normale- fatul prezinta dimensiunile corespunzatoare varstei- frecventa cardiaca si respiratorie sunt normale corespunzator varstei fatului- daca investigatia este efectuata tarziu in timpul sarcinii, fatul prezinta o pozitie cucapul in jos- placenta are dimensiune corespunzatoare varstei sarcinii si nu acopera colul uterin- uterul contine o cantitate adecvata de lichid amniotic

- nu sunt vizualizate malformatii congenitale. (Multe malformatii minore si unelemajore nu se observa usor la ecografie. De asemenea, malformatiile congenitale nuapar intotdeauna precoce in timpul sarcinii).Valori patologice- fatul creste mai incet decat in mod normal, are dimensiuni mici sau estesubdezvoltat pentru varsta sa- fatul este anormal de mare pentru varsta sa- daca aceste teste sunt realizate tardiv in timpul sarcinii, fatul este asezat in pozitiecu fesele in jos (prezentatie pelvina)- malformatiile congenitale, ca si absenta rinichilor sau anencefalia sunt prezente- placenta acopera colul uterin (placenta previa)- uterul contine o cantitate prea mare sau prea mica de lichid amniotic- sarcina se dezvolta in exteriorul uterului (sarcina ectopica)- sarcina contine tesut anormal in locul fatului normal (sarcina molara)- frecventa cardiaca fetala este prezenta. Aceasta poate indica moartea fatului.Multe afectiuni pot modifica rezultatele ecografiei fetale. Medicul va comunica siexplica pacientului orice rezultate anormale semnificative corelandu-le cuantecedentele medicale.

Ecografia fetala este realizata pentru a evalua dezvoltarea fatului. Informatiidistincte sunt obtinute in diferite trimestre pe parcursul sarcinii.In primul trimestru ecografia fetala este realizata pentru:- determinarea evolutiei sarcinii- a determina daca sarcina este multipla sau nu- estimarea varstei gestationale (varsta fatului)- estimarea riscului de prezenta a defectelor cromozomiale, ca de exemplusindromul Down- identificarea malformatiilor congenitale care afecteaza creierul sau maduva spinarii.In trimestrul al doilea - ecografia fetala este realizata pentru:- a estima varsta fatului (varsta gestationala)- aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si fluidului amniotic- determina pozitia fatului, cordonului ombilical si a placentei in timpul procedurilorgen amniocenteza sau a recoltarii de sange din cordonul ombilical- detectarea unei malformatii congenitale, ca de exemplu defectul de tub neural saual afectiunilor cardiace.In al treilea trimestru ecografia fetala este realizata pentru:- a se asigura ca fatul este viabil si misca- aprecierea dimensiunii si pozitiei fatului, placentei si lichidului amniotic.Ecografia transvaginala este in general realizata precoce in timpul sarcinii pentru adetermina varsta gestationala sau pentru a detecta o sarcina ectopica. Ocazionaleste efectuata si tardiv in cursul sarcinii pentru a determina localizarea placentei sauin cazul sarcinilor cu risc pentru a masura lungimea colului uterin.

Electrocardiograma

Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:- defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice datorate impamantarii

necorespunzatoare sau datorate altor aparate electrice aflate in vecinatate- atasarea necorespunzatoare a electrozilor la piele- daca pacientul vorbeste in timpul testarii- efort fizic important inaintea efectuarii testarii

- anxietate sau aparitia dispneei- plasarea gresita a electrozilor.Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa aparala rasa neagra.

De retinut!

Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceastapoate sa apara initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri anterioare; deaceea, electrocardiograma trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva oresau zile; aceasta trebuie coroborata cu analize sanguine specifice pentru leziunilemuschiului cardiac.

Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizareaambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:- telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKG-ului in timpul spitalizarii sau la domiciliu- telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doielectrozi conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar;acest aparat emite un semnal ce va fi captat si afisat de un sistem centralde monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt inregistrate si pot declansa o alarmala aparitia lor- monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48de ore, in timp ce pacientul isi desfasoara activitatile zilnice- electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar intimpul efortului.

Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort se face una in repaus, deoareceanumite anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat. Deasemenea, EKG-ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facandastfel periculoasa efectuarea unei electrocardiograme de efort.O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturorpacientilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile ulterioare. Aceastaelctrocardiograma martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentruafectiuni cardiace.Uneori apar modificari EKG numai in timpul efortului sau asimptomelor. Pentru a detecta aceste modificari se efectueaza o electrocardiogramade efort sau Holter. Electrocardiograma Holter este o monitorizare continua aactivitatii cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma deefort se realizeaza in timpul exercitiilor fizice.Este posibil ca dupa efectuarea uneielectrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a puneun diagnostic cert.

Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilorelectrice generate de inima.Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentulST si unda T:- unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)- complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare(ventriculi)- segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segmentST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nuprimeste suficient sange

- unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedereelectric si se pregatesc pentru o noua contractie.

Electrocardiograma

Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai peminut) si ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala.

Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.

Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.

Normal

Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiunicardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata incontextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si,daca este necesar, a altor investigatii.

Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiunicardiace. In unele cazuri EKG-ul deceleaza anomalii numai intimpul efortului fizic sau atunci cand apar simptomele. In acestecazuri este necesara o forma speciala a electrocardiogrameidenumita EKG de efort.

Anormal

Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. Ofrecventa cardiaca sub 60 de batai pe minut estedenumita bradicardie. O frecventa cardiaca peste 100 de batai peminut este denumita tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid,neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie ventriculara), sau unritm rapid regulat cu pornire in atrii (flutter atrial). Tot in categoriaaritmiilor intra si anomaliile de conducere a impulsurilor electrice.

Boala coronariana si infarctul miocardic. Daca arterelecoronare ce furnizeaza sangele muschiului cardiac sunt blocate,acesta primeste mai putin oxigen decat are nevoie, determinandaparitia ischemiei sau chiar a necrozei (moartea muschiuluicardiac). Aceasta leziune apare pe electrocardiograma. Semneleprecoce de ischemie cardiaca (scaderea fluxului sanguincoronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea segmentului ST.Semnele precoce de infarct miocardic sunt reprezentate desupradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa infarct, unda Q acomplexului QRS apare mai adanca pe EKG.

Hipertrofia cardiaca (ingrosarea peretilor camerelor). Unelemodificari ale EKG-ului sugereaza ingrosarea muschiului inimii lanivelul uneia sau a mai multor camere. Afectiunile ce pot determinaaparitia hipertrofiei sunt hipertensiuneaarteriala, boala coronariana, cardiomiopatia si bolile valvulare.

Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare si incazul inflamarii muschiului inimii (miocardita) sau a sacului ceinconjoara inima (pericardita).

Modificari chimice (dezechilibre electrolitice). Activitateanormala a inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unorsubstante chimice (denumite electroliti), cum sunt calciul sipotasiul. Niveluri crescute sau scazute ale acestor electroliti,

determina aparitia anumitor aritmii, precum modificari ale undei P,ale complexului QRS sau a undei T.

Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentruafectiuni cardiace sau de alta natura pot determina modificari aleEKG-ului.

Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatuleste interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie,cardiolog sau chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii salede catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fiefectuat, practic, oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fimonitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest proces este denumittelemetrie.Inainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie sa-si indeparteze toatebijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul mainilor si apicioarelor.In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat.Zonele de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasatielectrozii, sunt curatate si eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata sineteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici tampoaneimbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Potfi folositi si electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel sau alcool.In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupaterminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuariitestului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitateamusculara poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sastea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-sitina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 panala 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu,atunci cand se masoara ritmul cardiac.

De retinut!

Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa. Electrozii si gelul pot fi reciatunci cand sunt aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de caldura sau intepatura,atunci cand zona in care vor fi atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea si parulpot fi trase atunci cand electrozii sunt indepartati, ceea ce poate crea un micdisconfort.

Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pecare pacientul o are prescrisa. Unele medicamente pot influenta rezultateleelectrocardiogramei.

Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta esteun test foarte sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru careun pacient sa nu poata efectua o electrocardiograma.Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici uncurent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de electrocutare.

O electrocardiograma este indicata pentru:- evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special cand se suspicioneaza unposibil infarct; alte cauze posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-oelectrocardiograma sunt aritmiile, hipertrofia unei camere (peretii camerei sunt

ingrosati), inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita), scaderea fluxuluisanguin catre inima (ischemia)- monitorizarea activitatii electrice ale inimii- diagnosticarea hipertrofiei ventriculare- monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor medicamente ce potafecta activitatea electrica a inimii- verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare)implantate in inima cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia.O electrocardiograma poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiunicardiace (precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli, palpitatii sau ostare de slabiciune) sau functia cardiaca, atunci cand exista factori de risc pentru bolicardiace (precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiuneaarteriala, sau istoric familial de afectiuni cardiace la varste tinere).

Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice aleinimii.Inima este o pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camerede sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric, faceca muschiul inimii sa se contracte si sa pompeze sangele catre plamani si restulcorpului.Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste micidiscuri metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii suntatasati de piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati laun aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare grafica, pe care oinregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii,este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.

O electrocardiograma poate sa arate:- dovezi ale maririi de volum a inimii- semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii- semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)- probleme ale ritmului cardiac (aritmii)- modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic- semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite).O electrocardiograma nu prevede aparitia unui infarct miocardic.

Endoscopia digestiva superioara

O endoscopie digestiva superioara este, in general, o procedura foarte sigura. Maiputin de o persoana la 1000 dezvolta complicatii. Exista o sansa foarte mica (1 la3000) ca endoscopul sa strapunga esofagul, stomacul sau duodenul – in acest cazeste necesara interventia chirurgicala reparatorie. De asemenea, exista un risc foartemic de infectie.Dupa test este posibila si aparitia unei hemoragii daca se efectueaza si o biopsie,dar, de obicei, se opreste singura, fara a fi necesar un tratament. Daca pacientulvarsa in timpul examinarii si o parte din varsatura este aspirata in plamani apareriscul pneumoniei de aspiratie. Daca apare, aceasta este tratata cu antibiotice.Persoanele cu proteze valvulare sau cu modificari ale valvelor inimii trebuie saprimeasca tratament antibiotic inainte si dupa procedura pentru a preveni aparitiainfectiei. Aceasta investigatie are riscuri mai mari pentru persoanele cu boli de inima,varstnici si pentru cei cu probleme psihice. Desi complicatiile sunt rare, trebuiediscutat cu medicul despre riscurile ce pot aparea in astfel de situatii.

Dupa examinare

Dupa examinare pot aparea:- dureri cardiace- dificultati in a respira de la moderate pana la severe.Dupa endoscopie trebuie sunat medicul specialist imediat daca:- apare sange in varsatura ce poate fi proaspat si rosu sau invechit si cu aspect dezat de cafea- apare febra- apare bradipneea- apar ameteli.

Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare ce permitemedicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinuluisubtire (duodenul) prin intermediul unui instrument subtire, flexibil si prevazut cuun aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Medicul va discuta cu pacientuldespre rezultatele endoscopiei chiar imediat dupa ce aceasta s-a terminat. Totusi,medicamentele administrate pentru o mai buna relaxare pot afecta memoria pentruo scurta perioada de timp, iar medicul va dori sa comunice rezultatele endoscopieidupa ce efectul acestor medicamente a disparut complet.

Endoscopie digestiva superioara

Normal: Esofagul, stomacul si duodenul au un aspect normal

Prezenta ulcerului gastric sau duodenal sau a inflamatiei esofagului(esofagita), a stomacului (gastrita) sau a duodenului. Inflamatia poate fidata de afectiuni ca si boala de reflux gastro-esofagian, boli inflamatoriiale intestinului sau de ulcerul peptic

Hemoragii date de inflamatie, de ulcer, de tumori, leziuni ale esofaguluisau de prezenta varicelor esofagiene (dilatari ale venelor esofagiene)

Prezenta unei hernii hiatale, a unei stricturi sau dilatatii la nivelulesofagului

Modificari:

Prezenta unui corp strain in esofag, stomac sau duoden.

Pot fi prelevate tesuturi dintr-o tumora pentru un diagnostic clar sau se pot luatesuturi si de la nivelul ulceratiei pentru a elimina ipoteza unui cancer gastric. Biopsiapoate fi facuta si pentru a determina daca infectia este data de o bacterie, numitahelicobacter pylori. Rezultatele de laborator vor fi gata dupa cateva zile de laefectuarea endoscopiei.

Factorii ce pot interfera cu examinarea si cu acuratetea rezultatelor pot include:- ingestia de bariu. O endoscopie digestiva superioara nu trebuie facuta la mai putinde doua zile dupa o examinare cu bariu pentru ca medicul sa poata vedea in conditiibune interiorul stomacului si a duodenului- hemoragie masiva a tractului digestiv superior

De retinut!

- o endoscopie digestiva superioara este cea mai buna cale de a examina esofagul,stomacul si duodenul. Spre deosebire de celelalte metode de investigare, endoscopia

permite si realizarea biopsiei pentru determinarea prezentei helicobacter pylori, carese crede ca este cauza principala a ulcerului gastric si duodenal. Cancerul poate fidetectat cu ajutorul endoscopiei sau poate fi exclus acest diagnostic cu ajutorulacestei metode de investigare- endoscopia poate fi facuta dupa ce alte examinari au detectat probleme la nivelultractului digestiv superior. Pentru mai multe informatii trebuie ca pacientii sa fieinformati si despre celelalte examinari ale tubului digestiv superior- endoscopia este o examinare sigura , ce poate fi facuta si copiilor- colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP) poate fi realizata pentru ainvestiga ductele biliare, vezica biliara si pancreasul. Poate fi facuta pentru a evaluaicterul atunci cand se suspicioneaza o obstructie a ductelor biliare sau obstructiaductelor pancreatice sau cand alte examinari (cum ar fi ecografia, tomografia sauexamenul radiologic) nu pot fi concludente. Pentru mai multe informatii trebuieaduse la cunostiinta pacientului notiuni despre colangiopancreatografia retrogradaendoscopica.

Endoscopia digestiva superioara este un procedeu de investigare ce permitemedicului sa exploreze interiorul esofagului, stomacului si a primei parti a intestinuluisubtire (duodenul) prin intermediul unui instrument subtire si flexibil, prevazut cuun aparat optic, ce poarta numele de endoscop. Acest tip de endoscop este introdusprin cavitatea bucala si inainteaza usor la nivelul gatului, pana ajunge la nivelulesofagului, stomacului si apoi a duodenului.Aceasta investigatie poarta uneori numele de esofago-gastro-duodenoscopiedeoarece intregul tract digestiv superior este examinat prin intermediul ei.Cu ajutorul endoscopiei medicul poate vedea ulceratiile, inflamatiile, tumorile,infectiile sau sangerarile de la nivelul tractului digestiv superior. Se pot prelevatesuturi (biopsie), pot fi indepartati polipii si se pot trata hemoragiile de la acest nivelal tubului digestiv. Endoscopia poate dezvalui probleme ce nu sunt descoperite cuajutorul radiologiei si uneori poate fi de ajutor in a elimina necesitatea uneiinterventii chirurgicale exploratorii.

O endoscopie digestiva superioara poate fi facuta pentru:- detectarea inflamatiei de la nivelul esofagului (esofagita) sau a complicatiilor boliide reflux gastro-esofagian. Complicatiile pot include stricturile esofagiene sauesofagul Barrett (definita ca metaplazia intestinala a epiteliuluiesofagian), afectiune ce creste riscul dezvoltarii cancerului esofagian- detectarea herniei hiatale, a ulcerului gastric si esofagian, a inflamatiilor, tumorilorsau a altor probleme de la nivelul tractului digestiv superior. Aceste probleme pot fidepistate initial la examenul radiologic sau la alte examinari pentru tractul digestivsuperior iar endoscopia este facuta pentru o evaluare ulterioara a modificarilordescoperite- determinarea cauzei hematemezei (voma cu sange de origine digestiva)- determinarea cauzei persistentei durerii in abdomenul superior sau a senzatieide balonare, a cauzei disfagiei (senzatie de jena sau de blocare in timpul deglutitiei),a cauzei varsaturilor si a pierderii inexplicabile in greutate- diagnosticul infectiilor esofagiene cauzate de diferite bacterii, fungi sau virusuri- verificarea vindecarii ulcerului gastric- examinarea stomacului si a duodenului dupa o interventie chirurgicala- a determina daca exista un blocaj intre stomac si duoden (obstructie la nivelulpilorului)

Endoscopia mai poate fi utilizata in urmatoarele situatii:

- pentru obtinerea unui diagnostic de urgenta in privinta leziunilor esofagienedatorita ingestiei de substante chimice, otravitoare- prelevarea de tesuturi (biopsie) pentru a putea fi examinate in laborator. In timpulendoscopiei o biopsie poate fi facuta pentru a ajuta in detectarea esofagului Barrett- diagnosticul infectiei cu un anumit tip de bacterie, numita helicobacter pylori, carese crede ca este cauza principala a ulcerului gastric- indepartarea polipilor gastro-intestinali- tratarea hemoragiilor gastro-intestinale, inclusiv a sangerarilor cauzate de variceleesofagiene (dilatarea venelor esofagului inferior, determinata de hipertensiuneaportala)- extragerea obiectelor straine ce pot fi inghitite- investigarea aparitiei anemiei (diminuarea cantitatii de hemoglobina), ce poate fidata si de o hemoragie digestiva superioara.

Inainte de efectuarea unei endoscopii digestive superioare pacientul trebuie sacomunice doctorului daca:- are o alergie la vreun medicament, inclusiv la medicamentele anestezice- urmeaza un tratament medicamentos- are probleme cu sangerarea sau daca urmeaza un tratament cu anticoaugulante,cum ar fi warfarina- are afectiuni cardiace- exista posibilitatea unei sarcini- este diabetic si urmeaza un tratament cu insulina.In ziua examinarii nu trebuie sa fie luate medicamente antiacide sau citoprotectoare(sucralfat). Aceste medicamente pot produce dificultati medicului in vizualizareatubului digestiv superior.

Daca se realizeaza prelevarea de tesuturi sau sunt indepartati polipi, poate apareao hemoragie. De cele mai multe ori aceasta inceteaza de la sine, fara un tratamentspecific. Pentru reducerea riscului de producere a hemoragiei cu cateva zile inaintede endoscopie trebuie evitate mai ales aspirina, dar si medicamenteleantiinflamatoare nesteroidiene. Daca pacientul urmeaza un tratament cuanticoagulante, medicul va recomanda oprirea temporara a acestuia inainteaexaminarii.Cu 6 pana la 8 ore inaintea testului, pacientul nu trebuie sa manance sau sa bea.Un stomac gol ajuta doctorul sa-l vizualizeze mult mai bine. De asemenea, se reducesi riscul de producere a varsaturilor. In cazul varsaturilor exista un risc mic deproducere a aspiratiei continutului stomacului in plamani. Daca aceasta examinare seface intr-o situatie de urgenta, va fi introdusa o sonda nazogastrica (un tub prin nassau gura pana in stomac) pentru a elimina continutul stomacului.Pacientii trebuie sa fie insotiti pentru ca dupa examinare nu sunt capabili sa conducadeoarece inaintea examinarii acestia sunt sedati. Inaintea testului pacientii se vorimbraca cu un halat de spital si vor lasa deoparte ochelarii, lentilele de contact,bijuteriile sau placa dentara. Pentru confortul pacientului este bine ca acesta saurineze inaintea examinarii.

O endoscopie gastro-intestinala se efectueaza, de obicei, intr-o sala speciala pentruaceasta examinare sau intr-o sala de chirurgie. De obicei nu este necesarainternarea peste noapte a pacientului. Aceasta examinare poate fi facuta de ungastroenterolog, medic de familie, internist sau chirurg. In general sunt necesari siunul sau doi asistenti medicali. Inaintea procedurii sunt efectuate testede sange pentru a verifica faptul ca nu exista modificari ale hemoleucogramei(examen citologic al sangelui circulant) sau probleme ale coagularii sangelui.

Inaintea examinarii gatul pacientului va fi amortit cu un spray anestezic, prinadministrarea unei pastile sau prin gargara cu un lichid anestezic, pentru a usurapatrunderea endoscopului. Putin dupa inceperea procedurii este prinsa o linievenoasa la nivelul bratului pacientului. Prin aceasta se vor primi medicamente ce vorreduce disconfortul si vor relaxa pacientul si, uneori, pot fi administratemedicamente ce reduc secretia gastrica. Pe perioada investigatiei vor fi administratemedicamente sedative in perfuzia intravenoasa. Pacientul se va simti relaxat dar, inacelasi timp, va putea si coopera cu medicul.Pacientul va fi rugat sa se intinda pe partea stanga, cu capul putin inclinat spreinainte. O piesa bucala va fi introdusa pentru a proteja endoscopul de dintiipacientului. Apoi, capatul lubrificat al endoscopului va fi introdus incet in gura,doctorul presand usor limba pentru ca aceasta sa nu stea in calea endoscopului.Pacientul poate fi rugat sa inghita pentru a ajuta la o mai buna manevrare aendoscopului. Trebuie retinut ca endoscopul nu este mai gros decat majoritateaalimentelor si nu va ingreuna respiratia.

In momentul in care endoscopul este in esofag pacientul isi va tine capul dreptpentru a usura patrunderea endoscopului prin esofag. In timpul examinarii pacientulnu trebuie sa inghita decat atunci cand i se cere. Un asistent medical vaindeparta saliva cu ajutorul unui aspirator sau pacientului i se va permite sa salivezepe laterala gurii.Doctorul va avansa incet cu endoscopul si va vizualizaperetii esofagului, stomacului si duodenului fie printr-un aparat atasat la celalaltcapat al endoscopului fie uitandu-se pe un monitor. Prin endoscop pot fi introduseaer si apa pentru a curata zona de examinare sau pentru a obtine o imagine maibuna. De asemenea, se pot si aspira aerul sau secretiile. O camera atasataendoscopului preia o serie de imagini pentru vizualizarea la monitor si inregistreaza oserie de imagini pentru studiul ulterior. Instrumentele chirurgicale ( forceps biopsicsau periute) pot fi, de asemenea, introduse prin endoscop pentru prelevareatesuturilor. Pentru ai fi medicului mult mai usor sa vizualizeze diferitele parti aletractului digestiv superior, pacientul va fi repozitionat sau va fi aplicata o presiuneusoara pe abdomenul acestuia. Cand examinarea este completa endoscopul esteretras usor.

Dupa examinare

Intreaga examinare dureaza aproximativ 30 de minute din care partea de endoscopieefectiva e de doar 5 pana la 10 minute. Dupa examinare pacientul va stala reanimare unde va fi monitorizat o ora sau doua. Daca gatul pacientului a fostamortit inainte de examinare, acesta va putea sa manance sau sa bea doar dupa cegatul nu-i va mai fi amortit si reflexele de inghitire revin la normal. Aceasta perioadadureaza una - doua ore, dupa care pacientul isi poate relua activitatile zilnice. Pentrusiguranta pacientului, acesta va trebui sa nu conduca la plecarea din spital.

Pacientul poate simti o durere scurta ca o intepatura in momentul in care acul esteplasat in vena. Sprayul anestezic aplicat la nivelul gatului are un gust amar si vaduce la amortirea limbii si a gatului. Unii oameni au senzatia ca nu pot respiradatorita prezentei endoscopului, dar este o falsa senzatie data de anestezic.Intotdeauna exista suficient spatiu in jurul tubului pentru a putea respira, atat lanivelul gurii cat si al gatului. Pacientul trebuie sa se relaxeze si sa respire incet siprofund.

In timp ce tubul este miscat, pacientul poate simti senzatiide voma, greata, balonare sau usoare dureri abdominale. Daca disconfortul estesever trebuie avertizat medicul printr-un semn dinainte stabilit sau cu o usoarabataie pe mana. Chiar daca in timpul examinarii pacientul nu poate vorbi, el, totusi,poate comunica cu echipa medicala.Medicatia intravenoasa va provoca somnolenta. Alte efecte secundare – cum ar fidificultatea vorbirii, senzatia de gura uscata sau vederea incetosata – pot duracateva ore dupa examinare. Medicatia poate face ca pacientul sa nu-si maiaminteasca prea multe din timpul examinarii.

Dupa examinare

Dupa examinare pacientul poate ragai si se poate simti balonat pentru o perioadascurta de timp. De asemenea, pacientul poate simti gatul uscat si iritat sauchiar inflamat sau poate fi usor ragusit. Aceste simptome pot dura cateva zile.Administrarea unor pastile pentru gat si gargara cu apa calda si sarata pot ajuta laeliminarea acestor simptome. Nu trebuie consumat alcool dupa examinare.Dupa examinare trebuie anuntat doctorul imediat daca:- apare hematemeza sau melena (scaune inchise la culoare, cu sange)- apar dificultati in inghitire sau in vorbire- apare tahicardia (cresterea frecventei cardiace) sau bradipneea- apar dureri cardiace sau abdominale- apar dureri de gat sau de umeri- apare febra.

Examinari ale tractului digestiv superior

Aceste examinari sunt efectuate fie in cabinetul medicului, fie in camere specialepentru aceste examinari. Aceste investigatii nu necesita spitalizarea peste noapte.Examinarea poate fi facuta de un medic radiolog sau de un tehnician radiolog.

Trebuie ca pacientul sa imbrace un halat de spital si sa lase de o parte bijuteriilesi placa dentara, daca este cazul. Nu se poate fuma sau mesteca guma in timpulexaminarii deoarece aceste activitati stimuleaza secretia gastrica si incetinescdigestia.

Pacientul va sta intins pe o placa, ce transmite razele X, ce va fi adusain fata unui aparat de radiologie. Pacientul va sta in siguranta iar medicul se vaasigura de intregul lui confort in momentul schimbarii pozitiei.

Dupa o examinare radiologica prealabila pacientul va fi indrumat sa inghita bariul,acest lucru fiind repetat pe toata durata examinarii. Medicul va indruma pacientul catsi cand sa bea bariul. La sfarsitul examinarii pacientul poate sa fi baut intre o cana sidoua cani si jumatate cu mixtura de bariu.

Radiologul va urmari trecerea bariului prin tractul digestiv prin intermediulfluoroscopiei si de asemenea poate efectua si cateva radiografii. Placa va fi inclinatasub diferite unghiuri pentru o mai buna imprastiere a bariului. Se va presa usorabdomenul pacientului cu o curea sau chiar cu mana examinatorului. Se poate camedicul sa ceara pacientului sa tuseasca pentru a observa efectul tusei asuprafluxului de bariu.

Daca se face o examinare in dublu contrast pacientul va sorbi lichidul cu bariu cuajutorul unui pai sau va lua tablete care elibereaza dioxid de carbon lanivelul stomacului. Aerul sau gazele ajuta la o mai buna vizualizare a stomacului situbului digestiv chiar pana in cele mai mici detalii.

Daca se face examinarea intregului tub digestiv pacientul va inghiti o solutie de bariuiar medicul radiolog va urmari pasajul bariului din intestinul subtire in cel gros si vaface radiografii la fiecare 30 de minute.

Examinarea esofagului poate dura intre 10 si 20 de minute, iar examinarea tubuluidigestiv superior mai poate dura inca 10 sau 20 de minute. Aceste examinari pot fifacute in acelasi timp. Examinarea tubul digestiv superior impreuna cu examinareaintestinului subtire poate dura pana la 2 ore sau chiar pana la 6 ore. In unele cazuripacientul va fi rugat sa se reintoarca in spital dupa 24 de ore pentru a-i mai fi facuteo serie de radiografii.

Dupa ce examinarea a fost incheiata pacientul poate manca si bea ceea ce doreste,asta doar in cazul in care medicul nu va interzice un anumit aliment.

Acestuia i se va administra si un laxativ pentru a elimina mai repede bariuldin organism. De asemenea, hidratarea cu foarte multe lichide poate fi de ajutor.

Ceea ce se simte in timpul investigatiei

Bariul este un lichid de consistenta crescuta, cu un aspect laptos ce poate fi uneoridificil de inghitit. Uneori este indulcit si sunt adaugate arome (de ciocolata saucapsuni) pentru a-l face mai usor de inghitit. Inclinarea placii pe care este asezatpacientul poate fi uneori neplacuta si unii pacienti pot avea un usor disconfort, atuncicand se aplica o usoara presiune pe abdomenul acestora. Multi pacienti in timpulexaminarii se simt balonati si au senzatii de greata.

In primele trei zile dupa examinare pacientul poate avea scaunul cu aspect albiciosdin cauza bariului inghitit. Daca pacientul nu observa acest scaun albicios poate fivorba de o modificare importanta suferita de mucoasa tubului digestiv sau de oscadere a motilitatii intestinale si trebuie sa revina la un control medical. Daca bariulramane la nivelul tubului digestiv se poate intari si cauza obstructia tubului digestiv.

Pacientul trebuie sa comunice medicului daca:

- urmeaza tratamente medicamentoase, in special daca urmeaza tratament cumetformin pentru tratarea diabetului- este alergic la vreun medicament- este alergic la bariu si sau la alte substante radio-opace- exista siguranta sau suspiciunea de a avea o sarcina. Aceste examinari nu se fac peperioada sarcinii deoarece exista riscul afectarii fatului de radiatii.

Pacientul trebuie sfatuit ca inainte de aceste investigatii, cu cateva zile, sa urmezeo dieta bogata in fibre alimentare. Pacientul trebuie sa nu manance cu 12 oreinaintea examinarii si de asemenea, trebuie sa opreasca tratamentele

medicamentoase. Cu 12 ore inainte de investigatii este interzis ca pacientul safumeze.

In seara dinaintea examinarii pacientul va fi sfatuit sa ia un laxativ pentru a ajuta laeliminarea alimentelor din tubul digestiv. Daca in stomac se mai afla resturialimentare, inainte de inceperea examinarii va fi introdusa o sonda nazogastricapentru o mai buna eliminare a continutului stomacului.

Daca se face si examinarea intestinului subtire pacientul va trebui sa astepte oanumita perioada. Aceasta examinare poate dura pana la 6 ore si poate fi sfatuitpacientul sa-si aduca o carte sau sa desfasoare o activitate silentioasa pentrutrecerea mai rapida a timpului.

Examinarile tractului digestiv superior sunt folosite pentru urmatoarele situatii:

- determinarea cauzelor simptomelor gastrointestinale cum ar fi: dificultatile lainghitire, varsaturile, regurgitarea alimentelor sau durerile abdominale (inclusivarsurile sau durerile chinuitoare epigastrice). Aceste simptome pot fi date de o seriede afectiuni printre care si hernia hiatala (tip de hernie diafragmatica care apare lanivelul orificiului esofagian al diafragmului si care consta in hernierea unei portiunia stomacului intratoracic)- determinarea prezentei stricturilor, ulceratiilor, tumorilor, polipilor sau a stenozelorpilorice- detectarea zonelor de inflamatie intestinala, depistarea sindromuluide malabsorbtie sau a tulburarilor de motilitate intestinala- evaluarea simptomelor de genul pierdere inexplicabila in greutate sau persistentadiareei- detectarea corpurilor straine inghitite accidental.

Aceste examinari nu sunt recomandate de rutina de medicii specialisti in cazul unorpacienti care nu au simptome gastrointestinale, dar totusi pot fi recomandate atuncicand pacientul:

- are dificultati la inghitire- este cunoscut cu boala Crohn- este suspicionata o obstructie la nivelul intestinal- are dureri abdominale ce se amelioreaza o data cu alimentatia.

Investigatiile tubului digestiv superior examineaza partea superioara si mijlocie atractului digestiv folosind substante de contrast, fluoroscopia si examinarearadiologica. Rezultatele preliminarii sunt gata in una pana la trei zile.

Investigatii ale tubului digestiv superior

Normal: Esofagul, stomacul si intestinul subtire sunt normale

Examinarea esofagului poate releva urmatoarele: stricturi; inflamatie; omasa tumorala ce obstructioneaza esofagul; o hernie hiatala sau prezentavaricelor esofagiene (dilatarea venelor esofagiene). De asemenea se poatereleva si modificarea motilitatii esofagiene sau prezenta refluxului gastro-esofagian (pe baza observarii refluxului de bariu)

Patologic

Aceste investigatii pot arata ulceratii ale stomacului (ulcer gastric) sau a

duodenului (ulcer duodenal), prezenta unei mase tumorale sau a unormetastaze la nivelul stomacului sau duodenului

Examinarea intestinului subtire poate arata inflamatia mucoasei la acestnivel (boala Crohn) sau leziuni la nivelul mucoasei intestinale ce potexplica atrofia vilozitatilor intestinale-specifice bolii celiace (boalasugarului sau copilului mic caracterizata clinic printr-o denutritieprogresiva cu cresterea volumului abdomenului, oprire acresterii, rahitism, osteomalacie si diaree cu steatoree). Uneori alteexaminari, cum ar fi endoscopia sunt necesare pentru a evalua acesteinformatii.

Exista intotdeauna griji in ceea ce priveste expunerea la razele X, inclusiv in cazulunui nivel mic de radiatii, necesare acestei examinari. Totusi riscul iradierii este micin comparatie cu potentialele efecte benefice ale acestei examinari.

Bariul nu este absorbit in sange, deci reactiile alergice sunt foarte rare.

Exista o mica posibilitate ca pacientul sa se inece in timp ce inghite solutia de bariu.Acest lucru poate duce la aspirarea solutiei de bariu in plamani.

Alte riscuri sunt relativ mici si acestea pot include obstructia tubului digestiv (datoritaretinerii bariului) sau patrunderea bariului in cavitatea abdominala printr-o ulceratie ce a erodat stomacul (ulcerul perforat) sau peretele intestinal. Un anumittip de substanta de constrast (gastrografin) poate fi folosita in aceste situatii siatunci cand se suspecteaza o posibila obstructie a tractului digestiv. Exista si unanumit risc in folosirea laxativelor puternice atunci cand exista o obstructie acolonului (colita ulcerativa) sau alte afectiuni ale colonului.

Bariul nu este absorbit in sange, deci reactiile alergice sunt foarte rare.

Exista o mica posibilitate ca pacientul sa se inece in timp ce inghite solutia de bariu.Acest lucru poate duce la aspirarea solutiei de bariu in plamani.

Alte riscuri sunt relativ mici si acestea pot include obstructia tubului digestiv (datoritaretinerii bariului) sau patrunderea bariului in cavitatea abdominala printr-o ulceratiece a erodat stomacul (ulcerul perforat) sau peretele intestinal. Un anumit tip desubstanta de constrast (gastrografin) poate fi folosita in aceste situatii si atunci candse suspecteaza o posibila obstructie a tractului digestiv. Exista si un anumit risc infolosirea laxativelor puternice atunci cand exista o obstructie a colonului (colitaulcerativa) sau alte afectiuni ale colonului.

Examinarile tractului digestiv superior cuprind o serie de investigatii ce utilizeazatehnicile radiologice, substante de contrast si fluoroscopia pentru a investiga parteasuperioara si de mijloc a tractului digestiv. Inaintea examinarii trebuie ca pacientulsa inghita o solutie de bariu (o substanta de contrast). Bariul este de multe oricombinat cu o substanta anestezica. Medicul va urmari apoi traseul bariuluiprin esofag, stomac si duoden cu ajutorul fluoroscopiei prin conectarea la unmonitor. Cateva imagini radiologice sunt luate in timpul examinarii, in momentediferite si in portiuni diferite ale tractului digestiv. Dupa examinarea tractului digestivsuperior poate fi facuta si examinarea rapida a intregului intestin subtire.

Endoscopia digestiva superioara ce foloseste un tub flexibil, subtire si prevazut cu ocamera video pentru examinarea esofagului, stomacului si a duodenului, a inlocuit oserie de examinari ale tubului digestiv superior, in anumite cazuri.

Factorii ce pot interfera in buna desfasurare a investigatiei sau asupra acuratetiirezultatelor sunt:

- prezenta in exces a gazelor din intestin- nerespectarea restrictiei de a manca sau de a fuma- datorita placii dentare, bijuteriilor sau altor obiecte care blocheaza razele X,deoarece acestea acopera o anumita parte a tubului digestiv, pe care mediculdoreste sa o vada.

De retinut!

Motilitatea gastro-intestinala poate fi investigata daca se observa modificari alecontractiilor tubului digestiv ce pot aparea la examinarile acestuia.

Miscarea coloanei de bariu prin tubul digestiv este urmarita in diferite momente pe operioada de 24 de ore dupa ce bariul a fost inghitit. O colonoscopie ar putea finecesara pentru confirmarea diagnosticelor rezultate in urma acestor investigatii.

Endoscopia digestiva superioara ce foloseste endoscopul (un tub flexibil, subtire siprevazut cu o camera video) a inlocuit in multe din cazuri aceste examinari, desiacestea sunt mult mai ieftine.

Aceste investigatii au si o serie de limite:

- nu pot detecta cu usurinta inflamatia mucoasei gastrice (gastrita) sau esofagiene(esofagita) sau ulcerele mai mici de 6,4 mm in diametru- nu poate detecta infectia cu helicobacter pylori, care se crede ca este cauza ceamai importanta a ulcerului gastric- daca este observata o modificare nu poate fi facuta biopsierea acesteia.

Investigatiile tubului digestiv superior examineaza partea superioara si mijlocie atractului digestiv folosind substante de contrast, fluoroscopia si examinarearadiologica. Rezultatele preliminarii sunt gata in una pana la trei zile.

Investigatii ale tubului digestiv superior

Normal: Esofagul, stomacul si intestinul subtire sunt normale

Examinarea esofagului poate releva urmatoarele: stricturi; inflamatie; omasa tumorala ce obstructioneaza esofagul; o hernie hiatala sau prezentavaricelor esofagiene (dilatarea venelor esofagiene). De asemenea se poatereleva si modificarea motilitatii esofagiene sau prezenta refluxului gastro-esofagian (pe baza observarii refluxului de bariu)

Aceste investigatii pot arata ulceratii ale stomacului (ulcer gastric) sau aduodenului (ulcer duodenal), prezenta unei mase tumorale sau a unormetastaze la nivelul stomacului sau duodenului

Patologic

Examinarea intestinului subtire poate arata inflamatia mucoasei la acestnivel (boala Crohn) sau leziuni la nivelul mucoasei intestinale ce pot

explica atrofia vilozitatilor intestinale-specifice bolii celiace (boalasugarului sau copilului mic caracterizata clinic printr-o denutritieprogresiva cu cresterea volumului abdomenului, oprire acresterii, rahitism, osteomalacie si diaree cu steatoree). Uneori alteexaminari, cum ar fi endoscopia sunt necesare pentru a evalua acesteinformatii.

Investigatiile tubului digestiv superior examineaza partea superioara si mijlocie atractului digestiv folosind substante de contrast, fluoroscopia si examinarearadiologica. Rezultatele preliminarii sunt gata in una pana la trei zile.

Investigatii ale tubului digestiv superior

Normal: Esofagul, stomacul si intestinul subtire sunt normale

Examinarea esofagului poate releva urmatoarele: stricturi; inflamatie; omasa tumorala ce obstructioneaza esofagul; o hernie hiatala sau prezentavaricelor esofagiene (dilatarea venelor esofagiene). De asemenea se poatereleva si modificarea motilitatii esofagiene sau prezenta refluxului gastro-esofagian (pe baza observarii refluxului de bariu)

Aceste investigatii pot arata ulceratii ale stomacului (ulcer gastric) sau aduodenului (ulcer duodenal), prezenta unei mase tumorale sau a unormetastaze la nivelul stomacului sau duodenului

Patologic

Examinarea intestinului subtire poate arata inflamatia mucoasei la acestnivel (boala Crohn) sau leziuni la nivelul mucoasei intestinale ce potexplica atrofia vilozitatilor intestinale-specifice bolii celiace (boalasugarului sau copilului mic caracterizata clinic printr-o denutritieprogresiva cu cresterea volumului abdomenului, oprire acresterii, rahitism, osteomalacie si diaree cu steatoree). Uneori alteexaminari, cum ar fi endoscopia sunt necesare pentru a evalua acesteinformatii.

Exudatul faringian

De obicei nu exista riscuri legate de recoltarea secretiilor faringiene. Mediculspecialist va explica pacientului riscurile care pot aparea.

Pacientul va trebui sa incline capul pe spate si sa deschida gura cat de mult posibil.Medicul specialist va efectua presiune pe limba cu ajutorul unei spatule plate(apasator de limba), apoi va examina gura si gatul. Cu ajutorul unui tampon steril seva preleva o mostra de secretii de la nivelul partii posterioare a faringelui, din jurulamigdalelor si de la nivelul oricarei zone inflamate a cavitatii bucale.Mostra de secretii faringiene poate fi obtinuta si prin spalatura faringiana. Aceastaprocedura presupune efectuarea unor gargare cu mici cantitati de apa sarata, apoieliminarea lichidului intr-un recipient steril. Aceasta metoda ofera o cantitate maimare de secretii, crescand acuratetea rezultatului culturii faringiene.In cazul copiilor recoltarea se poate efectua prin punerea pacientului sa tuseasca lanivelul unui recipient steril, se mai numeste metoda "metoda placilor tusite". Acestlucru evita traumatizarea inutila a copilului.

Ce se simte in timpul recoltarii secretiilor?

In timpul recoltarii secretiilor poate aparea senzatie de voma in momentul atingeriipartii posterioare a faringelui cu tamponul. Manevra poate fi dureroasa daca faringeleeste inflamat (rosu).

Cultura faringiana se poate efectua pentru:

- determinarea cauzei unei dureri faringiene, majoritatea durerilorfaringiene sunt cauzate de virusuri, o cultura faringiana ajuta la diferentierea uneiinfectii bacteriene de una virala, prin identificarea organismului ce cauzeaza infectiase poate hotara mai usor tratamentul- pentru identificarea persoanelor care sunt infectate, dar care nuau simptomatologie, insa pot raspandi infectia, aceste persoane se numesc purtatori.

Cum trebuie sa ne pregatim?

Nu este nevoie de o pregatire speciala pentru efectuarea culturii faringiene. Serecomanda informarea medicului specialist in cazul in care pacientul a luat recentantibiotice.

Cultura faringiana este o metoda prin care se identifica prezenta unei infectiibacteriene, fungice (ciuperca) sau virale la nivelul faringelui. Rezultatul testului estegata in una sau doua zile, in functie de tipul de microorganism testat. De exemplutestarea prezentei infectiei fungice poate dura mai mult (pana la 7 zile).

Cultura faringiana

Normal (rezultat negativ) Nu exista crestere a microorganismelor lanivelul culturii (bacterii, fungi sau virusuri)

Exista crestere bacteriana la nivelul culturii. Celmai frecvent exista infectii cu bacterii careproduc:

- infectii faringiene streptococice, scarlatinasau febra reumatica (streptococ B hemoliticde grup A)

- meningita (Neisseria meningitidis)

- difteria (Corynebacteriae diphteriae)

- tuse convulsiva (Bordetela pertussis)

Fungii (Candida albicans) care produc afte, potcreste de asemenea la nivelul culturiifaringiene.

Anormal (rezultat pozitiv)

Virusurile care pot creste la nivelul culturii sunt:

- enterovirusul

- virusul Epstein-Barr

- herpesvirusuri

Un exudat faringian este un examen care identifica prezenta unei infectii bacteriene,fungice sau virale la nivelul regiunii faringiene (gatului). O mostra de secretii esteprelevata de la nivelul cavitatii faringiene si este plasata intr-un recipient carestimuleaza cresterea microorganismului care a determinat boala (in cazul in careacesta exista). Tipul de organism va fi identificat ulterior prin examinarela microscop, prin efectuarea unor teste chimice sau prin ambele metode. In cazul incare pe mediul de cultura nu creste nici un organism, testul este negativ.

Exemple ale unor microorganisme care pot determina afectiuni ale faringelui sunt:

- Candida albicans, acest fung (ciuperca) determina aparitia de afte bucale,o infectie a cavitatii bucale si a limbii- Neisseria meningitidis, aceasta bacterie poate determina meningita- Streptococul de grup A, aceasta bacterie poate determina infectiestreptococica a faringelui, scarlatina sau febra reumatica. In cazul in care sesuspecteaza o infectie streptococica la nivelul faringelui, se recomanda efectuareaunui test rapid (test rapid streptococic), inainte de efectuarea culturii de la nivelulfaringelui. Rezultatele testului rapid sunt gata in 10 minute (comparativ cu una saudoua zile cat dureaza cultura faringiana). In cazul in care rezultatele testului rapidsunt pozitive, se poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice. Cultura de lanivelul faringelui este mult mai sensibila decat testul rapid. Testul rapid poate darezultate fals negative, chiar daca exista infectie streptococica. Daca rezultateletestului rapid sunt negative, specialistii recomanda efectuarea unei culturi faringiene,pentru excluderea unei infectii streptococice.

In cazul in care cultura este pozitiva, se poate efectua un test de sensibilitate amicroorganismului la antibiotice (antibiograma).

- tratament recent cu antibiotice, acesta poate impiedica cresterea organismelor lanivelul culturii- contaminarea culturii faringiene cu alte tipuri de bacterii intalnite la nivelul cavitatiibucale- folosirea de antiseptice bucale poate modifica rezultatele testului.

De retinut!

