ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURETIFACULTATEA DE ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC

Indici de analiza a tendinteiVariabile dependente si variabile independente

Coordonator:Masterand:Prof. Univ. Dr. Armenia Androniceanu Burcea Alexnadru Ionu, Grupa 228

Bucureti2015

I. INDICATORII TENDINEI CENTRALEIndicatorii tendintei centrale sunt utilizati n analiza statistica a fenomenelor de masa, reprezentnd expresia sintetizarii ntr-un singur nivel reprezentativ a ceea ce este esential, tipic si general n aparitia, manifestarea si dezvoltarea fenomenelor. Principalii indicatori ai tendintei centrale sunt:1. valoarea medie (X);2. valoarea mediana (M);3. valoarea dominanta (D).MediilePrincipalele caracteristici ale mediilor:1. Mediile sunt indicatorii statistici cu cel mai mare grad de aplicabilitate practica.2. Mediile se prezinta ca marimi cu caracter abstract, n sensul ca valoarea medie - de cele mai multe ori - nu coincide cu niciuna dintre valorile individuale din care s-a calculat.. 3. Media este nivelul la care ar fi ajuns caracteristica nregistrata, daca, n toate cazurile, toti factorii esentiali si neesentiali ar fi actionat constant.4. Pentru a asigura un continut real mediilor calculate, valorile individuale din care se obtin trebuie sa fie ct mai apropiate, sa existe o omogenitate a colectivitatii. n cazul eterogenitatii colectivitatii, aceasta trebuie separata pe grupe calitative pentru care se calculeaza medii partiale.5. n analiza statistica se calculeaza mai multe tipuri de medii:- media aritmetica;- media armonica;- media patratica;- media geometrica;- media cronologica.n practica, marimile medii nu se folosesc la ntmplare. n functie de specificul si de proprietatile fenomenului respectiv se utilizeaza una sau alta dintre medii.n continuare, se prezinta detaliat media aritmetica, urmnd ca si celelalte tipuri de medii sa fie tratate la temele urmatoare. Media aritmetica ()Media aritmetica este rezultatul sintetizarii ntr-o singura expresie numerica a tuturor nivelurilor individuale observate si se calculeaza prin raportarea valorii totalizate a caracteristicii la numarul total al unitatilor.Formula de calculA. pentru seriile simple, adica n cazul n care numarul variantelor caracteristicii studiate este egal cu numarul unitatilor. fie caracteristica X cu variantele X1, X2 ,..., Xn, n care :, unde n = numarul unitatilor. nlocuind fiecare valoare Xi cu se obtine:

rezulta formula de calcul pentru media aritmetica simpla:

B.pentru seriile cu distributie de frecvente, adica n cazul n care variantele caracteristicii se nregistreaza de mai multe ori. formula de calcul pentru media aritmetica ponderata este urmatoarea:

unde: fi = frecventa absoluta nregistrata la valoarea Xi a caracteristici;frecventa relativa (ponderea) nregistrata la valoarea Xi a caracteristicii;m = numarul de grupe ale caracteristicii X.Principalele proprietati ale mediei aritmetice1. Media aritmetica are ntotdeauna o valoare cuprinsa ntre valorile extreme ale seriei:

Daca media se plaseaza n afara acestor limite, rezultatul este n mod sigur eronat (controlul logic).2. n cazul unei serii cu distributii de frecvente, media aritmetica se ncadreaza ntre valorile extreme ale variabilei si oscileaza n jurul termenului (intervalului) cu frecventa maxima.3. Suma abaterilor nivelurilor individuale de la media lor este egala cu 0. pentru o serie simpla: pentru o serie cu distributie de frecvente: Aceasta proprietate se verifica foarte usor n cazul aplicatiilor prezentate.Dezavantajul mediei aritmeticeMedia aritmetica este sensibila fata de valorile extreme, astfel ca devine nereprezentativa daca termenii seriei sunt prea mprastiati. n concluzie, indiferent de media utilizata si de modelul de calcul, pentru verificarea gradului de reprezentativitate a acesteia este necesar sa se calculeze indicatorii variatiei si asimetriei.MedianaMediana (M) reprezinta termenul care ocupa locul central n seria valorilor caracteristicii, aranjate n ordine crescatoare sau descrescatoare. Valoarea medianei mparte seria n doua parti egale: 50% dintre unitatile observate se afla sub nivelul medianei si 50% peste nivelul medianei.Metoda de calcul a medianei:A. pentru seriile simple calculul se realizeaza diferit, n functie de numarul termenilor seriei:A.1. n cazul n care numarul termenilor este imparSe parcurg urmatoarele etape:a. se ordoneaza crescator termenii seriei:b. se calculeaza locul medianei L(M), conform relatiei:unde n = numarul termenilor seriei. Rezulta ca locul medianei este dat de termenul din centrul seriei, n cazul nostru, al 5-lea termenc. se determina valoarea medianei (M):A.2. n cazul n care numarul termenilor este parSe parcurg urmatoarele etape:a. se ordoneaza crescator termeni seriei:b. se calculeaza locul medianei:Rezulta ca locul medianei se afla ntre cei doi termeni centrali ai seriei, respectiv al 5-lea si al 6-lea.c. se calculeaza valoarea medianei, ca medie aritmetica simpla a celor doi termeni din centrul seriei:B. pentru seriile cu distributie de frecvente (grupate pe intervale)Se parcurg urmatoarele etape:a. se stabileste locul medianei, conform relatiei :b. se stabileste intervalul median (care contine mediana), pe baza frecventelor cumulate crescator (calculate n coloana 3 a tabelului anterior).Intervalul median I(M) este primul interval la care frecventa cumulata crescator este un numar mai mare dect locul medianei:c. se calculeaza valoarea medianei printr-un procedeu de interpolare, pornind de la limita inferioara a intervalului median (X0), la care se adauga o portiune din marimea intervalului median (K), considernd ca frecventele sunt distribuite n mod uniform n cadrul intervalului median.unde: = frecventele cumulate ale intervalelor precedente intervalului median; = frecventa intervalului median. Observatii:1. Spre deosebire de medie, mediana nu este afectata de valorile extreme ale seriei.2. n afara de mediana, care mparte seria n doua parti egale (50%, 50%), n statistica se mai calculeaza n mod asemanator:- cuartile, care mpart seria statistica n 4 parti egale (25%, 25%, 25%, 25%);- decile, care mpart seria statistica n 10 parti egale (10%, ..., 10%).Valoarea dominanta (sau modul)Valoarea dominanta (D) a seriei este acea valoare a caracteristicii care are cea mai mare frecventa de aparitie. Valoarea dominanta se mai numeste valoare modala.Valoarea dominanta se determina astfel:A. pentru o serie simpla este acea valoare care se nregistreaza la cele mai multe unitati ale colectivitatii.B. pentru o serie cu distributie de frecvente (grupate pe intervale), valoarea dominanta se calculeaza n doua etape:a. se determina intervalul ce contine valoarea dominanta I(D), adica intervalul cu cea mai mare frecventa de aparitie (intervalul modal).b. se calculeaza valoarea dominanta, pornind de la limita inferioara a intervalului modal (X0), la care se adauga o portiune din marimea intervalului modal (K), utilizndu-se - de asemenea - un procedeu de interpolare.unde:1 = diferenta dintre frecventa intervalului modal si frecventa intervalului precedent celui modal.2 = diferenta dintre frecventa intervalului modal si frecventa intervalului urmator celui modal.ObservatieDe regula, fenomenele economico - sociale de masa care se caracterizeaza prin omogenitatea populatiei statistice reflecta o repartitie (distributie) unimodala a frecventelor, n sensul ca reprezentarea lor grafica prezinta un singur punct de maxim.Atunci cnd o serie cu distributie de frecvente prezinta mai multe puncte de maxim, se spune ca este multimodala, reflectnd neomogenitatea populatiei statistice. n aceasta situatie, indicatorii tendintei centrale au o semnificatie redusa, fiind necesara descompunerea populatiei statistice initiale n mai multe subcolectivitati ce reflecta tipuri calitative diferite.

