ARGUMENT

Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai

mari descoperiri şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai

complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii.

Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente

pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a

dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de

materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar

exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un

dezechilibru ecologic.

Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai

noi cuceriri ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime,

dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei

de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse

deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot

mai dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării

proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate în

atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum,

săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte

dăunătoare asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului.

La acest sfârşit de secol şi început de mileniu, lumea se află în

efervescenţă. Schimbările care au avut loc şi vor avea loc, creează, într-o

viziune optimistă, speranţe şi pentru remedierea fie şi treptată a mediului

înconjurător.

“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare,

solul şi subsolul şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le

1

susţin este imaginea cea mai comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci

când vorbeşte despre mediul înconjurător.

O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un

“ecosistem” care se intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în

căutarea unui anumit echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determină

condiţiile de viaţă pentru regnurile vegetale, animale şi pentru exponentul său

raţional – omul, reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem

componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apă, substrat geologic,

relief, sol.Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă

pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor

depinzând atât de factori tereştri, cât şi cosmici (radiaţia solară de exemplu)

ceea ce ne ajută să înţelegem implicaţiile care pot urma unor modificări fie

terestre, fie cosmice, sau ambele în acelaş timp.

Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include

nu numai mediul natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând

o dublă poziţie: de “component” al mediului şi de “consumator”, de

beneficiar al mediului.

Conceptul actual de “mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care

caută să cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor

protejate în toată complexitatea lor.

Prin “resurse naturale” se înţelege: totalitatea elementelor naturale ale

mediului înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană:

resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;

resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;

resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor .

2

CAPITOLUL I

IMPACTUL OMULUI ASUPRA APELOR

Apa este elementul care intretine viata pe Pământ. Toate organismele

o contin; unele traiesc în ea; unele o consuma. Plantele şi animalele au nevoie

de apa pura, şi nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale toxice

care dauneaza microorganismelor. Daca este extrem de grava, poluarea apei

poate ucide un numar mare de pesti, pasari şi alte animale, iar în unele cazuri

poate ucide toti membrii speciei din zona afectata. Poluarea face ca paraurile,

lacurile şi toate acumularile de apa sa aiba un aspect şi un miros neplacut. Nu

este recomandat sa se consume pestele şi crustaceele care traiesc în apa

infestata. Oamenii care beau apa poluat se pot imbolnavi grav, iar expunerea

indelungata poate produce cancer iar la femei pot aparea sarcini cu probleme.

Omul de-a lungul timpului a avut efecte bune si rele asupra apei. In

acest referat vom descrie cum omul a utilizat apa in scopuri bine definite.

La ora actuala unele centre urbane sunt afectate de criza de apa

disponibilitatile in resurse de apa fiind sub nivelul cerintelor. In aparenta,

potentialul hidroenergetic al tuturor fluviilot Terrei ar putea asigura o

proportie mult mai mare din necesarul de energie electrica al omenirii. Totusi

el are anumite “limite”: o parte este foarte greu de amenajat, o alta parte

necesita foarte mari transformari ale mediului, iar anumite tari nu au resurse

financiare si tehnologice pentru constructia de hidrocentrale. Astfel

hidroenergia este de fapt o resursa « limitata ».

3

I.1.Apa

Dintre cei trei factori de mediu, apa este cea mai afectata de poluare

creand numeroase probleme pentru pastrarea si imbunatatirii calitatii ei. Apa

in natura exista sub urmatoarele forme: apa de suprafata (fluvii, rauri, mari,

oceane) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare). Poluarea apelor ,in

masura mai mare sau mai mica ,este greu de evitat. Statisticile au aratat ca

sursele de poluare „punctiforme” ,provenite de la orase sau fabrici si care sunt

evaluate in emisari prin guri de descarcare ,reprezinta numai circa 35% din

totalul surselor de poluare in timp ce cele „nepunctiforme” ,lipsite de guri de

descarcare circa 65%.

I.2.Surse de poluare-poluanti

Principalii poluanţi

Principalii poluanţi sunt materialele chimice, biologice sau fizice care

avariaza calitatea apei. Poluanţii pot fi clasificati în opt categorii, fiecare

avand diferite actiuni:

a). Poduse petroliere

Petrolul şi chimicalele obtinute pe baza de petrol sunt folositi drept

combustibili, lubrifianti, în industria plasticului şi în multe alte scopuri.