- in cazul in care este necesara testarea pentru o infectie faringiana, alegerea intreefectuarea unui test rapid streptococic si efectuarea unei culturi faringiene poate fidificila; de aceea se recomanda consultarea medicului specialist pentru luarea uneidecizii adecvate- majoritatea infectiilor faringelui (gatului) sunt cauzate de virusuri, cu toate acestea,unele infectii pot fi cauzate de o bacterie numita Streptococ, iar afectiunea senumeste infectie streptococica, complicatiile infectiei streptococice sunt rare, dar potaparea in cazul in care infectia nu este tratata adecvat cu antibiotice, complicatiilepot include febra reumatica, glomerulonefrita, sinuzita sau infectie la nivelul urechii

- o cultura negativa exclude de obicei, dar nu intotdeauna, existenta unei infectiifaringiene, factori ce pot influenta rezultatul includ cantitatea de secretii recoltate,modalitatea de efectuare a culturii, tipul de cultura efectuata si tratamenteanterioare cu antibiotice- sensibilitatea bacteriei la antibiotice (antibiograma) se poate efectua pentru a alegetratamentul cel mai adecvat impotriva bacteriei sau virusului identificat prin culturafaringiana- unele persoane pot fi purtatoare de bacterii la diferite niveluri, dar nu dezvoltasemne sau simptome de infectie; deoarece 30% dintre copii mici si adolescenti pot fipurtatori, o cultura faringiana este recomandata in acest caz numai daca istoriculpacientului si examenul fizic sugereaza prezenta unei infectii.

Fetoscopia – Metoda invaziva de diagnostic

- Suspiciune de malformatii fetale neconcludente echografic.- Sarcina gemelara univitelina cu un fat plurimalformat.- Sarcina gemelara cu sindrom de fat transfuzat.- Spina bifida.- Sindroame obstructive urinare joase.- Gastroschisis.- Hernie diafragmatica.- Sindrom de banda amniotica.- Aneuploidii suspicionate neconcludente dupa amniocenteza si cariotipare.

Complicatii:- Scurgere de lichid amniotic.- Pierdere fetala.- Corioamniotita.- Izoimunizare Rh.- Leziuni retiniene fetale datorita luminii folosite.

Dificultati:- Necesita pregatire speciala din partea ginecologului.- Aparatura extrem de scumpa.

- Procedura necesita conditii de asepsie riguroase similare celor dintr-o interventiechirurgicala.- Necesita aparatura si instrumente extrem de sofisticate:

- Telescop al carui diametru este de 1mm.- Teaca de lucru cu trocar obturator cu ajutorul caruia se punctioneaza

abdomenul matern si se intra in cavitatea amniotica.- Camera video atasata telescopului, similara celei folosite in laparoscopie.- Sursa de lumina rece cu cablu optic flexibil.- Monitor TV de inalta rezolutie pe care se urmaresc imaginile obtinute.

- Mama este sedata sau chiar se instituie o anestezie pe vena.- Se descopera prin scanare echografica o zona a cavitatii amniotice in care sa nuexiste placenta interpusa.- Se introduce trocarul cu obturator si se patrunde in cavitatea amniotica sub controlechografic.- Se extrage obturatorul si se introduce telescopul atasat la camera si la sursa delumina.- Imaginile se vizualizeaza pe ecranul monitorului.

Fetoscopia reprezinta cea mai recenta achizitie a metodelor invazive de studiere afatului si totodata regina acestor tipuri de interventie. Reprezinta vizualizarea directaa fatului cu ajutorul unui telescop extrem de fin (cel mai subtire are diametrul de1mm!!!!) si captarea imaginilor cu ajutorul unei camere video externe cu proiectarealor pe un monitor TV. Tehnologia este cea folosita in laparoscopie si histeroscopie cumentiunea ca miniaturizarea este dusa la extrem (telescop, foarfeci, pense, etc).Exista doua tipuri de interventie fetoscopica: cea diagnostica si cea interventionala,operativa (ca si in cazul laparoscopiei). Cea interventionala se face numaitransabdominal si aceasta dupa saptamana 15-16. fetoscopia diagnostica poate fifacuta inainte de 14 saptamani transcervical, cand camera patrunde doar pana incavitatea corionica, care contine sacul amniotic in care se dezvolta embrionul/fatul,acesta putand fi vizualizat prin transparenta membranei amniotice.

Fibroza chistica (Mucoviscidoza) - Screeningulpurtatorilor de anomalii genetice

Testele genetice sunt disponibile pentru screeningul persoanelor care doresc sa afledaca sunt sau nu purtatoare ale genei defective de fibroza chistica. Acest tip de testegenetice permit parintilor sa afle daca au un risc crescut de a avea un copil cu fibrozachistica. Orice persoana care este interesata sa depisteze daca este sau nu purtatoral genei defective de fibroza chistica, poate solicita acest test, dar el nu va fi efectuatfara indicatia unui medic specialist. Sfatul genetic trebuie facut inaintea testelorgenetice, deoarece acesta explica parintilor semnificatia testelor genetice si arezultatelor posibile obtinute.

Screeningul purtatorilor de fibroza chistica se recomanda urmatoarelor persoane:- adultii care au in familie rude cu fibroza chistica- partenerii persoanelor cu fibroza chistica; daca un partener are fibroza chistica sicelalalt este purtator al genei defective de fibroza chistica, atunci copilul va avea50% sansa sa dezvolte fibroza chistica- cuplurile care planuiesc sa conceapa copii- femeile insarcinate (si partenerii lor) care necesita ingrijire prenatala, indiferent deistoricul familial.

Decizia de a participa la screeningul fibrozei chistice este proprie fiecarei persoane.In cazul in care exista o suspiciune legata de prezenta genei defective la unul dintreparteneri, acestia pot sa solicite efectuarea unui test pentru a depista prezentagenei. Aceasta suspiciune apare atunci cand oricare dintre parteneri are rudeapropiate cu fibroza chistica.

Unele persoane pot solicita acest test pentru a determina riscul caaceasta afectiune sa apara la copil. La albi, aproximativ 1 din 29 de persoane estepurtator al genei defective de fibroza chistica, aceasta incidenta fiind mai mica la alterase sau grupuri etnice.

Testarea pentru depistarea purtatorilor genei defective de fibroza chistica estecostisitoare, astfel incit acest fapt poate influenta decizia de a fi sau nu testat.Solicitarea testarii starii de purtator al genei defective de fibroza chistica, poate venisi de la o gravida, iar rezultatele pot influenta decizia de a pastra sau nu sarcina sauo vor ajuta pe gravida sa ia o hotarare privind ingrijirea nou-nascutului.

Fibroza chistica (FC) este o anomalie mostenita care este determinata de modificarea(mutatia) genei care cauzeaza fibroza chistica. Aceasta este o boala cronica,progresiva, in care mucusul devine vascos, aderent si uscat. Mucusul se acumuleazasi blocheaza pasajele din diferite organe, in special la nivelul plamanilorsi pancreasului. La nivelul plamanilor, mucusul poate determina probleme respiratoriisevere si aparitia unor afectiuni pulmonare. La nivelul pancreasului, mucusulcauzeaza afectare digestiva si malnutritie, care pot determina afectarea cresterii sidezvoltarii normale.Fibroza chistica este de obicei diagnosticata in timpul copilariei. In timp ce sperantade viata pentru persoanele cu fibroza chistica este de aproximativ 32 de ani, noiletratamente imbunatatesc controlul simptomelor si cresc astfel speranta de viata.

Screeningul purtatorilor de fibroza chistica este o analiza a sangelui care determinadaca persoana este sau nu purtatoarea genei defective ce determina fibroza chistica.Analiza ajuta la determinarea riscului unui cuplu de a avea un copil cu fibrozachistica.

Sunt mai multe motive pentru care o persoana poate lua hotararea de a nu participala screening:- considera ca riscul de a fi purtator al genei defective de fibroza chistica este foartemic; acesta este valabil in cazul persoanelor afro-americane sau alasiaticilor; incidenta fibrozei chistice este mica la aceste grupuri- la gravidele la care rezultatul testului nu va influenta in nici un fel decizia de apastra sarcina- testul pentru purtatori este costisitor si nu este suportat de catre casa de asigurari- testul nu are o acuratete de 100%; exista un risc mic de a fi purtator al genei,chiar daca rezultatul testului este negativ.

Daca investigatiile arata ca o persoana este purtatoare a genei defectivede fibroza chistica, este necesara si testarea partenerului. Pentru ca un copil sadezvolte afectiunea, ambii parinti trebuie sa fie purtatori ai genei defective de fibrozachistica. In cazul in care analizele indica faptul ca partenerul nu este purtator algenei defective de fibroza chistica, sunt sanse mici pentru copil sa dezvolte boala.Daca ambii parteneri sunt purtatori ai genei defective de fibroza chistica, atunci sunt25% sanse ca fibroza chistica sa apara la copil.

Inca inainte de a ramane insarcinata, femeia poate sa solicite un consult geneticpentru a intelege riscurile si optiunile pe care le are in cazul in care se decide sa aibacopii.In cazul femeilor insarcinate, acestea pot solicita teste suplimentare(amniocenteza sau examinarea vilozitatilor corionice) pentru a determina daca fatulare sau nu fibroza chistica.

Screeningul determina daca o persoana este sau nu purtatoare a genei defectivede fibroza chistica cu o acuratete de 90%. Exista un risc mic de a fi purtator al geneichiar daca rezultatul testului este negativ.

Fibroza chistica este o afectiune genetica. Pentru a dezvolta fibroza chistica, copilultrebuie sa mosteneasca doua gene defective (patologice) de fibroza chistica (cateuna de la fiecare parinte).Persoana care a mostenit doar o gena defectiva a fibrozei chistice se numestepurtator al fibrozei chistice, fara ca aceasta sa dezvolte afectiunea, dar alela poate fi

transmisa mai departe de la parinte la copil. Aceasta persoana poate transmite, deasemenea, statutul de purtator al fibrozei chistice.

Daca doar un parinte este purtator al genei defective de fibroza chistica, copilul nuva face boala; cu toate acestea, sunt 50% sanse ca acel copil sa devina purtator defibroza chistica.

Daca ambii parinti sunt purtatori ai genei defective de fibroza chistica, sunt 25%sanse ca acel copil sa dezvolte afectiunea, dar sunt si 50% sanse ca acel copil sadevina numai purtator.

Hepatita cronica cu virus B - cum se pune diagnosticul?

De multe ori, cercetarea existentei unei hepatite cronice cu virus B porneste de ladescoperirea intamplatoare a cresterii transaminazelor; la un om fara simptome.

Alteori (mult mai rar) in hepatita cronica cu virus B se intalnesc unelesimptome:- astenie (oboseala) nejustificata- scaderea capacitatii de munca- aparitie de vanatai pe piele- curgeri de sange din nas (epistaxis)- simptome datorate afectarii imunologice a altor organe in cadrul hepatitei croniceo daca se asociaza si poliarterita nodoasa, pacientul are oboseala musculara, durerimusculare, ulcere ale pielii, proteine in urina si uneori insuficienta renala,hipertensiune arterialao daca se asociaza glomerulenefrita, pot sa apara edeme, si modificari de analize inurina (hematii, proteine, cilindri).

Cele mai frecvente cauze de crestere a transaminazelor fiind virusurile hepatitice,alcoolul si ficatul gras, se recomanda pacientului cu transaminaze crescute, sa facaanalize pentru descoperirea existentei unor virusuri hepatitice, in mod curentvirusurile B, C si D.

Intrebari de la pacienti privind markerii hepatitei B:

1. Care sunt markerii prin care se evalueaza prezenta virusului B inorganism?Sunt trei markeri virali utiilizati in diagnosticul hepatite cu virus B- AgHBs- Anti-HBs- Anti - HBc

2. Ce inseamna daca ai Ag HBs?Inseamana ca esti infectat cu virusul hepatitei B, in una din cele patru variante:- Hepatita acuta- Hepatita cronica- Purtator “sanatos” (inactiv) de virus hepatitic B- Hepatita B ocultaAcest lucru mai inseamna ca poti transmite virusul hepatitei B prin sange sau pe calesexuala, si ar fi bina ca partenerul sexual sa se testeze pentru virusul B, si daca nu ilare, sa se vaccineze.

3.Ce este Ac HBs?Daca ai acest anticorp, insemna ca ai avut o hepatita cu virus B care s-a vindecat,sau ai fost vaccinat impotriva virusului B si vaccinul “a prins”. Mai inseamna ca nupoti lua si nu poti transmite virusul B hepatitic pe cale sexuala sau prin sange.

4. Ce este Ac HBc ?Este un anticorp impotriva unei proteine a virusului hepatitei B. Prezenta sainseamna ca ai avut sau ai o infectie cu virus hepatitic B.Daca ai Ac HBC si Ac HBs, inseamna ca esti imun la virusul hepatitei B (imunitateobtinuta pentru ca te-ai vaccinat sau ai avut o hepatita cu virus B care s-a vindecat).Daca ai acest anticorp dar si AgHBs, inseamna ca ai in organism virusul hepatitei B.

5. Daca am AgHBs, inseamna ca am hepatita cronica cu virus B ?Dupa cum scrie mai sus, pentru diagnosticul de hepatita cronica cu virus B estenecesara determinarea viremiei (DNA VHB) si biopsia hepatica.Deci, dvs, aveti virusul B, dar nu se stie daca se inmulteste (acest lucru il stabilesteviremia), si nu se stie daca virusul a imbolnavit ficatul (acest lucru il stabilestebiopsia ficatului)

Analizele prin care se pune diagnosticul de hepatita cronica cu virus B sunt:

- Cresterea transaminazelor care poate fi de 2-9 ori fata de normal, timp de celputin 6 luni

- Prezenta unor markeri care arata existenta virusului B (Markeri virali)

1. Ag HBs, este o substanta (antigen) de la suprafata virusului B al hepatitei,care apare la 4 saptamani de la contactul cu virusul B, iar in hepatita cronicapersista mai mult de 6 luni; daca pacientul se vindeca acest antigen disparede obicei, dar uneori persista in organism chiar dupa vindecare, situatienumita de “purtator sanatos (inactiv) de virus B hepatitic”.

1. Ac HBs, sunt anticorpii impotriva proteinei s a virusului, care apar atunci candse elimina virusul din corp, dar si in cazul vaccinarii; deci prezenta lor inorganism, NU inseamna ca ai virusul, ci ca ai anticorpi impotriva virusului,obtinuti prin vindecarea unei hepatite, sau in urma vaccinarii impotrivavirusului B; cine are acesti anticorpi, este imun la virusul hepatitei B.

1. Ag HBc, este o substanta care se gaseste in interiorul virusului, iar prezentasa arata ca virusul este prezent in interiorul organismului uman, in sange sificat

1. Anti-HBc, sunt anticorpii impotriva proteinei C, prezenta lor nu inseamnavindecarea hepatitei, decat daca se asociaza si cu prezenta AcHBs. Sunt douatipuri de anticorpi anti HBC

1. + Anti HBc IgM, care arata un contact recent cu virusul hepatitei B (infectieacuta) de cel mult 6 luni

1. + Anti HBc IgG, care arata o infectie veche (cronica ) cu virusul hepatitei B ,si , fata de cel anterior, persista toata viata (nu numai 6 luni)

1. Ag HBe este o proteina a virusului hepatitei B, care se gaseste in sange doardaca este prezent si virusul, si de obicei dispare la vindecarea bolii; prezentasa in sange, inseamna ca persoana poate transmite virusul B pe carle sexualasau prin sange (este infectiva); exista si variante de virus hepatitic B faraacest antigen (mutanti), destul de frecvente si in Romania, mai ales daca aifacut tratament cu lamivudina.

1. Anti HBe, sunt anticorpii impotriva proteinei e a virusului B; aparitia lor intr-ohepatita acuta inseamna vindecarea bolii, si persista o perioada indelungata insange, iar aparitia lor intr-o hepatita cronica poate inseamna vindecarea sauca virusul este inactiv (nu se inmulteste)

1. AND-VHB este acidul nucleic al virusului B, este cel mai specific marker alexistentei virusului hepatitic B, detectia sa in sange insemnand prezentavirusului; in functie de concentratia sa, se poate spune ca persoana are:o Hepatita cronica cu virus B, daca concentratia >2.000ui/mlo Purtator inactiv de virus B, daca concentratia<2.000ui/mlo Hepatita B oculta, daca concentratia este <200ui/ml

In tabelul de mai jos este sintetizata asocierea markerilor virali descrisi anterior:

Marker ViralHepatita

acuta BVindecarea

Hepatitacronica B

Purtator inactivde virus B

Hepatita Boculta

AgHBs + - + + -

Anti-HBs - + - - -/+

Anti-HBc + + + + -/+

AgHBe + - +/- - -/+

Anti-HBe - + - + -/+

DNA VHB + - >2000 Ul/ml <2000 Ul/ml <200 Ul/ml

- Punctia biopsie hepatica, care poate sa arata modificari de la minime, pana laciroza hepatica

Concluzie:Diagnosticul de hepatita cronica cu virus B se pune pe baza urmatoarelorelemente:1. Transaminaze crescute timp de cel putin 6 luni (dar sunt si situatii cutransaminaze normale)2. Prezenta AgHBs3. DNA VHB>2000ui/ml4. Punctia biopsie hepatica.

Histerosalpingograma

Aceasta se efectueaza pentru:

- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueazain cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatricisevere la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate;uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelultrompelor- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune,ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiunipot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterines-a efectuat cu succes

- pentru determinarea succesului unei operatii de ligatura uterina, in cazul in careexista dubii; acest lucru se intampla foarte rar.

Inainte de efectuarea testului, se recomada informarea medicului despre:- daca femeia este insarcinata- daca pacienta a avut infectie pelvina (boala inflamatorie pelvina) sau boala cutransmitere sexuala (gonoree sau infectie cu chlamydia)- daca exista antecedente de alergie la substantele de contrast pe baza de iod saualte substante care contin iod; de asemenea medicul trebuie informat daca pacientuleste bolnav de astm, daca prezinta alergie la medicamente sau daca a prezentatvreodata un episod de reactie alergica severa (anafilaxie) la orice substanta (ca deexemplu la intepatura de insecta sau in caz de ingestie de fructe de mare, crustacee)- daca pacienta prezinta tulburari de coagulare sau daca ia medicamente de tipulaspirina sau warfarina- antecedente de afectiuni renale sau diabet, mai ales daca pacientulface tratament cu Metformin in vederea controlului glicemiei; substanta de contrastfolosita in timpul histerosalpingografiei poate cauza afectare renala la pacientii careprezinta deja istoric de boala renala, in cazul acesta se recomanda efectuarea unoranalize de sange, ca ureea sau creatinina, inainte de efectuarea testului, pentru astabili daca functia renala se desfasoara normal.Se recomanda efectuarea testului la 2 sau 5 zile de la menstruatie pentru a excludeposibilitatea ca pacienta sa fie insarcinata. De asemenea, se recomanda sa se facainainte de perioada ovulatiei, pentru a evita o expunere la radiatii in cazul uneisarcini precoce. Se recomanda ca pacientele sa aiba la ele un tampon deoarecedupa test poate aparea o usoara sangerare insotita de eliminarea substantei decontrast.Medicul specialist va explica pacientei care sunt riscurile histerosalpingografiei si ii vacere consimtamantul acesteia pentru efectuarea testului. De asemenea vor discutadespre necesitatea efectuarii testului, riscurile care pot aparea, modalitatea deefectuare si ce semnificatie va avea rezultatul testului.

Exista intotdeauna un risc cat de mic de lezare a celulelor sau tesuturilor prinexpunere la orice tip de radiatii, chiar si in cazul nivelului scazut de radiatii folosite incazul acestui test. Cu toate acestea, riscul de lezare tisulara este foarte mic,comparativ cu beneficiile efectuarii testului. Exista o serie de precautii care pot filuate pentru scaderea riscului expunerii la radiatii.Exista un risc foarte mic de lezare sau perforare a peretelui uterin si a trompelor.Folosirea substantelor de contrast liposolubile prezinta un risc foarte mic deintroducere a unor mici particule de grasime la nivel sanguin. Acest lucru poatedetermina blocarea circulatiei sanguine in anumite regiuni pulmonare(embolism pulmonar), o afectiune destul de severa. De aceea, majoritateahisterosalpingogramelor se efectueaza cu substante de contrast hidrosolubile.

Dupa efectuarea testului

Dupa efectuarea testului, o parte din substanta de contrast se va elimina din vagin.De asemenea, poate aparea o sangerare usoara timp de cateva zile dupa test. Serecomanda contactarea imediata a medicului specialist daca:- apare sangerare vaginala abundenta (mai mult de un tampon pe ora)- febra- durere abdominala severa- sangerare vaginala care dureaza mai mult de 3-4 zile.

Histerosalpingograma este un test radiologic prin care se examineaza interiorulcavitatii uterine, trompele uterine si ariile inconjuratoare.

Histerosalpingograma

Forma uterului si trompelor uterine sunt normale.Trompele uterine nu prezinta cicatrici sau alteleziuni. Substanta de contrast nu se scurge in afarauterului, difuzeaza liber de-a lungul trompeloruterine si se revarsa in interiorul cavitatiiperitoneale.

Normal

Nu exista corpuri straine (dispozitiveintrauterine), tumori sau excrescente anormale lanivelul peretelui uterin

Trompele uterine prezinta cicatrici, malformatii sauobstacole, astfel incat materialul de contrast nudifuzeaza de-a lungul trompelor si nu se revarsa incavitatea abdominala. Cauzele posibile ale blocajuluitrompelor uterine pot fi boala inflamatoriepelvina sau endometrioza

Substanta de contrast poate difuza prin pereteleuterin, sugerand ruptura sau gaura la nivel uterin

Poate exista o cavitate uterina anormala datoritaexistentei unui tesut (numit sept) care dividecavitatea uterina

Anormal

Pot exista excrescente anormale(ca polip sau fibrom)

O histerosalpingograma este o investigatie radiologica cu ajutorul careia sevizualizeaza partile interne ale uterului, trompele uterine si partile inconjuratoare; seefectueaza in cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate(infertile).Histerosalpingograma se efectueaza prin introducerea unei substante decontrast la nivelul uterului prin intermediul unui tub introdus prin partea inferioara avaginului. Deoarece uterul comunica cu trompele uterine, substanta va difuzadin uter in trompe. Pe masura difuzarii substantei de-a lungul aparatului genitalfeminin, se vor efectua clisee radiologice. Radiografiile pot evidentia diferite afectiunisau conformatie anormala la nivelul uterului sau vaginului sau un obstacol care potimpiedica grefarea ovulului la nivelul peretelui uterin.Un obstacol local, de asemenea,poate impiedica intalnirea spermatozoizilor cu ovulul in vederea fecundarii acestuia.De asemenea, salpingograma poate detecta anomaliile de perete uterin care potimpiedica implantarea ovulului pe peretele uterin.

Factorii care pot interfera testul si acuratetea rezultatului includ:- existenta unui spasm la nivelul trompelor, care poate face ca trompa sa parablocata- in cazuri rare, materiile fecale sau gazele de la nivelul intestinului gros (colon).Este interzisa efectuarea testului in timpul perioadei menstruale, la femeileinsarcinate sau la cele care prezinta o infectie pelvina.

De retinut!

- in anumite cazuri se recomanda efectuarea unei ultrasonografii in loculhisterosalpingogramei, pentru detectarea corpurilor straine intrauterine (dispozitiveintrauterine)

- testele initiale pentru depistarea cauzei infertilitatii includ spermograma,determinarea nivelului hormonilor luteinizant (LH), progesteron sifoliculostimulant (FSH); in cazul in care aceste teste sunt normale, se recomandaefectuarea unei histerosalpingograme- o histerosalpingograma se face in cazul femeilor care nu reusesc sa ramanainsarcinate; unele studii arata ca efectuarea acestui test poate creste sansele femeiide a ramane insarcinata; acest lucru este posibil deoarece injectarea substantei decontrast poate elimina dopurile de mucus, poate indrepta trompa uterina sau poateelibera zonele cu cicatrice- histeroscopia poate fi efectuata in locul histerosalpingogramei pentru a examinacavitatea uterina; un alt test, numit laparoscopie, poate fi efectuat in loculhisterosalpingogramei pentru examinarea trompelor uterine; prin laparoscopie,trompele uterine se vizualizeaza doar daca se introduce substanta de contrast- de asemenea, pentru vizualizarea formatiunilor tumorale (fibrom uterin, polip), sepoate efectua o sonohisterograma (ecografie) uterina in locul histerosalpingogramei;acest test foloseste ultrasunetele pentru vizualizarea traseului urmat de catreo solutie salina care este introdusa la nivelul uterului; aceasta investigatie nufoloseste radiatii X sau o substanta de contrast iodata- in cazul in care se suspecteaza un blocaj al trompelor uterine, caredetermina infertilitate, in timpul histerosalpingogramei se poate folosi o substanta decontrast liposolubila, care creste sansele inlaturarii blocajului; studiile arata cafolosirea unei substante de contrast liposolubila creste rata fertilitatii comparativ cufolosirea unei substante hidrosolubile; cu toate acestea alte studii nu au aratat nici odiferenta intre cele doua- medicul specialist trebuie informat daca pacientul ia Metformin pentru controluldiabetului sau pentru alte afectiuni (ca sindromul ovarului polichistic), pentru a stabilice fel de substanta de contrast va fi folosita.

Aceasta se efectueaza pentru:- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueazain cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatricisevere la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate;uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelultrompelor- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune,ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiunipot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterines-a efectuat cu succes- pentru determinarea succesului unei operatii de ligatura uterina, in cazul in careexista dubii; acest lucru se intampla foarte rar.

Aceasta se efectueaza pentru:

- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueazain cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatricisevere la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate;uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelultrompelor- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune,ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiunipot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate

- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterines-a efectuat cu succes- pentru determinarea succesului unei operatii de ligatura uterina, in cazul in careexista dubii; acest lucru se intampla foarte rar.

Aceasta se efectueaza pentru:

- detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine de obicei testul se efectueazain cazul femeilor care nu pot ramane insarcinate; o infectie care produce cicatricisevere la nivelul trompelor uterine poate cauza blocarea acestora, cu infertilitate;uneori prin efectuarea histerosalpingogramei se poate deschide blocajul de la nivelultrompelor- identificarea afectiunilor uterine, ca anomalii de forma si structura, o leziune,ca polip, fibrom, aderente sau un corp strain in interiorul uterului. Aceste afectiunipot determina menstruatie dureroasa sau avorturi repetate- stabileste daca interventia chirurgicala facuta pentru reversibilitatea ligaturii uterines-a efectuat cu succes- pentru determinarea succesului unei operatii de ligatura uterina, in cazul in careexista dubii; acest lucru se intampla foarte rar.

Acesta se efectueaza de medicul radiolog in camera radiologica a unei clinici sauspital. Medicul specialist poate fi asistat de catre radiolog sau asistenta. Deasemenea mai pot ajuta la efectuarea testului un medic ginecolog sau un specialistin infertilitate (endocrinologie reproductiva).Inainte de inceperea testului, se recomanda ca pacienta sa iaun medicament antiinflamator sau sedativ pentru evitarea aparitiei crampeloruterine. Pacienta se va dezbraca de la brau in jos, se va intinde pe masa ginecologicacu picioarele sprijinite de suporturile speciale. Aceasta pozitie faciliteaza examinareavaginului si ariei inconjuratoare.Se poate efectua o radiografie pentru a exclude prezenta unei formatiuni la nivelulcolonului care ar putea impiedica vizualizarea uterului si a trompelor uterine. Uneorise administreaza un laxativ sau se efectueaza clisma cu cateva ore inainte deefectuarea testului.Medicul specialist va introduce un instrument cu doua valve la nivelul vaginului(speculum). Acest instrument indeparteaza peretii uterini, in vederea vizualizariicavitatii vaginale si a regiunii cervicale. Cervixul poate fi stabilizat cu ajutorul unuicleste (numit tenaculum). Se va curata apoi cervixul, apoi un tub rigid (canula) sauflexibil (cateter) va fi introdus la nivelul cavitatii uterine prin cervix. Substanta decontrast, care poate fi hidrosolubila sau liposolubila, va fi injectata in cavitateauterina, prin intermediul tubului. In cazul in care trompele uterine sunt permeabile,substanta de contrast va difuza de-a lungul lor si va ajunge in cavitatea abdominala,de unde va fi absorbita pe cai naturale. In cazul in care una dintre trompe esteobstruata, substanta de contrast nu va difuza. In timpul efectuarii testului, imaginileradiologice se vizualizeaza pe un monitor. Daca este necesarao imagine din incidenta oblica, se va modifica pozitia mesei de examinare saupacienta se va roti in pozitia dorita.Dupa efectuarea testului, canula sau cateterul va fi indepartat. Acest test dureazaintre 15 si 30 de minute. La o zi dupa efectuarea testului, se recomanda o radiogafiepelvina. Se va evita raportul sexual sau baie timp de doua saptamani dupaefectuarea testului, pentru reducerea riscului de aparitie a unei infectii.

Ce simte pacienta?

Simptomatologia este asemanatoare crampelor menstruale. Gradul disconfortuluidepinde de gradul de afectare al trompelor uterine, de substanta de contrast folositasi de presiunea folosita pentru injectarea substantei de contrast. In cazul in caresubstanta de contrast se injecteaza sub o presiune crescuta la nivelul unor trompeblocate, poate aparea durere ce poate dura cateva ore.

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN)

IRM se efectueaza de regula de catre medicul specialist in rezonanta magnetica;pozele vor fi interpretate de catre un medic radiolog; de asemenea, altimedici sunt capabili sa interpreteze o IRM.Pacientul va scoate toate obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz, placi dentare,orice tip de bijuterii, ceasul si agrafe de par) de pe corp deoarece exista riscul caaceste obiecte sa fie atrase de catre magnetul folosit pentru efectuarea testului; incazul in care pacientul a suferit un accident sau daca lucreaza cu metale, existaposibilitatea ca acesta sa prezinte fragmente de metal la nivelul regiunii cefalice,in ochi, pe piele sau coloana vertebrala; de aceea se recomanda efectuarea uneiradiografii inainte de efectuarea IRM pentru a stabili daca testul se poate efectua.Pacientul va trebui sa se dezbrace complet in functie de aria pe care se efectueaza(in anumite cazuri pacientii pot pastra o parte din haine, daca nu incomodeaza).Pacientul va folosi un halat pe toata perioada efectuarii testului. In cazul in care sepermite pastrarea unor haine, pacientul va trebui sa goleasca buzunarele de oricemonede sau carduri (exemplu carti de credit sau carduri ATM), cu benzi magneticeinscriptionate deoarece prin IRM se pot demagnetiza.In timpul testului pacientul se va intinde pe spate pe masa dispozitivului, carereprezinta scanner-ul aparatului. Capul, toracele si membrele pot fi fixate cu nistecurele pentru a mentine pacientul nemiscat. Masa va aluneca in interiorul unuidispozitiv care contine magnetul. Un dispozitiv in forma de colac poate fiplasat peste sau in jurul regiunii care urmeaza sa fie scanata. Unele tipuri de IRM(numite IRM deschise) sunt construite asfel incat magnetul nu inconjoara corpul inintregime.

Unii pacienti devin agitati (claustrofobicii) in interiorul magnetului IRM. Dacapacientul nu poate mentine pozitia nemiscata i se va administra unmedicament sedativ pentru relaxare. Dispozitivele cu sistem deschis pot fi utile incazul pacientilor claustrofobici.In interiorul scannerului, pacientul va auzi un ventilator si va simti aerul miscandu-se. De asemenea, se mai pot auzi diverse zgomote care sunt rezultatul scanarii.Unele aparate prezinta casti sau dopuri pentru urechi pentru a reduce din zgomot.Este foarte important ca pacientul sa nu se miste in timpul scanarii. De asemeneapacientul va fi rugat sa isi tina respiratia pentru scurte perioade de timp. In timpulefectuarii testului, pacientul va fi inchis in camera de scanat, insa medicul specialistva supraveghea pacientul prin intermediul unei ferestre transparente. Pacientul vaputea comunica printr-un microfon.In cazul in care este necesara utilizarea unei substante de contrast, aceasta va fiadministrata la nivelul venelor periferice ale bratului pacientului. Substanta decontrast va fi administrata in 1 pana la 2 minute. Apoi se pot efectua o serie declisee. Un IRM dureaza de obicei 30 pana la 60 minute, dar se poate prelungi pana ladoua ore.

Ce simte pacientul?

Campul magnetic sau undele de radiofrecventa folosite de dispozitiv nuproduce durere. Masa pe care se intinde pacientul poate fi tare, iar camera poate firece. Pacientul poate fi speriat sau iritat daca trebuie sa mentina pozitia nemiscata.In cazul in care se foloseste substanta de contrast, poate aparea senzatie de racealasau caldura in timpul introducerii substantei la nivel venos.In cazuri rare, poate aparea:- furnicaturi la nivelul cavitatii bucale in cazul in care pacientul prezinta dentitie demetal- incalzirea zonei care se examineaza; acest lucru este normal; medicul specialisttrebuie informat daca apare senzatie de greata, voma, cefalee, ameteala, durere saudificultati de respiratie

Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste deun camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginiidiferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc.Medicul specialist poate explica pacientului rezultatul testului imediat dupaefectuarea lui, insa rezultatul final va fi gata in circa doua zile.IRM poate depista afectarea unui organ sau tesut chiar daca forma si marimeaorganului este normala.

Imagistica prin rezonanta magnetica

Organele, vasele sanguine, sistemul osos si articularsunt normale din punctul de vedere al formei, marimii,aspectului si localizarii

Nu exista excrescente anormale, ca de exemplutumori

Nu exista sangerari, lichide anormale, obstacole sautumefactii (anevrisme) la nivelul vaselor

Normala

Nu exista semne de inflamatie sau infectie

Un organ poate fi marit, micsorat sau modificat

Pot exista excrescente anormale (de exemplu tumori)

Pot exista lichide anormale aparute datorita sangerariisau infectiei; pot fi prezente revarsate lichidiene lanivelul plamanilor sau la nivelul regiunii cardiace

Pot exista blocaje sau ingustari vasculare; deasemenea poate exista un anevrism vascular

Exista blocaj la nivelul ductelor vezicii biliare

Exista afectari articulare, ligamentare sau alecartilajelor; oasele pot fi afectate prin infectii sau alteafectiuni

Anormala

Pot exista afectari ale sistemului nervos ca sclerozamultipla, dementa, boala Alzheimer sau hernie discala.

Inainte de efectuarea IRM trebuie informat medicul specialist daca:- pacientul este alegic la medicamente; substanta de contrast folosita nu contine iod;daca exista antecedente de alergie la substanta de contrast folosita pentru IRM, serecomanda informarea medicului specialist inainte de efectuarea testului; uneoribeneficiile efectuarii testului pot depasi riscurile sale- daca pacienta este sau nu insarcinata

- daca pacientul are instalat un pacemaker, un membru artificial, tije metalice sauorice fel de metal fixat in corp (mai ales la nivelul ochiului), valve cardiace metalice,clipsuri metalice la nivel cerebral, implanturi metalice in ureche sau pe sprancene sauorice fel de implanturi sau proteze medicale (de exemplu pompa cu injectometru);de asemenea trebuie informat medicul daca pacientul lucreaza cu metale sau dacarecent a suferit o interventie chirurgicala pe vasele sanguine; in anumite cazuri estecontraindicata efectuarea IRM- daca pacienta prezinta un dispozitiv intrauterin (DIU); acest lucru poate contraidicaefectuarea testului- daca pacientul devine agitat in locuri inchise (limitate); pacientul va trebui sa steanemiscat in interiorul magnetului MRI sau mai exista un tip de dispozitiv de IRM cuconfiguratie deschisa; acesta nu este la fel de limitat ca dispozitivele clasice;pacientul poate necesita administrarea unor medicamente pentru calmare- daca pacientul prezinta alte afectiuni ca disfunctii renale sau siclemie, care potcontraindica efectuarea unei IRM cu substanta de contrast- daca pacientul prezinta orice fel de patch deoarece IRM poate cauza arsura lanivelul regiunii.

Pacientul va semna un document prin care intelege riscurile efectuarii IRM si este deacord sa efectueze testul. Se recomanda discutarea cu medicul specialist desprenecesitatea efectuarii testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare si semnificatiaposibilelor rezultate.Se recomanda ca pacientul sa fie insotit de cineva, in cazul in care se administreazamedicamente sedative.In cazul in care se efectueaza o IRM abdominala, pacientul nu va manca si consumalichide cu cateva ore inainte de efectuarea testului.

Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste deun camp magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginiidiferitelor organe si tesuturi ale corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM oferainformatii care nu pot fi vizualizate prin radigrafie, ultrasonografiesau tomografie computerizata.

In timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigata, este plasata intr-un aparat special care reprezinta un magnet urias. Informatiile furnizate de IRM potfi stocate si salvate intr-un computer. De asemenea pot fi facute poze sau filme dacasituatia o cere. In anumite cazuri se poate utiliza o substanta de contrast pentru avizualiza mai clar anumite structuri ale corpului.

IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare,leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast intimpul IRM, se pot vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM este indicata pentru:

- regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sangerari lanivel cerebral, leziuni nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzatedeaccident vascular cerebral; IRM poate de asemenea detecta afectiuniale nervului optic si globului ocular, ale urechilor si nervului auditiv- regiunea toracica - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace si vaselecoronare; poate stabili daca plamanii sau inima sunt afectate; de asemenea poate fifolosita pentru diagnosticarea cancerului de san sau pulmonar- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si acirculatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand numele de angiografie prin

rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrismevasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a peretelui vascular(disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai clara avaselor sanguine- regiune abdominala si pelvina - IRM poate depista diferite afectari ale organelorabdominale ca ficat, vezica biliara, pancreas, rinichi si vezica urinara; se folosestepentru depistarea tumorilor, sangerarilor, infectiilor si diferitelor obstacole; la femeipoate vizualiza uterul si ovarele; la barbati se poate vizualiza prostata- oasele si articulatiile - IRM poate evidentia afectari ale sistemului osossau articular, ca artrite, afectari ale articulatiei temporomandibulare, probleme alemaduvei osoase, tumori osoase, afectari ale cartilajului, rupturi de ligamente sautendoane sau infectii; IRM poate afirma cu precizie daca un os este rupt sau nu,atunci cand radiografia este neclara; IRM se foloseste cel mai frecvent pentrudepistarea afectiunilor osoase sau articulare- coloana vertebrala - IMR poate vizualiza discurile si nervii coloanei vertebrale,putand diagnostica afectiuni ca stenoza de canal vertebral, herniere discala sautumori de coloana vertebrala.

Factorii care pot influenta testul sau acuratetea rezultatului includ:

- sarcina - IRM este contraindicat la femeile insarcinate- dispozitive medicale electrice ca pacemakere sau pompe medicale cu injectie; IRMpoate afecta aceste dispozitive si de aceea se poate contraindica efectuarea testului- dispozitive medicale metalice; aceste dispozitive pot estompa imaginile organuluiexaminat, impiedicand vizualizarea acestora. De exemplu un dispozitiv intrauterin(DIU) poate impiedica vizualizarea clara a uterului- inabilitatea pacientului de a sta nemiscat- obezitate- o persoana supraponderala poate depasi limitele aparatului.

De retinut!

- uneori rezultatele testului pot fi diferite fata de altele mai vechi deoarece au fostefectuate in centre medicale diferite sau pentru ca testarile anterioarenu sunt disponibile pentru a fi comparate cu noua testare- IRM este un test sigur, care vizualizeaza structurile si organele corpului; este maiscump decat alte metode si nu poate fi disponibil in anumite regiuni- IRM deschise sunt construite astfel incat dispozitivul sa nu inconjoare completpacientul; insa acest tip de IRM nu este disponibil in toate centrele medicale; elesunt utile in cazul pacientilor claustrofobici sau obezi- IRM se poate efectua pentru vizualizarea anumitor structuri si organe ca regiuneacefalica, abdominala, sanii, coloana cervicala, articulatia scapulo-humerala (umarul)si genunchii- angiografia prin rezonanta magnetica este o metoda speciala prin care sevizualizeaza vasele sanguine si circulatia la nivelul lor- IRM spectroscopic este un tip special de IRM care identifica anumite afectiunimedicale masurand anumite substante de la nivelul tesutului uman.

Nu exista efecte adverse secundare expunerii campului magnetic folosit pentru IRM.Cu toate acestea, magnetul este foarte puternic. De aceea el poate afectapacemakerele, membrele artificiale si alte dispozitive medicale care contin fier.Magnetul va deregla un ceas care se afla in apropierea lui.Daca pacientul prezinta fragmente metalice la nivelul ochiului, efectuarea IRM poateafecta retina. Daca exista suspiciunea ca ar exista fragmente metalice la nivelul

ochiului, se recomanda efectuarea unei radiografii inainte de efectuarea IRM. In cazulin care radiografia a depistat fragmentele metalice, se interzice efectuarea IRM.Tatuajele sau machiajul permanent pe baza de pigment ce contine fier pot provocairitatii ale pielii.IRM poate produce arsuri la nivelul zonelor pe care sunt aplicate diverse patch-uri lanivel cutanat. De aceea, se recomanda informarea medicului in legatura cu acestlucru.Exista un mic risc de aparitie a unei reactii alergice in cazul in care se folosescsubstante de contrast in timpul IRM. Cu toate acestea, majoritatea reactiilor suntmoderate si pot fi tratate cu antialergice. De asemenea, exista un risc scazutde infectie la nivelul venei pe care se introduce substanta de contrast.

Indicatii pentru efectuarea cariotipului

Analiza cromozomiala se efectueaza fie postnatal pentru diagnosticul anomaliilorconstitutionale sau dobandite, fie prenatal pe celule fetale (recoltate prin biopsie devilozitati coriale sau amniocenteza).

Efectuarea cariotipului este recomandata postnatal in cazul :

1. Copiilor cu anomalii congenitale multiple (majore si/sau minore), insotite detulburari de crestere pre- si postnatala, intarziere in dezvoltarea psiho-motorie saudaca anamneza familiala evidentiaza cazuri de avorturi spontane/nou-nascuti morti/nou-nascuti vii plurimalformati;2. Pacientilor cu retard mental de cauze nedeterminate si/sau tulburari decomportament, mai ales daca se insotesc de dismorfie faciala sau anamneza familialapozitiva;3. Cuplurilor cu tulburari de reproducere (care au in istoricul medical cel putin 2avorturi spontane/nou-nascuti morti/nou-nascuti vii plurimalformati);4. Cand in primele doua situatii se descopera o anomalie structurala neechilibrata, seva efectua cariotipul parintilor pentru a se evidentia o posibila anomaliecromozomiala echilibrata (clinic sanatos) la unul dintre parteneri;5. Pacientilor cu stari intersexuale in vederea stabilirii sexului genetic sau aevidetierii unor anomalii ale cromozomilor sexuali;6. Tulburarilor de dezvoltare pubertara la baieti cu anomalii ale organelor genitaleexterne, ginecomastie sau spermograma anormala sau la fete cu amenoree primarasau secundara precoce;7. Hemopatiilor maligne, mai rar tumorilor solide pentru stabilirea diagnosticuluipozitiv si diferential, prognosticului si pentru urmarirea tratamentului;8. Sindroamelor cu instabilitate cromozomiala;9. Expunerii profesionale sau accidentale la agenti clastogeni (radiatii ionizante sausubstante chimice) pentru depistarea efectului mutagen;

Analiza cromozomilor fetali (metoda de diagnostic prenatal) este recomandatafemeilor gravide:

1. Peste 35 de ani ;2. Cand unul din parinti are o anomalie cromozomiala echilibrata;3. Cand cuplul are deja un copil cu anomalie cromozomiala de novo (cariotipulparintilor este normal) ;4. In bolile recesive legate de X, pentru stabirea sexului fatului cand nu exista alta

metoda de diagnostic prenatal;5. Cand exista semne ecografice de alrma sau teste de screening biochimic pozitive.

Limita metodelor de analiza cromozomiala este ca ele nu pot evidentia mutatii genicesau poligenice.

Investigatii recomandate femeilor peste 40 de ani

Femeile, si nu numai, care au ajuns la onorabila varsta de 40 ani trebuie sa afle ca asosit momentul in care trebuie sa realizeze o serie de examene medicale, menite sale pregateasca organsimului pentru urmatorul deceniu de viata.Va prezentam o lista cu toate examenele clinice pe care femeie trebuie sa le solicitemedicului curant!

1. GlicemiaDupa ani de zile in care organismul a fost hranit cu alimente nu tocmai sanatoase(ciocolata in exces, alimente de tip junk-food etc.), cauzand cresterea in greutate,activitatile pancreasului au fost suprasolicitate. In cazul in care pancreasul nu a tinutpasul cu solicitarile esti posibilitatea ca pacientul sa sufere de diabet. Din aceastacauza, incepand cu varsta de 45 ani este indicat ca fiecare persoana sa isi faca, celputin o data pe an, un test de glicemie.

2. MamografiaChiar daca pacienta isi autoexamineaza sanii in mod regulat, dupa o anumita varstasunt recomandate investigatiile de specialitate. Astfel, majoritatea medicilor lerecomanda femeilor cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani sa isi faca o mamografiepentru a prevenii aparitia cancerului mamar.

3. Presiunea sanguinaIncepand cu varsta de 40 ani cresterea presiunii sanguine este un lucru absolutnormal. Din fericire, presiunea sanguina poate fi echilibrata cu ajutorul dietelor,exercitiilor dar si prin tratament medicamentos.Merita efortul, fiindca scaderea presiunii sanguine este una din cheile longevitatii!

4. Nivelul colesteroluluiPotrivit studiilor, la fiecare 33 secunde in lume o persoana isi pierde viata din cauzaafectiunilor cardiovasculare. Principalul factor de risc care conduce ca aparitia boliloreste inima este colesterolul. Astfel, acest simplu test sanguin iti poate salva viatadaca este realizat la timp.Valoarea colesterolului poate fi reglata cu ajutorul dietei echilibrate si prin tratamentmedicamentos, recomandat numai de medicul curant.

