Importanta Schimbarii Si Dezvoltarii Organizatiei. Studiu de Caz La Firma

7
Importanta schimbarii si dezvoltarii organizatiei. Studiu de caz la firma Paginile de inceput -2 pagini Cuprins -1-2 pagini Introducere 2 pagini Capitolul 1 – maxim 12 pag GENERALITĂȚI SPECIFICE SCHIMBĂRII ÎN CADRUL UNEI FIRME 1.1. Conceptul și necesitatea managementului schimbării în cadrul firmelor Dezvoltarea organizaţională presupune conceperea, proiectarea şi implementarea unor schimbări, care să favorizeze utilizarea eficientă a resurselor, deci o creştere a eficacităţii şi eficienţei economice. Schimbările în cadrul organizaţiei diferă, din punct de vedere al complexităţii, de la reorganizarea unui mic grup de muncă, la elaborarea unei noi strategii sau la perfecţionarea structurii organizatorice. Punctul de pornire în abordarea managementului schimbării îl constituie schimbarea, care reprezintă „ înlocuirea, modificarea, transformarea sau prefacerea în forma şi/sau conţinut al unui obiect, produs, lucrare, serviciu, activitate sau proces”, faţă de care conducerea trebuie 'să aibă o atitudine favori- zantă. In lucrarea ,, Trecerea la o nouă calitate prin conducerea ştiinţifică a schimbărilor", C. Florescu şi N. Popescu evidenţiază relaţia dintre schimbare şi dezvoltarea organizaţiei, grafic care se prezintă ca în figura 1.1.

description

Importanta Schimbarii Si Dezvoltarii Organizatiei.

Transcript of Importanta Schimbarii Si Dezvoltarii Organizatiei. Studiu de Caz La Firma

Importanta schimbarii si dezvoltarii organizatiei. Studiu de caz la firma

Paginile de inceput -2 paginiCuprins -1-2 paginiIntroducere 2 pagini

Capitolul 1 – maxim 12 pag

GENERALITĂȚI SPECIFICE SCHIMBĂRII ÎN CADRUL UNEI FIRME

1.1. Conceptul și necesitatea managementului schimbării în cadrul firmelor

Dezvoltarea organizaţională presupune conceperea, proiectarea şi implementarea unor schimbări, care să favorizeze utilizarea eficientă a resurselor, deci o creştere a eficacităţii şi eficienţei economice. Schimbările în cadrul organizaţiei diferă, din punct de vedere al complexităţii, de la reorganizarea unui mic grup de muncă, la elaborarea unei noi strategii sau la perfecţionarea structurii organizatorice.

Punctul de pornire în abordarea managementului schimbării îl constituie schimbarea,

care reprezintă „ înlocuirea, modificarea, transformarea sau prefacerea în forma şi/sau conţinut al unui

obiect, produs, lucrare, serviciu, activitate sau proces”, faţă de care conducerea trebuie 'să aibă o atitudine favori- zantă. In lucrarea ,, Trecerea la o nouă calitate prin conducerea ştiinţifică a

schimbărilor", C. Florescu şi N. Popescu evidenţiază relaţia dintre schimbare şi dezvoltarea organizaţiei, grafic care se prezintă ca în figura 1.1.

Interdependenţa dintre dezvoltarea organizaţională şi schimbare scoate în evidenţă următoarele aspecte semnificative:

• Linia de dezvoltare (curba D) este determinată de ritmul schimbărilor în timp, schimbări care sunt reprezentate grafic prin curbele de înnoire Ci. Pentru perioade mai îndelungate, curba de dezvoltare are o formă exponenţială;

• Curbele de înnoire sau de schimbare (Ci) caracterizează mediul în care acţionează organizaţia şi au o cădere asimptotică, deoarece o serie de elemente care influenţează schimbarea ( tradiţii, obiceiuri, resurse etc.) au o existenţă îndelungată;

• Schimbarea efectuată în perioada (ti) intră în funcţiune în perioada următoare (ti+1), după care urmează o perioadă de maturizare, când îşi manifestă deplina forţă, după care scade o data cu apariţia'procesului de îmbătrânire.

