Ghid de elaborare a lucrarii de licenta disertatie...

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCAȚIEI

GHID

PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE

A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE

ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

EDITURA FUNDA ŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE , BUCUREŞTI, 2016

2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCAȚIEI

GHID

PRIVIND METODOLOGIA DE ELABORARE

A LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ ŞI / SAU DISERTAŢIE

ÎN DOMENIUL PSIHOLOGIEI

Autori:

Lect.univ.dr. Mihaela Corina ŢUŢU

Conf.univ.dr. Magdalena Beatrice MANU

Prof.univ.dr. Laura Oana GORAN

EDITURA FUNDA ŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE , BUCUREŞTI, 2016

3

CUPRINS

Secţiunea I CUVÂNT ÎNAINTE 4

Secţiunea II ARGUMENT 4

Secţiunea III REDACTAREA LUCR ĂRII DE LICEN ŢĂ ŞI/SAU

DISERTAŢIE

7

Secţiunea IV CICLURILE ŞI ETAPELE CERCET ĂRII PSIHOLOGICE 18

Secţiunea V SUSŢINEREA LUCR ĂRII DE LICEN ŢĂ 24

Secţiunea VI CRITERIILE DE EVALUARE A LUCR ĂRII DE

LICEN ŢĂ/DISERTAŢIE

24

Secţiunea VII BIBLIOGRAFIA CONSULTAT Ă 25

Secţiunea VIII ANEXE 26

Anexa 1 – Coperta lucrării de licenţă/disertaţie 27

Anexa 2 – Pagina de gardă a lucrării de licenţă/disertaţie 30

Anexa 3 – Model de cuprins al lucrării de licenţă/disertaţie 33

4

Secţiunea I: CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Ghid de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie reprezintă

rezultatul experienţelor personale ale autoarelor, pe parcursul mai multor ani, în coordonarea

lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie.

Prin acest Ghid vă oferim dumneavoastră, studenţilor şi masteranzilor, etapele pe care

trebuie să le parcurgeţi în procesul de elaborare a lucrării, „o bibliotecă” de sfaturi şi

comentarii privind diferitele probleme (organizatorice şi/sau metodologice) cu care vă

confruntaţi în procesul menţionat, vă oferim consiliere privind modalitatea în care sunteţi

nevoiţi să luaţi diferite decizii privind lucrarea dumneavoastră de licenţă şi/sau disertaţie (cu

accent pe criteriile ce trebuie luate în considerare). De altfel, acest Ghid constituie o sursă de

inspiraţie pentru întocmirea planului lucrării, al calendarului lucrării, pentru realizarea

aplicaţiilor practice, toate în conformitate cu: Legea Educaţiei Naţionale – Legea 1/2011,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18/10.01.2011, Carta Universităţii

Spiru Haret (Cap. 7, Art. 117 - 119) şi Regulamentul propriu privind organizarea şi

desfăşurarea examenelor de licenţă/diplomă și disertaţie (aprobat în data de 04.02.2016).

Secţiunea II: ARGUMENT

Extras din LEGEA EDUCAŢIEI NA ŢIONALE 1/2011: SECŢIUNEA a 6-a – Examene

de finalizare a studiilor

Art. 143. – (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:

a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă

pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;

b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;

c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat;

d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;

e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor

care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în

lichidare.

5

(2) Examenele prevăzute la alin (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile

de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul

universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei,

cercetării, tineretului şi sportului în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei

legi.

(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate

provizoriu vot finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ

superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul

Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice.

(4) Îndrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în

solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.

(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către

cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de

doctorat.

EXAMENUL DE LICEN ŢĂ LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE

EDUCAȚIEI constă în două probe:

Proba 1 – Evaluarea cunoştinţelor fundamentale şi de specialitate (susţinerea probei 1 se

face sub formă de lucrare scrisă).

Proba 2 – Prezentarea şi susţinerea lucrării de licenţă (susţinerea probei 2 are caracter

public). În vederea elaborării lucrării de licenţă, studenţii au la dispoziţie Ghidul privind

metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau disertaţie în domeniul psihologiei

postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie/examen-de-licenta-psi

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-ifr/examen-licenta-psifr

EXAMENUL DE DISERTA ȚIE LA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE

EDUCAȚIEI constă într-o singură probă, și anume: prezentarea şi susţinerea lucrării de

disertație, probă cu caracter public. În vederea elaborării lucrării de disertație, masteranzii au

la dispoziţie Ghidul privind metodologia de elaborare a lucrărilor de licenţă şi/sau

disertaţie în domeniul psihologiei postat pe site-ul Facultăţii - pagina web:

http://pse-b.spiruharet.ro/psihologie-clinica-si-interventie-psihologica/disertatie

6

RESPONSABILITĂŢI:

I. Decanul şi Directorul de departament sunt responsabili pentru elaborarea şi afişarea

listei temelor propuse pentru lucrarea de licenţă şi/sau disertaţie.

II. Persoanele care răspund în solidar de orginalitatea conţinutului tematic al lucrării de

licenţă şi/sau disertaţie sunt:

• autorul: un absolvent al unui program de studii universitare, având toate examenele

din Planul de învăţământ promovate sau echivalate prin sistemul ECTS/SECT (credite de

studii transferabile)

• îndrumătorul ştiin ţific : un cadru didactic titular sau asociat la Universitatea

Spiru Haret din Bucureşti, având calitatea de îndrumător ştiinţific prin aprobarea de către

Consiliul Facultăţii.