5. ObezitateaPoate ca ani de zile pacientul a avut numai o alimentatie dezechilibrata si a ignoratacumularea kilogramelor in plus. Este bine de stiut ca obezitatea cresterea risculunui numar mare de afectiuni, printre care diabetul di bolile de inima, din aceastacauza la orice varsta este recomandata ca pacientul sa isi mentina o greutatenormala.

6. Examenul pelvian si Testul PapanicolauSi la varste inaintate aceste teste sunt necesate, mai ales daca pacientul are o viata

sexuala activa. Astfel, 10 minute de disconfort o data pe an, sau la 3 ani, protejeazafemeile de cancer sau de afectiuni cu transmitere sexuala.

7. Cancerul de pieleDupa ani de zile in care o persoana s-a bucurat de razelele soarelui „de munte saude mare”, este momentul ca aceasta sa isi faca griji de riscul aparitiei cancerului depiele. Deci, cel putin o data pe an pacientul trebuie sa solicite examinarea alumitelorneobisnuite dar si a schimbarilor care apar la nivelul pielii.

8. Examen oftalmologicDaca pacientul prezinta probleme de vedere in timp ce se uita sa televizor sauciteste, nu este ceva anormal, dar pentru a evita afectiuni grave ale ochilor trebuiefacut un examen de specialitate o data pe an sau la doi ani. Afectiuni oftalmologicefrecvent intalnite la persoanele adulte: prezbitismul, glaucomul si degenerestentamaculara.

9. ImunizareaIntreaba-ti medicul cat iti sunt de necesare vaccinurile care sa iti mentina o sanatateoptima si care sunt cele recomandate in cazul tau! Anul acesta acorda-ti sansa de atine totul sub control. Progameaza-te la stomatolog si mergi la medicul de familiepentru a-ti prescrie investigatiile necesare organismului tau!

Laparoscopia in obstetrica-ginecologie

Laparoscopia este o procedura speciala care necesita personal medical de inaltaspecializare si experienta, obtinuta nu numai dupa efectuarea unor cursuri specificesi absolvirea unui examen de competenta, dar mai ales dupa realizarea a sute deastfel de proceduri. Spre deosebire de chirurgia clasica, deschisa, in care exista unoperator principal care poate fi un "factotum" (adica poate realiza tehnicachirurgicala fara a fi nevoit sa se bazeze prea mult pe ajutoarele sale), laparoscopiaeste o interventie de "echipa", in care este tot atat de importanta "mana intai" cat si"mana a doua", uneori cele doua roluri putandu-se schimba. In general echipaoperatorie este formata dintr-un chirurg care dirijeaza strategia interventiei, un aldoilea chirurg care in laparoscopia diagnostica are rolul de a pune in evidenta cat maifavorabil diferitele aspecte (parti) ale organelor inspectate, si un al treilea medic (sauasistenta) care manuieste camera cu ajutorul careia se vizualizeaza cavitateaperitoneala. Chirurgul principal sta in stanga pacientei, ajutorul in dreapta acesteiaiar cel ce sta la camera se va plasa de obicei langa ajutor, spre capul pacientei.

Toate imaginile sunt vizualizate pe un monitor aflat spre picioarele pacientei, situatpe un troliu special unde se mai afla si celelalte aparate specifice laparoscopiei.

In primul rand trebuie subliniat faptul ca laparoscopia este o metodade diagnostic care necesita abordare chirurgicala. Pacienta este informata in prealabilde acest lucru, de existenta posibila a unor complicatii, subliniindu-se posibilitateaconvertirii interventiei laparoscopice intr-o laparotomie clasica ori pe motiv deaparitie a vreunei complicatii ori datorita necesitatii indeplinirii corespunzatoare aactului terapeutic, aceasta din urma fiind determinata de experienta si limitelechirurgului care va face operatia laparoscopica. In consecinta pregatirea pentru oasemenea procedura implica toate masurile luate ca si in cazurile de interventiechirurgicala clasica:

- internare in spital- set complet de analize preoperatorii- procedura se executa in blocul operator- conditii de sterilitate adecvate- anestezie generala cu intubatie oro-traheala (IOT) pozitionare specifica a pacienteipe masa de operatie instrumentar specific- terapie intensiva postoperator

Dupa operatie pacienta poate pleca acasa (prin externare) chiar de a doua zi (estedeci vorba de o asa numita "one day surgery").

Alegerea momentului din perioada ciclului pacientei in care se va efectua proceduradepinde de obiectivele acestei interventii: in cazul unui bilant hipofertil al cuplului,perioada imediat post-ovulatorie permite verificarea prezentei corpului galben si acicatriciei de expulzare a ovulului. Laparoscopia, fiind efectuata inaintea implantariieventuale a embrionului, nu compromite dezvoltarea ulterioara a sarcinii. In cazulcand cuplul se adreseaza chirurgului pentru a rezolva problema unei sterilitati decauza cel mai probabil tubara, momentul optim este cel dinainte de ovulatie, cand cusiguranta nu exista o sarcina ce poate fi compromisa prin metodele de diagnosticpentru permeabilitate tubara.

Interventia se va desfasura obligatoriu sub anestezie generala cu IOT. Operatorultrebuie sa fie familiarizat cu cazul si cu formele de manifestare fiziopatologica simorfopatologica ale bolilor ce conduc la sterilitate pentru a fi capabil de a adoptaimediat o strategie terapeutica adecvata in functie de descoperirile facute in cursullaparoscopiei. Instrumentarul trebuie sa fie de asemenea adecvat.

Desi pare neverosimil, Laparoscopia nu este o metoda de diagnostic chiar asa denoua cum vi se pare multora dintre voi. In fapt ea a implinit de curand respectabilavarsta de 100 de ani, de cand s-a efectuat prima vizualizare a cavitatii peritonealefolosindu-se un telescop rudimentar si utilizand drept sursa de lumina un becobisnuit. Inspectarea cavitatii peritoneale era facuta direct, chirurgul privind printr-un capat al telescopului exact ca printr-o luneta.

Perfectionarea sistemelor optice cu realizarea de telescoape performante a permisfolosirea laparoscopiei ca metoda de diagnostic pe scara mai larga doar de prin anii50. Este interesant ca la noi in tara s-au efectuat primele laparoscopii diagnosticechiar de la inceputul anilor 60, la spitalul Giulesti.

Aparitia si dezvoltarea fibrelor optice si a luminii reci a permis in anii 80 efectuareaunui pas urias in laparoscopie, acest lucru permitand nu numai extindereaprocedeelor terapeutice chirurgicale dar si inflorirea unei masive industrii specializatein manufacturarea instrumentelor laparoscopice.

Laparoscopia consta in mare in vizualizarea cavitatii peritoneale cu ajutorul uneicamere video prin intermediul unui telescop, dupa realizarea unei "camere de lucru"in interiorul cavitatii abdominale a pacientei, prin elevarea peretelui abdominal. Acestultim deziderat se poate realiza prin doua metode:

- insuflarea unui gaz inert (bioxid de carbon) in interiorul cavitatii peritoneale care sedestinde, departand astfel peretele abdominal (situat anterior) de continutul cavitatiiabdominale- ridicarea peretelui abdominal cu ajutorul unui elevator sau "lift" special, metodadenumita "gasless" (fara gaz), care de asemenea permite realizarea unei cameresuficiente de lucru.

Bineinteles ca fiecare metoda are partizanii si oponentii ei, dar in mare cel mai des sefoloseste metoda insuflarii de gaz, care are drept avantaje realizarea camerei delucru in mod foarte facil si foarte rapid, dar si faptul ca permite o buna vizualizare aorganelor interne. Ca dezavantaj este de semnalat faptul ca CO2, fiind un gaz care inorganismul uman este "considerat" un deseu al metabolismului, poate sa deatulburari respiratorii si cardiace la persoanele mai in varsta. De asemenea presiuneaexercitata de gaz ca sa destinda peretele abdominal va afecta si excursiilediafragmatice si implicit respiratia pacientului in timpul operatiei.

Tehnic vorbind, camera de lucru in laparoscopia cu gaz (pneumoperitoneul), seobtine facandu-se o mica incizie transversala de cca 10 mm in plica ombilicala, princare se introduce un ac special, cu protectie, acul Veress, care se cupleaza la capatulexterior cu un insuflator de gaz prin intermediul unui tub flexibil. Acesta va introducein cavitatea abdominala, sub control electronic, o cantitate suficienta de gaz incat sadestinda peretele abdominal, in general o presiune de 12 atm fiind cea consideratastandard.

In ziua de astazi laparoscopia se desfasoara in conditii de vizualizare perfecte gratieaparaturii video de ultima generatie cu camere digitale 3CC, sistemelor optice carepermit o focalizare pana la vizualizarea aproape desavarsita a detaliilor foarte fine,precum si datorita sistemelor moderne de procesare a imaginilor, toate acesteaconferind o imagine video de mare calitate.

O interventie laparoscopica diagnostica necesita urmatoarele aparate si instrumente:

- insuflator electronic de gaz- sursa de lumina rece cu un bec de 300W de xenon- camera video de inalta rezolutie (cu triplu cip)- monitor TV de inalta rezolutie- aspirator/irigator electronic- ac Veress- telescop de 10 mm cablu optic flexibil care conecteaza telescopul cu sursa delumina rece- trocare de 5 si 10 mm

Instrumentarul anex trebuie bine ales pentru a facilita realizarea dezideratului de aputea pune un diagnostic precis, si anume:

- manipulatoare uterine- probe- pense de prehensiune, de biopsiere si disectoare instrumente folosite pentruvaporizare sau electrocoagulare instrumente pentru lavaj si aspirarea lichidelor- modalitati de colorare a peritoneului, etc.- instrumente de injectare transcervicala a substantelor colorate

Odata ce presiunea intraabdominala ajunge la 12 bari, se extrage acul Veress dinincizia facuta si prin spatiul de 10mm se introduce un instrument folosit pentru afacilita accesul diferitelor instrumente in cavitatea peritoneala, care este o canula cudiametrul de 10mm cu pereti foarte subtiri, prevazuta cu o valva, prin care seintroduce un trocar cu varf ascutit, care prin insurubare va strabate toate straturileperetelui abdominal si va patrunde in cavitatea peritoneala destinsa de gaz. Odataaceasta procedura realizata, se scoate din canula trocarul si prin canalul respectiv seintroduce un telescop de 10mm care se va cupla cu o camera video si cu o sursa delumina rece. Asadar inspectia cavitatii peritoneale se va face cu ajutorul acestuitelescop si toate imaginile vor fi urmarite pe un monitor TV de inalta rezolutie.Cu ajutorul laparoscopiei se poate vizualiza cu mare acuratete toata cavitateapritoneala. Vizualizarea pelvisului trebuie facuta metodic si sistematic. Fundul de sacanterior, uterul, fundul de sac Douglas, trompele, cele doua fete ale ovarului,sigmoidul, cele doua loje parietocolice, ficatul, diafragmul, toate trebuiesc exploratecu minutiozitate.

Aspectul peritoneului trebuie evaluat in detaliu in ceea ce priveste stralucirea sa,vascularizatia sa si structura sa.

Lichidul colectat in sacul Douglas trebuie de asemenea evaluat in ceea ce privestevolumul sau, aspectul si mai ales trebuie recoltat pentru a putea fi supus unoranalize imunologice si histochimice specifice.

Fiecare organ in parte trebuie mobilizat si palpat cu ajutorul unor probe speciale,care pot fi folosite si in palparea peritoneului, a fundului de sac Douglas si aligamentului lat, care de asemenea trebuiesc verificate.

Ureterele si vezica sunt de asemenea explorate in partile lor subperitonealeaccesibile.

Laparoscopia

Laparoscopia este efectuata de catre un medic chirurg sau de catre un medicginecolog. Laparoscopia este o procedura chirurgicala ce nu necesita spitalizare. Ingeneral este folosita anestezia generala, insa pot fi folosite si alte tipuri de anestezii(precum rahianestezia).Cu aproximativ o ora inainte de interventie, pacientul trebuie sa-sigoleasca vezica urinara. I se va monta o perfuzie intravenoasa la nivelul bratului,prin care i se vor administra lichide si medicamente. De asemenea, i se va puteaadministra un sedativ usor, care sa-l ajute sa se relaxeze.Pentru pregatirea laparoscopiei se vor efectua cateva proceduri. Acestea se fac dupace pacientul este anesteziat si inconstient:- se intubeaza pacientul sau se aplica o masca pentru oxigen, pentru a-l ajuta sarespire si pentru a-i proteja caile respiratorii; aceasta procedura se efectueaza dupace pacientul este anesteziat si inconstient- se monteaza un tub subtire si flexibil, prin uretra pana in vezica urinara(sonda vezicala)- o parte a parului pubian va fi rasa- abdomenul si zona pelvina vor fi curatate cu un antiseptic- medicul poate efectua o examinare pelvina, inainte de a se introduce in vagin un

instrument denumit canula; canula face posibila miscarea uterului si a ovarelor,astfel incat sa furnizeze medicului o imagine cat mai buna a acestei zone.

In timpul interventiei se practica o incizie la nivelul peretelui abdominal, cudimensiunile cuprinse intre 1,5 – 2,5 cm. Localizarea inciziei depinde de tipul deprocedura. Se pot practica si alte incizii daca este necesara folosirea unorinstrumente suplimentare. La nivelul inciziei se introduce un ac, prin care seinjecteaza incet, gaz (dioxid de carbon sau oxid de azot) in abdomen. Gazul creazaun spatiu de manevra prin ridicarea peretelui abdominal.Apoi, prin incizie, se introduce laparoscopul si se vizualizeaza organele. Alteinstrumente (cum ar fi un mic foarfece sau un forceps) pot fi inserate printr-o altaincizie si folosite pentru a preleva tesut, repara leziuni sau drena chisturi. Deasemenea, laparoscopului ii poate fi atasat un laser.Dupa efectuarea interventiei, laparoscopul si gazul sunt indepartate. Incizia va fiinchisa cu cateva fire si va fi acoperita cu un bandaj. De obicei, sunt folosite fireresorbabile; acestea nu trebuie indepartate. Dupa ce incizia se vindeca cicatricearemanenta va fi foarte mica si greu vizibila.Laparoscopia dureaza in medie 30 – 90 de minute, in functie procedura, dar poatedura mai mult daca se descopera o anumita afectiune, precum endometrioza, carenecesita si tratament. Dupa terminarea interventiei pacientul va fi dus intr-un salonsi supravegheat pana se trezeste din anestezie. Daca nu sunt alte indicatii, pacientulisi poate relua activitatea zilnica dupa o zi, dar trebuie sa evite activitatile solicitantesau efortul fizic intens pentru aproximativ o saptamana.

De retinut!

Daca pentru laparoscopie se foloseste anestezia generala, atunci pacientul va fiinconstient si nu va simti nimic. Dupa trezire acesta se poate simti ametit pentrucateva ore. Pentru 1 sau 2 zile dupa procedura, poate apare oboseala si dureri(acestea sunt datorate anestezicului). Daca s-a practicat intubarea, pacientul poateavea cateva leziuni la nivelul gatului ce pot crea disconfort. Acest disconfort poate fiindepartat prin folosirea gargarei cu apa sarata.

Laparoscopia este o procedura chirurgicala ce foloseste un tub subtire, luminat,numit laparoscop, care este introdus in abdomen printr-o mica incizie la nivelulperetelui abdominal si care este folosita pentru examinarea organelor abdominalesau genitale interne. Medicul va discuta cu pacientul rezultatul interventiei.Rezultatele testelor de laborator sau a biopsiei, pot fi disponibile dupa cateva zile dela operatie.

Laparoscopia

Organele au forma, pozitia si dimensiunea normala.

Nu sunt descoperite chisturi, aderente sau tumori.

Normal

Nu exista semnede boala (precum endometrioza), inflamatie (precum apendicita)sau infectie.

Un organ poate avea forma, dimensiunea sau pozitia anormala.

Sunt descoperite chisturi, aderente sau tumori.

Apar semne de boala (precum endometrioza) sau de infectie.

Poate fi descoperita o sarcina ectopica.

Anormal

Apare inflamarea unor organe, precum apendicita, colecistita sauboala pelvina inflamatorie.

Sunt descoperite cicatrici la nivelul organelor interne (precumtrompele uterine).

Factorii ce pot influenta acuratetea si rezultatul testului sunt:- obezitatea poate face laparoscopia dificila- cicatrici datorate unor interventii chirurgicale anterioare pot face laparoscopiadificila sau chiar imposibila- prelevarea unei cantitati insuficiente de tesut; in cazul in care cantitatea de tesutprelevata pentru biopsie este insuficienta, rezultatele pot fi neconcludente.

De retinut!

- persoanele obeze care nu au avut in antecedente nici o alta interventie chirurgicala,necesita o incizie mai larga pentru a permite introducerea laparoscopului; aceastaprocedura este denumita laparoscopie deschisa- alta procedura (denumita culdoscopie sau hidrolaparoscopie transvaginala)furnizeaza o vizualizare mai buna a organelor genitale interne feminine (uter, trompeuterine, ovare); pentru aceasta se practica o incizie la nivelul peretelui vaginal princare se introduce apoi laparoscopul; culdoscopia inlocuieste cu succes laparoscopia- evitarea oricaror bauturi carbogazoase pentru 1 – 2 zile postoperator; astfel sereduce riscul de aparitie balonarii si a varsaturilor.

Imediat dupa terminarea interventiei pacientul va fi dus intr-un salon unde va fisupravegheat pana se trezeste din anestezie. In general, durata stationarii in saloneste de 1 pana la 4 ore, dupa care acesta va fi externat. Medicul va recomandapacientului o serie de instructiuni care il vor ajuta in procesul de recuperare.Dupa laparoscopie poate sa apara balonarea, cateva echimoze (vanatai) si disconfortin jurul inciziilor.Gazul folosit in timpul interventiei poate sa irite temporardiafragmul. Pot sa apara dureri de umeri la cateva ore dupa procedura.O parte din gazul folosit la interventie se poate infiltra in piele si produce "trosnituri"daca pielea din zona inciziilor este frecata. Aceasta situatie este inofensiva si disparede la sine in cateva zile.Se recomanda consultul medical daca apar:- roseata si edem (umflatura) pe o zona mare in jurul inciziei- sangerari sau alte secretii la nivelul suturii- febra- dureri abdominale severe- raguseala ce dureaza mai mult de cateva zile, cu tendinta la agravare.

Complicatiile dupa laparoscopie sunt rare, dar pot include:- sangerari de la nivelul inciziei- infectarea zonei care a fost examinata- lezarea unui organ intern sau a unui vas de sange; acestea pot duce la o sangerareexcesiva (hemoragie) care sa necesite interventia pentru a fi reparat- decesul datorat anesteziei generale; acest lucru este insa foarte rar.Exista cateva afectiuni care contraindica, datorita riscului de aparitie a complicatiilor,efectuarea unei laparoscopii, precum:- cancer abdominal- hernie abdominala- interventii chirurgicale abdominale in antecedente.

Laparoscopia este o procedura chirurgicala ce foloseste un tub subtire, luminat,numit laparoscop, ce este introdus in abdomen printr-o mica incizie la nivelul

peretelui abdominal si care este folosita pentru examinarea organelor abdominalesau genitale interne. Aceasta este folosita pentru diagnosticul unor afectiuni precumchisturile, aderentele, fibroamele si infectiile. Cu acest aparat pot fi recoltate si probede tesut pentru biopsie. De asemenea, acestuia ii pot fi atasate si alte instrumente,precum foarfecele chirurgical.In timpul laparoscopiei se mai pot efectua si alte proceduri chirurgicale, precum:- indepartarea aderentelor- repararea unei hernii hiatale sau inghinale- efectuarea ligaturii tubare- indepartarea unor organe precum uterul, splina, vezica biliara (colecistectomialaparoscopica) sau apendicele (apendicectomia); mai poate fi realizata siindepartarea partiala a colonului- diagnosticarea si tratarea bolii inflamatorii pelvine, a unei sarcini ectopice sau aendometriozei.In multe cazuri, laparoscopia elimina necesitatea unei operatii extensive(laparotomie) ce ar necesita o incizie mare a abdomenului. Laparoscopia implicariscuri mai mici, este mai putin costisitoare si poate fi efectuata fara a necesitaspitalizare.

Laparoscopia este folosita pentru:- evaluarea si eventual indepartarea unor tumori de la nivelul abdomenului saupelvisului- diagnosticarea si tratarea unor afectiuni precum endometrioza, sarcina ectopicasau boala inflamatorie pelvina- diagnosticul unor afectiuni ce fac dificila aparitia unei sarcini; aceste afectiuni includchisturile, aderentele, fibroamele si infectiile; laparoscopia se efectueaza dupa cetestele preliminarii pentru infertilitate au fost neconcludente- efectuarea unei biopsii- pentru determinarea unor posibile metastaze la nivel abdominal- efectuarea ligaturii tubare- rezolvarea unei hernii hiatale sau inghinale- indepartarea unui organ bolnav sau lezat precum vezica biliara, apendicele sauovarele.

Inainte de realizarea laparoscopiei pacientul va trebui sa semneze un document princare isi da acordul pentru efectuarea acestei investigatii. Medicul va informapacientul despre riscurile, modul de realizare si rezultatele procedurii.Pacientul trebuie sa informeze medicul despre:- medicamentele pe care le ia, in special anticoagulante (care subtiaza sangele)- eventuale alergii la medicamente, inclusiv anestezice- daca are probleme cu sangerarea- daca este sau ar putea fi insarcinata.Inainte de efectuarea laparoscopiei pacientul:- nu trebuie sa manance sau sa bea pentru cel putin 12 ore; un stomac gol ajuta laprevenirea varsaturilor in timpul operatiei si reduce riscul de aparitie a complicatiilor- trebuie sa-si lase bijuteriile acasa; orice bijuterie pe care acesta o poarta trebuieindepartata inaintea operatiei- trebuie sa-si indeparteze ochelarii, lentilele de contact sau proteza dentara; acesteaii vor fi inapoiate dupa ce interventia se incheie- sa-si asigure transportul inapoi la domiciliu dupa terminarea interventiei.Medicul poate recomanda efectuarea unei clisme evacuatorii, cu cateva zile pana lacateva ore inainte de interventie.

Metode imagistice

Computer tomograf (CT)

Computer tomograful (CT) foloseste raze X pentru a efectua imagini detaliate alestructurilor din interiorul organismului.In timpul testarii, pacientul va fi intins pe o masa conectata la scanner-ul computertomograf-ului, un aparat de dimensiuni mari cu aspectul unui cilindru fara miez.Acesta va trimite impulsuri de raze X prin corpul pacientului. Fiecare impuls dureazamai putin de o secunda si formeaza imaginea unei felii subtiri din organul sau zonastudiata. O parte a scanner-ului se poate inclina, fapt ce permite preluarea imaginilorzonei studiate din diferite pozitii. Imaginile sunt memorate intr-un computer.Computer tomograful (CT) poate fi folosit pentru studiul oricarui organ al corpului caficatul, pancreasul, intestinele, rinichi, glande suprarenale, plamani si inima. Deasemenea poate studia vasele de sange, oasele si maduva spinarii.O vopsea iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a face structurile siorganele mai usor de observat pe imaginile computer tomograf. Substanta decontrast poate fi folosita pentru a studia fluxul sanguin, pentru a gasi tumori saupentru a cauta alte probleme. Substanta de contrast poate fiadministrata intravenos sau per os (oral), in functie de testul dorit. Imaginilecomputer tomograf pot fi preluate inainte sau dupa administrarea substantei decontrast.

Rezonanta magnetica nucleara (RMN)

Rezonanata magnetica nucleara este un test ce foloseste cimpul magnetic si energiaundelor radio pentru a prelua imagini ale oraganelor si structurilor din interiorulcorpului. In cele mai multe cazuri rezonanta magnetica nucleara furnizeaza informatiicare nu pot fi oferite de alte explorari ca radiografii, echografii sau computertomograf.Pentru testarea cu rezonanata magnetica nucleara partea din organism ce se dorestea fi studiata este plasata in interiorul unei masini speciale care este, de fapt, unmagnet foarte puternic. Informatiile furnizate de catre aparat pot fi memorate sistocate intr-un computer. Fotografii sau filme ale anumitor expuneri pot fi, deasemenea, efectuate. Uneori se poate folosi si substanta de contrast pentru a oferiimagini mai clare ale organelor si structurilor studiate.Rezonanata magnetica nucleara este folosita pentru a descoperi probleme cahemoragii, tumori, infectii, blocaje, leziuni ale: creierului, organelor interne,glandelor, vaselor de sange sau articulatiilor.

Razele X (radiografia)

Razele X reprezinta o forma de radiatie precum lumina sau undele radio, ce pot fifocalizate intr-un fascicul asemanator unui fascicul luminos. Spre deosebire defasciculul luminos, razele X pot trece prin majoritatea obiectelor, inclusiv prin corpuluman.Cand un fascicul de raze X loveste un film fotografic pe acesta se imprima o imagine.Tesuturile dense din organism, precum oasele, blocheaza (absorb) o mare parte dinrazele X aparand albe pe filmul fotografic. Tesuturile mai putin dense, precummuschii sau organele, blocheaza mai putine raze X (mare parte din fascicului de razeX trece prin acestea) si apar pe filmul fotografic in nuante de gri. Razele X care trecnumai prin aer apar negre pe radiografie.

Ultrasunetele (echografia)

Echografia este un test ce foloseste reflectia undelor sonore pentru a produceimaginea unui organ sau a unei structuri din organism. Aceasta testare nu folosesteraze X sau orice alt fel de radiatie ce se poate dovedi potential daunatoare.Pentru testarea cu ultrasunete, un gel sau un ulei este aplicat pe piele pentru aimbunatati transmitera undelor sonore. Un instrument mic, manevrabil manual,denumit transductor, este miscat inainte si inapoi deasupra ariei ce se doreste a fistudiata. Transductorul transmite unde sonore de mare putere (aflate deasupraspectrului auditiv uman) care sunt reflectate inapoi catre acesta. Un computeranalizeaza undele sonore si le converteste intr-o imagine afisata ecranul unuimonitor. Imaginea produsa de ultrasunete se numeste sonograma, echograma sauscanare cu ultrasunete. Se pot realiza fotografii sau filme ale imaginilorultrasonografice.Ultrasunetele sunt folosite pentru studiul organelor si structurilor care sunt uniformesau solide (precum ficatul) sau umplute cu lichid (precum vezica biliara, vezicaurinara). Structurile mineralizate precum oasele sau umplute cu aer precum plamaniinu pot fi vizualizate pe sonograme.

Mic dictionar de analize medicale, constante biologice(enzime, hormoni, substante organice, etc.)

Amilaza – enzima ce activeaza hidroliza amidonului in maltoza si dextrine. Segaseste o amilaza in saliva (ptialina) si una in sucul pancreatic.Valorile sunt crescute in pancreatitele acute (analog lipazeipancreatice), oreion (forme neparotidiene), colecistite, calculi biliari,obstructie intestinala.

Acid Vanil Mandelic Urinar - Valori normale: 1.7-7.4 mg/24h. In neuroblastom sauganglioneuroni prezinta valori mai mari de 10mg/24h. Intre 26-66 existacertitudine de feocromocitom.

Alaninaminotransferaza (glutam-oxalacetica) TGO, AST - transferare in formaactiva, abundenta in miocard. Se foloseste in diagnosticul infarctului de miocard(cand creste). Valori normale: 14-50 UI/L.

Glutamat Piruvat Transaminaza (transaminaza glutamo-piruvica) TGP, ALT-transferare abundenta in ficat, de unde in cursul hepatic trece in sange la valori multcrescute peste normal: 21-72 UI/L.

Gama-Glutamil Transferaza - GGT - enzima a carei dozare in sange permiteaprecierea functiei hepatice si biliare. Concentratia ei este crescuta in hepatita, maidevreme decat a transaminazelor, iar scaderea ei are loc mai lent decat regresiahepatitei. Este crescuta si in staza biliara, in crize si in unele tumori hepatice.Valori normale: 8-78 u/l.

Creatinfosfokinaza - CPK - enzima musculara care activeaza transformareacreatininei in creatinfosfat (forma de rezerva energetica). Estecrescuta in infarctmiocardic si in unele miopatii.

Izoenzima MB (CPK- MB) - fractiune izoenzimatica de creatinfosfokinaza, a careiconcentratie in sange (exprimata prin procente de izoenzima MB fata de CPK), candeste mai mare de 4% permite diagnosticul de infarct miocardic. Concentratia eieste mai mare la 18 ore dupa necroza.

Antistreptolizina "O" (ASLO) - anticorpi careneutralizeaza streptolizina (toxina streptococica), care apare in sange dupa afectiunistreptococice (infectii), in special in reumatism articular acut (RAA).

Antistreptokinaza - anticorpi antistreptococici prezenti in ser in urma infectieicu streptococ β- hemolitic sau dupa vaccinarea cu STK.

Celule Lupice - celule de lupus eritematos diseminat (Hargraves) care suntleucocite din seria granulocitara neutrofila care au fagocitat alte celule. Le gasim inLED. (80-90%) din cazuri , forme de PCE, AR (5-10% din cazuri). Se mai pot gasi indiferite afectiuni infectioase sau hematologice, in mod exceptional in unelehepatite, sclerodermie.

Complement Seric - prezinta valori scazute inLED, artrita reumatoida, glomerulonefrita poststreptococica si valori crescute in boliinfectioase si inflamatorii la debut, boli neoplazice, hiperlipoproteinemii primare.

Creatinina, Creatina - substanta azotata prezenta in forma libera sau combinata cufosforul in muschi, creier, sange cu rol in procesele metabolice ale contractieimusculare. Produsul sau de deshidratare interna este creatinina (0.5-1.3 mg/dl).Titrul sau ramane constant atata timp cat factorul renal de eliminare estenormal. Creste nu numai in tulburari renale grave ci si in guta, afectiuni hepaticecaracterizate prin distrugerea proteinelor, miopatii. Scade in insuficienta renalacronica.Cantitatea de creatina transformata in creatinina este intr-un raport direct cu masade tesut muscular din organism; totodata valoarea creatininei variaza numai infunctie de eliminarea sa renala, de unde importanta ei in aprecierea unei tulburari afiltrarii glomerulare.

Bilirubina - pigment prezent in bila, ser si fecale, format in sistemulreticuloendotelial, ce provine din degradarea Hb prin pierderea Fe. In icter,concentratia creste si apare in urina.

Bilirubina Directa (Conjugata) - forma a bilirubinei ce se poate doza direct.Conjugarea are loc in ficat, bilirubina directa trecand in bila. In serul normalconcentratia este mai mica de 0.2%. O crestere a bilirubinei directe este expresiaunei retentii biliare extrahepatice (coledoc) sau intrahepatice (hepatita). Lavalori mai mari de 150 mg/l se produce icterul legat de atingere hepatica(icter cataral, ciroza) sau obstructia cailor biliare.

Bilirubina Indirecta (Libera) - forma a bilirubinei ce nu tranziteaza celulelehepatice, deci inainte de a ajunge in bila. Concentratia de 3-6 mg/l este crescuta inicterele hem si in icterul fiziologic al nou-nascutului. La valori mai mari de 15 mg/lintalnim icter prin hemoliza.

Acid Uric - este produsul final de degradare a purinelor organismului. Este prezentin sange unde se poate acumula in unele stari patologice (guta, nefrite, leucemiitratate, boli infectioase, insuficienta renala cronica, poliglobulie, procese insotite de

degradari tisulare) si eliminat prin urina (2.5-7.5 mg/dl). Medicamente ce afecteazarezultatul sunt: cofeina, derivati salicilici, vitamina C, terapie cu ACTH, cumedicamente antimicotice, hidrocortizon, dupa radioterapie. Variabilefiziologice: alimentatie bogata in proteine, efort fizic, menopauza, sex, varsta.

Ureea (azotul ureic) - substanta organica sintetizata in ficat, pornind dela amoniac si ajungand in sange . Valori normale.: 0.2-0.4 g/l; se elimina prin urina(Clearance: 75 mil/min). Concentratia ei poate fi crescuta in hipercatabolismulprotidic exogen si endogen si scazand in insuficienta renala si cronica, insuficientahepatica decompensata.

Trigliceridele - esteri ai glicerolului cu 3 molecule de acid gras. Sunt constituenteale uleiurilor si grasimilor alimentare, fiind transportori ai colesterolului in sange (80-200 mg/dl).

Lipoproteine – LP - forma normala de transport a lipidelor inorganism. Plasma contine mai multe feluri de lipoproteine, care dupa mobilitateaelectroforetica se impart in: HDL (cu densitate mare) crescute in ciroza biliara, VLDL(cu densitate foarte mica) si LDL (cu densitate mica) =lipidograma.

Colesterol - substanta organica ce intra in compozitia LP din sange sub forma liberasau ca esteri. Biosinteza sa are loc in toate celulele vii (in ficat si corticosuprarenale).Este transportat in sange de trigliceride si de LP. Prin oxidare se transforma in acizibiliari. Transporta acizi grasi nesaturati si participa la sinteza hormonilor steroizi.Depozitele de colesterol stau la originea ateromatozei, existand pericolul deaccidente vasculare.

Colesterol LDH - lipoproteine de densitate mare care controleaza depozitareacolesterolului in peretii vasculari. Concentratia sa este scazuta in situatii asociatecu boala ateromatoasa, imbatranirea, tabagismul, contraceptivele, diabetul. Esteimportant in determinarea “riscului vascular”, cu cat este mai mic si deci nu poateasigura protectie, cu atat riscul este mai mare (mai mare de 5 implica risc crescut labarbati si mai mare de 4.5 presupune risc crescut la femei). Valorile normale suntcele de 0.35-0.80 gr/l sau 32-96 mg/dl.

Colesterol LDL - lipoproteine de densitate mica, ce contin 50% colesterol.Concentratia este crescuta in caz de hipercolesterolemie familiara. Este important indeterminarea “riscului de ateromatoza si de accidente vasculare”. Valorile normalesunt cele de 3.9-4.9 mmol/l sau 0-130 mg/dl.

Colesterol VLDL - lipoproteine cu densitate foarte mica.

Proteine – Albumine, Globuline - globulinele avand greutate moleculara maimare decat a albuminelor. Globulinele sunt alfa globuline (crescute in boliinflamatorii si neoplazice), beta globuline si gama globuline (suport pentru anticorpi).

Electroforeza - metoda de laborator ce permite separarea in camp electric adiferitelor componente ale unei solutii (separarea fractiunilor proteice ale serului,care se deplaseaza cu viteze diferite: albumina 50-60%, alfa 1 globulina 3-4%, alfa 2globulina 9-11%, beta 12-14%, gama ) sau imunoglobulinele cu proprietatiimunitare: IgG, IgM, IgA, IgD, IgE).15-18%Valori patologice:- nefroza lipoidica (scad albuminele, cresc alfa 2)

- colagenoza (creste gama)- ciroza (scad albuminele, cresc beta si gama)- tuberculoza (creste alfa 2)

Imunoelectroforeza - metoda de analiza a componentelor antigenice dintr-un lichidbiologic prin separarea lor electroforetica si prin punerea in evidenta cu ajutorul unoranticorpi specifici prin precipitare.

Aglutininele - substante prezente in unele seruri, capabile sa aglutinezemicroorganismele sau globulele rosii ce contin aglutinogenul corespunzator.Grupele sanguine – reprezinta o categorie in care se situeaza fiecare persoanadupa varietatea aglutininelor din sange sau, care ii sunt proprii , fiecare categorieapartinand unui sistem bine definit. Sistemul clasic al grupelor sanguine eritrocitare(dependent de aglutininele situate pe globulele rosii) este sistemul ABO, ce cuprinde4 grupe: A (prezenta de aglutinogen A), B (prezenta de aglutinogen B), AB (ambeleaglutinogene) si O (absenta aglutinogenelor).

Aloimunizare (Izoimunizare) - Imunizarea unui subiect printr-un antigen provenitde la alt subiect apartinand aceleiasi specii.

Anatoxina - preparat obtinut dintr-o toxina bacteriana (difterica, tetanica,botulinica) prin actiunea formolului si caldurii si care si-a pierdut puterea toxica,pastrand-o pe cea imunizanta. Aceasta joaca rol de vaccin impotriva maladiilorgrave.

Antiser - ser ce contine anticorpi obtinuti prin inocularea unui antigen.

ARC (AIDS – related complex) - paraSIDA - ansamblul manifestarilor clinicemoderate, intermediare ale infectiei cu HIV, care nu sunt atat de grave ca celedin SIDA.

Formula Arneth - repartizarea leucocitelor dupa numarul de lobuli nucleari.Deviere la dreapta se intalneste cand numarul de PMN este mai mare decatmononuclearele (MN).Deviere la stanga se intalneste cand numarul de PMN este mai mic decatmononuclearele.

Vasopresina (ADH) - hormon antidiuretic secretat de hipotalamus si inmagazinat inlobul posterior al hipofizei. Stimuleaza reabsorbtia apei in rinichi, contractiamusculaturii netede. Insuficienta secretorie de vasopresina poate duce la diabetulinsipid. Vasopresina reprezinta un marker in diagnosticul. diabetului insipid si alevaluarii capacitatii de contractie a rinichiului.

Gonadotrofina - hormon ce actioneaza asupra dezvoltarii si functionarii glandelorsexuale. Sunt gonadotrofine hipofizare (A,B) si gonadotrofinacorionica(placentara).Gonadotrofina A - hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femeiprovoaca maturatia folicului ovarian si a ovulului, la barbati activeazaspermatogeneza. In urina este reprezentata ca prolanul A. Abreviere: FSH = hormonde stimulare foliculara.Gonadotrofina B - hormon secretat de lobul anterior al hipofizei. La femeifavorizeaza dezvoltarea corpului galben, la barbati actioneaza asupra celulelorinterstitiale ale testiculului stimuland producerea de testosteron. In urina este

reprezentat ca prolanul B. Abreviere: LH, ICSH.Gonadotrofina Corionica = hormon secretat de corion, apoi de placenta in cursulgestatiei. Fiind eliminat prin urina, el permite diagnosticarea precoce asarcinii. Abreviere: HCG (gonad. umana corionica).

Corticotropina - hormon secretat de hipofiza ce favorizeaza secretia hormonilorcorticosuprarenali, cu exceptia aldosteronului. Abreviere: ACTH.

Fibrinogenul - interes practic in depistarea fibrinolizei si supraveghierii corecte aRAA. Valori normale: 200-400 g/l.Valori scazute in: fibrinemie congenitala (rar), insuficienta hepaticagrava, fibrinoliza, interventii chirurgicale, leucemii, neoplasm de prostata sipancreas.Valori crescute in: infectii bacteriene (RAA), pneumonii diverse.

Fier seric (sideremia) - 80-130 ľg/100ml ser(F), 90-150 ľg Fe/100 ml ser(B), 60 ľgla copiii de un an.Valori crescute in: anemia Biermer, anemii si ictere hemolitice,hepatita, hemosideroza, hemocromatoza.Valori scazute in: anemii hipocrome (post hemoragice, feriprive, cloroza), anemiaprematurilor, anemii hipocrome din infectii (tumori maligne, tulburari de absorbtie).

Lactic dehidrogenaza (LDH) - enzime distribuite in ficat, rinichi, inima, muschischeletici. Valori normale: 50-400 u/100 ml ser in functie de metoda. Constelatiaenzimatica in infarct miocardic: LDH>TGO>TGP.Valori crescute in: infarct miocardic acut (valori maxime la 2-3 zile de la infarct).Valori mult crescute: hepatita cronica, ciroza, pancreatita, infectiipulmonare, anemie Biermer (de 10 ori mai mare ), tumori maligne. In hepatita viralaLDH se mentine la valori fiziologice.

Lipide totale (aflate in circulatia sanguina si limfatica) - colesterolul, fosfolipidele(lecitina, cefalina, sfingomielina) si trigliceridele. Valori normale: 600-800 mg%.Variabile fiziologice: in timpul sarcinii si dupa mese.Valori crescute in afectiuni de origine: renala (sindromul nefrotic), hepatita (ciroza –la inceput, icter prin retentie), pancreatica (diabet, pancreatita acuta), tiroidiana, mixedem, suprarenaliana, hipercorticism, stress psihic, dislipoidoze, maladiiarteriale (aterom, arterita, coronarita).

Magneziu - prezinta un interes crescut in ultimii ani, urmarindu-se paralel cucalcemia in starile de hiperexcibilitate neuro-musculara si insuficienta renalasevera. Magneziu seric la adulti: 3-5 mg/100 ml ser, copii sub 10 ani - 1.6-2.4mg/100 ml.Valori crescute in: hipertiroidii, insuficiente renale severe, ciroze grave.Valori scazute, paralele cu calcemia in: tetanii, rahitism, nefroza lipoidica, mixedem,la copii mai frecvent intalnita (diaree, tulburari de absorbtie intestinala).

Materialul examinat Elemente fungice observate Boala provocata

Secretie vaginala Pseudomicelii numeroase, cu celulerotunde, inmugurite

Vaginita cu candida

Exudate dincavitatea bucala

Celule rotunde, inmugurite si foarteabundente pseudomicelii

Candidoza mucoaseibucale

Sputa Celule bronsice, inmugurite si foarteabundente pseudomicelii

Candidoza pulmonara

Grunji (din puroi) Negri: filamente groase, septate,inglobate intr-o sb. Amorfa.Alb-galbui: filamente subtiri,neseptate, ramificate cu coroanaradiara de elemente in forma demaciuca (Actiomyces Israeli)

Micetom cutanat fungic

Actinomicoza

Papiloma virus uman (HPV) - testare

Virusul Papiloma uman (HPV = Human Papilloma Virus) este cauza aparitieiverucilor (negi), inclusiv a celor genitale si poate determina modificari canceroase lanivelul cervixului uterin. HPV se transmite prin contactul direct.

Exista mai mult de 100 de tipuri de HPV.Unele tipuri de HPV determina verucile genitale. La femei, anumite tipuri de

HPV cresc riscul de cancer cervical. In unele cazuri, unicul semn al infectarii femei cuHPV este un rezultat anormal la testul Papanicolau.

Alte tipuri de HPV determina verucile comune, plantare (filiforme sau plate) siin rare cazuri veruci genitale. Aceste tipuri de veruci nu sunt canceroase.

Nu exista nici un fel de tratament care sa vindece (elimine) infectia cu HPV. Incele mai multe cazuri, verucile dispar fara tratament in aproximativ 2 ani. Cu toateacestea, tratamentul grabeste disparitia verucilor. Cu sau fara tratament, HPVramane cantonat in organismul uman, astfel ca verucile pot reaparea.

Testul pentru HPVTestul pentru HPV se face pentru a depista infectia cu HPV si pentru a

determina tipul de HPV prezent, prin determinarea materialului genetic (ADN) alHPV. La fel ca si testul Papanicolau, testul pentru HPV se face prin analiza unei probede secretii prelevate de la nivelul cervixului.

La femei, tipurile de HPV cu risc cancerigen crescut (cum ar fi tipurile 16, 18,31 si 45) pot determina modificari la nivelul celulelor cervixului care pot fi vazute latestul Papanicolau. Aceste modificari pot disparea de la sine, fara tratament. Cutoate acestea, unele dintre aceste modificari pot avansa si pot determina cancerulcervical.

De ce se face testul pentru HPV?Testul HPV trebuie facut atunci cand testul Papanicolau este anormal. El

determina daca unul sau mai multe dintre tipurile de HPV cu risc cancerigen crescuta determinat modificarile testului Papanicolau. Celule cervicale modificate minor suntdenumite celule scuamoase atipice. In cazul in care testul HPV detecteaza tipuri deHPV cu risc cancerigen crescut, se recomanda colposcopia sau biopsia cervicala.

In ce consta pregatirea pentru testul HPV?

Inainte de efectuarea testului sunt interzise dusurile vaginale, folosireatampoanelor intravaginale sau medicamentelor cu administrarea vaginala pentru celputin 48 de ore.

Programarea testului nu se face in perioada menstruatiei, deoarece celulelesangvine pot interfera cu rezultatele testului. Cel mai bun moment pentru efectuareatestului este la 8-12 zile de la ultima menstruatie.

Vezica urinara trebuie golita chiar inaintea efectuarii testului, atat pentru

confortul pacientului cat si pentru o examinare mai buna.Pacientul trebuie sa semneze un act de acord asupra testului. Inaintea testului,

medicul explica pacientului necesitatea testului, riscurile lui, tehnica efectuarii siposibilele rezultate.

Tehnica efectuarii testuluiTestul HPV poate fi facut de catre:

MeMedicul ginecologMeMedicul internistMeMedicul de familieMeMedicul urolog

Pentru efectuarea testului, pacienta se va dezbraca pana la talie, se va intindepe spate pe masa ginecologica, cu picioarele departate, ancorate pe niste suportispeciali. Astfel, medicul poate examina zona genitala si vaginul.

Medicul va introduce in vagin un instrument numit departator, caredeparteaza peretii vaginului, permitand examinarea vaginului si a cervixului.

Medicul va folosi un betisor cu un capat invelit in bumbac sau o spatula micade lemn pentru a colecta probele de celule cervicale. Celulele sunt colectate atat dinpartea vizibila a cervixului cat si din zona de deschidere a acestuia (canalulendocervical). Probele sunt apoi introduse in niste tuburi colectoare si trimiselaboratorului de analize.

Testul HPV poate fi facut de asemenea, pe o proba de celule recoltate pentrutestul Papanicolau, daca aceasta a fost facut printr-o anumita tehinca,denumita test Papanicolau pe baza de lichid. Aceasta tehnica consta in colectareacelulelor de la nivelul cervixului cu ajutorul unei periute rotative din plastic. Probelesunt puse intr-un recipient ce contine o anumita solutie si trimise laboratoruluipentru analizare. Prin efectuarea testului HPV din probele pentrutestul Papanicolau este eliminata necesitatea unei noi prelevari de probe.

