BBuulleettiinn ppaarroohhiiaall,, BBiisseerriiccaa SSffâânnttaa EEccaatteerriinnaa ddiinn BBuuccuurree[[ttii,, PPaarraacclliiss uunniivveerrssiittaarrNNrr.. 0066 IIuulliiee 22001144

La data de 2 iulie Biserica noastrã îl cinsteºte pe SfântulVoievod ªtefan cel Mare, apãrãtor neînfricat al credinþei ºipatriei strãbune, mare ctitor de locaºuri sfinte, cel mai de seamãdomnitor al Moldovei. Dacã încã nu v-aþi decis unde sã vã petre-ceþi concediul, vã recomand un pelerinaj la mãnãstirile din Mol-dova, mergând pe urmele marelui domnitor. Câteva consideraþiiistorice despre domnia lui ªtefanºi despre ctitoriile sale poate vãvor convinge.

ªtefan cel Mare (1433-1504) afost ales domn al Moldovei pecâmpul de la Direptate, la 12 apri-lie 1457. Prima parte a domniei afost dominatã de lupte pentru con-solidarea poziþiei dobândite înplan intern, prin anihilarea partide-lor potrivnice, ºi afirmarea Moldo-vei în plan extern, prin rãsunãtoa-rele victorii contra vecinilor cotro-pitori. Perioada este sãracã în cti-torii, singura excepþie fiind Mã-nãstirea Putna. Partea a doua, li-niºtitã în plan intern ºi mai stabilãîn cel extern, este perioada afir-mãrii culturale a Moldovei, þara afost întãritã duhovniceºte prin ze-cile de biserici ºi mânãstiri ridicate.

Dumnezeu i-a dat lui ªtefanbraþ puternic contra Ungariei(1473, Baia), Imperiului Otoman(1475, Podul Înalt), Poloniei(1497, Codrii Cosminului) sau încelelalte zeci de lupte contra cotro-pitorilor pãgâni sau creºtini. Niciodatã însã nu ºi-a asumat vreovictorie, punându-le întotdeauna pe seama proniei divine.Cronicile mãrturisesc cã ªtefan, dupã lupta glorioasã de la PodulÎnalt contra lui Suleiman paºa, în semn de smerenie ºi mulþumirecãtre Dumnezeu, a postit cu întreaga þarã timp de patru zile, doarcu pâine ºi apã, împãrtãºindu-se apoi cu Sfintele Taine. Sin-gurele douã înfrângeri, le-a pus pe seama propriilor pãcate -

dupã Rãzboieni, a cerut întregii Moldove sã posteascã cu el timpde 40 de zile.

Deºi tradiþia popularã îi atribuie 47 de lupte ºi tot atâtea cti-torii, propria mãrturie ne aratã cã domnitorul a purtat 36 debãtãlii, pierzând doar douã, iar ctitorii atestate istoric sunt doar30. Numeroase ºi înzestrate cu toate cele necesare cultului

(sfinte vase, cãrþi liturgice, odãjdiietc.) ºi traiului zilnic (moºii), cti-toriile delimiteazã spaþiul moldavca spaþiu ortodox, lucrând pestetimp conºtiinþa ºi identatea poporu-lui nostru.

Prima dintre acestea este mâ-nãstirea Putna. Ridicatã dupã vic-toria de la Chilia din 1465, a fostsfinþitã de un sobor de 64 de ar-hierei, preoþi ºi diaconi. Lãcaº depermanentã rugãciune, focar deculturã ortodoxã (prin academiaduhovniceascã, ºcoala de caligrafi,atelierele de broderie, ceramicã ºiofrevãrie etc.) importanþa Putnei înistoria þãrii noastre este deosebitã.Prin alegerea sa ca loc de veºnicãodihnã, Sfântul Domnitor parcãdorea sã vegheze la unitatea þãrii ºia poporului sãu. Se spune cã singurmormântul voievodal a impus cagraniþa cu URSS stabilitã în 1940sã se afle la Nord de mânãstire, pãs-trând astfel jumãtate de Bucovinã.

Pentru viaþa sa deosebitã ºi arã-tarea dumnezeieºtii puteri în

biruinþele sale, pentru râvna sa ctitoriceascã ºi mãrturia ortodoxãlãsatã posteritãþii, poporul l-a cinstit încã din timpul vieþii cunumele de Sfântul ªtefan Vodã, iar din 1992 Biserica noastrã îlprãznuieºte la data de 2 iulie.

Pentru ale lui sfinte rugãciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi. Amin!

Pr. Gruia-Mihail Zamfirescu

IIuubbee[[ttee ssmmeerreenniiaa,, eeaa `̀]]ii vvaa aaccooppeerrii ttooaattee pp\\ccaatteellee ttaallee

Sfântului Domnitor Stefan cel Mare!

