Impactul Activitatii de Procesare a Petrolului Asupra Calitatii Apei Raului Dambovnic
187
IMPACTUL ACTIVITĂŢII DE PROCESARE A PETROLULUI ASUPRA CALITĂŢII APEI RÂULUI DÂMBOVNIC 1
Transcript of Impactul Activitatii de Procesare a Petrolului Asupra Calitatii Apei Raului Dambovnic
IMPACTUL ACTIVITĂŢII DE PROCESARE A
PETROLULUI ASUPRA CALITĂŢII APEI RÂULUI
DÂMBOVNIC
1
MOTTO:”Apa este principiul tuturor lucrurilor”
2
CUPRINS
INTRODUCERE..........................................................................................................................pag.5
CAPITOLUL I. Descrierea fizico- geografică şi climatică a bazinului râului Dâmbovnic..pag.7
I.1. Prezentare generală a bazinului hidrografic Dâmbovnic......................................pag.7
I.2. Hidrografie.................................................................................................................pag.8
I.3. Delimitatre administrativă.......................................................................................pag.8
I.4. Relieful şi clima..........................................................................................................pag.9
I.5. Precipitaţii şi temperaturi medii anuale................................................................pag.10
I.6. Secţiuni propuse pentru monitorizarea calităţii apei...........................................pag.10
CAPITOLUL II. Modalităţi specifice definirii calităţii apei................................................pag.13
II.1. Clase de calitate.....................................................................................................pag.16
II.2. Indicatori de calitate ai apei.................................................................................pag.20
II.3. Substante chimice care inluenţeaza calitatea apei..............................................pag.35
II.3.1. Substanţe organice..................................................................................pag.35
II.3.2. Substante anorganice.............................................................................pag.36
II.3.3. Impactul substantelor organice asupra calitǎţii apei..........................pag.36
II.3.4. Impactul substantelor anorganice asupra calitǎţii apei......................pag.38
CAPITOLUL III. Surse şi factori de poluare ai apei...........................................................pag.40
III.1. Surse de poluare...................................................................................................pag.40
III.2. Factori de poluare................................................................................................pag.42
CAPITOLUL IV. Metode şi tehnici......................................................................................pag.43
IV.1.Metode de prelevare a probelor..........................................................................pag.43
IV.1.1. Metode de prelevare a probelor fizico-chimice..................................pag.43
IV.1.2. Metode de prelevare a probelor biologice...........................................pag.43
IV.2. Depozitarea, transportul şi conservarea probelor...........................................pag.46
IV.3. Metode şi tehnici de analiza şi prelucrarea probelor.......................................pag.46
IV.3.1. Analiza probelor fizico-chimice............................................................pag.49
3
IV.3.2. Analiza probelor biologice.....................................................................pag.49
IV.3.2.1. Analiza probelor de fitoplancton.............................................pag.49
IV.3.2.2. Analiza probelor de fitobentos.................................................pag.51
IV.3.2.3. Analiza probelor de zoobentos.................................................pag.52
IV.3.3. Metoda Pantle- Buck................................................................................pag.53
IV.3.4. Principalele aparate utilizate în analiza apei, folosind metode
fizico-chimice şi biologice...........................................................................pag.54
CAPITOLUL V. Poluare Dâmbovnic–avaria de la barajul din localitatea
Suseni –Februarie 2007.....................................................................................................................pag.58
CAPITOLUL VI. Rezultate obţinute..................................................................................pag.68
VI.1. Indicatori biologici determinaţi.......................................................................pag.68
VI.1.1. Fitoplancton........................................................................................pag.68
VI.1.2. Fitobentos............................................................................................pag.73
VI.1.3. Zoobentos............................................................................................pag.94
VI.2. Indicatorii de calitate ce stau la baza evaluǎrii stǎrii ecologice...................pag.102
VI.2.1. Indicatorii chimici standard de calitate a apei................................pag.102
VI.2.2. Indicatorii biologici standard de calitate a apei..............................pag.103
VI.3. Aprecierea calităţii râului Dâmbovnic din punct de vedere
fizico-chimic.......................................................................................................pag.104
VI.4. Aprecierea calităţii râului Dâmbovnic din punct de vedere biologic........pag.115
CONCLUZII.........................................................................................................................pag.124
RECOMANDĂRI..................................................................................................................pag.127
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................pag.128
ANEXE....................................................................................................................................pag.130
4
INTRODUCERE
Umanitatea, o infimă parte a biosferei ce cuprinde în strucura sa cantităţi foarte importante de apă, a indus modificarea mediului înconjurător. Consumul de apă al activităţii umane este infinit mai mare decât cel care face posibilă prezenţa fizică a oamenilor, astfel că valori de ordinul a 1500 m pe locuitor, pe an, este o cifră depăşită frecvent, iar previziunile făcute în perspectiva creşterii demografice şi industriale apreciază că apele dulci ale Terrei sunt suficiente doar pentru câţiva zeci de ani. În acest domeniu ne aflăm în faţa unor probleme deja schiţate şi anume o penurie de ape curate, provocată de activitatea umană, industrială şi agricolă în contiunuă creştere. Mediul rural, caracterizat de mari spaţii şi de populaţii mai puţin dense, conservă încă multe ape curate, dar aceste spaţii se restrâng mereu, în condiţiile în care însăşi agriculura a devenit un factor poluant. Încărcate mereu cu diverse deşeuri, apele nu reuşesc în ciclul natural urmat să-şi restabilească echilibrul iniţial şi determină, de cele mai multe ori, ca locurile prin care trece să devină tot mai neospitaliere. Nu sunt încă considerate ape poluate cele pe care le colorează argilele şi acizii humici la viituri, această stare fiind judecată în funcţie de substanţele care sunt deversate in ele, precum şi de destinaţia acestora în colectivităţile umane. Prezenţa unor substanţe în cantitaţi mici poate conferi apelor caracterul de poluate, doar dacă aceste substanţe au propietatea de a se acumula în organisme generând disfuncţionalităţi. Conform experţilor europeni de la Geneva, un curs de apă este considerat ca poluat, atunci când compoziţia sau starea apelor sunt direct sau indirect modificate de activitatea omului în aşa măsură încât aceasta se pretează mai greu la toate utilizările la care ele puteau servi în starea lor naturală sau cel puţin la unele dintre ele. Apa naturală este un mediu viu, care poartă o mulţime de organisme a căror activitate serveşte pentru ai păstra propriile calităţi. Ca atare, epurarea naturală este in primul rând un fenomen biologic, un proces activ care priveşte cu precădere poluanţii organici pe care îi poate transforma şi mai puţin poluările chimice care in general, în apă, îşi pierd prin diluare toxicitatea. Apare o altă problemă şi anume aceea că nu toate substanţele toxice îşi pierd nocivitatea prin diluare. În acest caz, între noxe şi componentele mediului înconjurător se stabilesc diferite intensităţi care menţin toxicitatea perioade de timp diferite. În acest context, studiul apelor râului Dâmbovnic, considerat râu cu curgere fluentă datorită debitului mare de ape reziduale epurate şi deversate de către S.N.P. PETROM BUCURESTI-Sucursala ARPECHIM PITEŞTI, a apărut ca o necesitate obiectivă, în condiţiile în care acţiunile de monitorizare a activităţii de procesare industrială a petrolului de acest combinat, s-au intensificat şi diversificat în timp. Studiile înteprinse asupra calităţii apei râului Dâmbovnic şi a impactului acestuia asupra mediului înconjurător s-au amplificat ca problematică de la an la an, prin aprofundarea fenomenelor, în condiţiile în care nu este vorba de simple relaţii între cauză şi efect, ci de conexiunile multiple, foarte complexe, între diferitele părţi ale unor sisteme foarte complicate şi care suferă în permanenţă influnenţe reciproce.
5
Tematica abordată include multiple secvenţe referitoare la calitatea mediului înconjurător, situat în zona de influenţă a râului Dâmbovnic, pe tronsonul SUSENI-UIESTI pe segmente de localităţi, ce cuprind:
- dezvoltarea florei spontane şi cultivate riveran, ale microflorei şi microfaunei râului;- calitatea solului şi pânzei de apă freatică din imediata apropiere a râului, a produselor
alimentare de origine vegetală şi animală obţinute în această zonă, toate în interdependenţă cu detalierea calităţii apei râului.
Pentru investigarea acestei problematicii vaste, lucrează în paralel specialiştii de la ARPECHIM, Agenţia de Protecţie a Mediului Argeş, Direcţia de Sănatate Publică Argeş. În acest scop, în perioada mai-septembrie 2005-2006 s-au efectuat deplasări lunare, pe cursul Dâmbovnic,în ultima săptămână a lunii ( acest studiu se efectuează în lunile calde ale anului, analizele fiind mai concludente ). Analizele chimice ale apelor de râu şi cele din pânza de apă freatică s-au executat după metodele standardizate în vigoare.
6
CAPITOLUL I
DESCRIEREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ŞI CLIMATICĂ A BAZINULUI
RÂULUI DÂMBOVNIC
I.1. Prezentare generală a bazinului hidrografic (BH) Dâmbovnic
Bazinul hidrografic reprezintă suprafaţa de pe care îşi adună apele un râu.
Dâmbovnicul împreună cu afluenţii săi formează unul dintre bazinele hidrografice ale judeţului
Argeş, având în vedere potenţialul alimentării cu apă a centrelor populate şi industriale, precum şi
irigarea terenurilor agricole.
BH Dâmbovnic este cuprins între următoarele coordonate geografice:
- altitudinea medie este de 184 mdM;
- altitudinea în amonte 315 dM;
- altitudinea în aval 78 mdM;
- panta de 2%.
Râul Dâmbovnic este situat în partea sudică a Municipiului Piteşti, în apropierea S.N.P.
Petrom, Bucureşti- sucursala ARPECHIM Piteşti.
Barajul este un baraj din umpluturi de pământ, cu secţiune omogenă. Secţiunea are formă de
trapez şi prezintă următoarele caracteristici:
• Înălţime maximă 7,50m
• Lungime coronament 420,00m
• Lăţime coronament 5,50m
• Coronament 275,00mdMN
• Pantă taluz amonte 1:3
• Pantă taluz aval 1:2,5
Coronamentul barajului este circulabil, pentru siguranţa utilajelor acesta a fost delimitat cu pivoţi
din beton. Coronamentul barajului prezintă denivelări, drumul este balastat.
Taluzul amonte este protejat cu plăci din beton hidrotehnic pe zona cuprinsă între descărcătorul de
suprafaţă şi încastrare în malul stâng al barajului, cu dimensiunile de: 2,0x 1,5x 0,15, aşezate pe un
strat de balast de 10cm grosime, sprijinite pe o grindă din beton simplu cu dimensiunile de 0,6x
7
0,9m. Zona cuprinsă între descărcătorul de ape mari şi malul drept nu este dreaptă, această zonă
fiind situată în mal plin, zonă care nu creează probleme de infiltraţie a apelor din baraj.
Nivelul hidrostatic în amplasament este la adâncimea de 1,3m.
Gradul de seismicitate conform STAS 111000/1-1993, se încadrează în macrozona de intensitate-
71, perioada de colţ Tc-1,5 sec, coeficientul de intensitate seismică Ks-0,20.
La data proiectării ( înainte de 1965 ) nu existau prevederi privind încadrarea lucrărilor din punct
de vedere seismic.
I.2. Hidrografie
Râul Dâmbovnic, afluent al râului Neajlov, cu un bazin hidrografic mai puţin conturat care să-
i asigure o curgere fluentă pe tot parcursul, îşi are originea în lacul Dâmbovnic, situat în partea
sudică a municipiului Piteşti, în apropierea S.N.P. PETROM Bucureşti-Sucursala ARPECHIM
Piteşti. Râul are o lungime de 129km, cea ce înseamnă parcurgerea teritorului a patru judeţe: Argeş,
Dâmboviţa, Teleorman şi Giurgiu.
Amenajarea râului Dâmbovnic este amplasată în judeţul Argeş între comunele Bradu, Oarja,
Ceauşeşti, Ştefăneşti, Burdeşti, Pârvu Roşu, la cca. 6km sud de ARPECHIM.
Râul Dâmbovnic are o lungime de 110 km, până la vărsarea în râul Neajlov (în secţiunea
barajului lungimea râului este de 11km, bazinul are o suprafaţă de 15km ).
Pe parcursul său, râul Dâmbovnic colectează apele a numeroşi afluenţi, astfel încât suprafaţa
bazinului hidrografic atinge 636km .
Cei mai importanţi afluenţi ai Dâmbovnicului sunt:
- Gliganu – cu o lungime de 17km şi un bazin de 39 km ;
- Negrişoara – cu o lungime de 22km şi un bazin de 50 km ;
- Jirovul – cu o lungime de 26km şi un bazin de 106 km ;
- Mozacu – cu o lungime de 33km şi un bazin de 95 km.
I.3. Delimitarea administrativă
Râul Dâmbovnic este afluent de stânga al râului Neajlovului, care la rândul lui este afluent
al râului Argeş. Este situat la contactul dintre Piemontul Getic şi Câmpia Înaltă a Piteştului.
Confluenţa cu râul Neajlov, se realizează între localităţile Bucşani şi Clejani, localităţi
situate în judeţul Giurgiu, în punctul numit Vadu Lat.
8
I.4. Relieful şi clima
BH Dâmbovnic se caracterizează prin cea mai de jos treaptă de relief de pe teritpriul judeţului
Argeş – Câmpia Înaltă a Piteştului (altitudine minimă 15 m). Relieful pe care îl străbate
Dâmbovnicul, este de tip câmpie, cu multiple tipuri de sol, de la cele puternic acide în Suseni, spre
cele slab acide în Rociu, ca la Uiesti.
În zona riverană, solul este de tip aluvionar în amonte, cu o textură nisipo-argiloasă, ca în aval
să fie luto-nisipoasă.
Faptul că Dâmbovnicul nu a fost un râu cu curgere continuă, având debite variabile în timp,
nu s-au dezvoltat toate elementele ce cracterizează cursurile de apă şi anume: în apropierea
combinatului, lunca este în formare, în timp ce în aval la confluenţa cu Neajlovul, lunca este bine
reprezentată, având toate elementele de evoluţie, vegetaţia dezvoltată având specificitatea ei.
În zona riverană, solul este de tip aluvionar în amonte, cu o textură nisipo-argiloasă, ca în aval
să fie luto-nisipoasă.
Faptul că Dâmbovnicul nu a fost un râu cu curgere continuă, având debite variabile în timp,
nu s-au dezvoltat toate elementele ce cracterizează cursurile de apă şi anume: în apropierea
combinatului, lunca este în formare, în timp ce în aval la confluenţa cu Neajlovul, lunca este bine
reprezentată, având toate elementele de evoluţie, vegetaţia dezvoltată, având specificitatea ei.
Din punct de vedere climatic, BH Dâmbovnic nu este expus producerii unor fenomene meteo
ieşite din comun, aflându-se situat într-o zonă cu climă temperat continentală, determinată în
principal de aerul maritim din vest, a circulaţiei mediteraniene şi a aerului continental din nord şi
est, mai umedă şi răcoroasă în zonele înalte şi influenţe continental excesive în partea de sud,
caracterizate prin temperaturi ridicate, cantităţi reduse de precipitaţii şi frecvente perioade de secetă.
Vegetaţia este reprezentată prin pajişti şi tufărişuri pitice alpine, păduri de conifere şi păduri
de foioase.
Solurile cele mai răspândite în zona barajului sunt:
- Strat vegetal 0,30-0,40m ;
- Strat de argilă cafenie roşcată 3,7-5,60m;
- Aluviuni grosiere 5,60-8,40m;
- Nisipuri gălbui 8,40-20m.
9
I.5. Precipitaţii şi temperaturi medii anuale
În BH Dâmbovnic temperatura medie a anului este de 9-7˚C, cu variaţii însemnate în cursul
anului, cât şi de la un an la altul. Timp de cinci luni ( mai-septembrie ), temperatura medie lunară
depaşeşte 15˚C şi numai două luni ( ianuarie-februarie ) valorile medii lunare sunt mai coborâte de
0˚C.
Un alt element important al climei, precipitaţiile au valori anuale de cca. 658mm (l/m ), cu
mare variabilitate de la un an la altul (354mm în anul 1992, faţă de 1099mm în anul 1997). În cursul
unui an lunile cele mai ploioase sunt mai, iunie şi iulie, cele mai sărace în precipitaţii sunt februarie
şi martie. Circulaţia vântului se produce cel mai adesea din nord-vest (26%), nord (51%), vest (12%)
şi est (11%); calmul atmosferic are o frecvenţă de 15%. Viteza medie anuală este de 2,6 m/s.
I.6. Secţiuni propuse pentru monitorizare
Pornind de la lacul Dâmbovnic şi până la vărsare în Neajlov, râul Dâmbovnic străbate mai
multe zone cu comunităţi umane, cu zone de extracţiei a petrolului cu foarte multe sonde, cu terenuri
cultivate, etc.
În acest context, problemele de poluare a sa sunt foarte complexe implicând o multitudine de
surse de poluare, rezultate din activităţile umane, desfăşurate de-a lungul cursului său şi care sunt
greu de separat de rezultatele activităţii industriei chimice şi petrochimice, a schelelor de foraj şi
extracţie, a complexelor de creştere a animalelor, etc.
În acest context, pentru monitorizarea calităţii apei, în vederea testării gradului de poluare, pe
parcursul râului au fost luate în studiu doar cinci localităţi şi anume: Suseni, Ştefan cel Mare, Graţia
şi Uieşti.
Detaliind caracteristicile generale ale râului Dâmbovnic, din punctele luate în studiu, rezultă
următoarele:
SUSENI
În acest punct, la începutul cercetărilor, în deceniul şapte Dâmbovnicul a avut un curs cu totul
limitat în timp şi era urmarea unor precipitaţii abundente ce cădeau în bazinul hidrografic.
Odată cu intrarea în funcţie a S.N.P. PETROM Bucureşti – Sucursala Arpechim Piteşti, debitul
este fluent şi cu oarecare constanţă.
Actualmente albia este îngustă, cu malurile înalte şi cu un debit mai mare, care creşte în
perioadele cu precipitaţii.
10
Elemnetele de evoluţie ale acestui curs de apă sunt slab reprezentate, pietrele şi nisipul lipsind
în totalitate.
ŞTEFAN CEL MARE
În acest punct-staţie, relieful este tipic de câmpie, râul croiindu-şi drumul în punctele sale cele
mai joase.
Lunca râului este de dimensiuni relativ mari, de ordinul a 30-40 m, în care predomină nisipul şi
materialul grosier, pe care vegetaţia s-a putut instala cu greu şi numai în anumite zone.
În condiţiile unor precipitaţii abundente se formează bălţi care persistă o anumită perioadă.
De aceea, în vecinătatea apei, vegetaţia este bine reprezentată, după care aceasta are un caracter
sporadic în luncă.
De remarcat este faptul că pe întreaga luncă a râului sunt instalate sonde, care la începutul
deceniului al IX-lea determinau apariţia frecventă a unor pelicule de ţiţei, precum şi sărăturarea
apelor râului.
GRAŢIA
Localitatea se găseşte în plină zonă de câmpie, Dâmbovnicul traversând comuna în cea mai
mare parte, având o albie de 30-40 m, unde predomină nisipul.
Cursul râului este extrem de solicitat din toate punctele de vedere, factorul uman având o
influenţă mare.
În zona cursului râului, vegetaţia, este tipică solurilor nisipoase, care deşi au o capacitate redusă
de reţinere a apei, îmbunătăţesc substanţial aprovizionarea cu apă, datorită infiltraţiilor din râu.
Pe malurile râului, vegetaţia este arborescentă, cu o mare diversitate de specii, care cresc şi se
dezvoltă normal.
Trebuie menţionat faptul că se face prezentă şi mare varietate de specii de arbuşti care nu
reprezintă simptoame de suferinţă.
În anumite zone ale luncii, localnicii cresc raţe şi gâşte, care găsesc condiţii optime, datorită
compoziţiei floristice bogate din zona limitrofă Dâmbovnicului.
UIEŞTI
Debitul râului este de mai mare decât al Dâmbovnicului, având o influenţă hotărâtoare asupra
dimensiunii albiei.
Elementele cursului de apă specifice sunt perfect conturate, aşa încât a fost posibilă instalarea
vegetaţiei tipice, cu zonarea clară de-a lungul luncii.
11
Vegetaţia spontană, bine reprezentată atât de specii ierboase, cât şi arborescente nu manifestă
simptome de suferinţă.
Malurile sunt mai înalte, dar textura este în principal nisipoasă. La inundaţiile din 1998, s-au
rupt bucăţi din mal, configuraţia terenului fiind schimbată. Dacă în deceniul opt, vegetaţia de pe
malul râului era uscată, la ora actuală ea a coborât până la râu, dezvoltându-se şi pe uliţele ce apar în
albia râului.
12
CAPITOLUL II
MODALITĂŢI SPECIFICE DEFINIRII CALITĂŢII APEI
Calitatea apelor naturale este determinată, în general, de totalitatea substanţelor minerale sau
organice, gazele dizolvate, particulele în suspensie şi organismele vii prezente. Din punct de vedere
al stării lor, impurităţile pot fi solide, lichide sau gazoase. Acestea pot fi dispersate în apă şi se pot
clasifica după dimensiunile particulelor dispersate în suspensii, coloizi şi soluţii. Majoritatea
substanţelor care se găsesc în apele naturale, într-o cantitate suficientă pentru a influenţa calitatea
lor, se pot clasifica conform tabelului II.1 .Desigur, o anumită apă nu poate conţine toate aceste
impurităţi concomitent, cu atât mai mult cu cât existenţa unora dintre acestea este incompatibilă cu
echilibrul chimic stabilit în apă. În afara acestor substanţe menţionate, în apele naturale se mai pt
găsi şi alte tipuri de impurităţi. Astfel, plumbul sau cuprul se pot întâlni în urma proceselor de tratare
a apelor sau datorită sistemului de transport precum şi din apele meteorice. Unele ape naturale
conţin seleniu sau arsen într-o cantitate suficientă ca să le afecteze calitatea. De asemenea, se poate
afirma că toate apele naturale conţin substanţe radioactive, în principal radium, dar numai în unele
cazuri de ape subterane, concentraţia acestora putând atinge valori periculos de mari. Alte surse
naturale conţin crom, cianuri, cloruri, acizi, alcalii, diferite metale sau poluanţi organici, toate aduse
în receptori de apele uzate provenite din industrie sau aglomeraţii urbane.
Substanţe întâlnite în apele naturale
Tabelul II.1.
Surse de apariţie
Suspensii Coloizi GazeSubstanţe
neionizate şi dipoli
Ioni pozitivicationi
Ioni negativi anioni
Din solul mineral şi roci
- nămol- nisip
- alte substanţe anorganice
- argilă
- SiO 2
- Fe O
- Al O
- MnO
CO - Ca
Mg
Na
K
Fe
Mn
Zn
HCO
Cl
SO
NO
CO
HSiO
H BO
HPO
H PO
OH
13
F
Din atmosferă - -
N
O
CO
SO
- H
HCO
SO
Din descompunerea
materiei organice
- sol organic- resturi organice
- materii vegetale organice- resturi organice
CO
NH
O
N
H S
CH
H
- materii vegetale colorate- resturi organice
Na
NH
H
Cl
HCO
NO
NO
OH
HS
Radicali organici
Organisme vii
- peşti- alge
- diatomee- organisme minuscule
- viruşi- bacterii
- alge- diatomee
- - - -
Calitatea apei se poate defini ca un ansamblu convenţional de caracteristici fizice, chimice,
biologice şi bacteriologice, exprimate valoric, care permit încadrarea probei într-o anumită
categorie, căpătând astfel însuşirea de a servi unui anumit scop. Pentru stabilirea calităţii apei, din
multitudinea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice care pot fi stabilite prin analize de laborator
, utilizându-se practic un număr limitat, considerate mai semnificative. Sistemul mondial de
supraveghere a mediului înconjurător prevede urmărirea calităţii apelor prin trei categorii de
parametrii:
- parametri de bază: temperatură, pH, conductivitate, oxigen dizolvat, colibacili;
- parametri indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuşi organo-halogenaţi
şi uleiuri minerale;
- parametri opţionali: carbon organic total (COT), consum biochimic de oxigen (CBO),
detergenţi anionici, metale grele, arsen, bor, sodiu, cianuri, uleiuri totale, streptococi.
Pentru precizarea caracteristicilor de calitate a apei se utilizează următoarea terminologie:
- criterii de calitate a apei – totalitatea indicatorilor de calitate a apei care se utilizează
pentru aprecierea acesteia în raport cu măsura în care satisface un anumit domeniu de
folosinţă sau pe baza cărora se poate elabora o decizie asupra gradului în care calitatea apei
corespunde cu necesităţile de protecţie a mediului înconjurător;
- indicatori de calitate ai apei – reprezentaţi de caracteristici nominalizate pentru o
determinare precisă a calităţii apelor;
14
- parametri de calitate ai apei – sunt valori şi exprimări numerice ale indicatorilor de
calitate a unei ape;
- valori standardizate ale calităţii apelor – reprezintă valori ale indicatorilor de calitate a
apelor care delimitează un domeniu convenţional de valori pentru o anumită folosinţă a apei.
Apele de suprafaţă provin din precipitaţiile atmosferice, din topirea zăpezilor şi din izvoare. Ele curg
sau staţionează la suprafaţa solului, conform înclinării acestuia. Compoziţia lor variază în funcţie de
carcteristicile bazinului hidrografic de alimentare, deci de natura rocilor terenurilor din care-şi adună
apele şi pe care le traversează. Ploile şi topirea zăpezilor produc modificări importante, deoarece
curgând la suprafaţa solului, spală şi antrenează microorganisme, pesticide, fertilizanţi pe care le
transportă în apă.
Clasificarea apelor după utilizări:
Luându-se în considerare toate utilizările, clasificarea apelor de suprafaţă se face în mai multe
categorii:
- categoria I – ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apă a populaţiei, ape care
sunt utilizate în industria alimentară care necesită apă potabilă, sau ape care servesc ca
locuri de îmbăiere şi ştranduri organizate;
- categoria II – ape care servesc pentru salubrizarea localităţilor, ape utilizate pentru sporturi
nautice sau apele utlizate pentru agrement, odihnă, recreere, reconfortarea organismului
uman;
- categoria III – ape utilizate pentru nevoi industriale, altele decât cele alimentare enumerate
mai sus, sua folosite în agriculutră pentru irigaţii.
Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa trebuie să le
îndeplinească la locul de utilizare. Bineînţeles că aceste norme sunt cu atât mai pretenţioase cu cât
categoria de utilizare este mai mică.
Conform STAS 4706-88, pentru fiecare din categorii se dau indicatori de calitate fizici, chimici,
microbiologici şi de eutrofizare care trebuie îndepliniţi de apele de suprafaţă, în funcţie de categoria
de calitate.
15
II.1. Clasele de calitate a apei
Calitatea apei este stabilită cu ajutorul unor indicatori specifici de poluare: concentraţia de
amoniu, azotaţi, azotiţi, substanţe organice, germeni patogeni, etc.
Sunt cinci clase de calitate, şi anume:
Clasa a V-a (zonă polisaprobă)
Această zonă este caracterizată prin prezenţa bacteriilor. Sunt prezente puţine specii de
organisme ca: flagelate, ciliate şi viermi oligocheţi şi larvele unor insecte. Indicatorii biologici
pentru acesată zonă fac parte îndeosebi dintre bacterii, protozoare, puţine rotifere şi puţine specii de
insecte.
În această zonă, apa este puternic impurificată până la foarte puternică impurificată.
