Derivare

SUPRAPREFIXARE (cumul de prefixe) – ex: re-în-via, ne-în-fricat

SUFIXE – nume de agent -lexicale (cuvinte noi) – ex: crea- crea-tor

-diminutivale -gramaticale (forme gramaticale noi)

-augmentative -lexicogramaticale

-colective

-moționale – ex: gâscă-gâscan, pictor-pictoriță, atlet-atletă

SERII DERIVATIVE (cumul de sufixe) – ex: moldo-vean-că, școl-ar-iza

DERIVARE PARASINTETICĂ (prefixe+sufixe) – ex: îm-părți-tor, ne-știi-nță

Compunere

UNIRE (sudare, contopire) – ex: binefăcător, dinspre

ALĂTURARE (cu/ fara cratimă) – ex: floare-de-colț, ceea ce, de la

ABREVIERE: Romconfort, TAROM, RATB

PREFIXOIDE/ SUFIXOIDE: autocaracterizare, televizor, dermatolog, francofil

Schimbarea valorii gramaticale

Substantiv din – adverb – Nu da binelui cu piciorul.

-adjectiv – E sătul de dulce, mai vrea și amar.

- participiu – Șade la masă cu nepoftiții. - interjecție – Fugi de aoleo și dă peste oleoleo.

- pronume – Eul liric al poeziei...

- numeral – Unde s-a dus mia, se duce și suta.

- verb – Este de pe vremea lui Caută.

-verb la infinitiv – Tăcerea e de aur.

-supin – Prostul se cunoaște după râs.

-gerunziu – Suferindul se deplasa încet pe alee.

Adjectiv din – substantiv – Zoe, fi bărbată!...

-participiu – Cămașa spălată e ca nouă.

- adverb – La așa cap, așa căciulă.

Adverb din – substantiv – Iarna moare de foame.

-adjectiv – Bate mai tare în ușă!

- pronume – Face ce face și îi merge bine.

- participiu – Soldatul calcă apăsat. - numeral – Prostul întâi vorbește și apoi gândește.

Categorii lexicale

SINONIME – totale – destin=sortă, a muri= a deceda

-parțiale – poftă=dorință, a plăcea=a agrea

- aproximative – potop=mulțime, dor=durere

-frazeologice – a-și da duhul=a da colțul

ANTONIME

PARONIME – vedetă/ vendetă, emite/ omite, monah/ monarh

OMONIME – omofone – iris, a amenda, iar/ i-ar, ceai/ ce-ai

-omografe – companie/companie, barem/barem

CUVINTE POLISEMANTICE (cuvinte cu mai multe sensuri, verificabile în context)

Fonetică

a, ă, â, î – mereu vocale

e, i , o, u – vocale/ semivocale

Grupurile ce/ci, ge/gi pot fi redate prin unul/ două sunete – 2 sunete – celulă, gem

-1 sunet – ceai, geantă, blugi

Grupurile che/chi, ghe/ghi pot fi redate prin unul/ două sunete – 2- chenar, chimie

-1 – triunghi, cheag

Litera x reprezintă două sunete – cs – axă

-gz – examen

Despărțirea în silabe

Trei consoane între două vocale -> despărțirea se face dupa prima consoană

Ex: mon-stru, in-stinct, pis-trui, mus-tra

Pentru grupurile lpt, mpt, nct, ncț, ncș, ndv, rct, rtf, stm -> despărțirea se face după

consoana a doua

Ex: sand-vici, an-tarc-ti-c, jert-fă, is

În cazul cuvintelor compuse/ derivate cu prefix se ține cont de elementele componente sau nu.

Substantivul

A. Clasificare

Dupa formă – simple – doctor, toamnă, secol

-compuse – porthartă, bun-gust, dreptunghi

După conținut – comune -proprii

***LOCUȚIUNILE SUBSTANTIVALE – grupuri de cuvinte cu înțeles unitar având valoarea unui

substantiv – ex: mireasa domnului, inducere în eroare, strângere de inime, punere în vedere

B. Număr

Substantive DEFECTIVE de – singular – zori, ochelari, taclale

-plural - onoare, sânge, sănătate

C. Caz

NOMINATIV – Subiect, Nume Predicativ, Atribut Apozițional

ACUZATIV – CD, CI, C de agent, CCL, CCM, CCT, CCC, CCS, Atribut Prepozițional, Atribut

Apozițional (prepozițional), Nume Predicativ, Subiect (A venit la lume!)