Este neplacut testul HPV?Momentul introducerii departatorului poate produce disconfort pacientei, in

special daca vaginul este sensibil si iritat sau daca este ingust. De asemenea,pacienta poate simti o presiune in momentul in care probele sunt colectate.

RiscuriTestul HPV nu are nici un risc asupra sanatatii persoanei examinate. In unele

cazuri, este posibil ca testul sa fie repetat, ceea ce ar puteacauza anxietate persoanei in cauza.

Ce se poate intampla dupa prelevarea probelor?

Procedura de prelevare a porbelor pentru testul HPV are cateva efecte"adverse":

- se pot produce sangerari vaginale usoare sau niste scurgeri de culoare gri. Inaceste situatii se pot folosi absorbante pentru a nu pata lenjeria

- trebuie evitate spalaturile vaginale si contactele sexuale pentru o perioada detimp pe care o recomanda medicul specialist care efectueaza testul.

Rezultate

Testul HPV se face pentru a depista infectia cu HPV si tipul de HPV prezent. Ingeneral, rezultatele testului HPV sunt disponibile in 1-2 saptamani.

Rezultatele testului sunt :NORMAL – HPV nu este prezent.ANORMAL – HPV este prezent. In cazul in care tipul de HPV este unul dintre

cele cu risc cancerigen crescut, care indica ca persoana in cauza are un risc crescutde a avea deja modificari precanceroase ale celulelor cervicale, medicul specialist varecomanda in continuare colposcopia si/sau biopsia.

Care sunt factorii care pot scadea acuratetea testului HPV?Factorii care pot interfera cu rezultatele testului si cu acuratetea rezultatelor

includ:- spalaturile intravaginale, folosirea tampoanelor interne si a cremelor vaginale

in ultimele 48 de ore dinaintea efectuarii testului- probele insuficiente de celule cervicale- menstruatia- tratamentul cu Digoxina sau Tetraciclina.

De retinut!

Testul HPV nu este utilizat de rutina pentru diagnosticarea verucilor genitale.Este folosit pentru a evalua daca rezultatul anormal al testului Papanicolau estedeterminat de unul dintre tipurile cu risc cancerigen crescut de HPV.

Un test HPV pozitiv nu indica prezenta cancerului cervical. El indica prezentaunuia sau mai multor tipuri de HPV cu risc cancerigen crescut, ceea ce creste risculde a avea modificari precanceroase ale celulelor cervicale. Medicul specialist varecomanda examinarile necesare, cum ar fi colposcopia sau biopsia, pentru adetermina prezenta celulelor precanceroase.

Testul HPV are o fiabilitate crescuta pentru a depista prezenta HPV. Cu toateacestea, testul HPV are o fiabilitatea scazuta pentru a identifica corect atunci candHPV nu este prezent. Testul HPV poate avea rezultate fals-pozitive.

Testul HPV este efectuat doar la femei. Momentan, testul HPV pentru barbatieste in curs de cercetare.

Vaccinurile impotriva diferitelor tipuri de HPV, in special al celor care pot cauzacancer cervical, sunt in curs de cercetare si exista sperante de a fi disponibile incurand.

Prescurtari si termeni folositi de catre laboratorul deanalize medicale

Majoritatea termenilor care se gasesc intr-un buletin de analize medicale isi auoriginea in limba greaca. Acesti termeni se folosesc fie simpli, fie mai ales sub formacombinata de prefixe si sufixe. Pentru a ajuta la o mai buna intelegere si memorare aacestor termeni precum si la o pronuntare corecta a lor, redam mai jos cativa dinacesti termeni, care provin din limba greaca si care sunt utilizati in limba romana.

Cito = celula. Exemple: leucocite (celule albe), eritrocite (celule rosii),examen citologic (examen al celulelor), monocite (celule cu un singur nucleu)

Eritro = rosu. Exemple: eritrocite (celule rosii), eritrocitoza (numar crescut de celulerosii).

Grama = descriere, inregistrare. Exemple: hemograma (numaratoarea celulelordin sange), leucograma (numaratoarea globulelor albe).

Gluco, glico = dulce. Exemple: glucoza, glucide (substante dulci,zaharoase), glicemie (zahar in sange), glicozurie (zahar in urina).

Hemo, hem, hemato = sange. Exemple: hematologie (stiinta care studiazasangele), hemoragie (scurgere de sange), hematocrit (separareasangelui), hematurie (sange in urina). Sufixul “emie” se foloseste pentru a indicaprezenta unei substante in sange. Exemple: glicemie (zahar insange), colesterolemie (colesterol in sange), lipidemie (grasimi insange), calcemie (calciu in sange).

Hiper = mai mult,peste normal. Exemple: hiperglicemie (zahar crescut insange), hipercolesterolemie (colesterol crescut in sange).

Hipo = mai putin, sub normal. Exemple: hipoglicemie (zahar scazut insange), hipocalcemie (calciu scazut in sange).

Leuco = alb. Exemple: leucocite (celule, globule albe), leucocitoza (numar crescutde celule albe), leucociturie (celule albe in urina).

Lipide = grasimi. Exemple: lipidemie (grasimi in sange), lipidograma (inregistrareacompozitiei lipidelor).

Uro, urie = urina. Exemple: urobilinogen (pigment urinar), urocultura (cultivareabacteriilor din urina). Sufixul "urie" se utilizeaza pentru a indica prezenta uneisubstante in urina, astfel: hematurie, leucociturie, glicozurie, calciurie (prezenta desange, leucocite, zahar, respectiv calciu in urina).

Pentru reducerea timpului necesar scrierii, ca si pentru economisirea de spatiudintr-un buletin de analiza, unii termeni care privesc analizele medicale se utilizeazauneori sub forma prescurtata astfel:

A/G = albumina/globulina (raport A/G)Ag Au = antigen AustraliaALAT = alanin aminotransferaza (vezi TGP)ASAT = aspartat aminotransferaza (vezi TGO)ASLO = antistreptolizina ‘O’ (anticorp)AVM = acid vanil mandelic (hormon in urina)B = bazofil (celula sanguina)BSF = vezi BSPBSP = bromsulphaleina (test hepatic)Ca = calciuCK = creatinkinaza (vezi CPK)CPK = creatifosfokinaza (enzima)17-CS = 17-cetosteroizi (hormoni in urina)17-HS = 17-hidroxisteroizi (hormoni in urina)DM = debit pe minut (de urina)E = eozinofil (celula sanguina)FA = fosfataza alcalina (enzima)FCH = frotiu citohormonal (preparat celular)H = hematie, globula rosie sau eritocitHA = hemaglutinare (metoda de analiza)Hb = hemoglobina (pigment sanguin)IDR = intradermoreactie (reactie care se face pe piele)Ig = imunoglobuline: Ig G, Ig M, Ig A (anticorpi)K = kaliu, potasiu

L = limfocit (celula sanguina), leucocit (globula alba)LCR = lichid cefalorahidianLDH = lactat dehidrogenaza (enzima)M = monocit (celula sanguina)mEq = mili-echivalent (unitate de masura)Mg = magneziuML = Mac Lagan (unitate de masura pentru analiza "timol")Mol = molar

N = neutrofil (celula sanguina)Na = natriu, sodiuP = fosforPCR = proteina C reactivaRBW = reactie Bordet-WassermannRFC = reactie de fixare a complementuluiRh = Rhesus (factor sau grup sanguin)SGOT vezi TGOSGPT vezi TGPTb = tuberculina

TC = timp de coagulareTH = timp HowellTGO = transaminaza glutamat oxalacetica (enzima)TGP = transaminaza glutamat piruvica (enzima)TQ = timp QuickTS = timp de sangerareU = unitateUB = unitate Bodanski (pentru fosfataza)UF = unitate fotometricaUI = unitate internationalaUW = unitate Wohgemuth (pentru amilaza)V = volumVDRL = prescurtare din limba engleza (analiza de sifilis)VG = valoare globulara (relativ la globulele rosii)VMA vezi AVMVSH = viteza de sedimentare a hematiilor

Proteina C Reactiva (PCR)

Nu exista indicatii si recomandari speciale in vederea pregatirii pentru efectuareatestului. Pacientii sut totusi sfatuiti sa discute cu medicul si sa insiste sa le fieexplicate pe intelesul lor necesitatea de realizare a testului, felul in care se va realizaacesta, eventualele complicatii si rezultatele. Orice nelamurire trebuie comunicatamedicului curant, acesta avand obligatia sa linisteasca toate temerile pacientului.

In general punctiile venoase nu asociaza riscuri deosebite, procedura fiind relativsimplu de efectuat (daca specialistul are experienta, iar venele pacientului sunt debuna calitate, au pereti elastici si necolabati). In unele situatii pot sa apara siincidente, cum ar fi :-Dezvoltarea uni mic hematom la locul punctiei. Riscurile sunt insa minime dacapacientul aplica un tampon cu vata si tine apasat cateva minute-Flebita locala (inflamarea peretelui venos). Aceasta se amelioreaza daca se aplica,de cateva ori pe zi, comprese calde pe zona respectiva -Hemoragie continua- aparein special in cazul pacientilor cu tulburari ale coagularii sau in cazul celor aflati sub

tratament anticoagulant (cu medicamente de tipul aspirinei, warfarinei) sautratament fibrinolitic. Pacientii cu astfel de probleme sunt sfatuiti sa isi informezemedicul inainte de a li se efectua punctia.Alte incidente includ necesitatea de realizare de punctii multiple pentru recoltarea(in special daca venele nu sunt usor accesibile), ameteli sau chiar lipotimii alepacientului.

Nivelul PCR se determina in urmatoarele situatii :-Pentru monitorizarea pacientului postoperator (detectarea din timp a unorcomplicatii infectioase ale plagii). PCR creste in mod normal, in absenta unui procespatologic, la 2-6 ore de la interventia chirurgicala, si scade pana la 3 zile. Daca sementine crescuta mai mult de 3 zile, pacientul trebuie investigat temeinic deoareceexsita riscul prezentei unei infectii in organism.-Pentru identificarea precoce a infectiilor, bolilor inflamatorii, neoplaziilor cum ar filimfoamele (neopalzii ale nodulilor limfatici), bolilor de colagen, cum este lupusuleritematos sistemic, vasculitelor de tipul arteritei cu celule gigante, bolilorinflamatorii intestinale, osteomielitelor (iinfectii ale osului)-Pentru monitorizarea raspunsului organismului la tratament, in special celeantineoplazice sau antiinflamatoare. PCR creste brusc si la fel de brusc revine lanormal in cazul in care organismul pacientilor raspunde favorabil la tratamentulinstalat.Exista si un tip special de test, PCR inalt sensibil. El este indicat insa doar uneianumite categorii de pacienti- cei cu probleme cardiace si factori de risc pentruaparitia unor astfel de probleme. Acets test poate furniza informatii cu valoarepredictiva referitoare la riscul de aparitie a evenimentelor cardiace (infarctmiocardic). Principiul testului este acela ca procesele inflamatorii acute lezeazaendoteliul vascular (stratul fin de celule care captuseste suprafata interna a vaselor)si creeaza conditii favorabile aparitiei unui atac ischemic. Deoarece nivelul PCR poatefi crescut datorita unui numar mare de factori, nu se poate afirma cu exactitate caexista o cardiospecificitate, chiar daca o concentratie de peste 2,4 mg/dl a fostasociata cu un risc dublu de aparitie a unor evenimenete coronariene, comparativ cuo concentratie de sub 1 mg/l. Totusi, specialistii sunt inca rezervati in a corelavalorile PCR cu probabilitatea pacientilor de a suferi un infarct miocardic.

PCR este o substanta care se gaseste in plasma. Pentru determinarea concentratieiei medicul va trebui sa recolteze o proba de sange. Recoltarea implica :-Localizarea unei vene superficiale din care se va recolta sangele (de cele mai multeori cele mai accesibile sunt venele de la nivelul antebratului sau fetei dorsale amainilor).-Plasarea unui garou deasupra zonei din care se va recolta. Astfel se va blocacurgerea sangelui pentru o scurta perioada de timp. Vena se umple cu sange, isimareste dimensiunile si poate fi abordata mult mai usor.-Zona de punctie este dezinfectata cu alcool sanitar sau cu un alt antiseptic-Se introduce usor acul in vena si se recolteaza cantitatea necesara de sange. Aculare atasat la capatul extern o seringa sau un tub ai carui pereti au substanteanticoagulante.-Cand tubul este aproape plin se desface garoul pentru a repermeabiliza circulatia.-La sfarsit se trage rapid acul iar peste zona punctionata se plaseaza un tampon devata cu alcool sanitar. Se tine apasat timp de cateva minute pana cand se oprestesangerarea.Recoltarea probei se poate face mai greu sau mai usor in functie de calibrul venelorpacientului, acestea diferind foarte mult de la individ la individ.Cum simte pacientul procedura

Exista posibilitatea ca aceasta procedura sa creeze un anumit disconfort pacientului :garoul poate fi prea strans, iar la introducerea acului in vena se simte o usoaraintepatura (intensitatea ei variaza in functie de pragul dureros al fiecarui pacient).

In urma recoltarii sangelui se va determina concentratia exacta a PCR, in maxim24 de ore. Valorile normale variaza foarte mult in functie de fiecare laborator. Inconditii bazale, in absenta vreunui proces acut in organism, nivelurile de PCR nu suntdetectabile.Se accepta ca normal un PCR intre 0- 1.0mg/dl sau sub 10mg/l. Orice determinarece depaseste aceste valori este sugestiva pentru o inflamatie acuta sau infectie sipacientul trebuie investigat.PCR inalt sensibil poate avertiza cu privire la un risc de aparitie a unor evenimentecardiace in viitorul pacientului. In ciuda faptului ca nu exista o corelatie exacta intrevalorile PCR si risc, se considera ca pacientii cu un PCR sub 1mg/dl au cel mai scazutrisc coronarian, cei cu PCR intre 1- 3mg/dl au un risc mediu, iar cei cu PCR bazal (inabsenta unei inflamatii/ infectii demonstrate si evidente din punct de vedere clinic)de peste 3mg/dl au cel mai mare risc de aparitie a problemelor cardiace coronariene(inclusiv infarct miocardic acut). Exsita o serie de boli sau medicamente caremodifica nivelul PCR, de aceea rezultatele testului trebuie interpretate in contextclinic si analizate doar de catre medicul curant, acesta fiind cel care cunoastepacientul si istoricul sau medical cel mai bine.Cele mai frecvente boli in care PCR este crescut sunt : bolile tesutuluiconjunctiv (lupus eritematos sistemic, sclerodermie, poliartrita), tuberculoza,pneumonii, orice tip de infectie, infarctul miocardic acut, boala inflamatorieintestinala, diverse neoplazii, dar si multe altele.

Rezultatele testului pot fi neconcludente intr-o serie de situatii, cum ar fi :-Efectuarea unor activitati fizice intense anterior recoltarii probei-Administrarea de anumite medicamente precum anitconceptionale orale,antiinflamatoare nesteroidiene (cum este aspirina sau ibuprofenul), corticosteroizi,hipolipemiante (statine), tratamentul hormonal de orice tip.-Existenta unui dispozitiv contraceptiv intrauterin-Sarcina-Obezitatea.Datorita acestei observatii, specialistii nu recomanda si nu efectueaza testul(determinare PCR) pacientilor care se afla in oricare din grupele amintite.Deretinut !Testul inalt sensibil de determinare a PCR poate oferi informatii cu privire laposibiliattea existentei unui episod coronarian in viitorul pacientului, insa nu este untest foarte exact. El devine util daca informatiile oferite sunt analizate si corelate cualtele, cum ar fi determinarea colesterolului, in special a fractiunii LDL. Aceste testepot sa ofere o imagine mai generala asupra riscului coroarian al pacientului decatsimpla determinare a PCR.Un nivel ridicat al PCR anterior efectuarii unei interventii chirurgicale poate fi unfactor de prognostic referitor la aparitia unei infectii postoperatorii. De aceea serecomanda efectuarea acestui test anterior tuturor interventiilor si procedurilorinvazive. Analizarea periodica a PCR poate fi utila in monitorizarea raspunsului latratamentul antiinflamator, antineoplazic sau, dupa caz, antiinfectios.Desi PCR este crescuta in majoritatea bolilor tesutului conjunctiv, ea pot fi in limitenormale in unele cazuri de poliartrita reumatismala si chiar lupus (acesta lucru nu afost inca pe deplin explicat). Deci, un nivel normal al PCR nu exclude o inflamatie. UnPCR crescut, in absenta unor semne si simptome clince de infectie poate fi indicatorpentru alte procese patologice (nu doar simple inflamatii), cum ar fi degenerarea

maculara sau chiar cancere de colon. Acesti pacienti trebuie investigati suplimentarpentru a se identifica din timp o problema ce poate fi destul de grava.

Proteina C reactiva este o proteina plasmatica sintetizata de ficat si de adipocite(celulele grase ale organismului) numita de specialisti « proteina de faza acuta »deoarece apare in cadrul proceselor inflamatorii acute. Este un marker al inflamatieiorgansimului, nivelul ei creste foarte mult in cadrul acestor situatii. Testeleparaclinice care sunt realizate pentru a determina concentratia acestei proteine suntteste hematologice foarte utile clinicianului si care nu sunt grevate de complicatiiimportante pentru pacient.PCR creste in infectii, dar si in acutizari ale unor boli cronice sau la debutul unorboli ce in timp se vor croniciza. Proteina incepe sa creasca la 6 ore de la debut siatinge un maxim la 48 de ore. Nivelul ei (reflectat prin concentratia serica) esteinfluentat de rata de producere a acesteia de catre ficat. Cu exceptia insuficienteihepatice nu exista alti factori care sa interfere cu productia normala a PCR. Desiconcentratia PCR este un indicator important al unei inflamatii, ea nu da nici un felde informatii cu privire la localizarea procesului inflamator. Pentru a se stabilii sursainflamatiei trebuie sa se realizeze investigatii suplimentare.

Punctia trofoblastica – Metoda invaziva de diagnostic

- Intre saptamana 10 si 12 este momentul optim, in rest apar procente maride avort.- Sub 9 saptamani avort spontan 13% din cazuri.- Intre 9-11 saptamani 4% avort spontan.- Dupa 12 saptamani 12% pierdere fetala.- Infectii vaginale sau cervicale manifeste.- Spasm vaginal.- Distorsiuni anatomice severe.

Punctia trofoblastica este cunoscuta mai ales sub denumirea din limba engleza deChorionic Villus Sampling (CVS). Mai putin cunoscut este faptul ca a fost introdusapentru prima data in China (1975) pentru determinarea foarte precoce a sexuluicopilului. Are drept principiu extragerea cu ajutorul unui cateter foarte fin a unuifragment de tesut trofoblastic (corion sau viitoarea placenta) care va fi cariotipatulterior.

- Exista doua modalitati de abordare a tesutului trofoblastic: calea transabdominalasi calea transcervicala.- Calea transcervicala foloseste un cateter care este introdus prin orificiul cervical sipatrunde pana la nivelul marginii corionului (trofoblastului), fara a se lezamembranele (corionica sau amniotica). Totul se face sub ghidaj echografic.- Calea trans abdominala foloseste un ac de calibrul 22 care ajunge tot sub controlultrasonografic in zona corionului frondos. (viitoarea placenta) de unde se aspira.

- Studii citogenetice in cazul cand rezultatele la triplul test, testul quadruplu sau

la testul integrat indica un risc crescut de trisomie 21, trisomie 18.- Antecedente in familie sau copii cu defecte cromozomiale.- Avorturi spontane recurente.- Translocatii echilibrate la unul dintre parinti.- Varsta materna inaintata.

- La cerere.- Se mai pot face si alte tipuri de determinari (moleculare, biochimice).

Complicatii:- Avort spontan.- Corioamniotita.- Sensibilizare Rh.- Ruptura trofoblastica cu hemoragie.

Dificultati:- Culturi celulare corecte in 98% din cazuri.- Succesul procedurii cu prelevare adecvata de tesut 95% din cazuri.

Recoltarea produselor biologice pentru analize(recoltarea urinei, a sangelui, a materiilor fecale, a

secretiilor)

Recoltarea urinei

Pentru precizarea diagnosticului, medicul consultant recomanda aproape totdeauna siun examen de urina. Analiza urinei se face nu numai in bolile aparatului urinar ci si inbolile altor organe. Recoltarea urinei se poate face atat la nivelul laboratorului cat sila domiciliu. In raport cu analiza solicitata se recolteaza fie urina de dimineata, fieurina din 24 de ore.

Persoanele indiferent de sex, care recolteaza urina la domiciliu, in vederea analizelorcurente, trebuie sa respecte urmatoarele indicatii:- Recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltaza urina sa fie perfect curat,spalat cu apa si soda si apoi clatit cu apa multa. Sticlele nespalate in care au fostbauturi alcoolice, otet, ulei, sucuri de fructe, ape minerale, siropuri, medicamente,detergenti pot sa falsifice rezultatele analizelor. Se intelege ca si dopul sticlei trebuiesa fie curat, fara urme de substante chimice.- Se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, direct inrecipient. Cantitatea minima necesara de urina este de 100 ml. Nu are importantafaptul daca o persoana a mai urinat in timpul noptii.- Pe sticla se va lipi o eticheta cu numele bolnavului si varsta.- Daca medicul suspecteaza o infectie urinara, recomanda bolnavului sa facao urocultura. In aceasta situtatie, urina se va recolta tot dimineata in conditiide sterilitate, intr-un vas steril procurat de la laborator, iar in lipsa acestuia, intr-osticla de 100 ml care a fost dezinfectata impreuna cu dopul sau prin fierbere timp de30 minute. Inainte de urinare se va face o toaleta a organelor genitale cu apasi sapun pentru indepartarea eventualilor microbi. Tot in acest scop se recomanda caurina sa se recolteze numai dupa ce prima parte a urinei, care a spalat canalulurinar, a fost aruncata la closet.

In cazul in care este necesara recoltarea urinei din 24 ore se va proceda astfel: segoleste vezica urinara, dimineata la ora 6. Incepand de la aceasta ora, se recolteazatoata urina pana a doua zi la ora 6. Pentru a nu se pierde din cantitatea de urina serecomanda sa se urineze separat, inainte de scaun. Se masoara apoi volumul urinei

din 24 de ore si se noteaza. Apoi se amesteca urina (in cazul in care a fost recoltatain mai multe sticle) se agita si pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100-200 ml, iar restul se arunca.- Cand persoana care colecteaza urina lucreaza, este elev sau student, urina din 24de ore se poate recolta intr-o zi de repaus.- Copii mici care nu pot urina direct in sticla, vor urina numai in olita de noapte sauintr-un borcan care a fost sterilizat mai intai prin fierbere. Apoi urina va fi pusa intr-osticla sterila care va fi adusa la laborator.- Pe timpul recoltarii urina se va tine la rece iar vara se va pastra la frigider, pentru anu se altera. Cand cantitatea de urina este mai mare de un litru, se va recolta in maimulte sticle sau intr-un borcan mai mare.- Femeile vor specifica daca urina a fost recoltata in perioada menstruala sau dacaau utilizat ovule cu medicamente cu 24 de ore inainte de analiza.- Se va comunica laboratorului daca bolnavul este sub tratament si ce medicamentea folosit.- Inainte de analize cu circa 24 ore nu se vor consuma cantitati mari de lapte sauderivate din lapte care tulbura urina si produc o crestere a calciului din urina. Deasemenea, persoanele care urmeaza un regim fara sare trebuie sa comunicelaboratorului pentru a se cunoaste de ce cantitatea de sare din urina este scazuta.- Nu se va transporta urina la laborator in borcan fara capac sau cu capac neinchisermetic, deoarece exista riscul scurgerii de urina si contaminarii altor persoane cumicrobi sau virusuri prezente in urina. In situatia in care unele persoane nu poturina, la indicatia medicului, urina se poate recolta cu ajutorul unei sonde de cauciucnumai de catre personalul medical.

Recoltarea sangelui

Sangele se recolteaza, de obicei, in spital sau policlinica dar poate fi recoltat si ladomiciliu de catre un cadru medical daca situatia o cere. S-a demonstrat ca uneleanalize sunt influentate de alimentatie, altele nu. Deoarece nu se cunoaste ce fel deanalize sunt indicate de catre medic, se recomanda ca recoltarea sangelui sa se facape nemancate. Seara se va manca mai devreme si putin, fara grasimi, caci oalimentatie bogata in grasimi produce o tulbureala a serului, fenomen care poatefalsifica rezultatele analizelor. Persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata estebine sa-si ia cu ele un pachetel cu alimente pentru a manca imediat dupa recoltareasangelui. Nu se recomanda efectuarea analizei de sange la persoanele care vin de ladistante mari cu trenul sau masina, obosite, nedormite, nervoase; in aceste situatiirezultatele analizelor pot prezenta abateri de la normal. Cand sangele este recoltat ladistante mari de laborator (dispensare comunale, santiere, etc.) va fi expediat inaceeasi zi la laborator sau se va pastra la frigider pana la expediere. Transportulsangelui se va face in flacoane sau eprubete astupate bine cu dopuri de pluta sau decauciuc, nu cu dopuri de vata, care pot absorbi tot sangele. Flaconul cu sange nu vafi agitat, deoarece se pot distruge globulele rosii.

Recoltarea materiilor fecale

Analiza materiilor fecale este indicata pentru descoperirea bolilor digestive de naturamicrobiana (febra tifoida, dizenterie, intoxicatie alimentara etc.) sau de naturaparazitara (oua de paraziti intestinali), precum si pentru stabilirea graduluide digestie a alimentelor. Recoltarea materiilor fecale pentru analiza oualor deparaziti se face in recipiente speciale, primite de la laborator. In lipsa acestora, sepot recolta in recipiente sau vase din material plastic, sticla sau material, binespalate si bine inchise cu capace sau dopuri. Sunt bune cutiile din material plastic

sau sticlele ramase de la medicamente. Nu se vor recolta materii fecale in cutii decarton, cutii de chibrituri, etc. intrucat exista riscul infectarii persoanelor caretransporta si prelucreaza aceste materiale.

Vor fi recoltate materii fecale proaspete, emise dimineata. Daca nu este posibil (maiales la copii), produsul se va recolta si seara si va fi pastrat la rece pentru a nufermenta. (Nu se vor pastra materiile fecale in frigider caci exista riscul infectariialimentelor). Din scaunul proaspat, eliminat la closet pe o hartie sau pe un cartoncurat, cu o lopatica de lemn sau de material plastic, se recolteaza cateva grame (catun degetar) de materii fecale si se depun in recipientul pregatit dinainte.La copii mici, materiile fecale se vor recolta din oala de noapte care in prealabil a fostbine spalata.

In caz de constipatie, materiile fecale se vor recolta dupa luarea unui purgativ usor(laxativ). Se va avea grija ca materialele fecale sa nu se amestece cu apa sau urina.Dupa ce pe recipient se va nota numele bolnavului si varsta, se va ambala in hartiesi va fi transportat cat mai repede la laborator. Este indicat ca fiecare persoana, maiales in caz de boala, sa observe si aspectul scaunului: daca este colorat si ce culoareare, sau daca este necolorat, albicios, daca are urme de sange etc.

In cazul in care in scaun se observa viermisori sau fragmente suspecte de viermiintestinali acestia vor fi recoltati cu o pensa si introdusi intr-un vas de sticla sau dematerial plastic prevazut cu capac care se inchide ermetic. Pentru ca acesti parazitisa nu se usuce si sa se altereze, se va turna peste ei spirt sanitar, apa de colonie sauapa sarata si dupa aceea vor fi transportati la laborator. Nu se vor transportaparazitii in hartie, in vata, deoarece exista pericolul de infestare a persoanelor careexecuta analizele.Cand bolnavului i se recomanda coprocultura (cercetarea microbilor din scaun) elva solicita un recipient special, sterilizat, de la laborator. Recoltarea materiilor fecalese va face ca si pentru ouale de paraziti. Nu se va utiliza insa niciun medicament (antibiotice, sulfamide, Mexaform, etc.) inainte de analiza care arputea distruge microbii din scaun.La recoltarea materiilor fecale pentru cercetarea sangelui (hemoragii oculte) saupentru cercetarea digestiei alimentelor bolnavul va urma un regim alimentar special,recomandat de medic si nu se va lua nici un medicament cu 24 de ore inainte deanaliza.Analiza materiilor fecale este obligatorie pentru urmatoarele categorii de persoane:cele care lucreaza in sectorul alimentatiei publice, copii care merg la gradinite, crese,bolnavii care au suferit de boli infectioase digestive (febra tifoida,dizenterie, holera etc.), calatorii care au sosit din tarile in care exista boli infectioasedigestive.

Recoltarea secretiilor

Recoltarea secretiilor (oculare, nazale, bucale, vaginale, ale canalului urinar, etc.) seface, de obicei, in laborator. In acest scop, bolnavul trebuie sa stie urmatoarele:- nu se va incepe nici un tratament intern sau extern cu antibiotice inainte derecoltarea secretiilor.- de asemenea, in ziua recoltarii nu se vor face spalaturi, gargara sau irigatii cusubstante dezinfectante care ar putea distruge temporar microbii din secretiilerespective.- secretia uretrala (a canalului urinar) se recolteaza in laborator inainte de urinareade dimineata, deoarece urina poate spala canalul de eventualii microbi cauzatori de

boli.- la femei, secretia uretrala si vaginala se recolteaza la cabinetul de ginecologie.- in plus, persoanele respective trebuie sa fie in masura sa informeze medicul, decand prezinta secretia, daca aceasta este in legatura cu raporturile sexuale si dacaau facut tratament cu antibiotice.- recoltarea secretiei gastrice si duodenale se face numai in spital sau in laborator cuajutorul unui tub special de cauciuc introdus in stomac si numai dimineata. Pentruaceasta, inainte de recoltare nu se mananca, nu se bea si nu se fumeaza. -persoanele care poarta proteza dentara mobila trebuie sa si-o scoata caci in timpulmanevrei de introducere a tubului in stomac, proteza se poate deplasa si patrunde infundul gatului, cu pericol de asfixiere.- atat in spital cat si la domiciliu, sputa se recolteaza de catre bolnav intr-un borcancu gura larga, steril care se procura de la laborator. Nu se varecolta saliva (scuipatul) ci secretia care se elimina in timpul tusei.

Sindromul TORCH

Toxoplasmoza este o boala parazitara determinata de Toxoplasmagondii.Forma congenitala se manifesta prin encefalomielita, hidrocefalie, convulsii,varsaturi explozive, grave (expresie directa a suferintei neurocerebrale). Deasemenea apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si corioretinita. Boala setransmite fatului indiferent de momentul contactarii parazitozei, insa difera incidentatransmiterii: in trimestrul 1 incidenta de transmitere transplacentara este mica(aproximativ 15%) insa riscul teratogen este maxim. In trimestrul 3 incidenta estemare (65% din infectii se transmit transplacentar) insa nou-nascutul este adeseaasimptomatic sau paucisimptomatic.Datorita riscului mare de malformatii, in cazul infectiei in trimestrul 1, femeia are caprima optiune incheierea sarcinii (avort terapeutic). Daca acest lucru nu se doreste,se poate incerca tratamentul cu sulfadiazina, pirimetamina si acid folic. Nou nascutulsimptomatic se trateaza cu spiramina.

Rubeola este o infectie virala determinata de virusul rubeolic, ce apare decele mai multe ori in copilarie sub forma unor eruptii generalizate cu evolutie, de celemai multe ori benigna. Contactata in cursul sarcinii infectia are consecinte grave,fiind incriminata in aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare,auditive (chiar si surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Altesemne si simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica lanastere, trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita. Riscul maxim este intrimestrul 1, in etapa de organogeneza embrio-fetala si afectarea poate fi atat degrava incat sa determine avort spontan sau moartea intrauterina. Viitoarele mamesunt sfatuite sa isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau lainceputul sarcinii. Tratamentul nou-nascutilor este adresat in principal complicatiilor:cardiopatiile congenitale si cataracta pot fi rezolvate chirurgical, insa prognosticulnou-nascutilor ramane rezervat.

Infectia cu cytomegalovirus in cursul sarcinii implica un risc foarte crescut demalformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica). Studiile au demonstrat ca intarile dezvoltate 8% din femei contacteaza infectia in timpul sarcinii si jumatate dinele o transmit produsului de conceptie. 20-40% din nou nascuti prezinta simptomeimportante: pneumonie, afectiuni gastrointestinale, oftalmologice si neurologice.Virusul poate fi transmis si postpartum- prin laptele matern. Cele mai frecventemanifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in cresterea intrauterina cu greutate

mica la nastere, microcefalie, purpura si petesii, convulsii, hepatoslenomegalie,afectiuni ale sistemului nervos central.Unele cazuri pot fi fatale, insa majoritatea nou-nascutilor supravietuiesc in prezentaunui tratament suportiv adecvat. Aproximativ 80% dintre acestia dezvolta insacomplicatii in primul an de viata: surditate, tulburari de vedere si retard mental.Copiii care sunt asimptomatici la nastere se pot confrunta tardiv cu surditate,corioretinita, tulburari de coordonare a miscarii.

Infectia cu virusurile herpes simplex I si II este si ea implicata in aparitiadiverselor tulburari congenitale, in functie de momentul contactarii ei. Leziunileherpetice au localizare diferita, in functie de tulpina infectanta: la nivelul regiuniiorofaciale (in special HSV I) sau genitale (mai ales HSV II, insa si HSV I).Contactarea infectiei in timpul sarcinii poate determina avortul spontan, moarteaintrauterina, multiple malformatii (cardiace, cerebrale) greutate mica la nastere.Infectia neonatala se datoreaza transmiterii verticale a virusului de la mama la fatprin filiera pelvigenitala, in timpul nasterii naturale. Reprezinta peste 80% dintotalitatea cazurilor si se datoreaza contactului direct dintre nou nascut si secretiilegenitale ale mamei. Herpesul neonatal se poate caracteriza prin manifestaricutanate, oculare si prin leziuni herpetice diseminate in sistemul nervos central.Afectarea nervoasa este sustinuta de simptome precum convulsii, tremor, letargie,iritabilitate. Rata mortalitatii este destul de crescuta, aproximativ 25%. In cazulfemeilor insarcinate diagnosticate cu o astfel de infectie se recomanda operatiacezariana (daca leziunile sunt active). Daca leziunile nu sunt evidente clinic sipacienta nu are virusul prezent in secretiile vaginale, insa fost infectata la unmoment dat cu acesta, se poate practica nasterea pe cale vaginala.

Categoria de alte infectii « others » include: hepatita B, sifilis, infectia HIV, virusulvaricelo-zosterian, fiecare avand semne si simptome specifice sau mai putinspecifice, in functie de diversi factori (in principal varsta gestationala si stadiulorganogenezei). Ca urmare, fiecare infectie asociaza un prognostic diferit.Unle infectii pot fi tratate eficient cu antibiotice (cum este cazul toxoplasmozei sisifilisului), altele au vaccin preventiv (in special rubeola si varicela zoster).

Sindromul TORCH reprezinta de fapt acronimul medical al unei pleiade de 5 sau maimulte infectii congenitale, cel mai frecvent de natura virala, care afecteaza fatul saunou nascutul si care i-au fost transmise acestuia intrauterin, de la mama. Cele 5infectii sunt toxoplasmoza (T), rubeola (R), cytomegalovirus (C), herpes simplex (H)si altele (Others).

Simptomatologia este de cele mai multe ori asemanatoare, indiferent de infectiapropriu-zisa. Cele mai frecvente semne si simptome sunt febra, alimentatia dificila,petesiile sau echimozele la nivelul mucoaselor si/sau tegumentelor, marirea in voluma splinei, a ficatului (hepatosplenomegalie), icter (colorarea galbuie a mucoaselor,tegumentelor, conjunctivelor), tulburari de auz, anomalii la nivelul ochilor si altesimptome mai putin specifice.

Toate infectiile determina afectari oculare, nervos centrale si tegumentaresi se caracterizeaza in special prin aparitia:- Corioretinitei (inflamarea coroidei si a retinei oculare) - apare mai ales in infectiilecu Toxoplasma si Cytomegalovirus.- Microcefalie (tulburare in care diametrul capului este mai mic decat media normalapentru varsta si sexul pacientului).- Calcificare cerebrala focala (aparitia unor depozite de calciu in diverse regiuni ale

creierului).

In general, mama are simptomatologie minora, putin exprimata clinic sauuneori doar febra moderata. Infectia este severa in cazul fatului, avand prognosticnefavorabil, iar uneori determina avortul spontan.Infectia poate sa apara oricand pe parcursul sarcinii iar transmiterea ei se face pecale sangvina (hematogena) indiferent de trimestrul de sarcina.

Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticareaintrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vorprezenta probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita,malformatii fetale, icter, trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central,infectii cerebrale, infectii ale meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace,cataracta, surditate, retard mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) sidiateze hemoragice cu potential fatal.

In momentul actual exista o serie de teste paraclinice care pot obiectivainfectia nou-nascutului. Cel mai important este denumit simplu: testul TORCH sicuprinde de fapt un grup de analize de sange (determinari hematologice) carestabilesc prezenta anticorpilor specifici si nivelul concentratiei lor sangvine (anticorpiisunt molecule proteice secretate de sistemul imun al pacientului ca raspuns deaparare impotriva diverselor infectii). Rezultatele testului TORCH pot fi apoiconfimate prin alte analize: in cazul toxoplasmozei, rubeolei si sifilisului se poaterecolta LCR (lichid cefalorahidian), in cazul cytomegalovirusului diagnosticul esteconfrmat prin analiza urinii, iar in cazul infectiei cu herpes simplex se recomandarecoltarea de probe biopsice tisulare.

Testul nu necesita o pregatire speciala a pacientului. Procedura este lipsita decomplicatii, insa poate exista riscul de aparitie locala a unor mici hematoame saucelulitei (inflamarea tesutului celular) ca urmare a punctionarii tegumentelor.Testul este considerat negativ daca nivelul de IgM este normal. IgM sunt anticorpidirectionati impotriva particulelor virale si reprezinta cel mai frecvent tip de anticorpidin organismul nou nascutului. Rezultatele sunt pozitive cand IgM depasescsemnificativ concentratiile acceptate ca fiind normale.

Testarea fertilitatii - Teste de infertilitate

Generalitati

Testele de infertilitate se fac pentru a determina cauzele datorita carora un cuplueste infertil. Testele detecteaza daca problema se afla la nivelul sistemuluireproducator masculin, al celui feminin sau al ambelor. Se poate face o varietate deteste, inclusiv examenul fizic, analiza lichidului seminal, teste de sange si procedurispeciale.

Cand ar trebui sa se testeze o persoana?

Inainte de a face testele de infertilitate, trebuie incercate alte metode dedeterminare a fertilitatii pentru a identifica perioada optima in care o femeie poate saramana insarcinata. Fertilitatea maxima la femeie este in timpul ovulatiei si cu una

sau doua zile inaintea ovulatiei. Unele cupluri isi dau seama ca pur si simplu au ratatzilele cele mai fertile in momentul incercarilor de a concepe. Femeile ar trebui sa tinaevidenta ovulatiilor si ciclurilor menstruale. Aceasta evidenta va fi utila personaluluimedical in luarea deciziei de a face teste de infertilitate.

Decizia de a face teste de infertilitate ar trebui luata in considerare in cazul in care:- persoana respectiva observa existenta unei probleme fizice, cum arfi absenta ejacularii sau a ovulatiei sau tulburari de menstruatie- pacienta are in istoricul ei medical sarcini pierdute repetate sau boala inflamatoriepelvina- persoana respectiva in varsta de peste 30 de ani esueaza in incercarile de aconcepe timp de 6 luni, fara folosirea metodelor de contraceptie- persoana respectiva cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani esueaza in incercarilede a concepe timp de un an sau mai mult fara sa foloseasca metode decontraceptie.

Sunt testele de infertilitate dureroase?

Unele dintre teste (cum ar fi analiza spermei, examenul fizic si testele de sange)nu sunt dureroase. In schimb, unele proceduri (cum ar fi biopsia, laparoscopia sihisterosalpingograma) pot provoca durere sau disconfort.

Sunt testele costisitoare?

Testele de infertilitate pot fi costisitoare si extrem de stresante. Necesitatea de amonitoriza comportamentul sexual in mod regulat si de a raporta rezultateledoctorului (uneori chiar la cateva ore dupa un contact sexual) poate fi stanjenitoare.Inainte de efectuarea testelor de infertilitate, trebuie discutat cu partenerulde viata in legatura cu cat de multe teste planuieste sa-si faca persoana respectiva.Uneori nu poate fi identificata o cauza de infertilitate si de aceea este adesea util sase stabileasca o limita a numarului de teste sau a perioadei de timp alocatetestarilor.

Factori de risc

Riscurile depind de testul respectiv. Teste uzuale, cum ar fi analiza spermei(spermograma), testele de sange si ecografia implica mai putine riscuri decat celeinvazive, cum ar fi histeroscopia si laparoscopia.

Unde se fac testele de infertilitate?

Multe teste de infertilitate, inclusiv examenul fizic, anamneza si testele de sange potfi facute la cabinetul sau clinica doctorului de catre un obstetrician sauun endocrinolog specializat in probleme de fertilitate. Testele initiale pot fi efectuatede catre internist sau de catre doctorul de familie. La barbati testarea poate fiefectuata de catre medicul urolog. Unele teste se efectueaza in sala de operatie.

Care sunt beneficiile testelor de infertilitate?

Problema care cauzeaza infertilitatea poate fi descoperita si tratata in timpultestarilor; de exemplu, o trompa uterina infundata poate fi deblocata in timpulefectuarii unei histerosalpingograme.Uneori testele nu pot identifica o cauza de infertilitate si nu toate problemele de

infertilitate pot fi tratate. Tratamentul infertilitatii la barbati inregistreaza mai putinereusite decat in cazul femeilor. Cu toate acestea, un cuplu poate totusi sa procreezeprin intermediul tehnologiei de reproducere asistata destinata tratamentuluiinfertilitatii de cauza masculina si feminina.

Care sunt testele efectuate initial?

AnamnezaAtat barbatii cat si femeile sunt supusi anamnezei. In timpul efectuarii anamnezei,doctorul pune intrebari legate de comportamentul sexual (inclusiv metodelecontraceptive folosite), eventuala existenta a unor boli cu transmitere sexuala,medicatia utilizata si consumul de cofeina, tutun, alcool si droguri ilegale (cum ar fimarihuana). Evolutia in timp a ciclului menstrual si modelul de aparitie vor fievaluate. In cazul in care se suspecteaza o boala cu transmitere sexuala, pot fiafectuate teste suplimentare.Examenul fizicAtat barbatii cat si femeile sunt supusi acestei examinari. Examenul fizic complet atatal persoanei in cauza cat si al partenerului este efectuat de catre doctor in vedereadeterminarii starii generale de sanatate si detectarii eventualelor cauze evidente deinfertilitate.Examenul fizic la femeie se efectueaza de obicei intr-un cabinet medical si includeexaminarea pelvina si testul Papanicolau.Examenul fizic la barbat se efectueaza de obicei intr-un cabinet medical si presupunesi examinarea testiculelor.Spermograma (analiza spermei)Acest test se face numai la barbati. Spermograma masoara volumul spermei,numarul de spermatozoizi, forma spermatozoizilor (procentul de spermatozoizi carepar a fi normali din punct de vedere al formei), motilitatea spermatozoizilor(masurata de asemenea in procente) si numarul de leucocite prezente in sperma.Teste de sange sau urinaAceste teste se efectueaza atat la femei cat si la barbati. Mai multe teste de sangesau urina pot fi efectuate, in functie de cauza suspectata ce sta la baza produceriiinfertilitatii.Testele pentru determinarea hormonului luteinizant (LH) siprogesteronului pot fi efectuate pe parcursul ciclului menstrual pentru a detectaprezenta sau absenta ovulatiei. Aceste teste se efectueaza la femei. Pentrudetectarea producerii ovulatiei sunt disponibile teste pentru determinarea LH-ului urinar, care se pot efectua la domiciliu.Uneori se monitorizeaza temperatura bazala a corpului la femeie impreuna cudeterminarea valorilor hormonului luteinizant pentru a detecta momentulproducerii ovulatiei.Hormonul luteinizant poate fi masurat si la barbat pentru a vedea daca problemasa de infertilitate este produsa de o afectiune a glandei pituitare (hipofiza).Pentru detectarea problemelor hormonale tiroidiene care pot impiedica aparitiaovulatiei se pot efectua teste pentru evaluarea functiei tiroidiene.Prolactina, hormon produs de glanda hipofiza, poate fi masurata in cazul in carepacienta prezinta tulburari de menstruatie sau alte probleme care pot afectaovulatia.Determinarea ocazionala a hormonului stimulator folicular (FSH) poate fiutilizata pentru evaluarea rezervei ovariene a pacientei (numarul de foliculi din carese dezvolta si se elimina in fiecare luna cate un ovul). Totusi, multi medici pun laindoiala relevanta determinarii FSH-ului pentru evaluarea infertilitatii.La barbati se poate efectua un test pentru determinarea nivelului

de testosteron cu scopul de a afla daca problema de infertiliatate este cauzata de oafectiune la nivelul testiculilor sau la nivelul glandei hipofize. Un nivel mic altestosteronului plasmatic poate fi cauza numarului mic de spermatozoizi determinatin cadrul unei spermograme.Se pot efectua si teste pentru detectarea bolilor cu transmitere sexuala.Printre acestea se numara si efectuarea unor teste urinare sau evaluarea unormostre de tesut de la nivelul colului uterin sau al uretrei.Testul postcoitalAcest test se face la femei. Testul postcoital analizeaza mucusul cervical dupa uncontact sexual pentru a determina daca spermatozoizii sunt vii si capabili deo motilitate normala prin mucus. Acest test trebuie efectuat cu o zi inainte sau chiarin ziua ovulatiei. Doctorii contesteaza relevanta testului postcoital. Nu este unbun indicator al fertilitatii si adesea nu se efectueaza.Monitorizarea la domiciliuSe face numai de catre femei. Pentru a detecta momentul producerii ovulatiei suntdisponibile teste pentru determinarea LH-ului urinar la domiciliu. Uneori semonitorizeaza temperatura bazala a corpului o data cu determinarea niveluluihormonului luteinizant pentru a detecta momentul ovulatiei.

