BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffâânnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 0099 OOccttoommbbrriiee 22001144

În secolul al XVI-lea ocrotitor spiritual alBucureºtilor a fost Maica Domnului.

În vechime, în biserica din "pazarul" (Bazarulsau târgul oraºului) de lângã Curtea domneascãse fãcea alegerea membrilor Sfatului orãºenesc.

Tot aici se pãstra ºi sigiliul Bucureºtilor. Pentrucã aceastã bisericã avea hramul închinatFecioarei Maria, patronul oraºului era MaicaDomnului.

În secolul al XVII-lea, sãrbãtoarea oraºuluiBucureºti era Buna Vestire.

Dupã 1634, ºi mai ales din anul 1659, cândDomnul þãrii îºi mutã definitiv reºedinþa de laTârgoviºte la Bucureºti, creºte importanþa Curþiidomneºti (Curtea Veche). Astfel, ºi biserica Curþiidomneºti devine atât de prezentã în viaþa oame-nilor încât "Buna Vestire", hramul acestei bise-rici, este prezentã pe sigiliul oraºului.

În veacul al XVIII-lea ocrotitorii spirituali aiBucureºtilor erau Sfinþii Împãraþi Constantin ºiElena

Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena erauocrotitorii bisericii mãnãstirii lui Constantin Vodãªerban, devenitã la 1668, catedralã ºi reºedinþã aMitropoliei Þãrii Româneºti. Ziua de 21 mai erazi de mare sãrbãtoare. Astfel, Sfinþii Împãraþi auajuns sã fie cinstiþi drept ocrotitori aiBucureºtilor.

Cu timpul, Sfântul Dimitrie Basarabov devineocrotitorul Bucureºtilor. Este proclamat oficialocrotitorul oraºului Bucureºti de cãtre mitropoli-tul Filaret al II-lea (1792-1793). Generalizareacultului sãu s-a fãcut în anul 1955, când, la pro-punerea Patriarhului Justinian Marina, SfântulSinod a proclamat generalizarea cinstirii sale înîntreaga Bisericã Ortodoxã Românã.

OOmmuull aarree aattââttaa ssffiinn]]eenniiee ccââtt\\ rruugg\\cciiuunnee aarree `̀nn eell

Sfântul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul Bucure[tilor

Preot Iustin Pârvu

2

Pelerinajul religios este o constantã a umanitãþii. El are moti-vaþii multiple ºi semnificaþii spirituale profunde când este trãitintens ºi înþeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc sã vizitezeºi sã venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaºtelesfinþilor, icoane fãcãtoare de minuni sau locuri unde trãiescduhovnici renumiþi.

A. Principalele motive ale pelerinajului sunt urmãtoarele:1. Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-a arãtat în

lume iubirea ºi lucrarea minunatã a alui Dumnezeu pentru oameni ºiprin oameni. Pelerinul vrea sã atingã locul sfânt sau moaºtele sfântuluiîn care ºi prin care s-a arãtat prezenþa sfinþitoare a lui Dumnezeu într-unmod deosebit de intens, pentru ca el, pelerinul, sã-ºi intensifice credinþaºi iubirea sa pentru Dumnezeu.

2. De aceea, pelerinajul se face pentru a intensifica rugãciunea ºiviaþa spiritualã în general.

3. Pelerinajul este adesea un act spiritual de mulþumire adusã luiDumnezeu pentru binefacerile primite de la El; astfel, pelerinajul este însine un act de ascezã ºi o ofrandã de gratitudine.

4. Pelerinajul cuprinde ºi un act de pocãinþã pentru pãcate, fiindcompletat cu mãrturisirea pãcatelor ºi rugãciuni de iertare pentru mân-tuirea sufletelor.

5. Pelerinajul poate fi motivat ºi de o dorinþã puternicã de a primiajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importantã sau a primivindecare de o boalã fizicã sau psihicã.