II. Variabile independente si variabile dependente

Un experiment se produce atunci cand mediul este manipulat sistematic astfel incat efectele cauzale ale acestei manipulari pe un anumit comportament sa poata fi observate.Pentru a descrie cum mediul este manipulat si cum este observat comportamentul va trebui sa explicam cei doi termeni definitorii ai experimentului: variabila independenta si variabila dependenta.Variabila dependenta este comportamentul iregistrat de experimentator.Variabila independenta este o manipulare a mediului, controlata de experimentator.Un experiment trebuie sa aiba cel putin doua valori sau niveluri ale mediului, respectiv doua conditii care sa fie comparate intre ele pentru a determina daca una din aceste conditii provoaca un comportament. Uneori cele doua nivele pot fi reprezentate doar de prezenta sau absenta manipularii.Experimentul este un procedeu dirijat de investigare a relatiilor dintre o variabila independenta (cauza) si o variabila dependenta (efect). Se impune evidentierea catorva trasaturi definitorii care se instituie si ca avantaje ale experimentului:a) Controlul variatiilor externeb) O alta trasatura a experimentului este economiac) Caracterul provocatd) ReplicabilitateaDar, pentru a intelege cum sunt folosite si discutate variabilele in cercetarea psihologica, trebuie clarificata problema tipurilor de variabile. Cea mai importanta distinctie intre variabile este cea intre variabila independenta si variabila dependenta. Variabila dependenta este o masura a comportamentului subiectului, in limbajul modelului stimul-reactie, este chiar reactia. Se numeste variabila dependenta pentru ca depinde de valoarea altei variabile, si anume variabila independenta. Variabila independenta este cea care cauzeaza o schimbare in valoarea variabilei dependente. Este vorba despre stimulul din psihologia stimul-reactie. Termenul de 'stimul', in modul cel mai general, este echivalent cu termenul de 'cauza'. Variabila independenta poate fi imaginata ca ceea ce face experimentatorul subiectului, iar variabila dependenta ca ceea ce face subiectul. Desi aceasta analogie este adevarata in majoritatea cazurilor, exista variabile independente pe care experimentatorul nu le manipuleaza (de exemplu, cand suntem interesati de efectul saraciei, al sexului sau al IQ-ului etc. asupra unui anumit comportament).Variabilele independenteIn experimentul de laborator, variabilele independente sunt cele manipulate de catre experimentator deoarece experimentatorul le determina calitatea si cantitatea. Variabilele independente sunt selectate deoarece un experimentator apreciaza ca ele vor cauza schimbari in comportament. Crescand intensitatea unui sunet, ar creste viteza cu care oamenii ar raspunde la acel sunet. Cand o schimbare a nivelului variabilei independente cauzeaza o schimbare in comportament, spunem ca comportamentul este sub controlul variabilei independente. Esecul unei variabile independente de a controla comportamentul, adesea numit 'rezultat nul', poate avea mai mult decat o singura interpretare. Prima, experimentatorul poate a ghicit incorect ca variabila independenta era independenta: rezultatul nul poate fi corect. Majoritatea oamenilor de stiinta vor accepta aceasta interpretare destul de refractari. Experimentatorul poate nu a creat o manipulare valida a variabilei independente. Spre exemplu, atunci cand faceti un experiment pe copii de clasa a doua si variabila voastra independenta este numarul de bomboane ei alearga dupa fiecare raspuns corect. Unii copii iau o singura bomboana desi ceilalti iau cate doua. Nu gasiti nici o diferenta in comportament. Poate daca variabila voastra independenta ar fi presupus un nivel mai mare, de exemplu, de la o bomboana la 10 bomboane, ati fi obtinut