Ministerul Educației și Cercetării ȘtiințificeUniversitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu

REFERAT“Globalizarea şi securitatea României”

MASTERAND:Pătru Elvira

TÂRGU JIU, 2016

ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC:Lector  dr. MIHAI TEODOR NICORĂ

CREȚU (PĂTRU) ELVIRA-IULIANA

ACUI anul I

GLOBALIZAREA SI SECURITATEA ROMANIEI

Țara noastră se află la o răscruce intre civilizații,intre căi comerciale.Faptul că se situează la marginea Europei Occidentale,fiind ultimul stat spre “continentul slav” de la răsărit,reprezentat de ruși si ucrainieni,îi conferă o poziție care i-a adus de-a lungul istoriei multă durere si pierderi,inclusiv teritoriale,provocate de ascensiunea colosului de la răsărit.

Prin urmare,în plan geopolitic,o poziție bună implică prin forța lucrurilor și anumite vulnerabilități.In sensul că o poziție importantă este,in același timp râvnită,poftită de alte state.O gândire geopolitică bună inseamnă elaborarea unor răspunsuri și strategii in masură să diminueze riscurile propuse de respectiva poziție.Intre prioritățile clasei politice trebuie să se numere si această grijă,care implică,în primul rând,o stare de veghe.

Gh.Brătianu spunea: ”Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică și veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici in numele și interesul întregii Europe din spatele ei,ba încă și mai departe, se cheamă că România noastră trăiește și vorbește aicinu numai pentru dânsa singură.Statul nostru este deci în atenția estului și vestului,nordului și sudului deopotrivă și în tot timpul.El deține, cum s-a spus, o pozițiune cheie, iar atenția aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă și simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situație în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situație,să-și dea permanent seama de toate, bune și rele, câte se ascund într-însa.Toți membrii acestui stat și in primul rând pătura lui conducătoare trbuie să-și aibă gândul mereu ațintit la ele.”

La începutul secolului XXI, conceptul de securitate națtională se impune a fi reconsiderat din două motive:

1. sistemul de relații între state și grupări de state s-a schimbat major, la fel și cel între organismele europene și euroatlantice de securitate ;

2. o manifestare tot mai evidentă a proceselor de mondializare și a tendințelor de grupare a statelor în blocuri cu interese olitice și economico-financiare propii.

Expresia practică a securității naționale o reprezintă politica de apărare, ca parte componentă a politicii generale a statului.

Securitatea națională reprezintă starea în care trebuie să se găsească un stat pentru a putea să se dezvolte liber și să acționeze neîngrădit pentru promovarea intereselor fundamentale propii.

Starea de securitate națională se definește ca un ansamblu de măsuri și acțiuni intreprinse în diferite domenii ( politic, diplomatic, economic, cultural, moral-spiritual, ecologic, juridic, umanitar, democratic, informațional și militar ) de către autoritățile publice și de puterile existente în stat pe timp de pace, criză și la război.

Securitatea națională se întemeiază pe:

- respectarea prevederilor constituționale și a celorlalte legi ale țării;- normele dreptului internațional;- prevederile tratatelor la care statul este parte.

Securitatea națională se află într-o strânsă interdependență cu securitatea regională, zonală, europeană, euroatlantică și cu cea generală.

Sistemul de securitate cuprinde un ansamblu de principii și norme referitoare la securitate, adoptat de un grup de state, precum și instituțiile și instrumentele prin care acesta se realizează.

Scopul securității naționale îl reprezintă promovarea și apărarea intereselor statului, asigurarea libertății de acțiune a acestui în relațiile internaționale, integrarea țării în structurile politico-economico-militare europene și euroatlantice, protejarea propiilor cetățeni, garantarea drepturilor fundamentale și libertăților individuale ale acestora.

Obiectivele prin care se îndeplinețte scopul securității naționale sunt:

- consensul național asupra intereselor statului;- consolidarea cadrului structural și funcțtional democratic și constituțional

al statului;- viața politică pluripartidistă și sistem politic democrat;- finalizarea procesului de reformă economică structurală;- consolidarea și dezvoltarea relațiilor cu statele vecine și din regiune sau

zonă;- extinderea relațiilor cu statele europene puternice și cu instituțiile

economico-financiare de pe continent;- dezvoltarea cooperării politico-militare cu NATO și U.E.;- participarea activă la acțiunile O.N.U. și O.S.C.E.;- perfecționarea componentei militareprin reforma armatei și realizarea

interoperabilității cu armatele moderne.