Sf. Antonie cel Mare

,

2

Din primele capitole ale Facerii,ºtim cã sursa tuturor bolilor este pãca-tul, neascultarea poruncilor lui Dum-nezeu. Desigur, bolile noastre nu suntconsecinþa pãcatelor noastre personale,ci mai degrabã sunt consecinþe ale pã-catului inconºtient, pãcatul care estepeste tot în jurul nostru ºi la care sun-tem supuºi. ªtiinþa modernã, de exem-plu, ne spune cã multe boli sunt rezul-tatul virusurilor provenite din lume ºiatacã punctele slabe în organismelenoastre. O astfel de slãbiciune poate fimoºtenitã, prin ceea ce numim acumgene. Sau poate cã slãbiciunea s-a dez-voltat în timp, atunci când organismelenoastre au început sã nu mai funcþio-neze. Uneori, în astfel de cazuri, folo-sirea medicamentelor sau chiar inter-venþiile chirurgi-cale ne pot aducealinare.

Pe de altã parte,unele puncte slabear putea fi rezultatal mâncãrii în ex-ces sau un regimalimentar nesãnã-tos sau consumulde alcool sau dedroguri sau lipsaunei activitãþi fizi-ce. Sau o astfel deslãbiciune poate fi,de asemenea, re-zultatul unei stãri de spirit. De exem-plu, este bine cunoscut modul în care opersoanã îºi revine mai repede decâtalta. Acest lucru este rezultatul voinþei,sentimentul cã mai avem ceva de fãcut,cã existã ceva pentru care sã trãieºti, cãmai ai un scop în viaþã. "Eu nu pot fibolnav acum, nu am timp.''

Este binecunoscut faptul cã stareanoastrã mentalã controleazã stareanoastrã fizicã ºi cu toþii cunoaºtemcazurile de ipohondrie.

În Evanghelia de astãzi de la Matei,capitolul 9, cauza bolii celui care a fostbolnav nu este în mod clar bacteria,limita de vârstã sau o stare mentalãproastã, ci pãcatele de neiertat. Domnulnostru spune omului: ''Pãcatele îþi suntiertate", iar omul este vindecat.

Trebuie adãugat faptul cã pricinamultor boli, atât fizice, cât ºi mentale,în societatea modernã este la fel ca ºi în

acest caz, pãcatele neiertate, deoarecepãcatele acestea sunt extrem de frec-vente. ªi sunt de neiertat deoarece nuau fost mãrturisite niciodatã la spove-danie ºi, prin urmare, nu s-a cerutiertare pentru ele.

Într-adevãr, se poate considera cãTaina Spovedaniei este un barometruspiritual care ne spune despre stareaoricãrei societãþi. Printre protestanþi,spovedanie nu existã, protestanþii îºicer iertare de la Dumnezeu ºi de laceilalþi. În societãþile romano-catoliceexistã, dar este discutabil pentru cãacest procedeu a primit o varietate dedenumiri printre care ºi "Sacramentulreconcilierii''. Iar ca ortodocºi nu tre-buie sã ne lãudãm pentru cã mulþi din-tre noi nu merg niciodatã la spovedanie

sau chiar o datã pe an ºi, ca urmare,aproape niciodatã în comuniune.

Taina Spovedaniei este un baro-metru spiritual, pentru cã atunci cândaceasta are loc, avem nevoie de smere-nie ºi umilinþã pentru a merge înaintealui Dumnezeu printr-un martor ºi a-imãrturisi pãcatele noastre. Dar dacã numergem la spovedanie, nu putemaºtepta vindecarea de la Dumnezeu,atât de necesarã în vieþile noastre. Dacãsuntem credincioºi adevãraþi atunci tre-buie sã ne întoarcem la Hristos pentru aputea fi vindecaþi de El prin SfinteleTaine pe care ni le-a dãruit din TrupulSãu ºi Biserica Sa. Amin.

(text preluat de pe site-ul orthodoxengland.org.uk ºi tradus

de cãtre Pãun Mãdãlina Gabriela)

CCuuvvâânntt llaa DDuummiinniiccaa aa [[aasseeaa dduupp\\ RRuussaalliiii

Despre adevãrata libertate

Editorial

Dumitru AvramUniversitatea Na]ional\de Muzic\ din Bucure[ti

Din ce în ce mai des, auzim în mass-media despre drepturile omului, drepturilecopilului, libertatea de „a fi ce vreau” ºi„cum vreau”. Dar oare ce înseamnã a filiber? Ce este libertatea? Cum se mani-festã ea?