III. Îndrum ătorii ştiin ţifici sunt responsabili pentru:

• temele propuse sau acceptate la propunerea studenţilor/absolvenţilor;

• îndrumarea studenţilor/absolvenţilor în realizarea lucrării de licenţă şi/sau disertaţie;

• cunoaşterea şi aplicarea prezentei proceduri;

• asumarea în solidar cu absolventul a originalităţii conţinutului lucrării de licenţă şi/sau

disertaţie.

IV. Studentul-masterandul/absolventul are responsabilitatea:

• alegerii temei de licenţă/disertaţie şi înscrierii la cadrul didactic îndrumător

(îndrumătorul ştiinţific), până în momentul afişării listei temelor pentru finalizarea

studiilor universitare;

• realizării lucrării pentru finalizarea studiilor universitare conform normelor prezentei

proceduri;

• înscrierii la examenul de licenţă şi predării lucrării pentru finalizarea studiilor

universitare la termen.

7

PRACTICA DE SPECIALITATE - DOCUMENTARE ÎN VEDEREA ELABORĂRII

LUCRĂRII DE LICEN ȚĂ / DISERTAȚIE: În cadrul Facultății de Psihologie și Știin țele

Educației, planurile de învățâmânt pentru ambele cicluri de studii universitare (licență și

masterat) prevăd, pentru anul 3 de studii, disciplina obligatorie:

• Practica de specialitate – Documentare în vederea elaborării lucr ării de licență

(pentru studiile universitare de licență), disciplină care se finalizează cu colocviu.

• Practica de specialitate – Documentare în vederea elaborării lucr ării de disertație

(pentru studiile universitare de master), disciplină care se finalizează cu colocviu.

În acest sens, prezentul Ghid este util în vederea evaluării finale la această disciplină.

Secţiunea III: REDACTAREA LUCR ĂRII DE LICEN ŢĂ ŞI/SAU DISERTAŢIE

A) Structura lucrării de licenţă şi/sau disertaţie va conţine obligatoriu o parte

preliminară, conţinutul propriu-zis al lucrării şi o parte finală.

Partea preliminară va cuprinde:

• Coperta (pagina exterioară) (vezi Anexa 1). Aceasta va conţine:

Universitatea Spiru Haret (pe partea de sus a paginii);

Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Bucureşti (pe partea de sus a

paginii);

Departamentul de Psihologie și Științele Educației (pe partea de sus a paginii);

Programul de studii universitare de licenţă: Psihologie (pentru lucrarea de licenţă);

Programul de studii universitare de masterat: Psihologie Clinică și Intervenție

Psihologică (pentru lucrarea de disertaţie);

Lucrare de Licenţă / Disertaţie (central – pe mijlocul paginii);

Coordonator ştiinţific: gradul didactic, PRENUMELE şi NUMELE coordonatorului,

– pe partea stângă a paginii, mai jos decât “Lucrare de Licenţă / Disertaţie”;

Absolvent: Numele autorului, identic cu cel înmatriculat la secretariat (sub forma:

„PRENUMELE NUMELE”) – pe partea dreaptă a paginii, mai jos decât numele

coordonatorului;

Anul depunerii lucrării de licență / disertație (pe partea de jos a paginii).

8

• Pagina de gardă va conţine aceleaşi elemente ca şi coperta, cu precizarea că

în loc de „Lucrare de Licenţă / Disertaţie” se va scrie titlul şi/sau subtitlul lucrării.

(vezi Anexa 2).

• Pagina de dedicaţii şi mulţumiri (opţional)

• Cuprinsul :

Va conţine introducerea, capitolele (partea teoretică, partea

practică/aplicată/studii de caz, concluzii etc.), lista de referinţe bibliografice şi anexele,

numerotate cu cifre arabe (1, 2, 3 etc.);

Capitolele vor fi dezvoltate pe două sau, opţional, pe trei niveluri, marcate cu 1.1,

1.2, 1.3; 2.1... ş.a.m.d.;

Toate intrările din cuprins vor avea menţionată paginaţia corespunzătoare din text.

• Lista tabelelor (opţional)

• Lista figurilor, graficelor, diagramelor şi schemelor (opţional)

• Lista abrevierilor (opţional)

Textul lucrării va cuprinde două secţiuni: Introducere şi Capitole.

Pagina de cuprins (vezi Anexa 3) trebuie să aibă obligatoriu următoarea

structură (cu specificarea în partea dreaptă, pe fiecare rând, a paginii unde se regăseşte

conţinutul respectiv – capitolul sau subcapitolul):

� Este o grilă orientativă necesară pentru a oglindi structura logică a lucrării de

licenţă/disertaţie (centru şi periferie, subiect central şi ramificările sale);

� Este subdivizat şi articulat în capitole, paragrafe şi subparagrafe; cuprinsul este de

dorit să fie cât mai analitic (divizat).

NOTĂ: Nu este necesar ca fiecare capitol al lucrării să cuprindă aceleaşi subdiviziuni

analitice cu a celorlalte. Există exigenţe de discurs care pot cere ca un capitol să fie

subdivizat în mai multe subdiviziuni, în timp ce altele nu necesită acest lucru. Există lucrări

care nu necesită prea multe diviziuni şi în care mai mult, diviziunea foarte minuţioasă

fragmentează şirul discursului.

9

B) Detalii privind structura lucrării de licenţă / disertaţie

Introducere

Este firesc ca orice student/masterand, deci şi o lucrare de licenţă/disertaţie să aibă în

debutul său o Introducere în care să prezentaţi tema de cercetare şi să descrieţi, pe scurt,

strategia de investigare la care v-aţi gândit, atingând însă în expunere următoarele puncte:

care este problematica studiată, ce ipoteze aţi format referitoare la problematică, ce implicaţii

teoretice şi practice cere studiul întreprins şi, eventual, conclziile derivate.