o diferenta. Manipularea voastra poate nu a fost suficienta ca sa releveze un efect al variabilei independente. Sau poate, (fapt necunoscut dumneavoastra) clasa a avut o petrecere de aniversare chiar inainte de inceperea experimentului si copiii consumasera inghetata si prajituri de la aniversare, in acest caz, poate chiar 10 bomboane nu ar fi avut nici un efect. Tocmai de aceea, in studiile despre invatarea cu hrana drept rasplata, subiectii sunt lipsiti de hrana inainte de inceperea experimentului. Asadar, experimentatorii trebuie sa aiba grija sa produca o puternica manipulare a variabilei independente. Esecul in aceasta situatie este o cauza frecventa a rezultatelor nule. Alte cauze ale rezultatelor nule sunt legate de variabilele dependente si la controlul variabilelor.Modalitati de abordare a variabilei independenteIn ceea ce priveste prezentarea stimulilor, cercetatorii creeaza conditiile unei variabile independente prezentand subiectilor stimuli diferiti sau schimband caracteristicile unui stimul. Aceasta implica o discutie asupra modalitatilor de abordare (manipulare) a variabilei independente.Utilizarea unei variabile independente reale implica modificarea unui stimul la care raspund subiectii. Stimulul respectiv poate fi atat simplu, ca un flash luminos, cat si complex, ca o situatie sociala. De aceea, exista putine reguli rigide sau rapide pentru definirea operationala a unei anume variabile independente. Specificul 'tratamentelor' noastre va depinde de comportamentul, variablele si subiectii specifici pe care cautam sa-i studiem. Literatura de specialitate descrie multe moduri creative de prezentare si manipulare a unui stimul, asa ca ea ne este de mare ajutor in procesul de definire a unei variabile independente. O astfel de manipulare implica, de obicei, unul dintre urmatoarele moduri de abordare.a) Manipularea stimulilor. Cercetatorii creeaza conditiile unei variabile independente prezentand subiectilor stimuli diferiti sau schimband caracteristicile unui stimul. De exemplu, cercetatorii care studiaza senzatiile prezinta stimuli care difera din punctul de vedere al unor dimensiuni fizice (intensitate sonora, stralucire, greutate), iar variabila dependenta este o masura a gradului de detectie sau de recunoastere a stimulilor de catre subiecti. Cercetatorii in psihologia dezvoltarii prezinta diferite jucarii stereotipizate pentru a stabili daca copiii sunt stereotipi in maniera lor de joaca. In studiul agresiunii, subiectii vizioneaza filme ce prezinta scene cu diferite grade de violenta, iar masura variabilei dependente este agresivitatea consecutiva manifestata de subiecti. Cercetatorii in psihologie sociala au masurat efectele variatelor aranjamente ale mobilierului asupra interactiunilor sociale s.a.m.d.b) Manipularea contextului. Adesea, variabila independenta se afla intr-un context in care este prezentat stimulul, in timp ce acesta este mentinut constant. De exemplu, putem prezenta diferitele nivele de intensitate a zgomotului de fond in timp ce masuram performantele subiectilor in rezolvarea unor probleme de aritmetica. Daca vom studia procesele de de invatare vom examina efectul diferitelor tipuri si cantitati de recompense sau pedepse asupra capacitatii subiectilor de a invata o tema. Alti cercetatori au provocat subiectilor diferite stari emotionale prin hipnoza si apoi le-au examinat memoria si procesele de gandire sau, putem examina variabilele contextuale prin studierea starilor emotionale ale subiectilor ca functie a succesiunii anotimpurilor.c) Manipularea informatiilor date subiectilor. Variabila independenta poate consta in instructiuni sau informatii date subiectilor in fiecare dintre conditii in parte. De exemplu, pentru a studia cat de sarguincios lucreaza oamenii intr-un