Clasa a IV-a de calitate (zonă polisaprobă)
În această zonă sunt prezente puţine specii de organisme, mai ales bacterii, lipsesc diatomeele,
algele verzi. Dintre animale sunt prezente în număr redus rotiferele, viermii oligocheţi, unele larve
de insecte, iar în număr mare amibele şi mai ales ciliatele şi flagelatele. Ca tipuri de ape polisaprobe,
Liebmann citează apele uzate orăşeneşti, puţin diluate, braţele de râu care primesc deversări de ape
uzate cu conţinut de substanţe organice putrescibile şi mâl putred, partea superioară a biofiltrelor
etc.
Indicatorii biologici pentru această zonă fac parte îndeosebi dintre bacterii, protozoare, puţine
cianoficee, puţine rotifere, viermi tubificizi şi puţine specii de insecte.
Clasa a III-a de calitate (subzona α- mezosaprobă)
Această zonă este carcterizată, din punct de vedere chimic, prin continuarea proceselor de reducere
şi începerea oxidărilor. Cantitatea de materie organică în curs de descompunere este mai mică (CBO
este cuprins între 5 şi 10 mg/l, iar CCO între 5 şi 20 mg/l).
Ca urmare a dezvoltării în masă a fitoplanctonului, poate avea loc fenomenul de „înflorire” a apei,
ziua producându-se o suprasaturaţie în oxigen, iar noaptea un deficit.
În această zonă, apa este încă puternic impurificată. Din punct de vedere biologic sunt
caracteristice scăderea importanţei bacteriilor, ca organisme conducătoare, şi apariţia plantelor
clorofiliene – alge verzi, diatomee, care contribuie la aerarea apei.
16
Clasa a II-a de calitate (subzona β- mezosaprobă)
În această subzonă, procesul de epurare este foarte avansat, mineralizarea materiilor organice fiind
aproape de sfârşit. În apă se află azotiţi şi azotaţi, CBO este redus, oxigenul dizolvat se află în
cantitate mare şi nu scade sub 50% din saturaţie. Culoarea depozitelor de fund este galbenă-cenuşie.
Din punct de vedere biologic, această subzonă este caracterizată prin scăderea numărului de
germeni bacterieni sub 100.000/cm şi printr-o mare diversitate de plante şi animale. Numărul
speciilor creşte, iar al indivizilor este în general mai redus; numai rareori se poate produce
fenomenul de „înflorire” a apei.
O caracteristică generală a organismelor care populează subzona β- mezosaprobă este un grad mai
ridicat de sensibilitate faţă de scăderea concentraţiei de oxigen dizolvat, faţă de variaţiile pH-ului şi
în general faţă de subtanţele toxice care iau naştere în procesele de putrezire.
Din categoria apelor β- mezosaprobe fac parte majoritatea lacurilor mari şi a râurilor din zona de
şes.
Clasa I-a de calitate (zona oligosaprobă)
În această zonă, autoepurarea apei este practic terminată, substanţele organice fiind aproape
complet oxidate. Apa este limpede, bogată în azotaţi şi fosfaţi, iar cantităţile de oxigen dizolvat
corespund limitelor de saturaţie. Nămolul este de asemenea oxidat, având culoarea cenuşie. Mai pot
rămâne unele porţiuni pe fundul râului, unde încă se mai menţin caracterele β- mezosaprobe.
Din punct de vedere biologic, în această zonă numărul de germeni bacterieni scade sub 100/cm ,
astfel înât şi numărul organismelor bacterivore este mic.
În general, această zonă este populată cu organisme foarte sensibile faţă de scăderea concentraţiei de
oxigen dizolvat, de variaţiile pH-ului şi de prezenţa substanţelor toxice, îndeosebi a hidrogenului
sulfurat.
În această categorie de ape intră pâraiele din zona de munte şi lacurile alpine.
Biocenozele din zona oligosaprobă se caracterizează printr-un număr mare de specii, fiecare fiind
reprezentată însă prin puţini indivizi.
În apele curgătoare repezi se dezvoltă un perifiton alcătuit din Ulothrix zonata, Lemanea annulata,
Batrachospermum vagum. Dintre lamelibranhiate se află Dreissensia polymorpha şi Pisidium.
Foarte caracteristice sunt larvele efemeroptere (Rhithrogena, Ecdyonururs, Oligoneuria), plecoptere
17
(specii de Perla şi Taenyopterix) şi diferite specii de trichoptere (Setodes, Agapetus, Leptocerus,
Apatania şi Molanna).
Pe dosul pietrelor este caracteristic turbelariatul Planaria gonocephala.
Relaţiile unei specii cu poluarea au fost bazate pe următoarea clasificare:
- saprobionte, specii care se dezvoltă numai în apele puterni impurificate;
- saprofile, specii care trăiesc în general în ape impurificate, dar se întâlnesc şi în alte
asociaţii, adică specii care, în oarecare măsură, sunt indiferente:
- saproxene, organisme care se află în alţi biotopi decât în cei de ape impurificate, dar
câteodată se întâlnesc şi în mediu poluat;
- saprofobe, specii care nu trăiesc în ape impurificate.
Din totalul reţelei hidrografice a ţării, distribuţia pe categorii de ape este următoarea:
- 18% (19.700 km) se încadrează în categoria a IV-a de calitate, improprii pentru orice
utilizare;
- 12% se încadrează în categoria a III-a de calitate, care pot fi, cu mari cheltuieli, utilizabile;
- 30% se încadrează în categoria a II-a de calitate, care prin tratare, pot fi folosite şi ca surse
de apă potabilă.
Poluarea reţelei hidrografice a dus la dispariţia faunei pe segmente importante de râu, de
exemplu: Ialomiţa 48%, Olt 42%, Tisa 35%, Siret 31%, Argeş 22%, Mureş 22%, Vedea 23%, Prut
20%.
O gospodărire raţională a bazinelor acvatice implică normarea judicioasă a condiţiilor fizico-
chimice şi biologice, astfel încât să se asigure o calitate a apei corespunzătoare pentru diversele
folosinţe în economie şi din punct de vedere igienico-sanitar, estetic, recreativ etc. Această problemă
este însă dificilă, deoarece trebuie să aibe în autoepurare, şi anumite considerente de ordin
economic, juridic etc. În general, se normează principalii indicatori biologici (număr de germeni
saprofiţi, bacterii coliforme), fiziologici (gust, miros, culoare), fizici (temperatură, suspensii),
chimici (pH, reziduu fix, oxigen dizolvat, materii organice, exprimate în CBO şi CCO, şi diferiţi
compuşi chimici organici şi anorganici, toxici şi netoxici).
Dezvoltarea puternică şi anarhică a producţiei a dus la apariţia unor probleme grave, cum este
criză ecologică a apei. Aceasta nu poate fi eradicată decât prin efortul comun pentru asigurarea
calităţii vieţii în general.
18
19
II.2. Indicatori de calitate ai apei
Aşa cum s-a arătat deja, pentru caracterizarea calităţii apei şi gradului de poluare a unei ape se
utilizează indicatori de calitate. Aceştia se pot clasifica după natura lor şi după natura şi efectele pe
care le au asupra apei, după cum urmează:
A. Clasificare după natura indicatorilor de calitate:
- indicatori organoleptici (gust, miros);
- indicatori fizici (pH, conductivitate electrică, culoare, turbiditate);
- indicatori chimici;
- indicatori chimici toxici;
- indicatori radioactivi;
- indicatori bacteriologici;
- indicatori biologici.
B. Clasificare după natura şi efectul pe care îl au asupra apei:
- indicatori fizico-chimici generali:
- temperatura;
- pH;
- indicatorii regimului de oxigen:
- oxigen dizolvat (OD);
- consumul biochimic de oxigen (CBO );
- consumul chimic de oxigen (CCO şi CCO ).
- indicatorii gradului de mineralizare:
- reziduul fix;
- cloruri, sulfaţi;
- calciu, magneziu, sodiu, etc.
- indicatori fizico-chimici selectivi:
- carbon organic (COT);
- azot Kjeldhal şi azot total, fosfaţi;
- duritate, alcalinitate.
- indicatori fizico-chimici specifici (toxici):
- cianuri;
20
- fenoli;
- hidrocarburi aromatice mono şi polinucleare;
- detergenţi;
- metale grele (mercur, cadmiu, plumb, zinc, cobalt, fier, etc.);
- pesticide;
- arsen;
- uraniu natural;
- trihalometani.
- indicatori radioactivi:
- activitate globală α şi β;
- activitate specifică admisă a fiecărui radionuclid
- indicatori biologici, care reflectă gradul de saprobitate a apei, prin analiza speciilor de
oragnisme care populează mediul acvatic;
- indicatori bacteriologici, care măsoară nivelul de poluare bacteriană, în principal prin
determinarea numărului de bacterii coliforme totale şi de bacterii coliforme fecale.
Clasificarea indicatorilor de calitate ai apei, concentraţiile maxime admisibile pentru aceştia,
precum şi metodele standardizate pentru determinarea lor sunt prezentate în tabeleul II.2.
Indicatori de calitate ai apei
Tabelul II.2.
Indicatori organoleptici
Indicatori Valori admiseValori admise
excepţionalMetoda de analiză
Miros, grade 2 2 STAS 6324-61
Gust, grade 2 2 STAS 6324-61
Indicatori radioactiviActivitatea globală,
max.Valori admise
Valori admise excepţional
Metoda de analiză STAS
Bq / dm
- alfa 0,1 2,3 10447/1-83
-beta 0 50 10447/2-83
21
Indicatori fizici
Indicatori Valori admiseValori admise
excepţionalMetoda de analizat
STASConcentraţia ionilor de
hidrogen (pH), unităţi de pH6,5...7,4 max. 8,5 6325-75
Conductivitatea electrică μs/cm
1000 3000 7722-84
Culoare, grade 15 30 6322-61Turbiditate, grade sau unităţi de turbiditate de formazină
5 10 6323-88
Indicatori chimici generali
Indicatori Valori admiseValori admise
excepţionalMetoda de analiză
STASAluminiu (Al ), mg/dm 0,05 0,2 6326-90
Amoniac (NH ), mg/dm 3 0 0,5 6328-85
Azotiţi (NO ), mg/dm0 0,3 3048/2-90
Calciu (Ca ), mg/dm 100 180 3662-62
Clor rezidual în apa dezinfectată prin clorizare (Cl ),
mg/dm
- la consumator:- clor rezidual liber- clor rezidual total- la intrarea în reţea:- clor rezidual liber- clor rezidual total
0,10-0,250,10-0,28
0,500,55
--
-
6364-78
Cloruri (Cl ), mg/dm 250 400 3049-88
Compuşi fenolici distilabili, mg/dm 0,001 0,002 10266-87
Cupru (Cu ), mg/dm 3 , max. 0,05 0,1 3224-69
Detergenţi sintetici, anionici, mg/dm 0,2 0,5 7576-66
Duritate totală, grade germane 20 30 3026-76
Fier (Fe + Fe ), mg/dm 0,1 0,3 3086-68
Fosfaţi (PO ), mg/dm 0,1 0,5 3265-86
Magneziu (Mg ), mg/dm 50 80 6674-77
Mangan (Mn), mg/dm 0,05 0,3 3264-81
Oxigen dizolvat (O ), mg/dm 6 6 6536-87
Reziuduu fix, mg/dm , min
max.
100
800
30
1200 3638-76
Substanţe organice oxidabile, mg/dm 3002-85
22
- prin metoda cu KMnO , exprim. în:
- CCO (O )
- KMnO
- prin metoda cu K Cr O
- CCO (O ).
2,5
10
3
3,0
12
5
Sulfaţi (SO ), mg/dm 200 400 3069-87
Sulfuri şi hidrogen sulfurat, mg/dm 0 0,1 7510-66
Zinc (Zn ), mg/dm 5 7 6327-81
Indicatori chimici toxiciIndicatori Valori admise Metoda de analiză STAS
Amine aromatice, mg/dm 0 11139-78
Arsen (As ), mg/dm 0,05 7885-67
Azotaţi (NO ), mg/dm 45 3048/1-77
Cadmiu (Cd ), mg/dm 0,005 ISO 5961; 11184-77
Cianuri libere (CN ), mg/dm 3 0,01 10847-77
Crom (Cr ), mg/dm 0,05 7884-67
Fluor (F), mg/dm 1,2 6673-62Hidroc. policiclice aromatice, μg/dm 0,01
Mercur (Hg ), mg/dm 0,001 10267-89
Nichel (Ni ), mg/dm 0,1
Pesticide (insecticide, ierbicide), μg/dm
- fiecare componentă- suma tuturor componentelor 0,1
0,5
Plumb (Pb ), mg/dm 0,05 6362-85
Seleniu, mg/dm 0,01 12663-88
Trihalometani, mg/dm
- total
- cloroform (CHCl )
0,10,03
Uraniu natural, mg/dm 0,021 12130-82
Indicatori biologiciIndicatori Valori admise Metodă de analiză STAS
Volumul şestonului obţinut prin filtrare
prin fileu planctonic, cm /m :1-10
6329-90
Organisme animale, vegetale şi particule vizibile cu ochiul liber
lipsă
Organisme animale microscopice,
număr/dm20
Organisme care prin înmulţirea în masă, modifică propietăţile organoleptice sau
fizice ale apei /100 dm
Lipsă; se admit exemplare izolate în funcţie de specie
Organisme indicatoare de poluare LipsăOrganisme dăunătoare sănătăţii: ouă de
geohelminţi, chisturi de giardia, lipsă
23
protozoare intenstinale patogene
Există mai multe criterii de clasificare a compuşilor care definesc compoziţia chimică a apelor
naturale, după natura acestora, provenienţă, după efectul toxic şi metodele de analiză, prezentate în
tabelul II.3.
Criterii de calsificare a compoziţiei chimice a apelor naturale
Tabelul II.3.
Nr.crt. Criterii Exemplificări
1 Natura componenţilor chimici Gaze dizolvate, subst. anorganice, subst. organice
2 Forma sub care se găsesc în mediul acvatic
Solubilizat, suspensii, coloizi, emulsii, absorbiţi/adsorbiţi în sedimente şi/sau pe suspensii, bioacumulaţi de către biocenoze, sub formă liberă, complexaţi.
3 Provenienţă Naturale, antropică.
4 Efecte Indicatori de calitate, indicatori generali de poluare, indicatori specifici de poluare.
5 Proprietăţi Persistenţă, toxicitate, bioacumulare, efecte mutagene, teratogene, cancerigene.
6 După metodele de analiză Indicatori globali (COT, reziduul fix), indicatori selectivi (pesticide), specifici (HCN).
7 După rolul jucat în ecosisteme acvatice Regim de oxigen, salinitate, nutrienţi, capacitate de tamponare, metale grele, micropoluanţi organici.
Pornind de la această clasificare în continuare se vor prezenta principalele propietăţi organoleptice,
fizice şi chimice ale apelor naturale corelate cu compuşii chimic care determină aceste propietăţi şi
cu indicatorii de calitate ai apei specifici acestora.
Indicatori organoleptici
Culoarea reală a apelor se datorează substanţelor dizolvate în apă şi se determină în
comparaţie cu etaloane preparate în laborator. Culoarea apelor naturale şi a celor poluate poate fi o
culoare aparentă care se datorează suspensiilor solide uşor de filtrat prin depunere şi filtrare.
Mirosul apelor este clasificat în şase categorii, după intensitate: fără miros, cu miros
neperceptibil, cu miros perceptibil unui specialist, cu miros perceptibil unui consumator, cu miros
puternic şi cu miros foarte puternic.
Gustul se clasifică utilizându-se denumiri convenţionale, cum ar fi: Mb – ape cu gust mineral
bicarbonato-sodic; Mg – ape cu gust mineral magnezic; Mm – ape cu gust mineral metalic; Ms – ape
cu gust mineral sărat; Oh – ape cu gust organic pământos; Ov – ape cu gust organic vazos.
24
Indicatori fizici
Turbiditatea caracterizează gradul de netransparenţă a apei. Ea se datorează particulelor
solide sub formă de suspensii sau în stare coloidală, care nu sediementează în timp. O apă tulbure
este refuzată de consumator şi totodată prezintă şi un pericol epidemiologic deoarece particulele în
suspensie pot constitui un suport nutritiv pentru germeni. Determinarea turbidităţii se poate face
calitativ, semicantitativ şi cantitativ. Într-o definiţie generală se consideră că suspensiile totale
reprezintă ansamblul componentelor solide insolubile prezente într-o cantitate determinată de apă şi
care se pot separa prin metode de laborator (filtrare, centrifugare, sedimentare). Se exprimă
gravimetric în mg/l sau volumetric în ml/l. Valoarea suspensiilor totale este deosebit de importantă
pentru caracterizarea apelor naturale. În funcţie de dimensiuni şi greutate specifică, particulele se
separă sub formă de depuneri (sedimentabile) sau plutesc pe suprafaţa apei (plutitoare). Suspensiile
gravimetrice reprezintă totalitatea materiilor insolubile, care pot sedimenta, în mod natural într-o
anumită perioadă limitată de timp. Procentul pe care îl reprezintă suspensiile gravimetrice din
suspensiile totale este indicator care conduce la dimensionarea şi exploatarea desnisipatoarelor sau
predecantoarelor, instalaţii destinate reţinerii acestora. Suspensiile şi substanţele colidale din ape
reprezintă totalitatea substanţelor dispersate în apă, având diametrul particulelor între 1 şi 10μm.
Caracterizate prin propietăţi electrice de suprafaţă, prezintă un grad mare de stabilitate, care le face
practic nesedimentabile în mod natural.
Eliminarea substanţelor coloidale din apă a impus tratarea chimică cu reactivi de destabilizare în
vederea coagulării şi precipitării acestora.
Relaţia dintre substanţele în suspensie (proprietate gravimetrică) şi turbiditate (proprietate
optică) determină aşa-numitul „coeficient de fineţe” al suspensiilor. Pentru aceeaşi sursă de apă,
coeficientul de fineţe variază în limite bine determinate în cadrul unui ciclu hidrologic anual.
Indicele de colmatare reprezintă puterea colmatantă a unei ape şi are drept cauza toate
elementele din apă a căror dimensiuni permit reţinerea lor pe filtre.
Temperatura apei variază în funcţie de provenienţă şi de anotimp. Temperatura este un
factor important pentru viaţa acvatică. Creşterea temperaturii determinată de activităţi industriale
afectează proprietăţile fizico-chimice ale apei şi poate avea consecinţe grave asupra metabolismului
organismelor vii acvatice.
Proprietăţile fizico-chimice ale apei afectate de variaţia temperaturii sunt:
- densitatea şi vâscozitatea;
- tensiunea de vapori (evaporarea);
25
- solubilitatea unui gaz (oxigenul);
- viteza reacţiilor chimice şi biologice (diminuarea temperaturii va frâna reacţiile de oxidare
şi deci, va afecta capacitatea de autoepurare a apei).
Creşterea temperaturii va favoriza procesele de fermentare.
Radioactivitatea este proprietatea apei de a emite radiaţii permanente alfa, beta sau gama.
Conductivitatea apelor constituie unul dintre indicatorii cei mai utilizaţi în aprecierea
gradului de mineralizare a apelor cel puţin din următoarele considerente:
- măsurătorile de conductivitate (rezistivitate) a apei permit determinarea conţinutului total
de săruri dizolvate în apă;
- au avantajul diferenţierii dintre săruri anorganice şi organice (ponderal) pe baza
mobilităţilor ionice specifice;
- elimină erorile datorate transformării speciilor de carbonaţi/bicarbonaţi prin evaporare la
105˚C (conform metodologiei de determinare gravitaţională a reziduului fix, în cazul
bicarbonaţilor pierderile sunt de circa 30%).
Concentraţia ionilor de hidrogen
pH-ul constituie măsura concentraţiei în ioni H . Valoarea pH condiţionată de echilibrul fizico-
chimic şi pH poate deplasa spre elemente mai mult sau mai puţin toxice. Viaţa peştilor este
compatibilă dacă pH este inferior valorii de 6 şi dacă este superioară la 9.
pH-ul apelor naturale este cuprins între 6,5-8, abaterea de la aceste valori dând indicaţii asupra
poluării cu compuşi anorganici. pH-ul şi capacitatea de tamponare a acestuia constituie una din
propietăţile esenţiale ale apelor de suprafaţă şi subterane, pe această cale asigurându-se un grad de
suportabilitate natural faţă de imapctul cu acizi sau baze. Sărurile de Na , K , Ca şi Mg jucând
un rol esenţial în acest sens. De subliniat că această capacitate de tamponare a pH-ului este deosebit
de importantă nu numai pentru echilibrele din faza apoasă, dar şi pentru cele de la interfaţă cu
materiile în suspensie, respectiv cu sedimentele
Concentraţia ionilor de hidrogen din apă, reprezintă in factor important care determină capacitatea
de reactivitate a apei, agresivitatea acesteia, capacitatea apei de a constitui medii pentru dezvoltarea
diferitelor organisme etc.
Între valoarea pH-ului apei şi aciditatea sau alcalinitatea acesteia nu există o identitate. Creşterea
alcalinităţii sau acidităţii nu sunt însoţite şi de variaţii corespunzătoare ale pH-ului, datorită
capacităţii de tamponare de care dispun îndeosebi apele naturale. Principalul sistem tampon al
apleor naturale îl reprezintă sistemul acid carbonic dizolvat/carbonaţi, pentru care pH-ul apei are
26
valori cuprinse între 6,5-8,5. Ecotoxicitatea acizilor slabi este variabilă după cum el este sub forma
sa disociată sau moleculară.
Variaţia pH-ului antrenează solubilizarea metalelor grele. La pH < 6 echilibrul bicarbonat/gaz
carbonic este deplasat spre dioxidul de carbon. Poate exisat, de asemenea, o creştere a gazului
carbonic, care devine toxic pentru otrăviri plecând de la 100 mg/l.
La pH < 8 apar eliberări de amoniac molecular (mai toxic decât amoniacul ionic pentru care
mortalitatea pentru peşti este cuprinsă între 0,2 şi 2 mg/l). Protocolul pentru măsurarea pH-ului este
dat de normele franceze de T 90-006 şi T 90-008.
Indicatori chimici
A. Indicatori ai regimului de oxigen
Oxigenul reprezintă circa 35% din gazele dizolvate în apă (la presiune normală). Conţinutul în
oxigen dizolvat se exprimă în mg/l. El depinde de temperatură şi salinitatea apei, de presiunea
atmosferică şi de temperatura aerului. Deficitul în oxigen este evaluat prin conţinutul de materie
oxidabilă.
Oxigenul este un gaz solubil şi se află dizolvat în apă sub formă de molecule O , prezenţa
oxigenului în apă condiţionând existenţa marii majorităţi a organismelor acvatice. Toate apele care
se află în contact cu aerul atmosferic conţin oxigen dizolvat în timp ce apele subterane conţin foarte
puţin oxigen. Solubilitatea oxigenului în apă depinde de presiunea atmosferică, temperatura aerului,
temperatura şi salinitatea apei. În apele de suprafaţă, oxigenul joacă un rol fundamental în
menţinerea vieţii acvatice şi în auto-epurare.
Când temperatura creşte, solubilitatea oxigenului scade şi bacteriile mai numeroase consumă mai
mult oxigen, de unde micşorarea conţinutului de oxigen dizolvat. Variaţia conţinutului de oxigen în
funcţie de temperatură este prezentată în figura II.7.
Micşorarea oxigenului dizolvat se poate datora, de asemenea, prezenţei anumitor produse,
substanţe chimice care au un efect de creştere a nevoii de oxigen a peştilor. Aceştia sunt în pericol
(în absenţa oricărui produs chimic), dacă conţinutul în oxigen dizolvat este inferior valorii de 5 sau 6
mg/l.
Conţinutul în oxigen ale apei râurilor este rezultatul următoarelor acţiuni antagoniste:
- reabsorbţia oxigenului din atmosferă la suprafaţa apei prin difuzie lentă sau prin contact energic,
interfaţa apă-aer prezentând o importanţă deosebită în acest sens. Acest transfer este serios perturbat
de prezenţa poluanţilor, cum ar fi detergenţii şi hidrocarburile;
27
- fotosinteza, care poate asigura o importantă realimentare cu oxigen a apei, ajungându-se la
valori care pot depăşi saturaţia:
- consumul biochimic de oxigen pentru biodegradarea materiilor organice poluante.
Din această clasă de indicatori fac parte oxigenul dizolvat (OD), consumul chimic de oxigen
(CCO), consumul biochimic de oxigen (CBO) şi carbonul organic total (COT).
Oxigenul dizolvat (OD), cel mai important parametru de calitate ale apei din râuri şi lacuri
este conţinutul de oxigen dizolvat, deoarece oxigenul are o importanţă vitală pentru ecosistemele
acvatice. Astfel, conţinutul de oxigen din apele naturale trebuie să fie de cel puţin 2mg/l, în timp ce
în lacuri, în special în cele care funcţionează crescătorii de peşte, conţinutul de oxigen dizolvat
trebuie să fie de 8-15 mg/l.
Consumul biochimic de oxigen (CBO) reprezintă cantitatea de oxigen, în mg/l, necesară
pentru oxidarea substanţelor organice din ape, cu ajutorul bacteriilor. Mineralizarea biologică a
substanţelor organice este un proces complex, care în apele bogate în oxigen se produce în două
trepte. În prima treaptă se oxidează în special carbonul din substratul organic (faza de carbon), iar în
a doua fază se oxidează azotul (faza de nitrificare). Măsurarea consumului biochimic de oxigen timp
de 5 zile (CBO ) după norma franceză T90-103, corespunde consumului de oxigen a unei mase de
apă conservate la întuneric, într-un tub închis la 20˚c timp de 5 zile. Acest consum este proporţional
cu cantitatea de materie organică biologic oxidabilă conţinută în apă şi, deci, cu nivelul său de
poluare.
CBO este o parte din CCO:
O < CBO / CCO <1
O apă a cărui raport CBO /CCO este superior valorii de 0,3 este considerată ca fiind
biodegradabilă.
Norma românească pentru determinarea consumului biochimic de oxigen este reglementată prin
STAS 6560-82 şi stabileşte o metodă de determinare a consumului biochimic de oxigen, care dă
indicaţii asupra conţinutului aproximativ de substanţe organice, degradabile pe cale bioogică,
prezente în apă.
Determinarea consumului biochimic de oxigen trebuie efectuată imediat după prelevarea probei de
apă, în special dacă aceasta conţine microorganisme. Dacă proba de apă nu poate fi analizată imediat
după prelevare, ea trebuie păstrată la o temperatură de 0...4˚C dar pe o perioadă nu mai mult de 24 h.
Consumul biochimic de oxigen rezultă din diferenţa între concentraţiile oxigenului dizolvat în
proba supusă analizei la începutul şi la sfârşitul perioadei de incubare. Incubarea probelor de apă ca
28
atare, saturate în oxigen sau a probelor diluate în proporţii convenabile cu apă de diluţie saturată în
oxigen şi însămânţare (dacă este cazul), se realizează la temperatura de 20 1˚c şi la întuneric pe o
perioadă de 5 zile 6 ore. Concentraţia de oxigen din probele de apă iniţială şi cea de după perioada
de incubaţie de 5 zile se determină prin metode volumetrice iodometrice.
Consumul chimic de oxigen (CCO). Deoarece CBO necesită un timp de 5 zile pentru
determinare, pentru a depăşi acest neajuns se utilizează metode de oxidare chimică diferenţiate după
natura oxidantului şi a modului de reacţie. Se cunosc două tipuri de indicatori:
- CCO care reprezintă consumul chimic de oxigen prin oxidare cu KMnO în mediu de H SO .
Acest indicator se corelează cel mai bine cu CBO , cu observaţia că sunt oxidate în plus şi cca.30-
35% din substanţele organice nebiodegradabile.
- CCO care reprezintă consumul chimic de oxigen prin oxidare cu K Cr O în mediu acid. Acest
indicator determină în general 60-70% din substanţele organice, inclusiv cele nebiodegradabile.