Libertatea este cel mai mare dar oferitde Dumnezeu, nouã, fãpturilor Sale. Toþine dorim libertatea, uneori cu preþul vieþii.Dar ea nu ne este oferitã în mod absolut, eaeste îngrãditã de anumite lucruri. A fi liberînseamnã a nu fi condiþionat de nimic dinafara fiinþei mele. Or, la om asta este cuneputinþã. Pornind de la nevoile de apã,hranã, aer ºi pânã la cultura, þara sau epocaîn care trãim, familia, societatea ori genulcu care ne naºtem, toate ne sunt oferite deDumnezeu, El ºtiind pentru fiecare ce îieste de folos ºi se cuvine sã-I mulþumimpentru ele.

Libertatea poate fi ºi o armã de temut,pe care o putem folosi spre mântuire sauosândã. Manifestarea propriei libertãþi artrebui sã þinã cont de cei din jur ºi de li-bertatea lor. Patimile ºi gândurile pãtimaºecu care trebuie sã luptãm cel mai mult,toate acestea ne reduc considerabil liber-tatea. A fi liber nu înseamnã a încãlca toateregulile ºi legile, ci, paradoxal, a le respec-ta, a ni le asuma ºi a face mai mult decâtatât. Dupã cuvântul Mântuitorului: „de teva sili cineva sã mergi o milã, mergi cu eldouã” (Matei 5, 41).

Adevãrata libertate este cea arãtatã deMântuitorul. Rãstignit fiind putea chemaoricând oºtiri de îngeri sã-ºi apere liber-tatea Sa. Însã El se roagã „Pãrinte, iartã-lelor cã nu stiu ce fac”. El ne aratã cã ade-vãrata Libertate este libertatea de a iubi. Întemniþe de am fi, constrânºi de tot felul deîmprejurãri suntem liberi sã iubim. Prinasumarea liberã ºi voitã a Crucii, a aduslumii Învierea. Suntem liberi sã ne iubimsemenii, dar mai ales pe Dumnezeu.Iubind redobândim adevãrata libertate.

3

De foarte multe ori se vorbeºtedespre cât de importanþi sunt„cei ºapte ani de acasã”.

Atunci când un tânãr se aflã într-un mijlocde transport ºi nu oferã locul unui bãtrânsau unei viitoare mãmici, spunem deseoricã nu are „cei ºapte ani de acasã”. De ceeste aceastã perioadã atât de importantã,încât tradiþia popularã o recunoaºte caatare, deºi ºcoala îi dã încã prea puþinãatenþie?

Psihologii care au studiat creºtereacopiilor de la naºtere ºi pânã la vârstastudenþiei susþin cã au identificat câtevaperioade distincte în dezvoltare. Mediculºi pedagogul italian Maria Montessori,care a creat o metodã specialã de educarea copiilor, a descoperit cã dezvoltarea ºicreºterea copiilor nu are loc într-un modliniar, ci în patru trepte, pe care le-a nu-mit planuri de dezvoltare: 0-6 ani, 6-12ani, 12- 18 ani si 18- 24 ani.

Primul plan, de la naºtere la 6 ani,este considerat ca fiind ºi cel mai impor-tant, deoarece copilul este înzestrat cuceea ce Dr. Montessori a numit „minteabsorbantã”.

Mintea asorbantã este un procesinconºtient, creativ ºi non-selectiv, princare creierul preia toatã informaþia dinmediu, ca un burete, fãrã efort, formândreþele neuronale. În perioada post-natalãcreierul nu este fixat, astfel încât fiecarecopil sã se poatã adapta la mediul în carea venit pe lume, la timpul, locul ºi grupuldin care face parte.

În aceastã etapã, copilul are cea maimare capacitate de a acumula informaþii.Aceastã capacitate este depãºitã doar denevoia de iubire, protecþie, apartenenþã,cãldurã ºi hranã. Atunci când aceste ne-voi sunt împlinite, copilul îºi foloseºtetimpul sã înveþe neîncetat.

Deoarece copilul absoarbe totul dinjurul lui, lucrurile rele ºi cele bune, fãrãsã le separe (atitudini, emoþii, miºcare,limbaj, relaþiile dintre oameni, cultura ºivalorile, obiceiurile ºi tradiþiile), estefoarte important sã îi oferim un mediuplin de afecþiune ºi atenþie, dar în care areparte ºi de stimulare corespunzãtoare,prin contactul cu copii ºi adulþi.

