Fundamentele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

1.1. Fundamente teoretice:1.1.1. Definirea analizei. Tipuri de analiză economico-financiară 1.1.2. Rolul analizei economico-financiare şi utilizatorii rezultatelor acesteia1.1.3. Obiectivele analizei economico-financiare1.1.4. Conţinutul procesului de analiză economico-financiară 1.1.5. Poziţionarea şi funcţiile analizei economico-financiare în mecanismul managerial

1.1. FUNDAMENTE TEORETICE1.1.1. DEFINIREA ANALIZEI. TIPURI DE ANALIZĂ

ECONOMICO-FINANCIARĂ

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, procedând la identificarea factorilor, cauzelor şi condiţiilor care le-au generat şi respectiv influenţat.

Analiza activităţii economico-financiare este disciplina care cercetează rezultatele activităţii economice, pe baza datelor obţinute în activitatea verigilor organizatorice ale economiei, factorii care le-au determinat şi căile de îmbunătăţire a acestor rezultate din punct de vedere al eficienţei consumului de resurse în concordanţă cu scopul activităţii respective.

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare.

Diversitatea activităţilor desfăşurate de către o firmă şi varietatea situaţiilor prin care aceasta trece, privind conţinutul, nivelul şi caracteristicile performanţelor economico-financiare ale acesteia presupun necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii astfel: 1.După raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului:

a) analiză post-factum, postoperativă sau analiza realizării obiectivelor - noţiunea de post-factum defineşte o activitate, proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui. Analiza

- 1 -

post-factum presupune cercetarea unor fenomene încheiate, a modului de realizare a unor obiective pe baza descompunerii în elemente şi a stabilirii factorilor.

b) analiza previzională sau prospectivă - presupune determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării elementelor şi factorilor care-l determină. Ea este utilizată de către centrele de decizie economică pentru stabilirea obiectivelor ce se au în vedere a fi atinse într-o perioadă viitoare. 2.Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor:

a)analiza calitativă - urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile sale de bază, factorii care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină. Potrivit principiului descompunerii se trece de la o analiză mai puţin profundă către alta mai profundă (metoda „top-down”).

b)analiza cantitativă - presupune cercetarea fenomenului prin determinări cantitative exprimate prin mărimi fizice (greutate, grad, suprafaţă, volum, număr, durată etc.).

3.După nivelul la care se desfăşoară analiza:a) analiza microeconomică - este aceea care se desfăşoară la nivelul

agentului economic, respectiv la nivelul firmei (societăţi, regii, corporaţii, holdinguri etc.) şi studiază comportamentul individual sau al întreprinderilor în activitatea economică şi rezultatele obţinute, relevă factorii care determină orientarea în investirea capitalului său, în utilizarea resurselor, în crearea şi fabricarea produselor, în asigurarea eficienţei economico-financiare etc.

b)analiza mezoeconomică - studiază fenomenele şi procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate în scopul evidenţierii poziţiei firmei pe piaţă, a capacităţii concurenţiale a acesteia.

c)analiza macroeconomică - studiază fenomenele la nivelul economiei naţionale (conjunctura internă, legislaţie şi reglementări, factori demografici, factori de cultură şi credinţă, nivel şi dezvoltare, probleme sociale, factori climaterici etc.). Acest tip de analiză măsoară rezultatul muncii întregii economii şi încearcă să fixeze traiectorii de evoluţie macroeconomică, în raport cu unul sau mai multe obiective stabilite.

d) analiză mondoeconomică - devine din ce în ce mai importantă conform unor studii actuale, dar şi de perspectivă care vor arăta care sunt tendinţele şi dimensiunile internaţionalizării, globalizării şi mondializării. Utilizarea acestei analize în aceste condiţii presupune utilizarea unor indicatori ce trebuie adaptaţi la scară mondială lucru ce determină împrumuturi metodologice importante din diverse domenii.

4.După modul de urmărire în timp a fenomenelor:

- 2 -

a) analiza statică - studiază fenomenele, elementele şi factorii care le

influenţează la un moment dat, punând în evidenţă pe baza relaţiilor existente între acestea, o anumită poziţie a fenomenului supus analizei.

b) analiza dinamică - este legată de variabila timp cercetând fenomenele şi procesele economice în mişcarea şi evoluţia lor şi relevează poziţia lor în diferite momente ale evoluţiei lor. Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au determinat aceste schimbări, precum şi tendinţele evoluţiei lor viitoare.