B. Semnificaþiile spirituale profunde ale pelerinajului aratã, înacelaºi timp, folosul sãu spiritual, atât pentru viaþa spiritualã a pelerinu-lui, cât ºi pentru viaþa Bisericii în general. (Vezi Pierre Maraval, art.“Pelerinages Chretiens”, în Dictionnaire de spiritualite, ascetique etmystique, Paris, 1984, t. 12; col. 901-909).

1.Pelerinajul - cãutare ºi experienþã a sensului sacru al existenþei

În pelerinaj Dumnezeu ºi omul se cautã reciproc ºi se întâlnesc înmod spontan ºi misterios. În acest sens, experienþa lui Avraam a devenito icoanã spiritualã a pelerinajului. Avraam pãrãseºte patria sa, UrulCaldeii, ºi pleacã departe, cãtre o þarã pe care Dumnezeu i-o promite,spre Canaan (Facere 12, 1-5).

Pelerinajul lui Avraam este rãspunsul lui la chemarea lui Dum-nezeu. Astfel, în pelerinaj se exprimã un apel al lui Dumnezeu, carecautã pe om ºi un rãspuns al omului pentru a ajunge la un loc ales ºibinecuvântat de Dumnezeu. Legãtura dinamicã dintre rãspunsul omuluila chemarea lui Dumnezeu ºi cãlãtoria spre locul promis este credinþa.

Credinþa ca experienþã a pelerinului spre o patrie sfântã, cereascã,nouã, aleasã ºi binecuvântatã de Dumnezeu, este dinamica vieþii spiri-tuale în Sfânta Scripturã (Levitic 19, 34, 36; Iov 19, 15; 31, 32; Psalmi88, 15-16; 104, 1-5; 118, 54; 67, 36; 2 Corinteni 5, 6-8; 1 Petru 2, 11;Evrei 11, 14-15). Cãutarea acestei patrii cereºti este în acelaºi timp pre-gustare, prin credinþã ºi speranþã, a prezenþei ei în viaþa spiritualã a cre-dinciosului (Efeseni 3, 16-19). Aceastã dimensiune a vieþii creºtine depregustare a împãrãþiei lui Dumnezeu prin credinþã a fost descrisã înEpistola cãtre Diognet astfel: creºtinii „locuiesc fiecare în propria sapatrie, dar ca niºte strãini... Orice þarã strãinã este patria lor ºi oricepatrie le este o þarã strãinã" (Epistola cãtre Diognet 5,5; “SourcesChretiennes" 33 bis; 1965, p.62, cf. Aime Solignac, art. „Pelerinages",în Dictionnaire de spiritualite ..., t.12; col. 890.).

Pelerinajul religios este o cãutare în lumea aceasta a ceea ce nu estedin lumea aceasta: „împãrãþia lui Dumnezeu" despre care Domnul nostruIisus Hristos a spus: „Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu" (Matei6, 33), dar ºi: „împãrãþia Mea nu este din lumea aceasta" (loan 18, 36).

Dumnezeu-Pelerinul în cãutarea omului ºi omul-pelerin deplinîndreptat spre Dumnezeu se aratã în taina lui Hristos (loan 16, 28; 12,32). Fiul lui Dumnezeu Se naºte în lume ca Om pe când Mãria ºi Iosif

se aflau în cãlãtorie, pelerini în Betleem, apoi pleacã pentru o vreme înexil, în Egipt, Dupã ce revine în Galileea ºi creºte mai mare, Iisus prac-ticã pelerinajul la Ierusalim. Pelerinul în vârstã de 12 ani ºtie cã templulsfânt din Ierusalim este simbolul Casei Tatãlui Sãu din ceruri (Luca 2,48-50), dar în acelaºi timp - templul, ca loc sfânt, reprezintã ºi tainaînsãºi a lui Hristos (Ioan 2, 19-21), cãci Fiul este în Tatãl ºi Tatãl este înFiul (Ioan 10, 38; 14, 11 ºi 17, 21), iar în Iisus Hristos „locuieºtetrupeºte toatã plinãtatea Dumnezeirii (Coloseni 2, 9).