� Reprezintă comentariul analitic al cuprinsului (sumarului); este chintesenţa lucrării;

� Relatează despre ce anume vreţi să faceţi;

� Nu trebuie să fie lungă (maximum 2 – 3 pagini).

OBSERVAŢII : Fiecare student trebuie să-şi propună un plan de lucru, care să

cuprindă de la început titlul, cuprinsul şi introducerea. Până nu veţi fi în măsură să scrieţi un

cuprins şi o introducere, nu veţi fi siguri că aceea este teza voastră. A scrie Introducerea

înseamnă a avea idei clare despre cum să începeţi; dacă aveţi idei clare despre cum să

începeţi este pentru că „bănuiţi” unde veţi ajunge; astfel, introducerea este ca o recenzie a

lucrării deja făcute. Introducerea şi cuprinsul vor fi rescrise continuu pe măsură ce lucrarea

înaintează; forma finală a cuprinsului şi introducerii pot fi, astfel, diferite de cele iniţiale (pe

măsura elaborării lucrării).

CAPITOLUL 1 – ASPECTE GENERAL-TEORETICE

� Trebuie să includă stadiul la care se află problema propusă, în literatura de specialitate.

� Nu se face prezentarea teoretică în sine, ci se selectează informaţiile cele mai

relevante pentru temă, ce prezintă un punct important de la care se pleacă.

� Se va acorda atenţie aspectelor controversate, în raport cu care studentul /

masterandul poate manifesta o evaluare critică.

� Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul de

elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări. Este important ca

studentul/masterandul să demonstreze capacitatea de a integra diverse contribuţii teoretice în

unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se raporta critic, independent, la acestea.

Greşeli:

referinţe bibliografice incomplete

prezentare expozitivă şi necritică asupra literaturii de specialitate

prezentare nesistematică, lipsită de coerenţă

10

Intraţi în profunzimea problematicii studiate, atingând aspectele specifice

problematicii.

CAPITOLUL 2 - ASPECTE CONCRETE ALE PROBLEMATICII ST UDIATE

Dacă este nevoie, în acest capitol se pot aprofunda noţiunile din Capitolul 1 cu

specificitatea aferentă, conform temei stabilite.

CAPITOLUL 3 - METODOLOGIA CERCET ĂRII

3.1. Obiectivele cercetării

Obiectivele lucrării reprezintă ghiduri ale întregii cercetării, ele justificând, în mare parte,

însăşi cercetarea.

3.1.1. Obiective teoretice (au caracter general teoretic- metodologic)

3.1.2. Obiective practice (au caracter ameliorativ)

Greşeli:

obiectivele cercetării nu sunt formulate clar;

întrebările cărora cercetarea trebuie să le găsească un răspuns, nu sunt explicite.

3.2. Ipotezele cercetării (formularea lor trebuie să fie explicită)

Greşeli:

ipotezele (care de fapt reprezintă răspunsurile pe care le dă cercetătorul la aceste

întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări) nu au legătură

cu obiectivele sau întrebările cercetării;

ipotezele nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate statistic, ci

sunt generale:

ipotezele sugerează relaţia cauzală între variabile („ determină”, „ influenţează” ),

atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental;

ipotezele se referă la mai mult de două variabile, iar de procedura de testare

statistică include numai două variabile.

3.3. Prezentarea lotului de subiecţi/eşantionului supus cercetării . Se referă la:

descrierea lotului de subiecţi/eşantionului (modul şi criteriile de constituire, mărime,

populaţie de referinţă, numărul de subiecţi să fie relevant). Opţional, vă puteţi referi aici şi la

descrierea variabilelor cercetării.

11

Greşeli:

omiterea prezentării modului de constituire a lotului de subiecţi/eşantionului;

omiterea prezentării variabilelor;

prezentare confuză a variabilelor, fără identificarea explicită a variabilelor

dependente şi a celor independente.

3.4. Descrierea metodelor şi tehnicilor de cercetare. Instrumentele utilizate în

recoltarea datelor trebuie să fie descrise în mod adecvat. Atunci când se utilizează

instrumente cunoscute, trebuie să se facă referire la referinţele care le susţin din punct de

vedere teoretic şi aplicativ. Atunci când se utilizează instrumente elaborate personal (de

autorul lucrării), se va descrie modul în care a fost construit acesta (analiză de itemi,

consistenţă internă, validitate de construct).

Orice instrument aplicat, indiferent dacă este cunoscut sau elaborat personal, trebuie

să se regăsească, sub formă de prototip, la sfârşitul lucrării în Anexe.

Greşeli:

utilizarea unor instrumente ale căror caracteristici nu sunt cunoscute;

omiterea analizei caracteristicilor instrumentelor elaborate de autorul lucrării.

Cu referire la metodele şi tehnicile utilizate trebuie avute în vedere următoarele

aspecte:

� Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode este incompletă, deoarece se

situează şi se finalizează într-un singur nivel analitic (cel mai frecvent descriptiv). Este

suficient să se aplice o altă metodă pentru ca întreaga construcţie teoretică să se clatine; de

aceea se necesită utilizarea combinată a metodelor, pentru a se crea posibilitatea

complementarităţii şi comparării lor. Se pot face combinaţii de gradul I (în cadrul aceleaşi

metode) – combinaţia între concepte, indicatori şi scale de măsurare în cadrul aceluiaşi

instrument de măsurare sau aplicarea repetată a aceluiaşi instrument de cercetare cu scopul de

a verifica gradul de stabilitate în producerea datelor şi nivelul de consistenţă a datelor

empirice culese în studii diferite şi combinaţii de gradul II (între metode diferite) – pentru a

elimina efectele induse de particularităţile fiecărei metode în parte (unele fiind predominant

cantitative, altele predominant calitative, iar un fenomen nu poate fi redus doar la un singur

aspect).