5.În funcţie de orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:a) analiza pe termen scurt – are în vedere o perioadă de până la 1 an (zile,

săptămâni, decade, luni, trimestre, semestre) şi serveşte managementului firmei pentru conducerea operativă a activităţii pe o perioadă de timp de până la 1 an.

b)analiza pe termen mediu - se întinde pe o perioadă între 1-3 ani şi determină pe baza unei analize riguroase a obiectului analizei, posibile căi de realizare pe termen mediu ale acestuia.

c) analiza pe termen lung - depăşeşte perioada 3 ani.6.După criteriile de studiere a fenomenelor:

a)analiză economică - se referă la fenomene economice şi operează cu noţiuni, modele şi instrumente specifice domeniului economic.

b)analiză financiară - vizează fluxurile financiare care se formează la nivelul unei firme, modul de gestionare şi plasare a capitalurilor.

c) analiză economico-financiară - tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de exploatare) şi cea financiară (analiza riscului financiar trebuie corelată cu analiza riscului de exploatare).

d)analiză tehnico-economică - îmbină latura economică cu cea tehnică ; e)analiză socio-economică - este necesară în orice activitate social-umană

care apare într-o dublă ipostază–consumatoare de resurse şi producătoare de efecte.f)analiza ecologico-economică - (eco-economică) reflectă legături dintre

starea şi dinamica firmei şi elementele definitorii ale mediului înconjurător.7.După delimitarea obiectivului analizei:

a)analiza pe ramuri (industrie, transporturi, construcţii agricultură etc.);b) analiză pe unităţi organizatorice (societăţi comerciale, filiale, trusturi,

centrale etc.); c)analiză pe probleme (profit, patrimoniu şi echilibru financiar, riscul

financiar, costuri, productivitatea muncii, producţie netă, cifră de afaceri, valoare adăugată etc.).

8.După poziţia analistului:a)analiza internă se realizează din interiorul firmei, analistul beneficiind de o

serie de informaţii despre firma analizată, pe baza acestora el putând constata

- 3 -

stările de dezechilibru din diferite domenii ale activităţii firmei cauzele acestora şi nu în ultimul rând măsurile de remediere.

b)analiza externă se efectuează de partenerii externi care caută să-şi formeze o opinie despre situaţia economico-financiară a firmei (procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor firmelor privind acordarea de credite, care urmăresc capacitatea acestora de a achita obligaţiile). Partenerii de afaceri (furnizori, clienţi etc.), statul reprezentat prin autorităţile locale, guvern şi organizaţiile cvasiguvernamentale, dar şi organele de urmărire penală sau instanţele de judecată sunt interesate să-şi formeze o imagine asupra dezvoltării viitoare a afacerilor firmei, situaţiei economico-financiare şi securităţii financiare a acesteia.

Gama criteriilor de clasificare a tipurilor de analiză economică nu este epuizată. Pentru buna cunoaştere a evoluţiei fenomenelor şi proceselor economice, în procesul de analiză este necesară îmbinarea tuturor tipurilor de analiză în vederea fundamentării ştiinţifice a deciziilor de reglare şi optimizare a performanţelor economico-financiare ale firmei.

1.1.2. ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE ŞI UTILIZATORII REZULTATELOR ACESTEIA

Într-un mediu deosebit de complex şi agitat, necesitatea creşterii eficienţei economice în toate ramurile economiei face ca analiza economico-financiară să joace un rol din ce în ce mai important. Deoarece prin analiza economico-financiară se stabilesc punctele tari şi slabe din activitatea unei firme, dar şi măsurile ce trebuie a se aplica pe termen scurt şi lung în vederea atingerii obiectivelor stabilite, analiza diagnostic constituie o parte componentă a managementului strategic al firmei.

În concluzie, analiza economico-financiară are un rol fundamental în evaluarea, reglarea şi îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare ale firmei şi totodată are un caracter permanent, indiferent dacă se realizează de un compartiment din cadrul firmei, de societăţi specializate de consultanţă, de audit etc.

Analiza economico-financiară are un rol deosebit în cunoaşterea şi comensurarea influenţei diverşilor factori ce conduc la creşterea eficienţei întregii activităţi economice.

Principalii utilizatori ai informaţiilor furnizate de analiza economico-financiară sunt: 1) FURNIZORII DE CAPITAL

- 4 -

Acţionarii şi consultanţii acestora sunt interesaţi de

performanţele curente ale investiţiei realizate şi rezultatele privind rentabilitatea şi performanţele viitoare.

Investitorii în obligaţiuni - principalele aspecte urmărite de investitori sunt capacitatea de plată, adecvarea fluxului de lichidităţi la nivelul îndatorării.

Băncile şi alţi investitori sunt interesaţi în principal de monitorizarea capacităţii de plată şi de gradul de îndatorare al firmei. 2) PARTENERII DE AFACERI

Furnizorii sunt interesaţi atât de dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali, cât şi de securitatea financiară a clienţilor lor.

Clienţii au cea mai relaxantă atitudine faţă de parteneri, deşi ei nu scapă din vedere eventualele efecte negative ale problemelor financiare ale furnizorilor (scăderea calităţii, discontinuitatea în aprovizionare ca urmare a problemelor financiare etc.).