GENITIV – Atribut Genitival, Nume Predicativ, Atribut Prepozițional, Atribut Apozițional,

Subiect, CI, CCL, CCM, CCT, CCC, CCS

DATIV – CI, CCL, CCM, CCC, Atribut Prepozițional, Atribut Substantival, Atribut Apozițional,

Nume Predicativ

VOCATIV – NU are funcție sintactică

ArticolulA. Articol hotărât – enclitic

-proclitic

B. Articolul posesiv (genitival) – însoțește un substantiv în cazul genitiv

C. Articolul demonstrativ (adjectival) – însoțește un adjectiv/ numeral pe care-l leagă de subst.

determinat

Ex: ziua cea bună, peștele cel mare

*** Intra in structura gradului superlativ relativ (ex. Cel mai iscusit)

D. Articolul nehotărât

AdjectivulA. Se clasifica:

Dupa structura: -simple

-compuse (preasfant, sudcarpatic, atotstiutor)

Dupa forme: -variabile cu doua/ trei/ patru forme flexionare

-invariabile

***Se acorda cu substantivul in gen, numar si caz.

B. LOCUTIUNILE ADJECTIVALE – grupuri de cuvinte cu inteles unitar care au valoarea unui

adjectiv – ex: fara noroc,de incredere, de ocazie

C. Gradele de comparatie ale adjectivului

Pozitiv

Comparativ – de superioritate

- de egalitate (la fel de, tot asa de, tot atat de)

- de inferioritate

Superlativ – de superioritate

- de inferioritate

- absolut (prea tare, grozav de inteligent, sanatos tun, mica-mica)

***Adjective fara grade de comparatie: viu, etern, rotund, perfect, infinit, superior, minim

NumeralulA. Clasificare

1.Numeralul cardinal propriu-zis – exprima un numar

-simplu: doi, trei, zece

-compus: unsprezece, douazeci, trei sute

2.Numeralul colectiv – ambii, ambele, amandoi, toti sase, tustrei

3.Numeralul distributiv – cate unul, cate o (carte), cate doua

4.Numeralul multiplicativ – dublu, triplu, intreit, inzecit

5.Numeralul adverbial – o data, de doua ori, de zece ori

6.Numeralul fractionar – jumatate, o doime, un sfert

Numeralul ordinal – cel dintai, al doilea

Pronumele1.Pronumele personal

In flexiunea pronumelui personal, apar:

-Forme accentuate: tu, el, ea, (al)lui , mie, tie, (pe) noi, tu!, etc.

-Forme neaccentuate: D – imi, mi, iti, ti, ii, ne, ni, vi, le, li

Ac – ma, m-, te, il, o, ne, va, ii, le

***Formele neaccentuate ale pronumelui personal in cazul ACUZATIV au intotdeauna functia

sintactica de COMPLEMENT DIRECT.

Pronumele personale care intra in componenta expresiilor verbale (Ex: a luat-o la sanatoasa)

NU au functie sintactica.

2.Pronumele personal de politete

Are forma doar pentru persoana a II-a si a III-a: dumneata, dumnealui, dumneaei,

dumneavoastra, dumnealor (+matale, mata, etc) (+ domnia ta, maria ta, inaltimea sa,

excelenta sa, etc).

3.Pronumele reflexiv

Are forme doar pentru cazurile ACUZATIV si DATIV.

Are forme proprii doar la persoana a III-a: D- sie, siesi, isi, si

Ac- (pe) sine, se, s-

Pentru persoanele I si a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal.

*** Pronumele reflexive se deosebesc de pronumele personale prin identitatea de numar si

persoana intre pronume si verb.

***Pronumele reflexiv intra in structura diatezei reflexice si NU are functie sintactica.

Functiile sintactice

CI - Si-a gasit cartea. (D); Invata doar pentru sine. (Ac)

Atribut pronominal – Fiecare sa-si cunoasca firea. (D)

CD – Greu se cunoaste cineva pe sine. (Ac)

Atribut prepozitional – Lauda de sine nu miroase a bine. (Ac)

4.Pronumele si adjectivul pronominal de intarire

Pronumele de intarire apare rar. Are functia sintactica de SUBIECT.

Adjectivul de intarire sta pe langa un subst/pronume; se acorda in caz, nr si gen.

Are functia sintactica de ATRIBUT ADJECTIVAL.

5.Pronumele si adjectivul pronominal posesiv

In structura pronumelui posesiv intra articolul posesiv.

Are forme dupa nr si genul substantivului care denumeste obiectul posedat si dupa persoana

si numarul posesorului.

*** In situatia in care exista mai multi posesori, pronumele posesiv nu are forme pentru

persoana a III-a; se foloseste pronumele personal: al (a, ai, ale) lor.

Functiile sintactice ale adjectivului pronominal posesiv

Atribut adjectival – Nu-mi trebuie a ta mila. (se acorda cu subst)

CI – Pe voi contra voastra la lupta ei va man...(Ac↓)

CCC– Din pricina ta am cazut.

CCT – Iar timpul creste-n urma mea.

CCL – Flori de tei deasupra noastra/ O sa cada randuri, randuri...

Nume Predicativ – Cei mai multi au fost impotriva voastra.

Atribut prepozitional – Victoria asupra ta a fost cea mai frumoasa.