12

� A nu se confunda metoda cu tehnica/instrumentul! Faceţi distincţia clară între

metodă şi tehnică (de exemplu: chestionarul este tehnică sau instrument, iar metoda

corespunzătoare acestei tehnici este metoda anchetei).

� A nu se descrie metodele cunoscute! Ele doar se justifică în cadrul lucrării (de ce

le-am aplicat, ce-am urmărit, care este specificul lor în raport cu cercetarea noastră);

descrierea tehnicilor (instrumentelor) de investigaţie se face pe scurt (iar instrumentul ca atare

se prezintă la Anexe). Excepţie constituie cazul în care studentul elaborează personal metode

şi tehnici (atunci se necesită descrierea completă a acestora).

3.5. Analiza datelor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării.

� Există două modalităţi de prezentare a datelor:

a) Se prezintă datele în funcţie de ipotezele formulate (este cea mai bună

modalitate);

b) Prezentare prin aplicarea fiecărei metode (în funcţie de metode), în final

făcându-se un comentariu.

NOTĂ: Pentru fiecare ipoteză se menţionează şi metodele cu tehnicile aplicate.

OBSERVAŢIE: În cadrul analizei şi prelucrării statistice a informaţiilor se

accentuează pe următoarele elemente:

� Corectitudinea aplicării formulelor de calcul statistic;

� Analiza statistică a gradului de semnificaţie a rezultatului obţinut prin aplicarea

formulelor (teste de semnificaţie)

� Reprezentativitatea datelor obţinute şi semnificaţia psihologică.

Acest capitol va trebui să valorifice în mod sistematic, clar şi inteligibil datele

obţinute, în sprijinul testării ipotezelor cercetării. Din acest punct de vedere, se vor avea în

vedere:

a) Prezentarea şi analiza datelor. Presupune ca datele statistice să fie supuse unei

duble analize: analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de măsurare a

variabilelor) şi testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi

caracteristicilor variabilelor).

Greşeli:

prea multe grafice (a se selecta acele grafice care să ilustreze relaţii între variabile,

şi nu variabile individuale);

13

toate graficele sau tabelele sunt incluse la Anexe, fără a ţine cont de relevanţa lor în

text pentru facilitarea înţelegerii lucrării;

tabelele sunt excesiv încărcate cu cifre, devenind dificilă înţelegerea lor;

utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate;

teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaţiei dintre variabile;

rezultatele obţinute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se introduc

în text, acolo unde se discută semnificaţia lor psihologică);

rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;

datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele de

prelucrare, ceea ce face dificilă înţelegerea rezultatelor.

b. Interpretarea psihologică a rezultatelor se referă la transpunerea rezultatelor

statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică. Se vor evidenţia relaţiile dintre rezultatele

proprii şi cele raportate în literatura de specialitate.

Greşeli:

prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se

preciza semnificaţia psihologică a acestora.

CAPITOLUL 4 – CONCLUZII

4.1. Concluzii parţiale ale lucrării

� Acestea sunt de tip parţial şi se raportează la obiectivele şi ipotezele cercetării,

cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de sinteza

rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii dedicate temei

analizate.

� Atenţie! În acest capitol (care e bine să nu cuprindă mai mult de 3 pagini) nu se mai

dau informaţii teoretice (ci doar ce s-a obţinut în raport cu obiectivele şi ipotezele cercetării)

şi în nici un caz nu se introduc abia acum informaţii teoretice noi! (Toate informaţiile

teoretice trebuie incluse în primul capitol!)

4.2. Concluzii generale şi recomandări pentru cercetările viitoare

� Vom identifica şi câteva concluzii generale ale cercetării.

� Se pot menţiona dificultăţile întâmpinate pe parcursul cercetării, eventualele puncte

nevralgice ale acesteia, care vor trebui evitate în viitor.

� Se vor preciza deschiderile, recomandările către alte direcţii de cercetare legate de

subiectul respectiv.

14

� Se vor menţiona contribuţiile personale la realizarea lucrării. Într-un paragraf

denumit „Contribuţii originale”, se pot menţiona acele aspecte care reprezintă o noutate în

raport cu tema studiată.

Partea finală

În partea finală a lucrării vor fi puse în ordine succesivă:

• anexele

• lista referinţelor bibliografice

• rezumatul în limba română

Anexe (opţional)

În anexe se introduc informaţii care nu sunt imediat necesare în textul lucrării pentru

ca aceasta să fie înţeleasă sau care prin introducrea lor în text ar fi îndepărtat cititorul de la

cursivitatea ideilor. Anexele pot cuprinde: chestionarele utilizate, ilustraţii sau tabele

suplimentare, prelucrări statistice suplimentare, orice alte materiale considerate relevante

pentru temă.

Este indicat ca numărul de pagini al anexelor să nu fie excesiv.

Bibliografie

Lista referinţelor bibliografice ilustrează volumul şi calitatea documentării teoretice a

autorului şi este una dintre componentele importante ale lucrării. Ea este, de asemenea,

expresia atitudinii etice în raport cu sursele de informare utilizate.

Crearea unei liste de referinţe se supune câtorva reguli de bază:

- citarea tuturor surselor, indiferent de natura lor primară (surse scrise de orice natură,

surse electronice sau internet, surse orale etc.);

- toate sursele citate în textul lucrării trebuie să se regăsească în lista de referinţe;

- toţi autorii din lista de referinţe trebuie să fie citaţi în text;

- utilizarea unui format standard de citare, unic pe tot parcursul lucrării.