Cum se procedeaza in cazul in care in urma efectuarii testelor nu seidentifica nici o cauza?

In cazul in care in urma efectuarii testelor initiale nu se identifica nici o cauza, lafemei se pot efectua unul sau mai multe dintre urmatoarele teste:Ecografia pelvinaEcografia pelvina evalueaza marimea si structura uterului si a ambelor ovare. Poatemonitoriza de asemenea starea si marimea ovarelor in timpul tratamentuluiinfertilitatii.HisterosalpingogramaHisterosalpingograma reprezinta o radiografie care evidentiaza interiorul uterului,trompele uterine si zonele inconjuratoare. Radiografiile pot evidentia un blocaj lanivelul trompelor uterine care poate impiedica ovulul sa ajunga la nivelul uterului sausperma sa ajunga la nivelul trompei uterine si sa se produca astfel fecundarea. Acesttest poate detecta de asemenea interiorul uterului, care datorita unei afectiuni poateimpiedica un ovul fecundat sa nideze (sa se implanteze) la nivelul sau. Uneorianumite instrumente pot fi utilizate in timpul efectuarii procedurii pentru adezobstructiona blocajul.Sonohisterograma este un alt test pe baza de radiografie care foloseste substantade contrast pentru a examina organele reproducatoare feminine.Biopsia endometrialaBiopsia endometriala presupune prelevarea unei mostre de la nivelul suprafeteiinterne a uterului (endometru) pentru a determina daca la nivelul endometrului seproduc modificarile normale ciclice care au loc in cadrul unui ciclu menstrual.Laparoscopia reprezinta examinarea organelor feminine pelvine (uter, trompeuterine si ovare) folosind o camera video minuscula inserata in abdomen printr-omica incizie. Aceasta procedura este folosita pentru diagnosticarea unor afectiuniprecum chisturile, bandeletele de tesut fibros (aderente), fibroza si eventualeleinfectii care pot afecta fertilitatea. Laparoscopia poate fi de asemenea folosita pentruextragerea chisturilor sau excrescentelor sau pentru tratamentul unor afectiuniprecum endometrioza. Aceasta interventie se face de obicei cu anestezie generala.

Ce teste suplimentare se pot efectua?

In cazul in care histerosalpingograma, laparoscopia sau biopsia endometriala nuevidentiaza o cauza a infertilitatii sau daca tratamentul infertilitatii a esuat, unul saumai multe dintre testele urmatoare sunt uneori efectuate:Ecografia la barbatiEcografia utilizeaza unde acustice pentru a forma o imagine a structurilor dininteriorul corpului. Poate fi efectuata pentru a vedea daca o anumita afectiune lanivel testicular impiedica formarea si eliberarea normala a spermei.Ecografia la femei poate fi efectuata pentru detectarea tumorilor fibroide la niveluterin sau a chistelor ovariene.Teste pentru detectarea anticorpilor plasmatici. Se fac atat la femei cat si labarbati. Aceste teste se pot face pentru detectarea anticorpilor antispermatici insange, sperma sau secretiile vaginale. Doctorii contesta relevanta testelor dedetectare a anticorpilor pentru determinarea cauzelor infertilitatii.HisteroscopiaSe efectueaza la femei. Reprezinta examinarea mucoasei uterine folosind o cameravideo minuscula inserata prin vagin si colul uterin pana la nivelul uterului(endometru). Histeroscopia este utila pentru diagnosticul afectiunilor endometriale.Poate fi de asemenea utilizata pentru indepartarea excrecentelor anormale saupentru prelevarea mostrelor de tesut (biopsie).Cariotipul (analiza cromozomiala) sau testul geneticSe efectueza atat la femei cat si la barbati. Cariotipul este o analiza de sange careexamineaza structura materialului genetic (cromozomii) de la nivel celular pentrudetectarea eventualelor anomalii. Unele anomalii genetice interfera cu proceselenecesare conceptiei. Testele genetice se pot efectua in scopul determinarii cauzelorinfertilitatii.Biopsia testicularaSe efectueaza la barbati. Rareori, se poate efectua o biopsie testiculara pentru aevalua productia de sperma de la nivel testicular.

Testarea genetica pentru coreea Huntington

Decizia pentru efectuarea analizei de detectare a bolii Huntington este personala.Exista motive emotionale, financiare si familiale, care pot influenta pro sau contraaceasta decizie.Motive pentru efectuarea analizei:

- dorinta pacientului de a sti daca va avea sau nu boala, pentru a se putea pregati,atat el cat si familia sa, in cazul in care testul este pozitiv (adica gena este mutanta)- dorinta pacientului a afla, deoarece rezultatul va afecta decizia sa de a se casatoriisi de a avea copii- in cazul in care frica pacientului de a nu sti daca va dezvolta sau nu boala, este maigreu de suportat decat certitudinea de a sti adevarul- in cazul in care plata analizei este acoperita de asigurarea medicala sau pacientuleste dispus sa plateasca pentru ea.

- in cazul in care pacientul ar fi devastat de un rezultat pozitiv (adica pacientulare gena respectiva schimbata); pacientul prefera sa traiasca fara certitudinea caintr-o zi va dezvolta boala Huntington- in cazul in care pacientul este ingrijorat de modul in care testul ii va afecta relatiileinterumane; spre exemplu, daca rezultatul este negativ (adica nu are genaschimbata) pacientul se va simti vinovat daca fratii, surorile ori copiii

sai sunt afectati; sau se poate simti furios ca doar el este afectat in familia sa- daca analiza este scumpa si costul testului nu este acoperit prin asiguraremedicala- daca pacientul este ingrijorat de posibilitatea de a fi supus discriminarilor la servicisau la casa de asigurari, in cazul in care asigurarea plateste testarea- daca pacientul considera ca nu are nici un rost sa stie, deoarece nu va puteaschimba lucrurile nici prin stilul de viata si nici prin tratament preventiv al bolii.

Se preleveaza o proba de sange, care este apoi studiata in vederea detectarii geneimutante. Ca si parte a testarii, un membru apropiat al familiei - preferabil un parinte- va da, de asemenea, sange pentru testare. ADN-ul pacientului este analizat invederea detectarii bolii. Testarea unui membru al familiei, poate fi de asemeneaimportanta, in cazul in care ADN-ul pacientului este neobisnuit in vreun fel sau altul.

Cu toate ca acest test este destul de corect, nici o analiza nu este 100% sigura. Deasemenea, daca rezultatul analizei este pozitiv (purtator al genei mutante), testul nupoate preciza momentul dezvoltarii bolii Huntington sau rapiditatea cu care boala vaavansa.

Boala Huntington este o afectiune rara, ce cauzeaza distrugerea unor partidin creier sau degenerarea acestora. Se mai numeste si coreeaHuntington. Boala provoaca miscari rapide si smucite, dementa si pierdereaabilitatilor mentale. Boala provoaca, de asemenea, tulburari ale personalitatii,tulburari comportamentale, pierderi de memorie. Simptomatologia se dezvolta, deobicei, dupa 40 de ani. Nu exista tratament curativ(pentru vindecarea completa) albolii. Exista medicamente ce pot ajuta la controlul miscarilor involuntare si atulburarilor de comportament.

Boala Huntington este cauzata de o mutatie a unei gene (una sau mai multe dintrecomponentele unei gene din ADN este modificata, astfel ca functia ei este alterata sirezulta asa numita gena mutanta). Daca unul din parintii unui individ are boala,sansa ca individul sa mosteneasca gena mutanta si boala, este de 50%. Totusi nu sestie momentul exact al debutului bolii Huntington. Unii oameni pot transmite genamodificata copilului inainte de a afla ca au aceasta gena afectata.

O analiza a sangelui poate arata daca aceasta gena este schimbata. Este indicat si unconsult realizat de un medic specialist in boli genetice, inainte de realizarea testului.Specialistii in boli genetice pot sfatui pacientul in ceea ce priveste riscurile sibeneficiile testului. Dar totusi decizia finala asupra testarii apartine pacientului.

Teste alergologice

Testele alergologice detecteaza in sange prezenta substantelor denumite anticorpi.Testele sanguine nu sunt la fel de sensibile ca si testele cutanate dar sunt adeseautilizate in cazul persoanelor care nu pot efectua teste cutanate. Cel mai obisnuit tipde test sanguin este testul de radioimunoabsorbtie (RIA). Este folosit pentrumasurarea nivelului sanguin de anticorpi (denumiti imunoglobuline E sau Ig E) pecare corpul le produce ca raspuns la alergenii specifici. Nivelul IgE este deseoricrescut la persoanele cu astm. Se utilizeaza pentru persoanele carora nu li se indicatestele cutanate, ca de exemplu persoanele care utilizeaza diferite medicamente ca siantidepresivele, care reduc acuratetea testelor cutanate.

Alte teste de laborator, ca de exemplu testele de imunocaptare (ImmunoCAP,UniCAP sau Pharmacia CAP) pot fi utilizate de catre medic pentru a furniza informatiisuplimentare.

Testele alergologice sunt efectuate pentru a depista substantele (alergenii) carecauzeaza o reactie alergica.

Testele cutanate

Prick testul poate fi realizat de asemenea pentru:- a identifica alergenii inhalatori (aerieni) ca de exemplu: semintele, tutunul, praful,penele si parul de animale- identificarea alergenilor alimentari (ca de exemplu ouale, laptele, alunele, nucile,pestele, soia, graul sau stridiile)- a determina daca o persoana este alergica la un medicament sau la venin deinsecte.

Testul sanguin

Un test sanguin al unei probe de sange poate fi realizat in schimbul unui test prickdaca o persoana:- prezinta urticarie sau alta afectiune dermatologica, ca de exemplu eczema, ceea ceface mai dificil de interpretat rezultatele testelor cutanate- nu se poate opri administrarea de medicamente ca antihistaminice sauantidepresive triciclice, care previn sau diminueaza reactia fata de o substanta, chiardaca o persoana este alergica la acea substanta- a prezentat o reactie alergica severa (anafilaxie)- a prezentat teste cutanate pozitive pentru multe alimente. Testele deradioimunoabsorbtie (RIA) pot indentifica alimentele fata de care persoana este ceamai alergica.

Multe medicamente pot afecta rezultatul acestui test. Se recomanda sa se comunicemedicului toate medicamentele administrate, atat cele prescrise cat si celeneprescrise. Ar putea fi necesara oprirea administrarii unor medicamente ca siantidepresivele triciclice si antihistaminele ca si cetirizina (Zyrtec), fexofenadina(Allegra) si loratadina (Claritin) inainte de realizarea unui test alergologic cutanat.Antidepresivele triciclice si medicamentele antihistaminice nu afecteaza rezultateletestului de radioimunoabsorbtie. Totusi, ar trebui sa se evite realizarea uneiscintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte de programarea unui testRIA.Sa nu se consume alcool si bauturi care contin cofeina inainte de efectuarea unui testRIA. Ar trebui restrictionat consumul alimentar si lichidian inaintea efectuarii unuitest cutanat sau de radioimunoabsorbtie.Sa se discute cu medicul despre orice motive de ingrijorare referitoare la necesitateaefectuarii testului, despre riscuri, despre modul cum trebuie realizate sau desprerezultatele indicate.

Testul prick si testul intradermal pot produce o senzatie de intepare usoara cand esteprelevata fiecare proba.Daca apare orice reactie alergica la unul dintre testele cutanate, ar putea fi prezent

pruritul, sensibilitatea si tumefierea zonei cutanate la nivelul careia au fost aplicatesolutiile alergenice. Dupa efectuarea testarii, un material racoros sau o crema carecontine corticosteroizi poate fi folosita pentru a diminua pruritul sau tumefierea.Dacase realizeaza un test cutanat utilizand plasturi si apare prurit intens si durere suboricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediat medicul.

Testul sanguin

S-ar putea sa nu se resimta durere in timpul punctiei cutanate sau sa se simtapentru scurt timp o intepatura sau ciupitura in momentul in care acul penetreazapielea. Unele persoane simt o senzatie dureroasa de intepatura in timp ce acul seafla in vena. Totusi, multe persoane nu simt nici o durere sau prezinta un disconfortminor in timp ce acul este pozitionat in vena.

O cantitate mica din alergenul incriminat este amplasatpe piele sau subcutanat pentru a urmari daca se dezvolta o reactie alergica. Exista 3tipuri de teste cutanate:

- prick testul – acest test este realizat prin plasarea unei picaturi de solutie carecontine un posibil alergen pe piele si se efectueaza cateva gratari sau intepaturi carepermit solutiei sa patrunda in piele. Daca pe piele apare o roseata sau o zona maielevata pruriginoasa numita induratie inseamna ca persoana este alergica laalergenul respectiv. Aceasta reprezinta o reactie pozitiva- testul intradermic – in timpul testarii, o mica cantitate de solutie de alergen esteinjectata intradermic. Testul intradermic poate fi realizat cand o substanta nudeclanseaza o reactie alergica la prick test, dar inca ramane valabila suspiciuneaalergiei in cazul persoanei testate. Testul intradermic este mai sensibil decat pricktestul dar este mai des pozitiv in randul persoanelor nealergice (rezultat fals pozitiv)- testul patch – pentru acest test solutia de alergen este plasata pe un plasture careeste aplicat pe piele timp de 24-72 de ore. Acest test este utilizat pentru a depistaalergia cutanata denumita si dermatita de contact.

Medicul curant care realizeaza testul prick sau testul intradermic va:- curata locul testat cu alcool (de obicei la nivelul spatelui sau pe antebrat)- se plaseaza picaturi din alergenul testat pe piele la o distanta de 2,5-5cmintre ele. Astfel se permite testarea mai multor substante in acelasi timp- se inteapa pielea sub fiecare picatura cu un ac. Acul trece prin picatura si permiteunor alergeni sa penetreze pielea. Pentru testele intradermice, un ac este folositpentru injectarea solutiei de alergen in profunzimea pielii- se verifica pielea dupa 12–15 minute pentru a observa rosirea, aparitia unei zoneelevate pruriginoase denumite induratie. Daca apare o induratie, inseamna capersoana testata este alergica la acel alergen (aceasta este denumita reactiepozitiva).

Un test prick alternativ utilizeaza un dispozitiv cu 5-10 capete, care e introdus intr-un recipient care contine alergen. Acest dispozitiv este pus in contact cu pielea si sepreseaza astfel incat toate capetele sa patrunda in piele in acelasi timp.Daca testulprick este negativ se poate recurge la testul intradermic. Testul prick este realizat inmod obisnuit primul, deoarece testul intradermic prezinta un risc mai crescut de adeclansa o reactie alergica grava.Efectuarea unui test prick si a unui test intradermic

dureaza mai putin de o ora.Un test cutanat care utilizeaza plasturi foloseste dozemici din alergenul suspectat. Pentru acest test:- dozele de alergeni sunt plasate pe plasturi- plasturii sunt aplicati pe piele (de obicei pe spate). Aceasta dureaza in mod normalaproximativ 40 de minute, depinzand de numarul de plasturi folositi- plasturii vor fi mentinuti pe piele pentru 24-72 de ore. Sa nu se faca dus sau baie sisa nu se efectueze activitati care cauzeaza transpiratii excesive. In aceasta situatieplasturii se pot desprinde si cadea de pe piele- plasturii vor fi indepartati de catre medic si pielea va fi verificata daca aparsemnele unei reactii alergice.

Medicul atunci cand recolteaza mostra de sange va:- strange o banda elastica in jurul bratului superior pentru a opri fluxul sanguin.Aceasta face ca venele situate dedesubtul benzii sa se dilate, fiind mai usoarapunctia venei (introducerea unui ac in vena)- cureta locul punctiei- punctiona vena, fiind nevoie mai mult de un ac- atasa un tub la nivelul acului pentru a-l umple cu sange- indeparta banda de la nivelul bratului cand este suficient sange recoltat- va aplica o presiune la nivelul punctiei si apoi un bandaj.Mostra de sange va fi pusa intr-o hartie special tratata si va fi trimisala laborator pentru a determina daca sunt prezenti anticorpii alergenului testat. Dacasunt detectati anticorpii specifici inseamna ca este prezenta alergia fata de un anumitalergen.

Testele cutanate

Riscul major pe care il prezinta atat testul prick cat si testul intradermal estereprezentat de o reactie alergica grava denumita anafilaxie. Simptomele acesteireactii alergice grave cuprind: prurit, wheezing (respiratie suieratoare), tumefiereafetei sau a intregului corp, dispnee si hipotensiune care poate determina aparitiasocului. O reactie anafilactica poate fi fatala si reprezinta o urgenta medicala.Asistenta medicala de urgenta este intotdeauna necesara in cazul unei reactiianafilactice. Totusi, reactiile alergice grave sunt rare, mai ales in cazul testuluiprick.Daca se realizeaza un test cutanat utilizand plasturi si apare mancarime intensasi durere sub oricare dintre plasturi, se indeparteaza plasturii si se anunta imediatmedicul.

Testele sanguine

Exista un risc foarte redus in cazul prelevarii de sange dintr-o vena:- poate aparea o mica echimoza (vanataie) la locul punctiei. Se poate diminua risculaparitiei echimozei prin mentinerea unei presiuni la nivelul punctiei pentru catevaminute dupa ce acul este extras- rareori, vena se poate inflama dupa ce mostra de sange a fost prelevata.Aceasta afectiune poarta denumirea de flebita si este de obicei tratata prin aplicareade comprese calde de mai multe ori pe zi- continuarea sangerarii poate reprezenta o problema pentru persoanele cu afectiunihematologice. Aspirina, warfarina (Coumadin) si alte medicamente anticoagulantepot favoriza sangerarea. Daca este prezenta o tulburare de sangerare sau tulburarede coagulare sau daca se utilizeaza medicamente anticoagulante, sa se anuntemedicul inainte de efectuarea punctiei venoase.

Conditiile pentru care nu se recomanda efectuarea testelor sau situatii in carerezultatele nu sunt concludente cuprind:- utilizarea de medicamente, ca si antihistaminicele sau antidepresivele triciclice- efectuarea unei scintigrafii (osoase sau tiroidiene) cu o saptamana inainte derealizarea unui test de radioimunoabsorbtie (RIA)- infectii parazitare- consumarea de alcool si bauturi care contin cofeina- efectuarea de exercitii care cauzeaza o transpiratie excesiva- aplicarea unui plasture cutanat umed.

De retinut!

- nu sunt necesare testele alergologice daca apar alergii minore care sunt usor decontrolat prin tratament medicamentos sau prin schimbarea stilului de viata- testele cutanate:- reprezinta metoda cea mai usor de realizat si mai ieftina pentru a identifica alergiilela majoritatea indivizilor- sunt mai exacte decat testele sanguine pentru a identifica alergenii inhalatori(receptati pe cale aeriana), ca de exemplu de la nivelul copacilor, polenul, praful sauparul animalelor de casa- nu pot determina daca o persoana este alergica la diferite alimente. Testarisuplimentare (ca si eliminarea alimentului respectiv din dieta) pot fi necesare pentrua identifica aceasta- pot fi neplacute atat pentru copii cat si pentru parinti- pot sa dureze 3-4 ore- testele alergologice sanguine:- sunt mai putin sensibile decat testele cutanate. Cu toate acestea, este posibil ca opersoana sa prezinte reactie pozitiva la un test cutanat si sa prezinte reactie negativala testul sanguin- nu sunt afectate de catre antihistaminice sau antidepresivele triciclice, astfel ca nueste necesara intreruperea administrarii acestor tipuri de medicamente pe timpultestarii- pot reprezenta o buna optiune daca persoana prezinta o piele foarte sensibila sauo afectiune dermatologica ca si eczema, care va ingreuna interpretarea unuitest alergologic cutanat- nu vor cauza reactii alergice. Pot fi folosite daca a fost prezenta in trecut o reactiealergica grava- sunt mai scumpe decat testele cutanate- ar putea fi necesara testarea pentru o alergie fata de latex inainte de o interventiechirurgicala majora daca a existat o expunere frecventa la latex in antecedente.Testele alergologice sanguine sunt utilizate in aceasta situatie. Daca este prezentaalergia la latex, se recomanda sa nu se foloseasca produsele pe baza de latex intimpul interventiei sau al convalescentei- alte teste sanguine, ca si testul imunofluorescentei, testarea antigenica multiplasimultana si reactia ELISA (proba imunoabsorbtiei enzimelor linkate) sunt cateodatafolosite pentru a identifica alergenii.

Testele alergologice sunt efectuate pentru a depista substantele (alergenii) carecauzeaza o reactie alergica.

Testele cutanate

Prick testul poate fi realizat de asemenea pentru:

- a identifica alergenii inhalatori (aerieni) ca de exemplu: semintele, tutunul, praful,penele si parul de animale- identificarea alergenilor alimentari (ca de exemplu ouale, laptele, alunele, nucile,pestele, soia, graul sau stridiile)- a determina daca o persoana este alergica la un medicament sau la venin deinsecte.

Testul sanguin

Un test sanguin al unei probe de sange poate fi realizat in schimbul unui test prickdaca o persoana:

- prezinta urticarie sau alta afectiune dermatologica, ca de exemplu eczema, ceea ceface mai dificil de interpretat rezultatele testelor cutanate- nu se poate opri administrarea de medicamente ca antihistaminice sauantidepresive triciclice, care previn sau diminueaza reactia fata de o substanta, chiardaca o persoana este alergica la acea substanta- a prezentat o reactie alergica severa (anafilaxie)- a prezentat teste cutanate pozitive pentru multe alimente. Testele deradioimunoabsorbtie (RIA) pot indentifica alimentele fata de care persoana este ceamai alergica.

Testele alergologice consta in efectuarea unui test cutanat sau sanguin pentru adetermina care substanta sau alergen poate declansa o reactie alergica la opersoana.

Testele cutanate

Testele cutanate se realizeaza prin expunerea persoanei la alergenii suspectati siurmarirea aparitiei unei reactii ulterioare. Rezultatele testelor cutanate vor fidisponibile imediat ce testarea este realizata.Interpretarea rezultatelor testelor alergologice cutanate:- normal (negativ) – nici o zona elevata rosiatica (numita induratie) nu apare careactie la aplicarea alergenului- anormal (pozitiv) – o induratie determinata de catre alergen este cel putin cu 3 mmmai mare decat o reactie negativa mai mare. Cu cat induratia are un diametru maimare, cu atat este mai sigur ca persoana testata este alergica la alergenul respectiv.

Testele sanguine

Testele sanguine depisteaza prezenta anticorpilor fata de diferiti alergeni in sange.Rezultatele testelor alergologice sanguine sunt de obicei disponibile in 7 zile.- normal (negativ) – nivelul de imunoglobuline E (Ig E), un tip de anticorpi, sunt lafel ca si la persoanele care nu prezinta alergie- anormal (pozitiv) – nivelul imunoglobulinelor E (Ig E), anticorpi pentru un tipspecific de alergen prezinta un titru sanguin de 4 ori mai ridicat decat in modnormal.

Testele alergologice consta in realizarea de teste cutanate sau sanguine pentru adetermina care substanta sau alergen este incriminata in declansarea reactiilor

alergice. Testele cutanate sunt de obicei realizate deoarece sunt rapide, exacte si ingeneral mai ieftine decat testele sanguine, dar poate fi folosit oricare test.

Teste auditive (audiometria)

Testele auditive pot fi efectuate in laboratoare specializate, de catre un specialist(audiologist) sau in cabinetul medical de la scoala sau de la locul de munca, de catreo asistenta medicala, un psiholog, logoped sau de catre un tehnician. Testeleauditive evalueaza pierderea auzului.

Testul cuvintelor soptite

In testul cuvintelor soptite, medicul va cere pacientului sa-si acopere una din urechicu degetul. Apoi acesta se va pozitiona, intai la 30 de cm, apoi la 60 de cm in spatelepacientului si va sopti o serie de cuvinte. Pacientul trebuie sa repete cuvintele pecare le aude. Daca acesta nu percepe cuvintele la o soptire usoara, medicul va rosticuvintele din ce in ce mai tare, pana cand pacientul le va putea auzi.Fiecare ureche va fi testata separat.

Audiograma cu ton pur

Audiograma cu ton pur utilizeaza un aparat denumit audiometru, ce ruleaza o seriede tonuri prin intermediul unor casti. Aceste tonuri variaza ca nivel (frecventa,masurata in Hertzi) si putere (intensitate, masurata in decibeli). Medicul va controlavolumul tonului, reducand puterea pana cand nu mai este auzit de catre pacient.Apoi va mari din nou puterea tonului, pana cand acesta va putea auzi din nou.Pacientul va trebui sa semnalizeze prin ridicarea mainii sau prin apasarea unui buton,de fiecare data cand aude un ton, chiar si atunci cand acesta este foarte vag. Mediculva repeta de cateva ori aceasta operatiune, folosind un ton cu o frecventa din ce ince mai mare. Fiecare ureche este testata separat. Apoi castile vor fi indepartate, iarpe osul din spatele urechii va fi plasat un dispozitiv ce vibreaza. Pacientul va trebuisa semnalizeze de fiecare data cand aude un ton.

Testul diapazonului

Diapazonul este un dispozitiv metalic, in forma de furculita, ce produce un ton atuncicand vibreaza. Medicul va lovi diapazonul pentru a-l face sa vibreze si sa emita,astfel, un ton. Acest test stabileste cat de bine circula sunetele prin ureche. Infunctie de cat de bine aude pacientul sunetele, medicul va stabilii daca exista oproblema a nervilor sau de conducere a sunetelor catre nervi.

Testul de receptie a vorbirii si de recunoastere a cuvintelor

Testul de receptie a vorbirii si de recunoastere a cuvintelor, masoara abilitatea de aauzi si de a intelege o conversatie normala. In aceste teste, pacientul este rugat sarepete o serie de cuvinte simple, spuse la grade diferite de putere. Se mai poateefectua un test ce determina capacitatea pacientului de a repeta o serie de cuvintefamiliare, alcatuite din doua silabe. Acest test face diferenta intre hipoacuzia deconducere si cea neurosenzoriala.

Evaluarea emisiei otoacustice

Testul emisiei otoacustice este folosit deseori pentru screeningul hipoacuziei la nou-nascuti. Acesta este efectuat prin plasarea unui microfon mic in canalul auditivextern al copilului. Sunetele sunt introduse apoi printr-o sonda mica si flexibila inurechea copilului. Microfonul detecteaza raspunsul urechii interne la sunete. Aceastainvestigatie nu face, insa, diferenta intre hipoacuzia de conducere si ceneurosenzoriala.

Audiograma cu potentiale evocate

Pentru audiograma cu potentiale evocate sunt plasati niste electrozi lanivelul pielii capului si pe fiecare lob al urechii. Prin intermediul unor casti, sunttrimise zgomote asemanatoare unor clicuri si este inregistrat raspunsul. Aceastainvestigatie diagnosticheaza hipoacuzia neurosenzoriala.

De retinut!

In mod normal, aceste testari nu implica nici un disconfort.

Testul auditiv (audiometria) face parte din examinarea urechii si evalueazacapacitatea unei persoane de a auzi, prin masurarea abilitatii sunetelor de a ajungela creier. Sunetele sunt, de fapt, vibratii aflate in mediul inconjurator, de frecvente siintensitati diferite; aerul din canalele si oasele de la nivelul urechii si a craniului,ajuta aceste vibratii sa parcurga drumul dintre ureche si creier, unde sunt "auzite".Testele auditive determina prezenta hipoacuziei (scaderea capacitatii de a auzi), catde severa este si care este cauza aparitiei acesteia. Testele auditive ajuta ladeterminarea felului de hipoacuzie, prin masurarea capacitatii sunetelor de a ajungein urechea interna prin canalul auditiv (aerul - conduce sunetele) si de a se transmiteprin intermediul oaselor (oasele – conducatoare de sunete). Majoritatea testelorauditive cer pacientului sa raspunda la o serie de cuvinte spuse pe tonalitati diferite,dar sunt si teste auditive ce nu necesita raspuns.

Factorii ce pot influenta acuratetea sau rezultatul testului sunt:- imposibilitatea de a coopera, urma intructiunile sau de a intelege suficient de binelimbajul, pentru a raspunde in timpul testelor; este dificila efectuarea testelorauditive la copiii mici sau la adultii care au inabilitati fizice sau mentale- probleme ale aparaturii, precum casti sparte sau care nu se potrivesc, unaudiometru necalibrat sau prezenta zgomotului de fond- dificultate de a vorbi sau de a intelege limbajul celui care efectueaza testarea- viroza respiratorie sau o infectie a urechii recenta- pacientul a stat in ultimele 16 ore in zgomot puternic.

Testele auditive sunt efectuate pentru:- screeningul sugarilor si copiilor pentru probleme auditive ce pot interfera cuabilitatea acestora de a invata, vorbi sau de a intelege limbajul- screeningul copiilor si adolescentilor pentru a evidentia o posibila pierdere aauzului; auzul ar trebui verificat la fiecare vizita la medic; la copii, un auz normaleste important pentru o dezvoltare corespunzatoare a vorbirii; o parte dinproblemele de vorbire, invatare sau de comportament ale copiilor, sunt determinatede tulburari ale auzului; Academia Americana de Pediatrie recomanda efectuareaunui test auditiv la varstele de 4, 12, 15 si 18 ani- ca parte a examinarii fizice de rutina; in general, daca nu se suspecteazao hipoacuzie, este suficient numai testul in care se soptesc cuvintele- a evalua o posibila pierderea a auzului la o persoana ce a observat o problema

persistenta auditiva, la una sau la ambele urechi, sau care are dificultati de aintelege cuvintele dintr-o conversatie- screeningul problemelor auditive al adultilor: deseori, este diagnosticata gresit odiminuare a capacitatii mentale la varstnici datorita hipoacuziei (de exemplu, daca opersoana pare sa nu asculte sau sa raspunda la o conversatie)- screeningul persoanelor ce sunt supuse in mod repetat la zgomote intense sau careiau anumite antibiotice, precum gentamicina- determinarea tipului si gravitatii hipoacuziei (conductiva, neurosenzoriala sauambele):- in hipoacuzia conductiva, transmiterea sunetelor (conducerea) este blocata si nupoate trece spre urechea interna- in hipoacuzia neurosenzoriala, sunetele ajung la nivelul urechii interne, dar oproblema a nervilor auditivi sau, mai rar, a creierului, impiedica auzul.

Inainte de a incepe un test auditiv, medicul va verifica daca exista si va indepartacerumenul (ceara) din canalul auditiv; acesta poate interfera cu abilitatea de a auzitonuri si cuvinte in timpul testarii.In testul in care pacientul poarta casti, acesta vatrebui sa-si indeparteze ochelarii, cerceii sau agrafele pentru par, deoarece impiedicapozitionarea corecta a acestora. Medicul va apasa pe urechi, pentru a determinadaca presiunea exercitata de casti pe urechea externa determina inchiderea canaluluiauditiv. In acest caz, se va plasa, inainte de testare, un tub subtire de plastic care vamentine canalul auditiv deschis.Daca pacientul poarta o proteza auditiva, aceasta vatrebui indepartata inainte de testare. Inainte de efectuarea testului cu potentialeevocate auditive, urechea trebuie spalata.

Pot fi folosite si alte teste pentru a evalua auzul. Acestea includ:

Imitanta acustica (timpanometria si testul de reflex acustic)

Acesta este un test ce dureaza 2 – 3 minute si masoara cat de bine retransmiteurechea medie sunetele. Varful unui mic instrument este introdus in canalul auditiv,care este apoi sigilat. Sunetele si aerul sub presiune sunt dirijate apoi spre timpan.Testul nu este dureros, dar poate determina aparitia unei senzatii de usoara presiunela nivelul urechii sau se poate auzi un ton.

Teste vestibulare

Aceste teste deceleaza problemele urechii interne legate de echilibru si coordonare.In timpul acestor teste pacientul trebuie sa-si mentina echilibrul si coordonarea intimp ce isi misca bratele si picioarele in anumite moduri, stand pe un singur picior,pe calcaie, pe varfuri sau efectueaza alte manevre cu ochii inchisi sau deschisi. Intimpul acestor teste medicul va proteja pacientul pentru ca acesta sa nu cada.

Pacientul ar trebui sa apeleze la medic daca:- a fost expus recent la un sunet puternic, care a determinat durere sau la unzgomot ce a dus la aparitia acufenelor (zgomote in urechi); inainte de efectuareaunui test auditiv trebuie evitate zgomotele puternice pentru aproximativ 16 ore- ia sau a luat antibiotice ce pot determina afectarea auzului, precum gentamicina- are probleme in a auzi o conversatie normala sau a observat alte semnecaracteristice hipoacuziei- a avut recent o viroza respiratorie sau o infectie a urechii.

Testele auditive sunt parte integranta a examinarii urechii si evalueaza capacitateaunei persoane de a auzi.

Normal - pacientul aude cuvintele soptite

- aude la fel in ambele urechi tonurile

- poate sa repete 90% pana la 95% din cuvintele spuse latestul de recunoastere

- microfonul detecteaza emisiile urechii interne la testulemisiilor otoacustice

- audiograma potentialelor evocate arata o functie normala anervilor auditivi

Anormal - nu poate auzi cuvintele soptite, sau le poate auzi numai cu oureche

- aude in mod diferit tonurile in cele doua urechi

- poate auzi numai anumite sunete, la un numar crescut dedecibeli

- poate auzi sunetele, dar nu poate intelege cuvintele

- nu sunt detectate emisii din urechea interna in testul emisiilorotoacustice

- audiograma potentialelor evocate arata ca nervii auditivi nufunctioneaza normal.

Sunetul este descris in functie de frecventa si intensitate. Limita auzului este data decat de tare trebuie sa fie un sunet de o anumita frecventa, pentru a fi auzit.Frecventa sau nivelul, (indiferent daca sunetul este jos sau inalt) este masurata invibratii pe secunda sau hertzi (Hz). Urechea umana poate auzi in mod normalfrecvente de la foarte joase, in jurul a 16 Hz, pana la foarte inalte, in jur de 20 000Hz. Frecventa unei conversatii normale ce se desfasoara intr-un loc linistit, se intindepe o plaja de la 500 Hz la 2000 Hz.Intensitatea, sau puterea, este masurata in decibeli (dB). Intervalul normal (limitainferioara) al auzului este intre 0 si 25 dB. In cazul copiilor, intervalul normal minimeste intre 0 si 15 dB. Un rezultat normal arata ca auzul ambelor urechi se incadreazain aceste intervale.Tabelul de mai jos arata legatura dintre cat de puternic trebuie sa fie un sunetpentru a fi auzit si gradul hipoacuziei la adulti:

Limita auzului in decibeliGradul de severitate alhipoacuziei

Capacitatea de a auzilimbajul

0–25 dB Nici unul Fara dificultate

26–40 dB UsorDificultate la un discurs carese aude vag sau de ladistanta

41–55 dB ModeratDificultate de a auzi oconversatie

56–70 dB Moderat-severDiscursul trebuie sa fie tare;dificultate de a auziconversatia intr-un grup

71–90 dB Sever

Dificultatea de a auzi undiscurs vorbit tare; intelegenumai cuvintele tipate sauamplificate

91+ dB ProfundPoate sa nu inteleaga undiscurs amplificat.

Teste de laborator utile in monitorizarea diabetuluizaharat

Diabetul zaharat are drept principala caracteristica incapacitatea organismului de aproduce si/sau utiliza hormonul pancreatic insulina cu instalarea unei hiperglicemiicronice. Persistenta nivelurilor crescute ale glucozei serice poate cauza pe termenlung afectarea vaselor de sange, a nervilor periferici, a diferitelor organe si poateconduce la alte conditii clinice cum ar fi hipertensiunea arteriala, accidentelevasculare si cardiopatia ischemica.

Tinta tratamentului antidiabetic este de a mentine valorile glicemiei cat mai aproapede normal, pentru a reduce aparitia complicatiilor cardiovasculare, renale, retinienesi ale sistemului nervos periferic.Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismuluicarbohidratilor la pacientii diabetici in momentul recoltarii probei de sange. Spredeosebire de aceasta, determinarea hemoglobinei glicozilate ofera o estimareretrospectiva a statusului glicemic independenta de ritmul circadian, dieta si altefluctuatii tranzitorii ale concentratiei glucozei in sange (se coreleaza cu glicemiamedie).

Glucoza se combina cu hemoglobina continuu si practic ireversibil de-a lungul vietiieritrocitelor (120 zile); prin urmare nivelul hemoglobinei glicozilate este proportionalcu nivelul mediu al glucozei plasmatice din cursul ultimelor 6-12 saptamani.Determinarea HbA1c constituie deci un test adecvat pentru monitorizarea pe termenlung a controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat. De asemenea, nivelul HbA1care rol predictiv asupra riscului de progresie a complicatiilor diabetului. Risculnefropatiei si retinopatiei diabetice creste in conditiile unui control metabolicinadecvat.

Testul este frecvent solicitat la pacientii nou diagnosticati cu diabet zaharat pentru ase aprecia cat de crescute au fost nivelurile anterioare ale glicemiei. Dupa ce s-aobtinut controlul glicemic, testul este indicat de cateva ori pe an (in functie de tipuldiabetului zaharat) cu scopul de a verifica mentinerea acestui control. Astfel, testulse efectueaza la interval de:- 3-4 luni la pacientii cu diabet zaharat tip I (insulino-dependent);- 6 luni la pacientii cu diabet zaharat de tip II (insulino-independent);- 2 luni in cazul diabetului gestational (orice tip de intoleranta la glucoza care aparesau este recunoscut pentru prima data in timpul sarcinii).

Pentru o mai buna intelegere a rezultatului furnizat de laborator trebuie cunoscutfaptul ca o modificare cu un procent de 1% a valorii Hb A1c reflecta o schimbare invaloarea glicemiei medii cu aproximativ 30 mg/dL. Astfel, o valoare a Hb A1c de 6%corespunde unei glicemii medii de 135 mg/dL, iar o valoare de 9% unei glicemiimedii de 240 mg/dL.Nivelul HbA1c poate creste pana la 20% in cazul unui control glicemic deficitar. Seconsidera ca diabetul este controlat in mod adecvat cand se obtin valori ale HbA1csub 7%.Nu se recomanda folosirea testului in diagnosticul diabetului zaharat, deoarecesensibilitatea sa este scazuta in comparatie cu testul de toleranta la glucoza.Reprezinta un test care este solicitat la pacientii cu diabet zaharat si/sauhipertensiune pentru depistarea precoce a afectarii rinichiului.Microalbuminuria este definita ca o excretie nocturna de 20-200 microgalbumina/min sau o concentratie a albuminei de 20-200 mg/l intr-o proba de urinaspontana.Diagnosticul de microalbuminurie este confirmat daca cel putin 2 sau 3 probe suntpozitive intr-un interval de 3-6 luni.Identificarea in stadii precoce a afectarii renale prin detectarea microalbuminurieiajuta medicul clinician in stabilirea unui tratament care sa asigure un control adecvatal diabetului si sa impiedice progresia bolii.De obicei microalbuminuria se determina in urina din 24 ore. In ceea ce privestefrecventa testarii, recomandarile actuale includ determinarea anuala amicroalbuminuriei la toti pacientii sub 70 ani cu diabet zaharat tip II si la totipacientii peste 12 ani cu diabet zaharat tip I. In plus, se recomanda ca testul sa fieefectuat la un pacient in momentul in care este diagnosticat cu diabet zaharat tip II.In cazul diabetului de tip I testarea anuala a microalbuminuriei va incepe la 5 ani dela stabilirea diagnosticului.

Teste genetice pentru determinarea legaturilor familiale

In categoria testelor pentru determinarea legaturilor familiale seincadreaza: Testul de Paternitate, Testul cromozomului Y, Testul cromozomului X,Testul frate-sora si Testul mt-ADN.

Testul de PaternitatePentru a verifica daca un barbat este tatal biologic al unui copil. Pentru realizareatestului sunt necesare mostre provenite de la tata si copil. O mostra de la mama vacreste probabilitatea testului, totusi nu este necesara pentru realizarea acestuia. Esteposibila compararea a mai multor tati potentiali ai unui copil sau a mai multor copiipotentiali ai unui tata.Daca totusi nu este posibila prelevarea unei mostre de la presupusul tata, testul depaternitate poate fi inca realizat. Putem, in acest caz, sa utilizam mostre de lafratele, tatal sau bunicul potentialului tata. Aceste mostre vor fi testate pentrucromozomul Y. Daca doriti sa aflati mai multe informatii despre acest test, consultaticeea ce este scris sub titlul “Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasifamilii”.Pentru verificarea copiilor unei femei, testul cromozomului X poate fi realizat – cititimai jos.

Testul de MaternitateEste mama unui copil mama lui/ei biologica? Pentru aceasta intrebare oferim un testsimilar celui de paternitate. Vom avea nevoie de mostre provenite de la mama si

copil.Daca nu exista mostre ale presupusei mame, pot fi testate mostrele apartinandmamei, fratelui, sorei sau bunicii acesteia. Acest test va fi in conformitate cu metodamt-ADN. Cititi informatiile suplimentare aflate la titlul “Teste pentru femei inrudite,memebre ale aceleiasi familii”.Teste pentru a determina daca doi barbati sunt fratiAcest test va indica daca doi frati presupusi au intr-adevar acelasi tata. O mostra atatalui nu este necesara. Vom face testul cromozomului Y, care nu poate fi transmisdecat de la tata catre descendentii sai de sex masculin. Acest cromozom trebuie safie exact la fel pentru cei doi frati. O mostra provenita de la mama nu este necesara.Daca exista indoiala ca mama nu este aceeasi pentru cei doi frati, putem efectuatestul mt-ADN. O mostra provenita de la mama nu este necesara pentru aceastaoperatiune.

Test pentru a determina daca doua femei sunt suroriAcest test este menit sa indice daca doua femei (cu aceeasi mama sau cu mamediferite) au acelasi tata. Vom analiza cromozomul X care a fost transmis de la tatacatre cele doua surori.Acesta este un test relativ recent iar probabilitatea este intr-o oarecare masurascazuta fata de cea a testului clasic de paternitate. Totusi, in majoritatea cazurilorputem oferi un rezultat destul de clar. Mostrele mamei, sau ale mamelor suntnecesare. In prezent, DelphiTest dezvolta noi markeri pentru a spori probabilitatea.

Test pentru a determina daca exista o legatura de frate-soraAcest test este dificil pentru ca nu este un test simplu de frate-frate, sora-sora.Suntem unul din putinele laboratoare din Germania care ofera o solutie in cazuri caacestea.

Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasi familiiUn test care este similar celui pentru frate-frate permite verificarea legaturilorfamiliale de sex masculin intr-o familie. Cromozomul Y este intotdeauna transmis dintata in fiu in cadrul unei familii. Acest aspect presupune ca noi vom gasi acelasicromozom Y la toti barbatii cu legaturi familiale, spre ex. bunic-nepot, var-var,unchi-nepot.

Teste pentru femei inrudite, memebre ale aceleiasi familiiAcest test este posibil cu ajutorul testului mt-ADN. ADN-ul mt este transmis numaide catre mama. In consecinta este posibila verificarea mostenirii de sex feminin sicompararea, spre exemplu a bunicii cu nepotul fara analiza mostrelor provenite de lamama. Pentru acest test putem utiliza mostre provenite de la mama, bunica, frati,surori sau stranepoti.

In categoria testelor pentru determinarea legaturilor familiale seincadreaza: Testul de Paternitate, Testul cromozomului Y, Testul cromozomului X,Testul frate-sora si Testul mt-ADN.

Testul de PaternitatePentru a verifica daca un barbat este tatal biologic al unui copil. Pentru realizareatestului sunt necesare mostre provenite de la tata si copil. O mostra de la mama vacreste probabilitatea testului, totusi nu este necesara pentru realizarea acestuia. Esteposibila compararea a mai multor tati potentiali ai unui copil sau a mai multor copiipotentiali ai unui tata.Daca totusi nu este posibila prelevarea unei mostre de la presupusul tata, testul de

paternitate poate fi inca realizat. Putem, in acest caz, sa utilizam mostre de lafratele, tatal sau bunicul potentialului tata. Aceste mostre vor fi testate pentrucromozomul Y. Daca doriti sa aflati mai multe informatii despre acest test, consultaticeea ce este scris sub titlul “Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasifamilii”.Pentru verificarea copiilor unei femei, testul cromozomului X poate fi realizat – cititimai jos.

Testul de MaternitateEste mama unui copil mama lui/ei biologica? Pentru aceasta intrebare oferim un testsimilar celui de paternitate. Vom avea nevoie de mostre provenite de la mama sicopil.Daca nu exista mostre ale presupusei mame, pot fi testate mostrele apartinandmamei, fratelui, sorei sau bunicii acesteia. Acest test va fi in conformitate cu metodamt-ADN. Cititi informatiile suplimentare aflate la titlul “Teste pentru femei inrudite,memebre ale aceleiasi familii”.Teste pentru a determina daca doi barbati sunt fratiAcest test va indica daca doi frati presupusi au intr-adevar acelasi tata. O mostra atatalui nu este necesara. Vom face testul cromozomului Y, care nu poate fi transmisdecat de la tata catre descendentii sai de sex masculin. Acest cromozom trebuie safie exact la fel pentru cei doi frati. O mostra provenita de la mama nu este necesara.Daca exista indoiala ca mama nu este aceeasi pentru cei doi frati, putem efectuatestul mt-ADN. O mostra provenita de la mama nu este necesara pentru aceastaoperatiune.