În ultimul pelerinaj al lui Iisus la Ierusalim se descoperã sensul celmai sacru al pelerinajului. Intrarea Sa triumfalã în Ierusalimul pãmân-tesc, unde avea sã fie rãstignit, devine prefigurare sau anticipare aintrãrii Sale în Ierusalimul ceresc. În Pelerinul-rãstignit în Ierusalim,pelerinajul se transformã în Paºte (Ioan 10, 17-18; 1 Corinteni 5,7), cãlã-toria pãmânteascã se împlineºte în trecere sau mutaþie cereascã: „Amieºit de la Tatãl ºi am venit în lume; iarãºi las lumea ºi Mã duc la Tatãl"(Ioan 16, 28). „În casa Tatãlui Meu multe locaºuri sunt. (...) Mã duc sãvã gãtesc loc. ªi dacã Mã voi duce ºi vã voi gãti loc, iarãºi voi veni ºi vãvoi lua la Mine, ca sã fiþi ºi voi unde sunt Eu" (Ioan 14, 2-3; cf. Ioan 17,24; 1 Tesaloniceni 4, 17; Evrei 10, 19-25).

Pelerinul respins dintre oameni în Ierusalim prin rãstignire revineîntre ei prin înviere. Dar Iisus-Pelerinul înviat nu mai merge spre tem-plul de zid al Ierusalimului pãmântesc, ci din Ierusalimul ceresc al în-vierii cãlãtoreºte ca un necunoscut spre Emaus, pentru a face din fiecarepelerin o gazdã, un primitor de Dumnezeu. Pelerinajul exterior spreEmaus este însoþit de un pelerinaj interior, spiritual, la „locurile sfinte"

CC||LL||TTOORRIINNDD CCUU DDUUMMNNEEZZEEUU- `̀nn]]eelleessuull [[ii ffoolloossuull ppeelleerriinnaajjuulluuii -

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

3din Sfintele Scripturi (Luca 24, 27 ºi 32, 44, 45). Acest pelerinajîncãlzeºte inimile pelerinilor Luca ºi Cleopa pentru cã iubirea divinã -foc ceresc - le-a atins ºi le-a deschis inima, iar apoi comuniunea euharis-ticã le deschide ochii sufletului sã-L recunoascã pe Cel pe care L-auprimit în casa ºi fiinþa lor.

El, Hristos-Pelerinul, Se face iarãºi nevãzut (Luca 24, 13-35) tocmaipentru cã prin comuniunea euharisticã le-a devenit interior. El a devenitviaþa vieþii lor, sensul sacru, ultim ºi fundamental, al existenþei umanesfinþite în iubirea veºnicã a lui Dumnezeu.

Taina de la Emaus aratã cã pelerinajul s-a transformat în Euharistieºi templu viu, în Bisericã, iar Biserica este pelerinã, cãlãtorind spreînviere ºi pregustând viaþa veºnicã a împãrãþiei cerurilor (Evrei 12, 22-23; 13, 14). Astfel, omul, fiinþã creatã dupã chipul lui Dumnezeu Celsfânt, gãseºte în sfinþenie sensul ultim ºi deplin al existenþei sale.

Pelerinajul are ºi un sens profetic pe care un teolog contemporan îldescrie astfel: “Aceste adunãri ale unui popor (de pelerini n.n.) carecântã credinþa sa simbolizeazã ºi inaugureazã adunarea multiplã a nea-murilor (naþiunilor), anunþatã în ultimele capitole ale (cãrþii) lui Isaia ºimarile vedenii ale Apocalipsei. De la Avraam încoace toþi oamenii cre-dinþei sunt de altfel pelerini, mergând prin pustie cãtre þara fãgãduitã;puþin câte puþin ei îºi dau seama cã Hristos îi însoþeºte pe cale ºi îi invitãsã-L recunoascã în «frângerea pâinii»" (Luca 24, 35) (Jean Vinter, înDictionnaire de spiritualite ..., t.12; col. 940).