� Câteva reguli generale ale formatului de citare:

- În text, citarea se face prin numele autorului urmat de anul publicării lucrării. De

exemplu: „... text... (Alexandrescu, 2009)”, sau „...aşa cum afirmă Alexandrescu (2009)”.

- Se utilizează un singur stil de citare pe tot parcursul lucrării.

- Preluarea identică a unui fraze va fi citată cu indicarea paginii din sursa utilizată. De

exemplu: „text citat” (Alexandrescu, 2009, p. 125).

15

- În cazul în care sunt mai mult de trei autori, în text se va trece numai numele

primului, urmat de expresia et al. (în lista de referinţe se vor scrie numele tuturor);

- La citarea indirectă, se va scrie numele autorului şi anul publicării, urmate de

expresia cit in., după care se pune sursa directă. De exemplu: „... text... Florescu (2007), cit

in. Alexandrescu (2009)”

- În text nu se utilizează decât numele autorilor.

- În lista de referinţe prenumele autorilor poate fi limitat la iniţiale.

- Titlul revistei, al cărţii din care este citat un articol sau o secţiune, se vor scrie cu

litere italice. La fel se procedează şi cu titlul comunicării ştiinţifice la un congres.

- La citarea unui articol de revistă sau secţiune de volum, în lista de referinţe se vor

trece şi paginile (sau, cel puţin, pagina de început).

- Pentru sursele preluate de pe internet, se vor nota adresa şi data la care au fost

accesate.

- Lista de referinţe va fi ordonată alfabetic, cu indentarea liniei a doua şi a celor

următoare (dacă există), conform modelelor de mai jos:

Exemplificări:

Ahrons, C. R., & Rodgers, R. H. (1987). Divorced families: a multidisciplinary

developmental view. New York: W.W. Norton.

Banderet, L. E., & Burse, R. L. (1991). Effects of High Terrestrial Altitude on

Military Performance. In R. Gal & A. D. Mangelsdorf (Ed.), Handbook of Military

Psychology: John Wiley&Sons Ltd.

Sacco, G. (2002). Errors, mistakes, cultures. Comunicare la 25th EAAP Conference,

Warsaw.

Wilde, G. J. S. (1994). Target Risk, http:\\pavlov.psyc.queensu.ca\target\index.html,

accesat la 25.05.2000

REGULI DE EDITARE

Lucrarea va fi editată pe computer şi tipărită la imprimantă, într-o formă care trebuie

să respecte următorul set de criterii:

o Formatul de pagină: A4, scrisă numai pe o faţă

o Margini: sus/jos: 2.5 cm, stânga: 3.5 cm, dreapta: 2,5 cm, 12 pct. (pentru text), la 1,5

rânduri, aliniat: stânga-dreapta (justify)

o La tehnoredactarea lucrărilor se utilizează obligatoriu diacriticele

16

o Tipul fontului: Times New Roman

o Mărimea fontului: 12

o Spaţiere: 1 ½ rânduri

o Numerotare pagini: jos, la mijlocul paginii

o Titlurile capitolelor, cu majuscule şi pe pagină nouă

o Titlurile subcapitolelor sau subpunctelor, în continuarea textului, la două linii

distanţă, cu litere bold

o Tabele şi figuri – se numerotează cu două cifre separate prin punct, prima cifră

reprezentând numărul capitolului, iar cea de a doua numărul curent al tabelului din capitolul

respectiv, poziţionat imediat sub tabel/figură împreună cu denumirea acestuia/eia sau a sursei

de provenienţă, indicând în mod obligatoriu numele sau denumirea tabelului/figurii, numele

autorului, lucrarea, editura, localitatea, anul sau pagina de Internet cu link complet, în funcţie

de situaţia dată.

o Numerotarea paginilor – se face numerotare integrală pornind de la pagina de titlu,

dar numărul de pagini vor apărea vizibil începând cu partea de Introducere. Numerotarea

paginilor va fi una centrată (center) şi poziţionată în subsolul paginii.

o Forma de prezentare: legată cu arc şi copertată (copertă transparentă) sau cu copertă

cartonată.

o Număr de exemplare: se depun două exemplare, unul la secretariat odată cu dosarul

de înscriere la examenul de licenţă/masterat, al doilea la profesorul coordonator.

Nu este impusă o mărime standard a lucrării. Orientativ, aceasta poate avea între 60 şi

100 de pagini. În mod obişnuit, cele mai multe lucrări cuprind în jur de 60-80 de pagini.

Numărul de pagini în sine, nu reprezintă un criteriu de acordare a notei.

În general, trebuie respectată următoarea pondere din numărul total de pagini:

� 30-40% din lucrare - partea teoretică

� 60-70% din lucrare - partea experimentală (de cercetare concretă)

RECOMANDĂRI STILISTICE:

Lucrarea va fi scrisă în stil impersonal (nu se va utiliza persoana I). Se va folosi un

limbaj simplu şi clar. Informaţiile vor fi comunicate într-o manieră directă şi inteligibilă,

într-o structurare logică şi coerentă. Se va acorda atenţie eliminării greşelilor gramaticale şi

de editare.

17

CERINŢE ETICE (Chelcea, Septimiu, 2010):

Citarea corectă vă fereşte de plagiat. A plagia înseamnă „a-ţi însuşi ideile, textele

(integral sau parţial), creaţiile altora, fără a cita”. Plagiatul este o problemă de etică

profesională.

Plagiatul „tradiţional” s-a extins prin apariţia plagiatului „on line” (sau digital sau de

pe Internet). Pentru a-l evita respectaţi regulile citării electronice! Aici sunt indicate a fi

folosite doar adrese de reviste de specialitate, cărţi tipărite în fomat integral (pdf) şi informaţii

postate pe site-uri ale unor instituţii sau institute de cercetare.