Test pentru a determina daca doua femei sunt suroriAcest test este menit sa indice daca doua femei (cu aceeasi mama sau cu mamediferite) au acelasi tata. Vom analiza cromozomul X care a fost transmis de la tatacatre cele doua surori.Acesta este un test relativ recent iar probabilitatea este intr-o oarecare masurascazuta fata de cea a testului clasic de paternitate. Totusi, in majoritatea cazurilorputem oferi un rezultat destul de clar. Mostrele mamei, sau ale mamelor suntnecesare. In prezent, DelphiTest dezvolta noi markeri pentru a spori probabilitatea.

Test pentru a determina daca exista o legatura de frate-soraAcest test este dificil pentru ca nu este un test simplu de frate-frate, sora-sora.Suntem unul din putinele laboratoare din Germania care ofera o solutie in cazuri caacestea.

Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasi familiiUn test care este similar celui pentru frate-frate permite verificarea legaturilorfamiliale de sex masculin intr-o familie. Cromozomul Y este intotdeauna transmis dintata in fiu in cadrul unei familii. Acest aspect presupune ca noi vom gasi acelasicromozom Y la toti barbatii cu legaturi familiale, spre ex. bunic-nepot, var-var,unchi-nepot.

Teste pentru femei inrudite, memebre ale aceleiasi familiiAcest test este posibil cu ajutorul testului mt-ADN. ADN-ul mt este transmis numaide catre mama. In consecinta este posibila verificarea mostenirii de sex feminin sicompararea, spre exemplu a bunicii cu nepotul fara analiza mostrelor provenite de lamama. Pentru acest test putem utiliza mostre provenite de la mama, bunica, frati,surori sau stranepoti.

- Descrierea stiintifica a analizei genetice -

Bagaj informational stiintificFiecare fiinta umana are 46 de cromozomi. 23 din partea mamei si 23 din parteatatalui. Fiecare pereche de cromozomi are acelasi fond informational genetic cu micivariatii. Doi cromozomi din cei 46 sunt fie cromozomi X- sau Y-. Combinatia XX danastere sexului feminin, iar XY sexului masculin. Variatiile din interiorul cromozomilorADN –ului realizeaza o structura unica pentru fiecare fiinta umana. Numai gemeniiidentici (dintr-un singur ou) au acelasi ADN. Totusi, jumatate din cromozomii uneipersoane sunt aproape identici cu jumatatea ADN-ului paternal sau maternal.Acest aspect permite compararea ADN –ului apartinand tatalui, mamei si copilului(sau numai al tatalui si al copilului) pentru demonstrarea sau excluderea paternitatii.Analiza efectuata de noi compara regiuni caracteristice ale ADN-ului. Regiunile continmodele care se repeta. Numarul repetitiilor difera de la persoana la persoana.Sunt copiate si amplificate regiunile pe care dorim sa le testam pentru a se inlesnianalizarea unei mostre cat mai mari. Apoi testam lungimea si numarul repetitiilor dinfragmentele alese. In final, lungimea fragmentelor, pentru toate persoanele testate,este comparata si calculata cu ajutorul computerului. Aceasta ne permite sa calculamprobabilitatea paternitatii.

Amplificarea ADN-uluiMai intai trebuie sa copiem si sa amplificam regiunile pe care dorim sa le testam.Simultan, marcam fragmentele ADN-ului cu substante fluorescente. Se permite astfeldetectarea asa-numitelor secvente capilare.Pentru a copia fragmentele utilizam reactia in lant de polimerizare. Aceasta reactie inlant este creata de o enzima care copiaza ADN-ul prin mai multe etape.Dupa 30 de etape, teoretic am creat pana la 1 miliard de copii identice. Acest proceseste similar cu acela al diviziunii celulare, unde fiecare celula contine aceeasiinformatie ADN.

Analiza fragmentelor ADNPe masura ce copiem si amplificam fragmentele ADN, in acelasi timp le marcam cusubstante fluorescente. O data ce mostrele sunt expuse luminii laser, aceste culorivor aparea pe frecvente diferite.Fragmentele marcate cu substanta colorata sunt apoi separate prin electroforeza.Fragmentele sunt expuse unui camp electronic si impinse printr-un tub foarte subtire(o capilara). Acest tub este umplut cu un polimer vascos. Avandu-se in vedere caADN-ul este incarcat negativ, el va fi mutat la polul pozitiv in cadrul unui campelectric. Fragmentele mai lungi vor avea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge lapolul respectiv, fata de cele mai scurte.La capatul capilarei un laser trimite lumina monocolora. Aceasta lumina laserstimuleaza portiunile colorate cu substanta fluorescenta sa emita o lumina cu oanumita lungime a razei. Culoarea fragmentelor ne permite sa le identificam pefiecare. Faptul ca putem sa masuram timpul necesar unui fragment pentru a ajungela polul pozitiv ne ajuta sa deducem apoi lungimea fragmentului.

Evaluare StatisticaApoi, informatiile referitoare la toate lungimile masurate sunt compilate in computer.Computerul calculeaza congruentele intre toate fragmentele apartinand persoanelortestate. Aceste calcule sunt exprimate apoi in probabilitatea si sansele paternitatiiinvestigate.Pentru a obtine acest lucru, programul utilizeaza distributia statistica a datelor,

apartinand tuturor variantelor posibile ale markerului aferent unui anumit grup depopulatie, denumita tabele de frecventa. Frecventa pentru fiecare varianta estediferita (spre ex. exista variante care se regasesc numai la anumite persoane, sivariante care se regasesc la multi indivizi). In consecinta, posibilitatea uneicongruente accidentale intre doua persoane va fi diferita in fiecare caz.Desigur, markerii utilizati in testele noastre au o importanta crescuta. Combinatia acel putin 16 markeri ne permite sa garantam o probabilitate de cel putin 99,99%.Aceasta inseamna ca in cazul unei corelatii totale intre copil si presupusul tata,posibilitatea unei congruente accidentale ar fi mai mica de 0.01%.

Sursa: DelphiTestDelphiTest este un institut de cercetare german ce ofera servicii revolutionare ingenetica. DelphiTest GmbH ofera si alte analize genetice pe langa testele depaternitate. Aceste teste permit determinarea si a altor legaturi familiale.

In categoria testelor pentru determinarea legaturilor familiale seincadreaza: Testul de Paternitate, Testul cromozomului Y, Testul cromozomului X,Testul frate-sora si Testul mt-ADN.

Testul de PaternitateSe utilizeaza pentru a verifica daca un barbat este tatal biologic al unui copil. Pentrurealizarea testului sunt necesare mostre provenite de la tata si copil. O mostra de lamama va creste probabilitatea testului, totusi nu este necesara pentru realizareaacestuia. Este posibila compararea a mai multor tati potentiali ai unui copil sau a maimultor copii potentiali ai unui tata. Daca totusi nu este posibila prelevarea uneimostre de la presupusul tata, testul de paternitate poate fi inca realizat. Putem, inacest caz, sa utilizam mostre de la fratele, tatal sau bunicul potentialului tata. Acestemostre vor fi testate pentru cromozomul Y. Daca doriti sa aflati mai multe informatiidespre acest test, consultati ceea ce este scris sub titlul “Teste pentru barbatiinruditi, membri ai aceleiasi familii”. Pentru verificarea copiilor unei femei, testulcromozomului X poate fi realizat – cititi mai jos.

Testul de MaternitateEste mama unui copil mama lui/ei biologica? Pentru aceasta intrebare oferim un testsimilar celui de paternitate. Vom avea nevoie de mostre provenite de la mama sicopil.Daca nu exista mostre ale presupusei mame, pot fi testate mostrele apartinandmamei, fratelui, sorei sau bunicii acesteia. Acest test va fi in conformitate cu metodamt-ADN. Cititi informatiile suplimentare aflate la titlul “Teste pentru femei inrudite,memebre ale aceleiasi familii”.

Teste pentru a determina daca doi barbati sunt fratiAcest test va indica daca doi frati presupusi au intr-adevar acelasi tata. O mostra atatalui nu este necesara. Vom face testul cromozomului Y, care nu poate fi transmisdecat de la tata catre descendentii sai de sex masculin. Acest cromozom trebuie safie exact la fel pentru cei doi frati. O mostra provenita de la mama nu este necesara.Daca exista indoiala ca mama nu este aceeasi pentru cei doi frati, putem efectuatestul mt-ADN. O mostra provenita de la mama nu este necesara pentru aceastaoperatiune.

Test pentru a determina daca doua femei sunt surori

Acest test este menit sa indice daca doua femei (cu aceeasi mama sau cu mamediferite) au acelasi tata. Vom analiza cromozomul X care a fost transmis de la tatacatre cele doua surori.Acesta este un test relativ recent iar probabilitatea este intr-o oarecare masurascazuta fata de cea a testului clasic de paternitate. Totusi, in majoritatea cazurilorputem oferi un rezultat destul de clar. Mostrele mamei, sau ale mamelor suntnecesare. In prezent, DelphiTest dezvolta noi markeri pentru a spori probabilitatea.

Test pentru a determina daca exista o legatura de frate-soraAcest test este dificil pentru ca nu este un test simplu de frate-frate, sora-sora.Suntem unul din putinele laboratoare din Germania care ofera o solutie in cazuri caacestea.

Teste pentru barbati inruditi, membri ai aceleiasi familiiUn test care este similar celui pentru frate-frate permite verificarea legaturilorfamiliale de sex masculin intr-o familie. Cromozomul Y este intotdeauna transmis dintata in fiu in cadrul unei familii. Acest aspect presupune ca noi vom gasi acelasicromozom Y la toti barbatii cu legaturi familiale, spre ex. bunic-nepot, var-var,unchi-nepot.

Teste pentru femei inrudite, memebre ale aceleiasi familiiAcest test este posibil cu ajutorul testului mt-ADN. ADN-ul mt este transmis numaide catre mama. In consecinta este posibila verificarea mostenirii de sex feminin sicompararea, spre exemplu a bunicii cu nepotul fara analiza mostrelor provenite de lamama. Pentru acest test putem utiliza mostre provenite de la mama, bunica, frati,surori sau stranepoti.

Teste pentru probleme de erectie

Factorii ce pot influenta testele si acuratetea rezultatelor acestora sunt:- anxietatea sau durerea date de injectarea intracavernoasa- daca pacientii au insomnii sau iau somnifere- daca pacientii sunt fumatori, beau alcool sau iau droguri

De retinut!

Examinarea initiala in cazul unor probleme erectile cuprinde o anamneza amanuntita,inclusiv a vietii sexuale, un examen fizic complet si teste de laborator de rutina.Aceste analize de laborator cuprind: o hemograma completa, nivelul glicemiei, alcolesterolului si al trigliceridelor.Se pot face si alte teste de laborator cum ar fi determinarea nivelului de testosteron,a hormonului luteinizant, a prolactinei si a hormonilor tiroidieni. Daca rezultatele suntin limite normale, inainte de a sugera pacientului alte investigatii, multi medici arputea prescrie unul dintre urmatoarele medicamente: sildenafil citrat (viagra),tadalafil (Cialis), vardenafil (Levitra).

Totusi, problemele erectile ocazionale sunt normale. Daca, de obicei, pacientul poateavea erectie examinarile nu sunt necesare. Imposibilitatea de a avea erectie poate ficauzata, mai probabil, de o combinatie de factori atat fizici cat si psihologici. Deexemplu, inabilitatea de a avea o erectie solida poate fi inrautatita de anxietateadata de performantele sexuale scazute.

Testele psihologice pot fi recomandate daca examinarile exclud cauzele fizice. Unexemplu de test psihologic ce poate fi folosit pentru evaluarea problemelor erectileeste testul de personalitate multifazic. Acesta este un test scris ce este folosit inscreeningul diferitelor problemele psihologice. Daca acest test sau altele, arata oproblema psihologica, pacientul va fi indrumat catre un consilier pe problemesexuale.

Daca testele initiale nu sunt capabile sa detecteze cauza impotentei, pot firecomandate si o ultrasonografie Doppler (un test ce masoara fluxul sangvin bazatpe efectul Doppler ce consta in modificarea frecventei unei unde sonore cand aceastase reflecta pe un corp in miscare, in cazul nostru pe hematiile din sange) sauo angiografie. Angiografia este un procedeu radiologic de examinare a vaselorsangvine opacificate cu un mediu de contrast. Eficienta acestor examinari estelimitata deoarece tratamentul necesar repararii vaselor sangvine de lanivelul penisului este indicat doar in putine cazuri.Testul privind conducerea nervoasa dorsala, studierea potentialelor evocate sibiotensiometria penila (un test ce foloseste vibratii electromagnetice pentru adetermina senzitivitatea si functionarea nervilor la nivelul penisului) sunt testeneurologice amanuntite folosite pentru evaluarea nervilor de la acest nivel. Acesteteste sofisticate nu se efectueaza frecvent pentru evaluarea problemelor erectile, infazele initiale. De asemenea, ele nu sunt disponibile in toate spitalele.

Examinarile pentru problemele de erectie sunt de ajutor in stabilirea unei cauzespecifice a inabilitatii barbatului de a ajunge sau de a mentine erectia (disfunctiierectile sau impotenta). Disfunctiile erectile reprezinta o problema frecventa abarbatilor. De cele mai multe ori sunt cauzate de o combinatie de factori cum ar fistarea vaselor sangvine, a nervilor si factori psihologici.

Probleme fizice ce pot cauza disfunctii erectile sunt:- afectarea nervilor de la nivelul penisului. Afectiuni ca si scleroza multipla(boala inflamatorie cronica autoimuna a sistemului nervos central) sau diabetul(termen ce desemneaza mai multe boli distincte, care au comuna tulburareametabolica de origine genetica sau hormonala) pot duce la leziuni nervoase ceafecteaza capacitatea barbatului de a avea erectie. De asemenea, interventiilechirurgicale, diversele leziuni sau radioterapia la nivelul pelvisului pot provoca leziuninervoase- probleme ale vaselor sangvine ce asigura fluxul sangvin la nivelul penisului.Afectiuni ca arteroscleroza (proces patologic complex prin distrugerea fibrelorelastice ale peretilor arteriali, inlocuirea cu fibre conjuctive colagene, cu depunerede colesterol si calciu) fac ca barbatii sa aiba cu greu erectie. Activitati ce duc lao vasoconstrictie sangvina la nivel penian (cum ar fi plimbarile pe distante lungi cubicicleta cu sa tare si ingusta) pot creste riscul de a dezvolta disfunctii erectile- un nivel scazut al hormonilor tiroidieni sau a testosteronului- aparitia efectelor adverse ale unor medicamente necesare tratarii depresiei sauhipertensiunii arteriale- abuzul de alcool, fumatul sau utilizarea drogurilor.

Daca problemele de ordin fizic au fost excluse, trebuie facute si teste psihologicepentru a vedea daca nu este vorba de o problema psihologica. Acestea pot fi:- anxietatea legata de performanta sexuala- probleme de cuplu- stresul- depresia sau necazurile.

Testul rigiditatii si erectiei nocturne

Este bine ca pacientul sa poarte o pereche de chiloti de tipul celor scurti (nu chilotulboxer), atunci cand acesta merge la culcare. Penisul va fi scos afara din chilot in timpce parul pubian trebuie sa fie acoperit de acesta apoi se va atasa dispozitivulpe penis. Dupa atasarea dispozitivului penisul va fi introdus cu grija in chilot. Tipurilede dispozitive sunt urmatoarele:- snap= gauge=masuratoare, calibru. Acesta este un dispozitiv mecanic, ca uninel format din 2, 3 straturi subtiri de plastic ce se aseaza in jurul penisului.Straturile din material plastic se rup la anumite presiuni predeterminate. Astfel acestdispozitiv poate detecta erectia, dar poate da si informatii despre fermitatea acestuiain timpul erectiei (in functie de cate straturi din plastic se rup). Testul se face 2-3nopti la rand.- dispozitive electronice. Aceste dispozitive masoara modificarile in grosime alepenisului. Acestea au unul sau mai multe inele de plastic ce se pun in jurul penisuluisi sunt conectate la un monitor mic ce inregistreaza schimbarile ce apar pe masurace inelele se intind. Aceste dispozitive sunt scumpe, iar aceasta examinare necesitainternarea peste noapte intr-un laborator special.

Injectia intracavernoasa

Aceasta examinare se realizeaza de catre medicul urolog la cabinet sau la spital.Pentru aceasta investigatie pacientul va trebui sa se dezbrace de la brau in jos si i seva da un halat de hartie pentru a se acoperi.In timp ce pacientul sta jos sau in picioare, penisul va fi dezinfectat cu un antiseptic.Apoi medicul va injecta medicamentul la baza penisului cu un ac mic. Dupa cemedicul a facut injectia este posibil ca el sa maseze pentru cateva secunde penisulpentru a ajuta la patrunderea medicamentului la nivelul vaselor de sange. Uniidoctori pot strange o banda in jurul bazei penisului pentru 5 minutedupa injectie pentru a incetini dispersia medicamentului din penis.La inceput se foloseste o doza mica de medicament. Daca aceasta doza nu produceerectia, atunci se va folosi o doza mai mare. Erectia apare dupa 5-10 minute de lainjectie. Medicamentul poate fi administrat si sub forma de supozitor plasatin uretra.Dupa administrarea medicatiei pacientul ar putea fi rugat sa urmareasca filme cutenta sexuala sau sa-si maseze penisul pentru a obtine erectia. Doctorul vamonitoriza evolutia dupa administrarea medicatiei si va masura marimea, grosimea,rigiditatea si durata erectiei. Dupa test medicul poate injecta un alt medicamentpentru disparitia erectiei.

Aceste examinari sunt de ajutor in a determina cauza impotentei.Testele initiale pot include si teste de sange pentru masurarea testosteronului,hormonului luteinizant, a prolactinei si a hormonilor tiroidieni. Un examen de urina,o hemograma completa, nivelele glicemiei, ale colesterolului si ale trigliceridelor potfi de asemenea facute.

Testul rigiditatii si erectie nocturne

Erectia s-a produs daca:- unul sau mai multe straturi ale dispozitivului montat la nivelul penisului au fostrupte

- aparatul a inregistrat cel putin o crestere in marime a penisului.Daca pacientul a avut erectie, atunci inseamna ca impotenta nu este data de cauzefizice ci mai degraba de cauza psihologice. Testul este mult mai concludent daca larepetarea examinarii se obtin rezultate similare.O erectie nu a aparut daca:- nici unul dintre straturi nu a fost rupt- dispozitivul electronic nu a inregistrat o crestere a marimii penisului.Daca pacientul nu a avut erectie inseamna ca poate fi vorba de o cauza fizica aimpotentei. Testul este mult mai concludent daca se obtin aceleasi rezultate larepetarea lui.

Testul prin injectare intracavernoasa

Erectia ce apare in timpul acestei examinari se masoara pe o scala de la 0-4, in carepatru reprezinta erectia maxima:- daca se produce o erectie corespuzatoare valorii 3 sau 4 este mai degraba o cauzapsihologica decat una fizica- daca in timpul examinarii erectia este corespunzatoare valorilor intre 0 si 2inseamna ca impotenta ar putea avea o cauza fizica.

Testele initiale in cazul impotentei includ si un examen fizic complet dar sio anamneza amanuntita inclusiv date despre viata sexuala a pacientului. Examenulfizic include masurarea tensiunii arteriale deoarece hipertensiunea arteriala simedicamentele folosite in tratamentul acesteia pot duce la astfel de probleme.Medicul va examina penisul si testiculele pentru a observa eventualele modificari. Vorfi recomandate de medic si o serie de analize de sange pentru a doza o serie dehormoni cum ar fi testosteronul, hormonul luteinizant, prolactina sau cei tiroidieni.Va fi facut si un examen de urina precum si o hemoleucograma completa,o glicemie (dozare a glucozei in sange) si o dozare a colesterolului. Daca rezultatelela aceste analize sunt normale medicul va prescrie sildenafil (viagra), tadalafil (cialis)sau vardenafil (Levitra) inainte de a propune pacientului alte examinari mult maiscumpe.Alte examinari ce pot fi facute pot include testul rigiditatii si erectiei nocturne sautestul cu injectii intracavernoase.

Testarea rigiditatii si erectiei nocturne

Aceasta examinare mai poate fi numita si testul rigiditatii.Majoritatea barbatilor au intre 3 si 5 erectii in timpul somnului profund. Barbatii carenu pot avea erectie datorita unor factori psihologici au aceste erectii in timpulsomnului profund. Uneori, unele tulburari ale somnului sau o depresie severa potduce la lipsa erectiei din timpul noptii.Testul rigiditatii si erectiei nocturne determina daca barbatul are erectii normale intimpul somnului. Acest test se poate realiza acasa sau intr-un laborator special. Sepoate folosi una dintre metodele:- utilizarea unui dispozitiv mecanic, ca un inel format din 2, 3 straturi subtiri deplastic ce se aseaza in jurul penisului. Straturile din material plastic se rup laanumite presiuni predeterminate- utilizarea unui dispozitiv electronic de monitorizare. Aceasta metoda este maiscumpa, dar este mult maiexacta si da informatii mult mai detaliate privind numarul, durata si intensitateaerectiilor ce apar.

Testarea se repeta, de obicei, in cel putin doua nopti. Daca apare erectia in timpulnoptii inseamna ca principala cauza a problemelor erectile nu este cea de naturafizica.

Examinarea prin injectarea intracavernoasa

In timpul acestei examinari doctorul va injecta un medicament (deobicei prostaglandina E1) la baza penisului pentru a produce erectia. Acest lucrupoarta numele de injectie intracavernoasa. Un medicament similar poate fi introdusdirect in uretra. Aceasta poarta numele de injectie intrauretrala.Dupa injectie va fi masurata durata erectiei, rigiditatea si grosimea penisului.

Testele de sange si de urina

Nu este necesara o pregatire prealabila inaintea acestor examinari.

Testul rigiditatii si erectiei nocturne

Inaintea examinarii nu trebuie administrate medicamente ce stimuleaza erectia cumar fi: sildenafil citratul (viagra), tadalafil (cialis), vardenafil (levitra). Trebuie evitataadministrarea unor somnifere si de asemenea evitarea ingestiei de bauturi alcoolicecu cel putin doua zile inainte de examinare. Alcoolul si somniferele pot interfera cusomnul profund, momentul in care apar erectiile nocturne.

Examinarea cu injectarea intracavernoasa

Inainte ca pacientul sa faca o astfel de examinare trebuie ca acesta sa comunicemedicului daca:- este alergic la vreun medicament- are probleme in coagularea sangelui sau ia medicamente anticoagulante cum ar fiaspirina sau warfarina- a avut o erectie ce a durat mai mult de 4 ore (priapism).

Testul rigiditatii si erectiei nocturne

Testul rigiditatii si erectiei nocturne nu cauzeaza nici un disconfort. Totusi pacientulse poate simti rusinat in timpul examinarii. Trebuie amintit pacientului ca este foarteimportant sa se determine cauza cea mai probabila a incapacitatii de aavea erectie si nu trebuie sa se simta rusinat in timpul investigatiei.

Testul prin injectarea intracavernoasa

In timpul acestei investigatii se poate simti o durere ascutita sauo senzatie de arsura la baza penisului atunci cand este introdus acul, dar durereaeste de scurta durata. Daca pacientul simte o durere sau o senzatie de arsura intimpul erectiei trebuie sa anunte medicul imediat.

Nu exista nici un risc in ceea ce priveste colectarea probei de urina. Exista un micrisc in recoltarea sangelui, deoarece poate aparea o mica vanataie la locul punctiei.

Se poate reduce acest risc prin apasarea cu putere la locul intepaturii pentru catevaminute.

Testul rigiditatii si erectiei nocturne

Nu exista riscuri in ceea ce priveste aceasta examinare.

Testul prin injectia intracavernoasa

Aceasta investigatie are riscul scazut de a produce:- sangerare la locul injectiei- vanataie sau un usor edem la locul injectiei- o erectie ce poate dura mai mult de 4 ore. Aceasta poarta numele de priapism sieste un efect advers rar al medicamentelor folosite in aceasta examinare. Dacaaceasta apare, de obicei, poate fi reversibila prin administrarea unor altemedicamente.

Aceste examinari sunt realizate pentru determinarea cauzelor problemelor erectile,cauze care pot fi de natura fizica, psihologica sau o combinatie a celor doua.

Testele genetice intra in practica medicala

Sunt interzise orice forme de discriminare si stigmatizarea persoanei pe bazarezultatelor acestor teste. Sunt interzise testarile genetice atunci cand utilitateaclinica nu este dovedita. Testele utilizate trebuie sa fie recunoscute in ceea cepriveste validitatea stiintifica si validitatea clinica. Nu se poate proceda laun test genetic daca persoana nu beneficiaza de o supraveghere medicalaindividualizata. Atunci cand un test genetic este recomandat, persoana in cauzatrebuie sa beneficieze in prealabil de o informare privind indicatia si natura testului,dar mai ales privind implicatiile rezultatelor obtinute. Pentru testele geneticepredictive este obligatoriu de a se pune la dispozitie serviciile de sfat genetic. Sfatulgenetic trebuie elaborat de o maniera nondirectiva. Articolul 9 – este dedicatconsimtamantului informat. Pentru testele predictive este obligatori consimtamantulscris. Protocolul introduce un adevarat mecanism de protectie a persoanelor care nuau capacitatea de a consimti. In primul rand, la astfel de persoane testele geneticenu pot fi efectuate decat daca se dovedeste ca exista un beneficiu direct pentru aceapersoana. Pentru astfel de persoane se recomanda ca in masura posibilului sa fie siea informata (nu numai reprezentantul legal) iar autoritatea competenta sau instantade judecata sa autorizeze realizarea testelor.

Pentru intreaga populatie, testele sunt acceptabile daca aduc un beneficiu evaluabilpersoanei testate. Ca exceptie, pot exista testari genetice in beneficiu altei persoanedar numai pentru membrii familiei persoanei testate. Astfel de teste se pot efectuacu respectarea unor conditii cumulative:a. Testul sa aduca membrului (membrilor) familiei un beneficiupreventiv, diagnostic sau terapeutic care a fost evaluat de o maniera independenta;b. Beneficiul asteptat sa nu poata fi obtinut fara realizarea acestui test;c. Riscurile si contraindicatiile rezultand din testare sunt minime pentru persoana ceeste supusatestului;d. Beneficiul asteptat, care a fost evaluat de o maniera independenta, estesemnificativ superior

riscurilor medicale sau sociale (pentru viata privata) ce apar din utilizarea sicomunicarea rezultatului testului;e. Autorizarea este data de persoana, de reprezentantul persoanei care nu arecapacitate de a consimti, sau de o autoritate sau instanta desemnata prin lege.

In prezent, testele genetice au devenit uzuale in practica medicala. Organizatoriide sanatate au obligatia de a a informa atat medicii cat si populatia cu privire laprincipiile ce le guverneaza si in acelasi timp de a elabora metodologia autorizarii sidesfasurarii unor asemenea activitati.La 4 aprilie 1997, la Oviedo (Asturia) Comitetul Director de Bioetica (CDBI) aConsiliului Europei a adoptat Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si aDemnitatii Umane in biologie si medicina cunoscuta sub denumirea Conventia de laOviedo sau Conventia privind Drepturile Omului si Medicina. In prezent, 49 de state(dintre care 38 de state europene) au ratificat Conventia. Romania prin Legea nr. 17din 2001 a ratificat documentul si a impus obligativitatea respectarii acestuia. Asacum era prevazut in document, CDBI avea obligatia de a redacta protocoaleleaditionale pentru fiecare domeniu in parte. Pana in prezent, au fost adoptateurmatoarele protocoale aditionale: Protocolul privind interdictia clonarii umane (Paris12 ianuarie1998), Protocolul aditional privind transplantul de organe si tesuturi de origineumana (Strasbourg 24 ianuarie 2002), Protocolul aditional privind cercetareabiomedicala (Strasbourg 25 ianuarie 2005) si Protocolul aditional privind testelegenetice medicale (Strasbourg 8 iunie 2007).

Protocolul aditional privind testele genetice medicale, votat in ultima sedinta a CDBIcu 45 voturi pentru si 3 abtineri este considerat ca fiind unul dintre cele maiimportante privind respectarea drepturillor omului in practica medicala. In redactareaacestui protocol s-a avut in vedere si Declaratia Universala asupra Genomului umansi Drepturile Omului adoptata de Adunarea Generala a ONU la 2 decembrie 1998.Protocolul se aplica testelor efectuate din ratiuni medicale. Implicand analiza unuiesantion biologic de origine umana si avand drept scop punerea in evidenta acaracteristicilor genetice a unei persoane, (teste care pot fi utilizate si in stadiuprecoce de dezvoltare prenatala – intrauterina). Acest protocol nu se aplica testelorgenetice efectuate asupra embrionului sau fetusului uman extrauterin sau asupratestelor genetice efectuate din ratiuni de cercetare medicala underestrictiile sunt mult mai mari si sunt de domeniul Conventiei propriu-zise. In sensulprotocolului prin analiza se intelege analiza cromosomilor, analiza ADN-ului sau ARN-ului sau orice analiza care permite obtinerea de informatii echivalente celor obtinuteprin metodele mentionate anterior. Prin esantion biologic protocolul intelegematerialul biologic prelevat in vederea acestui test sau material biologic prelevatanterior in alte scopuri dar la care se aplica ulterior aceste teste. Interesul si binelefiintei umane asupra carora se aplica testele genetice este singurul admis si estedeasupra interesului societatii sau al evolutiei stiintei.

Daca persoana, indiferent de capacitatea ei de a consimti, exprima refuza, testul nuva fi facut. Testele genetice in beneficiul altui membru al familiei, nu pot fi efectuatedaca esantioanele au fost prelevate din corpul unei persoane decedate sau de la opersoana vie care a decedat ulterior si de la care nu s-a obtinut consimtamantul. Afost introdusa obligatia de a se respecta viata privata (protectie a datelor cu caracterpersonal si biologic a persoanei testate) precum si dreptul tuturor persoanelor ce aufacut obiectul unui test genetic de a cunoaste toate informatiile colectate privindsanatatea sa – urmare a acestor testari. Concluziile unui test trebuie sa fie accesibile

persoanei testate sub o forma usor de inteles. Programele de screening side depistare genetica nu pot fi efectuate decat dupa o evaluare independenta privindacceptabilitatea programului din punct de vedere etic si trebuie sa respecteurmatoarele conditii:a. Programul este recunoscut pentru pertinenta sa privind starea de sanatate pentruintreaga populatie sau pentru o parte din populatie;b. Validitatea stiintifica si eficacitatea programului au fost stabilite (sunt certe);c. Masurile preventive sau tratamentul boli sau a tulburarilor ce fac obiectul depistariisunt disponibile pentru toate persoanele testate.d. Sunt prevazute masuri pentru a garanta accesul echitabil la program.e. Programul prevede masuri de informare adecvata a populatiei, sau a unei parti dinpopulatie privind existenta, finalitatea programului, mijloacele de a accede la acestprogram precum si caracterul voluntar de a participa la acest program.Prevederile acestui Protocol vor deveni obligatorii pentru toate tarile membre inConsiliul Europei din momentul in care doua treimi dintre membrii vor depuneinstrumentele de ratificare.

Testul Babes Papanicolau - O investitie in sanatate

Alegerile intelepte

Pe parcursul vietii noastre, sunt multe alegeri de facut. Aceste alegeri neafecteaza familia, prietenii, angajatii si in cele din urma pe noi insine. Alegerile pecare le facem astazi, ne afecteaza alegerile pe care le vom face in viitor. Cele maiimportante alegeri legate de sanatate sunt dieta, exercitiul fizic, obiceiurile sanatoasesi controalele medicale. Sanatatea este cel mai de pret bun pe care il avem, si totusi,prea des o neglijam sau dezvoltam obiceiuri care ne pot face rau.

Controlul anual

O alegere inteleapta pe care o putem face pentru a ne asigura o stare desanatate este efectuarea anuala a unui test Papanicolau. Testul este simplu si nusolicita foarte mult timp si nu implica aparitia unei stari de disconfort. Cu ajutorulacestui test poate fi evaluata starea de sanatate a colului uterin sau a vaginului,astfel incat orice problema ar aparea sa poata fi diagnosticata si tratata cat mai rapidposibil. Un alt motiv consta in aceea ca doctorul, pe langa testul Papanicolau, vaefectua si alte teste si examinari: examenul sanilor, masurarea tensiunii arteriale, unexamen al regiunii pelvine si auscultatia cordului si plamanilor. Pot fi efectuate si alteteste in functie de antecedentele personale.

Este un sentiment placut sa stii ca esti sanatoasa si ca faci ceea ce trebuiepentru a ramane asa.

Cine ar trebui sa isi faca un test Papanicolau?

Este recomandabil ca testul sa fie efectuat anual din momentul in care aidevenit activa din punct de vedere sexual; altfel, in fiecare an incepand cu varsta de18-21ani.

Daca o femeie a suferit o operatie de histerectomie totala,testul Papanicolau ar trebui efectuat ori de cate ori recomanda medicul.

Este o idee incetatenita ca femeile nu ar trebui sa isi facatestul Papanicolau decat dupa primul contact sexual. Testul nu afecteaza sub nici oforma organele genitale feminine.

Cum se efectueaza testul?

Anumite femei considera rusinos acest test alaturi de examenul pelvin, dar eltrebuie privit doar ca o procedura necesara din punct de vedere medical si nu ca oprocedura creata sa te faca sa te simti rusinata. Este singura modalitate prin carepoti fi examnita la nivelul organelor genitale interne si prin care se poate realizatestul.

Pentru examinare, vei fi rugata sa te intinzi pe spate pe masa de examinareginecologica si sa iti indoi genunchii. Medicul va dori sa iti relaxezi picioarele. Cel maiimportant lucru in acest moment este sa te relaxezi. Concentreaza-te asuprarelaxarii musculaturii si inspira usor pe nas si expira pe gura. Cu cat esti mai relaxatacu atat examinarea va fi mai comoda. Un dilatator va fi inserat cu grija in vaginultau, acesta fiind utilizat pentru vizualizarea colului uterin. Atunci cand examinatorulare o imagine buna a colului, va preleva prin periere celule de la nivelul mucoaseicolului, utilizand o periuta sau o spatula de lemn. Vei putea resimti o senzatie depresiune sau chiar o crampa. Celulele sunt ulterior asezate pe o lama de sticla sitrimise la laborator pentru examinare.

Ce informatii ne ofera un test Papanicolau?

Acest test ne ofera informatii legate de celulele de la nivelul vaginului saucolului uterin. Un test Papanicolau anormal presupune ca au aparut modificari lanivelul celulelor de la nivelul colului uterin. Aceste modificari il alarmeaza peexaminator (aceste celule pot deveni mai tarziu celule canceroase). De aceea, esteimportanta efectuarea de teste Papanicolau in mod regulat, astfel incat oriceanomalie sa poata fi tratata in stadii incipiente.

Anumite modificari se datoreaza unor infectii de la nivelul colului sauvaginului. Multe teste se vor normaliza odata ce infectia a fost tratata.

Nu este posibil ca toate celule de la nivelul colului sa fie analizate. Se poateintampla ca celulele analizate sa fie normale, dar cele care nu au fost prelevate de lanivelul colului, sa aiba modificari. Acest lucru nu se intampla des, dar este posibil.Acesta este un alt motiv pentru efectuarea testului in mod regulat

Ce se va intampla daca testul Papanicolau nu este normal?

Vei fi anuntata de medic de acest fapt si vei discuta impreuna cu elposibilitatile de tratament si urmarire.

Ar putea fi necesara efectuarea de teste suplimentare. Colposcopia ar putea firecomandata, pentru a-l ajuta pe medic sa vizualizeze cu ajutorulunui microscop eventualele celule anormale de la nivelul colului uterin sau existentaunei posibile infectii. Daca medicul va observa anumite zone anormale, cel maiprobabil va efectua o biopsie pentru efecutarea unor teste suplimentare.

Ce persoane sunt la risc pentru un test Papanicolau anormal?

Femei:- care au avut contact sexual inaintea varstei de 18 ani- cu un istoric de parteneri multipli- cu infectii recurente ce se transmit prin contact sexual

- fumatoare- care raman insarcinate inaintea varstei de 18 ani

Care sunt semnele de alarma ale cancerului?

- sangerari intre perioadele menstruale- orice secretie neobisnuita vaginala sau durere- sangerare dupa contactul sexual- sangerare dupa menopauzaAcestea sunt doar semne de alarma ce pot sau nu sa indice existenta

unui cancer. Daca resimti oricare din simptomele enumerate mai sus, este foarteimportant sa te prezinti la medic pentru a afla cauza acestora si pentru a primi untratament adecvat.

Este de asemenea important de retinut ca, adesea, nu exista semne sausimptome de alarma. Datorita acestui fapt, este important sa efectuezitestul Papanicolau in mod regulat.

Majoritatea femeilor ce au un test anormal, se pot astepta ca in urmatratamentului acesta sa se normalizeze.

Cum sa iti planifici testul?

Iti poti ajuta medicul sa efectueze o examinare cat mai concludenta oferindu-iurmatoarele informatii:

- data ultimei menstruatii- medicatia curenta, precum anticonceptionalele sau alta medicatie hormonala

(denumirea produsului si doza)- orice sangerare ce s-a produs in afara ciclului menstrual si momentul cand

aceasta s-a produs- orice secretie de la nivelul organelor genitale (alba, groasa sau lichida)- orice istoric de test anormal sau histerectomie (extirparrea uterului)Aceste informatii il vor ajuta pe medic sa decida daca testul este normal sau

nu.Daca in momentul examinarii esti la menstruatie, cel mai bine este sa amani

efetuarea testului. De asemenea, este recomandabil sa eviti dusurile intravaginale siutilizarea cremelor vaginale cu 24 h inainte de efectuarea testului.

In concluzie exista numeroase motive sa iti faci testul Papanicolau:

- este un test simplu- nu este costisitor- ofera informatii viabile- poate ajuta la prevenirea unor probleme de sanatate- faci ceva pentru tine- ti se va face si un examen general, alaturi de efectuarea testului- odata cu prezentarea la medic pentru efectuarea testului, poti saafli informatii despre alte probleme legate de sanatate pe care le ai- iti poate crea sentimentul “ca ai facut ceva bine” si o ai realizat oinvestitie in sanatatea taGandeste-te la acest examen anual ca la o modalitate excelenta prin care poti

sa ai grija de tine. O meriti!

Testul Babes Papanicolau - patologic

Generalitati

Testul Papanicolau (care se mai numeste si frotiul Papanicolau) face parte dinexamenul ginecologic de rutina. Testul Papanicolau este folosit cu scopul identificariimodificarilor celulare anormale de la nivelul cervixului si pentruscreeningul cancerului de col uterin.Un test Papanicolau anormal arata ca celulele din cervix sunt modificate. Un rezultatanormal la acest test nu este neobisnuit, intrucat in mod normal celulele din cervixsufera in permanenta modificari. Aproximativ 5% pana la 10% din femeile care facanual un test Papanicolau au un rezultat anormal, dar numai un mic procent dinaceste rezultate anormale arata modificari care ar putea evolua spre cancer de coluterin.

Cauze

Multe teste Papanicolau anormale sunt cauzate de infectii virale, cum ar fi infectia cupapilomavirusul uman (HPV) sau alte tipuri de infectie, precum cele determinate debacterii, fungi sau protozoare (Trichomonas).Cea mai frecventa cauza este infectia cu HPV.Modificarile naturale ale celulelor din colul uterin (vaginita atrofica) aparutela menopauza pot si ele da un test Papanicolau anormal. De regula modificarilecelulare revin la normal in mod spontan sau dupa ce infectia s-a vindecat de la sinesau in urma tratamentului.In unele cazuri, modificarile celulelor cervicale (din colul uterin) care dau untest Papanicolau anormal si care nu sunt tratate pot evolua spre stadii precanceroasesau canceroase.Anumite tipuri de HPV care au un risc crescut, in special tipurile 16 si 18, au fostasociate cu dezvoltarea cancerului de col uterin.Totusi, de obicei, modificarile celulelor cervicale progreseaza lent si este nevoie demulti ani pentru a deveni celule canceroase.Celulele din colul uterin au o probabilitate mai mare decat majoritatea celulelor dinorganismul uman de a suferi modificari deoarece, in mod normal, celulele cervicaletrec constant prin modificari.Colul uterin are doua tipuri de celule:- celule columnare cu forma rectangulara in profunzimea colului uterin si- celule plate, scuamoase la suprafata colului- celulele columnare se transforma in permanenta in celule scuamoase intr-o zona acolului denumita zona de transformare.Deoarece celulele din aceasta zona a colului sunt in permanenta schimbare, ele auun risc crescut de a avea modificari anormale. Majoritatea modificarilor celulareanormale gasite la un test Papanicolau provin din zona de transformare.Localizarea zonei de transformare variaza de la o femeie la alta. Ea poate fi lasuprafata externa a colului uterin, care poate fi vazuta in timpul unuitest Papanicolau, sau in interiorul colului uterin, care nu poate fi vazuta la test.

Factori de risc

Majoritatea modificarilor celulare cervicale sunt rezultatul comportamentelor sexualecu risc crescut, ale pacientei sau ale partenerului sau sexual, avute in prezent saucandva, posibil chiar si cu multi ani in urma.

Aceste comportamente cresc riscul de infectii si de a face o boala cu transmiteresexuala (BTS). La femeile care au o relatie monogama (cu un singur partenersexual), un rezultat anormal la testul Papanicolau datorat virusului HPV nu indicaneaparat un comportament cu risc crescut in prezent. De vreme ce virusul HPVramane in celulele corpului timp de multi ani, modificarile celulelor cervicale pot ficonsecinta unei infectii cu HPV dobandita cu cativa ani inainte.Fumatul sau slabirea sistemului imun pot de asemenea sa creasca riscul de aparitie amodificarilor celulelor cervicale.Efectuarea regulata de teste Papanicolau pentru screening si evaluarea oricaruirezultat anormal poate reduce riscul de a se dezvolta un cancer de col uterin.Comportamentele sexuale cu risc crescut includ:- inceperea vietii sexuale la o varsta mica (inainte de varsta de 18 ani)- contactul sexual neprotejat, care creste riscul de infectie cu tipuride papilomavirus uman (HPV), Chlamydia, virusul imunodeficientei umane (HIV)- trei sau mai multi parteneri sexuali de-a lungul vietii- contact sexual cu cineva care a avut multipli parteneri sexuali- simptomele care pot indica modificari ale celulelor din colul uterin (cervicale)- modificarile celulelor cervicale care pot da un test Papanicolau anormal nu duc prinele insele la aparitia de simptome. O infectie cu HPV – cea mai frecventa cauza aacestor modificari – de obicei nu da nici un simptom- de aceea este atat de important screeningul prin efectuarea regulata atestului Papanicolau, pentru a se observa din timp modificarile, in cazul in careacestea apar- daca o infectie sau o boala cu transmitere sexuala (BTS) este cauza anormalitatiitestului Papanicolau, pot fi prezente simptome datorate infectiei sau BTS. Bolile cutransmitere sexuala pot avea o varietate de simptome, inclusiv:- secretie vaginala anormala, cum ar fi o modificare in cantitatea, in culoarea, inmirosul sau in vascozitatea secretiei vaginale; de exemplu ea a devenit mai tulbure,mai decolorata sau urat mirositoare pe o perioada de cateva zile pana la 2saptamani- durere, arsura sau mancarime in timpul urinarii care dureaza de mai mult de 24ore- durere in timpul actului sexual- durere in zona pelvina sau in zona abdominala joasa- durere, arsura, furnicaturi sau mancarime in zona genitala- bube, umflaturi, basicute, inrosiri sau negi pe sau in jurul organelor genitaleNumai un mic procent din testele Papanicolau anormale indica prezenta unormodificari celulare cervicale care ar putea evolua spre cancer de col uterin.Simptomele cancerului de col uterin pot fi:- sangerare vaginala anormala sau o modificare inexplicabila semnificativa a cicluluimenstrual- sangerare in momentul in care ceva vine in contact cu colul uterin (cum ar fi intimpul actului sexual sau la introducerea unei diafragme)- secretie vaginala anormala care contine mucus cu urme de sange.

Ce trebuie facut in cazul unui test Papanicolau anormal?

Desi majoritatea testelor Papanicolau anormale sunt cauzate de infectii sau inflamatiicare pot fi tratate, este necesara o noua evaluare ulterioara pentru siguranta camodificarile celulare anormale au fost rezolvate. Optiunile de tratament variaza infunctie de gradul modificarilor celulare: minora, moderata sau severa.In cazul modificarilor celulare minore, poate fi de ajuns doar o monitorizare dinpartea unui doctor (asteptare si urmarire), de un test pentru HPV, sau in unele cazuri

de colposcopie.In cazul modificarilor celulare moderate sau severe, este necesara continuareaevaluarii prin colposcopie si posibil prin biopsie cervicala. Ulterior, modalitatile detratament care distrug sau inlatura in mod specific celulele anormale ar putea firecomandate, in functie de rezultatele biopsiei.