Consumul chimic de oxigen (CCO) este cantitatea de oxigen (măsurată în mg) consumată într-un
litru de apă de către materialele oxidabile, sub acţiunea unui oxidant chimic energic.
Dozarea, măsurarea consumului chimic de oxigen după normele franceze, utilizează bicromatul de
potasiu ca oxidant chimic, în prezenţa unui catalizator (ionii de Ag ). Acest dozaj se face la 140-
150˚C pe durata a două ore.
Dozajul nu dă informaţii privind natura elementelor prezente şi nu poate fi falsificat funcţie de
conţinutul de clor (ionii de Cl ). Măsurarea CCO oate fi interferată semnificativ de prezenţa
clorurilor şi a agenţilor reducători anorganici, precum fierul (Fe-II), nitriţii, sulfurile.
Interferenţa clorurilor poate fi eliminată parţial (depinzând de concentraţia sa) cu ajutorul
sulfatului de mercur (Hg-II) la prelevarea probei.
Unii compuşi organici, precum hidrocarburile aromatice, nu se oxidează în complet. În acest caz,
CCO nu este reprezentativ pentru materia organică prezentă în probă.
Componenţii organici volatili sunt, de asemenea, parţial sau deloc dozaţi.
Norma românească de definire şi determinare a acestor parametrii este reglementată prin STAS
6954-82 privind determinarea consumului chimic de oxigen pentru ape de suprafaţă şi ape uzate.
Metoda românească este identică cu cea franceză şi se referă la ape impurificate ale căror CCO este
cuprins între 5-500 mg O /dm .
Norma de determinare a consumului chimic de oxigen pentru ape impurificate cu substanţe
oxidabile, în concentraţie de 4-25 mg O /l este prevăzută în STAS 9887-74 şi foloseşte ca oxidant o
29
soluţie de permanganat de potasiu în mediu acid sau în mediu alcalin în funcţie de conţinutul de ion
Cl din probă.
Permanganatul de potasiu neconsumat în urma oxidării se titrează cu soluţie de acid oxalic 1N.
Rezultatul determinării se exprimă în mg permanganat de potasiu la litru sau în mg O /l.
Consumul Total de Oxigen (CTO)
Consumul total de oxigen (CTO) este cantitatea de oxigen (exprimată în mg/l), necesară
combustiei totale în atmosferă oxidantă pentru un litru de probă supusă analizei.
În majoritatea cazurilor CTO şi CCO sunt foarte apropiate (chiar dacă proba conţine ioni precum
Cl ; SO ; NO ; NH ).
Materia oxidabilă menţionată mai sus este un ansamblu de materiale conţinute în efluentul poluant,
având putere reducătoare. Formula de calcul a parametrilor menţionaţi este:
M = Materie oxidabilă (mg O /l) = (CCO + 2CBO ) /3
Carbonul Total (CT), Carbonul Organic Total (COT) şi Carbonul Anorganic Total (CAT)
În norma franceză T 90-102 sunt propuse următoarele definiţii şi principii:
Carbon Total (CT)
Totalitatea carbonului prezent în materialele dizolvate şi în suspensie în apă.
Carbon Anorganic Total (CAT)
Totalitatea carbonului prezent în materialele anorganice dizolvate şi în suspensie în apă.
Oxidarea poate fi realizată prin combustie, prin reacţie chimică pe cale umedă , printr-o metodă de
oxidare potrivită, prin iradiere cu UV sau printr-un alt procedeu adecvat.
Dioxidul de carbon astfel format poate fi dozat direct sau după reducerea într-un compus ce poate fi
apoi dozat (de exemplu metanul).
Sunt propuse diferite tehnici analitice ca de exemplu: spectrometrie IR, dozare volumetrică,
conductibilitate termică, conductometrie, coulometrie, electrod specific pentru CO , ionizare în
flacără după metanizare, etc.
B. Săruri dizolvate
În apele naturale se află, în mod obişnuit, cationii şi anionii prezentaţi în tabelul II.4., ioni de care
depind cele mai importante caracteristici de calitate ale apei. În majoritatea cazurilor, sărurile aflate
în apele naturale sunt formate din următorii cationi Ca , Mg , Na , K şi anioni HCO , SO ,
Cl . Ceilalţi ioni se află în mod obişnuit în cantităţi nesemnificative, deşi câteodată influenţează
esenţial asupra proprietăţilor apei. Clorurile pot fi prezente în apă într-o concentraţie mare, datorită
30
solubilităţii lor ridicate; astfel, solubilitatea clorurii de sodiu sau a celei de calciu la temperatura de
25˚C este în jur de 26%, respectiv de 46%.
Principalii ioni din apele naturale
Tabelul II.4
CATIONI ANIONI
Denumire Formula Denumire Forumla
Hidrogen H Hidroxid OH
Sodiu Na Bicarbonat HCO
Potasiu K Clorură Cl
Amoniu NH Hidrosulfit HS
Calciu Ca Nitrit NO
Magneziu Mg Nitrat NO
Fier bivalent Fe Fluorură F
Fier trivalent Fe Sulfat SO
Bariu Ba Silicat SiO
Aluminiu Al Ortofosfat PO
În esenţă, se poate spune că apele naturale conţin elemente fundamentale şi elemente
caracteristice, dintre care 6 elemente fundamentale sunt cele care aparţin tuturor apelor naturale,
respectiv molecula de H CO şi ionii de HCO , CO 2 , H , OH , Ca , iar dintre elementele
caracteristice se pot cita ionii de SO , Cl , Mg , Na , K , etc. Aceste elemente pot fi prezente
sau nu îna pele naturale, într-o concentraţie mai mare sau mai mică, conferind apei un anumit
caracter.
A. Reziduul fix reprezintă totalitatea substanţelor dizolvate în apă, stabile după evaporare la 105˚C,
marea majoritate a acestora fiind de natură anorganică. Valoarea reziduului fix în diferite ape
naturale variază în funcţie de caracteristicile rocilor cu care apele vin în contact. Informativ se dau în
continuare, câteva valori ale reziduului fix al diferitelor categorii de ape:
Ape de suprafaţă 100 – 250 mg/l;Ape din pânza freactică 200 – 350 mg/l;Ape din pânza de mare adâncime 100 - 300 mg/l;
31
Ape de mare 20.000 – 22.000 mg/l;Ape din regiuni sărăturoase 1.100 – 5000 mg/l;Ape de ploaie 10 – 20 mg/l;Ape minerale potabile 1.000 – 3.000 mg/l. Conţinutul mineral al apelor naturale este strâns legat de factorii meteorologici şi
climatologici. Astfel, în perioadele cu precipitaţii sau în cele de topire a zăpezilor, apele curgătoare
îşi reduc mineralizarea, datorită diluării lor cu ape cu conţinut mineral foarte sărac. În aceste situaţii,
de exemplu, apele râului Dâmboviţa au o mineralizare de 100 – 120 mg/l, iar cele ale Argeşului de
80 – 100 mg/l. În perioada de iarnă, când apele de suprafaţă sunt alimentate în specail de izvoare
subterane, mineralizarea acestora este mai crescută fiind de 200 – 250 mg/l. Apele subterane şi mai
ales cele din pânze freatice de mare adâncime, se caracterizează printr-o mineralizare mai ridicată şi
în acelaşi timp mai puţin variabilă, datorită contactului cu straturile minerale în care staţionează.
D. Indicatori biogeni
Compuşi ai azotului. Amoniacul, nitriţii şi nitraţii constituie etape importante ale prezenţei
azotului în ciclul său biogeochimic din natură şi implicit din apă. Azotul este unul dintre elementele
principale pentru susţinerea vieţii, intervenind în diferite faze de existenţă a plantelor şi animalelor.
Formele sub care compuşii azotului în apă sunt azot molecular (N ), azot legat în diferite combinaţii
organice (azot organic), amoniac (NH ), azotiţi (NO ) şi azotaţi (NO ). Amoniacul constituie o
fază intermediară în ciclul biogeochimic al azotului. Azotul amoniacal decelat în cursurile de apă
poate proveni dintr-un mare număr de surse:
- din ploaie şi zăpadă, care pot conţine urme de amoniac ce variază între 0,1 – 2,0 mg/l;
- în apele de profunzime, curate din punct de vedere biologic şi organic, amoniacul poate
apare prin reducerea nitriţilor de către bacteriile autotrofe sau de către ioni feroşi conţinuţi;
- în apele de suprafaţă apar cantităţi mari de azot amoniacal prin degradarea proteinelor şi
materiilor organice azotoase din deşeurile vegetale şi animale conţinute în sol. Această
cantitate de azot amoniacal este în cea mai mare parte complexată de elementele aflate în
sol şi numai o mică cantitate ajunge în râuri;
- un număr mare de industrii (industria chimică, cocserie, fabrici de gheaţă, industria textilă
etc.) sunt la originea alimentării cu azot amoniacal a cursurilor de apă.
Prezenţa amoniacului în apele de alimentare este limitată de normele recomandate de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la cantităţi foarte mici (sub 0,05 mg/l) datorită efectelor nocive pe
care le poate avea asupra consumatorilor.
32
Nitriţii constituie o etapă importantă în metabolismul compuşilor azotului, ei intervenind în
ciclul biogeochimic al azotului ca fază intermediară între amoniac şi nitraţi. Prezenţa lor se datoreşte
fie oxidării bacteriene a amoniacului, fie reducerii nitraţilor.
Nitraţii constituie stadiul final de oxidare a azotului organic. Azotul din nitraţi, la fel ca şi cel
din nitriţi sau amoniac, constituie un elemant nutritiv pentru plante şi, alături de fosfor este folosit la
cultura intensivă în agricultură. Prezenţa nitraţilor în apele naturale se poate explica prin contactul
apei cu solul bazinului hidrografic.
Compuşi ai fosforului. Conţinutul de fosfaţi în apele naturale este relativ redus (0,5 – 5
mg/l). Dacă apele străbat terenuri bogate în humus în care fosfatul este legat în compuşi organici,
acestea se îmbogăţesc în fosfaţi. De asemenea, o pondere importantă revine poluării difuze din
agricultură datorată administrării de îngrăşăminte pe bază de azot şi fosfor. Fosfatul monocalcic
poate proveni în apă mai ales prin mineralizarea resturilor vegetale sau animale. Fosfatul
monocalcic este solubil în apă şi reprezintă o formă de fosfor asimilabil. Concentraţii mai mari de
0,5 mg/l P exprimat în PO în apele de suprafaţă determină eutrofizarea progresivă a lacurilor,
prin favorizarea dezvoltării algelor. Conţinuturi mai mari de fosfaţi în apele subterane sau de
suprafaţă pot să constituie un indiciu asupra poluării de origine animală, mai ales dacă se corelează
cu dezvoltarea faunei microbiene. Fosforul sub formă de combinaţii, poate fi prezent în apele de
suprafaţă, fie dizolvat, fie în suspensii sau sedimente.
E. Indicatori ai capacităţii de tamponare ai apei
Aciditatea apei se datoreşte prezenţei în ape a dioxidului de carbon liber, a acizilor minerali şi a
sărurilor de acizi tari sau baze slabe, a sărurilor de fier şi de aluminiu provenite de la exploatările
miniere sau din apele uzate industriale intrând în această din urmă categorie.
Aciditatea totală a unei ape exprimă atât aciditatea datorată acizilor minerali, cât şi cea datorată
dioxidului de carbon liber, în timp ce aciditatea minerală exprimă numai aciditatea datorată acizilor
minerali.
Diferenţierea acidităţii totale de aciditatea minerală se poate face, fie prin utilizarea
schimbătorilor de ioni, fie prin titrarea cu NaOH 0,1N până la puncte de echivalenţă diferite şi
anume până la pH= 4,5 pentru titrarea acidului mineral şi pH= 8,3 pentru titrarea acidităţii totale.
Alcalinitatea apei este condiţionată de prezenţa ionilor dicarbonat, carbonat, hidroxid şi, mai
rar, borat, silicat şi fosfat. Din punct de vedere valoric, alcalinitatea este concentraţia echivalentă a
bazei titrabile şi se măsoară la anumite puncte de echivalenţă date de soluţii indicator. Utilizarea
33
fenolftaleinei duce la determinarea alcalinităţii (p) a apei datorată hidroxidului şi carbonatului, iar
utilizarea indicatorului metiloranj duce la determinarea alcalinităţii (m), datorată dicarbonatului.
Valoarea alcalinităţii (p) şi (m) indică raportul existent între ionii de carbonat, dicarbonat şi
hidroxid în cadrul alcalinităţii totale, relaţiile dintre ele fiind prezentate în tabelul II.5.
.
Calculul relaţiilor de alcalinitate
Tabelul II.5
Valoarea alcalinităţii (p)
OH CO HCO
0 0 0 m
< m/2 0 2p m-2p
m/2 0 2p 0
>m/2 2p-m 2(m-p) 0
m m 0 0
m = alcalinitatea faţă de metiloranj în ml HCl 0,1 N
p = alcalinitatea faţă de fenolftaleină în ml HCl 0,i N
Duritatea apei a fost inclusă la capacitatea de tamponare a apei datorită ponderii carbonaţilor de
calciu şi magneziu în apele naturale. Se deosebesc următoarele tipuri de duritate:
- duritatea totală reprezintă totalitatea sărurilor de Ca şi Mg prezente în apă;
- duritatea temporară reprezintă conţinutul ionilor de Ca şi Mg legaţi de anionul HCO
, care prin fierberea apei se poate înlătura deoarece dicarbonaţii se descompun în CO şi
în carbonaţi care precipită;
- duritatea permanentă reprezintă diferenţa dintre duritatea totală şi duritatea temporară,
fiind atribuită ionilor de Ca şi Mg legaţi de anionii Cl , SO şi NO . Acest tip de
duritate rămâne în mod permanent în apă, chiar după fierbere.
În tabelul II.6. este prezentată o clasificare a apelor după duritatea lor.
Calsificarea apelor după duritatea lor
Tabelul II.6.
Unităţi de măsură
Clasa de duritate
1 2 3 4
34
mg/l 0 – 55 56 – 100 101 – 200 200 - 500
m val/l 0 – 1,1 1,1 – 2,0 2,0 – 4,0 4,0 - 10
Caracterizarea apei
Moale Slab dură Moderat dură Foarte dură
F. Indicatori biologici de calitate
Acestia sunt indicatori de calitate care respecta gradul de saprobitate a apei, prin analiza
speciilor de organisme care populeaza mediul acvatic.
Planctonul: reprezinta totalitatea organismelor care populeaza masa apei. Este constituit din
organisme vegetale (fitoplanctonul) şi organisme animale (zooplanctonul)
Bentosul: este constituit din totalitatea organismelor care trǎiesc pe fundul apelor libere, fie
fixate de substrat. Totalitatea comunitǎţilor algale ce poluleazǎ pietrele, malurile, obiectele
submerse constituie microfitobentosul.
Zoobentosul: reprezinta alǎturi de fauna piscicolǎ componenţa cea mai sensibila la impact
antropic, la nivelul apelor curgǎtoare. De aceea indexul saprob al marozoobentosului este un
indice determinant in aprecierea calitǎţii raurilor din punct de vedere bilologic.
II.3. Substanţe care influenţeazǎ calitatea apei
II.3.1. Substanţe organice
Substanţele organice de origine naturală sau artificială reprezintă şi pentru apă poluantul principal.
Organismele animale şi vegetale conţin substanţe organice, care după moartea lor, încep să se
descompună, devenind nocive şi periculoase.
Substanţele organice de origine animală, mai importante, sunt: ţiţeiul, taninii, lignina, hidraţii
de carbon, terpentinele, biotoxinele marine etc.
Ţiţeiul, ca de altfel şi produsele petroliere, este un poluant deosebit de puternic şi prezent uneori
în cantităţi mari, atât în apele de suprafaţă, cât şi subterane, de mare şi rareori, în apa potabilă. Dacă
ţiţeiul este adsorbit de particulele solide din apă, el continuă totuşi să se mişte şi este practic la
adăpostul unei noi descompuneri. Astfel, în sedimentele de pe fundul râurilor s-a găsit ţiţei a cărui
compoziţie şi toxicitate nu se schimbase de luni de zile. Ţiţeiul rămas la suprafaţa râului continuă să
se oxideze şi ca urmare compoziţia acestuia este în continuă schimbare. Ţiţeiul depus pe malurile
râurilor se oxidează în continuare, formând reziduuri gudrunoase care necesită timp îndelungat
pentru a se oxida integral.
35
Poluanţi organici artificiali din industria chimică organică chimică şi industria petrochimică
sunt: hidrocarburile (benzen, eter de petrol, acetonă, cloroform, esteri, sulfură de carbon, benzină
etc.), hidrocarburile halogenate, a căror folosire s-a accentuat foarte mult în industrie şi agricultură,
hidrocarburile clorurate, care stau la baza hidrocarburilor halogenate şi sunt denumite generic
pesticide (insecticide pentru distrugerea insectelor, rodenticide pentru şoareci, ierbicide pentru
ierburi etc.), detergenţi, acizii naftenici, hidrogenul sulfurat, hidrocarburile aromatice, vopsele de
anilină, alchil-aril-sulfonaţii etc.
II.3.2. Substanţe anorganice
Substanţele anorganice sunt frecvente în apele uzate industriale. Dintre acestea se menţionează, în
primul rînd, metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfatul de magneziu, fierul etc.
Substanţele în suspensie, organice şi anorganice, se găsesc atât în apele uzate orăşeneşti, cât şi în
cele industriale.
Subsatnţele toxice, de asemenea organice şi anorganice, se găsesc în apele uzate orăşeneşti şi
industriale. Pesticidele, sunt antrenate de precipitaţii şi ajung direct în apa de suprafaţă, subterană
sau a râurilor. Toxice sunt şi metalele grele, mercurul şi cianurile.
Substanţele radioactive, acestea ajung în apă, aer şi sol pe multiple căi, prejudiciind întreg mediul
înconjurător.
Substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată sunt deosebit de nocive.
Culoarea, este deseori o caracteristică a unor ape uzate care, evacuate în emisari, pot provoca
numeroase prejudicii apelor de toate tipurile.
Apele cu temperaturi ridicate de la termocentrale, reprezintă în sine poluantul principal al apelor
uzate cu temperaturi ridicate.
Microorganismele, reprezintă un pericol deosebit pentru sănătatea omului şi a tuturor
organismelor în general.
II.3.3. Impactul substanţelor organice asupra calitǎţii apei
Pierderile de ţiţei şi apele uzate cu conţinut de ţiţei ajunse în apă au un impact puternic asupra
acesteia. Astfel, datorită nemiscibilităţii cu apa, cea mai mare parte din ţiţei se ridică la suprafaţă şi
formează o peliculă uleioasă care opreşte difuzia aerului atmosferic, acţionând astfel pe cale directă,
mecanic, asupra florei şi faunei. Acoperirea organismelor cu un film gros de ţiţei care împiedică
respiraţia acestora, respectiv accesul aerului atmosferic în mediul acvatic, blochează aproape total
asimilaţia clorofiliană şi respiraţia organismelor.
Hidirocarburile din ţiţei acţionează bacteriostatic din cauza solubilităţii lor în apă. Multe
bacterii se adaptează în prezenţa hidrocarburilor şi le metabolizează. Hidrocarburile pătrund şi în
36
lanţurile alimentare dăunând pe acestă cale florei şi faunei şi în plus dovedind tendinţa de acumulare
în acestea, similar cu situaţia prezentă în cazul pesticidelor.
În unele zone, apa de zăcământ aduce la suprafaţă odată cu ţiţeiul şi un conţinu mare de sare.
Datorită sării şi durităţii crescute a apei de zăcământ, la evacuarea într-un emisar cu debit mic sunt
împiedicate aproape toate utilizările acestuia. Trebuie menţionat că un conţinut de cloruri de peste
200 mg/l face nefolosibilă apa potabilă, iar peste 400 mg/l pe cea pentru irigaţii. Din punct de vedere
al potabilităţii apelor de suprafaţă şi subterane, se menţionează influenţa deosebit de severă a
amestecurilor cu ţiţei sau cu produse petroliere. Astfel, chiar la diluţii de 1:1.000.000 dintre apa
potabilă şi cea impurificată cu ţiţei, apa rezultată nu este bună de băut.
Acizii naftenici, are un deosebit efect toxic asupra faunei şi florei. Acizii naftenici sunt
degradabili biologic. Concentraţia maximă admisă (CMA) de acizi naftenici în apa emisarilor este,
conform STAS 4706-88, de 0,3 mg/l.
Fenolii, apele uzate conţinând fenoli pot fi uşor epurate biologic, dacă concentraţia în fenoli nu
depăşeşte 200-250 mg/l. Inconvenientul principal al poluării cu fenoli este acela că în cazul
dezinfecţiei cu clor se formează clorfenoli, produşi greu oxidabili, cu gust neplăcut. De aceea, limita
fenolilor va rămâne sub 0,001 mg/l (conform STAS 4706-88).
Alchil-aril-sulfonaţii, au efecte toxice asupra faunei şi florei. La concentraţii de 0,3-0,4 mg/l
spuma formată de alchil-aril-sulfonaţi este stabilă şi împiedică aproape complet transferul
oxigenului în apa emisarului.
Detergenţii, împiedică autoepurarea emisarilor şi desfăşurarea normală a proceselor de epurare
din staţiile de epurare. Concentraţia admisă excepţional în apa potabilă cât şi în apele de suprafaţă
este de 0,5 mg/dm . Prezenţa detergenţilor în apele reziduale creează probleme deosebite în
exploatarea staţiilor de epurare.
Ceilalţi poluanţi: motorina, solvenţii organici etc., sunt prea bine cunoscuţi pentru a arăta efectele
lor nocive.
Pesticidele au o permanenţă în apă prelungită şi se acumulează în lanţul trofic. Pesticidele au
propietatea de a se acumula în organism, în special în ţesutul adipos, putând avea acţiune mutagenă
şi cancerigenă.
Concentraţia maximă admisă pentru toate pesticidele dintr-o clasă este de 0,5 mg/dm . În apele de
suprafaţă trebuie să lipsească pesticidele organofosforice, organometalice şi nitroderivaţii.
Concentraţia maximă admisă în apele de suprafaţă pentru pesticidele organoclorurate este de 0,0001
mg/dm , iar pentru ierbicide este de 0,001 mg/dm .
37
II.3.4. Impactul substanţelor chimice anorganice asupra calitǎţii apei
Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apei emisarului, iar unele dintre ele pot provoca
creşterea durităţii.
Clorurile peste anumite limite fac apa improprie pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială;
apele cu un conţinut mai mare de 400 mg/l de cloruri nu pot fi folosite nici pentru irigaţii, deoarece
prejudiciază calitatea solurilor.
Fluorul. Concentraţia maximă admisă pentru cele 5 categorii de calitate este de 0,5 mg/dm , cu
specificaţia că pentru apele de suprafaţă de categoria I utilizate la alimentarea centralizată cu apă
potabilă se admite max. 1,2 mg/dm . Fluoroza endemică este una din manifestările execesului de
fluor în apă. Această boală se manifestă prin alterarea dinţilor, modificări ale texturii oaselor, fapt ce
duce la poducerea de fracturi spontane.
Nitraţii s-au depistat în concentraţii peste limite normale, în apele de suprafaţă şi adâncime. STAS
1342-88 prevede concentraţia maximă admisă de azotaţi de 45 mg/m .
Metalele grele au o acţiune toxică asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp şi
procesele de autoepurare. Concentraţiile maxime admise după STAS 4706-88 pentru unele dintre
cele mai periculoase metale sunt: As – 0,01mg/dm , Cd – 0,003 mg/dm , Cr trivalent 0,5 mg/dm ,
Cr hexavalent 0,05 mg/dm , Cu – 0,05 mg/dm , Hg – 0,001 mg/dm , Mo – 0,05 mg/dm , Ni – 0,1
mg/dm , Pb – 0,05 mg/dm , Se – 0,01 mg/dm .
Poluarea cu arsen. Arsenul are acţiune toxică şi cancerigenă. Concentraţia maximă este de 0,05
mg/dm în apa potabilă, de 0,01 mg/dm în apelor de suprafaţă şi în apele folosite la irigaţii.
Poluarea cu cadmiu. Cadmiul este un toxic cumulativ pentru rinichi şi ficat şi conduce la
hipertensiune arterială. Concentraţia maximă admisă este de 0,05 mg/dm în apa potabilă, de 0,03
mg/dm în apele de suprafaţă.
Poluarea cu cobalt. Concentraţia maxim admisă este de 0,05 mg/dm atât în apa potabilă cât şi în
apele de suprafaţă.
Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor pe suprafaţa apei, provocând astfel
eutrofizarea apelor.
Hidrogenul sulfurat şi sulfurile, influenţează în mod negativ calitatea apei, prin consumul
oxigenului dizolvat din apa emisarului şi prin toxicitatea lui specifică. Este admisă o concentraţie de
0,1 mg/dm .
38
Substanţele în suspensie, organice şi anorganice, pot consuma oxigenul din apă. Dacă substanţele
în suspensie sunt de natură organică ele prin descompunere conduc la formarea de gaze mirositoare.
Substanţele în suspensie plutitoare, de exemplu, ţiţeiul, produsele petroliere, uleiurile, spuma
datorată de cele mai multe ori detergenţilor, produc prejudicii emisarului. Împiedică folosirea apei
pentru irigaţii şi agrement.
Substanţele toxice nu pot fi reţinute în staţiile de tratare a apei şi o parte din acestea ajung până în
sistemul digestiv uman.
Mercurul, este una din substanţele toxice, care a produs numeroase prejudicii. Prejudiciile
provocate de mercur se agravează prin concentrare în lanţurile metabolice ale faunei şi florei
acvatice, ajungând în final la om.
Acidul cianhidric şi cianurile, sunt considerate printre otrăvurile cele mai puternice. Poluarea
apelor cu aceşti poluanţi poate determina catastrofe ecologice deosebit de grave. Concentraţia
maximă admisă după standardele în vigoare este de 0,01 mg/l.
Substanţele radioactive. Evacuarea apelor uzate radioactive, provenite de la anumite surse de
poluare, radionuclizi, în apel de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite, datorită acţiunii
radiaţiilor asupra oragnismelor vii.
La noi în ţară, limita de avertizare pentru poluarea cu radionuclizi este de 1,85 Bq/l, iar limita de
avertizare, 3,7 Bq/l, pentru apele de suprafaţă (râuri, fluvii, lacuri), valorile înregistrate la punctele
de control sunt mult mai mici decât aceste limite.
Substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată, pot avea ca efect distrugerea florei şi
faunei, dar şi împiedicarea folosirii apei pentru agrement, la irigaţii, alimentării cu apă a diferitelor
instalaţii.
Microorganismele de orice fel ajunse în apa receptorilor, alterează calitatea apei.
Microorganismele provenite de la tăbăcării, abatoare, industria de prelucrare a unor produse
vegetale, sunt puternic vătămătoare, conţin Bacilus antracis şi produc infectarea emisarului,
facându-l inutilizabil.
Eutrofizarea apelor, impactul cel mai grav asupra mediului constă în reducerea posibilităţilor de
autoepurare, datorită scăderii concentraţiei în oxigen a apei. Degradarea substanţei organice din alge
se face la început aerob, iar pe parcurs se devine anaerob, cu degajare de hidrogen sulfurat, care
intoxică sedimentele şi apa .
CAPITOLUL III
SURSE ŞI FACTORI AI APEI
39
III.1. Surse de poluare a apelor
După definiţia dată de O.N.U., poluarea apei reprezintă modificarea în mod direct sau indirect a
compoziţiei normale a acesteia, ca urmare a activităţii umane, într-o astfel de măsură încât
împietează asupra tuturor folosinţelor la care apa putea servi în starea sa naturală. Deşi această
definiţie nu poate fi considerată completă, totuşi ea prezintă câteva caractere care circumscriu
noţiunea de poluare.