Cu cât promovarea schimbărilor este mai riguroasă, cu atât înnoirile se derulează într-un ritm rapid, ceea ce se va concretiza intr-un unghi mai mare, iar durata de viaţă a produselor, tehnologiilor, metodelor şi tehnicilor va fi mai redusă, deci o

dinamică şi o dezvoltare accelerată a organizaţiei. Unghiul de dezvoltare (a) se poate determina:

a = d (b)unde:a - unghiul pe care-1 face curba dezvoltării cu orizontala: b - unghiul înnoirilor, care depinde de intensitatea schimbărilor; d — factor de corelaţie, care diferă în funcţie de nivelul de dezvoltare al ţării, de profilul ramurii sau suhramurii din care face parte respectiva organizaţie.

Din cele prezentate rezultă necesitatea unei dinamici ridicate a schimbărilor, care poate fi susţinută de o gamă largă de factori, între care: accelerarea procesului creativ, individual si de grup; conceperea şi implementarea unui management flexibil, dinamic şi eficient, concretizat în subsistemele: organizatoric, informaţional, decizional şi metodologic; receptivitatea crescândă faţă de nou a managerilor situaţi pe toate nivelurile ierarhice.

Dacă dezvoltarea organizaţională depinde, aşa cum se poate vedea şi din reprezentarea grafică din figura 1.2., de ritmul şi intensitatea schimbărilor, este necesar ca să fie concepute. proiectate şi coordonate aceste schimbări, deci este necesar ca managementul organizaţiei să impună şi să coordoneze schimbările.

1. Necesitatea schimbăriiIn cadrul studiilor întreprinse privind marile curente care afectează indivizii,

organizaţiile şi societatea, John Naisbitt1. a evidenţiat că principiile schimbării sunt următoarele:

y trecerea de la o societate industrială la o societate informaţională;• trecerea de la situaţia în care tehnologia de vârf impresiona prin complexitatea

ei, la utilizarea acestei tehnologii de vârf într-o manieră personalizată;y trecerea de la o economie naţională, la o economie mondială mult mai

independentă;• trecerea de la o ierarhie organizaţională la o reţea de muncă, prin partajarea

ideilor, informaţiilor, resurselor.în aceste condiţii, managerii dintr-un mediu în continuă schimbare, trebuie să

înţeleagă factorii care determină, în sensul că fac presiuni asupra schimbării, transformării, în organizaţiile pe care le conduc. Principalele surse ale schimbării, deci factori care justifică necesitatea acesteia, sunt:

• evoluţia în domeniul tehnologiilor;• explozia cunoştinţelor;• învechirea rapidă a produselor;• condiţiile de muncă;y schimbările privind natura forţei de muncă.

Evoluţia în domeniul tehnologiilor face ca, în condiţiile utilizării unei tehnologii mai sofisticate, să se producă în mod necesar schimbări ale naturii muncii, întrucât personalul îşi

va folosi capacitatea pentru a face să funcţioneze noile echipamente mult mai complexe. In multe întreprinderi şi ateliere de asamblare americane, canadiene, japoneze şi europene se manifestă tendinţa spre utilizarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale. Se estima că în S.U.A, în anul 1990, funcţionau peste 150 000 de roboţi. Toate acestea au impus o serie de schimbări în cadrul respectivelor întreprinderi, între care:

a. managerii trebuie să posede cunoştinţele tehnice şi o înţelegere profundă a modului în care se corelează diferitele sectoare de producţie, vânzări, financiar, resurse umane etc.;

b. managerii irebuie să dea dovadă de aptitudini în domeniul relaţiilor interpersonale, comunicării, luării deciziilor, în detrimentul celor tehnice;

c. managerii trebuie să-şi schimbe atitudinea faţă de schimbări, pentru a desfăşură o activitate mai eficace într-un mediu în continuă schimbare;

d. managerii trebuie să dovedească înţelegerea faţă de funcţionarea sistemului în ansamblul său.

Toate evoluţiile în domeniul tehnologiilor care, în ultima perioadă şi mai ales în anumite sectoare, sunt tot mai frecvente şi de profunzime, determină o schimbare în cadrul organizaţiilor, care trebuie condusă şi controlată de către managerii acestora.