grup, putem spune unor subiecti ca vor lucra singuri, iar altora ca vor lucra impreuna cu altii, dar pe care nu-i vor vedea. Ca sa studiem memoria, vom examina felul in care diferite informatii comunicate in intrebari despre un eveniment afecteaza amintirea subiectilor despre acel eveniment. Pentru a studia diverse atitudini, putem prezenta subiectilor o pictura, spunandu-le ca presupusul pictor este un barbat sau o femeie ca sa determine astfel daca acestia evalueaza pictura intr-o maniera discriminatorie din punct de vedere sexual.d) Manipularea situatiilor sociale cu ajutorul 'complicilor'. Complicii sunt persoane auxiliare pe care un cercetator le face sa actioneze ca alti subiecti sau ca trecatori 'accidentali', creand astfel o anumita situatie sociala particulara la care subiectul 'real' poate apoi sa reactioneze. De exemplu, putem crea un joc intre un subiect si un complice pentru a studia gradul de cooperare al subiectului in conditiile in care costul colaborarii creste. Darley si Latane (1968) au determinat un complice sa simuleze un atac de apoplexie si au masurat dorinta subiectului de a interveni in ajutor ca functie a numarului celorlalte persoane prezente. Asch (1951) a folosit un numar de complici prezenti alaturi de un subiect caruia, cand i s-a cerut sa estimeze lungimea unei linii, a supraevaluat-o drastic, in ultima instanta, variabila dependenta a fost supraestimarea produsa de subiect, care arata masura confirmarii la presiunea sociala.e) Manipularea nivelului de stres al situatiei experimentale. O abordare interesanta in creearea conditiilor experimentale este aceea de a stresa sau supraincarca situatia si de a deduce din rreactiile subiectilor felul in care sistemul opereaza in mod normal. De exemplu, cercetatorii care studiaza psihologia limbajului ('psiholingvistica') au dezvoltat proceduri de inducere a unor greseli de vorbire - cum ar fi 'cuvintele citate' - pentru a deduce procesele de elaborare a vorbirii. Cei care au studiat atentia au prezentat simultan doua mesaje 'di-hotice', cate unul la fiecare ureche, in acest caz, conditiile constau in variatele instructiuni sau continuturi ale mesajelor, iar variabila dependenta este felul in care fiecare mesaj a fost perceput. Alti cercetatori au produs asupra subiectilor stress social sau emotional - de exemplu, determinandu-i la un comportament care intra in conflict cu atitudinea pe care in mod normal o aproba si masurand felul in care ei rezolva acest conflict. Iar altii au creat conditii datorita carora subiectii esueaza in indeplinirea anumitor sarcini, pentru a studia pe cine invinovatesc ei de acest lucru.f) Manipularea indicatorilor fiziologici. Unii cercetatori folosesc procese interne, fiziologice. Aici conditiile pot implica consumul de catre subiecti a unor anumite cantitati de alcool sau alte droguri, folosirea timpului de somn pe care-l au la dispozitie, sau modificarea 'privarii senzoriale' pe care o suporta. Folosind drept subiecti animalele, cercetatorii pot utiliza tehnici chirurgicale pentru a crea diferite conditii in care parti ale creierului sunt extirpate sau alterate. Variabilele dependente in aceste studii indica daca aceste manipulari produc diferente in comportamentul, motivatia, memoria subiectilor. In cercetarea neurologica, conditiile pot implica prezentarea vizuala a unor cuvinte in asa fel incat ele sa apara in diferite localizari ale ochiului. Aici, variabila dependenta este timpul necesar pentru recunoasterea fiecarui stimul, permitand cercetatorilor sa traseze harta fluxului informational prin emisferele creierului.g) Manipularea variabilelor intermediare. Adesea, cercetatorii folosesc tehnicile de mai sus pentru a manipula o stare psihologica interna, care apoi influenteaza un comportament. Aceasta