Potrivit definiţiei prevăzute de Legea apelor nr. 107/1996, poluarea constituie „orice alterare
fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv
depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o
fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care acestă folosire era posibilă înainte de a
interveni alterarea”.
Dintre cei trei factori de mediu – apă, aer, sol - apa este cea mai afectată de poluare, creând
numeroase probleme pentru păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii ei.
Principalele surse de poluare ale apelor de suprafaţă sunt următoarele:
- Apele uzate orăşeneşti, provenite din gospodării, restaurante, hoteluri şi în bună parte din
mica industrie reprezintă una din principalele surse de poluare;
- Apele uzate inudustriale, provin din apele folosite în procesul tehnologic industrial. Epurate
sau nu, ele constituie o sursă de poluare. O apă industrială uzată are, în principiu,
caracteristici asemănătoare cu substanţele chimice sau fizice utilizate în procesul
tehnologic;
- Apele uzate de la crescătoriile de animale şi păsări, au în mare măsură, caracteristici
asemănătoare cu ale apelor uzate orăşeneşti, poluanţii regăsindu-se aici sub forma
substanţelor organice şi a suspensiilor;
- Apele uzate de la campinguri, ape de agrement, terenuri de sport etc., sunt practic
asemănătoare apelor uzate orăşeneşti;
- Apele uzate rezultate în urma contactului precipitaţiilor cu diferite substanţe nocive. Apele
meteorice, după cum se ştie, la origine sunt nepoluante, însă, chiar în atmosferă, în contact
cu unele substanţe, pot genera aşa-numitele ploi acide (depuneri acide) pe sol; de asemenea,
în amestec cu anumite substanţe – reziduuri animale, pesticide, îngrăşăminte pentru
agricultură etc. – apele meteorice pot deveni foarte nocive;
40
- Apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. Navele pot evacua impurităţi
deosebit de nocive, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Navele pot polua
apele prin: evacuarea reziduurilor lichide şi solide provenite din activitatea personalului
navigant, a pasagerilor sau mărfurilor transportate, pierderile de combustibil, lubrifianţi,
substanţe nocive transportate, aşa-zisele ape de balast etc.;
- Apele uzate radioactive. Substanţele radioactive – radionuclizii, radioizotipii – sunt unele
dintre cele mai periculoase substanţe toxice. În general, toate substanţele radioactive sunt
obţinute pe cale artificială din minereu de aluminiu.
- Apele cu temperaturi ridicate, - constituie o sursă importantă de poluare. Acestea ajunse în
emisar, pot contribui uneori la ridicarea temperaturii apei emisarului peste limitele
standardizate; acesta este cazul, de exemplu, al apelor calde provenite de la centralele
termoelectrice;
- Apele uzate – scurgerile, rezultate în urma compostării reziduurilor menajere, descărcării
necontrolate a maşinilor de vidanjat, proceselor anaerobe din cimitirele umane şi animale
etc., ape antrenate de precipitaţii etc.;
- Eutrofizarea, reprezintă în ultimul timp o sursă de poluare destul de semnificativă.
Eutrofizarea este rezultatul introducerii unor mari cantităţi de nutrienţi în apă (fosfor şi
azot), ca urmare, în principal, a activităţilor umane. Eutrofizarea este prezentă în apele de
suprafaţă cu viteză mică de curgere şi în special, în apele stătătoare.
O altă clasificare a surselor care produc poluarea apelor de suprafaţă:
- surse de poluare concentrate sau organizate, reprezentate de apele uzate industriale, cu
descărcare continuă sau intermitentă, şi care au un anumit grad de epurare şi de apele uzate
orăşeneşti ce deversează continuu, după o prealabilă epurare;
- surse de poluare neorganizate, dispersate pe suprafaţa bazinului hidrografic al cursului de
apă, constituite din apele de precipitaţii sau şiroaie care spală suprafeţele localităţilor sau
drumurilor, depozitele de reziduuri, terenurile agricole pe care s-au aplicat îngrăşăminte sau
substanţe chimice de combatere a dăunătorilor etc.
III.2. Factorii care conduc la poluarea apei pot fi grupaţi în:
41
- factori demografici, reprezentaţi de numărul populaţiei dintr-o anumită zonă, observându-se
că poluarea este direct proporţională cu densitatea populaţiei;
- factori urbanistici, corespunzători dezvoltării aşezărilor umane, care utilizează cantităţi
mari de apă pe care le întorc în natură sub formă de ape uzate, intens impurificate;
- factori industriali, sau economici reprezentaţi de nivelul de dezvoltare economică şi cu
precădere industrială al unei regiuni în sensul creşterii poluării paralel cu creşterea
industrializării.
Monitorizarea calităţii apelor râului Dâmbovnic, ca principală componentă a mediului
înconjurător, a apărut ca o necesitate obiectivă, în condiţiile în care poluarea acestui râu este aproape
în totalitate atribuită unui singur agent economic care procesează industrial petrolul.
Cantităţile de apă deversate de industria petrochimică sunt destul de mari, cantitatea de afluent
fiind dependentă de producţia rafinăriilor.
Cantitatea şi structura chimică a apelor reziduale din industria petrochimică, este dependentă de
o serie de factori şi anume:
Natura materiei prelucrate.
Din acest punct de vedere prezintă importanţă deosebită ţiţeiurile bogate în sulf, precum şi
prezenţa diverşilor corpi străini ca nisip, argilă, săruri, etc.
Procesul tehnologic de prelucrare.
Cu cât gradul de prelucrare a petrolului este mai complet, cu atât rezultă o cantitate mai mare
de ape reziduale, raportate la unitatea de materie primă prelucrată.
Cantitatea şi calitatea apei utilizate în procesul industrial
De o deosebită importanţă în vederea prevenirii poluării apelor de suprafaţă (râuri, fluvii, lacuri),
ca de altfel şi a apelor subterane, aerului şi solului, este Sistemul Naţional Global de Monitoring al
Mediului. Datele furnizate de acesta ajută la luarea de măsuri corepunzătoare, în primul rând pentru
prevenirea poluării şi în al doliea rând pentru combaterea ei.
Măsurile de combatere a poluării apelor de suprafaţă (râuri, fluvii, lacuri) sunt înscrise în aşa-
numitele planuri de intervenţie. La baza acestor planuri stau datele şi analizele furnizate de
Monitoringul Naţional.
CAPITOLUL IV
42
METODE ŞI TEHNICI
IV.1. Metode de prelevarea a probelor
IV.1.1. Metode de prelevare a probelor fizico-chimice
Prelevarea de probe fizico-chimice s-a faăcut în stratul de suprafaţă, prin scufundarea în râu a
unui recipient cu gât latg (găleată etc.). Conţinutul se transversează în flaconul de prelevare sau se
pot scufunda direct în râu flacoanele de prelevare.
IV.1.2. Metode de prelevare a probelor biologice
Planctonul se poate recolta fie direct, luând probe din masa apei la 10-15cm sub oglinda apei, fie
cu ajutorul fileului planctonului în cazul apelor ce prezintă un plancton relativ sărac. Fileul
planctonic se foloseşte în cazul apelor ce prezintă un plancton relativ sărac şi este constituit dintr-o
ramă metalică,de formă circulară, de care este fixat un sac conic din sită de mătase, la vârful căruia
este ataşat un păhărel de plastic sau metal prevăzut cu o clemă sau robinet. Pentru reţinerea
organismelor de dimensiuni de 200, 100 şi 60 microni se utilizează site de mătase numerele 7, 15 şi
25. Proba planctonică se colectează prin scoaterea unui volum de apă într-un recipient cu capacitate
mare ( găleată ) şi ulterior, filtrarea lui prin fileul planctonic. Filtrarea se poate efectua la malul apei
sau în barcă, fileul fiind introdus parţial în apă pentru a evita presiuni mari pe sita şi pe organismelor
reţinute de ea. Filtrarea prin fileul planctonic se poate face direct, prin introducerea lui în apă şi
menţinerea în punct fix, un anumit interval de timp.
Pentru aprecierea cantitativă a fitoplanctonului se recoltează un litru de apă într-un bidon de
plastic. În cazurile în care fitoplanctonul este foarte sărac, recoltarea pentru prelevările din frontul de
suprafaţă se face prin filtrare cu ajutorul fileului planctonic, a 10-50-100 litri de apă. Pentru
evaluarea cantitativă şi calitativă a zooplanctonului, se filtrează prin fileul planctonic un anumit
volum de apă ( 10, 50, 100 litri ), de la suprafaţă, în funcţie de bogăţia apei în organisme. Volumul
de apă ( 10 litri ) îl colectăm într-o găleată.
Algele bentonice au ciclurile de viaţă sezoniere. Abundenţa şi diversitatea pot atinge
maximum în orice anotimp, în corelaţie cu specificul corpurilor de apă studiate. Debitele mari pot să
43
afecteze comunităţile de alge bentonice. Se recomandă ca perioada optimă pentru recoltarea algelor
bentonice să fie perioada când debitul este relativ stabil.
Pentru caracterizarea corespunzătoare a stării ecologice a râurilor şi a lacurilor este recomandat
să se preleveze cel puţin două probe pe an (vara,lunile mai-septembrie).
Pentru prelevarea probelor de alge bentonice se folosesc substraturi naturale sau artificiale.
Pentru acelaşi curs de apă, pentru cursuri de apă din aceeaşi categorie tipologică şi pentru
comparabilitatea rezultatelor trebuie să se recolteze probe de pe acelaşi tip de substrat.
De pe substraturile naturale se pot preleva probe calitative sau ( semi ) cantitative.
Cel mai comun procedeu de prelevare recomandă răzuirea substratului ( pietre, lemne sau alte
substraturi submerse ) cu ajutorul unei raclete. Dimensiunile racletei ( lamei ) trebuie să fie
cunoscute pentru recoltările cantitative.
De regulă, se răzuie pietre submerse, cu suprafaţa cât mai netedă şi uniformă. Se pot alege pietre
aflate la adâncime de aproximativ 25-30cm, care au stat sub apă cel puţin 14-21 zile, iar suprafaţa
răzuită va fi cuprinsă între 6-20cm . Suprafaţa răzită se va determina cu maximă precizie posibilă,
fiind egală ca mărime pentru toate secţiunile de control.
Extragerea pietrelor din apă se face cu maximă atenţie pentru a nu se deranja ( spăla ) algele,
astfel încât rezultatele să fie cât mai corecte.
În cazul probelor cantitative se sugerează alegerea pietrelor care prezintă o suprafaţă omogenă,
netedă şi o acoperire de 100%.
Pentru recoltările semicantitative şi calitative, se recoltează alge bentonice de pe suporturile
submerse dure tot prin răzuire ( cu racleta, lama, linguriţa, spatula etc. ) sau prin spălare, fără a se
ţine cont de dimensiunile suprafeţei investigate. Se recomandă ca mărimea probelor să fie
comparabilă.
De la suprafaţa sedimentelor fine recoltarea se poate face direct cu linguriţa, spatula, cu seringa
( tip Janet ) sau cu dispozitive tip carotă. Acestea sunt dispozitive cu piston, formate din tuburi
cilindrice care pătrund în masa de sediment. Pot fi închise cu dopuri opritoare, la partea superioară
sau la ambele capete. La partea inferioară pot fi prevăzute cu un cap tăietor de oţel. Dispozitivele
sunt fabricate din material plastic, transparente, pentru a permite vizualizarea carotei de sediment.
Dispozitivele tip carotă sunt mai dificil de procurat şi sunt costisitoare, astfel încât se recomandă,
totuşi, recoltarea directă a stratului superficial al sedimentelor cu ajutorul unei linguriţe sau al unei
spatule. Se poate recurge şi la draga apucătoare. Se poate preleva pătura superioară de circa 3mm a
sedimentului din proba dragată cu ajutorul unei spatule sau a unei linguriţe.
44
Prelevarea probelor de fitobentos de pe substraturi fine, mobila, este posibilă pentru evaluările
semicantitative şi calitative.
Manevrarea dispozitivelor de prelevare şi a probelor trebuie să se facă, cu mare atenţie pentru a
se evita pierderile de material biologic prin şiroire!
Este recomandabil ca, din aceeaşi staţie de prelevare să se recolteze de pe mai multe tipuri de
substrat, pentru a surprinde diversitatea comunităţilor de alge bentonice, ţinând cont de instrucţiunile
deja menţionate.
Se pot folosi diferite substraturi artificiale pentru recoltarea algelor bentonice. Unul dintre aceste
substraturi, accesibil şi mai des folosit, este o lamă standard de microscop, plană, cu dimensiuni de
25mm x 75mm. Se recomandă expunerea mai multor lame ( de regulă 5 ) în fiecare secţine studiată,
pentru a colecta suficient material biologic pentru determinările şi aprecierile dorite.
Prelevarea macrozoobentosului din apele curgătoare mai puţin adânci se desfăşoară astfel: se
plasează ciorpacul contra cursului de apă din albie, întorcând cu mâna pietrele care sunt situate în
amonte, în imediata vecinătate, în curent. Animalele astfel mutate sunt antrenate de curent în fileu.
Se examinează pietrele, se trag cu mâna toate animalele fixate de acestea şi se adugă în probă. Se
mişcă depozitele mai fine de la fund, pentru a disloca toate organismele. Recuperarea capturilor
poate fi facilitată prin spălarea unui colţ al fileului cu apă curentă şi agitarea uşoară a fileului,
pentru scurgere apei. Se întoarce apoi fileul pentru a permite transferul probei într-un recipient
conţinând apă, se trag cu penseta toate animalele fixate pe fileu şi se adaugă în probă.
Dacă apa este prea adâncă pentru a se efectua o relevare cu mâna, se poate practica prelevarea
probelor în poziţia cu piciorul. Ciorpacul se ţine vertical pa albia râului, în aval de picioare. Se
mişcă energic substratul, cu vârful sau tocul încălţămintei,materialele libere fiind prinse în fileu. Se
recomandă ca între prelevări fileul să se spele cu grijă. Pentru a reduce mărimea probei se poate
utiliza o sită mică cu aceeaşi mărime de ochiuri ca a ciorpacului, de asemenea pentru a reduce
încărcătura probei se pot elimina bucăţile de lemn, pietre, frunze şi alte resturi.
Prelevarea macrozoobentosului din apele curgătoare adânci s-a efectuat similare recoltărilor din
lacuri, folosind draga apucătoare Ponnar sau Ekman.
IV.2. Depozitarea, transportul şi conservarea probelor
45
Recipientele de prelevare se transportă în laborator închise ermetic, ferite de lumina şi căldura
excesivă. Pentru probele de alge bentonice s-au folosit recipienţi din sticlă sau plastic, cu gura largă,
de maximum 250-500ml. Probele se etichetează, iar pentru transport s-au folosit lăzi sau cutii
corespunzătoare.
Probele ce nu pot fi analizate în ziua recoltării se conservă sau se stabilizează conform metodelor
standardizate (ISO 5667-3). Pentru depozitare sub 24 ore, acestea se păstrează la rece, în jur de 4˚C,
iar pentru perioade mai lungi (o lună), este recomandată refrigerarea (- 20˚C). Înainte de a analiza se
are grijă ca proba să se dezgheţe în totalitate. Totuşi, prin refrigerare se pot pierde compuşi de
analizat prin precipitare sau absorbţie/adsorbţie. În situaţia analizării unei ape „înflorite” analizarea
probelor se va efectua în maximum 6 ore de la colectare, iar păstrarea lor se va face la temperatură
scăzută.
Probele se pot conserva prin adăugare de compuşi chimici, recipientele trebuie să fie corect
spălate şi uscate, şi clătite înainte de prelevare, cu apă de analizat.
Pentru fixarea fitoplanctonului se poate folosi o soluţie de formol 4%, însă datorită faptului că
organismele planctonice, la fixarea cu formol suferă o contracţie puternică, este recomandată soluţia
Lugol, care asigură cea mai bună conservare şi sedimentare.
Soluţia Lugol este formată din: 10g iod metalic, 20g iodură de potasiu, 200ml apă distilată şi 20g
acid acetic glacial, adăugat cu câteva zile înainte de utilizare. Soluţia se păstrează în sticle
picurătoare de culoare închisă şi se adaugă în probe în proporţie de 1:100
Conservarea probelor bentonice se face cu alcool etilic 70%, utilizare formolului nefiind
indicată, deoarece este cancerigen. Se adaugă alcool etilic peste ape în proporţie de 2/3.
IV.3. Metode şi tehnici de analiză şi prelucare a probelor
Scopul analizei apelor este acela de a stabili caractersiticile organoleptice, fizice, chimice,
biologice şi bactereologice, în raport cu condiţiile de calitate înscrise în standarde sau norme
specifice.
Este cunoscut faptul că în funcţie de folosinţă, apa trebuie să îndeplinească anumite cerinţe.
Cerinţele de calitate pentru apa potabilă sunt înscrise în STAS 1342 / 1991, iar cele pentru apele
reziduale, care sunt deversate în emisari, în ORD. 1149 / 2002. De asemenea sunt stabilte norme
46
pentru apele tehnologice industriale, apele de răcire şi încălzire, apele pentru spălare, apele utilizate
pentru irigaţii, apele minerale terapeutice etc.
Analiza apei presupune un ansamblu de tehnici specifice fizicii, chimiei, biologiei şi
microbiologiei. Caractersiticile de determinat se stabilesc în funcţie de scopul analizei. În anumite
cazuri sunt suficiente numai datele furnizate de analiza chimică (determinându-se doar numai
anumiţi componenţi), bacteriologică sau biologică. În alte cazuri este necesară o cercetare de
ansamblu a caracteristicilor apei, îndeosebi atunci când se cercetează noi surse dea apă, când se
întocmesc studii în vederea epurării apelor destinate alimentării cu apă a centrelor populate sau a
unor industrii care reclamă atât apă potabilă, cât şi apă industrială.
Ţinându-se seama de aceste considerente, rezultă că cercetarea în laborator a apei ar necesita în
principal trei categorii de analize, şi anume:
- analize complete – pentru determinarea ansamblului caracteristicilor apei;
- analize curente – pentru determinarea caracteristicilor principale, care ar condiţiona
folosinţa apei;
- analize speciale – pentru determinarea anumitor caracteristici care prezintă interes într-o
situaţie de moment sau care se referă la anumite aspecte privitoare la calitatea apei.
Metodele folosite pentru analiza apei variază în funcţie de natura caracteristicilor determinate, de
precizia necesră şi de dotarea laboratoarelor.
Analiza fizică presupune măsurarea unor caracteristici de temperatură, conductivitatea
electrică, densitatea, radioactivitatea alfa, beta şi gama a unor compuşi aflaţi în soluţie sau în
suspensie etc.
Analiza biologică presupune determinarea, concentrarea şi trierea organismelor care intră în
compoziţia zoo- şi fitoplanctonului, prin examen macro şi microscopic, precum şi prin examenul
depunerilor şi al nămolului de fund.
Analiza hidrobiologică constă în inventarierea microscopică a fito şi zooplanctonului, organisme
din masa apei, precum şi analiza organismelor bentonice (situate pe fundul apei) şi a perifitonului
(organisme fixate pe diferite suporturi), din probele de apă prelevate în secţiunea de control.
Stabilirea gradului de curăţenie sau poluare a unui râu sau lac se face prin compararea organismelor
existente cu tabele standard cuprinzând grupe faunistice şi numărul de unităţi sistematice de
organisme indicatoare de apă curată sau murdară.
Calitatea apei şi modificările datorate diverselor forme de poluare influneţează compoziţia
biocenozelor acvatice (tip şi număr de organisme), iar acestea pot reprezenta un mijloc de a
diagnostica calitatea apei.
47
Analiza microbiologică constă în cercetarea calitativă şi cantitativă a microorganismelor
(bacterii, ciuperci, actinomicete) prezente în apă, în identificarea microorganismelor prin metoda
cultivării lor pe medii speciale de cultură.
Analiza chimică constă în determinarea componenţilor prezenţi în mod natural în ape sau ca
urmarea a impurificării acestora. Se folosesc metode cum ar fi gravimetria, volumetria, colorimetria,
electrometria, metode radiochimice etc.
Analiza colorimetrică stabileşte concentraţia anumitor componenţi din apă, în funcţie d
intensitatea coloraţiei unei soluţii în care substanţa de analizat se găseşte sub formă de ioni sau
molecule colorate. Substanţa de analizat poate de cu cu unii recativi specifici, compuşi coloraţi.
Metodele electrochimice folosite în analiza apelor pot fi metode conductometrice,
potenţiometrice sau electrogravimetrice.
Metodele optice de analiză mai importante folosite în laboratoarele de analiza apelor, sunt
metode fotometrice, spectrofotometrice, turbidimetrice şi nefelometrice. Tot metode optice sunt şi
cele bazate pe refractometrie şi analiza spectrală.
Analiza cromotografică constă în separarea substanţelor dintr-un amestec, prin adsorbirea lor
selectivă de către medii poroase.
Ţinând seama de operaţiile pe care le necesită analiza apei, este necesară asigurarea aparaturii
pentru:
- cântăriri (balanţe analitice şi tehnici, greutăţi analitice);
- măsuri de volume(pipete, cilindri gradaţi, biurete, baloane cotate, eprubete gradate şi
simple);
- mărunţire, respectiv diviziune mecanică(mojare cu pistil);
- uscare şi calcinare(creuzete şi capsule de porţelan, exsicatoare, cleşti, trepiede, etuve,
cuptoare de calcinare, băi de apă, băi de nisip);
- dizolvare(pahare cilindrice sau conice de diferite capacităţi);
- evaporări;
- fitrări la persiune normală sau în vid;
precipitări.
IV.3.1. Analiza probelor fizico-chimice
Analiza probelor fizico-chimice
48
Pentru parametrii fizico-chimici propuşi spre analiză, probele ajunse în laborator au fost analizate
conform standardelor enumerate în tabel:
Nr. Crt. DOCUMENT DE REFERINTE PENTRU EFECTUAREA ANALIZELOR
INDICATORI DETERMINANTI
1 STAS 63224/1961 Temperatura apei2 SR ISO 10523/1997 pH3 STAS 6953/1981 Materii totale in suspensii4 SR EN 25813/2000 Oxigen dizolvat5 SR EN 25813/2000 Saturatia oxigenului dizolvat 6 SR ISO 5815/1989 Consumul biochimic de oxigen la 5 zile 7 SR EN ISO 8467/2001 CCO-Mn8 SR ISO 6060/1996 CCO-Cr9 SR ISO 7151-1/2001 Amoniu(N-NH4)10 SR ISO 6777/1996 Azotiti(N-NO2)11 SR ISO 7890-3/2000 Azotati(N-NO3)12 STAS 1006-4/1975 Ortofosfati13 STAS 9187/1984 Reziduu filtrabil la 105ºC14 SR ISO 9297/2001 Cloruri(Cl)15 STAS 8601/1970 Sulfati(SO4)16 SR ISO 7980/1997 Calciu(Ca)17 SR ISO 7980/1997 Magneziu(Mn)18 SR ISO 9964-3/1993 Sodiu(Na)19 SR ISO 9963-1-2/1997 Alcalinitate20 SR ISO 8245/1995 Bicarbonati21 STAS 3026/1976 Duritate totala22 SR ISO 13115/1996 Fier total(Fe)23 SR ISO 8662-2/1997 Mangan total24 SR ISO 9174/1998 Crom total25 STAS 7795/1980 Cupru26 STAS 8314/1987 Zinc27 SR ISO 7875-1-2/1996 Detergenti
IV.3.2. Analiza probelor biologice
IV.3.2.1. Analiza probelor de fitoplancton
Concentrarea probelor de fitoplancton
Probele planctonice se concentreaza prin şifonare, pentru a se obţine proba de analizat la
microscopul electronic se numără cu ajutorul unei celule sau lame de numărare a organizmelor
fitoplanctonice.
Numărarea organismelor fitoplanctonice
49
Pentru numărarea organismelor planctonice dispozitivul cel mai frecvent utilizat este lama
pentru măsurarea globulelor din sânge, de tip Bűrker- Tűrk. Această lamă prezintă o reţea de
pătrăţele ce însumează o suprafaţă de 9mm , înălţimea fiind de 0,1mm.
Pe reţeaua lamei se pune cu ajutorul unei pipete o picătură din proba de analizat, după
uniformizarea ei prin agitare; excesul de lichid care acoperă reţeaua se colecteză în şanţurile laterale
practicate în grosimea lamei. Culisând lama în câmpul microscopic da la stânga la dreapta şi de sus
în jos, se numără organsimele observate. La numărarea organismelor din fiecare pătrat se va ţine
seama de toate organsimele din interiorul lui şi de cele care vin în contact cu 2 linii ale perimetrului
său, ( de exemplu, cea superioară şi cea din dreapta ), fără să se ia în consideraţie cele de pe laturile
inferioare şi din stânga. Metoda de analiză precizează o eroare de cca.10% la numărare.
Calcularea densităţii şi biomasei fitoplanctonice
Pentru calcularea numărului de organisme pe unitatea de volum de apă analizată ( nr. Ex./ml )
se aplică relaţia:
X=
în care:
X – numărul de organisme intr-un ml probă iniţială;
a – numărul de organisme numărat pe lama de numărare.
A –raportul dintre numărul de ml de probă iniţială ( se notează cu N ) şi numărul de ml de probă
după concentrare ( se notează cu n ) respectiv:
A=
În care:
N – numărul de ml probă iniţială ( 300-500ml );
n – numărul de ml după concentrare ( ex. 5-10.20ml ).
Frecvenţa absolută a fitoplanctonului înregistrînd uneori valori ridicate, în vederea simplificării
prelucrării rezultatelor pentru caracterizări saprobiologice se pot folosi şi valori de frecvenţă relativă
( metoda Pantle- Buck ).
50
Pentru exprimarea gravimetrică a biomasei se utilizează volumul organismelor măsurate sau
apreciate, iar densitatea organismelor este egală cu unitatea.
IV.3.2.2. Analiza probelor de fitobentos
Numărarea organismelor fitobentonice
În cazul probelor semicantitative se numără organismele din probă şi valorile obţinute sunt
transformate în unităţi de frecvenţă. Se foloseşte o cameră de numărare pentru aprecierea densităţii
organismelor algale bentonice.
În cazul probelor cantitative, acestea sunt aduse toate la acelaşi volum ( de regulă, 10ml ).
Înainte de a începe numărarea algelor, se va avea în vedere ca diluarea probelor să se facă
diferenţiat, în funcţie de densitatea organismelor in probă.
Se vor număra algele de pe o suprafaţă de 200mm , ceea ce corespunde la 200 de pătrate din
celula Kolkwitz. Este recomandabil ca numărarea algelor să se facă de pe suprafaţa optimă ( cu
includerea tuturor speciilor algale din probă ), nu de pe suprafaţa cea mai mică.
Pentru a regăsi în probe un număr cât mai mare de specii bioindicatoare nu se recomandă
stabilirea unor volume de lucru foarte mari.
În cazul unor specii cu densitate ridicată se va calcula densitatea medie/unitatea de suprafaţă,
valoarea obţinută fiind înmulţită cu factorul corespunzător, funcţie de dispozitivul de numărare
folosit, astfel:
Densitate medie/l mm x 200 în cazul celulei Kolkwitz ( S=aprox. 380mm )
Pentru calcularea prezenţei algale în secţiunea de control analizată, se indică următoarea formulă:
d=f
în care:
d=densitatea,
f= densitatea determinată ( nr. exemplare găsite sau calculate/200mm ).
( S-a pornit de la premisa că gradul de acoperire cu alge bentonice este de 100% ).