Angajaţii şi organizaţiile sindicale se bazează în special pe siguranţa locurilor de muncă şi negocierea salariilor. Ambele categorii au nevoie de informaţii financiare la nivelul firmei, dar şi la cel al ramurii pentru negocieri sau pentru a previziona niveluri viitoare ale şomajului şi ale salarizării. 3) STATUL

Fiscul asigură o parte importantă din venituri prin impozitarea firmelor (profit, valoare adăugată etc.). Din acest motiv, profilul financiar al industriilor din cadrul economiei naţionale este util în stabilirea obiectivelor fiscale, precum şi în comensurarea factorilor care influenţează veniturile bugetare.

Guvernul şi organizaţiile cvasiguvernamentale trebuie să formuleze politici economice, să conducă economia şi să monitorizeze anumite zone economice. Printr-o evaluare şi analiză corectă şi eficientă a informaţiilor economico-financiare de la nivelul microeconomic, guvernul poate evalua corect sănătatea şi performanţele sectoarelor economice.

Autorităţile locale au ca interes principal industriile care caracterizează zona pe care o administrează, având ca obiectiv principal asigurarea unor performanţe economico-financiare cât mai ridicate.

4) ALŢI UTILIZATORI: managementul firmei, organizaţiile profesionale, analiştii şi consultanţii, auditorii, publicul, etc.

1.1.3. OBIECTIVELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

- 5 -

Complexitatea activităţilor desfăşurate în cadrul oricărei firme, caracterul

dinamic şi agresiv al mediului economic fac ca analiza să devină un sistem complex de tratare a informaţiilor economice curente şi de perspectivă care să urmărească:modernizarea managementului pe baza unui diagnostic eficient şi prestabilit;adoptarea unor decizii de maximă siguranţă şi eficienţă cu privire la datoria

firmei;organizarea eficientă a activităţii firmei pe baza analizelor efectuate în raport cu

mediul economic şi concurenţii;organizarea eficientă a activităţii bursiere;analiza comparativă în timp şi spaţiu a performanţelor firmei cu cele ale altor

competitori.În concluzie, în ceea ce priveşte obiectivele compartimentului de analiză

economico-financiară trebuie să se aibă în vedere:1) Maximizarea valorii de piaţă a acţiunilor firmei (maximizarea averii

acţionarilor) reprezintă condiţia de bază a firmei de supravieţuire pe piaţă. 2) Asigurarea echilibrelor financiare reprezintă unul dintre obiectivele

conform căruia firma îşi asigură atât derularea activităţilor economice cât şi evoluţia performanţelor financiare. Desfăşurarea activităţilor firmei în condiţii de dezechilibre financiare majore, conduce pe termen lung la pierderea controlului financiar asupra firmei. Compartimentul de analiză economico-financiară este acela care trebuie să raporteze în orice moment apariţia oricărui dezechilibru financiar, astfel încât firma să poată aplica la timp soluţiile necesare îndepărtării situaţiilor nefavorabile.

3) Scăderea gradului de vulnerabilitate–acesta reprezintă gradul de rezistenţă al firmei la condiţiile dificile ale mediului economico-social, capacitatea de a se regla şi echilibra prin forţe proprii în urma situaţiilor prin care a trecut. Încă din prima zi de viaţă firma trece printr-o multitudine de situaţii negative cum ar fi: instabilitatea pieţelor de desfacere, inflaţiei, concurenţei etc.

4) Evitarea şi înlăturarea riscului de faliment–riscul reprezintă o ameninţare permanentă asupra oricărei afaceri, pe care orice firmă trebuie să o evite. Monitorizarea constantă a acestuia reprezintă una din soluţiile de evitare a unui eşec economic al firmei. O neatenţie a acestui risc şi în special în faza de maturitate a firmei reprezintă o greşeală fundamentală a managementului financiar cu consecinţe fatale asupra firmei.

1.1.4. CONŢINUTUL PROCESULUI DE ANALIZ ECONOMICO-FINANCIARĂ

- 6 -

Conţinutul procesului de analiză economică inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza presupune parcurgerea următoarelor etape:etapa I: delimitarea obiectului analizei, presupune constatarea anumitor fapte,

fenomene şi rezultate. Delimitarea obiectului analizei depinde de scopul cercetării şi se realizează din punct de vedere al conţinutului cantitativ, calitativ, în timp şi spaţiu, utilizând anumite metode de evaluare şi calcul. Rezultatele se consemnează sub forma indicatorilor economici şi financiari; etapa II: determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului

studiat- factorii se urmăresc în mod succesiv, trecând de la cei cu acţiune directă la cei cu acţiune indirectă (prin intermediul celor cu acţiune directă) până la stabilirea cauzelor finale (primare), astfel încât potrivit principiului descompunerii în trepte, procesul cunoaşterii este adâncit de la o esenţă mai puţin profundă, către alta mai profundă; etapa III: stabilirea factorilor şi a corelaţiilor dintre fiecare factor şi