Aceste produse petroliere ajung în apa în mare parte accidental, prin esuarea

navelor sau prin sparturile conductelor. În mare parte acesti produsi sunt

otravitori pentru animale, sau se depun pe blana animalelor şi penele pasarilor

facandu-le permeabile si astfel animalele mor de frig, sau impiedicandu-le sa

se deplaseze.

4

b.) Pesticide şi ierbicide

        Chimicalele, folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea

daunatorilor, sunt preluate de precipitatii şi astfel apa infestata se scurge în

apa paraurilor şi a raurilor. Unele din aceste

chimicale sunt biodegradabile şi se descompun

repede în substante inofensive sau mai putin

nocive, dar cele mai des intalnite sunt cele

nedegradabile care persista pentru o lunga

perioada de timp.

O mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu

pesticide. Mai mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, şi

Agentia de Protectie a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de

apa suntr infestate. Azotatii, poluanţi derivati din insecticide, pot produce o

forma foarte grava de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortala.

c). Metalele

Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung în apa din mai multe

surse, inclusiv industria automobilelor, mine şi chiar sol. Asemenea

pesticidelor metalele devin din ce în ce mai concentrate pe masura ce sunt

consumate prin intermediul hranei de catre animale, care la randul lor sunt

consumate de catre alte animale, şi asa mai departe, pâna cand ajung la nivele

inalte ale lantului trofic devenind extrem de toxice. În cantitati mari sunt

otravitoare, şi pot da nastere unor boli grave. Cadmiu, povine din

ingrasaminte, recoltele tratate cu astfel de ingrasaminte şi consumate în

cantitati mari de catre oameni pot produce diaree şi în timp pot afecta rinichii

şi ficatul. Plumbul poate ajunge şi el în apa fie prin intermediul unor scurgeri

din conducte fie pentru ca intra în componenta unor sisteme de apa mai vechi.

La copii, plumbul poate produce boli mentale.

5

d). Deseurile

Deseurile cele mai periculoase sunt deseurile chimice care pot fi toxice

(otravitoare), reactive (capabile sa produca gaze toxice sau explozive) sau

infamabile.

Daca nu sunt tratate şi depozitate cu grija aceste deseuri pot polua sursele de

apa cele mai aproape de locul depozitarii. în 1969 raul Cuyahoga din

Cleveland, Ohio a fost atat de poluat incat a luat foc şi a ars timp de cateva

ore. Chimicale folosite în industria echipamentelor electrice, pot ajunge în

mediu prin deversari şi pot atinge niveluri toxice foarte ridicate prin

intermediul lantului trofic.

e). Cantitatile excesive de materie organica

Ingrasamintele şi alti nutrienti folositi pentru cultivarea plantelor în

ferme şi gradini pot ajunge foarte usor în apa. Odata ajunse în apa, aceste

produse incurajeaza cresterea platelor şi algelor. Cand aceste plate mor se

depun pe fundul apei şi microorganismele le descompun. în timpul

procesului de descompunere aceste microorganisme consuma o mare parte

din oxigenul dizolvat în apa, şi astfel nivelul oxigenului din apa scade în

asa masura incat vietatile dependente de oxigen din apa, cum ar fi pestii,

mor.

f). Sedimentele

Sedimentele sunt particulele de sol deplasate de catre curentii de apa,

pot deveni un pericol daca sunt prezente în cantitati mari. Eroziunea solului,

produsa fie de apa, vant sau precipitatii, inundatiile şi caderile de teren pot fi

foarte daunatoare pentru ca introduc în apa foarte multe nutrimente, aparand

astfel poluare prin canitati mari de materie organica.

g.)   Organismele infectioase 

Un studiu efectuat în 1994 de Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor a

descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se imbolnavesc annual din cauza

organismelor din apa potabila, şi dintre acestia mai bine de 900 mor. Multe

6

din organismele care se gasesc în numar mic în majoritatea surselor de apa,

sunt considerate poluanţi atunci cand ajung în apa potabila. Paraziti precum

Giardia lamblia şi Cryptosporidium parvum ajung deseori în sursele de apa

potabila. Ei pot provoca boli grave copiilor, batranilor şi oamenilor care

sufera deja de alte boli.

h). Poluarea termala

Apa este deseori luata din rauri, lacuri, oceane sau mari pentru a fi folosita

drept racitor în fabrici şi centrale şi apoi

este adusa inapoi la sursa mai calda decat

atunci cand a fost luata. Insa chiar şi cele

mai mici schimbari de temperatura în apa

vor indeparta speciile care vietuiau acolo şi

vor atrage specii noi. Poluarea termala poate grabi procesul biologic la plante

şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa. rezultatul poate fi

acela moarte speciilor care nu sunt adaptate vietii în ape calde, sau în cazul

raurilor poate duce la disparitia vegetatiei din zona poluata.