IV.3.2.3. Analiza probelor de zoobentos
Numărarea organismelor zooplanctonice
51
Pentru numărarea organismelor zooplanctonice dintr-o probă de seston, recoltată din apa de râu,
care se concentrează prin filtrare, prin fileul planctonic, sunt utilizate camerele de numărare
Kolkwitz.
Procedeul de lucru constă în umplerea cu ajutorul unei pipete gradate a camerei de numărare cu
proba de analizat, după ce aceasta a fost omogenizată. Camera se acoperă cu lama, executând o
mişcare uşoară de translaţie. Se înregistrează toate organismele cuprinse în masa apei, în pelicula
superficială şi pe fundul celulei, prin mişcarea obiectivului microscopului în diverse planuri.
Calcurarea densităţii şi biomasei zooplanctonice
Numărul de organsime găsit în volumul de apă analizat se raportează la cantitatea iniţială de apă
luată în lucru utilizându-se relaţia:
x=
în care:
x – numărul de organisme într-un litru de apă ( probă iniţială );
a – numărul de organisme înregistrat în camera de numărare;
n- numărul de ml de probă după concentrare prin fileul planctonic ( 20ml );
N – numărul de litri trecut prin fileul planctonic ( 10L ).
Numărarea organismelor macrozoobentonice
După spălarea şi indepărtarea particulelor de sediment, materialul faunistic este supus trierii pe
grupe de organisme, cu ajutorul stereomicroscopului. Odată cu trierea materialului are loc şi
numărarea organismelor bentonice, determinându-se numărul total de organisme în corelaţie cu
suprafaţa substratului de pe care a fost recoltată proba ( nr. ex./m ).
Valorile de frecvenţă absolută a speciilor pot fi transformate în valori relative.
IV.3.3. Metoda Pantle – Buck- metodă de apreciere a calităţii apei din punct de vedere
biologic
Aprecierea calităţii apei are la bază metoda sistemului saprobiilor.
52
Autorii fac o clasificare a gradelor de impurificare a apelor după sistemul saprobiilor.
Indicatorilor biologici, pentru treptele respective din sistem, li se atribuie câte o valoare numerică (s)
corespunzătoare gradului de saprobitate:
• cei din zona oligosaprobă au s= 1
• cei din zona oligo- betamezosaprobă au s= 1,5
• cei din zona β – mezosaprobă au s= 2
• cei din zona beta-alfa mezosaprobă au s= 2,5
• cei din zona α – mezosaprobă au s= 3
• cei din zona alfa-mezo-polisaprobă au s= 3,5
• cei din zona polisaprobă au s= 4.
Se exprimă frecvenţa relativă a fiecărui taxon (specie, gen, clasă, etc.) procentual ( Rel.% ), pe baza
formulei:
Rel.%= x 100
unde:
p= densitatea fiecărui taxon (specii, etc.)
= suma densităţii taxonilor din probă (speciilor de exemplu)
Indicele saprob (S) se calculează după formula:
S= Σ (s x h ) / Σ (h)
Unde:
S= valoarea numerică caracteristică apartenenţei la zona saprobă
h= frecvenţa absolută a organismelor
s = valoarea numerică pentru fiecare taxon, corespunzătoare gradului de saprobitate
h = frecvenţa pentru fiecare taxon
i= taxon
Σ (s x h ) = suma produselor dinter valoarea numerică şi frecvenţa pentru fiecare taxon
Σ (h)= suma frecvenţelor absolute ale taxonilor identificaţi.
Această metodă se aplică deocamdată numai pentru apele curgătoare.
S poate lua valori în domeniul 1- 4.
Clasificarea gradelor de saprobitate a apei se face conform tabelului:
53
Valoarea indicelui saprob
Zona saprobă ImpurificareClasa de calitate
Starea ecologică
1,0-<1,5 Zona oligosaprobăImpurificare
absentăI Foarte bună
1,5-<1,8Zona oligo-beta-
mezosaprobăImpurificare slabă
1,8-<2,3 Zona beta-mezosaprobăImpurificare
moderatăII Bună
2,3-<2,7Zona beta-mezo-alfa-
mezosaprobă
Impurificare moderată până la
criticăIII Moderată(satisfăcătoare)
2,7-<3,2 Zona alfa-mezosaprobăIpurificare puternică
IV Proastă(nesatisfăcătoare)
3,2-<3,5 Zona alfa-polisaprobăImpurificare
puternică până la foarte puternică V Foarte proastă(degradată)
3,5-4,0 Zona polisaprobăImpurificare
foarte puternică
IV.3.4. Principalele aparate utilizate în analiza apei, folosind metode fizico-
chimice şi biologice
Colorimetrul Duboscq se bazează pe principiul egalizării intensităţii culorilor.
Fotocolorimetrul diferenţial foloseşte energia luminoasă care străbate un strat de lichid,
transformând-o în energie electrică cu ajutorul celulelor fotoelectrice, astfel încât măsurarea
intensităţii curentului produs de acestea indică de fapt intensitatea radiaţiei care străbate stratul de
lichid.
Nefelometrele se pot utiliza îndeosebi pentru determinarea turbidităţii apei.
Refractometrele se folosesc pentru stabilirea indicelui de refracţie al unor soluţii şi implicit în
stabilirea rapidă a concentraţiei soluţiilor în anumiţi compuşi.
Fotometrul Pulfrich este compus dintr-o sursă de lumină, suportul pentru cuve şi fotometrul
propiu-zis.
Spectrofotometrele sunt fotometre în care lumina albă este descompusă cu ajutorul
monocromatorului, fiind astfel selectat un fascicul de lumină practic monocromatică.
54
Fotometrul cu flacără măsoară intensitatea luminoasă a radiaţiilor unui spectru de flacără
(intensitatea este dependentă de numărul atomilor excitaţi, deci de concentraţia elementului supus
determinării).
Aparatele pentru detreminarea pH-ului sunt în general potenţiometrele.
Potenţiometrele măsoară diferenţa de potenţial care apare în soluţii, ca urmare a valenţei
diferite a unor ioni.
Conductometrul este utilizat în analiza apelor pentru determinarea mineralizării sau pentru
titrări conductometrice.
Polarograful eset un aparat similar potenţiometrului , având în afara pieselor componente ale
acestuia, un electrod picurător cu mercur (anod), un bec electric şi un tambur cu hârtie fotosensibilă.
Analizatoarele automate se folosesc îndeosebi în staţiile mari de tratare a apei sau în staţii de
epurare a apelor uzate, unde este necesară observarea continuă a desfăşurării proceselor, a
compoziţiei apelor supuse tratării şi a afluentului.
Blocul de control reprezintă recipientul în care se colectează apa ale cărei carcteristici
(variabile) urmează a se determina cu ajutorul blocului de măsurare (aparatul de măsură
corespunzător). Rezultatele sunt apoi transmise la blocul de înregistrare.
Apartura pentru determinările cromatografice permite separarea multor componente
chimice dintr-un amestec.
Cromatografia de reapartiţie realizează separarea acestor componente pe baza coeficientului
de repartiţie între două lichide parţial miscibile: o fază apoasă şi un amestec de dizolvanţi neapoşi.
În cromatografia descendentă sunt necesare: camera cromatografică, hârtia de filtru specială, cuva şi
dizolvantul de migrare.
Probele planctonice se pot analiza direct la microscop în cazul când într-o cameră de numărat se
întâlnesc cca. 10 organisme/litru câmp microscopic. În cazul unui conţinut abundent în organisme
sau în cazul înfloririi apelor, se procedează la diluarea probei, ţinând cont de volumul apei de diluţie
la calculul rezultatelor. În cazul unui conţinut sărac în organisme se procedează la concentrarea
probelor. Concentrarea probelor se face prin sedimentare, centrifugare, filtrarea cu filtre de
membrană.
Sedimentarea
55
Proba se agită manual pentru răspândirea uniformă a sestonului şi se pune la sedimentat în
eprubete gradate, timp de 24-48 de ore, după care se citeşte volumul sestonului din fiecare eprubetă.
Se face totalul sestonului de probă sedimentată, rezultatele exprimându-se în ml seston/litru apă.
Centrifugarea
După omogenizarea probei prin agitare, se repartizează în eprubete de centrifugă: după
echilibrare, se centrifughează 5-15 minute la 1.000-3.000 turaţii/minut (în funcţie de densitate).
După centrifugare, supernatantul se sifonează cu grijă pentru a nu antrena sestonul. Se notează atât
volumul de apă total al probei centrifugate, cât şi volumul sestonului. Se recomandă a se verifica
microscopic eşantionul din supernatant pentru a exclude eventualele organisme planctonice de
greutate specifică mai mică decât a apei.
Filtrarea prin filtre de membrană
Se aplică în cazul probelor care conţin organisme planctonice foarte mărunte, puţine şi care au
greutatea specifică mai mică decât cea a apei. Se folosesc membrane filtrante cu dimensiunea porilor
între 3-5μ.
Înainte de întrebuinţare se recomandă fierberea membranelor în apă distilată, de câte 3 ori, interval
de 5-7 minute, după fiecare fierbere schimbându-se apa, pentru îndepărtarea substanţelor de
impregnare. Timpul maxim de păstrare este de 3-4 zile, în apa în care au fost fierte. Filtrele de
membrană astfel pregătite, se ataşează în filtrul Zeitz cu capacitatea de 20-2000ml pe placa poroasă
şi rondele de filtru cantitativă. Filtrul Zeitz se montează la trompa de vid (vas Kitassato) în circuitul
dintre vasul Kitassato şi trompa de vid montată la robinet, se racordează un manometru pentru a se
putea controla presiunea aerului.
Volumul de apă ce urmează a fi filtrat se stabileşte de densitatea sestonului şi stratul de organisme
reţinut, pentru a nu îngreuna procesul filtrării sau colmatarea filtrului. Filtrarea trebuie să dureze
câteva minute pentru a nu deteriora organismele, ceea ce ar împieta la identificarea formelor. După
filtrare, membrana se ia cu ajutorul unei pense şi se spală în 10 ml apă distilată într-un vas.
Analiza biologică cuprinde determinarea volumului sestonului, identificarea triptonului,
determinarea cantitativă şi calitativă a organismelor. Deoarece în apa potabilă frecvenţa
organismelor biologice este relativ mică, probele se concentrează prin diferite metode:
- Metoda fileului planctonic – este cel mai des folosită. La 10 min. după deschiderea
robinetului se filtrează 100 l apă de reţea prin fileul planctonic numărul 25 cu dimensiunea
ochilor de 40-45μ. În timpul filtrării, fileul planctonic trebuie să stea cufundat într-un vas cu
56
apă pentru a crea o presiune mică în fileu, ceea ce permite o reţinere mai bună a
elementelor fine, iar organismele nu se vor strivi din cauza presiunii mari.
- Metoda filtrării prin filtru de membrană. Se montează membrana fiartă la un filtru Zeitz,
a cărei reţea metalică este acoperită cu hârtie de filtru calitativă. Filtrul Zeitz se montează la
balon Kitasato. Se filtrează 0,5-1,1 apă, la un vacum de 120mm Hg. După filtrare,
membrana se ia cu ajutorul unei pense efilate şi se spală cantitativ în apă distilată într-un
pahar Berzelius în funcţie de volumul sestonului obţinut.
- Filtrare prin filtru de nisip. Filtrul de nisip este format dintr-o pâlnie cilindrică de sticlă
prevăzut la partea inferioară cu un dop de cauciuc perforat, prin care trece un tub de sticlă
cu diametrul de 100mm. Tubul de sticlă este acoperit cu o sită care are dimensiunea
ochiurilor de cca. 100 miu, peste care se aşează un strat de 13 mm grosime de nisip uscat în
prealabil etuvă, la temperatură de 110˚C. Filtrarea se execută după metoda filtrării prin
filtru de membrană. După filtrare se scoate dopul de cauciuc. Nisipul care rămâne în filtru
se spală cu 10-15 cm apă distilată într-un pahat Berzelius. Se agită bine proba de nisip şi
se varsă repede supernatantul într-un alt pahar, apoi se repetă operaţia de spălare cu o
cantitate de apă în funcţie de sestonul acumulat.
- Metoda centrifugării directe. Se centrifughează 10-100 cm apă. Lichidul de deasupra se
îndepărtează prin sifonare, lăsându-se deasupra sedimentului apa necesară resuspendării
sestonului pentru analiza microscopică. Volumul sestonului se determină prin măsurarea
sedimentului obţinut printr-una din metodele de concentrare a probelor. Sestonul obţinut se
analizează în întregime sau parţial, în raport cu cantitatea de apă folosită la spălare. Analiza
calitativă se poate face în celule Kolkwitz şi cristalizoare cu diametrul de 5 cm la
steromicroscop. Se notează speciile identificate şi particulele abiotice, precum şi importanţa
sanitară pe care o prezintă: organisme dăunătoare sănătăţii, indicatori de impurificare,
organisme care prin înmulţirea în masă modifică caracterele organoleptice şi formează
depuneri, organisme care modifică caracterele organoleptice şi fizice, organisme care fac
parte din biocenoza potabilă a apei potabile.
57
CAPITOLUL V
POLUARE DÂMBOVNIC – AVARIA DE LA BARAJUL DIN LOCALITATE
SUSENI – FEBRUARIE 2007
Buletin de calitate a apelor. În cadrul acestuia sunt cuprinse şi analizele de calitate a apelor pe
râul Dâmbovnic înainte de accidentul din Februarie 2007. Pe baza analizelor efectuate în luna
ianuarie 2007, calitatea (cf. Ord. 161/2006) înregistrată este redată în tabelul următor:
Nr crt
Cursul de apa Sectiunea de control Clasa de calitate RO GM Nutri-
entiMetale Micro-
pol.GEN
1. ARGES CAPATANENI II I I I - II2. ARGES AV. L. ZIGONENI II I I I - II3. ARGES PITESTI III II I I - III4. ARGES CATEASCA III I I I - III5. ARGES AM. PRIZA CRIVINA I II II I II II6. ARGES AM. L. MORII Conform “Manualului de Operare”nu s-au efectuat
analize7. ARGES BUDESTI II II II II II II8. ARGES CLATESTI II II III - I III9. VALSAN AM.AC.VALSAN II I I I I II10. VALSAN BRADET I I I I I I11. VALSAN AM.CF. ARGES I I I I I I12. DOAMNEI BAHNA RUSULUI II II I I - II13. DOAMNEI DARMANESTI I I I I - I14. DOAMNEI CIUMESTI II I II I - II15. TARGULUI VOINA I I I I I I16. TARGULUI APA SARATA I I IV I - IV17. TARGULUI CLUCEREASA II I II I I II18. ARGESEL AM.PRIZA
PASTRAVARIEI I I I - I
19. ARGESEL MIOVENI II I II I - II20. BANESTI AM.BARASTI III I II I - III21. DAMBOVICIOARAIESIRE CHEI I I I I - I22. VALEA CHEII IESIRE CHEI I I I I I I23. POTOP GURA FOII I II I I - II24. DRAGHICI AM.DRAGHICI Conform “Manualului de Operare”nu s-au efectuat
analize25. VLADUT AM.CONFL.NEAJLOVConform “Manualului de Operare”nu s-au efectuat
analize26. NEAJLOV DJ 611-POD SAT
BROSTENIConform “Manualului de Operare”nu s-au efectuat analize
27. NEAJLOV VADU LAT I II II - I II28. NEAJLOV IEPURESTI I II III - I III29. DAMBOVNIC SUSENI IV II III I - IV
30. DAMBOVNIC UIESTI II II III - I III
58
Situatia principalelor surse de poluare :Nr crt
Unitatea Jud Receptor Activitate Indicatori depasiti c masurat/limita
Masuri
1. C.L. TOPO LOVENI-A.D.P.
AG CARCINOV Gospodarie comunala
CBO5=1,036 Au fost calculate penalitati cf.O.U.G.73/2005si O.M.798/2005 si urmeaza sa fie insusite de beneficiar
2.SN PETROM SA PETROSERVICE ROATA GIURGIU
GRDAMBOVNIC
Extractie titei
-
- Monitorizata o singura data pe luna conform „Manualului de operare al S. M. al lab. DAAV Pitesti
Calitatea apelor râului Dâmbovnic după accident
S.N.P. PETROM S.A. BUCURESTI Sucursala ARPECHIM PITESTI unul din cele mai mari
grupuri petrochimice din EUROPA -> tratarea apei uzate în flux continuu în statia de epurare
biologica la un debit mediu de 1000 - 1600 m3/h (eliminarea prin tratament biologic a cianurilor,
fenolilor, hidrocarburilor, precum si a altor impurificatori si derivati, substante poluante, greu sau
deloc degradabile prin alte metode);
Din sursele Administraţiei Naţionale “apele Române”, aflăm că în cursul dimineţii, 27.02.2007,
pe râul Dâmbovnic, afluent al raului Neajlov, în zona localităţii Suseni, judeţul Argeş, s-a înregistrat
o poluare cu material in suspensie si irizatii de produs petrolier.
În urma deplasării la faţa locului, s-a constatat ca fenomenul de poluare s-a produs ca urmare a
antrenării de material in suspensie, datorate manevrelor de golire a acumulării Suseni, de pe râul
Dâmbovnic, executate de deţinătorul acesteia, SC ARPECHIM - Pitesti .
59
Măsura de golire controlată a acumulării Suseni a început în cursul zilei de 26.02.2007, de către SC
ARPECHIM ,dupa ce a fost constatată avarierea vanetilor de lemn de la golirea de mijloc.
In urma evacuarii volumelor de apa pentru facilitarea interventiei la descarcatorul de mijloc,
cresterea nivelurilor (masurata la postul hidrometric Suseni – rau Dambovnic) a fost de cca 20 cm
fara sa genereze iesirea raului din albie. În zona localităţilor Negraşi (la 24 km aval de acumularea
Suseni) şi Slobozia (la 37 km aval de acumularea Suseni), apa râului Dâmbovnic prezintă doar o
turbiditate crescută, nefiind urme de produs petrolier. Nu sunt alimentari cu apa din sursa
Dambovnic.
Pentru limitarea efectelor produse de poluarea accidentală, Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de
Urgenţă Argeş (ISUJ) şi Garda de Mediu Argeş au luat următoarele măsuri:
- Au fost informate primăriile: Suseni, Rociu, Negraşi, Mozăceni, Slobozia, din judeţul Argeş;
Şelaru, judeţul Dâmboviţa, Graţia, judeţul Teleorman, precum şi primăriile din judeţul Giurgiu,
limitrofe râului Dâmbovnic;
- Reprezentanţii DAAV Piteşti au prelevat probe de ape, pentru analiza calitativă a apei;
Analiza fizico-chimică a apei râului Dâmbovnic după accidentul din 27.02.2007
Stabilirea categoriei de calitate în care s-a încadrat apa râului Dâmbovnic şi care include
indicatori de calitate sunt prezentate în tabelele din zilele de 27-28.02.2007.
În urma monitorizării calităţii apelor râului Dâmbovnic ca principală componentă a mediului
s-a dovedit a fi o necesitate obiectivă, în condiţiile în care poluarea acestui râu este atribuită aproape
în totalitate unui singur agent economic care procesează industrial petrolul.
CONCLUZII.
După accidentul din zilele 27-28.02.2007, DAAV monitorizează calitatea apei râului Dâmbovnic
permanent în judeţele : Argeş, Teleorman şi Giurgiu.
În acest context subliniez faptul că S.N.P. Petrom Bucureşti-Sucursala Arpechim Piteşti, nu este
singura sursă de poluare a râului Dâmbovnic, ci constituie doar o secvenţă, dar cea mai cunoscută şi
incriminată, a unui lanţ de factori poluanţi a acestuia (depozitarea de gunoaie, de resturi vegetale,
cadavre de animale, P.E.T.-uri, spălarea în râu a maşinilor, animalelor, obiectelor casnice, rufe, la
toate acestea folosindu-se detergenţi).
Acţiunile singulare, unilaterale, de depistare şi reducere a poluării mediului înconjurător din
partea numai a unor agenţi economici, deşi sunt absolut necesare, nu sunt şi suficiente.
De vastul conglomerat de probleme ce cuprinde arealul Dâmbovnicului, evoluţia mediului
înconjurător i se acordă astfel o maximă atenţie, chiar preferenţială.
60
Prelevare probe după accidentul din februarie 2007
Prelevare probe înainte de accidentul din februarie 2007
61
Imagine – râul Dâmbovnic dupî accidentul din februarie 2007
62
Dâm
bov
nic
-C
arto
jan
i
27.0
2.20
07
7.70
- III
V V - -
-
- - - -
- 18.8
0.05
8
0.07
5
- - - - - - -
Dâm
bov
nic
-p
od S
lob
ozia
27.0
2.20
07
7.72
V - I V I IV III
I I I I I
283.
2
- 0.01
35
0.08
2
0.12
1.55
0.19
<0.
0006
3 0.00
29
0.00
28
<0.
0019
0.08
1
Dâm
bov
nic
-p
od
Bu
ta
com
. Neg
raşi
27.0
2.20
07
7.74
V
- I V V V III
III
I II I II
472
- 0.01
62
0.10
0
0.21
2.61
0.19
0.00
32
0.05
4
0.02
1
<0.
019
0.10
75
Dâm
bov
nic
Su
sen
i
27.0
2.20
07
7.36
V - I V V - - - - - - -
708
- 0.00
54
25.2
0.31
- - - - - - -
Lim
ite
din
Ord
inu
l 161
/200
6
V
6.5
-8.5
>12
5
>50
0.05
0
>0.
050
0.20
0
>2
>1
>0.
005
>0.
250
>0.
100
>0.
050
>1
IV 125
50 0.05
0
0.05
0
0.20
0
2 1 0.00
5
0.25
0
0.10
0
0.05
0
1
III
50 20 0.05
0
0.02
0
0.20
0
1 0.3
0.00
2
0.10
0
0.05
0
0.02
5
0.50
0
II 25 10 0.05
0
0.00
5
0.20
0
0.5
0.1
0.00
1
0.05
0
0.03
0
0.01
0
0.20
0
I 10 5 0.05
0
0.00
1
0.20
0
0.3
0.05
0.00
05
0.02
5
0.02
0
0.00
5
0.10
0
Dâm
bov
nic
Su
sen
i
2006
7.7
IV III
I III
- II I I I I I I
101.
9
13.8
9
0 0.02
0
- 0.48
0
0.04
2
0.00
02
0.00
047
0.00
275
0.00
018
0.04
93
Dâm
bov
nic
Su
sen
i
2005
7.7
IV II I III
- III
II III
I I I I
70.9
8.53
0.02
4
0.01
9
- 0.80
0.05
6
0.00
18
0.00
19
0.00
47
0.00
44
0.05
83
Ind
icat
ori
(mg/
l)
pH
CC
O-C
r
CC
O-M
n
Cia
nuri
Fen
oli
Sub
st. E
xtr.
Fe
tota
l
Mn
tota
l
Cd
tota
l
Cr
tota
l
Cu
tota
l
Pb
tota
l
Zn
tota
l
PO
LU
AR
E D
ÂM
BO
VN
IC27
.02.
2007
63
64
Dâm
bov
nic
-p
od
Slo
boz
ia
28.0
2.20
07O
ra 5 -
V - I II - - -
III
I I I I
278.
4
-
0.01
76
<0.
002
- - -
0.00
18
0.00
72
0.00
57
<0.
0019
0.03
2
Dâm
bov
nic
-p
od
Bu
ta
com
. Neg
raşi
28.0
2.20
07O
ra 5 -
V
- I II - - -
7052
.8
-
0.01
96
0.00
2
- - -
Dâm
bov
nic
Su
sen
i
28.0
2.20
07O
ra 4
-
V - I V - - -
7331
.2
-
0.03
1
0.31 - - -
Lim
ite
din
Ord
inu
l 161
/200
6
V
6.5
-8.5
>12
5
>50
0.05
0
>0.
050
0.20
0
>2
>1
>0.
005
>0.
250
>0.
100
>0.
050
>1
IV 125
50 0.05
0
0.05
0
0.20
0
2 1 0.00
5
0.25
0
0.10
0
0.05
0
1
III
50 20 0.05
0
0.02
0
0.20
0
1 0.3
0.00
2
0.10
0
0.05
0
0.02
5
0.50
0
II 25 10 0.05
0
0.00
5
0.20
0
0.5
0.1
0.00
1
0.05
0
0.03
0
0.01
0
0.20
0
I 10 5 0.05
0
0.00
1
0.20
0
0.3
0.05
0.00
05
0.02
5
0.02
0
0.00
5
0.10
0
Dâm
bov
nic
Su
sen
i
2006
7.7
IV III
I III
- II I I I I I I
101.
9
13.8
9
0 0.02
0
- 0.48
0
0.04
2
0.00
02
0.00
047
0.00
275
0.00
018
0.04
93
Dâm
bov
nic
Su
sen
i
2005
7.7
IV II I III
- III
II III
I I I I
70.9
8.53
0.02
4
0.01
9
- 0.80
0.05
6
0.00
18
0.00
19
0.00
47
0.00
44
0.05
83
Ind
icat
ori
(mg/
l)
ph
CC
O-C
r
CC
O-M
n
Cia
nuri
Fen
oli
Sub
st. E
xtr.
Fe
tota
l
Mn
tota
l
Cd
tota
l
Cr
tota
l
Cu
tota
l
Pb
tota
l
Zn
tota
l
PO
LU
AR
E D
ÂM
BO
VN
IC28
.02.
2007
65
Evoluţia concentraţiei CCO-Cr de-a-lungul râului Dâmbovnic
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
8000
27.02.2007 ora 900 28.02.2007 ora 400
Suseni Pod Buta Pod Slobozia
Figura A
66
Evoluţia cianurilor de-a-lungul râului Dâmbovnic
0
0,01
0,02
0,03
0,04
0,05
0,06
0,07
27.02.2007 ora 900 28.02.2007 ora 1500
Suseni Pod Buta Pod Slobozia Cartojani
Figura B
67
Evoluţia fenolilor de-a-lungul râului Dâmbovnic
0
5
10
15
20
25
30
27.02.2007 ora 9,00 28.02.2007 ora 15,00
Suseni Pod Buta Pod Slobozia Cartojani
Figura C
68
CAPITOLUL VI
REZULTATE OBŢINUTE
VI.1. Indicatori biologici determinaţi
VI.1.1. Fitoplancton
În vederea analizei fitoplanctonului s-au efectuat 4 prelevări în anul 2005 (lunile: martie, iulie,
septembrie, noiembrie) şi 3 prelevări în anul 2006 (lunile: martie, iunie, august).
În secţiunea Suseni este de 21 numărul total al taxonilor fitoplanctonici este de 21, aceştia
aparţinând unor grupe diferite. Fitoplanctonul este dominat de alge aparţinînd grupei
Bacillariophyceae (Diatomeea) (18 taxoni), abundenţa relativă a acestora fiind cea mai ridicată pe
parcursul întregului an.
Densitatea medie fitoplanctonică are valoarea 186.500 ex/l, în anul 2005, iar în anul 2006 aceasta
este de 700.900 ex/l. Se observă că odată cu creşterea temperaturii apar şi specii aparţinând
cloropytelor şi cianophyceelor.
În toamna lui 2006 cea mai mare densitate fitoplanctonică se înregistrează, iar cea mai mare
diversitate specifică în august 2006.
Chlorophyceaele au o densitate medie anuală de 500 ex/l în 2005, o densitate medie anuală de
185.000 ex/l în 2006 şi o abundenţă mult mai scăzută comparativ cu diatomeele.
Mai sunt întâlnite: Cryptophyceae (Chroomonas sp.), Cianophyceae (Euglena viridis) şi
Euglenophyceae (Trachelomonas oblonga, Trachelomonas volvocinopsis).
Speciile întâlnite sunt predominant α-β-mezosaprobe spre α-mezosaprobe, indicatoare ale unor ape
moderat satisfăcătoare spre murdare.