Mecanism fiziopatogenic

Rezultatele anormale la testul Papanicolau pot fi datorate modificarilor naturale alecelulelor din zona de transformare din colul uterin sau infectiilor.De obicei rezultatele testului Papanicolau revin la normal atunci cand celulele reincepsa aiba o crestere normala sau dupa ce infectia a fost tratata sau s-a vindecat in modspontan.In unele cazuri, modificarile celulelor cervicale care nu au fost tratate si caredetermina un test Papanicolau anormal ar putea progresa catre unstadiu precanceros sau canceros. Anumite tipuri de papilomavirus (HPV) cu risccrescut au fost asociate cu dezvoltarea cancerului cervical. Totusi, modificarilecelulelor colului uterin progreseaza lent si este nevoie de multi ani ca sa setransforme in celule canceroase. Tratamentul poate inlatura sau distruge acestecelule inainte de a deveni canceroase.Societatea Americana a Cancerului a raportat urmatoarele statistici:- la femeile cu varsta intre 13 si 21 ani, modificarile minore ale celulelor coluluiuterin dispar in mod spontan, de la sine, in curs de 3 ani, in aproximativ 90% dincazuri- la femeile cu varsta peste 21 ani, modificarile minore ale celulelor colului uterindispar in mod spontan, de la sine, in curs de 3 ani, in aproximativ 50% pana la 80%din cazuri.Screeningul prin testul Papanicolau facut cu regularitate poate detecta din timpaceste modificari celulare.Detectarea precoce a modificarilor celulare precanceroase sau a cancerului de coluterin de obicei duce la vindecarea completaIn cazul in care este diagnosticat un tip de HPV cu risc crescut, poate fi nevoie deefectuarea altor teste Papanicolau, mai frecvent si ocazional a altor teste, pentrucontinuarea evaluarii.Polipii cervicali nu au legatura cu cancerul de col uterin, dar ei pot fi gasiti siinlaturati in momentul efectuarii unei examinari pelviene si a unui test Papanicolau.

Testul de paternitate

-Interviu cu Dr. Frank Pfannenschmid, Director GeneralDelphiTest GmbH Germania -

- Buna ziua Dle. Dr. Frank Pfannenschmid si multumim ca ati acceptat interviulnostru.- Buna ziua.- Genetica a dezvoltat in ultimii ani un nou produs: testul de paternitate.- Este foarte adevarat si s-au extins foarte mult in intreaga lume.

- Ce ne puteti spune despre DelphiTest GmbH?- Am inceput aceasta afacere in urma cu 7 ani. La inceput ne-am concentratactivitatea pe proiecte si servicii stiintifice in domeniul geneticii. In principal, clientii

nostrii veneau din partea universitatilor, a departamentelor medicale si alcompaniilor farmaceutice din Germania. In anul 2001 am inceput sa oferim teste depaternitate catre clienti privati. Asa a fost infiintata DelphiTest GmbH.

- A fost dificila perioada de inceput a afacerii?- Sigur ca da. Germania este cunoscuta pentru fiscalitatea sa ridicata si este dificil safinantezi perioada de inceput. Trei mari probleme am intampinat la acea data:finantarea echipamentelor de laborator care sunt destul de scumpe, gasirea celormai buni angajati (toti angajatii nostrii sunt specializati in biologie moleculara launiversitati din Germania) si, nu in ultimul rand, gasirea de noi clienti in fiecare zi siconsolidarea pozitiei noastre pe piata.

- Unde este DelphiTest astazi?- Suntem una dintre cele mai de succes companiei din Germania care ofera teste depaternitate. Clientii nostrii nu sunt numai din Germania; ei sunt din lumea intreaga.

- Ce ne puteti spune despre laboratorul dumneavoastra?- Laboratorul nostru este situat in Regensburg, Germania. Multe teste de paternitatesunt oferite de catre firme care nu dispun de propriul laborator si nici de instruireanecesara sau de competenta. Din pacate, majoritatea clientilor acestora nu au cumsa afle care laborator se ocupa de testul lor. Exista multe oferte “ieftine” pe piata.Multe dintre aceste firme au echipamente invechite si utilizeaza metode perimate. Inconsecinta, rezultatele nu sunt demne de incredere si nu ar trece de nici un controlstandard german de calitate. Laboratoarele germane sunt cele mai bune in ceea cepriveste controlul calitatii, pregatirea angajatilor si coeficientul de siguranta. Suntemmembri ai “VALID e.V.”, o institutie care adera la standarde stricte de calitate.Pentru a obtine calitatea de membru, fiecare laborator trebuie sa indeplineascaanumite cerinte extrem de stricte, fiind testat la intervale regulate. In Germaniaexista cel putin 100 de firme care vand teste genetice si de paternitate. Pana inprezent, numai opt laboratoare s-au alaturat si au fost acceptate de VALID. Firmelecare nu dispun de propriile facilitati si care nu au calificarea necesara nu sunt eligibilepentru a deveni membre ale acestei institutii. Statutul de membru al VALIDgaranteaza inalta calitate si va ofera confort psihic. In special din cauza faptului cafirme intermediare si laboratoare fondate prin mijloace frauduloase au intrat pepiata, oferind analize de o calitate foarte slaba.

- De ce apeleaza oamenii la aceste teste de paternitate?- Expertii estimeaza ca intre 10% si 20% dintre copii legitimi nascuti nu sunt copiiibiologici ai sotului (“Die Welt”, 11. Oct 1999). De obicei mama stie cine este tatalbiologic al copiilor sai. In consecinta este surprinzator ca intre 20% si 30% din toatetestele efectuate sunt cerute de catre femei. Un test molecular biologic este de obiceisingura metoda pentru ca mama si potentialul tata sa fie siguri de paternitate.

- Ne puteti descrie ce este testarea biologica moleculara?- Testarea biologica moleculara moderna permite ca dumneavoastra sa fiti siguri depaternitate sau de faptul ca cineva cu siguranta nu este tatal copilului. Aceastametoda nu numai ca este mult mai exacta, dar are si un raport cost-calitate mult maieficient decat metodele traditionale. Avem nevoie doar de cateva celule din corpultatalui si al copilului. Prelevarea unei mostre este o metoda simpla: luati lichid dincavitatea bucala, o periuta de dinti sau un muc de tigara si trimiteti-le prin postalaboratorului nostru. In timpul testului molecular de paternitate selectam regiunispecifice ale ADN-ului tatalui si copilului si apoi le comparam. Aceasta comparatie nepermite sa atingem o probabilitate de cel putin 99.99%. Daca este necesar, putem

testa mai multe regiuni ale ADN-ului, in acest caz atingand un procent de99,99999%.

- Cine mai apeleaza la aceasta testare biologica moleculara?- Azi, testele de paternitate biologice moleculare sunt utilizate de o varietate deentitati. Tribunalele, politia, serviciile de protectie a copilului, detectivii, avocatii sidoctorii, toti folosesc aceste teste. Din ce in ce mai multe persoane private utilizeazaaceste teste necostisitoare si rapide,in special pentru confortul lor psihic.

- Este respectata confidentialitatea informatiilor?- Toate informatiile vor fi tratate cu maximum de confidentialitate si nu sunttransmise unor terte parti. Mostrele dumneavoastra nu vor fi utilizate pentru alteteste. Toate analizele sunt realizate in laboratorul detinut de compania noastra. Inmomentul primirii mostrelor, nici una dintre acestea nu paraseste incintalaboratorului nostru. Daca doriti, putem distruge toate datele dupa ce v-au fostfurnizate rezultatele testului dumneavoastra.

- Cum a primit societatea germana aceste teste de paternitate?- Ei bine, o mica parte a societatii noastre s-a aratat sceptica. Inca discutam despreefectuarea unui test de paternitate fara consimtamantul mamei. Sunt catevaargumente interesante ce vin de la politicieni, avocati si persoane private. Anumitepersoane considera ca nu trebuie colectate informatii fara acordul tuturorpersoanelor implicate, dar pe de alta parte este dreptul tatalui de a sti daca estetatal biologic al copiilor sai sau orice copil ar trebui sa-si cunoasca parintii biologici.Dar cea mai mare parte a societatii germane a reactionat pozitiv, toti cei implicatibeneficiind: tatal verifica realitatea si-si indeparteaza temerile, mama verifica cineeste adevaratul tata, in cazul in care a avut mai multi parteneri, iar copilul aflaadevarul despre parintii sai. Oricum, cele mai multe teste sunt pozitive, iar sotul numai are nicio temere si-si concentreaza afectiunea asupra familiei sale. Cunosc cazuriin care tatii refuzau sa mai faca un al doilea copil din cauza incertitudinii in caretraiau. Dupa aflarea rezultatului pozitiv, au fost bucurosi sa aiba mai multi copii.

- Cate teste de paternitate efectuati pe an?- Efectuam in jur de 3000 de teste anual, dar clientii nostrii, asa cum am mentionatanterior, sunt din Europa, America de Nord si de Sud, din Africa etc.

- Ce parere aveti despre piata romaneasca?- In acest moment piata este destul de mica. Numai cateva companii ofera acesteservicii si cateva dintre ele chiar sunt foarte scumpe. Cred ca multi cetateni romaninu sunt informati despre evolutiile din domeniul genetic si despre posibilitateaefectuarii unor teste de paternitate pe baza ADN-ului. In plus, este dificil sa-iinformezi despre ultimile descoperiri din genetica. Un motiv in plus de a multumiziarului dumneavoastra pentru posibilitatea oferita de a informa publicul.

- Atunci, cum informati dumneavostra publicul?- Cel mai mult pe internet. Cand cineva doreste sa afle mai multe informatii, cautape internet. Asa am creat pagina www.delphitest.org

- Cum vedeti dumneavoastra evolutia pietei romanesti?- Cred cu convingere in dezvoltarea pietei romanesti in urmatorii ani. Romania estede fapt o tara dezvoltata si cu oameni foarte bine educati. In special tinerii suntdeschisi la noile descoperiri stiintifice, sunt curiosi sa afle cat mai multe informatii siinternetul, prin bibliotecile sale electronice, ofera aceasta posibilitate. Testele de

paternitate pot fi vazute oriunde: la TV, ziare, internet etc. Multe celebritati (actori,staruri din muzica sau sport), apeleaza la aceste teste de paternitate. Presupun ca inurmatorii ani majoritatea romanilor vor sti ca testele de paternitate sunt posibile siprecise.

- Dle. Dr. Frank Pfannenschmid va multumim pentru amabilitatea de a ne acordaacest interviu.- Si eu va multumesc si sper sa-mi oferiti ocazia de a va vorbi si despre alte proiectestiintifice din domeniul geneticii dezvoltate de DelphiTest GmbH.

Testul de supresie la dexametazona

Testul de supresie la dexametazona verifica modul de raspuns al organismului, maiprecis rata secretiei de cortizol, la administrarea unui medicament corticosteroidnumit dexametazona. Testul se realizeaza in cadrul algoritmului de diagnosticare decertitudine a sindromului Cushing (patologie caracterizata prin secretie excesiva decortizol) si pentru a face diferenta intre diversele forme de sindrom Cushing si altestari caracterizate prin hipercorticism.Secretia de cortizol a glandelor corticosuprarenale este cub control hipotalamo-hipofizar, astfel: hipotalamusul sintetizeaza si secreta CRH (corticotropin releasinghormone) care ajunge in hipofiza prin sistemul vascular port hipotalamo-hipofizar. Lanivelul hipofizei, coticotropina va stimula celulele corticotrope sa secrete ACTH(hormonul adreno- corticotrop), hormon ce va fi apoi eliberat in sange si va ajunge laglandele suprarenale unde va stimula biosinteza corticosteroizilor de tipulcortizolului.

Dexametazona este un steroid de provenienta exogena, avand structuraasemanatoare cortizolului, ce va inhiba secretia de ACTH prin feed-back. ScadereaACTH eliberat de catre hipofiza va reduce si cortizolemia (organismul percepeexistenta unui nivel crescut al steroizilor si nu va considera necesar o stimularesuplimentara a productiei de hormoni, ca urmare va reduce ACTH si prin aceasta sereduce si secretia endogena de cortizol).Testul se face utilizand atat doze mici cat si doze mai mari de dexametazona,masurand la intervale regulate cortizolemia. La un pacient normal, nivelul cortizoluluiva scadea inca de la administrarea unor doze mici de dexametazona (scaderea estede peste 50% din valoarea normala). Daca nivelul cortizolului scade doar la testul cudoze mari, atunci se suspecteaza boala Cushing. Sindromul Cushing poate fidiagnosticat daca nu exista nici un fel de modificari ale cortizolemiei la testul desupresie.

Sindromul Cushing sau hipercorticismul primar se caracterizeaza prin crestereacortizolemiei dintr-o diversitate de cauze: hiperplazii adrenale, tumori decorticosuprarenale sau de hipofiza, productie ectopica de ACTH (cel mai adesea incadrul neoplasmelor bronhopulmonare).Boala Cushing este data exclusiv de existenta unei tumori adenohipofizarehipersecretante de ACTH (in acest caz, atat ACTH cat si cortizolul sunt crescute).In multe cazuri, diagnosticul de certitudine al sindromului Cushing poate necesitaefectuarea unor investigatii suplimentare: determinarea ACTH sau a metabolitilorurinari ai cortizolului.

Indicatia clasica a testului de supresie la dexametazona este diagnosticareahipercorticismului (hipercortizolismului), testul cu doze mici fiind considerat cel mai

exact in diagnosticarea starilor subclinice de hipercorticism. Testul cu doze mai maripoate stabili daca etiologia hipersecretiei de cortizol este la nivel hipofizar sau nu.Daca glanda hipofiza produce prea mult ACTH, raspunsul la test va fi anormal la dozemici, dar normal la doze mari.

Exista o serie de recomandari pe care medicul le va face pacientului in vedereapregatirii corespunzatoare a testului. Astfel, pacientul nu trebuie sa manance sau sabea nimic cu 10-12 ore inaintea recoltarii primei probe de sange in dimineata zileiefectuarii testului. De asemenea, pacientii sunt sfatuiti sa comunice medicului dacaurmeaza vreun tratament prescris de specialisti sau daca au luat de curandmedicamente de orice fel.Exista o serie de medicamente ce interfera cu rezultatul testului, cum ar fi:anticonceptionale orale, aspirina, morfina, metadona, litiu, inhibitori demonoaminoxidaza, diuretice (in special spironolactona), barbiturice, estrogeni,corticosteroizi, fenitoina, tetraciclina. Administrarea acestora (dar si a altora, lista lorfiind mai lunga) ar trebui sistata cu 24-48 de ore anterior recoltarii analizelor.Pacientii sunt sfatuiti sa discute cu medicul toate aspectele referitoare la test:necesitatea realizarii lui, riscuri, avantaje, tehnica de realizare si interpretarearezultatelor.

Pacientii sunt sfatuiti sa intrerupa temporar orice tip de tratament. In seara dinainteaefectuari testului (la ora 11 p.m) pacientul va inghiti o pastila continand 1 mg dedexametazona. In dimineata urmatoare (la ora 8 a.m) pacientului ii va fi recoltata oproba de sange. Se recomanda administrarea dexametazonei cu lapte sau cu unantiacid pentru a evita aparitia pirozisului sau disconfortului gastric.Exista doua tipuri de teste: cu doza mica (de 1 mg) si cu doza mare (8 mg) dedexametazona. La randul lor, acestea pot fi „overnight” sau stadard (presupunrecoltarea urinii si se desfasoara pe o durata de trei zile).Recoltarea se face de obicei dintr-o vena periferica (de la plica cotului sau de pe fatadorsala a mainii). Locul ce urmeaza a fi punctionat se dezinfecteaza cu o solutieantiseptica. Un garou se va lega la nivelul bratului pentru a impiedica intoarcereavenoasa (si a creste astfel cantitatea de sange din vena, fapt util atat pentruvizualizarea mai buna a venei, cat si pentru cresterea disponibilului de sange dinvas). Urmeaza punctionarea efectiva a venei, sangele fiind colectat intr-un tubspecial (in unele situatii se pot folosi chiar doua tuburi). Apoi garoul este desfacut,acul este retras, iar pe zona respectiva se aplica cu presiune un tampon cu vata sialcool sanitar pentru a stopa sangerarea si a impiedica infectarea regiunii (prinsolutia de continuitate realizata prin punctia venoasa).

Exista pacienti care simt o durere moderata la introducerea acului si un oarecaredisconfort legat de prezenta garoului, in timp ce altii descriu doar o usoaraintepatura. Exista riscul ca dupa retragerea acului, in zona punctionata sa apara unhematom.

Punctia venoasa este o procedura ce asociaza putine riscuri in general, mai ales dacapacientul are vene de calitate buna, ce pot fi usor intepate si daca nu asociaza ocoagulopatie importanta. Datorita faptului ca vasele difera in dimensiuni de la unpacient la altul si prinderea unei vene se poate face mai usor sau mai greu. Printreriscurile si complicatiile asociate procedurii se numara:- aparitia unui hematom local (complicatie mai frecventa in cazul pacientilor cu nivelcrescut al ACTH-ului si cortizolului); pentru evitarea acestuia se recomanda aplicareade presiune constanta pentru cateva minute la locul punctiei

- dezvoltarea flebitei (inflamarea si umflarea dureroasa a venei din care s-a recoltatmostra); tratamentul cazurilor usoare consta in aplicarea de comprese umede sicaldute pe zona afectata (de cateva ori pe zi)- hemoragie persistenta - este o complicatie ce apare in cazul pacientilor cu tulburariale coagularii (coagulopatii) sau in cazul celor care urmeaza tratamente cronice cuanticoagulante, antiagregante plachetare, trombolitice sau medicamente ce au dreptefecte secundare afectarea cascadei coagularii (aspirina, warfarina, etc). Medicul artrebui anuntat de catre pacient daca astfel de probleme exista, pentru a sti cum sagestioneze cazul.Alte complicatii mai rare includ:- lipotimie sau ameteala- infectia locala (acest risc apare ori de cate ori continuitatea tegumentara esteintrerupta).

Dupa efectuarea testului de supresie, rezultatele sunt disponibile in 2-3 zile si ajutaclinicianul in realizarea unui diagnostic cat mai corect in cazul in care exista ohipersecretie de cortizol: ajuta la obiectivarea ei si la stabilirea existentei unuisindrom sau a unei boli Cushing.

Rezultate normale: in mod normal, cortizolemia ar trebui sa se reduca cu peste50% dupa administrarea dexametazonei (cortizolul plasmatic este, la ora 8 a.m, sub5 micrograme/dl sau sub 150nmoli/l - valorile aflate in limita normalului difera intrelaboratoare, de aceea doar medicul curant ar trebui sa interpreteze rezultateletestului).

Cortizolemia ridicata poate indica:- sindrom Cushing (acesta poate fi cauzat de o tumora de suprarenala sau dehipofiza)- secretie paraneoplazica de ACTH (in special cancerul pulmonar)- alte probleme de sanatate: insuficienta cardiaca congestiva, stari febrile, dietanecorespunzatoare, hipertiroidism, depresie, anorexie nervoasa, diabet zaharatnecontrolat, alcoolism.

Testul cu doze mari (8 mg de dexametazona) poate diferentia boala Cushing desindrom: in boala secretia de cortizol si cortizolemia se reduc, in sindrom valoarea lorramane nemodificata.

Exista o serie de medicamente, afectiuni cronice si comportamente cu risc ce nupermit realizarea testului sau care determina obtinerea unor rezultate false. Printreacestea se numara:- sarcina sau obezitatea- pierderea excesiva in greutate, deshidratarea sau sindromul de sevraj (in cazulalcoolicilor)- traumatisme si leziuni organice grave- diabet zaharat- medicamente: barbiturice, fenitoina, anticonceptionale, spironolactona, morfina,metadona.Exista si un caz particular, in care organismul pacientului este capabil sametabolizeze mult mai rapid dexametazona. In aceasta situatie cortizolul nu vascadea decat daca dozele de dexametazona vor fi mai crescute.

Testul de supresie la dexametazona este indicat pentru diagnosticarea pacientilor cusindrom Cushing. Un rezultat anormal (caracterizat prin nivel ridicat in continuare acortizolemiei) chiar si la valori mari impune realizarea unor investigatii suplimentarepentru identificarea cauzei de sindrom Cushing. In mod similar, un rezultat normal laacest test infirma prezenta sindromului Cushing. Datoria faptului ca sindromulCushing este relativ dificil de diagnosticat, un astfel de test ar trebui interpretat decatre un endocrinolog (acesta putand judeca si analiza rezultatele sale in contextclinic).In unele situatii se poate recurge la o varianta a acestui test (administrarea a 8 mg x2 zile) cu determinari ulterioare ale cortizolemiei si metabolitilor urinari ai cortizolului(precum si fractiei urinare libere de cortizol).Exista specialisti care considera ca determinarile urinare sunt mai exacte indiagnosticarea hipercorticismului, si ca urmare recolteaza urina pe 24 de ore apacientuui si determina metabolitii cortizolului: 17 hidroxicorticosteroizi si 11hidroxicorticosteroizi.Daca rezultatele nu sunt edificatoare se poate recurge la determinarea concentratieide ACTH (se realizeaza dupa administrarea de CRH) prin cateterizarea sinusuluipietros sau prin punctie venoasa periferica (ACTH-ul este scazut in sindrom, darnormal in boala Cushing).Un alt test util este testul la Metyrapon (medicament ce blocheaza sinteza de cortizolinhiband o enzima esentiala in geneza acestuia).

Testul pentru Helicobacter pylori

Testul anticorpilor serici

Mostra de sange este recoltata de la nivelul unei vene periferice a bratului. O bandaelastica este stransa in jurul bratului. Pacientul poate avea senzatia de presiune lanivelul bratului. In momentul introducerii acului in vena unii pacienti nu simt nimic,altii simt o piscatura sau o intepatura usoara.

Testul respirator cu uree

Acest test nu produce disconfort pacientului.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Colectarea mostrei de materii fecale nu produce disconfort.In cazul in care colectarea se face de catre personal calificat (si nu de pacient),introducerea tamponului la nivelul ampulei rectale, poate provoca senzatie depresiune sau disconfort local.

Biopsia gastrica

Pacientul poate simti o intepatura scurta, ascutita atunci cand acul esteintrodus intravenos. Anestezia locala (la nivelul faringelui) cu spray poate determinaaparitia unui gust usor amar, iar pacientul va simti senzatiede amorteala si tumefiere la nivelul limbii si faringelui. Unii pacienti relateaza ca auavut senzatia ca nu pot respira atunci cand tubul endoscopului este introdus pe gura,dar aceasta este o falsa senzatie produsa de anestezia locala. Exista intotdeaunasuficient spatiu pentru respiratie in jurul tubului din regiunea gurii si faringelui. Serecomanda respiratii rare si profunde.

De asemenea mai pot aparea senzatie de greata, balonare sau dureri abdominale intimpul miscarii endoscopului. Desi pacientul nu poate vorbi in timpul proceduriideoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu mediculspecialist. In cazul in care disconfortul este sever, se recomanda atentionareamedicului prin semne stabilite de la inceput sau printr-un semn usor pe mana.Medicamentele care se administreaza intravenos inainte de inceperea procedurii potcauza somnolenta. Alte efecte adverse care pot aparea includ dificultati de vorbire,uscarea gurii, vedere incetosata, caderea pleoapelor, simptome care pot persistacateva ore dupa efectuarea testului. De asemenea, pacientul nu isi poate amintidespre ce s-a intamplat in timpul testului.

Testul anticorpilor serici

Nu exista riscuri majore in cazul recoltarii unei probe de sange:- poate aparea o mica vanataie la locul punctiei; acest lucru poate fi prevenit prinaplicarea unei presiuni pe zona respectiva timp de cateva minute- in cazuri rare, vena de la nivelul careia a avut loc recoltarea poate deveni umflata;aceasta afectiune se numeste flebita; in acest caz se recomanda aplicarea decomprese umede de cateva ori pe zi- sangerare de la nivelul punctiei, poate fi o complicatie in cazul persoanelor careprezinta tulburari de coagulare; o serie de medicamente ca Aspirina, Warfarina sialtele, pot provoca tulburari de coagulare; de aceea se recomanda informareamedicului specialist daca pacientul ia medicamente anticoagulante sau prezintatulburari de coagulare.

Testul respirator cu uree

Nu exista riscuri in cazul practicarii acestui test. In cazul folosirii carbonului radiactiv,gradul radioactivitatii este comparativ cu cel la care suntem expusi in fiecare zi decatre radiatiile ultraviolete.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Acest test nu prezinta riscuri sau complicatii. Cu toate acestea, se recomandaspalarea mainilor dupa recoltarea mostrei, pentru evitarea raspandirii infectiei.

Biopsia gastrica

Exista un risc foarte mic de a gauri peretele esofagului, stomacului sau duodenului intimpul efectuarii endoscopiei pentru recoltarea mostrei de perete gastric. Deasemenea poate aparea sangerare la nivelul locului punctiei. Cu toate acestea,sangerarea se opreste fara tratament.Dupa efectuarea endoscopiei poate aparea senzatia de voma sau de balonare. Deasemenea mai poate aparea senzatia de gat iritat, uscat, raguseala usoara sauusoara inflamatie a faringelui; aceste simptome pot dura cateva zile; pot fi utilepastilele pentru gat sau gargara cu apa calda si usor sarata; se interzice consumulde alcool dupa efectuarea testului.

Se recomanda contactarea medicului daca:- apare hematemeza (varsatura cu sange) sau melena (scaun cu sange, lucios,negru ca pacura)- apar probleme la inghitire sau de vorbire- apare scurtarea respiratiei sau batai cardiace accentuate- apare durere abdominala sau cardica a carei intensitate creste

- apare durere de gat sau de umar- apare febra.

Testul pentru Helicobacter pylori este efectuat pentru:- a determina daca infectia cu H. pylori este cea care produce ulcer sau inflamatiamucoasei gastrice (gastrita)- a stabili daca tratamentul pentru H. pylori a fost efectuat cu succes.

Situatiile care pot interzice efectuarea testului

- testul respirator cu uree este contraindicat in timpul sarcinii sau la femeile carealapteaza deoarece poate fi daunator fatului- consumul de antibiotice poate afecta rezultatele testului respirator cu uree, testulantigenului de la nivelul scaunului si biopsia gastrica, prin reducerea cantitatiibacteriei de la nivel gastric si duodenal- consumul de lansoprazol, rabeprazol, sucralfat, omeprazol, famotidina, ranitidina,nizatidina, cimetidina sau alte medicamente pe baza de bismut pot de asemeneainterfera rezultatele testelor respirator cu uree si biopsia gastrica- biopsia gastrica poate sa nu detecteze prezenta infectiei cu H. pylori, in cazul incare mostra se recolteaza din zonele de perete neinfectate de bacterie- manipularea inadecvata, contaminarea sau refrigerarea necorespunzatoare amostrei de sange poate modifica rezultatele testului anticorpilor serici- in cazul in care testul anticorpilor serici se efectueaza in perioada initiala a infectieipot aparea rezultate fals negative deoarece titrul anticorpilor serici nu este suficientde ridicat pentru a fi masurat- probabilitatea infectiei cu H.pylori creste cu inaintarea in varsta; persoanele invarsta au probabilitate mai inalta de a prezenta valori pozitive ale testelor.

De retinut!

- testul respirator cu uree este contraindicat femeilor insarcinate sau al celor carealapteaza datorita riscului expunerii copilului la radiatii- testul antigenului de la nivelul scaunului este cel mai recent si mai ieftin dintretoate testele pentru H.pylori, dar exista posibilitatea sa nu fie la fel de concludent casi celelalte; biopsia gastrica este foarte concludenta, dar este cea mai scumpa si mairiscanta dintre toate- un test al antigenului din scaun negativ nu exclude prezenta infectiei cu H. pylori- desi majoritatea oamenilor prezinta infectia cu H. pylori, numai o cantitate mica vordezvolta ulcer peptic; din acest motiv se vor lua in considerare si alti factori (deexemplu simptomatologia pacientului), atunci cand se interpreteaza rezultateletestului- testul anticorpilor serici poate persista cativa ani dupa infectie; de aceea serecomanda efectuarea testului respirator cu uree sau biopsia gastrica pentru a stabilieficienta tratamentului- in cazul in care simptomatologia persista, se recomanda efectuarea unei endoscopiidigestive superioare- prezenta infectiei cu H.pylori poate creste riscul dezvoltarii cancerului gastric; acestrisc este insa foarte scazut.

Testul pentru determinarea anticorpilor serici anti H. pylori sau a antigenului de lanivelul materiilor fecale: nu este necesara pregatire pentru efectuarea acestor teste.

Biopsia gastrica sau testul respirator cu uree

Pacientul nu trebuie sa manance cu cel putin 6 ore inainte de efectuarea testului. Oserie de medicamente pot modifica rezultatele testului. De aceea se recomandainformarea medicului specialist despre orice tratament pe care il face pacientul.Acesta va putea recomanda intreruperea anumitor medicamente cu o saptamanainainte de efectuarea testului:- cu o saptamana inainte de efectuarea testului se intrerupe orice medicatie de tipantibiotice, inhibitori de pompa de protoni sau medicamente pe baza de bismut- se intrerupe consumul de blocante H2 cu 24 de ore inainte de efectuarea testului.Se recomanda consultul medicului specialist in legatura cu necesitatea efectuariitestului, riscurile sale, modalitatea de efectuare sau in legatura cu semnificatiarezultatelor.

Testul anticorpilor serici

Medicul specialist va recolta o mostra de sange astfel:- in jurul bratului se va aplica o banda elastica, cu scopul de a impiedica curgereasangelui la acel nivel; acest lucru determina dilatarea venelor situate sub bandeleta,usurand introducerea acului la nivelul venei- dezinfectarea locului punctiei cu alcool- se introduce acul in vena; pot fi necesare mai multe punctii- se va atasa o eprubeta la nivelul acului pentru colectarea sangelui- dupa ce sangele este colectat, se va indeparta banda elastica- pe masura scoaterii acului din vena, se aplica pe locul respectiv un tampon de vata- se aplica presiune pe locul respectiv.

Testul respirator cu uree

Mostra de la nivelul caii respiratorii se recolteaza prin suflarea intr-un balon sau prinformarea de bule in interiorul unei sticle cu lichid. Medicul specialist care recolteaza omostra respiratorie va:- va colecta o mostra respiratorie inainte de inceperea testului- pacientul va inghiti o capsula sau un lichid ce contine o substanta radioactiva- se vor colecta mostre respiratorii in momente diferite; mostrele respiratorii vor fitestate daca contin un material ce se formeaza prin contactul H. pylori cu materialulradioactiv- testul respirator cu uree dureaza de obicei o ora si treizeci de minute.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Mostra necesara efectuarii acestui test se poate recolta de catre pacient, acasa.Pacientii internati in spital vor fi ajutati sa recolteze mostra de catre personalulcalificatPentru colectarea mostrei este necesar:- introducerea mostrei de materii fecale intr-un recipient uscat; se pot colecta atatmaterii fecale lichide cat si solide; se recomanda evitarea contaminarii materiilorfecale cu urina sau de pe toaleta- se va atasa capacul si o eticheta pe care se va consemna numele pacientului,numele medicului specialist si data recoltarii mostrei- se vor spala bine mainele pentru evitarea raspandirii bacteriei- se va sigila recipientul si se va trimite imediat catre laborator.Recoltarea mostrei mai poate fi facuta de catre medicul specialist, prin introducereaunui tampon de vata in interiorul rectului.

Biopsia gastrica

- endoscopia este o investigatie prin care se poate recolta mostre (biopsie)de tesut gastric sau duodenal. Pot fi recoltate pana la cel mult zece asemeneamostre- biopsia gastrica va fi ulterior testata in laborator pentru depistarea infectiei cuH.pylori- in cazuri foarte rare biopsia poate fi plasata intr-un recipient care stimuleazacresterea lui H.pylori; acest lucru poarta numele de cultura H.pylori; in cazul in carebacteria creste la nivelul culturii, se poate determina sensibilitatea bacteriei laanumite tipuri de antibiotice, procedeu denumit antibiograma sau test desensibilitate.

Testul pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru depistarea prezentei uneiinfectii cu Helicobacter pylori la nivelul stomacului si a partii superioare a intestinuluisubtire (duodenul). H. pylori poate cauza ulcer peptic; cu toate acestea, majoritateapersoanelor care prezinta infectie cu H. pylori nu dezvolta ulcer.

Exista 4 tipuri de teste care pot detecta prezenta infectiei gastrice cu H. pylori- testul anticorpilor serici - consta in depistarea anticorpilor serici IgG si IgAimpotriva H. pylori; testul pozitiv (exista anticorpi) semnifica fie o infectie recenta,fie o infectie in trecut- testul respirator cu uree - acest test identifica prezenta infectiei la nivel gastric;testul nu este totdeauna disponibil- testarea prezentei antigenului la nivelul scaunului - acest test identifica lanivelul materiilor fecale portiunile din H. pylori care determina aparitia unuiraspuns imun (antigenul); determinarea antigenului de la nivelul scaunului se poateface pentru confirmarea infectiei cu H. pylori sau pentru evaluarea raspunsuluila tratament (confirmarea vindecarii bolii sau persistentei ei)- biopsia gastrica - consta in prelevarea unor mici portiuni din mucoasa gastricasau duodenala in timpul endoscopiei gastrice; cu ajutorul biopsiei gastrice se potefectua o serie de teste care identifica infectia cu H. pylori.

Testele pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru detectarea prezentei infectieicu aceasta bacterie la nivelul stomacului sau regiunii superioare a intestinului subtire(duodenul).Rezultatele testului respirator cu uree sau a celui care detecteaza antigenul H. pyloriin scaun sunt gata in cateva ore. Cele care detecteaza anticorpii serici sunt disponibiliin 24 de ore, cele ale biopsiei gastrice sunt gata in 48 de ore, iar cele ale unei biopsiigastrice care este supusa culturii pot dura pana la zece zile.

Testul anticorpilor serici

Normal Mostra sanguina nu contine anticorpiantiH.pylori

Anormal Mostra de sange contine anticorpi antiH. pylori

Testul respirator cu uree

Normal Mostra respiratorie nu contine atom de carbonradiomarcat

Anormal Mostra respiratorie contine carbon radiactiv.

Testul antigenului de la nivelul materiilor fecale

Normal Mostra de materii fecale nu contine antigen deH. pylori; acesta este un test negativ; cu toateacestea, un test negativ nu exclude existentaunei infectii

Anormal Mostra de materii fecale contine antigen deH.pylori

Biopsia gastrica

Normal Mostra de perete gastric nu contine H.pylori

Bacteria nu creste la nivelul culturii din biopsiagastrica

Anormal Mostra de biopsie contine H. pylori

Bacteria creste la nivelul culturii efectuata dinbiopsia gastrica

Tomografia computerizata

Tomografia computerizata foloseste razele X pentru a realiza imagini detaliate alestructurilor din interiorul corpului. Dupa efectuarea investigatiei, radiologul vainterpreta imaginile si va comunica rezultatul pacientului. Este posibil ca rezultatelecomplete sa fie comunicate medicului curant in aproximativ 1- 2 zile.

Tomografia computerizata

Organele si vasele de sange sunt de dimensiuni normale, auforma si localizarea corespunzatoare. Nu exista blocaje lanivelul vaselor de sange.

Nu exista corpuri straine (de exemplu fragmente de metal sausticla) si nu sunt prezente tumori (precum cancerul), inflamatiasau infectia.

Normal

Nu exista hemoragii sau colectii de fluide.

Un organ poate fi supradimensionat sau prea mic, lezat sauinfectat. Chisturile sau abcesele sunt prezente.

Sunt prezente corpuri straine (fragmente de metal sau sticla).

Sunt prezente pietre la nivelul rinichilor sau a vezicii biliare.

Anormal

Sunt prezente tumori la nivelul colonului, a plamanilor, aovarelor, a ficatului, a glandelor suprarenale sau

a pancreasului.

O tomografie computerizata a toracelui poate detecta prezentaemboliei pulmonare, a prezentei lichidelor la nivel pulmonar saua infectiei.

Prezenta unui anevrism.

Prezenta unui blocaj la nivel intestinal sau a cailor biliare.

Tomografia computerizata abdominala poate detecta prezentabolii inflamatorii intestinale sau diverticulita.

Prezenta unor ganglioni mariti de volum.

Prezenta blocajelor la nivelul vaselor sanguine.

Prezenta unor tumori, infectii sau alte probleme la nivelulmembrelor.

Tomografia computerizata (CT) foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate astructurilor din interiorul corpului.

In timpul testului pacientul va sta intins pe o suprafata plana (masa) ce este legatala scaner; acesta are forma cilindrica. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre aceaparte a corpului ce se doreste investigata. O parte a aparatului este mobila, astfelincat poate efectua imagini din mai multe pozitii. Imaginile sunt memorate incomputer.

Tomografia computerizata este folosita pentru a investiga diferite parti ale corpuluiprecum pieptul, abdomenul, pelvisul sau membrele. De asemenea, poate realizaimagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandelesuprarenale, plamanii si inima. De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselorsanguine, oaselor si coloanei vertebrale. In timpul scanarii se poate folosi sifluoroscopia, metoda ce foloseste un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualizamotilitatea si aspectul diferitelor parti ale organismului.

O substanta iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a vizualiza maibine structurile si organele investigate. Aceasta substanta de contrast poate fifolosita pentru a investiga fluxul sanguin, pentru a decela tumori sau alte afectiuni.Substanta poate fi administrata intravenos(IV), oral sau poate fi introdusa in diversealte parti ale organismului (de exemplu, in rect). Imaginile pot fi realizate inaintesi/sau dupa administrarea substantei de contrast.

Tomografia computerizata este folosita pentru a studia diferite parti ale corpului:

- toracele: tomografia computerizata a toracelui investigheaza posibile afectiuni aleplamanilor, inimii, esofagului, a principalelor vase sanguine (aorta) sau a tesutuluidin mijlocul pieptului; cateva afectiuni comune ce pot fi descoperite lascanare sunt infectiile, cancerul pulmonar, embolia pulmonara sau anevrismele;poate fi folosita, de asemenea, pentru a investiga gradul de metastazare(raspandire) a cancerului la nivelul toracelui sau a altei parti a corpului- abdomenul: tomografia computerizata este folosita pentru a descoperi chisturi,abcese, infectii, tumori sau anevrisme, ganglioni limfatici mariti de volum, corpuristraine, hemoragii, diverticulita, boala inflamatorie intestinala, apendicita- tractul urinar: tomografia computerizata poate decela prezenta pietrelor de lanivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor, infectiilor si a altor probleme renale;

o tomografie computerizata mai speciala, denumita urografie CT, poate decelaprezenta pietrelor de la nivel renal (litiaza renala) sau a prostatei marite de volum(hiperplazie benigna de prostata) fara a fi necesare alte teste- ficatul: tomografia computerizata poate descoperi la acest nivel tumori, hemoragiisi alte afectiuni hepatice; de asemenea, tomografia computerizata poate identifica oposibila cauza a unui icter (simptom caracterizat prin culoarea galbena a pielii)- pancreasul: CT-ul poate identifica tumori si inflamatii (pancreatita)ale pancreasului- vezica biliara si caile biliare principale: CT-ul poate fi folosit pentruidentificarea cauzei unui blocaj a cailor biliare; pietrele de la nivelul vezicii biliare(litiaza biliara) pot fi identificate ocazional prin computer tomografie, dar investigatiade electie pentru aceasta afectiune ramane ecografia- glandele suprarenale: prin CT se pot identifica tumori sau cresterea de volum aglandelor- splina: CT-ul poate fi folosit pentru identificarea leziunilor traumatice ale splineisau pentru determinarea dimensiunilor acesteia- membrele: CT-ul poate identifica probleme ale bratelor sau picioarelor, a umerilor,coatelor, articulatiei pumnului, mainilor, soldurilor, genunchilor, gleznelor saupicioarelor; de asemenea, CT-ul poate fi folosit pentru ghidarea acului in timpulbiopsiei sau in timpul drenarii unui abces.

Inainte de efectuarea tomografiei computerizate medicul trebuie sa stie urmatoarele:

- daca femeia este sau poate fi insarcinata- daca femeia alapteaza: in acest caz trebuie sfatuita sa apeleze la alimentatiaartificiala (sa foloseasca un preparat de lapte) pentru 1 sau 2 zile dupa folosireasubstantei de contrast necesara efectuarii tomografiei- daca pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanta de contrast- daca are vreo afectiune cardiaca, precum insuficienta cardiaca- daca are diabet zaharat si daca foloseste metforminul camedicament hipoglicemiant- daca are sau a avut vreo afectiune renala- daca are astm bronsic- daca are probleme cu glanda tiroida- daca are mielom multiplu- daca a facut vreo radiografie in care s-a folosit bariul sau daca i s-aadministrat tratament ce contine bismut in ultimele 4 zile; bariul si bismutulsunt vizibile pe radiografii si fac dificila interpretarea tomografiei computerizate- daca pacientul este claustrofobic (devine nervos in spatii inguste); in acest caz,pacientul va trebui sedat.

In cazul in care se considera necesar ca pacientul sa fie sedat in timpul investigatiei,acesta ar trebui sa apeleze la apartinatori pentru a putea sa fie transportat acasadupa terminarea testului.

Daca se investigheaza abdomenul, pacientul va fi sfatuit sa nu manance hrana solidadin seara zilei precedente investigatiei. In cazul tomografiei computerizateabdominale pacientului i se poate administra oral substanta de contrast. In altecazuri, inainte de efectuarea tomografiei, poate fi necesara administrarea unorlaxative sau a unei clisme.

Mai jos sunt redate situatiile care pot determina amanarea efectuarii investigatiei saucare pot influenta rezultatele testarii:

- sarcina: tomografia computerizata nu se realizeaza, de obicei, in timpul sarcinii- imagini CT in care apar urme de bariu sau bismut: in cazul in care esterecomandata o tomografie computerizata abdominala, ea trebuie efectuata inainte dealte teste ce folosesc bariu, precum clisma baritata- daca pacientul nu poate sa stea nemiscat in timpul testului- prezenta obiectelor metalice, precum capsele chirurgicale sau protezele articularece pot determina imagini greu interpretabile.

De retinut!

- uneori rezultatele tomografiilor computerizate pot fi diferite in functie de centrulmedical unde au fost efectuate- copiii care trebuie sa efectueze acest test, au nevoie de instructiuni speciale; copilulva trebui sa-si tina respiratia in timpul testului; daca acesta este prea mic sau daca iieste frica de aceasta investigatie medicul poate recomanda sedarea- in cazul in care copilul necesita o computer tomografie, parintii ar trebui saconsulte pediatrul, pentru a evalua riscul expunerii acestuia la radiatii- uneori se pot folosi scanere speciale precum cel spiralat sau "multislice"; acesteasunt folosite pentru diagnosticarea unor afectiuni precum litiaza renala (pietrela rinichi), embolia pulmonara, hiperplazia benigna de prostata sau ateroscleroza.Aceste scanere speciale pot:- sa realizeze imagini mai bune ale vaselor sanguine si ale organelor, astfel incat numai sunt necesare teste suplimentare- dureaza mai putin, economisesc timp- rezultatele tomografiei computerizate sunt deseori comparate cu cele aletomografiei cu emisie de pozitroni (PET) in special in diagnosticul cancerului; unelescanere de generatie mai noua efectueaza ambele teste in acelasi timp

- tomografia computerizata cu fascicul de electroni, este un alt tip de CT folositapentru decelarea aterosclerozei si a bolilor coronare; acest tip de tomografie estemult mai rapida decat tomografia computerizata standard si realizeaza imagini alearterelor coronare in timp ce inima bate; acest tip de investigatie nu este insadisponibila in multe tari; CT-ul "multislice" este la fel de rapid ca tomografia cufascicul de electroni, dar accesibilitatea sa este mult mai mare- angiografia arata imagini bi sau tri-dimesionale ale vaselor sanguine, mult maiperformante comparativ cu CT-ul clasic- "calcium scoring" cardiac, este un nou tip de tomografie computerizata folositapentru a determina riscul unui individ de a dezvolta boala coronariana; aceasta nueste inca disponibila in multe tari; expertii se contrazic asupra importantei acestuitest, in special asupra aplicabilitatii sale la persoanele ce nu fumeaza si nu au altifactori de risc pentru boli cardiovasculare- rezonanta magnetica nucleara (RMN) poate furniza mai multe informatii decat CT-ul clasic in anumite afectiuni; totusi, CT-ul reda imagini mai bune asupra oaselor si ahemoragiilor decat RMN-ul- expertii nu sunt de acord cu folosirea CT-ului pentru scanarea intregului corp cuscopul realizarii unui screening pentru boli vasculare sau cancer; scanarea intreguluicorp este costisitoare si poate creste riscul de aparitie a cancerului; majoritateamedicilor nu recomanda aceasta scanare decat daca pacientul are un risc pentru oanumita boala.

Inainte de efectuarea tomografiei computerizate medicul trebuie sa stie urmatoarele:

- daca femeia este sau poate fi insarcinata- daca femeia alapteaza: in acest caz trebuie sfatuita sa apeleze la alimentatiaartificiala (sa foloseasca un preparat de lapte) pentru 1 sau 2 zile dupa folosireasubstantei de contrast necesara efectuarii tomografiei- daca pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanta de contrast- daca are vreo afectiune cardiaca, precum insuficienta cardiaca- daca are diabet zaharat si daca foloseste metforminul camedicament hipoglicemiant- daca are sau a avut vreo afectiune renala- daca are astm bronsic- daca are probleme cu glanda tiroida- daca are mielom multiplu- daca a facut vreo radiografie in care s-a folosit bariul sau daca i s-aadministrat tratament ce contine bismut in ultimele 4 zile; bariul si bismutulsunt vizibile pe radiografii si fac dificila interpretarea tomografiei computerizate- daca pacientul este claustrofobic (devine nervos in spatii inguste); in acest caz,pacientul va trebui sedat.