CAPITOLUL II

7

CALITATEA APEI POTABILE IN ROMANIA

Investigarea calitatii si furnizarii apei din Romania aduce cu sine

motive serioase de ingrijorare. Medicii nu recomanda consumul apei direct de

la robinet, epurarea apelor uzate este preponderent inadecvata, sistemele de

furnizare a apei curente nu acopera consumul intregii populatii. Factorii de

poluare a apelor sunt multipli, iar populatia ignora informatiile menite sa

previna poluarea apelor de suprafata. Daca va indoiti de apa pe care o

consumati, adresati-va directiilor de sanatate publica si operatorilor locali de

apa potabila.

8

Medicii de familie nu recomanda consumul apei direct de la robinet.

Ei ii sfatuiesc pe pacienti sa consume apa plata neutra, fara saruri sau cu o

cantitate minima de saruri, mai ales in cazul pacientilor cu un risc

cardiovascular crescut, sau in cazul copiilor. Ar mai fi de recomandat

consumul de apa imbuteliata si persoanelor adulte care au probleme digestive,

in special intestinale, persoanelor cu imuno-deficiente sau varstnicilor, a caror

rezistenta la infectii este scazuta, capacitatea de aparare a organismului fiind

depasita”, adauga doctorul. Medicii lanseaza un semnal de alarma:

„amplasarea gresita a surselor de apa in raport cu gropile de deseuri sau

dejecte poate duce la imbolnaviri masive, cu consecinte grave”.

Consumul apei din fantani sau direct de la robinet poate fi fatal

sugarilor. Sfatul medicilor este ca mamele sugarilor sa ia masuri suplimentare

de precautie in ceea ce priveste consumul apei din fantani si de la robinet. Se

recomanda in special mamelor care au copii sugari alimentati mixt sau

artificial si in general copiilor pana la varsta de cel putin un an sa consume

apa plata imbuteliata, in special in doze cat mai mici, deoarece cantitatea

crescuta de nitriti in apa din fantani poate determina intoxicatii grave cu

methemoglobinemie, care pot duce la decesul sugarilor. Este nevoie de multa

strictete in acest sens, deoarece fierberea, metoda traditionala de dezinfectie

distruge o serie de microbi dar nu si nitritii din apa din sursele naturale. Se va

folosi apa plata imbuteliata si la prepararea formulei de lapte folosita la

sugarii care nu pot fi alimentati la san, dar si la prepararea celorlalte alimente

folosite in alimentatia copiilor pana la varsta de un an: supe, mancare gatita,

ceai, compot, spalarea fructelor.

Imbunatatirea calitatii apelor de suprafata are de asteptat pana in 2015

Imbunatatirea calitatii apelor de suprafata nu pare a fi o prioritate pentru

Romania. Potrivit Administratiei Nationale „Apele Romane”, „in anul 2007,

77,4% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns

in receptorii naturali, in special rauri, neepurate sau insuficient epurate”, iar,

9

din totalul de 1.348 de statii de epurare investigate in cursul anului trecut,

doar 30,4% functioneaza corespunzator, ceea ce inseamna ca 938 de statii de

epurare (69,6%) sunt necorespunzatoare.

In prezent, „Conform metodologiei curente utilizate, privitor la

clasificarea calitatii apelor de suprafata, situatia privind calitatea apelor de

categoria II-a (starea buna) s-a imbunatatit de la 37% in 2005, la 45.6% in

2006 si circa 49% in 2007”, declara reprezentantii Administratiei Nationale

„Apele Romane”. Potrivit acelorasi surse, atingerea normelor optime a

calitatii apelor de suprafata este un obiectiv ce trebuie finalizat pana in anul

2015. O alta problema remarcata de specialisti este necesitatea imbunatatirii

sistemului de indepartare a compusilor de azot si fosfor din apele uzate si

evacuate la suprafata.