2. Pelerinajul - înnoire ºi îmbogãþire a vieþii spirituale

În locurile de pelerinaj vin oameni diferiþi din regiuni sau þãridiferite. Motivaþiile ºi dorinþele lor sunt diferite. Vârstele, starea socialã,gradul de culturã, intensitatea cre-dinþei, sensibilitatea spiritualã - toatesunt diferite. Aceastã diversitate adu-natã laolaltã se vede mai ales la pele-rinajele legate de hramurile locurilorsfinte sau sãrbãtorile sfinþilor patronispirituali ai acestor locuri.

În experienþa spiritualã a pele-rinajului, cei care au credinþa maislabã au prilejul sã o întãreascã vã-zând credinþa mai puternicã a alto-ra; cei care au rãbdare mai puþinãse întãresc vãzând rãbdarea altora;cei care se roagã mai puþin ºi maisuperficial se îmbogãþesc ºi se în-noiesc din rugãciunea fierbinte aaltora, a tuturor. În pelerinaj sun-tem influenþaþi de alþii ºi influen-þãm pe alþii prin þelul nostru de a fiprezenþi acolo. În general, peleriniisunt oameni însetaþi de mai multãviaþã spiritualã, pe care nu o oferãtotdeauna propria lor parohie saumãnãstire, sau pentru cã s-au preaobiºnuit cu acestea. Pelerinajul în-vinge rutina. În pelerinaj DuhulSfânt trezeºte în om o dorinþã maimare de sfinþenie, de înnoire a vieþii.

Când pelerinajul este însoþit derugãciuni, de priveghere, de spove-danie, de împãrtãºire euharisticã,de convorbiri duhovniceºti cu alþipelerini, el este un izvor de bucurie ºi pace interioarã, un prilej deîmbogãþire spiritualã.

Pelerinii oferã bani sau daruri materiale bisericilor din locurile depelerinaj, ca semn cã primesc în schimb daruri spirituale, binecuvântãripentru viaþa ºi activitatea lor. Lumina ºi frumuseþea de pe feþelepelerinilor în timpul slujbelor religioase ale pelerinajului arãtã luminaadunatã de ei în suflet prin rugãciunea comunã a sãrbãtorii. Întâlnirea culocurile sfinte, moaºtele sfinþilor, icoanele sfinþilor ºi persoane cu viaþãsmeritã ºi sfântã, devine izvor de bucurie, iubire ºi luminare interioarã apelerinului.

3. Pelerinajul - eveniment misionar

Pacea ºi bucuria, lumina ºi sfinþenia adunate în inimi prin pelerinajla locurile sfinte sau în momentele sfinte ale celebrãrii liturgice sunt

duse de pelerini în casele lor, în parohiile ºi mãnãstirile lor, în societate.Astfel, pelerinii, purtãtori ºi martori ai Duhului lui Hristos în lume,devin misionari fãrã sã fi pretins aceasta.

Pelerinii duc cu ei în lume ce-au primit din întâlnirea cu locurilesfinte, cu sfinþii pe care îi venereazã. Catehezele populare fãcute cuprilejul pelerinajului, privind viaþa sfinþilor ºi lucrarea lui Dumnezeu înviaþa oamenilor, sunt de mare importanþã. Rugãciunile pentru bolnavi(Sf. Maslu), sfinþirea apei, mãrturisirea pãcatelor ºi reconcilierea, rugã-ciunile ºi privegherile de noapte, cântãrile ºi rugãciunile în grup pe drumspre locurile sfinte ºi spre casã, cãrþile ºi pliantele, icoanele, obiectelereligioase - suvenire, procesiunile ºi ceremoniile liturgice în aer liber -toate acestea fac din pelerinaj o lucrare misionarã în care adevãrul cre-dinþei se armonizeazã cu frumuseþea celebrãrii pentru a exprima tainaiubirii lui Dumnezeu pentru oameni ºi a iubirii oamenilor faþã deDumnezeu.