Rezultatele analizei fitoplanctonului pentru această secţiune sunt przentate în tabelul 1.
În secţiunea Ştefan cel Mare, grupa predominantă este tot Diatomeea, cu o densitate medie anuală
de 410.000 ex/l şi cu cea mai mare abundenţă relativă.
În anul 2005, densitatea medie fitoplanctonică are valoarea 700.000 ex/l, iar în anul 2006, aceasta
este de 710.000 ex/l.
69
În lunile martie şi iulie 2005 întâlnim numai taxoni aparţinând Bacillariophytelor 5 în luna martie,
respectiv 8 în luna iulie.În luna septembrie întâlnim şi alte specii, specii care aparţin Clasei
Dinophyta (Peridinium cinctum), Cyanophyta (Anabaena solitaria). Numărul total de taxoni este de
15, iar aundenţa relativă este următoarea: 5,26% Cyanophyta, 73,68% Bacillariophyta, 5,26%
Dinophyta şi 15,78% Chlorophyta. În luna noiembrie întâlnim cea mai mare densitate
fitoplanctonică 2040000 ex/l. Cei15 taxoni aparţin la 2 clase Bacillariophyta (13)şi Euglenophyta(1).
În anul 2006 taxonii identificaţi aparţin claselor: Cyanophyta, Bacillariophtya, Criptophyta şi
Chlorophtya. Se observă o mai mare diversitate specifică în acest an.
În această secţiune predomină indicatorii β-mezosaprbi, indicatori de apă bună spre moderată.
Rezultatele analizei fitoplanctonului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 2.
În secţiunea Gratia, în mai 2005 s-au identificat doar 5 taxoni, 2 aparţinând cianophyceelor şi 3
diatomeelor. Abundenţa relativă este 40% Chyanophyceaa, 69% Diatomeea. Se observă că numărul
speciilor este scăzut, însă acestea au o densitate mare. Se observă că apare o specie indicatoare de
apă murdară, Anabaena constricta sp. polisaprobă. În luna august, diversitatea creşte, cei 8 taxoni
aparţinân pe lângă clasele amintite şi calselor Bacteriophyta (Zooglea ramigera) şi Clorophyta
(Scenedesmus acuminatus). (În septembrie scade densitatea şi diversitatea, se inversează ponderea
claselor: 50% Cloropyta şi 25% Diatomeea, 25% Chyanophyta. În luna noiembrie, cei 12 taxoni
aparţin la două clase, abundenţa relativă fiind 83,33% Diatomeea şi 16,66% Clorophyta).
Cea mai mare densitate o întâlnim luna martie- 1.995.000 ex/l., a anului 2006. Diversitatea cea mai
mare o întâlnim în luna august (12 taxoni). Tot în această lună apar 2 specii indicatoare de apă
murdară: Zooglea ramigera (Bacteria) şi Oscillatoria chlorina (Chyanophtya).
În această zonă predomină organismele α-mezosaprobe, indicând, de asemenea, o apă murdară.
În anul 2005 densitatea medie fitoplanctonică are valoarea 2.311.482 ex/l, iar în anul 2006
aceasta este de 2.013.403 ex/l. Rezultatele analizei fitoplanctonului pentru această secţiune sunt
prezentate în tabelul 3.
În secţiunea Uieşti, constatăm că în luna mai densitatea înregistrează valori mari – 2.080.000 ex/l,
diversitatea specifică este mică. Întâlnim şi o specie polisaprobă, indicatoare de apă murdară (cu
grad ridicat de impurificare). În luna august, specia indicatoare de apă impurificată este cianoficeul.
În aceeaşi lună, mai întâlnim cea mai mare diversitate specifică (23 taxoni). În luna noiembrie este
de aşteptat scăderea diversităţii (11 taxoni).
Fenomenul de înflorire din mai 2006 se datorează dezvoltării excesive a algei Cyclotella
meneghiniana (densitatea este foarte mare= 3.412.500 ex/l). În luna august apare bacteria Zooglea
70
ramigera, specie polisaprobă indicatoare de apă murdară. Tot în luna august constatăm apariţi a 2
specii α-mezosaprobe Euglena viridis şi Chlorella vulgaris.
Rezultatele analizei fitoplanctonului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 4.
FITOPLANCTONUL ÎN SECŢIUNEA SUSENI
Tabelul nr.1
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 4 citiri)
Densitate (ex/l)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :17.03.2005Bacillariophyta Synedra acus
β2 400
0
100%
4
Synedra ulnaβ 2,25
4500
4,5
Navicula graciliso-β
1 2000
1,5
Cymbella ventricosa
o1,25
2500
1,25
Navicula cryptocephala α
2 4000
6
Melosira granulataβ
2,5 5000
5
Diatoma vulgareβ 1,5
3000
3
Gyrosigma acuminatum β
13,0 1000
1
26000 3,5
DATA :15.07.2005CyanophytaOscillatoria brevis β 2 60000 16% 6 BacillariophytaDiatoma vulgare β 0.5 15000
84%
1 Navicula cryptocephala α 1,5
45000 4,5
Coconeis placentula o 0.5 15000 0,5 Synedra ulna β 0.5 15000 1 Neidium productum β-α 5,5 15000 1,5
165000 3,6DATA :23.09.2005Bacillariophyta Cocconeis placentula β 0.25 2125
72%
10,5 Nitzschia acicularis β 1,5 12750 3 Nitzschia holsatica β 0.75 6375 1,5 Nitzschia palea α 1 8500 3 Melosira granulata β 0.5 4250 1
71
Chlorophyta Chlorella sp. α 2 17000
28%
7 Scenedesmus quadricauda β
6,25 2125 0,5
53125 3,3DATA :17.11.2005Bacillariophyta Cymbella cistula β 0.5 22500
100%
2 Navicula cryptocephala α
0.5 22500 3
Diatoma vulgare β 7,5 337500 2 Gomphonema olivaceum β
1 45000 2
Nitzschia acicularis β 0.5 22500 2 Nitzschia dissipata o-β 0.5 22500 1,5 Nitzschia palea α 2,5 112500 3 Synedra ulna β 2 90000 2
675000 2,17
DATA :19.03.2006BacillariophytaSynedra ulna β 0.25 22500
91%
2 Navicula lanceolata - 3.75 337500 -
Navicula digitoradiata - 1,75 157500 - Gomphonema olivaceum β
0.5 45000 2
Nitzschia palea α 0.25 22500 3 Diatoma hiemale o 0.5 45000 1 Melosira varians β 0.25 22500 2 Synedra acus β 0.25 22500 2 Cymbella affinis o-β 0.25 22500 1,5 Melosira granulata β 0.75 67500 2 ChlorophytaChlamydomonas simplex β
0.25 225009%
2
787500 3,2DATA :20.06.2006BacillariophytaAsterionella formosa o-β 2,5 250000
44%
1,5 Gomphonema olivaceum β
0.25 25000 2
Nitzschia gracilis β 0.25 25000 2 Nitzschia palea α 1 100000 3 Cryptophyta Cryptomonas ovata α 0.75 75000
22%
3 Cryptomonas pyrenoidifera β
1 150000 2
Euglenophyta
72
Trachelomonas oblonga β
0.25 2500011%
2
Chlorophyta Chlamydomonas debaryana β-α
1 100000
22%
2,5
Chlorella vulgaris α 0.75 75000 3,5
7,75 825000 3,52
DATA :11.08.2006Bacillariophyta Achnanthes minutissima o-β
0.75 51000
66,66%
1,5
Cyclotella meneghiniana β-α
0.25 17000 2,5
Navicula cincta β-α 0.5 34000 2,5 Cymbella ventricosa β 0.5 34000 2 Gomphonema olivaceum β
0.5 34000 2
Gyrosigma acuminatum β
0.25 17000 2
Gyrosigma scaploides
0.25 17000 -
Melosira granulata β 2,75 187000 2 Nitzschia dissipata o-β 0.5 34000 1,5 Nitzschia gracilis β 0.25 17000 2 Nitzschia palea α 1,25 85000 3 Stauroneis anceps β 0.5 34000 2 Cryptophyta Chroomonas acuta β 3,5 238000
11,11%
2 Cryptomonas ovata α 0.25 17000 3 Euglenophyta Trachelomonas volvocinopsis β
0.75 510005,55%
2
Chlorophyta Ankyra ancora - 0.5 34000
16,66%
- Carteria gyorffyi - 3,5 238000 - Hyaloraphidium contortum
- 0.5 34000 -
1173000 2,21
VI.1.2. Fitobentos
FITOPLANCTONUL IN SECŢIUNEA ŞTEFAN CEL MARE
73
Tabelul nr. 2
74
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 4 citiri)
Densitate (ex/l)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA:07.03.2005Bacillariophyta Synedra ulna β 0.5 5000
100%
2 Frustulia romboides o
0.5 10000 1
Navicula gracilis o-β 0.5 5000 1,5 Navicula cryptocephala α
1 5000 3
Nitzschia acicularis α
0.5 5000 3
25000 3,2DATA:15.07.2005BacilariophytaCymbella lanceolata β
0.5 12500
2
Diatoma vulgare β 0.5 12500 2 Diatoma elongatum o-β
2 50000
100%
1,5
Gomphonema olivaceum β
0.5 12500 2
Synedra ulna β 0.5 12500 2 Melosira granulata β
1,5 37500 2
Navicula cryptocephala α
1,5 37500 3
Synedra acus β 0.5 12500 2 187500 3,34DATA:8.09.2005CyanophytaMicrocystis aeruginosa
sp. gasita in calitativ 5,26%
Bacillariophyta Cyclotella meneghiniana β-α
0.25 1875 73,68% 2,5
Diatoma vulgare β 0.25 1875 2 Asterionella formosa
Calitativ
Gyrosigma atenuatum
calitativ
Melosira varians β 0.5 3750 2 Nitzschia palea Calitativ Navicula radiosa Calitativ Nitzschia acicularis α
1 7500 3
Nitzschia holsatica
- 1,5 11250 -
75
Stauroneis anceps β
0.75 5625 2
Melosira granulata β
0.75 5625 2
Nitzschia sigmoidea
Calitativ
Synedra acus β 0.25 1875 2 Synedra ulna β 0.5 3750 2 Dinophyta Peridinium cinctum
Calitativ 5,26%
ChlorophytaScenedesmus quadricauda
Calitativ
15,78%
Pediastrum chlatratum
Calitativ
Scenedesmus acuminatus
Calitativ
43125 3DATA:17.11.2005Bacillariophyta Amphora veneta - 2,5 75000
92,86%
- Cymbella helvetica
- 1 30000 -
Cocconeis placentula o-β
2 15000 1,5
Cymbella tumida - 4,5 135000 - Diatoma vulgare - 8,5 255000 - Nitzschia acicularis β
2,5 75000 2
Navicula cryptocephala α
15 45000 3
Navicula gregaria β 1,5 45000 2 Navicula radiosa o-β 0.5 15000 1,5 Nitzschia palea α 24 720000 3 Nitzschia recta - 10,5 315000 - Gomphonema olivaceum β
7 210000 2
Synedra ulna β 3 90000 2 Chlorophyta Euglena viridis α-p 0.5 15000 7,14% 3,5 2040000 2,40DATA:23.03.2006BacillariophytaAmphora veneta - 2,75 242000 81% - Gomphonema olivaceum β 5,75
506000 2
Synedra ulna β 0,5 44000 2 Melosira granulata
β 2 176000 2
76
Hantzschia amphioxys α 0,25
22000 3
Melosira varians β 0,25 22000 2 Navicula digitoradiata
3
264000 -
Navicula sp. α 1,25 110000 3 Nitzschia sigmoidea β 0,25
22000 2
CryptophytaCryptomonas sp. β 3 264000 9,50% 2 ChlorophytaChlamydomonas simplex β
1,5 1320009,50%
2
1804000 3
DATA:19.06.2006Cyanophyta Anabaena solitaria o-β
0.75 4050012,50%
1,51,125
Bacillariophyta Asterionella formosa o-β
0.25 13500 1,5
0,5
Navicula cryptocephala α
0.75 40500
50%
32,25
Cocconeis placentula β
1 54000 20,375
Synedra acus β 0.25 13500 2 3Cryptophyta Cryptomonas erosa α
1 54000
25%
33
Chroomonas sp β 1,5 81000 2 3Chlorophyta Ankistrodesmus falcatus β-α
5,75 1350012,50% 2,5
0,625
310500 3,3DATA:24.08.2006Bacillariophyta Achnantes minutissima o-β
0.25 15000
64,28%
1,5
Asterionella formosa o-β
0.25 150001,5
Gyrosigma acuminatum β
0.5 300002
Melosira granulata β
0.25 150002
Navicula cincta 0.5 30000 2,5 Navicula gregaria β 0.25 15000 2 Navicula cryptocephala var. exilis α
0.75 45000
3
Nitzschia dissipata o-β
1,5 900001,5
77
Stauroneis anceps β
0.75 45000 2
Cryptophyta Chroomonas acuta β
1 60000
14,28%
2
Cryptomonas ovata α
1 60000 3
Euglenophyta Trachelomonas volvocinopsis β
0.25 150007,14%
2
Chlorophyta Cosmarium praemorsum
- 0.25 15000
14,28%
-
Pediastrum duplex β
0.25 15000 2
465000 3
FITOPLANCTONUL IN SECŢIUNEA GRAŢIATabelul nr. 3
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 4 citiri)
Densitate (ex/l)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :2.03.2005CyanophytaAnabaena constricta p
15 cel 165000
40%
4
Oscillatoria limosa β-α 30 cel 330000 2,5
78
BacillariophytaAsterionella formosa o-β
1 11000
60%
1,5
Melosira granulata β 4 44000 2 Synedra acus β 0.75 8250 2 558250 2,64DATA :1.07.2005BacteriophytaZooglea ramigera β 2 60000 12,50% 2 Cyanophyta Anabaena constricta p
0.5 1500012,50%
4
BacillariophytaDiatoma vulgare β 1 30000
62,50%
2 Melosira garnulata β 2 60000 2 Navicula cryptocephala α
1 30000 3
Stephanodiscus hantzschii α
1 30000 3
Synedra acus β 8 240000 2 Chlorophyta Scenedesmus acuminatus β
0.5 1500012,50%
2
480000 2,70DATA :23.09.2005Bacillariophyta Melosira granulata β 1,5 5000 25% 2 3,0Euglenophyta Euglena polymorpha α
0.5 166625%
31,5
Chlorophyta Pediastrum chlatratum
- 0.5 1666
50%
-1,5
Scenedesmus quadricauda β
1 3333 22,0
11665 2,62DATA :18.11.2005BacillariophytaCyclotella meneghiniana α
0.5 45000
83,33%
3
1,5Diatoma vulgare β 0.75 67500 2 1,5Navicula cryptocephala α
0.25 22500 30,75
Melosira granulata β 0.75 67500 2 1,5Melosira varians β 0.25 22500 2 0,5Navicula radiosa β 0.25 22500 2 0,5Synedra acus β 0.75 67500 2 1,5Nitzschia acicularis β 2,25 202500 2 4,5Nitzschia palea α 3 270000 3 9,0Synedra ulna β 0.25 22500 2 0,5Chlorophyta
79
Pediastrum clathratum
α 0.25 22500
16,66%
30,75
Tetraedron muticum
α 0,25 22500 30,75
9,75 855000 2,41DATA :18.03.2006BacillariophytaCyclotella meneghiniana β-α
17,5 1662500
70%
2,5
Diatoma vulgare β 1 95000 2 Navicula cryptocephala α
0.25 23750 3
Melosira granulata β 0.25 23750 2 Asterionella formosa o-β
0.25 23750 1,5
Synedra acus β 0.5 47500 2 Nitzschia acicularis α 0.5 47500 3 EuglenophytaTrachelomonas volvocina β
0.25 2375010%
2
ChlorophytaChlorella vulgaris α-p 0.25 23750
20%
3,5 Chlamydomonas reinhardtii α
0.25 23750 3
1995000 2,95DATA :7.06.2006Bacteria Zooglea ramigera p 1,75 64750 8,33% 4 Cyanophyta Microcoleus sp. - 0.25 9250
33,33%
- Oscillatoria chlorina p
1 37500 4
Oscillatoria limosa β-α 0.25 9250 2,5 Oscilatoria brevis α 0.25 9250 3 Bacillariophyta Nitzschia palea α 1,5 55500
33,33%
3 Nitzschia acicularis α 0.25 9250 3 Synedra acus β 0.5 18500 2 Gomphonema olivaceum β
0.25 9250 2
Chlorophyta Scenedesmus quadricauda β
0.25 9250
25%
2
Scenedesmus intermedius
- 0.25 9250 -
Closterium acutum β-α 0.25 9250 2,5 250250 2,48 DATA :11.08.2006Cyanophyta
80
Aphanizomenon gracile β
0.75 75000
28,57%
2
Merismopedia tenuissima β-α
0.25 25000 2,5
Oscillatoria brevis α 0.25 25000 3 Oscillatoria tenuis α 0.25 25000 3 Bacillariophyta Melosira granulata β 1,25 125000
28,57%
2 Cyclotella meneghiniana β-α
0.25 25000 2,5
Navicula pupula β 0.5 50000 2 Nitzschia palea α 0.75 75000 3 Euglenophyta Trachelomonas volvocinopsis β
1 1000007,14%
2
Chlorophyta Bacterii, Eumycote - 0.25 25000
35,71%
- Ankyra ancora α-p 1,5 150000 3,5 Pedistrum simplex β-α 1 100000 2,5 Chlorella vulgaris - 11 1100000 - Crucigenia rectangularis
1900000 2,3
FITOPLANCTONUL IN SECŢIUNEA UIEŞTI
Tabelul nr.4
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 4 citiri)
Densitate (ex/l)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :12.03.2005CyanophytaOscillatoria putrida p 18 720000 25% 4 Bacillariophyta Cyclotella meneghiniana β-α
2 80000
75%
2,5
Melosira granulata β 30 1200000 2 Synedra acus β 2 80000 2 2080000 2,72DATA:13.07.2005Cyanophyta
81
Anabaena constricta p
231 cel 2310000
33,33%
4
Oscillatoria limosa β-α 14 140000 2,5 BacillariophytaFragilaria capucina o-β 2 20000
66,66%
1,5 Navicula cryptocephala α
1,5 15000 3
Nitzschia acicularis α 0.5 5000 3 Melosira granulata β 6 60000 2 2550000 2,90DATA:06.09.2005CyanophytaAnabaena spiroides o-β
0.25 2500
21,73%
1,5
Microcystis aeruginosa β
7 70000 2
Gomphosphaeria aponina β 4,25
42500 2
Merismopedia punctata β 5,5
55000 2
Oscillatoria brevis α 7 70000 3 Bacillariophyta Asterionella formosa o-β 0,25
2500
39,13%
1,5
Cyclotella comta o 2 20000 1 Cyclotella kutzingiana β
22 162500 2
Melosira granulata β 16.75 167500 2 Navicula cryptocephala α 1,25
12500 3
Navicula radiosa o-β 2,5 25000 1,5 Nitzschia acicularis α 4,75 47500 3 Synedra acus β 4,5 45000 2 Synedra ulna β 3,25 32500 2 Chlorophyta Scenedesmus acuminatus β 1,75
17500
39,13%
2
Staurastrum tetracerum
-0,25
2500 -
Coelastrum microporum β 0,5
5000 2
Actinastrum hantzschii β 1,75
17500 2
Gonium sociale α-p 0,75 7500 3,5 Pedistrum simplex 0,5 5000 - Pedistrum tetras β 0,25 2500 2 Scenedesmus opoliensis β 2,25
22500 2
Scenedesmus quadricauda β 5,25
52500 2
887500 2,70
82
DATA: 19.11.2005Cyanophyta Oscillatoria chlorina p 0.5 45000 9,09% 4 Bacillariophyta Nitzschia palea 0,75 67500
72,72%
3 Navicula cryptocephala α
0.25 22500 3
Melosira granulata β 0.25 22500 2 Cyclotella meneghiniana α
1 90000 3
Melosira varians β 0.25 22500 2 Synedra acus β 1 90000 2 Nitzschia acicularis α 1,5 135000 3 Synedra ulna β 1,25 112500 2 ChlorophytaCrucigenia rectangularis β-α
0.25 22500
18,18%
2,5
Scenedesmus quadricauda β
0.25 22500 2
652500 2,51DATA:20.03.2006BacillariophytaMelosira granulata β 0,5 75000 2 Cyclotella meneghiniana β-α 22,75
341250069,23% 2,5
Gomphonema olivaceum β 1
150000 2
Navicula cuspidata β 1,5 225000 2 Navicula gregaria β 0,25 37500 2 Asterionella formosa o-β 1
150000 1,5
Diatoma vulgare β 0,5 75000 2 Nitzschia gracilis o-β 1,25 187500 1,5 Navicula lanceolata - 0,25 37500 - CryptophytaCryptomonas sp. β 1,25 187500 7,69% 2 EuglenophytaTrachelomonas volvocina
0,25
37500
15,38%2
Euglena viridis α-p 0,25 37500 3,5 ChlorophytaChlamydomonas reinhardtii α 0,25
375007,69%
3
4650000 3,2DATA:4.06.2006Bacteria Zooglea camigera p 0,25 12222 6,66% 4 Cyanophyta Dactylococopsis fascicularis
0,25
1222213,33%
-
83
Oscillatoria brevis α 1,25 61111 3 Bacillariophyta Nitzschia acicularis α 0,25 12222
40%
3 Synedra acus β 1,5 73333 2 Cyclotella meneghiniana β-α 1
48889 2,5
Melosira varians β 0,75 36666 2 Nitzschia palea α 0,75 36666 3 Cymbella ventricosa β 0,25
12222 2
Chlorophyta Ankistrodesmus bibraianus
-0,5
24444
40%
-
Scenedesmus intermedius
-1,25
61111 -
Crucigeniella rectangularis β-α 0,25
12222 2,5
Scenedesmus acuminatus β 0,5
24444 2
Tetrastrum glabrum - 0,25 12222 - Pediastrum duplex β 0,25 12222 2 452218 2,6DATA:8.08.2006Bacillariophyta Cyclotella meneghiniana β-α
0.5 50000
36,36%
2,5
Melosira granulata β 0.25 25000 2 Nitzschia acicularis α 0.25 25000 3 Nitzschia palea α 0.25 25000 3 Cryptophyta Cryptomonas pyrenoidifera β
0.25 250009,09%
2
Euglenophyta Euglena viridis α-p 0.25 25000 9,09% 3,5 Chlorophyta Ankyra ancora - 0.25 25000
45,45%
- Chlorella vulgaris α-p 1 100000 3,5 Pediastrum simplex - 1,5 150000 - Scenedesmus intermedius
- 0.25 25000 -
Bacterii, Micophyte 475000 2,8
În vederea analizei fitobentosului s-au făcut câte 2 prelevări în fiecare an, respectiv lunile
iulie şi septembrie în anul 2005 şi iunie-august în anul 2006.
În urma analizelor de fitobentos observăm că în iulie 2005 în secţiunea Suseni s-au găit 15
taxoni, în general specii β-mezosaprobe şi β-α mezosaprobe. Specia cu cea mai mare densitate este
84
Navicula cincta (830*10 cel/m ). În luna septembrie constatăm o creştere a numărului de specii o-β-
mezosaprobe.
În luna august a anului 2006 au fost puşi în evidenţă 20 taxoni, majoritatea fiind specii
indicatoare de zone o-β şi β-mezosaprobe. Rezultatele analizei fitobentosului pentru această secţiune
sunt prezentate în tabelul 5.
În secţiunea Ştefan cel Mare sesizăm că în iulie 2005 apare o specie nouă Cocconeis
pediculus. Densitatea cea mai mare o are Stauroneis anceps- 810*10 (Clorophyta) şi Navicula
lanceolata- 680*10 , Navicula cryptocephala – 670*10 (Bacillariophtya). În septembrie densitatea
algelor bentonice scade foarte mult (190*10 ), la fel şi diversitatea specifică (7 taxoni).
În luna iunie 2006, flora bentonică e reprezentată numai de clasa Bacillariophtya. S-au identificat 21
de specii, densitatea totală fiind de 4.630*10 . În luna august au fost puse în evidenţă mai puţine3
specii aparţinând la 2 clase: Bacillariophtya (8 taxoni) şi Cryptophtya (2 taxoni). Densitatea totală
este mică, 250*10 .
Predomină specii β-mezosaprobe care indică o apă cu impurificare moderată. Rezultatele analizei
fitobentosului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 6.
În secţiunea Gratia în vara lui 2005, dintre speciile de diatomeeo dezvoltare mai accentuată
o are specia Cyclotella meneghiniana (densitate 420*10 ), specie β-α-mezosaprobă. Spre sfârşitul
verii li începutul lunii septembrie apar cianoficeele reprezentate de o singură specie Oscillatoria
brevis, specie α-mezosaprobă, densitatea acestei specii fiind mare comparativ cu ceilalţi taxoni,
1.600*10 . În luna septembrie bacilariophytele înregistrează o densitate de 950*10 celule/m .
Întâlnim specii α-mezosaprobe ca Nitzchia palea, Nitzchia tryblionela.
O situaţie asemănătoare o întâlnim şi în 2006.
În ansamblu se observă în cei 2 ani monitorizaţi că în secţiunea Gratia diversitatea specifică
este mică, aproximativ 7 specii, majoritatea fiind specii care indică o apă impurificată. Densitatea
medie anuală are valori ridicate: 1.875*10 în 2005 şi 2.736*10 în 2006. Rezultatele analizei
fitobentosului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 7.
Secţiunea Uieşti
Dacă la începutul verii flora bentonică este reprezentată exclusiv din diatomee în luna august
încep să apară şi cyanophyceele (Lyngbia martensiana, Oscillatoria brevis), cripophytele
(Chroomonas acuta), clorophytele ( Pediastrum simplex). Observăm o creştere a numărului de specii
85
faţă de secţiunea anterioară (17 taxoni pe fiecare an). Apar mai multe specii β-mezosaprobe şi β-α-
mezosaprobe, acest lucru indicând o curăţire a apei faţă de secţiunea anterioară.
Speciile întâlnite aparţin claselor Bacillariophtya (Cocconeis placentula, Cymbella
ventricosa, Gomphonema olivaceum, Rhoicosphaenia curvata), Cyanophtya (Lyngbia martensiana),
Cryptophyta (Chroomonas acuta), Euglenophtya (Trachelomonas oblonga).
Rezultatele analizei fitobentosului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 8.