„Calitatea apei in Romania este extrem de variata. Exista localitati unde

apa din puturi (foraje) este  utilizata direct fara a se cunoaste exact calitatea

acesteia si fara a fi tratata sau dezinfectata pentru a se respecta un minimum

de reguli de igiena. In schimb, in localitatile unde este distribuita de operatori

licentiati, prin sistemele centralizate, apa este de buna calitate si se incadreaza

in indicatorii de calitate prevazuti de legislatia în vigoare (Legea 458/2002 cu

modificarile si completarile ulterioare)”, potrivit Apa Nova.

„Apa potabila nu este poluata, anterior distribuirii catre consumatori

procedandu-se la eliminarea din aceasta a eventualilor impurificatori prin

tratare”, sustin reprezentantii „Apa Nova”. In ceea ce priveste apele de

suprafata insa, „Cota parte cea mai mare din potentialul de poluare apartine

unitatilor din domeniile gospodariei comunale, industriei chimice, dupa care

urmeaza agentii economici din industriile energie electrica si termica,

metalurgica si constructii de masini. Poluarea provenita din agricultura a

scazut substantial fata de perioada 1990, datorita reducerii considerabile a

utilizarii ingrasamintelor si a pesticidelor, precum si datorita reducerii si

inchiderii fermelor de animale”, afirma reprezentantii Administratiei

10

Nationale „Apele Romane”. Acestia ofera, ca solutii: conservarea,

ameliorarea si utilizarea rationala a apelor din  bazinul hidrografic, alegerea

unor procedee tehnologice nepoluante, folosirea unor consumuri de apa mai

reduse, recircularea apelor industriale, micsorarea pierderilor, epurarea optima

a apelor, punerea in aplicare a proiectelor integrate de gestionare a deseurilor

la nivel national, regional si local, precum si educarea populatiei, pentru a nu

mai arunca gunoaie in albiile raurilor. Ce e de facut? Singura solutie de

imbunatatire a calitatii apelor din Romania o constituie utilizarea unor statii

de epurare moderne care sa fie in conformitate cu standardele europene.In

acest context, Primariile si Consiliile Locale ar trebui sa se implice mai

pronuntat in actiuni de curatare a albiilor raurilor, incurajand tinerii si elevii

scolilor generale in acest sens. O forma moderna de a ne asigura de calitatea

apei pe care o consumam este si apelul la comerciantii de sisteme de tratare si

purificare a apei. Directorul general al unei astfel de afaceri, sustine ca

garantia pe care o ofera sistemele pe care le comercializeaza provine din

faptul ca „purificarea se face in fata clientului”, evitandu-se, astfel,

consumarea apei care trece prin „reteaua veche de zeci de ani”. Sursele

contactate sfatuiesc populatia sa se adreseze directiilor de sanatate publica si

operatorilor locali de apa potabila, in cazul in care exista indoieli privind

calitatea apei.

11

CAPITOLUL III

METODE DE COMBATERE SI PREVENIRE A POLUARII

APEI

Principalele metode care se impun in procesul de imbunatatire a

calitatii apelor sunt:

- depozitarea deseurilor în locuri special amenajate;

- reciclarea tuturor materiilor reciclabile;

- incetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a ingrasamintelor;

- incetarea folosirii substantelor chimice în apropierea surselor de apa;

- pentru spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri special amenajate;

- resturile menajere, apa rezultata în urma spalarii hainelor şi a obiectelor

de uz casnic sa fie aruncate direct la canalizare;

- folosirea pe cat posibila a materialelor biodegradabile şi ale celor

reciclabile;

- verificarea starii automobilului pentru a evita scurgerile nedorite de

benzina şi ulei;

- reducerea descărcărilor de ape uzate industriale şi menajere;

- limitarea folosirii fertilizanţilor naturali şi artificiali în agricultură (utilizarea

cantităţilor optime la timpul potrivit;)

- reducerea eroziunii solului ( reducerea trăierilor pădurilor şi împăduriri în

zonele despădurite, practicarea unei agriculturi corecte care să asigure

protecţia solului);

- îmbunătăţirea proceselor de producţie a detergenţilor şi îngrăşămintelor

minerale prin reducerea cantităţii de fosfaţi ca materie primă;

- utilizarea unor tehnologii performante de tratare a apelor care să determine

reducerea conţinutului de fosfaţi;

12

- realizarea unor zone tampon pentru colectarea aluviunilor transportate de

torente şi pâraie.