Taina iubirii ºi a bucuriei divine împãrtãºite oamenilor prin sfinþieste celebratã în pelerinaj ºi de-vine lucrare sfântã. Pentru toate acestea,pelerinajul, ca eveniment misionar, este o sãrbãtoare a vieþii luminatã desfinþenie, o icoanã a bucuriei veºnice în prezenþa lui Dumnezeu.Pelerinajul sfinþeºte timpul vieþii terestre ºi îl deschide spre veºnicie.

De pildã, pelerinajul consacrat Sfintei Cuvioase Parascheva aratã,prin numãrul mare de pelerini prezenþi în Iaºi, cât de mare este lucrareamisionarã a sfinþilor care prin modelul vieþii lor ºi prin rugãciunile lorapropie oameni ºi popoare de Dumnezeu ºi întreolaltã. Pelerinajul neînvaþã cã de fapt esenþa misiunii Bisericii este cãutarea sfinþeniei ºi cul-tivarea ei ca plinãtate a vieþii omului în Dumnezeu. O cãlãtorie turisticãnu devine pelerinaj decât dacã este însoþitã de o cãlãtorie misticã, de un

pelerinaj interior, de apropiere de Dumnezeu prin rugãciune ºi recon-ciliere.

Pelerinajele au avut de-a lungul veacurilor o influenþã beneficãasupra vieþii persoanelor ºi popoarelor: au contribuit la întãrirea ºiînnoirea vieþii religioase, au consolidat identitatea ºi unitatea spiritualã acomunitãþilor umane dintr-o regiune, au contribuit la apropierea întreBiserici naþionale diferite ºi între grupuri etnice diferite, au contribuit laîmbogãþirea culturii popoarelor ºi au imprimat civilizaþiei umane uni-versale dinamica progresului spiritual, cãutarea sacrului ºi a vieþii veº-nice. Pelerinajul autentic este o multiplã binecuvântare pentru persoaneºi popoare atunci când devine rãspuns la apelul-îndemn: „Cãutaþi paceacu toþi ºi sfinþenia fãrã de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" (Evrei12, 14).

(Material preluat de pe site-ul www.basilica.ro)

4

PPrrooggrraamm ll ii ttuurrggiicc ::– Vineri, orele 17.00, Taina Sfântului

Maslu [i Taina Spovedaniei;– Sâmb\t\, orele 07.00, Utrenie,

Sfânta Liturghie [i Parastas; – orele 17.00, Vecernie– Duminic\, orele 08.00, Utrenia

[i Sfânta Liturghie.

Biserica este deschis\ zilnic, `ntre orele 08.30–19.00.

Acest Cuvios pãrinte a trãit pe vremea împãraþilorromâno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satulBasarabi, pe apa Lomului, a fost pãstor de vite în satul luiºi multã vreme ºi-a ascuns sufletul sub haina de umil pãs-tor la vitele satului. Ne este cunoscutã o singura întâmplaredin vremea aceea a vieþii lui: Într-o zi, pe când umbla priniarba înaltã, în urma vitelor satului, a strivit din grabã ºi dinnevedere toþi puii golaºi dintr-un cuib de pasãre. S-a simþitvinovat, în inima lui, ca pentru o mie de morþi ºi ºi-apedepsit piciorul cu care greºise, neîncãlþându-se trei aniîntregi, nici vara, nici iarna, în chip de ispãºire.

SfÂntul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov

Comitetul de redac]ie:Constantin Andreiemail: costi_andrei2007@yahoo.com; Tel. 0740.029.028

Gra]iela Tudoseemail: gratziela_t29@yahoo.com; Tel. 0743.517.510

PREO}I SLUJITORI:Pr. Paroh Adrian Ni]\email: adrian.nita7@gmail.com; Tel. 0749.288.889

Pr. Spiritual Georgian P\unoiugeorgepaunoiu@yahoo.com; Tel: 0741.736.556

Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: gruia.zamfirescu@yahoo.com; Tel. 0740.230.574

Petry Ingrid, clasa a IV-a B, ªcoala Gimnazialã nr. 4

Niculãiþ Ingrid, clasa a VIII-a B, ªcoala Gimnazialã nr. 4

Topcian Iulia, clasa a VIII-a B, ªcoala Gimnazialã nr. 4