fenomenul analizat–se determină corelaţiile dintre factori şi fenomen, pe de o parte şi corelaţiile dintre diferiţi factori, pe de altă parte, stabilindu-se astfel raporturile de condiţionare; etapa IV: măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori - se

apelează la analiza cantitativă atât pentru măsurarea influenţelor, cât şi pentru determinarea rezervelor interne şi aprecierea cât mai corectă şi exactă a rezultatelor; etapa V: stabilirea rezultatelor analizei presupune sintetizarea concluziilor

asupra activităţii desfăşurate (în funcţie de obiectul analizei). Se elaborarează măsuri şi decizii care trebuie să contribuie la utilizarea optimă a factorilor de producţie şi la obţinerea unor randamente maxime în vederea asigurării marjei concurenţiale, a viabilităţii firmei; etapa VI: elaborarea deciziilor bazate pe un set de concluzii şi măsuri care să

asigure o folosire optimă a resurselor (natură, muncă şi capital), să contribuie la sporirea eficienţei economico-financiare a activităţii în viitor.

Parcurgerea etapelor I, II şi III conduce la elaborarea modelelor de analiză, iar parcurgerea etapelor IV, V şi VI asigură completitudinea, finalitatea şi caracterul ştiinţific al demersului analitic.

1.1.5. POZIŢIONAREA ŞI FUNCŢIILE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE ÎN MECANISMUL MANAGERIAL

- 7 -

Analiza economico-financiară, ca instrument al conducerii se află într-o strânsă legătură cu funcţiunile firmei şi cu atributele conducerii care se exercită asupra tuturor acestor funcţiuni.

Conducerea oricărei firmei, indiferent de forma proprietăţii sau forma de organizare juridică, implică drept componentă esenţială analiza economico-financiară; prin intermediul ei se supraveghează şi evaluează funcţionarea firmei ca sistem, evoluţia pe drumul eficienţei economice, asigurarea performanţelor în mediul competitiv, concurenţial.

Simplu şi sugestiv, poziţionarea analizei economico-financiare în mecanismul managerial poate fi reprezentată astfel:

Poziţionarea analizei economico-financiară în mecanismul managerialRealizarea oricărei funcţii a firmei presupune exercitarea tuturor atributelor

conducerii şi fiecare dintre aceste atribute se realizează prin intermediul unui anumit tip de analiză. Prin ea însăşi, analiza economico-financiară realizează în procesul conducerii o seamă de funcţii:

funcţia informaţională asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem, în scopul informării centrelor de decizie economică privind modul

- 8 -

Sistemul conducerii superioare

Compartimentefuncţionalespecializate

Realizarea obiectivelor

Sistemul obiectivelor

Procesele economiceca obiect al conducerii

Analiza

de realizare a performanţelor economico-financiare precum şi cauzele care au generat eventualele dereglări comparativ cu standarde, normative, bugete, nivele ale concurenţei pe diferite pieţe etc;

funcţia de valorificare a potenţialului tehnico–economic al firmei are rolul de a transpune în practică cerinţele funcţiei informaţionale şi se materializează prin cele două laturi ale sale, care se individualizează şi se întrepătrund într-un proces simbolic: diagnostic şi reglare, în accepţiunea de echilibrare a funcţionării sistemului firmă.

funcţia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienţă se aplică atât în faza de estimare a potenţialului (capacităţii de ofertă) corelat cu cererea bunurilor şi serviciilor, cât şi în stadiul execuţiei (evaluare şi decizie în condiţiile funcţiunii reale);

funcţia de realizare a cerinţelor gestiunii eficiente a patrimoniului şi de evaluare a performanţelor managementului se realizează cu ajutorul contabilităţii. Analiza semnalează deficienţele de ordin financiar privind scăderea rentabilităţii şi creşterea riscului, evaluează calitatea managementului prin nivelul performanţelor obţinute, descoperă raporturile dintre fenomenele producţiei, schimbului şi consumului şi oferă pe aceste baze informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, precizând totodată cerinţele supravieţuirii în viitor a firmei.

funcţia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico–financiar presupune analiza relaţiilor cu: furnizorii de capital (acţionarii şi

consultanţii acestora, investitorii în obligaţiuni, băncile şi alţi investitori, bursa de valori), partenerii de afaceri (furnizorii, clienţii etc.), statul (fiscul, guvernul,

autorităţile locale), alţi utilizatori (organizaţiile profesionale, analiştii şi consultanţii externi, auditorii, organele de urmărire penală sau instanţele de

judecată, publicul).

Un nou portal informaţional!

Dacă deţii informaţie interesantă si doreşti să te imparţi cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : support@sursa.md

- 9 -