Mecanice:

-recoltare biomasă primară;

-crearea de curenţi artificiali de apă care să asigure amestecarea diferitelor

categorii de ape utilizând pompe;

-creşterea volumului de apă care tranzitează lacul;

-înlocuirea apei bogate în nutrienţi cu ape sărace în nutrienţe fie din pânza

freatică fie din râuri nepoluate;

-excavarea sedimentelor pentru lacurile nu prea adânci;

Metode chimice (utilizarea unor compuşi organici sau anorganici ca să

împiedice creşterea şi dezvoltarea vegetaţiei acvatice) (Hidrotehnica, 1998).

-sulfat de cupru, săruri ferice;

-injecţia de O2 în hipolimnion şi amestecarea straturilor de apă în anumite

perioade.

a)Asigurarea alimentarii continue cu apa a folosintelor si in special a

populatiei prin :

utilizarea surselor de apa existente prin : realizarea de noi sisteme de

alimentare cu apa din acumularile existente; realizarea de retele de

distributie separate de alimentare cu apa pentru populatie si pentru

industrie, in situatia in care exista conditiile tehnico-economice .

utilizarea rationala prin economisirea apei si reducerea pierderilor din

sistemele de transport, retelele de distributie a apei, procese tehnologice

si minimalizarea consumurilor specifice.

b) Imbunatatirea calitatii resurselor de apa la evacuare:

retehnologizarea proceselor de productie prin utilizarea unor “eco” -

tehnologii de epurare a apelor uzate;

13

realizarea de statii de epurare ;

identificarea si implementarea unor mijloace de prevenire, limitare si

diminuare a efectelor poluarii accidentale;

c) Reconstructia ecologica a raurilor:

imbunatatirea si realizarea de habitate corespunzatoare conservarii

biodiversitatii naturale;

asigurarea de debite corespunzatoare pe cursurile de apa regularizate in

scopul protectiei ecosistemelor acvatice;

asigurarea continuitatii debitului pe cursurile de apa regularizate pentru

facilitarea migratiei speciilor piscicole .

d) Reducerea riscului producerii de inundatii:

reducerea scurgerii rapide in bazinele de receptie prin lucrari de

impaduriri, acoperiri cu vegetatie, amenajare torenti;

atenuarea undelor de viitura prin: acumulari cu folosinte complexe,

acumulari nepermanente, poldere, zone de inundare dirijata, zone

umede;

conservarea cursurilor naturale si reducerea lucrarilor de ingradire a

scurgerii naturale a cursurilor de suprafata ;

imbunatatirea managementului luncilor inundabile prin interzicerea

amplasarii constructiilor in zonele inundabile si evacuarea celor

existente;

lucrari locale de aparare impotriva inundatiilor;

imbunatatirea prognozelor inundatiilor si a monitorizarii acestora ;

imbunatatirea planurilor de actiune si interventie in caz de calamitati

naturale;

evaluarea si modelarea locala a impactului schimbarilor climatice

globale asupra ciclului natural al apelor de suprafata.

14

Pentru monitorizarea biodiversitatii vor fi atrase ONG-uri de mediu si

institutii de invatamant locale care vot derula in colaborare cu primaria

programe de educarea publicului, ecologizare si monitorizare a ecosistemelor

naturale si a spatiilor verzi din oras.

Pentru zona ape se propune regularizarea tuturor cursurilor de apa ce

traversează intravilanele.

1. Pentru zonele cu riscuri naturale se propun ca masuri de remediere:

- plantarea de vegetaţie corespunzătoare pentru stabilizarea terenului

- regularizarea pârăului Cracau

- consolidarea versantilor afectaţi de alunecări

- realizarea de diguri de apărare

2. În zonele de risc natural se interzic lucrările de construcţii.

3. Pentru îmbunătăţirea calităţii apei pentru băut se prevede extinderea

sistemului centralizat şi controlat sanitar al reţelei de apa potabila . În paralel

trebuie sa se întreprindă masuri de preluare a apelor uzate provenite din

gospodăriile populaţiei sau de la instituţii şi agenţi economici prin extinderea

reţelei de canalizare şi epurarea apelor uzate.

4. Pentru stoparea poluării apelor (exista grajduri amplasate pe malurile

pâraielor la Danesti, funcţionare balastiera - Botesti, locuinte ) este necesara

instituirea în intravilan a unor zone de protecţie sanitara a apelor de suprafaţa.