FITOBENTOSUL IN SECŢIUNEA SUSENITabelul nr.5
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 1 citiri)
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :17.07.2005Bacillariophyta Cocconeis placentula β
1 10*106
93,33%
2
Cyclotella meneghiniana β-α
1 10*106 2,5
Cymbella ventricosa β 3 30*106 2 Cymatopleura solea β-α 1 10*106 2,5 Gomphonema angustatum var. producta β-α
3 30*106 2,5
Gyrosigma acuminatum β
2 20*106 2
Gyrosigma scalpoides
- 3 30*106 -
Navicula cincta β-α 83 830*106 2,5 Navicula cryptocephala var. exilis α
8 80*106 3
86
Navicula halophila - 20 200*106 - Nitzschia gracilis β 1 10*106 2 Nitzschia romana (fonticola) o-β
33 330*106 1,5
Nitzschia palea α 9 90*106 3 Surirella ovata β 5 50*106 2 Cryptophyta Chroomonas acuta β 6 60*106
6,66% 2 1790*106
2.0DATA:13.09.2005Bacillariophyta Achnanthes minutissima o-β
4 40*106
78,57%
1,5
Cymbella affinis o-β 13 130*1061,5
Cymbella venticosa o-β 1 10*1061,5
Gyrosigma acuminatum β
3 30*106
2
Melosira granulata β 2 20*1062
Navicula cincta β-α 67 670*1062,5
Navicula radiosa o-β 1 10*1061,5
Navicula cryptocephala v. exilis α
8 80*106
3
Nitzschia dissipata o-β 16 160*1061,5
Nitzschia gracilis β 11 110*1062
Stauroneis anceps β 26 260*1062
Euglenophyta Trachelomonas volvocinopsis β
1 10*106
7,14% 2
Chlorophyta Coelastrum microporum β
2 20*106
14,28% 2
Chaetophora elegans o-β
7 70*106
1,5
1620*106 2,18DATA:10.06.2006Bacillariophyta Cocconeis placentula β
1 10*106
94,45%
2
Cyclotella meneghiniana β-α
1 10*106
2,5
Cymbella ventricosa β 3 30*1062
Cymatopleura solea β-α 1 10*1062,5
Gomphonema angustatum var. producta β-α
3 30*106
2,5
Gyrosigma acuminatum β
2 20*106
2
87
Gyrosigma scalpoides
3 30*106
-
Navicula cincta β-α 83 830*1062,5
Navicula cryptocephala var. exilis α
8 80*106
3
Navicula gregaria β 5 50*1062
Navicula halophila 20 200*106-
Nitzschia gracilis β 1 10*1062
Nitzschia romana (fonticola) o-β
33 330*106
1,5
Nitzschia palea α 9 90*1063
Rhoicosphaenia curvata β
1 10*106
2
Stauroneis anceps β 33 330*1062
Surirella ovata β 5 50*1062
Cryptophyta Chroomonas acuta β 6 60*106
5,55% 2
2180*106 2,2DATA:18.08.2006Bacillariophyta Achnanthes minutissima o-β
4 40*106
80%
1,5
Cocconeis placentula β
1 10*106
2
Cymbella affinis o-β 13 130*1061,5
Cymbella tumida β 2 20*106-
Cymbella venticosa o-β 1 10*1061,5
Gomphonema olivaceum β
3 30*106
2
Gyrosigma acuminatum β
3 30*106
2
Melosira granulata β 2 20*1062
Navicula cincta β-α 67 670*1062,5
Navicula halophila - 10 100*106-
Navicula radiosa o-β 1 10*1061,5
Navicula cryptocephala v. exilis α
8 80*106
3
Nitzschia dissipata o-β 16 160*1061,5
Nitzschia gracilis β 11 110*1062
Nitzschia palea α 31 310*1063
Stauroneis anceps β 26 260*1062
Euglenophyta Trachelomonas volvocinopsis β
1 10*106
5% 2
Chlorophyta
88
Coelastrum microporum β
2 20*106
15%
2
Pediastrum duplex β 1 10*1062
Chaetophora elegans o-β
7 70*106
1,5
2100*106 2,26
FITOBENTOSUL IN SECŢIUNEA ŞTEFAN CEL MARETabelul nr.6
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 1 citiri)
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :11.07.2005Bacillariophyta Cocconeis pediculus β 77 770*106
100%
2 Cymbella ventricosa β 24 240*106 2 Gomphonema olivaceum β 14 140*106 2 Gyrosigma attenuatum β 4 40*106 2 Gyrosigma scaploides - 9 90*106 - Navicula cryptocephala var. exilis α
67 670*106 3
Navicula halophila - 5 50*106 - Navicula gregaria β 5 50*106 2 Navicula lanceolata - 68 680*106 - Nitzschia acicularis α 1 10*106 3 Nitzschia palea α 29 290*106 3 Melosira varians β 3 30*106 2 Rhoicosphaenia curvata β 10 100*106 2 Stauroneis anceps β 81 810*106 2 Surirella ovata β 15 150*106 2
4120*106 2,18DATA:14.09.2005
89
Bacillariophyta Diploneis oculata - 1 10*106
71,42%
- Melosira granulata β 2 20*106 2 Navicula cryptocephala α 1 10*106 3 Pinnularia viridis β 1 10*106 2 Stauroneis anceps β 2 20*106 2 Cryptophyta Chroomonas acuta β 10 100*106
28,57%
2 Cryptomonas ovata α 2 20*106 3
190*106 2,24DATA:12.06.2006Bacillariophyta Cocconeis pediculus β 77 770*106
100%
2 Cymbella ventricosa β 24 240*106 2 Cymatopleura solea β-α 2 20*106
2,5
Gomphonema angustatum o
6 60*106 1
Gomphonema olivaceum β 14 140*106 2 Gyrosigma acuminatum β 5 50*106 2 Gyrosigma attenuatum β 4 40*106 2 Gyrosigma scaploides - 9 90*106 - Navicula cryptocephala var. exilis α
67 670*106 3
Navicula halophila - 5 50*106 - Navicula gregaria β 5 50*106 2 Navicula cincta β-α 32 320*106
2,5
Navicula lanceolata - 68 680*106 - Nitzschia acicularis α 1 10*106 3 Nitzschia palea α 29 290*106 3 Nitzschia recta β-α 6 60*106
2,5
Melosira varians β 3 30*106 2 Rhoicosphaenia curvata β 10 100*106 2 Stauroneis anceps β 81 810*106 2 Surirella ovata β 15 150*106 2
4630*106 2,29DATA:14.08.2006Bacillariophyta Cymbella ventricosa o-β 1 10*106
80%
1,5
Diploneis oculata - 1 10*106 - Melosira granulata β 2 20*106 2 Navicula cincta β-α 4 40*106
2,5
Navicula cryptocephala α 1 10*106 3 Nitzschia dissipata o-β 1 10*106
1,5
Pinnularia viridis β 1 10*106 2 Stauroneis anceps β 2 20*106 2 Cryptophyta
90
Chroomonas acuta β 10 100*106
20%
2 Cryptomonas ovata α 2 20*106 3
250*106 2,16
FITOBENTOSUL IN SECŢIUNEA GRAŢIA
Tabelul nr.7
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 1 citiri)
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :16.07.2005Bacillariophyta Melosira granulata β
2 20*106
71,42%
2
Diatoma vulgare β-α 5 50*1062,5
Nitzschia palea α 18 18*106 3 Cyclotella meneghiniana β-α
42 420*106
2,5
Fragilaria Capucina β
6 60*106 2
Cryptophyta Chroomonas acuta β
33 330*106
14,27%2
Chlorophyta Chlorella vulgaris p 11 110*106
14,27% 4 1170*106 2,18
DATA:3.09.2005Cyanophyta Oscillatoria brevis α 160 1600*106
20% 3 Bacillariophyta Nitzschia recta β-α 1 10*106
60%
2,5
Nitzschia palea α 93 930*106 3 Nitzschia tryblionella α
2 20*106 3
Cryptophyta
91
Chroomonas acuta β
2 20*106
20%2
2580*106 2,40
DATA:21.06.2006Bacillariophyta Melosira varians β 1 22.5*106
100%
2 Nitzschia hungarica α
18 405*106 3
Gomphonema angustatum var.producta β-α
1 22.5*106
2,5
3262*106 2,7Nitzschia palea α 121 2722.5*106 3 Nitzschia paleacea
- 4 90*106 -
DATA:17.08.2006Cyanophyta Oscillatoria brevis α 160 1200*106
16,66% 3 Bacillariophyta Melosira granulata β
3 50*106
66,66%
2
Nitzschia tryblionella α
2 20*106 3
Nitzschia palea α 93 900*106 3 Nitzschia recta β-α 1 20*106
2,5
Cryptophyta Chroomonas acuta β
2 20*106
16,66%2
2210*106 2,97
92
FITOBENTOSUL IN SECŢIUNEA UIEŞTI
Tabelul nr.8
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Frecventa absoluta (medie ex/lama 1 citiri)
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :10.07.2005Bacillariophyta Cocconeis placentula β 2 66*106
100%
2 Rhoicosphaenia curvata β
2 66*106 2
Gomphonema constrictum β
1 33*106 2
Cymbella venricosa β 5 165*106 2 Navicula mutica - 1 33*106 2 Gomphonema olivaceum β
29 957*106 2
Navicula lanceolata β 1 33*106 2 Nitzschia acicularis α 3 99*106 3 Nitzschia palea α 16 528*106 3 Nitzschia paleacea - 28 924*106 -
2904*106 2,30DATA:14.09.2005Cyanophyta Oscillatoria brevis α 14 140*106
22,22%
3 Lyngbya martensiana β 38 380*106 2 Bacillariophyta Navicula sp. βα 1 10*106
44,44%
2,5 Cyclotella meneghiniana β-α
6 60*106
2,5
Hantzschia amphioxys
βα 3 30*106 2,5
Nitzschia palea α 6 60*106 3 CryptophytaChroomonas acuta β 8 80*106
11,11% 2
93
Euglenophyta Trachelomonas oblonga β
2 20*106
11,11%2
Chlorophyta Pediastrum simplex β 3 30*106
11,11% 2
810*106 2,35DATA:4.06.2006Bacillariophyta Navicula cincta β-α 9 297*106
100%
2,5
Cocconeis placentula β 2 66*106 2 Gomphonema angustatum var.producta β-α
35 1155*106
2,5
Cymbella venricosa β 5 165*106 2 Gomphonema olivaceum β
29 957*106 2
Navicula cryptocephala α
6 198*106 3
Navicula lanceolata α 1 33*106 3 Nitzschia paleacea β 28 924*106 2 Navicula mutica α 1 33*106 3 Nitzschia acicularis α 3 99*106 3 Nitzschia palea α 16 528*106 3 Gomphonema constrictum β
1 33*106 2
Rhoicosphaenia curvata β
2 66*106 2
4554*106 2,6DATA:19.08.2006Cyanophyta Lyngbya martensiana β 38 380*106
28,57%
2 Oscillatoria brevis α 14 140*106 3 Bacillariophyta Hantzschia amphioxys β
3 30*106
42,85%
2
Navicula sp. - 1 10*106 - Nitzschia palea α 6 60*106 3 CryptophytaChroomonas acuta β 8 80*106
14,28% 2 Chlorophyta Pediastrum simplex - 3 30*106
14,28% -
530*106 2,7
94
VI.1.3 .Zoobentos
În anul 2005, în secţiunea Suseni s-au identificat 13 taxoni aparţinând claselor Oligochaeta,
Crustaceea, Copepoda, Ephemeroptera, Diptera, Trichoptera, Plecoptera. Densitatea medie anuală
este de 494 ex/m . În luna iulie s-au găsit 8 specii, 5 dintre ele fiind specii β-mezosaprobe, celelalte
3 sunt β-α-mezosaprobe. Densitatea totală în această lună este de 403 ex/m . În luna septembrie s-au
găsit 9 specii, 7 dintre ele fiind specii β-mezosaprobe, celelalte 2 sunt β-α mezosaprobe. Densitatea
totală în această lună este de 585 ex/m .
În anul 2006, densitatea medie anuală este de 377 ex/m .
Grupa dominantă este Ephemeroptera, ea înregistrând în mod constant în cei 2 ani abundenţa
relativă cea mai ridicată: 44% în iulie 2005, 33% în septembrie 2005, 36,36% în iunie 2006 şi
42,85% în august 2006.
În această secţiune apa prezintă o slabă impurificare.
Rezultatele analizei macrozoobentosului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 9.
În anul 2005, în secţiunea Ştefan cel Mare s-au identificat 12 taxoni aparţinând claselor
Oligochaeta, Odonata, Ephemeroptera, Plecoptera. Densitatea medie anuală este de 325 ex/m , 75%
dintre ei fiind specii β-mezosaprobe. În luna iulie s-au găsit 8 specii, 5 dintre ele fiind specii β-
mezosaprobe, celelalte 3 sunt β-α-mezosaprobe. Densitatea totală în această lună este de 403 ex/m .
În luna septembrie s-au găsit, 9 specii, 7 dintre ele fiind specii β-mezosaprobe, celelalte 2 sunt β-α-
mezosaprobe. Densitatea totală în această lună este de 585 ex/m .
În anul 2006 densitatea medie anuală este de 403 ex/m . Sunt mai puţine specii ca în 2005
aparţinând grupelor Gastropoda, Oligochaeta, Ephemeroptera, Plecoptera, Trichoptera, Coleoptera.
Grupa dominantă este Ephemeroptera, ea înregistrând în mod constant în cei doi ani abundenţa
relativă cea mai ridicată: 35,33% în iulie 2005, 29,27% în iunie 2006 şi 20,185în august 2006.
În această sectiune apa prezintă o slabă impurificare.
Rezultatele analizei macrozoobentosului pentru această secţiune sunt prezentate în tabelul 10
În secţiunea Graţia în anul 2005, s-au găsit doar 5 specii, deci diversitatea este foarte scăzută în
schimb densitatea medie anuală este foarte mare 3033 ex/m .Numai în luna septembrie s-au găsit
3828 indivizi aparţinând speciei Tubifex tubifex. Alte specii evidenţiate în această secţiune sunt
95
Mesenchytreus sp., Chironomus plumosus, toate fiind specii indicator pentru apa puternic
impurificată.
În anul 2006 apar 2 specii noi, indicatoare de apa murdară, oligochetul Limnodrilus hoffmeisteri
şi diptreul Eristalis Tenax. Ponderea cea mai mare o deţin oligochetele 70%. Densitatea medie
anuală este de 423 ex/m .În această secţiune apa prezintă o slabă impurificare.
Rezultatele analizei macrozoobentosului pentru această secţiune sunt prezentate in tabelul 11.
În secţiunea Uieşti în anul 2005, s-au găsit doar 5 specii, aparţinând la două ordine Oligochaete
şi Diptera. În luna iulie întâlnim 4 specii iar în luna septembrie 3 specii. Densitatea medie anuală
este foarte scăzută 117ex/m . Toate speciile sunt specii indicatoare de apă impurificată, specii α-
polimezosaprobe.
În anul 2006 observăm existenţa a doar 4 specii toate indicatoare de apă impurificată (specii α-
polimezosaprobe). Speciile sunt: Limnodrilus hoffmeisteri, Lumbricum variegatus, Tubifex tubifex
(Ord. Oligochaeta) şi Cricotopus bicinctus (Ord. Diptera).
Rezultatele analizei macrozoobentosului pentru aceasta sectiune sunt prezentate în tabelul 12.
96
ZOOBENTOSUL IN SECŢIUNEA SUSENITabelul nr.9
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Abundenta absoluta
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :17.07.2005OligochaetaStylaria lacustris β 3 39 11% 2 CopepodaCyclops stenus β-α 1 13 11,11% 2,5 Amphipoda
Gamarus rivulogammarus fosarum β 2 26 11,11% 2 EphemeropteraBaetis sp. β 3 39
44,44%
2 Cloeon dipterum β-α 15 195 2,5
Ecdyonurus venosus β 1 13 2 Caenis horaria β 2 26 2 OdonataGomphus sp. β-α 2 26 11,11% 2,5 377 2,31DATA:13.09.2005OligochaetaStylaria lacustris β 3 39 10% 2 EphemeropteraBaetis vernus β 4 52
30%
2 Cloeon dipterum β-α 13 169 2,5
Rhitrogena semicolorata β 3 39 2 Diptera
Ablabesmia longistyla β 7 91
20%
2
Simulium angustipennis β 3 39 2 Trichoptera
Hydropsyche angustipennis β-α 7 91 10% 2,5 PlecopteraIsopela sp β 1 13
20%
2
Perlodes microcephala β 2 26 2 559 2,23DATA:10.06.2006Oligochaeta
97
Stylaria lacustris β 2 26 9,09% 2 HirudineaErpobdella octoculata β-α 1 13
18,18%
2,5 Haemopis sanguisuga β 1 13 2 Amphipoda
Gamarus rivulogammarus fosarum β 3 39 9,09% 2 EphemeropteraBaetis sp. β 4 52
36,36%
2 Cloeon dipterum β-α 7 91 2,5 Ephemera danica β 3 39 2 Caenis horaria β 4 52 2 Trichoptera
Hydropsyche angustipennis β-α 4 52 9,09% 2,5 377 2,28DATA:18.08.2006HirudineaErpobdella octoculata β-α 3 39
28,57%
2,5 Haemopis sanguisuga β 2 26 2 CopepodaCyclops stenus β-α 3 39 14,28% 2,5 EphemeropteraCloeon dipterum β-α 4 52
42,85%
2,5 Ephemera danica β 4 52 2 Caenis horaria β 3 39 2 Trichoptera
Hydropsyche angustipennis β-α 5 65 14,28% 2,5 312 2,26
98
ZOOBENTOSUL IN SECŢIUNEA ŞTEFAN CEL MARE
Tabelul nr.10
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Abundenta absoluta
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :13.07.2005GastropodaAnisus spirorbis o-β 1 13 24,22% 1,5 Viviparus acerosus β 2 26 2 Oligochaeta
Nais communis β 3 39 13% 2 HirudineaHaemopis sanguisuga β
4 52 13% 2
EphemeropteraBaetis sp. β 3 39
35,33%
2 Cloeon dipterum β-α 6 78 2,5
Rhitrogena semicolorata β 1 13 2 Trichoptera
Hydropsyche angustipennis β-α 9 117 13,11% 2,5 377 2,24DATA:10.09.2005GastropodaAnisus spirorbis o-β 1 13 11,09% 1,5 OligochaetaStylaria lacustris β 3 39 11% 2 HirudineaErpobdella octoculata β
4 52 11% 2
EphemeropteraCaenis horaria β 3 13
38,36%
2 Heptagenia sulphurea β 6 13 2 Ecdyonurus venosus β 1 39 2
Leptophlebia marginata o-β 13 1,5 OdonataIschnura elegans β 3 39
20,18%2
Gomphus flavipes β 2 26 2 PlecopteraNotonecta glauca β 9 26 11,09% 2
273 1,76DATA:8.06.2006GastropodaAnisus spirorbis o-β 2 26 11,09% 1,5 Oligochaeta Nais communis β-α 4 52 11,09% 2,5 Ephemeroptera
99
Ecdyonurus venosus β 3 39
29,27%
2 Heptagenia sulphurea β
113 2
Cloeon dipterum β-α 9 117 2,5 PlecopteraRanatra linearis β 4 52
20,18%2
Notonecta glauca β 5 65 2 Trichoptera
Hydropsyche pellucidula β 2 26 11,09% 2 ColeopteraGirinius minutus β 3 39 11,11% 2 429 2,16DATA:20.08.2006GastropodaAnisus spirorbis o-β 2 26 22% 1,5 Viviparus viviparus CrustaceeaAsselus aquaticus α 3 39 12% 3 EphemeropteraBaetis vernus β 3 39
42%
2 Heptagenia sulphurea β 2 26 2 Ephemera danica β 1 13 2 Cloeon dipterum β-α 9 117 2,5 Trichoptera
Hydropsyche angustipennis β-α 6 78
22%
2,5
Hydropsyche pellucidula β 3 39 2 377 2,32
ZOOBENTOSUL IN SECŢIUNEA GRAŢIA
Tabelul nr.11
100
Componenta specifica
Apartenenta la zona saproba
Abundenta absoluta
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :1.07.2005
OligochaetaLumbriculus sp. β-α 6 78
75%
2,5 Mesenchytreus sp p 3 39 4 Tubifex tubifex α-p 12 156 3,5 DipteraChironomus plumosus α 4 52
25%
4
325 3,24DATA:12.09.2005OligochaetaPropappus volki - 15 195
100%
- Tubifex tubifex α-p 294 3828 3,5 Lumbriculus variegatus β-α 99
1289 2,5
Tubifex sp. α 33 429 3 5741 3,50DATA.7.06.2006OligochaetaTubifex tubifex α-p 2 39
66,66%
3,5 Limnodrilus hoffmeisteri α-p
1 13 3,5
Diptera Chironomus plumosus α-p
1 13
33,33%
3,5
65 3,62DATA:19.08.2006OligochaetaLimnodrilus hoffmeisteri α-p
6 78
75%
3,5
Lumbriculus variegatus β-α
12 156 2,5
Tubifex tubifex α-p 9 117 3,5 Diptera Eristalis tenax p 33 430 25% 4 781 3,57
ZOOBENTOSUL IN SECŢIUNEA UIEŞTI
101
Tabelul nr.12
Componenta specificaApartenenta la zona saproba
Abundenta absoluta
Densitate (ex/mp)
Abundenta relativa
Valenta saproba
Index saprob
DATA :6.07.2005OligochetaLumbricus terestris β-α 6 78
50%
2,5 Lumbriculus variegatus β-α
1 13 2,5
Diptera Chironomus plumosus α-p 1 13
50%
3,5 Cricotopus bicinctus β-α 1 13 2,5 117 2,61DATA:04.09.2005OligochaetaLumbricus terestris β-α 3 39
100%
2,5 Lumbriculus variegatus β-α 2
26 2,5
Tubifex sp. α 4 52 3 117 2,72DATA:1.06.2006OligochaetaTubifex tubifex α-p 3 39
66,66%
3,5 Limnodrilus hoffmeisteri α-p
2 26 3,5
DipteraCricotopus bicinctus β-α 2 39 33,33% 2,5 104 3,12DATA:12.08.2006OligochaetaLimnodrilus hoffmeisteri α-p
2 26
75%
3,5
Lumbriculus variegatus β-α
3 39 2,5
Tubifex tubifex α-p 4 52 3,5 Diptera Cricotopus bicinctus β-α 2 26 25% 2,5 143 3,04
VI.2. Indicatori de calitate ce stau la baza evaluării stării ecologice
102
Stabilirea stării ecologice a ecosistemelor acvatice continenetale se face pe baza elementelor de
calitate biologice, luând în considerare indicatorii fizico-chimici şi poluanţii specifici care
influenţează indicatorii biologici.
Normativul care stabileşte valorile limită admise pentru fiecare calsă de calitate este Ord.
1146/2002. Ei sunt reprezentaţi în tabelul A., pentru analizele fizico-chimie şi în tabelul B.,
pentruanalizele biologice. Deoarece clasa I de calitate o întâlnim doar în sectoarele de râu neafectate
de imapctul antropuc, legislaţia actuală are drept obiectiv atingerea „stării bune”, adică clasei a II-a
de calitate. Drept urmare depăşirea valorilor admise pentru clasa a II-a de calitate semnalează o
degradare a calităţii cursului de apă.
VI.2.1. Indicatori chimici standard de calitate a apei
Valori limită admisibile pentru calsificarea calităţii apelor de suprafaţă
A. Determinări fizico-chimice
Nr. Indicatorul de calitate U/M Clasa de calitate
I II III IV V
0 1 2 3 4 5 6 7
A.1. Indicatori fizici
1 Temperatura ◦C Nu se formează
2 ph 6.5 – 8.5
A.2. Regiumul oxigenului
1 Oxigen dizolvat mg O /l 7 6 5 4 <4
2 Saturaţia oxigenului dizolvat
%
3 CBO mg O /l 3 5 10 25 >25
4 CCO-Mn mg O /l 5 10 20 50 >50
5 CCO-Cr mg O /l 10 25 50 125 >125
A.3. Nutrienţi
1 Amoniu (N-NH ) mg N/l 0,2 0,3 0,6 1,5 >1,5
2 Azotiţi (N-NO ) mg N/l 0,01 0,06 0,12 0,3 >0,3
3 Azotaţi (N-NO )mg N/l 1 3 6 15 >15
4 Azot total (N) mg N/l 1.5 4 8 20 >20
5 Ortofosfaţi (P-PO ) mg N/l 0,005 0,1 0,2 0,5 >0,5
6 Fofor total (P) mg N/l 0.1 0.2 0.4 1 >1
A 4 Ioni generali, salinitate
1 Reziduu filtrabil uscat la mg/l 500 750 1000 1300 >1300
103
150◦C
2 Cloruri (Cl ) mg/l 50 100 250 300 >300
3 Sulfaţi (SO ) mg/l 80 150 250 300 >300
4 Calciu (Ca ) mg/l 75 150 200 300 >300
5 Magneziu (Mg )mg/l 25 50 100 200 >200
7 Sodiu (Na ) mg/l 25 50 100 200 >200
7 Fier total (Fe )mg /l 0.2 0.5 0.7 1 >1
8 Mangan total (Mn ) mg/l 0.05 0.1 0.3 0.5 >0.5
A 5 Metale – Concentraţie totală
1 Crom total (Cr + Cr ) μg/l 1 2 4 10 >10
2 Cupru (Cu ) μg/l 1 2 4 8 >8
3 Zinc (Zn ) μg/l 3 5 10 25 >25
A 6 Micropoluanţi
1 Cianuri (CN) μg/l 50 - - - -
2 Fenoli (index fenolic) μg/l 1 5 20 50 >50
3 Detergenţi anionici activi μg/l 100 200 300 500 >500
VI.2.2.Indicatori biologici standard de calitate a apei
Valori limită admisibile pentru clasificarea calităţii apei
B. Determinări biologice
Nr. Indicatorul Cl. I Cl. II Cl. III Cl. IV Cl. V
1.Index saprobicmacrozoobentos
<1.8 2.3 2.7 3.2 >3.2
VI.3. Aprecierea calităţii râului Dâmbovnic din punct de vedere fizico-chimic
104
Deoarece analiza chimică a apei ne dă informaţii numai asupra momentului respectiv iar
rezultatele determinărilor biologice sunt consecinţa transformărilor pe care le comportă biocenoza
într-o perioadă de timp mai îndelungată pentru o evaluare şi caracterizare cât mai corectă a calităţii
din punct de vedere chimic s-au luat spre analiză valorile medii anuale ale indicatorilor fizico-
chimici de calitate.
Analizând tabelele 13, 14, 15 şi 16, în acre sunt reprezentate valorile medii anuale ale
indicatorilor fizico-chimici de calitate, îna anii 2005 şi 2006, pentru râul Dâmbovnic, în secţiunile
Suseni, Ştefan cel Mare şi Uieşti, şi raportând aceste valori la standardul de calitate (ORD.
1146/2002), constatăm următoarele:
Debitul este un indicator fizic al apei şi reprezintă cantitatea de m3 de apă care curge pe albia
râului/unitatea de suprafaţă (secundă).
Temperatura este un indicator fizic important. În condiţiile unor temperaturi mai ridicate are loc o
creştere a metabolismului animal şi, în consecinţă, scăderea cantităţii de oxigen. De asemenea,
temperaturile ridicate determină creşterea numărului microorganismelor şi creşterea gradului de
poluare a apei precum şi procesul de sedimentare (sedimentele se dupun mai repede în apă caldă).
În determinările determinate nu se înregistrează depăşiri pentru acest indicator.
pH-ul măsoară aciditatea sau bazicitatea (alcalinitatea) apei. Modificarea pH-ului indică o apă
poluată.
În apele cu suspensii solide, toxicitatea scade datorită proceselor de adsorbţie. Materiile
organice dizolvate sunt reprezentate de particulele organice de plante şi animale.
Nu s-au înregistrat depăşiri ale acestui indicator.
Indicatorii chimici analizaţi sunt următorii:
Unul dintre indicatorii chimici analizati este oxigenul dizolvat. Cantitatea mică de oxigen creşte
gradul de poluare, în timp ce cantitatea mare de oxigen grăbeşte procesele de oxidare, având drept
consecinţă scăderea gradului de poluare în ape.
Dacă în secţiunile Suseni şi Ştefan cel Mare valorile indicatorilor regiumului de oxigen se
încadrează la clasa I şi a II-a de calitate, în secţiunile Suseni şi Uieşti, toţi parametrii au valori ce
corespund clasei a V-a de calitate, adică unei stări ecologice foarte degradată(figurile 1, 2, 3, 4).
CBO5 (metoda consumului biochimic de oxigen dizolvat la 5 zile) este cea mai importantă.
Consumul biochimic de oxigen reprezintă cantitatea de oxigen care se consumă pentru degradarea
oxidativă de către microorganisme a substanţelor organice conţinute într-un litru de apă.