stare interna este denumita o variabila intermediara. Ea este influentata de variabila independenta, care, in schimb, influenteaza variabila dependenta. Variabila intermediara 'intervine' astfel intre variabilele independenta si dependenta. De exemplu, avansam ipoteza ca starea de frustrare il infurie pe subiect, si ca o furie mai mare conduce la un mai mare nivel de agresivitate a comportamentului. Aici manipulam variabila independenta a frustrarii - de exemplu, blocand din cand in cand subiectul in obtinerea unei recompense dorite. Procedand astfel, modificam cel mai probabil variabila intermediara, a furiei, care va influenta apoi rezultatele subiectilor la variabila dependenta a agresivitatii - cum ar fi, gradul in care ei vor pedepsi un complice.Psihologii disting doua tipuri de stari psihologice intermediare. O stare momentana este un atribut temporar, schimbator, care este influentat de factori de situatie. De exemplu, ai o anumita 'stare de axietate', nivelul de anxietate pe care il resimti depinzand de situatia in care te afli. (Daca realizezi brusc ca nu esti pregatit pentru un examen, aceasta iti creste starea de anxietate). Dimpotriva, o trasatura caracteristica e stabila independent de timp si nu e usor influentabila de factori situationali. (trasaturi de personalitate.) De exemplu, stima de sine este in general definita ca o trasatura caracteristica, pentru ca e relativ imuna la influentele determinate de situatiile in care esti implicat. Unele atribute au ambele componente, stari si trasaturi: O stare anxioasa de moment a unei persoane poate fi descrisa in legatura cu 'trasatura ei anxioasa', care este nivelul general de anxietate pe care aceasta persoana il traieste indiferent de situatie. Alte atribute, ca stima de sine, sunt considerate ca avand numai trasaturi caracteristice drept componente. Starile momentane pot fi folosite si studiate ca variabile intermediare, pentru ca ele se schimba ca reactie la conditiile unei variabile independente. Trasaturile caracteristice nu pot fi studiate in acest fel, pentru ca, fiind mai degraba permanente, nu sunt influentate de diferitele manipulari.

Variabila dependentaVariabila dependenta este observata si inregistrata de catre experimentator. Ea depinde de comportamentul subiectului, comportament dependent de variabila independenta. Criteriul unei bune variabile este stabilitatea. Daca un experiment este repetat exact (acelasi subiect, acelasi niveluri etc.) variabila dependenta ar trebui sa produca acelasi scor pe care 1-a avut anterior. Instabilitatea poate aparea din cauza unui deficit in modul in care masuram variabila dependenta.Rezultatele nule pot fi adesea cauzate de deficiente ale variabilei dependente, chiar daca aceasta este stabila. Cea mai obisnuita cauza este limitarea stricta a variabilei dependente, astfel ca ea se 'blocheaza' la varful sau la baza scalei sale. Sa presupunem ca doriti sa invitati un prieten sa joace popice pentru prima oara. Stiind ca recompensa imbunatateste performanta, va veti sa va tratati prietenului cu o bere ori de cate ori loveste bine. Prietenul dumneavoastra loveste numai pe alaturi, asa ca beti berea singur. Deoarece este imposibil sa lovesti mai rau decat pe langa bile, nu puteti observa nici o inrautatire a performantei pentru ca prietenul vostru este deja la baza scalei. Acesta este numit 'efectul limitei inferioare'. La polul opus, al reusitei de 100 %, este numit 'efectul limtei superioare'. Aceste doua tipuri de efecte afecteaza principala asteptare fata de variabila independenta, respectiv aceea de a reflecta cu acuratete intr-o variabila dependenta.In raport cu fiecare stare a variabilei independente cercetam comportamentul subiectului notand rezultatele variabilei dependente. Apoi interpretam