Se propune preluarea de apa potabila din surse sigure, inclusiv prin săparea de

puţuri de captare de adâncime, stocarea în rezervoare de apa de unde, o data

controlaţi parametrii de calitate, sa fie trimisa, prin sistem centralizat, în

gospodăriile populaţiei. În jurul captărilor şi a rezervoarelor vor fi instituite

zone de protecţie sanitare (gard la 10 m distanta de construcţiile existente

pentru staţiile de pompare şi la 20 m la staţiile de captare, rezervoare şi staţii

de epurare). Este necesara instituirea regimului de depozitare controlata a

deşeurilor prin amenajarea de depozite pentru deşeuri menajere în vederea

stopării aruncării de deşeuri gospodăreşti sau de alta natura de-a lungul

15

cursurilor de apa pe terenuri cu risc de infiltraţie în subsol.

5. Depozitarea controlata a deseurilor se va realiza prin montarea de

containere pe platforme din beton situate la o distanta de cel putin 10.00 m de

ferestrele locuintelor. Containerele vor fi ridicate periodic de catre firme

specializate.

6. Pentru diminuarea impactului asupra mediului sunt recomandate

următoarele masuri:

- utilizarea tehnologiilor moderne, nepoluante;

- prevederea obiectivelor poluante cu instalaţii de epurare pentru diminuarea

concentraţiilor emisiilor în atmosfera

- introducerea de tehnologii nepoluante de lucru în agricultura

- crearea de perdele de protecţie în jurul surselor de emisie a noxelor şi

creşterea

suprafeţelor cu spatii verzi mai ales în jurul locuinţelor individuale şi

blocurilor de locuinţe;

- organizarea unui serviciu eficient de colectare şi depozitarea controlata a

deşeurilor pe noi amplasamente, în cadrul unor depozite ecologice;

- respectarea tehnologiilor de utilizare şi tratare a terenurilor cu îngrăşăminte

chimice;

Sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea apelor, dar toate acestea

necesita timp, bani şi putin efort din partea oamenilor, lucruri pe care

majoritatea dintre acestia nu sunt dispusi sa le irosesca “doar pentru a salva

planeta”.

Calitatea apei potabile, apele uzate si sistemele de epurare constituie

mari probleme pe care Romania le are de rezolvat Multa vreme lipsa

fondurilor a constituit argumentul cu care s-au aparat autoritatile. In prezent,

in Romania exista 224 statii de epurare a apelor reziduale orasenesti. Conform

datelor Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, in anul 2004,

16

aproximativ 71% din apele uzate, provenite de la principalele surse de

poluare, au ajuns in rauri, neepurate sau insuficient epurate.

Din 1.359 de statii de epurare verificate in anul 2004, 555 de statii,

reprezentand 40,8%, au functionat corespunzator, iar restul de 804 statii, adica

59,2% nu s-au ridicat la standardele impuse. Conform datelor Ministerului

Mediului si Gospodaririi Apelor, in anul 2004, aproximativ 71% din apele

uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns in rauri,

neepurate sau insuficient epurate. Fata de un volum total evacuat de

3.854,162 milioane metri cubi pe an, peste 2.098 milioane metri cubi, 54,5%

constituie ape uzate care trebuie epurate.

Din volumul total de ape uzate care necesita tratere, peste 29 %, au fost

corespunzator epurate. In rest 614 milioane metri cubi, adica circa 29%,

reprezinta ape uzate neepurate si aproape 879 milioane metri cubi, circa 42 %,

ape uzate insuficient epurate. Din 1.359 de statii de epurare verificate in anul

2004, 555 de statii, reprezentand 40,8%, au functionat corespunzator, iar

restul de 804 statii, adica 59,2% nu s-au ridicat la standardele impuse.Una

dintre cauzele situatiei actuale in domeniul tratarii apelor o constituie lipsa

banilor. Implementarea directivelor din domeniul alimentarii cu apa si

epurarii apelor uzate implica eforturi financiare considerabile. Costurile

asociate implementarii standardelor in materie de calitatea apei au fost

estimate la circa 15 miliarde euro si vor fi suportate partial de Uniunea

Europeana (circa 500 milioane euro anual), bugetul statului si din

imprumuturi de la institutiile financiare internationale.