Principiile care stau la baza securității naționale sunt opțiunile factorului politic și au caracter de normă pentru structurile abilitate cu realizarea ei.

La fundamentarea conținutului, politicilor și strategiilor de securitate națională stau următoarele principii:

- dreptul inalienabil exclusiv al autorităților statului în elaborarea și aplicarea lor în practică;

- normele de drept internațional ale comunității primează în funcționalitatea securității naționale ;

- securitatea naționale pleacă de la interesele și drepturile fundamentale ale cetățeanului și apoi de la interesele statului;

- apărarea și promovarea intereselor naționale se vor fave prioritar prin mijloace nonmilitare;

- securitatea națională este parte integrantă a procesului de securitate și apărare europeană și transatlantică;

- respectareamăsurilor de reducere a forțelor armate convenționale în Europa;

- raporturi internaționale active și eficiente cu alte state și cu instituțiile europene și mondiale;

- participarea la acțiuni de pace, salvare-evacuare și umanitare în contextul multinațional.

Factorii de risc la adresa securității naționale reprezintă anumite potențialități de natură diferită care pot prilejlui și produce situații neprevăzute și alte stări complexe statelor și națiunilor în procesul lor de tranziție și integtrare.

Principalii factori de risc la adesa securității naționale sunt:

- tensiuni și conflicte regionale și subregionale;- acumulări necontrolate și destabilizatoare de forțe;- proliferarea și deseminarea fără discenământ a tehnologiilor și

materialelor letale neconvenționale;- prelungirea în timp a unor dificultăți sociale;- expansiunea fenomenelor negative transnaționale și transfrontaliere;- deteriorarea mediului ambiant;- restricții de acces la resursele vitale;- acțiuni negative interetnice ;- migrția și emigrația de populații;- izolarea statului de societatea globală bazată pe informație;- terorismul de stat și privat internațional.

Ideile de bază ale factorului politic intern care stau la baza realizării securității naționale sunt:primatul intereselor naționale față de cele de partid sau de grup;realizarea unității și consensului politic;asigurarea cadrului legislativ și instituțional necesar securității naționale;democratizarea societății;creșterea nivelului de trai;intagrarea în diferite structuri de securitate,regionale,europene și euroatlantice;politici de bună vecinătate.

Proiectarea și elaborarea securității României presupun:

- percepția realistă și permanentă a dinamicii mediului intern și internațional privind raportul dintre riscuri, amenințări și pericole și interesele naționale;

- adoptarea de principii și idei de bază clare privind cadrul instituțional al securității naționale;

- potențarea și valorificarea eficientă a resurselor securității naționale;- opțiuni și poziții clare față de integrarea în NATO și U.E.;- prevederile Consiliului și ale legilor țării;

În realizarea securității naționale, România poate valorifica câteva atuuri:

- poziția geostrategică, cu fluviul Dunărea și deschiderea la Marea Neagră;- numărul, calitatea și spiritualitatea populației;- valoarea și diversitatea resurselor naturale;- potențialul și factorii acestuia ce pot fi utiliați pentru apărarea națională;- latinitatea și etnogeneza poporului român;- vocația europeană a națiunii.

În plan geostrategic România se află la interferența a trei importante dinamici europene: spațiul C.S.I. în curs de constituire și clarificare de identitate;extinderea NATO și U.E.; spațiul sud-est european care ramâne cu toate eforturile europene și euroatlantice principalul furnizor de instabilitate și incertitudini.

Esența concepției de securitate a României va cuprinde:

- componenta internă bazată pe reformă, stabilitate politico-socială, dezvoltare economică și consens național;

- componența externă realizată concomitent ăn pkan european, euroatlantic, zonal și regional, dar și bilateral sau multilateral cu marii actori europeni, cu vecinii și cu alte state.

Bibliografie:

-Ion Pâlțoiu, Geopolitica,știință interdisciplinară, Ed. Universitatea din Craiova, 2006;

- Onișor Constantin – Arta Strategică a Securității și Integrării Europene, Ed. A 92. Iași, 2002;

- www.geopolitica.ro - http://www.studiidesecuritate.ro - A. Marga – Globalizare,geopoliticăși elemente de cultură instituțională