Există şi o formă „decentă” de plagiat, care este plagiatul involuntar. Evident, şi el

trebuie evitat! Acest tip de plagiat este „practicat” de cei care nu menţionează cui aparţin

ideile din text, considerându-le „bun comun”.

Reguli pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică,

cât şi pentru citarea electronică:

- să închidem între ghilimele orice text care aparţine altora;

- să menţionăm numele, titlul lucrării, locul de apariţie, editura, anul, pagina;

- să fim atenţi la distincţia dintre cunoştinţele comune, care au intrat în patrimoniul

ştiinţei şi informaţiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;

- să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menţionând corect

autorul şi opera care ne-au inspirat;

- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din

opera citată.

Rezumatul în limba română. Este indicat ca rezumatul lucrării să nu depăşească o

pagină. Rezumatul va cuprinde: suportul teoretic, obiectivele cercetării, metodologia

cercetării, rezultate, concluzii.

18

Secţiunea IV: CICLURILE ŞI ETAPELE CERCET ĂRII PSIHOLOGICE

(Zlate, Mielu, 2000)

Elaborarea lucrării de licenţă presupune o anumită procesualitate, desfăşurată pe parcursul a

trei mari cicluri, fiecărui ciclu al cercetării corespunzându-i anumite etape:

I. Ciclul preparator (anticipativ) � Conţine toate operaţiile intelectuale ale cercetătorului menite a pregăti desfăşurarea

concretă a cercetării, de la formularea problemei de cercetare până la stabilirea anticipativă a

instrumentelor de recoltare a datelor.

� Presupune parcurgerea următoarelor etape (demersuri):

1. delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare;

2. informarea şi documentarea;

3. specificarea obiectivelor sau a scopurilor;

4. formularea ipotezelor şi a variabilelor;

5. definitivarea metodelor, procedeelor şi a tehnicilor de investigare;

6. alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor.

II. Ciclul productiv � Vizează acţiunile de aplicare a instrumentelor imaginate în vederea recoltării

datelor şi apoi a prelucrării lor.

� „Produce” date, concluzii, idei inovatoare.

� Presupune următoarele etape:

7. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor;

8. prelucrarea datelor recoltate;

9. formularea concluziilor;

10. validarea concluziilor în vederea generalizării lor.

III. Ciclul final � Se referă la finalizarea întregii lucrări de la reluarea ei.

� Încheie cercetarea cu două etape:

11. comunicarea sau publicarea rezultatelor şi concluziilor cercetării;

12. reluarea întregului ciclu.

19

Observaţii :

a. Demersurile intelectuale şi practice întreprinse de cercetător de-a lungul celor 3

cicluri, prin trecerea de la unul la altul, sunt numeroase şi variate. Ele se înlănţuie unele de

altele, după schema logică prezentată, chiar dacă aceasta nu este rigidă şi ireversibilă.

b. Primul ciclu este interactiv- cercetătorul îl poate repeta până când este convins de

fundamentarea sa riguroasă. Pe măsură ce intră în posesia unor noi informaţii, el îşi poate

schimba sau reformula ipotezele, poate renunţa la unele instrumente de investigaţie, poate

concepe altele noi. Din momentul în care a aplicat însă metodele de cercetare şi a recoltat

primele date (deci când a trecut la ciclul productiv), nu mai are voie să se reîntoarcă la primul

ciclu pentru a schimba ipoteza, fundamentarea metodologică. Ele este obligat să-şi aplice

integral proiectul de cercetare, chiar dacă unele date recoltate îi vor invalida ipotezele.

Pertinenţa rezultatelor, a interpretării şi a concluziilor formulate vor justifica ciclul final-

comunicarea şi publicarea lor, iar invalidarea lor va constitui prilejul redeclanşării unui nou

ciclu al cercetării.

Detalii privind etapele cercetării:

1. Delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare

� Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiţionând într-un fel

derularea întregului ciclu al cercetării.

� Pentru elaborarea unei lucrări de licenţă, studentul va trebui să circumscrie mai

întâi domeniul, apoi tema şi în fine problema de cercetare. El trebuie să opereze o serie de

selecţii succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a problemei ce urmează a fi

investigată.

� „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice necunoscute

sau neinvestigate până la un moment dat, ci şi cele foarte bine cunoscute, mult investigate şi

teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau unilateral abordate. De asemenea, ideile,

punctele de vedere şi conceptele controversate constituie probleme de cercetare.

� Cu cât problema de cercetare va fi mai bine şi mai exact circumscrisă, cu atât va

creşte probabilitatea soluţionării ei corecte.

� Problema poate avea un grad mare de specificare, chiar de la început, sau îl poate

căpăta pe parcurs, mai ales în urma celui de-al doilea ciclu al cercetării.

20

2. Informarea şi documentarea

� Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informaţiei utile cercetării problemei

propuse şi apoi, în lecturarea şi asimilarea ei.

� Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:

a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informaţiilor necesare?

(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor etc)

b. De unde recoltează informaţiile? (publicaţii, comunicări ştiinţifice, lucrări de

popularizare)

c. Care sunt formele recenzării informaţiilor?

� Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea şi soluţionarea problemei

respective, la conturarea punctelor „tari” şi „nevralgice”, la identificarea dezacordurilor dintre

cercetători, a căilor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor

� Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii

investigaţii, ele justificând, în mare parte, însăşi cercetarea.

Observaţie: cercetarea nu are un scop în sine („cercetăm de dragul de a cerceta!”), ci

este subordonată fie asigurării avansului cunoaşterii ştiinţifice (scop teoretic), fie optimizării

acţiunilor şi activităţilor umane (scop practic).