17

CAPITOLUL IV

METODE DE IMBUNATATIRE A CALITATII APEI

În scopul ameliorării calităţii apei potabile sunt folosite mai multe

metode, cele mai răspândite fiind următoarele: limpezirea, înlăturarea prin

sedimentare a substanţelor în suspensie; decolorarea;dezinfectarea.

Dezintoxicarea presupune eliberarea apei de

substanţe toxice; dezactivarea - eliberarea apei de

substanţe radioactive; desalinizarea - desărarea

apei prin înlăturarea elementelor minerale.

Limpezirea şi decolorarea apei pot fi

obţinute prin sedimentare un timp îndelungat.

Sedimentarea, în condiţii naturale, decurge foarte încet, iar decolorarea practic

nu se produce. De aceea pentru a mări eficacitatea acestor procese, înainte de

sedimentare în apă se adaugă substanţe chimice, care au proprietatea de a

accelera sedimentarea particulelor şi de a separa substanţele care contribuie la

coloraţia apei.

Coagularea apei este un proces de mărire, agregare a impurităţilor

coloidale ale apei. Coagularea se termină cu formarea agregatelor vizibile,

numite flocoane. Coagularea are loc sub acţiunea coagulanţilor - sărurilor de

aluminiu şi fier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Calculul

preventiv al dozei de coagulant se face în funcţie de alcalinitatea şi culoarea

apei prelucrate, însă neapărat se va concretiza pe cale experimentală.

Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai repede, se folosesc

floculanţii sintetici (poliacrilamidul ş.a). Procesul final al limpezirii şi

18

decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau

antracit).

Epurarea apei se poate efectua după două scheme:

1. Decantarea şi filtrarea lentă.

2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă.

Decantarea este efectuată în bazine speciale de sedimentare - rezervoare cu

adâncime de câţiva metri prin care apa trece permanent cu o viteză foarte

mică timp de 4-8 ore. Dacă este folosită prima schemă, atunci pentru

limpezirea definitivă apa se trece printr-un filtru lent. Ultimul prezintă un

rezervor pe fundul căruia se instalează plăci de beton sau ţevi de drenaj cu

orificii, deasupra drenajului se aşterne un strat de petriş, apoi un strat filtrant

de nisip cu grosimea de 1 m. Filtrarea prin acest filtru decurge lent, cu o

viteză de 0,1-0,3 m/oră. Aceste filtre curăţă apa bine datorită faptului că la

reţinerea particulelor în stratul de nisip porii se micşorează, formând

membrana biologică atât, încât reţin până la 90-99% bacterii, ouă de helminţi.

La fiecare 1-2 luni se înlătură 2-3 cm din stratul superior de nisip, care a

devenit murdar. Filtrarea lentă este folosită în instalaţiile mici de apă. Când

este folosită schema a doua de curăţare, în apă se adaugă coagulanţi care

permit decolorarea apei, reducerea duratei sedimentării şi folosirea unor filtre

rapide. Viteza de filtrare în acest caz e de 5-12 m/ oră. Peste 10-15 minute de

la începutul filtrării apei la suprafaţa straturilor de nisip se formează pelicula

filtrantă din particulele sedimentate. Acest proces măreşte capacitatea filtrului

de a reţine toate particulele, microbii etc.După 8-12 ore de lucru este necesar

a spăla filtrul cu un curent de apă curată ce este îndreptată de jos în sus.

Filtrele rapide au proprietatea de a reţine 80-99 % de bacterii. Filtrele rapide,

având capacitatea de lucru înaltă, sunt folosite la staţiile mari de îmbunătăţire

a calităţii apei. Pentru excluderea pericolului epidemiologic la staţiile de

alimentare, apa după filtrare trebuie să fie dezinfectată.

19

CONCLUZII

De-a lungul timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea

mediului s-a degradat, grosimea stratului de ozon a scăzut, punand intr-o stare

critică intreaga planetă. Toate acestea au dus la cresterea ingrijorării legate de

poluare a apei.

Standardizarea prin filtre care ajuta la o mai mica poluare a apei pot fi

de mare utilitate cu condiţia să capete obligativitate ca şi in cazul măsurilor de

protecţie a mediului.

Poluare apei rămâne insă o problemă incă deschisă atât ca intensificare

obiectivă cât şi ca delimitarea subiectivă căci liniştea este indispensabilă

oricărei activităţi şi mai ales activităţile intelectuale.

20