Explozia cunoştinţelor nu mai reprezintă pentru nimeni o noutate, dacă se are în vedere numai numărul publicaţiilor şi articolelor ştiinţifice care se dublează la aproximativ 15 ani. In acelaşi ritm al exploziei cunoştinţelor se înregistrează şi o perimare a vechilor cunoştinţe, ceea ce conduce la schimbări în mediul ambiant extern, dar şi în cadrul organizaţiilor. Intre noile exigenţe care impun managerilor din cadrul organizaţiilor, în condiţiile perimării unor cunoştinţe şi apariţiei altora noi sunt:

• descoperirea şi difuzarea cunoştinţelor în cadrul organizaţiilor, care presupune abilităţi în domeniul comunicării;

• crearea de noi idei şi cunoştinţc;>-* transformarea ideilor în produse şi servicii care să fie asimilate de

întreprindere;• dezvoltarea capacităţii de a lucra şi a conduce oameni care lucrează cu

informaţii şi nu numai cu cei care produc produse, execută lucrări sau prestează servicii.

Explozia cunoştinţelor, ca fenomen pregnant al epocii contemporane, necesită introducerea unor schimbări profunde şi în cadrul organizaţiilor, prin acţiuni coordonate ale managerilor acestora.

învechirea rapidă a produselor este tot mai accelerată în zilele noastre, dovadă fiind constatarea că aproximativ 55% din articolele vândute astăzi nu existau cu zece ani în urmă. In anumite domenii, cum este cel farmaceutic, electronic, un anumit produs poate fi premiat în şase luni. Aproape în fiecare lună. echipamente electronice mai complexe şi mai ieftine sunt introduse pe piaţă, facându-le perimate pe cele care există deja.

In timp ce durata de viaţă a produselor scade, întreprinderile trebuie să facă proba suprafeţei lor prin reducerea ciclului de producţie şi a perioadei de proiectare. Capacitatea de ”a schimba” a managerilor din cadrul organizaţiilor trebuie în astfel de condiţii să fte cât mai mare, ceea ce impune dezvoltarea unui management al schimbării.

Condiţiile de muncă care constau în măsura în care personalul are posibilitatea de a-şi satisface anumite nevoi reprezintă un alt factor care face presiuni asupra schimbării în cadrul organizaţiilor. îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor de muncă, cu scopul reducerii

absenteismului, a instabilităţii forţei de muncă şi a accidentelor de munca, impune o serie de schimbări în cadru! organizaţie:,, de natură organizaţională, al procesului de motivare, al modului de luare a deciziilor etc.

Schimbările privind natura forţei de muncă, spre o generaţie din ce în ce mai instruită, spre o creştere a ponderii femeilor care vor lucra cu normă întreagă în cadrul unei organizaţii, constituie tot atâtea presiuni asupra organizaţiilor pentru ca acestea să realizeze o serie de schimbări în activitatea lor. Apoi, creşterea ponderii muncii intelectuale determină o schimbare şi în pregătirea managerilor care se vor confrunta cu alte probleme privind angajarea, selecţia, promovarea şi motivarea personalului.

.

1.2. Principalele etape și metode folosite în procesul de schimbare organizațională1.3. Premisele schimbării organizaționale și delimitarea principalelor modele de schimbare a organizației

Capitolul 2 – maxim 12 pagANALIZA DEZVOLTĂRII ORGANIZAȚIEI ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ2.1. Conceptul de dezvoltare organizațională 2.2. Clasificarea deciziilor în cadrul unei organizații2.3. Analiza sistemului decizional al firmei

Capitolul 3 – maxim 35 pag3.1. Prezentarea generală a firmei…3.2. Analiza managerială și financiară a firmei…3.3. Analiza negocierii în schimbarea organizațională a firmei …3.4. Perfecționarea comunicării în cadrul firmei ….prin strategia de schimbare3.5. Îmbunătățirea proceselor de schimbare la nivelul firmei și analiza strategiei de dezvoltare în viitor a acesteia

Concluzii 2 paginiÎncheiere 1 paginiaBibliografie minim 2 paginiAnexe daca este cazul

Lucrarea trebuie sa cuprinda intre 60-70 pagini

Caractere 12 TNR, spațiu 1/5Margini 2,5 stanga, 2 dreapta, sus și josBibliografie minim 20 titluri, obligatoriu carti dupa 2005, minim 10 titluri dupa 2010Se verifica sursele, nu se accepta material de pe net.

Atentie. Este necesar ca firma aleasa sa aiba sediul sau punct de lucru in Gorj, prin urmare va rog sa va reorientati daca Apple nu are.Obligatoriu firma din Gorj.

Va rog sa imi trimiteti pe capitole lucrarea, nu se accepta primirea lucrarii integrale, deoarece pot interveni modificari, termen pentru teorie, maxim 1 mai.