In cazul in care se considera necesar ca pacientul sa fie sedat in timpul investigatiei,acesta ar trebui sa apeleze la apartinatori pentru a putea sa fie transportat acasadupa terminarea testului.

Daca se investigheaza abdomenul, pacientul va fi sfatuit sa nu manance hrana solidadin seara zilei precedente investigatiei. In cazul tomografiei computerizateabdominale pacientului i se poate administra oral substanta de contrast. In altecazuri, inainte de efectuarea tomografiei, poate fi necesara administrarea unorlaxative sau a unei clisme.

Computer tomografia este efectuata, de obicei, de catre un tehnician radiolog.Imaginile sunt interpretate de cate un medic radiolog, dar sunt si alti medici care potciti o tomografie computerizata precum medicii de familie, medicii internisti sauchirurgii.Pacientul trebuie sa indeparteze toate bijuteriile pe care le are si majoritatea hainelorinainte de investigatie. Lenjeria intima este de obicei mentinuta; in locul hainelorpacientul va purta un halat ce va fi furnizat de catre spital.In timpul testului pacientul va sta intins pe masa tomografului care este conectatala aparat; aparatul propriu-zis are forma cilindrica. Masa aluneca in interiorulcilindrului, iar scanerul se va roti in jurul corpului pentru a prelua imaginile. In timpce masa culiseaza spre interiorul aparatului, pacientul va auzi un zumzet specific. Pedurata investigatiei pacientul trebuie sa stea nemiscat. De asemenea, pe parcursultestului pacientul va ramane singur in camera unde este situat tomograful, insa va fiurmarit printr-o fereastra de catre tehnician si i se va vorbi prin intermediul unuispeaker.Daca este necesara folosirea substantei de contrast, aceasta poate fi administrata pemai multe cai, in functie de zona ce se doreste a fi examinata:- substanta de contrast poate fi administrata intravenos (IV) la nivelul bratuluipentru examinarea toracelui, abdomenului sau a zonei pelvine- substanta de contrast se poate administra oral (se bea), poate fi administrataprintr-un tub intrarectal sau intravezical sau se poate injecta la nivelul articulatiilor.O tomografie computerizata dureaza, in medie, 30 pana la 60 de minute, dar sepoate prelungi pana la 2 ore. Dupa efectuarea investigatiei pacientul este sfatuit sabea cat mai multe lichide, pentru a grabi eliminarea substantei de contrastdin organism.

De retinut!

Tomografia computerizata nu este dureroasa. Suprafata plana pe care va sta intinspacientul poate fi incomoda, iar camera poate fi racoroasa. Unii pacienti se pot simtineconfortabil in interiorul scanerului (cilindrului). Daca este necesara administrareaunui sedativ sau a substanei de contrast atunci se va monta o perfuzie intravenoasa.Pacinetul va simti o mica intepatura atunci cand perfuzia este montata. Substanta decontrast poate determina senzatia de caldura si aparitia unui gust metalic in gura.Unii pacienti pot avea senzatie de greata sau dureri de cap. Indiferent ce senzatiiexperimenteaza pacientul va trebui sa i le comunice medicului sau tehnicianului.

Riscul de aparitie a unor probleme in timpul efectuarii tomografiei este mic:- substanta de contrast poate determina reactie alergica- in cazul in care pacientul are diabet zaharat si este in tratament cu metformin,substanta de contrast poate duce la aparitia unor probleme; in aceasta situatiemedicul va recomanda cand sa se opreasca administrarea metforminului si cand sase reia- exista un mic risc de aparitie a cancerului dupa CT datorita razelor X; riscul estemai mare la copiii sau la persoanele care au avut multiple examinari cu raze X inantecedente. Medicul va trebui informat de numarul expunerilor la radiatii inainte deefectuarea investigatiei- substanta de contrast poate determina reactie alergica- in cazul in care pacientul are diabet zaharat si este in tratament cu metformin,substanta de contrast poate duce la aparitia unor probleme; in aceasta situatiemedicul va recomanda cand sa se opreasca administrarea metforminului si cand sase reia- exista un mic risc de aparitie a cancerului dupa CT datorita razelor X; riscul estemai mare la copiii sau la persoanele care au avut multiple examinari cu raze X inantecedente. Medicul va trebui informat de numarul expunerilor la radiatii inainte deefectuarea investigatiei.

Totul despre mamografie

Efectuarea unei mamografii este rapida si usoara si dureaza doar cateva secunde. Tise va cere sa-ti scoti toate hainele din partea superioara a corpului, inclusiv bijuteriisau obiecte de metal din jurul gatului. Apoi va trebui doar sa staiin fata unui aparat radiologic. Un technician radiolog va plasa sanul intre 2 placi deplastic. Placile vor presa usor asupra sanului si il vor face sa se aplatizeze suficientcat tesutul mamar sa fie vizualizat cel mai bine pe mamografie. Aceasta compresiunepoate fi inconfortabila pentru cateva secunde, dar ajuta la imbunatatirea calitatiiimaginii mamografiei. Presarea sanului pentru cateva secunde nu este daunatoare siminimalizeaza canditatea de raze X necesara.Tehnicianul va face 2 expuneri cu raze x pentru fiecare san (si va va repozitiona)pentru a avea o vedere completa a intregii glande. Fiecare san va face o dublascanare. In proiectia craniocaudala, particulele de raze X emise din partea superioaravor impresiona filmul radiologic pozitionat sub san. In proiectia medio-laterala razeleX vin din partea interioara spre partea exterioara a sanului.Femeile fara un istoric de probleme la nivelul sanului de obicei fac un screeningmamografic. Pentru femeile ce au un istoric de probleme la nivelul sanului se vaefectua o mamografie tintita pentru a evalua mai bine o anumita arie de la nivelulsanului. Uneori mamografii speciale pot fi cerute de catre medicul curant:

Ductografia: daca sunt necesare imagini aditionale pentru anumite motive, cum arfi scurgeri hemoragice de la nivelul mamelonului, doctorul poate cere o ductografie.Aceasta consta intr-o mamografie efectuata dupa ce un mic tub de plastic este plasatla nivelul deschiderii ductului de la nivelul mamelonului si administrarea unei micicantitati de substanta de contrast.

Pneumocystografia: Aceasta mamografie este efectuata dupa ce un chist este golitcu ajutorul unor ace fine de aspiratie si core biopsie, de obicei dupa ce chistul a fostvazut la ecografie sau daca chistul poate fi simtit.Mamografie stereotacticase bazeaza pe mamografii facute din doua unghiuri, o hartacomuterizata arata localizarea precisa a maselor sau a calcefierilor. Aceasta tehnicapermite, dupa o anestezie locala, inserarea unui dispozitiv metalic cu un mic carlig lacapatul lui, intr-un nodul de la nivelul glandei mamare care nu poate fi simtit. Aceldispozitiv va ghida ulterior chirurgul in timpul operatiei de indepartare completa atumorii si a tesutului sanatos din jur. Dupa operatie se va face o noua expunere asanului pentru a ne asigura ca toate tesuturile suspecte au fost indepartate. Oricum,o biopsie stereotactica poate fi efectuata cu ajutorul unui mic sistem de ghidajcontrolat prin computer ce va permite plasarea unui ac la nivelul leziunii saunodulului ce vor fi trimise apoi pentru analizare in laborator.Doua instrumente noi au fost dezvoltate pentru a obtine biopsii stereotactice lanivelul sanului: Mamotomul si un instrument avansat de biopsiere a sanului (ABBI).Ambele instrumete folosesc un cutit rotativ ce taie mostre de tesut din restul sanului.Fiecare tip de biopsiere are avantajele si dezavantajele ei distincte, dar acuratetealor este similara daca sunt bine efectuate.

Orice zona suspecta de pe mamografie va fi marita si examinata. Medicul radiologcare va citi mamografia va lua in considerare toate expunerile facute. In generaldaca medicul radiolog poate vedea margini bine definite intr-o zona suspecta,acestea pot indica o tumora benigna sau o leziune inofensiva. Daca acesteanu sunt bine definite mamografia poate indica o leziune maligna sau canceroasa.Evident, experienta medicului radiolog care vede mamografiile este fundamentalapentru a distinge leziunile benigne de cele maligne.O mamografie poate arata puncte albe numite, in functie de marimea lor, calcificarisau microcalcificari. Primele sunt mici depozite de saruri de calciu care se depun lanivelul sanului din mai multe motive. Ultimele sunt foarte mici si pot fi imprastiate lanivelul sanilor sau grupate in mici grupuri si sunt normale datorita inaintarii in varstasau unor cauze necanceroase (de examplu: imbatranirea arterelor sanului, vechileziuni sau inflamatii). Marea lor majoritate nu trebuie sa ne ingrijoreze.

Microcalcificarile suspecte trebuie evaluate in continuare, si doctorul va lua inconsiderare numarul lor, marimea lor si zona in care sunt localizate, impreuna cu altecaracteristici. Uneori calcificarile pot indica prezenta cancerului de san precoce, darde obicei ele indica doar prezenta unor mici chiste.Daca unele microcalcificari sunt prezente pe o mamograma, femeia poate fi rugatasa revina pentru a efectua mai multe teste ce folosesc raze X speciale care marescaria respectiva de la nivelul sanului.Modificarile neobisnuite de la nivelul sanului, cum ar fiun nodul mamar, durere mamara, scurgeri de la nivelul mamelonului sau ingrosariale acestuia, sau o modificare recenta a marimii sau a formei sanului, trebuieevaluata de catre medic. Daca simti acelasi tip de noduli in ambii sani, aceasta esteprobabil normal, dar ar trebui sa mentionezi intotdeauna orice ti se pare suspectdoctorului tau.

Pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de san, doctorul va face un istoric medical ce vainclude intrebari despre starea de sanatate in general, despre simptome si duratalor, varsta, statusul menstrual, numarul de sarcini anterioare si actuale,medicamentele luate, si rudele cu boli benigne ale sanului sau cu cancer mamar.In timpul examenului fizic, doctorul iti va examina cu atentie ambii sani in pozitiasezand sau in decubit dorsal (culcat pe spate). Ti se va cere sa-ti ridici brateledeasupra capului sau sa le lasi sa atarne pe langa corp. Doctorul va examina ambiisani pentru a observa orice modificari la nivelul pielii, orice scurgere de la nivelulmamelonului sau orice diferenta existenta intre cei 2 sani. Apoi, folosindu-se deburicele degetelor pentru a descoperi eventualii noduli, doctorul va examina intregulsan, axila si zona claviculara. Daca femeia este mai tanara de 40 de ani, fara istoricfamilial de cancer, doctorul poate recomanda o sonograma, (ultrasunete sau studiuecografic) a sanilor in functie de ceea ce se observa la examenul fizic.

Orice zona suspecta de pe mamografie va fi marita si examinata. Medicul radiologcare va citi mamografia va lua in considerare toate expunerile facute. In generaldaca medicul radiolog poate vedea margini bine definite intr-o zona suspecta,acestea pot indica o tumora benigna sau o leziune inofensiva. Daca acesteanu sunt bine definite mamografia poate indica o leziune maligna sau canceroasa.Evident, experienta medicului radiolog care vede mamografiile este fundamentalapentru a distinge leziunile benigne de cele maligne.

O mamografie poate arata puncte albe numite, in functie de marimea lor, calcificarisau microcalcificari. Primele sunt mici depozite de saruri de calciu care se depun lanivelul sanului din mai multe motive. Ultimele sunt foarte mici si pot fi imprastiate lanivelul sanilor sau grupate in mici grupuri si sunt normale datorita inaintarii in varstasau unor cauze necanceroase (de examplu: imbatranirea arterelor sanului, vechileziuni sau inflamatii). Marea lor majoritate nu trebuie sa ne ingrijoreze.

Microcalcificarile suspecte trebuie evaluate in continuare, si doctorul va lua inconsiderare numarul lor, marimea lor si zona in care sunt localizate, impreuna cu altecaracteristici. Uneori calcificarile pot indica prezenta cancerului de san precoce, darde obicei ele indica doar prezenta unor mici chiste.Daca unele microcalcificari sunt prezente pe o mamograma, femeia poate fi rugatasa revina pentru a efectua mai multe teste ce folosesc raze X speciale care marescaria respectiva de la nivelul sanului.Modificarile neobisnuite de la nivelul sanului, cum ar fiun nodul mamar, durere mamara, scurgeri de la nivelul mamelonului sau ingrosariale acestuia, sau o modificare recenta a marimii sau a formei sanului, trebuieevaluata de catre medic. Daca simti acelasi tip de noduli in ambii sani, aceasta esteprobabil normal, dar ar trebui sa mentionezi intotdeauna orice ti se pare suspectdoctorului tau.

Pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de san, doctorul va face un istoric medical ce vainclude intrebari despre starea de sanatate in general, despre simptome si duratalor, varsta, statusul menstrual, numarul de sarcini anterioare si actuale,medicamentele luate, si rudele cu boli benigne ale sanului sau cu cancer mamar.In timpul examenului fizic, doctorul iti va examina cu atentie ambii sani in pozitiasezand sau in decubit dorsal (culcat pe spate). Ti se va cere sa-ti ridici brateledeasupra capului sau sa le lasi sa atarne pe langa corp. Doctorul va examina ambiisani pentru a observa orice modificari la nivelul pielii, orice scurgere de la nivelulmamelonului sau orice diferenta existenta intre cei 2 sani. Apoi, folosindu-se de

buricele degetelor pentru a descoperi eventualii noduli, doctorul va examina intregulsan, axila si zona claviculara. Daca femeia este mai tanara de 40 de ani, fara istoricfamilial de cancer, doctorul poate recomanda o sonograma, (ultrasunete sau studiuecografic) a sanilor in functie de ceea ce se observa la examenul fizic.O mamografie poate arata puncte albe numite, in functie de marimea lor, calcificarisau microcalcificari. Primele sunt mici depozite de saruri de calciu care se depun lanivelul sanului din mai multe motive. Ultimele sunt foarte mici si pot fi imprastiate lanivelul sanilor sau grupate in mici grupuri si sunt normale datorita inaintarii in varstasau unor cauze necanceroase (de examplu: imbatranirea arterelor sanului, vechileziuni sau inflamatii). Marea lor majoritate nu trebuie sa ne ingrijoreze.

Microcalcificarile suspecte trebuie evaluate in continuare, si doctorul va lua inconsiderare numarul lor, marimea lor si zona in care sunt localizate, impreuna cu altecaracteristici. Uneori calcificarile pot indica prezenta cancerului de san precoce, darde obicei ele indica doar prezenta unor mici chiste.Daca unele microcalcificari sunt prezente pe o mamograma, femeia poate fi rugatasa revina pentru a efectua mai multe teste ce folosesc raze X speciale care marescaria respectiva de la nivelul sanului.Modificarile neobisnuite de la nivelul sanului, cum ar fi un nodul mamar, dureremamara, scurgeri de la nivelul mamelonului sau ingrosari ale acestuia, sau omodificare recenta a marimii sau a formei sanului, trebuie evaluata de catre medic.Daca simti acelasi tip de noduli in ambii sani, aceasta este probabil normal, dar artrebui sa mentionezi intotdeauna orice ti se pare suspect doctorului tau.

Pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de san, doctorul va face un istoric medical ce vainclude intrebari despre starea de sanatate in general, despre simptome si duratalor, varsta, statusul menstrual, numarul de sarcini anterioare si actuale,medicamentele luate, si rudele cu boli benigne ale sanului sau cu cancer mamar.In timpul examenului fizic, doctorul iti va examina cu atentie ambii sani in pozitiasezand sau in decubit dorsal (culcat pe spate). Ti se va cere sa-ti ridici brateledeasupra capului sau sa le lasi sa atarne pe langa corp. Doctorul va examina ambiisani pentru a observa orice modificari la nivelul pielii, orice scurgere de la nivelulmamelonului sau orice diferenta existenta intre cei 2 sani. Apoi, folosindu-se deburicele degetelor pentru a descoperi eventualii noduli, doctorul va examina intregulsan, axila si zona claviculara. Daca femeia este mai tanara de 40 de ani, fara istoricfamilial de cancer, doctorul poate recomanda o sonograma, (ultrasunete sau studiuecografic) a sanilor in functie de ceea ce se observa la examenul fizic.

Beneficiile screeningului cu ajutorul mamografiei depasesc riscurile de orice feldatorate iradierii. De curand s-a estimat ca iradierea necesara pentru efectuerea uneimamografii este mai mica decat iradierea cosmica la care este expus un pasager ceface un zbor intercontinental sau un schior aflat pe munte la peste 3000 de metri.Folosirea unei doze scazute ii permite doctorului sa repete mamografia o data pe anincepand cu varsta de 40-50 de ani. O mamografie poate fi prescrisa unei femei ceare antecedente personale sau familiale de cancer la san sau la alte organe, infunctie de varsta ei. Acele paciente care nu sunt la menopauza trebuie sa se asigureca nu sunt insarcinate inainte de efectuarea mamografiei, datorita riscului potentialal expunerii.Pentru femeile care au implant de san exista o sansa extrem de scazuta ca presiuneaexercitata in timpul procedurii sa cauzeze o ruptura sau o herniere. Daca acesteveniment se intampla poate fi necesara o interventiei chirurgicala pentru aindeparta implantul. Intr-un numar foarte mic de cazuri, acuratetea unei mamografiieste mai mica decat de obicei. Pentru femeile cu implant de san, abilitatea unei

mamografii de a detecta anomaliile scade de la 92% la 33%, deoarece continutulimplantului (gel sau lichid) poate bloca vederea, la fel si tesutul cicatricial ce seformeaza in jurul implantului.

Rezultatele fals pozitive sunt atunci cand mamografia arata ca exista anomalii,dar acestea se dovedesc a nu fi cancer. Majoritatea acestor rezultate fals pozitive sevor dovedi a fi negative pentru cancer. La toate varstele, 5-10% dintre mamografiisunt anormale si sunt urmate de teste aditionale (aspiratia cu ac subtire[sampling], biopsie chirurgicala, sau ecografia).

Rezultatele fals-negative sunt atunci cand mamografia pare normala desi cancerulexista, acestea aparand mai des la femeile tinere decat la cele in varsta.

Examenul screening precoce efectuat cu ajutorul mamografiei si al medicilor radiologispecial antrenati pentru detectarea precoce a cancerului de san, cand tratamentulare cea mai mare rata de succes.Mamografia poate detecta peste 85% din tumorile sanului si rezultatele sunt maibune daca screeningul este corelat cu examinarea fizica. Este evident ca examenulscreening la femeile peste 50 de ani reduce numarul de decese datorate canceruluide san. Oricum, la femeile mai tinere de 50 de ani, examenul screening al sanului curaze X ofera beneficii minime sau deloc. Doctorii nu sunt intotdeauna de acord candsa efectueze o mamografie de baza sau cine ar trebui sa beneficieze de ea sau cand.Este un avantaj real diagnosticarea cancerului de san intr-un stadiu cat mai precoceintr-o faza in care este posibila indepartarea doar a unei parti micide glanda mamara, cu o probabilitate mai mare de vindecare.

Indicatiile screeningului

Societatea Americana pentru Cancer recomanda tuturor femeilor care nu prezintanici un fel de simtome si care nu detecteaza noduli mamari sa urmeze acesteindicatii:- dupa 20 de ani sa se autoexamineze (sa-si palpeze sanii) o data pe luna- femeile cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani trebuie sa fie examinate de catreun medic la fiecare 3 ani si anual dupa ce implinesc 40 de ani- prima mamografie, de baza, se efectueaza intre 35-40 de ani- femeile cu varste cuprinse intre 40-49 de ani mamografia se efectueaza la fiecare1-2 ani- dpa 50 de ani, mamografia trebuie sa se faca anual.Femeile ce au un istoric personal sau familial de tumori mamare trebuie sacolaboreze cu doctorul lor si sa se programeze pentru examinare mai frecvent.Oricum, tesutul mamar la femeile mai tinere (mai tinere de 30 de ani) tinde sa fiemai dens, ceea ce face mai dificila detectarea micilor modificari ce pot sa apara pemamografie. Aceste femei pot face examen screening pentru tumorile mamare cuajutorul ecografiei sau ultrasunetelor o data la fiecare 2-3 ani.

O mamografie este un tip special de examinare radiologica a sanului facuta cuajutorul unui echipament special care poate evidentia frecvent tumori ce sunt preamici pentru a putea fi palpate.O mamografie este cea mai buna metoda radiologicadisponibila astazi ce poate detecta cancerul de san precoce. Este o metoda ideala siindispensabila pentru femeile mai in varsta de 40 de ani, ce au un risc crescut de aface cancer de san.O femeie se poate simti stresata, poate fi agitata si tematoare in privinta efectuariiunei mamografii si a perspectivei de a descoperi o tumora. Procedura in sine este

relativ simpla. Majoritatea afectiunilor sanului nu sunt maligne si chiar daca restulafectiunilor sunt date de cancer, peste 90% dintre acestea sunt curabile, daca suntdetectate precoce si tratate prompt.Desi mamografiile, la fel ca majoritatea analizelor medicale, nu au o acuratete de100%, controlul regulat cu ajutorul mamografiei reprezinta cea mai buna metodaradiologica de a descoperi cancerul de san precoce, inainte de a aparea semne sausimptome evidente de cancer. Unele studii au aratat ca mamografia poate reducerata de deces prin cancerul de san cu mai mult de o treime.

Cum se efectueaza o mamografie?

Mamografia se efectueaza cu un aparat radiologic special numit mamograf, iarpentru a obtine o expunere optima este necesara comprimarea sanului. Procesarea sideveloparea filmului sunt riguros controlate pentru a obtine o imagine de cea maibuna calitate.Mamografia nu este dureroasa. Unele femei pot avea un usor disconfort momentandar numai pe parcursul presarii sanului de catre aparat, procedeu necesar pentru aobtine o imagine clara si precisa. Mamografiile sunt folosite pentru a diagnosticamodificarile sau anomaliile de structura detectate prin autoexaminare sau prinexamen clinic, si necesita adesea mai mult de 2 expuneri, fiind folosite ca screeningpentru a detecta cancerul incipient, nesuspectat.Pentru a vizualiza structura interna a sanului se fac 2 expuneri pentru fiecare san.Aceste expuneri arata clar structura sanului. Se folosescd 2 proiectii standard:vederea craniocaudala (de sus in jos) permite o obtinerea unei imagini mai bune asectoarelor centrale si mediale ale sanului, (excluzand tesuturile mamare ce seextind la nivelul axilei). Vederea mediolaterala este mai importanta deoarece aratatoata glanda.

Daca mamografia este normala, nu sunt necesare alte teste. Majoritateamodificarilor de la nivelul sanilor nu sunt maligne si la majoritatea femeilor nu se vadetecta cancer mamar in timpul efectuarii unei mamografii obisnuite de rutina.Daca o mamografie este normala ea poate fi repetata la fiecare 2 ani pentru femeilecu varste cuprinse intre 40 si 50 de ani, si odata pe an la femeile ce au peste 50 deani, sau in functie de cum considera medicul radiolog. Uneori medicul radiolog poatesa prescrie o mamografie aditionala sau un studio ecografic al sanului, care nu esteun inlocuitor pentru mamografie, dar este complementar cu informatiile obtinute cuajutorul mamografiei.

Rezultate anormale

Uneori o femeie poate fi rechemata dupa cateva zile deoarece radiologul pur sisimplu vrea sa se asigure ca imaginile obtinute sunt cele mai bune posibile si pentruo mai buna evaluare a unor anumite zone de la nivelul sanului. In anumite cazuri potfi efectuate teste mamografice speciale.Daca se descopera cancer la nivelul sanului, exista multiple optiuni terapeutice,incluzand chirurgia, radioterapia, tratamentul hormonal, si chimioterapia. Optiunileterapeutice sunt in functie de fiecare femeie si de tipul sidimensiunea cancerului mamar prezent.

Postul nu este necesar in ziua testarii, si nici nu trebuie urmata o anume dieta inzilele dinaintea efectuarii mamografiei. La unele femei, produsele ce contin cafeina(cum ar fi cafeaua, cola, si ciocolata) pot sa faca sanii sa fie mai sensibili. Din acest

motiv, femeile care sunt sensibile la cafeina ar trebui sa opreasca consumul decafeina pentru 2 saptamani inainte de efectarea testului.Fazele ciclului menstrual nu afecteaza calitatea imaginii; oricum este de preferat saefectuati o mamografie atunci cand sanii nu sunt durerosi. Evitati perioadapreovulatorie si pe cea postovulatorie (jumatatea ciclului) precum si perioadapremenstruala. Daca o femeie are inca ciclu menstrual, va descoperi ca ii este maiconfortabil sa faca o mamografie la 1-2 saptamani dupa menstruatie,cand sensibilitatea sanilor incepe sa se diminueze.Este de preferat sa purtati haine din 2 piese, cum ar fi pantaloni si bluza, pentru asimplifica dezbracarea pentru efectuarea mamografiei. In orele de dinainteaefectuarii testului, evitati aplicarea de cosmetice, uleiuri, crème si in special talc saudeodorant.Da-i medicului radiolog toate mamografiile anterioare pentru comparatie, chiar dacaacestea au fost facute in alte centre medicale. Poti sa ceri ca acestea sa fie trimiseinainte ca tu sa faci mamografia. Deoarece tesutul mamar se modifica pe parcursulvietii unei femei, medicul radiolog poate sa considere inutila mamografia pentruanumite femei.Densitatea tesutului mamar la femeile tinere face adesea foarte dificila interpretareamamografiei. De fapt, pe masura ce femeia inainteaza in varsta, se produc uneleschimbari in structura sanilor: tesuturile glandulare si cele fibroase isi reducdimensiunile, si tesutul mamar devine mai gras. Aceste schimbari modifica claritateaunei mamografii, facand-o astfel mult mai usor de interpretat la femeile in varsta,unde cancerul de san va fi mult mai usor de "vazut" cu ajutorul mamografiei.

Intai, femeia trebuie sa aiba asteptari realiste despre cat timp dureaza sa pierziexcesul ponderal. Cam 0.5-1 kg pe saptamana sunt de dorit. Femeia ar trebui sa-siaminteasca faptul ca nici o dieta nu s-a dovedit a fi mai sigura sau mai eficientadecat alta, si ca riscul de a se imbolnavi datorita privarii de anumiti nutrienti printr-odieta radicala nu este scazut.In plus, daca alapteaza la san, ea nu va dori sa dauneze nutritiei bebelusului prindiete potential periculoase sau sever restrictive. Initial, o femeie ar trebui sa incercesa slabeasca cu ajutorul unei diete echilibrate. Exercitiul fizic zilnic este obligatoriu,chiar daca este vorba numai de plimbare. Lipsa de exercitii fizice este adesea motivulpentru care procesul de slabire este incetinit. Pierderea ponderala nu va fi conformasteptarilor daca dieta nu se asociaza cu exercitii fizice.Aceasta se datoreaza mai multor motive inclusiv faptului ca exercitiile fizice ajuta lamentinerea metabolismului corporal in timpul dietei. Procesul de slabire este maiusor daca se asociaza cu exercitii si este foarte dificil fara.Daca eforturile de a slabi sunt fara succes, aceasta insemnand ca timp de un anfemeia a asociat exercitiile fizice cu dieta, femeia respectiva are nevoie de ajutorspecializat. De exemplu poate cere o evaluare medicala a conditiilor ce predispun laprobleme in controlul greutatii (cum ar fi disfunctii ale glandei tiroide ce suntobisnuite dupa nastere).

Desi exista foarte multe abordari diferite pentru controlul greutatii, toti nutritionistiiconsidera ca tipul de dieta trebuie individualizat daca femeia doreste sa-si mentinagreutatea dupa ce slabeste. Dieta individualizata reprezinta singurul mod de a seadapta preferintelor culinare, anumitor produse, si a modului dezordonat de hrana.Aceasta explica de ce planurile de reducere a greutatii corporale vor produce initialscaderea greutatii, dar sunt de obicei urmate de cresterea rapida a greutatii.Dietele obisnuite nu ofera programe specifice pentru fiecare femeie pentru amaximiza sansele ei de a-si pastra greutatea. Consultarea unui nutritionist este celmai bun mod de a beneficia de o dieta individualizata. Nutritionistul

va analiza problemele cheie, cum ar fi preferintele culinare, ce o determina pe ea samanance, cine prepara hrana, si detalii ale programului ei zilnic pentru a putea creao dieta indivbidualizata. In plus, in timp ce femeia urmeaza indicatiile nutritionistului,ea trebuie sa aiba un program de exercitii zilnice pentru a-si optimiza pierdereaponderala.In final, asteptarile trebuie sa fie realiste. Toti suntem oameni. Pierderea rapida agreutatii nu se va mentine, dar o pierdere rationala in greutate (0.5-1kg pesaptamina) se vor mentine. Si, amintiti-va ca cel mai important lucru pentrumentinerea greutatii dupa o dieta il reprezinta continuarea exercitiilor fizice.

Totul despre testele de sarcina

Care este diferenta intre testele la care se foloseste urina si cele la care se folosestesangele? Care dintre ele este mai bun?

Exista doua tipuri de teste utilizate pentru diagnosticul sarcinii. Unul masoara nivelulde hormon HCG in sange, celalalt verifica daca in urina se gaseste acest hormon.Acasa se poate face testul care foloseste urina. Pentru testul din sange este nevoiede un consult medical.Astazi, majoritatea femeilor folosesc un test de sarcina ce se utilizeaza acasa pentrua afla daca sunt insarcinate. Aceste teste sunt ieftine, se folosesc in intimitate si suntusor de folosit. Testele ce folosesc urina pot determina daca femeia este insarcinatala 2 saptamani de la ovulatie. Daca testul de sarcina facut acasa este pozitiv, serecomanda programarea cat mai curand la un control medical.

Medicul poate folosi un test mai senzitiv si o examinare pelviana pentru a preciza cuexactitate prezenta sarcinii. Consultul medical precoce in sarcina face ca atat mamacat si copilul sa se mentina sanatosi.Medicii folosesc doua tipuri de teste pentru a diagnostica sarcina. Testul din sangepoate indica prezenta HCG mai precoce decat testele de urina. Acestea pot spunedaca femeia este insarcinata la 6-8 zile de la ovulatie (eliberarea ovulului din ovar).Un test din sange cantitativ (sau test Beta HCG) determina exact cantitatea de HCGdin sange. Deci poate gasi si cantitati infime de HCG. Acest lucru il face sa fie foarteexact. Testele din sange calitative determina doar daca hormonul de sarcina esteprezent in sange sau nu. Deci ofera un raspuns afirmativ sau negativ. Un test desange HCG calitativ este la fel de exact ca si unul realizat din urina.Exista mai multe tipuri de teste de sarcina care se pot face acasa; acestea se gasescin farmacii. Pretul variaza in functie de marca si de numarul de teste dintr-o cutie.

Majoritatea testelor se fac in acelasi fel. Este necesara introducerea testului intr-oproba de urina, sau picurarea catorva picaturi de urina intr-o fanta a testului.Folosirea primei urine de dimineata poate ajuta la cresterea acuratetei testului(concentratia de hormon este mai ridicata in urina de dimineata - acumulata peparcursul noptii, decat in urina eliminata in timpul zilei).Apoi femeia trebuie sa astepte cateva minute. In functie de marca testului folosit,timpul de asteptare difera. Dupa ce timpul a trecut, trebuie sa examineze “fereastrarezultatului”. Daca apare o linie sau un simbol (in plus fata de linia de control),rezultatul este pozitiv si femeia este insarcinata. Nu conteaza cat de stearsa esteacea linie: indiferent daca este pronuntata sau stearsa inseamna un rezultat pozitiv.

Majoritatea testelor au si un “indicatori de control” in fereastra rezultatului. Linia sausimbolul de control arata daca testul este bun sau nu. Daca nu apare indicatorul decontrol, testul nu este bun. Femeile nu ar trebui sa se bazeze pe rezultatele unui test

care nu functioneaza corect.Majoritatea marcilor spun ca testul ar trebui repetat la cateva zile, indiferent derezultat. Un rezultat negativ (mai ales daca testul a fost facut imediat dupaintarzierea ciclului) nu inseamna intotdeauna ca femeia nu este insarcinata. De fapttestul se pozitiveaza dupa cel putin 7-10 zile de la contactul sexual fecundant.Toate testele de sarcina comercializate au instructiuni scrise.Aceste teste pot fi destul de sigure. Dar exista mai multi factori care trebuie luati inconsiderare:

- cum se foloseste un test: e bine sa fie urmate instructiunile de pe ambalaj si sase verifice data expirarii;- cand se foloseste: cantitatea de hormoni de sarcina creste cu timpul, deci, dacatestul este facut imediat dupa intarzierea ciclului menstrual, este mai greu dedetectat HCG-ul; daca se asteapta o saptamana de intarziere a ciclului (sau 7-10 ziledupa contactul sexual fecundant) inainte de test, acesta va fi mai sigur. In plus,folosirea primei urine de dimineata poate creste acuratetea testului;- cine le poate folosi: cantitatea de hormon de sarcina in urina difera de la ofemeie la alta; astfel, unele femei vor avea rezultat pozitiv la o zi de intarziere aciclului, in timp ce altele trebuie sa astepte mai mult;- densitatea urinii: o urina diluata, secundara unui aport lichidian crescut poate daun rezultat slab al testului, care poate fi interpretat eronat ca si negativ- marca testului: unele teste de sarcina sunt mai sensibile decat altele. Deci, uneleteste sunt mai bune in identificarea mai precoce a HCG-ului.

Multe teste de sarcina afirma ca sunt 99% sigure in depistarea sarcinii la o zi deintarziere a ciclului menstrual. Dar studiile arata ca majoritatea acestor teste nu potdetecta sarcina atat de precoce. Si atunci cand o fac, rezultatele sunt foarte vagi.Majoritatea testelor confirma sarcina la o saptamana de intarziere a ciclului sau la celputin 7-10 zile dupa contactul sexual fecundant.Multe teste de sarcina afirma ca sunt 99% eficiente in depistarea sarcinii din prima zide intarziere a ciclului. Dar studiile arata ca nu pot determina sarcina atat dedevreme. Sau daca o detecteaza, rezultatul este atat de slab, ca e interpretat gresit.La o saptamana de intarziere a ciclului, eficienta testului este mult mai mare. Dacapacienta are nevoie sa stie rezultatul mai devreme, poate solicita medicului un testmai sensibil. Un reper mai precis ar fi momentul conceptiei: testul se pozitiveazadupa cel putin 7-10 zile de la contactul sexual.

Acuratetea rezultatului unui test de sarcina depinde de mai multi factori:- Durata de la fertilizarea ovulului pana la implantarea acestuia in uter dupaovulatie. Testele de sarcina identifica hormonul gonadotropina corionica umana, carese produce doar cand ovulul fertilizat se implanteaza in peretele uterin. Inmajoritatea cazurilor acest lucru se intampla la 6 zile de la fertilizare. Dar studiilearata ca la aproximativ 10% dintre femei, oul se implanteaza mult mai tarziu, dupaprima zi de intarziere a ciclului. Deci, testele de sarcina vor da rezultate corecte dinprima zi de intarziere a ciclului doar la unele femei, nu la toate.- Modul de utilizare. E bine sa fie utilizate conform instructiunilor de pe prospect sisa se verifice data expirarii.- Momentul utilizarii. Cantitatea de hormon de sarcina creste in timp. Deci, dacatestul este folosit foarte devreme va fi greu de identificat hormonul in urina.Folosirea testului la o saptamana de la intarzierea ciclului menstrual si utilizareaurinei de dimineata, pot creste acuratetea rezultatului.- Persoana care il utilizeaza. Cantitatea de hormon de sarcina in urina difera de lao femeie la alta. Astfel, unele femei vor avea rezultat pozitiv la o zi de intarziere a

ciclului, in timp ce altele trebuie sa astepte mai mult.- Marca testului. Unele teste de sarcina sunt mai sensibile decat altele. Deci, uneleteste sunt mai bune in identificarea mai precoce a HCG-ului.

Da. Majoritatea instructiunilor care insotesc testele de sarcina sugereaza femeii sarepete testul in cateva zile sau saptamani. Fiecare femeie ovuleaza in diferitemomente ale ciclului menstrual. Deci acuratetea rezultatelor testului de sarcinadifera de la femeie la femeie. Exista si alte lucruri care pot afecta acuratetea.

Uneori se obtine un rezultat fals negativ (testul spune ca nu exista sarcina, desi eaeste prezenta) cand acesta este facut prea devreme in sarcina, daca nu se utilizeazaurina de dimineata sau daca urina e foarte diluata (dupa un consum exagerat delichide). In alte cazuri, probleme ale sarcinii pot afecta cantitatea de hormon desarcina din urina.

Daca testul este negativ, e bine sa fie repetat peste cateva zile sau o saptamana.Daca si al doilea test este negativ, dar exista alte semne de sarcina, se recomandaun consult medical de urgenta.Majoritatea medicamentelor, eliberate cu sau fara reteta, incluzand pilulecontraceptive si antibiotice, nu ar trebui sa afecteze rezultatele unui test de sarcina.Doar medicamentele care contin hormon de sarcina HCG pot determina rezultate falspozitive ale testului. Un test fals pozitiv inseamna ca testul arata prezenta uneisarcini la o femeie care nu este insarcinata.Uneori medicamentele care contin HCGsunt folosite pentru tratarea infertilitatii (imposibilitatea de a ramane insarcinata).Alcoolul si drogurile ilegale nu afecteaza rezultatele testului de sarcina. Dar femeilecare sunt insarcinate nu ar trebui sa foloseasca astfel de substante.

Testele de sarcina detecteaza un hormon special din urina sau sange care esteprezent doar in caz de sarcina. Acest hormon, gonadotropina corionica umana(HCG), poate fi numit si hormon de sarcina.Acest hormon de sarcina este sintetizat de organism atunci cand oul fertilizat seimplanteaza in uter. Acest lucru se intampla de obicei la 6 zile dupa conceptie. Darstudiile arata ca sunt si embrioni care se implanteaza mai tarziu la unele femei.Cantitatea de hormoni de sarcina creste mult cu fiecare zi de sarcina.

Despre multe teste de sarcina, producatorii afirma ca pot arata cu precizie daca esteprezenta sarcina inca din prima zi a intarzierii ciclului menstrual. Dar un studiurecent arata ca majoritatea testelor realizate acasa nu dau rezultate corecte atat deprecoce in sarcina, sau mai bine spus – un test de sarcina negativ in prima zi deintarziere a menstrei nu inseamna neaparat ca nu sunteti insarcinata. Efectuareatestului la o saptamana de intarziere a ciclului menstrual poate creste acurateteatestului.Un alt reper pentru efectuarea testului este momentul conceptiei: testul sepozitiveaza dupa cel putin 7-10 zile de la contactul sexual.

Trombocitoza - cresterea trombocitelor

Trombocitoza inseamna cresterea trombocitelor peste valoarea normala alaboratorului de analize (de obicei peste 400.000 - 450.000/mmc).

Cauze principale:

Trombocitoza esentiala - de cauza necunoscuta

Trombocitoza din boli de sange (boli mieloproliferative): leucemie mieloida cronica,policitemia vera, mielofibrozaTrombocitoza reactiva, secundara din:- Inflamatii de orice natura- Boli de colagen- Reumatisme inflamatorii- Boli inflamatorii intestinale- Infectii cronice inclusiv tuberculoza, meningite, infectii pulmonare- Cancere- Reactii la medicamente: fier, adrenalina, peniciline, cefalosporine, cirpofloxacina,miconazol, amoxicilina, vincristina- Operatii chirurgicale- Splenectomie (scoaterea splinei)- Hiposplenism (functionare redusa a splinei)- Hemoragii- Fracturi- Anemii hemolitice- Poliarterita nodoasa- Sarcoidoza- Osteomielita- Granulomatoza Wegener- Alte vasculite- Lipsa de fierTrombocitoze de scurta durata pot da si urmatoarele situatii:- Pierderi bruste sa sange- Intoxicatia alcoolica- Efortul fizic mare- Infectii acute- Inflamatii acute

Simptomele trombocitozei:

Trombocitele sunt celule ale sangelui care au rol important in oprirea sangerarii sicoagularea sangelui. In cazul unei raniri, sangerarea se produce prin trei mecanisme:contractia vasului respectiv, formarea unui dop (tromb) din trombocite care astupavasul si formarea unui cheag de sange prin coagularea acestuia.

Cresterea trombocitelor poate sa nu dea nici un simptome, sau pate sa deanumeroase simptome, generate in sepcial de aparitia de cheaguri de sange in diferitezone.

Cele mai frecvente simptome sunt:

1. Cefalee (durere de cap)2. Prurit (mancarime de piele)3. Stare subfebrila4. Microrani ale degetelor5. Tromboze ale unor vene sau artere in diferite zone (plaman, inima, splina, ficat,etc)6. Sangerari in special in tubul digestiv7. Accidente vasculare cerebrale tranzitorii, manifestate prin:

Tulburari de constienta:

DezorientareTulburari de vorbireTranspiratiiAmeteliMigrenaPierderi de constienta de scurta durataTulburari de vedere (vede scantei)De diagnosticul si tratamentul trombocitozei se ocupa medicii hematologi.

VSH crescut: cauze, intrebari, raspunsuri

Exista factori care pot creste VSH, fara ca acest lucru sa insemne existentaunei boli:

- Obezitatea;- Varsta inaintata;- Sarcina - creste progresiv din luna a patra pana la o saptamana dupa nastere;- Premenstrual;- Colesterolul sanguin crescut;- Unele medicamente: dextran; metildopa (Aldomet); anticonceptionale;penicilamina; procainamida; miofilinul; vitamina A; cefalotina; ciclosporina A;dexametazona; etretinat; fluvastatin; hidralazina; indometacin; isotretinoin;lomefloxacin; metisergid; misoprostol; ofloxacin; procainamida; propafenona;quinina; sulfametoxazol; zolpidem. - Anemia;

Exista si situatii in care VSH poate sa scada anormal

- Medicamente care scad VSH: cortizonul; chinina; sarurile de aur; corticotropina;ciclofosfamida; hidroxiclorochina; metotrexat; alte antiinflamatorii nesteroidiene;sulfasalzina; tamoxifen;trimetoprim.

- Poliglobulia;- Macrocitoza;- Cresterea numarului de leucocite;- Fibrinogenul scazut (ca in ciroza hepatica);- Gamaglobuline scazute.

1. Ce se intampla daca valoarea vsh e mai mica?

Sunt mentionate mai sus cauzele pentru care VSH poate fi mai mica

2. VSH-ul este la FEL LA BARBATI SI FEMEI?

VSH-ul normal este usor diferit intre sexe, el se poate calcula dupa urmatoareaformula:

- La barbati VSH = Varsta/2- La femei VSH - (Varsta+10)/2

3. La analizele facute recent vsh a rezultat 28mm/h ; va rog sa-mi spunetice trebuie sa fac in continuare pt a depista cauza?

Ar trebui sa ai VSH 19 mm. Daca nu ai nici un simptome, repeta analiza peste 14zile; orice mica modificare a starii de sanatate (carie infectata, anexista, infectieurinara fara simptome, o cistita, etc. poate da usoara crestere a VSH.

4. Am VSH-ul 36, ce semnifica acest lucru?

Sunt foarte numeroase cauzele de crestere a VSH, nu se pot discuta teoretic, doar pebaza unei cifre.

5. Am vsh-ul de 72, ma ingrijoreaza acest lucru dar doctorii dau din umerinu-si explica de ce e asa mare poate ma ajutati cu un sfat o indrumareceva?

Nu cred ca “doctorii dau din umeri” din rautate, probabil in acest stadiu al analizelornu stiu inca cauza cresterii VSH.

Daca cititi mai sus sunt multe, foarte multe cazuri de crestere a VSH; cele maisimple sunt anexitele, infectiile urinare, faringiene, pulmonare, dentare, auriculare,sinuzitele.

6. Am 34 de ani si am vsh-ul peste 100 sunt internat in spital si inca nu augasit cauza, care poate fi?

De obicei VSH-ul mare - cu meste al dvs- semnifica o situatie serioasa, dar DOAR dinfaptul ca aveti VSH-ul mare nu se poate suspiciona o cauza; vedeti lista de cauze demai sus.

VSH = viteza de sedimentare a hematiilor, este o analiza curenta.Destul de frecvent, este gasita crescuta, fapt care ingrijoreaza bolnavii in moddeosebit, cu atat mai mult cu cat aparent, medicii nu dau mare importanta acesteimodificari, daca nu este prea mare.

Desi este o analiza simpla si ieftina, ea poate semnifica prezenta a numeroase boli,de obicei destul de serioase.

Bolile cele mai frecvente asociate cu cresterea VSH sunt:

Infectii cu orice localizare - urinare, pulmonare, digestive, genitale, abcese,septicemii, apendicita, peritonita, colecistita, tuberculoza, endocardita, etc.

Boli inflamatorii de orice fel;- Reumatisme inflamatorii (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, reumatismarticular acut, artrita juvenila, etc.)- Boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, rectocolita);- Boli de colagen (sclerodermie, dermatomiozita, lupus eritematos sistemic - LES-,boala mixta de tesut conjunctiv, etc);- Vasculite sistemice;- Polimialgie reumatica.

Cancer cu orice localizare;

Boli de sange

- leucemii,- mielom multiplu,- limfoame,- leucemii,- tromboflebite;

Infarct miocardic;

Glomerulonefrite.

Aceasta carte se distribuie GRATUIT. Salvati-o pe calculator si trimiteti-o pe mail latoti prietenii. Nu poate fi vanduta sau reprodusa in nici un fel decat cu acordul autorului.

Autorul cartii: bizman