diferentele dintre rezultatele obtinute indicand tocmai modificarea conditiilor care provoaca modificarea comportamentului studia, intr-un mod obisnuit, noi masuram cantitatea sau gradul unui comportament (cat de puternic se manifesta, frecventa sau rata de aparitie). Alteori rezultatele pot califica comportamentul, deosebindu-1 de un altul prin calitate, caracteristici sau atribute, in ambele cazuri, diferentele dintre rezultate trebuie sa reflecte cu acuratete diferentele din comportamentul subiectului. Modalitati de abordare a variabilei dependenteVariabila dependenta si sistemul operational pe care il utilizam depind de ipotezele si comportamentul pe care le investigam, lotul de subiecti si de perspectiva din care cercetam. Abordarea variabilei dependente necesita una din urmatoarele metode:a) Observatia directa - variabila dependenta implica observatia directa si masurarea comportamentului studiat;b) Masuratori indirecte ale proceselor psihice - comportamentul pe care il observam este o indicatie indirecta despre un proces impalpabil, intern. Variabila dependenta masoara un raspuns observabil despre care noi credem ca este corelat cu un proces intern astfel incat, analizand modificarile rezultatelor putem face deductii asupra schimbarilor procesului respectiv. De exemplu, cercetatorii fac masuratori asupra respiratiei, ritmului cardiac si nivelului transpiratiei pentru a deduce nivelul de anxietate sau de stress al subiectilor, sau masurand dilatarile pupilei (indiferent daca subiectii au ochii larg deschisi sau nu) ne putem da seama de intensitatea placerii cu care acestia percep stimulul.O modalitate uzuala de masurare indirecta este timpul de reactie, adica timpul necesar unui subiect pentru a raspunde la un stimul. Dupa ce se prezinta stimuli ce difera de-a lungul unei dimensiuni fizice sau mentale, pe baza diferentelor timpului de reactie se pot deduce procesele cognitive sau emotionale implicate.Masuratorile indirecte sunt utilizate mai ales in studiile asupra copiilor mici deoarece ei nu ne pot relata direct reactiile lor. Astfel, putem masura timpul cat un nou nascut se uita la un stimul sau sa observam cand ii zambeste pentru a-i cerceta reactia emotionala pozitiva la un stimul.c) Opiniile despre stimul - o alta modalitate este de a cere subiectilor sa-si spuna parerea despre un stimul si apoi sa observam cum se schimba opiniile in functie de conditie. Aceasta modalitate implica o anumita procedura, subiectul trebuind sa aleaga dintre mai multe raspunsuri date (alegeri multiple). Cele mai simple sunt cele cu raspunsuri inchise de tip DA / NU. In cercetarile asupra perceptiei se pot manipula caracteristicile unei iluzii vizuale si se cere subiectilor sa spuna daca au sau nu iluzia respectiva. De retinut faptul ca opinia despre un stimul reflecta doua componente: abilitatea de a detecta stimulul si inclinatia partinitoare spre un anumit stimul. Uneori putem solicita relatari mai precise, in studiul perceptiei timpului putem cere subiectilor sa aprecieze durata in secunde a unei anumite activitati. Daca cumva aprecierile nu pot fi verbalizate cu usurinta, putem solicita raspunsuri simbolice. De exemplu, cerem subiectilor sa deseneze o linie pentru a indica durata unui interval de timp. Mai putem folosi o metoda in care subiectii isi precizeaza opiniile prin gruparea unor cartoane cuprinzand stimuli, in acest fel indicandu-se categoriile pe care le folosesc pentru organizarea lor mentala.d) Raportul verbal - daca dorim sa determinam procesele interne care au loc in subiect, putem cere direct subiectului sa le descrie, realizand astfel un raport verbal. Putem solicita subiectilor sa faca comentarii asupra etapelor mentale pe care le parcurg in rezolvarea unei probleme sau emiterea unei judecati.