105
S-a stabilit convenţional că determinarea consumului biochimic de oxigen să se efectueze pentru o
perioadă de incubare de 5 zile ± 6 ore.
Consumul biochimic de oxigen se exprimă în mg/litru.
Acest indicator încadrează apa în clasa III de calitate la Uieşti, în luna ianuarie 2006.
CCO-Mn (indice de permanganat)
Indicele de permanganat al unei ape reprezintă concentraţia masică de oxigen echivalentă cu
cantitatea ionilor de permanganat consumaţi atunci când o proba de apă este tratată cu permanganat
în condiţii definite.
Acest indicator încadrează apa în clasa III de calitate la Graţia şi Uieşti în lunile aprilie şi iulie 2006.
CCO-Cr (indice de bicromat)
Indicele de bicromat al unei ape reprezintă concentraţia masică de oxigen echivalenta cu cantitatea
ionilor de bicromat consumaţi atunci când o probă de apă este tratată cu bicromat în condiţii
definite.
Acest indicator încadrează apa în clasa III de calitate în secţiunea Graţia şi clasa II de calitate în
secţiunea Uieşti în lunile iulie şi octombrie 2006.
O alta categorie de substanţe poluate este reprezentată de azotat şi fosfaţi, aceşti nutrienţi ajunşi în
apă determină acţiuni nocive pentru structura şi funcţia acestuia (eutrofizarea antropică).
Apa conţine o serie de elemente nutritive dizolvate sau in stare naturală:
- azot sub formă de amoniac, azotiţi azotaţi;
- fosfor sub formă de fosfaţi.
Pentru secţiunile Suseni şi Ştefan cel Mare valorile indicatorilor regimului de oxigen se încadrează
la clasa I şi a II-a de calitate. În secţiunea Gratia şi în 2005 şi în 2006, valorile corespunzătoare
indicatorului NH , PO şi P total se încadrează la clasa a V-a de calitate, în anul 2006 şi N-ul total
corespunde aceleiaşi clase de calitate. Azotiţii (NO ), în aceeaşi secţiune se încadrează la clasa a II-
a de calitate în 2005, respectiv a IV-a în 2006. În secţiunea Uieşti, situaţia este aproximativ
similară: NH , PO şi P total se încadrează la clasa a V-a de calitate, N-ul total în clasa a IV-a,
azotiţii în 2005 în clasa a IV-a de calitate, iar în 2006 în clasa a II-a de calitate (figurile 5, 6, 7, 8).
În perioada monitorizării s-au înregistrat depăşiri ale ortofosfaţilor apa încadrându-se în clasa V de
calitate la Graţia în luna aprilie 2006 şi la Uieşti în luna octombrie 2006.
Reziduul filtrabil la 105oC reprezintă cantitatea de săruri rămase după mineralizare timp de o
oră, la temperatura de 105oC.
Acest indicator încadrează apa în clasa I de calitate în toate secţiunile monitorizate.
106
Principalii ioni dizolvaţi care dau caracterul chimic atât de variat al apei sunt: calciu, sodiu,
magneziu, carbonaţi, bicarbonaţi, sulfaţi, cloruri.
Aceşti ioni majori se pot găsi în apă sub formă de săruri: carbonat de calciu, clorură de calciu şi
sulfat de sodiu.
Dintre aceste săruri, calciu este elementul cel mai abundent în apele continentale.
Aceşti ioni încadrează apa în clasa II de calitate.
Dintre ionii generali, clorurile se încadrează în clasa a III-a de calitate în anul 2006, în secţiunile
Suseni şi Uieşti, Fe şi Mn în clasa a IV-a în ambii ani, Na în 2006 în secţiunea Uieşti.
Salinitatea reprezintă totalitatea elementelor solvite exprimate în grame, totalitate care se obţine
dintr-un kg de apă în vacuum la 480oC.
Duritatea reprezintă concentraţia apei în bicarbonaţi şi carbonaţi. Apele dure reduc toxicitatea.
Cromul, cuprul şi zincul sunt metale toxice în cantităţi mari (de ordinul mg/litru), în cantităţi
foarte mici (oligoelemente) fiind benefice şi indispensabile metabolismului organismelor acvatice.
Copepodele şi cladocerele sunt mari acumulatori de zinc.
În cazul cromului nu s-au înregistrat depăşiri, acesta încadrând apa în clasa I de calitate pentru
secţiunea Ştefan cel Mare, Graţia şi Uieşti în luna iulie 2006.
În cazul cuprului s-au înregistrat depăşiri, acesta încadrând apa în clasa IV de calitate pentru
secţiunea Graţia în luna iulie 2006, iar pentru secţiunile Uieşti şi Ştefan cel Mare nu s-au înregistrat
depăşiri apa fiind încadrată în clasa I de calitate în lunile ianuarie, octombrie 2006.
În cazul zincului s-au inregistrat depăşiri acesta încadrând apa în clasa III de calitate pentru
secţiunile Graţia şi Uieşti în lunile ianuarie şi aprilie, iar pentru Ştefan cel Mare nu s-au înregistrat
aceste depăşiri apa fiind încadrată în clasa I de calitate în aceste luni.
Detergenţii reprezintă micropoluanţii care pot fi utilizaţi ca agenţi de spălare. Aceştia manifestă
afinitate şi adversie pentru apă, determinând creşterea solubilităţii în apă a poluanţilor. Fenolii şi
detergenţii înregistrează depăşiri de la clasa a II-a de calitate după cum urmează: în secţiunea
Gratia, în anul 2005 ambii indicatori se încadrează în clasa a IV-a de calitate, iar în anul 2006 în
clasa a V-a de calitate; în secţiunea Uieşti, fenolii se încadrează în clasa a IV-a de calitate (2005,
2006), iar detergenţii în clasa a V-a de calitate (2005,2006).
107
Evoluţia concentraţiilor substanţelor organice în secţiunea Suseni
46,552,34
70,32
83
158,12
212,4
0
50
100
150
200
250
2005 2006
Co
nc.
[m
g O
/l]
CBO5
CCO-Mn
CCO-Cr
Limita CBO5
Limita CCO-Mn
Limita CCO-Cr
FIGURA 1
108
Evoluţia concentraţiilor substanţelor organice în secţiunea Ştefan cel Mare
38,7142,2
55,4
68,7
120,2
154,2
0
20
40
60
80
100
120
140
160
180
2005 2006
Co
nc.
[m
g O
/l]
CBO5
CCO-Mn
CCO-Cr
Limita CBO5
Limita CCO-Mn
Limita CCO-Cr
FIGURA 2
109
Evoluţia concentraţiilor substanţelor organice în secţiunea Graţia
10,1
8,6
11,2
6,4
14,8
12,7
0
2
4
6
8
10
12
14
16
2005 2006
Co
nc.
[m
g O
/l]
CBO5
CCO-Mn
CCO-Cr
Limita CBO5
Limita CCO-Mn
Limita CCO-Cr
FIGURA 3
110
Evoluţia concentraţiilor substanţelor organice în secţiunea Uieşti
5,6
4,85
3,8
109,8
0
2
4
6
8
10
12
2005 2006
Co
nc.
[m
g O
/l]
CBO5
CCO-Mn
CCO-Cr
Limita CBO5
Limita CCO-Mn
Limita CCO-Cr
FIGURA 4
111
FIGURA 5
112
Evoluţia concentraţiilor de N şi P în secţiunea Suseni
12,8
12
3,64
3,2
0
2
4
6
8
10
12
14
2005 2006
Co
nc.
[m
g/l] N total
P total
Limita N total
Limita P total
Evoluţia concentraţiilor de N şi P în secţiunea Ştefan cel Mare
14,6
20,6
4,4
2,3
0
5
10
15
20
25
2005 2006
Co
nc.
[m
g/l] N total
P total
Limita N total
Limita P total
FIGURA 6
113
Evoluţia concentraţiilor de N şi P în secţiunea Ştefan cel Mare
14,6
20,6
4,4
2,3
0
5
10
15
20
25
2005 2006
Co
nc.
[m
g/l] N total
P total
Limita N total
Limita P total
FIGURA 7
114
Evoluţia concentraţiilor de N şi P în secţiunea Uieşti
2,6
3,2
0,2
1,2
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
2005 2006
Co
nc.
[m
g/l] N total
P total
Limita N total
Limita P total
FIGURA 8
115
VI.4. Aprecirea calităţii râului Dâmbovnic din punct de vedere biologic
După precizarea compoziţiei specifice şi a densităţii s-a efectuat evaluarea calităţii râului
Dâmbovnic pe baza indexului saprobic al fitoplanctonului, a algelor bentonice şi a
macrozoobentosului, cu ajutorul metodei Pantle – Buck.
S-au stabilit astfel indexul saprobic (indice saprob) pentru fiecare secţiune în lunile de
prelevare a probelor, calculându-se apoi indicele saprob mediu anual.
Pentru fitoplancton s-au înregistrat următorii indici saprobi medii anuali:
An 2005
- I.S. = 3,14 în aval de Suseni, încadrând apa în zona α-polisaprobă, cu o impurificare
accentuată, şi în clasa a IV-a spre a V-a de calitate;
- I.S. = 2,98 în secţiunea Ştefan cel Mare, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o
impurificar moderată, şi în clasa a II-a spre clasa a IV-a de calitate;
- I.S. = 2,59 în secţiunea Graţia, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată până la critică, şi în clasa a III-a de calitate;
- I.S. = 2,70 în secţiunea Uieşti, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată până la critică, şi în clasa a III-a de calitate.
Reprezentarea grafică a acestei situaţii este redată în figura 9.
An 2006
- I.S. = 3,40 în secţiunea Suseni, încadrând apa în zona α-polisaprobă, cu o impurificare
accentuată, şi în clasa a IV-a spre a V-a de calitate;
- I.S. = 3,1 în secţiunea Ştefan cel Mare, încadrând apa în zona α-mezosaprobă, cu o
impurificare accentuată, şi în clasa a II-a spre clasa a IV-a de calitate;
- I.S. = 2,57 în secţiunea Graţia, încadrând apa în zona α-mezosaprobă, cu o impurificare
critică, şi în clasa a IV-a de calitate;
- I.S. = 2,91 în secţiunea Uieşti, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată până la critică, şi în clasa a III-a de calitate.
Reprezentarea grafică a acestei situaţii este redată în figura 10.
Pentru fitobentos am obţinut următorii indici saprobi medii anuali:
An 2005
116
- I.S. = 3,5 în secţiunea Suseni , încadrând apa în zona α-polisaprobă, cu o impurificare
critică, şi în clasa a V-a de calitate;
- I.S. = 2,21 în Ştefan cel Mare încadrând apa în zona β-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată, şi în clasa a II-a de calitate;
- I.S. = 2,59 în secţiunea Graţia, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată până la critică, şi în clasa a III-a de calitate;
- I.S. = 2,325 în secţiunea Uieşti, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată până la critică, şi în clasa a III-a de calitate.
Reprezentarea grafică a acestei situaţii este redată în figura 11.
An 2006
- I.S. = 3,26 în secţiunea Suseni, încadrând apa în zona o- β-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată, şi în clasa a II-a de calitate;
- I.S. = 3,1 în secţiunea Ştefan cel Mare, încadrând apa în zona α-mezosaprobă, cu o
impurificare accentuată, şi în clasa a II-a de calitate;
- I.S. = 2,65 în secţiunea Graţia, încadrând apa în zona α-mezosaprobă, cu o impurificare
puternică, şi în clasa a IV-a de calitate;
- I.S. = 2,65 în secţiunea Uieşti, încadrând apa în zona β-α-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată până la critică, şi în clasa a III-a de calitate.
Reprezentarea grafică a acestei situaţii este redată în figura 12.
Pentru macrozoobentos am obţinut următorii indici saprobi medii anuali:
An 2005
- I.S. = 3,65 în secţiunea Suseni, încadrând apa în zona o- β-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată, şi în clasa a II-a de calitate;
- I.S. = 3,35 în secţiunea Ştefan cel Mare, încadrând apa în zona β-mezosaprobă, cu o
impurificare moderată, şi în clasa a II-a de calitate;
- I.S. = 2,65 în secţiunea Graţia, încadrând apa în zona α-polisaprobă, cu o impurificare
puternică până la foarte puternică, şi în clasa a V-a de calitate;
- I.S. = 2,75 în secţiunea Uieşti, încadrând apa în zona α-mezosaprobă, cu o impurificare
puternică, şi în clasa a IV-a de calitate.
Reprezentarea grafică a acestei situaţii este redată în figura 13.
An 2006
- I.S. = 3,5 în secţiunea Suseni, încadrând apa în zona o- β-mezosaprobă, cu o impurificare
moderată, şi în clasa a II-a de calitate;
117
- I.S. = 3,1 în secţiunea Ştefan cel Mare, încadrând apa în zona β-mezosaprobă, cu o
impurificare moderată, şi în clasa a II-a de calitate;
- I.S. = 2,6 în secţiunea Graţia, încadrând apa în zona polisaprobă, cu o impurificare foarte
puternică, şi în clasa a V-a de calitate;
- I.S. = 2,7 în secţiunea Uieşti, încadrând apa în zona α-mezosaprobă, cu o impurificare
puternică, şi în clasa a IV-a de calitate.
Reprezentarea grafică a acestei situaţii este redată în figura 14.
Deoarece pentru apele curgătoare macrozoobentosul reprezintă elemntul de calitate biologic cel
mai sensibil la poluare, în aprecierea calităţii din punct de vedere saprobiologic a unui curs de râu
se consideră relevant indicele saprob mediu al macrozoobentosului.
118
VARIAŢIA INDICELUI SAPROB AL FITOPLACTONULUI -2005-
3,53,6
3,3
2,17
3,2
3,34
3
2,4
2,642,7
2,62
2,41
2,72
2,5
2,7
2,51
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
martie iulie septembrie noiembrie
IND
ICE
SA
PR
OB
Suseni Ştefan cel Mare Graţia Uieşti
FIGURA 9
119
VARIAŢIA INDICELUI SAPROB AL FITOPLACTONULUI -2006-
3,2
3,52 3,5
3
3,3
32,95
2,48
2,3
3,2
2,6
2,8
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
martie iunie august
IND
ICE
SA
PR
OB
Suseni Ştefan cel Mare Graţia Uieşti
FIGURA 10
120
VARIAŢIA INDICELUI SAPROB AL FITOBENTOSULUI -2005-
3,4
3,6
2,542,62
2,18
2,42,3
2,35
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
iulie septembrie
IND
ICE
SA
PR
OB
Suseni Ştefan cel Mare Graţia Uieşti
FIGURA 11
121
VARIAŢIA INDICELUI SAPROB AL FITOBENTOSULUI -2006-
3,2
3,3
3
3,2
2,7
2,62,6
2,7
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
iunie august
IND
ICE
SA
PR
OB
Suseni Ştefan cel Mare Graţia Uieşti
FIGURA 12
122
VARIAŢIA INDICELUI SAPROB AL ZOOBENTOSULUI -2005-
3,73,6
3,43,3
2,72,6
2,82,7
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
iulie septembrie
IND
ICE
SA
PR
OB
Suseni Ştefan cel Mare Graţia Uieşti
FIGURA 13
123
VARIAŢIA INDICELUI SAPROB AL ZOOBENTOSULUI -2006-
3,6
3,4
3,2
3
2,7
2,5
2,8
2,6
0
0,5
1
1,5
2
2,5
3
3,5
4
iunie august
IND
ICE
SA
PR
OB
Suseni Ştefan cel Mare Graţia Uieşti
FIGURA 14
124
CONCLUZII
Fiecare tip de sursă prezintă caracteristici proprii, fizico-chimice şi
biologice, variind de la o regiune la alta în funcţie de compoziţia mineralogică a
zonelor strabătute, de timpul de contact, de temperatură şi de condiţiile
climatice. Pentru acelaşi tip de sursă se pot evidenţia anumite caracteristici
comune, după cum rezultă din cele de mai jos.
Caracteristica principală a cursurilor de apă o prezintă încărcarea variabilă cu
materii în suspensie şi substanţe organice, încărcare legată direct proporţional de
condiţiile meteorologice şi climatice. Acestea cresc în perioada ploilor, ajungând
la un maxim în perioada viiturilor mari de apă şi la un minim în perioadele de
îngheţ.
Deversarea unor efluenţi insuficient epuraţi a condus la alterarea calităţii
cursurilor de apă şi la apariţia unei game largi de impurificatori: substanţe
organice greu degradabile, compuşi ai azotului, fosforului, sulfului,
microelemente (cupru, zinc, plumb), pesticide, insecticide organo-clorurate,
detergenţi etc. De asemenea, în multe cazuri se remarcă impurificări accentuate
de natură bacteriologică. O particularitate caracteristică a apei din râuri este
capacitatea de autoepurare datorată unor serii de procese naturale biochimice,
favorizate de contactul aer-apă.
Având în vedere cele prezentate, s-a ajuns la următoarele concluzii :
calitatea apei râului Dâmbovnic a cunoscut îmbunătăţiri spectaculoase prezentate detaliat în
studiile anuale întocmite (buletine de analize, texte, fotografii color si pelicule video) ->
calitatea apei evacuează se încadrează în normele impuse de legislţia de mediu în vigoare;
pârâul Dâmbovnic a devenit din pârâu puternic degradat, pârâu de categoria a III-a;
reducerea nămolului excedentar evacuat din bazinele de recirculare nămol printr-un proces
de auto-mineralizare permanentă. În 2 ani de tratament, cantitatea de nămol rezultată a fost
de doi ori mai mică decât în mod normal;
îmbunătăţirea calităţii solului vecin pârâului Dâmbovnic. S-a favorizat dezvoltarea unei
vegetaţii abundente pe malul pârâului care este consumată de animale;
125
apariţia în staţia de epurare a unei vegetaţii acvatice, precum şi a unei faune acvatice, în
unele obiective ale staţiei;
chiar din anul 1996 s-au făcut prezente în imediata apropiere a staţiei de epurare unele
vieţuitoare din încrengături zoologice diverse (batracieni, etc);
în lacurile din comuna Suseni s-a instalat fauna specifică zonei de baltă concretizată prin
prezenţa raţelor sălbatice, lişiţelor, pescăruşilor, şi a altor vieţuitoare, ceea ce înseamnă că
aceste specii şi-au găsit aici condiţii normale de viaţă;
s-a constatat şi o modificare pozitivă în dinamica compoziţiei chimice a apelor din fântâni;
sătenii folosesc acum apa pârâului Dâmbovnic (aferent circuitului de evacuare al apei uzate)
pentru anumite utilităţi gospodăreşti, cum ar fi udatul florilor, spălatul rufelor, chiar şi la
adăpatul animalelor.
Râul Dâmbovnic în secţiunea Ştefan cel Mare prezintă o impurificare accentuată atât din
punct de vedere fizico-chimic, cât şi biologic, apa încadrându-se în clasa a III-a şi a IV-a de calitate,
care corespunde unei stări ecologice moderate spre nesatisfăcătoare.
În secţiunea Graţia, constatăm o reducere semnificativă a gradului de impurificare, deşi
secţiunea fiind în aval ne aşteptăm la o creştere spectaculoasă a gradului de impurificare. Din punct
de vedere fizico-chimic, valorile indicatorilor de calitate ale regimului de oxigen şi nutrienţi se
încadrează în clasa a III-a de calitate, iar indicatorii regimului de metale şi micropoluanţi corespund
clasei a III-a de calitate.
Din punct de vedere biologic valoarea indexului saprob al macrozoobentosului încadrează
secţiunea în clasa III de calitate, ceea ce indică o impurificare moderată şi o stare ecologică
satisăcătoare.
În secţiunea Uieşti, din punct de vedere fizico-chimic, apa se încadrează în clasa a II-a de
calitate la regimul de oxigen şi nutrienţi, şi în clasa a II-a de calitate la regimul de micropoluanţi.
Din punct de vedere biologic se constată o scădere a gradului de impurificare faţă de secţiunea
precedentă, indexul saprob al macrozoobentosului corespunzând clasei a III-a de calitate, respectiv
unei stări ecologice satisfăcătoare.
Evacuarea de ape uzate neepurate efeicient în râul Dâmbovnic de către S.C. ARPECHIM S.A.,
afectează puternic viaţa acvatică, până la Suseni apele fiind încadrate în clasa a V-a de calitate.
Staţia de epurare de la Suseni (cu baraj de decantare), are un rol important în îmbunătăţirea
calităţii apei Dâmbovnicului, chiar dacă eficienţa acesteia nu este de 100%. Astfel, în aval pe
126
Suseni, calitatea apei de suprafaţă a Dâmboniculu se ameliorează încadrându-se în clasa a IV-a de
calitate.
În amonte de secţiunea Uieşti, apele de suprafaţă ale Dâmbovnicului se încadrează în clasa a III-a
de calitate, ape satisfăcătoare din punct de vedere ecologic.
Cea mai importantă sursă de poluare punctiformă este S.C. Petrom-Arpechim Piteşti.
Pentru a observa impactul evacuării de ape uzate neepurate în râul Dâmbovnic s-au stabilit
patru secţiuni de monitorizare pe cursul râului, după cum urmează:
-secţiunea Suseni, secţiunea Ştefan cel Mare, secţiunea Graţia, secţiunea Uieşti.
S-a investigat pe o perioada de doi ani (2005-2006) următoarele elemente biologice de calitate,
cu frecvenţa prevăzută în paranteză:
- fitoplancton: 2005 (martie, iulie, septembrie, noiembrie);
2006 (martie, iunie, august);
- fitobentos: 2005 (iulie, septembrie);
2006 (iunie, august);
- zoobentos: 2005 (iulie, septembrie);
2006 (iunie, august).
Analizând rezultatele obţinute şi comparându-le cu valorile limită ale indicatorilor standard de
calitate, impuse de legislaţia în vigoare, am constatat următoarea situaţie:
- râul Dâmbovnic în amonte de Suseni prezintă o impurificare puternică atât din
punct de vedere fizico-chimic cât şi biologic, apa încadrându-se în clasa a V-a de
calitate care corespunde unei stări ecologice proaste;
- starea proastă a apei se datorează evacuării apelor industriale de la S.C.
Arpechim Piteşti cu un conţinut ridicat de nutrienţi, micropoluanţi şi conţinut scăzut
de oxigen, metale grele: cadmiu, zinc, nichel.
127
RECOMANDĂRI
Aplicarea politicilor de protecţie a apelor, ţinând cont de recomandările Directivei Cadru a Apei,
care stabileşte o abordare nouă, integrată privind protecţia, îmbunătăţirea şi utilizarea durabilă a
râurilor, lacurilor şi apelor subterane din Europa.
Directiva Cadru a Apei (DCA) stabileşte un cadru pentru protecţia apelor interioare de
suprafaţă, a apelor tranzitorii, costiere şi subterane. Oamenii utilizează apa în multe feluri diferite,
iar utilizatorii tradiţionali ai apelor sunt grupaţi în consumatori casnici, industriali şi agricoli. Se uită
adesea că mediul şi mai ales zonele umede depind de asemenea de alimentarea suficientă şi la timp
cu apă de calitate corespunzătoare. Ecosistemele sunt o parte importantă a ciclului hidrologic al
apei, iar funcţionarea acestora este o precondiţie indispensabilă pentru refacerea şi reînoirea surselor
de apă de care depinde societatea umană.
Este necesar să apărăm funcţionarea ecosistemelor acvatice pentru a utiliza corect şi eficient
resursele de apă.
O altă recomandare ar fi introducerea unui sistem de planificare managementului bazinului
hidrografic. Acesta va fi un mecanism pentru a asigura managementul integrat: ape subterane, râuri,
canale, lacuri, rezervoare, estuare şi alte ape sălcii, ape costiere şi nevoile de apă a ecosistemelor
terestre care depind de apele subterane, cum ar fi zonele umede.
pentru substanţele care apar în mod natural, sau produse prin procese naturale cum ar fi: cadmiu,
mercur şi hidrocarburi poliaromatice se recomandă încetarea emisiilor, evacuărilor şi pierderilor în
apă a acestor substanţe prioritar periculoase care provin din activităţi umane.
Se mai recomadă de asemenea:
- reducerea şi prevenirea poluării apei pentru îmbăiere;
- prevenirea reducerea sau eliminarea substanţelor periculoase din mediul acvatic;
- stabilirea la nivel Comunitar a normelor minime de calitate şi control pe care trebuie să le
îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare;
- reducerea şi prevenirea poluării apelor de suprafaţă destinate producerii de ape potabile;
128
- reducerea sau prevenirea poluării apelor uzate sau provocate de nitraţi proveniţi din surse
agricole;
- prevenirea sau reducerea emisiilor provenite din activităţile şi instalaţiile industriale în aer, apă şi sol în Comunitate pentru protecţia mediului la un nivel indicat.
Bibliografie
Alexandru Gh., Zamfirescu F. şi colaboratorii – „Aplicaţii şi probleme de hidrogeologie”,
Tipografie Universităţii Bucureşti, 1983;
Antonescu C.S. – „Biologia apelor“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967;
Avramescu I., Ene I., Constantinescu I. - „Studiul hidrogeologic preliminar al bazinelor
hidrografice Argeş“, Bucureşti, 1965;
Barnea N. - „Poluarea şi protecţia mediului“, Bucureşti, 1982;
Berca M. - „Strategii pentru protecţia mediului şi gestiunea resurselor“, Ed. Grand,
Bucureşti, 1998;
Bocioacă M. - „Studiul hidrografic al împrejurimilor oraşului Piteşti“, Comunicare
prezentată la I.G.G., 1969;
Bucur A. - „Elemente de chimia apei“, Editura HGA Bucureşti, 1999;
Ciplea L. - „Poluarea mediului ambiant“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1971;
Constantinescu V., Croitoru M. - „Cercetări hidrogeologice în bazinul mijlociu al
Argeşului”, Institutul geografic al României, STE, Sera E, Nr. 9, 1971;
Creţu Gh. - „Optimizarea sistemelor de gospodărire a apelor”, Ed. Falcă, Timişoara, 1980;
Dima M. - „Epurarea apelor uzate urbane”, Ed. Junimea Iaşi, 1988;
Elian V. - „Hidrobiologia”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966;
Malacea I. - „Bilogia apelor impurificate”, Editura Academica R.S.R., Bucureşti, 1969;
Manescu S. - „Chimia sanitara a mediului”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1994;
Matei V. - „Interacţia subsanţelor chimice cu agenţi de mediu”, Ed. Universitatea din Ploieşti 2004;
Negulescu M. - „Epurarea apelor uzate industriale”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1968;
Negulescu M. - „Canalizări”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978;
Negulescu M. - „Protecţia calităţii apelor”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1981 ;
Prunescu A. - „Principale biocenoze ale râurilor din sudul Carpaţilor”, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985;
129
Rusu G. - „Metotologia elaborării studiilor privind evaluarea influenţei asupra mediului
înconjurător”, Bucureşti, 1976 ;
Şerban P. - „Managementul apelor”, Ed. Tipored, 2006;
Sima C., Scurtu I., Poşircă R. - „Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Ed. Independenţă
Economică, Piteşti 2005;
Strugren B. - „Probleme moderne de ecologie”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
Teodorescu I. şi colaboratorii - „Gospodărirea apelor”, Ed. Ceres, Bucureşti, 1973;
Trâmbiţaşu E. - „Fizico-chimia mediului – Factorii de mediu şi poluanţii lor”, Ed. Universitatea din
Ploieşti, 2002;
Trufaş V. - „Hidrochimie ”, Universitatea, Bucureşti, 1975;
Varduca A. - „Monitorul Integrat al calităţii apelor”, Ed. H.G.A., Bucureşti, 1999;
130
ANEXA 1. Imagini – râul Dâmbovnic
131
ANEXA 2. Imagini -râul Dâmbovnic
132
133
134