� Există 2 mari tipuri de obiective:

d. Teoretice (generale)

� Au caracter teoretic-metodologic, cum ar fi: formularea unor teorii, concepţii,

puncte de vedere; stipularea unor teorii, concepţii deja elaborate de alţi autori; corijarea unor

explicaţii avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluţii în vederea

desprinderii asemănărilor şi deosebirile dintre ele; sintetizarea concepţiilor şi teoriilor

existente cu scopul surprinderii continuităţii sau rupturii dintre ele, a progresului sau

regresului realizat prin trecerea de la unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-

integrative; conceperea unor noi instrumente de investigaţie; descoperirea unor noi variante

de prezentare şi prelucrare statistico-matematică a rezultatelor etc.

e. Practice (aplicative)

� Cu caracter ameliorativ

� Ţintesc spre intervenţia în realitatea studiată în vederea ameliorării

funcţionalităţii ei.

21

� Pot fi propuse programe de intervenţie, menite a contribui la soluţionarea unor

probleme practice.

OBSERVAŢII :

a. Claritatea, exactitatea şi pertinenţa obiectivelor (teoretice şi practice) evidenţiază

ancorarea şi anvergura aspiraţiilor şi demersurilor cercetătorului, capacităţile lui novatoare şi

previzionale.

b. Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigaţiilor sale să se

întoarcă de unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce şi-a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor şi a variabilelor

� Constituie cel mai important demers pentru o cercetare ştiinţifică (ele au fost

considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetări ştiinţifice).

� Rolul lor este acela de a ghida, de a direcţiona întreaga cercetare.

� Câteva definiţii:

f. REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziţie sau asumţie care serveşte în

explicarea câtorva fapte”.

g. LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziţie teoretică supusă probei faptelor”.

h. KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunţ conjunctural despre relaţia dintre

2 sau mai multe variabile”.(rezultă de aici că legătura dintre variabile nu este sigură, ci

probabilă).

i. GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziţie despre felul în care un set de

unităţi S este distribuit într-un spaţiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.

� Structura ipotezei include:

� O unitate (grup, societate, instituţie, persoană etc)

� O variabilă (coeziune, inteligenţă, democraţie, ierarhie etc)

� Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepţională etc)

� Exemple de ipoteze (tipuri de formulări):

� Cu cât oamenii sunt mai inteligenţi, cu atât coeziunea grupului din care fac

parte este mai mare.

� Dacă societatea este autentic democratică, atunci ierarhia organizaţională în

instituţii nu este prea înaltă.

� Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile

(confirmarea/infirmarea lor) şi specifice (să nu se piardă în generalităţi).

22

� Cel mai frecvent, ipoteza este formulată în termenii: „dacă”….. „atunci”....

� În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de

lucru): observând faptele şi fenomenele din viaţa cotidiană cercetătorul formulează ipoteze

despre regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile dintre ele, sau

analizând datele din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi dintre variabile.

j. Metodele de cercetare sunt deja elaborate şi disponibile. În acest caz, trebuie

selectate metodele cele mai adecvate cercetării în funcţie de concepţia general-teoretică

împărtăşită, de obiectivele şi ipotezele cercetării .

k. Elaborarea şi constituirea unor metode noi (situaţie în care este strict necesară

validarea instrumentului de cercetare).

5. Alegerea şi descrierea domeniului de aplicare a metodelor

� Cine vor fi subiecţii pe care urmează a se aplica metodele şi tehnicile de cercetare

definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să deţină aceştia? De unde vor fi

selecţionaţi?

� Alegerea subiecţilor se va face în funcţie de natura problemei studiate şi de

intenţiile cercetătorului (de a aplica metodele şi tehnicile pe unităţi mai mari sau mai mici de

indivizi).

� Aspecte ce vizează stabilirea eşantionului, mărimea şi reprezentativitatea lui.

� În psihologie, cercetările nu se fac atât pe eşantioane, cât pe grupuri de subiecţi

(grupuri naturale, grupuri experimentale şi de control).

6. Aplicarea metodelor şi recoltarea datelor

� Vizează măsurarea variabilelor şi testarea ipotezelor formulate.

� Se pune problema modului de aplicare al metodelor şi instrumentelor de cercetare

şi locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor influenţa calitatea cercetării.

7. Prelucrarea datelor recoltate

a. Analiza rezultatelor:

� permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de

către fapte, precum şi precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate modulează

sau completează primele concluzii referitoare la ipoteze.

� poate fi cantitativă (surprinderea relaţiilor cantitative, numerice dintre variabilele

studiate) şi calitativă (interesate de substanţa fenomenelor, de aspectele calitative).

23

b. Interpretarea rezultatelor:

� Constă în corelarea şi integrarea tuturor informaţiilor rezultate în urma analizei,

fie în vederea formulării de noi ipoteze de cercetare, fie a sugerării unor moi direcţii de

cercetare.

� Este dependentă de gradul de confirmare a ipotezei:

� Confirmarea completă a ipotezei creează cele mai puţine probleme de

interpretare, deoarece faptul anticipat coincide cu cel măsurat.

� Confirmarea parţială (atunci când rezultatele obţinute nu acoperă decât o parte

din ipotezele de la care s-a pornit)

� Infirmarea (echivalând cu negarea demersurilor) ipotezelor ridică cele mai

multe şi mai grave probleme de interpretare.

� În aceste două cazuri, cercetătorul trebuie să dea dovadă de mare prudenţă

propunând strategii de cercetare care să fie confirmate în viitor (în cazul confirmării parţiale)

sau întreprinzând analiza erorilor metodologice, chiar a poziţiilor teoretice inexacte de la care

s-a pornit (în cazul infirmării ipotezelor).

8. Formularea concluziilor

� În urma analizei şi interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificaţiei lor în

raport cu problema abordată şi mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la formularea

concluziilor întregii cercetări (concluzii finale).

� Concluziile:

� Sunt exprimări sintetice care conţin sau rezumă esenţa rezultatelor obţinute în

cercetare.

� Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcţie de generalitatea sau

specificitatea obiectivelor şi ipotezelor iniţiale.

� Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s-a ajuns la idei noi care le

depăşesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute sunt doar

confirmate sau întărite.

� Conţin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă

formularea explicită a acestor sugestii).

24

Secţiunea V: SUSŢINEREA LUCR ĂRII DE LICEN ŢĂ

Susţinerea lucrării de licenţă/disertaţie, în faţa comisiei de specialitate, trebuie să se

încadreze între 10 - 15 minute.

Absolventul trebuie să prezinte lucrarea conform următoarelor obiective operaţionale:

�� Să facă o scurtă introducere (să menţioneze titlul lucrării, numele absolventului, numele

coordonatorului ştiinţific, actualitaeta temei);

�� Să prezinte principalele idei din conţinutul lucrării, accentul fiind pus pe Metodologia

cercetării (obiective, ipoteze, metode şi tehnici utilizate, lotul de subiecţi, rezultate);

�� Să prezinte aspectele de originalitate ale lucrării, avantaje şi limite ale cercetării,

sugestii pentru cercetări viitoare.

La finalul prezentării, membrii comisiei vor adresa întrebări pentru a verifica mai ales

dacă absolventul:

• cunoaşte bine tema (problematica) abordată;

• a formulat în mod corect obiectivele şi ipotezele cercetării;

• a stabilit în mod adecvat lotul de subiecţi;

• a aplicat în mod corect şi personal instrumentele/tehnicile de cercetare;

• a utilizat în mod adecvat bibliografia.

Secţiunea VI:

CRITERIILE DE EVALUARE A LUCR ĂRII DE LICEN ŢĂ / DISERTAŢIE

1. Îmbinarea dintre cercetarea teoretică şi cea aplicativă (cu pondere pe cercetarea

aplicativă).

2. Noutatea şi actualitatea temei.

3. Capacitatea de formulare clară şi riguroasă a obiectivelor şi ipotezelor.

4. Contribuţii personale:

� În plan teoretic: noi puncte de vedere, de abordare, delimitări conceptuale etc.

� În plan aplicativ: utilizarea unor metode mai noi sau mai vechi, creaţie de metodă,

de tehnici de investigaţie.

5. Informare bibliografică – recenţa bibliografiei, variaţia, adecvarea la subiect,

selecţia.

6. Aspecte de design a lucrării: structurare, punere în pagină, reprezentare grafică etc.

7. Modul de prezentare și susţinere publică (în cadrul comisiei de licență) a lucrării.

25

Secţiunea VII: BIBLIOGRAFIA CONSULTAT Ă

CHELCEA, Septimiu (2010). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de

doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane. Ediţia a IV-a revizuită şi

adăugită. Editura Comunicare.ro: Bucureşti.

ECO, Umberto (2006). Cum se face o teză de licenţă: Disciplinele umaniste. Editura

Polirom: Iaşi.

ZLATE, Mielu (2000). Introducere în psihologie. Editura Polirom: Iaşi.

MULT SUCCES!

26

Secţiunea VIII - ANEXE

27

ANEXA 1 – COPERTA LUCRĂRII DE LICEN ŢĂ / DISERTAŢIE

28



DEPARTAMENTUL DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCAȚIEI

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICEN ŢĂ:

PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICEN ŢĂ

COORDONATOR ŞTIIN ŢIFIC:

(Titlul didactic prescurtat-titlul ştiin ţific prescurtat – prenume – nume)

ABSOLVENT:

(Nume – iniţiala prenumelui tatălui. – prenume)

BUCUREŞTI

2016

29




PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:

PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI INTERVENŢIE PSIHOLOGICĂ

LUCRARE DE DISERTA ŢIE



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI

2016

30

ANEXA 2 – PAGINA DE GARDĂ A LUCRĂRII DE LICEN ŢĂ /

DISERTAŢIE

31




PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICEN ŢĂ:

PSIHOLOGIE

TITLUL LUCRĂRII DE LICEN ȚĂ



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI

2016

32




PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT:

PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI INTERVENŢIE PSIHOLOGICĂ

TITLUL LUCRĂRII DE DISERTAȚIE



ABSOLVENT:


BUCUREŞTI

2016

33

ANEXA 3 - MODEL DE CUPRINS AL LUCRĂRII DE

LICENŢĂ/DISERTAŢIE

34

CUPRINS

Introducere ................................................................................................................ Pag.

Capitolul 1. Aspecte general - teoretice ...................................................................

Capitolul 2. Aspecte concrete ale problematicii studiate .......................................

Capitolul 3. Metodologia cercetării ........................................................................

3.1. Obiectivele cercetării .................................................................

3.1.1. Obiective teoretice .................................................................

3.1.2. Obiective practice ...................................................................

3.2. Ipotezele cercetării .......................................................................

3.3. Lotul de subiecţi supus cercetării ...............................................

3.4. Metode şi tehnici utilizate .............................................................

3.5. Analiza datelor, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor ........

Capitolul 4. Concluzii ................................................................................................

4.1. Concluzii parţiale ale lucrării ........................................................

4.2. Concluzii generale şi recomandări pentru cercetările viitoare ..

Anexe ..........................................................................................................................

Bibliografie .................................................................................................................

Rezumatul lucrării ....................................................................................................

Ghid de elaborare a lucrarii de licenta disertatie...

Documents

Transcript of Ghid de elaborare a lucrarii de licenta disertatie...