Perioada copilãriei este cea mai bo-gatã. Ea ar trebui sã fie utilizatã de edu-caþie la maxim. Irosirea acestei perioadedin viaþã nu mai poate fi niciodatã com-

pensatã. Depinde de noi, pãrinþii, bunicii,educatorii, ce dorim sã cultivãm în sufle-tele ºi minþile copiilor noºtri precum înpovestea relatatã mai jos:

„Un bunic stãtea împreunã cu nepotulsãu pe o piatrã, alãturi de un pârâu cesusura:

- Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.- E o poveste cu doi lupi, a spus

bunicul. Când creºtem, avem uneori sen-zaþia cã în noi sunt doi lupi care se luptãsã preia controlul. ªi l-ai putea imaginape primul lup cu o blanã moale ºi gri, oprivire blândã în ochi ºi poate chiar unzâmbet plãcut pe faþã. E un lup carearareori îºi foloseºte dinþii ºi e dispus sãfacã un pas înapoi pentru a-i lãsa pe ceimici sã se hrãneascã. L-am putea numilupul pãcii, al iubirii ºi al bunãtãþii pentrucã lupul crede cã, dacã toþi trãim în paceunii cu ceilalþi, fiecare animal ºi fiecareom în parte vor fi mult mai fericiþi.Pentru acest lup, dragostea e cea careconteazã mai mult decât orice altceva.Vezi tu, el ºtie cã, fãrã dragoste, lumeanoastrã alcãtuitã din lupi ºi animale, arînceta sã mai existe. O mamã îºi îngri-jeºte, hrãneºte, îmbracã, adãposteºte ºi îºiapãrã copilul de pericole pentru cã îliubeºte. Venim pe aceastã lume dintr-unact de iubire ºi creºtem prin iubirea pecare ne-o aratã pãrinþii noºtri. Tânjim sãfim iubiþi ºi vieþile noastre sunt hrãnite ºiîmbogãþite când iubim ºi suntem la rân-dul nostru iubiþi. Lupul acesta, de aseme-nea, pare sã ºtie cã bunãtatea e parte din

acea iubire. Când suntem buni cu alþii eposibil - deºi nu întotdeauna - ca ºi ei sãne arate bunãtate. Zâmbeºte cuiva, ºiexistã ºanse ca acea persoanã sã îþi în-toarcã surâsul. Opreºte-te din drum pen-tru a ajuta ºi cel pe care îl ajuþi probabilcã te va ajuta ºi el, când ai nevoie. Lupiiseamãnã întrucâtva cu oamenii ºi trãiescîn grupuri. Se alãturã unii altora ºi, îngeneral, se simt mai bine când se apropieunii de alþii într-un mod cald, armonios.

Dar, a continuat bunicul, sã ne ima-ginãm cã existã un alt lup în haitã care nugândeºte la fel. Lupul acesta are o faþãrea, neplãcutã. Din când în când, îºiridicã buzele pentru a-ºi arãta dinþiiameninþãtor cãtre alte animale. Când faceasta, ei de obicei simt teama, în loculiubirii ºi respectului, pentru cã acesta elupul fricii, al lãcomiei ºi al urii. Poate cãe înspãimântat sau speriat, ºi de asta stãtot timpul în gardã. Din nefericire, nu aînvãþat cã fiind aºa de furios ºi agresiv cuceilalþi, gândindu-se pe cine urãºte în locde pe cine sau ce iubeºte, naºte o grã-madã de sentimente negative în sine ºiprintre ceilalþi lupi. Lupul acesta cautã sãfie ºef, în timp ce lupul pãcii, al iubirii ºial bunãtãþii cautã fericirea ºi bunãstareacelorlalºi, ca ºi pe a sa. Aºa cum îºi poþiimagina, doi asemenea lupi într-o haitãvor concura pentru a vedea care are drep-tate. Lupul pãcii, al iubirii ºi al bunãtãþiivrea sã împãrtãºeascã aceste valori tuturor,dar lupului fricii, al lãcomiei ºi al urii îi pasãnumai de el însuºi. Se simte rãu în el însuºiºi îi face pe cei din jur sã se simtã rãu.

Sã ne imaginãm în continuare, aspus bunicul, cã doi lupi ca aceºtia seluptã în interiorul tãu.

Copilul a privit în sus cãtre bunic, cuochii mãriþi:

- Care dintre ei va câºtiga? a întrebatblând.

Bunicul a privit în jos, cu bunãtate înochi, cu vocea blândã ºi a rãspuns:

- Cel pe care îl vei hrãni.”Am încercat prin acest articol sã vã

trezesc curiozitatea, interesul de a „da unsearch” prin cãrþile de psihologie, peda-gogie, în scopul înlãturãrii obstacolelordin drumul dezvoltãrii copilului într-ofiinþã umanã adultã completã (responsa-bilã, activã, respectuoasã ºi, nu în ultimulrând, cu dragoste faþã de Dumnezeu ºiaproapele).

Simona StoianEducatoare

Invitatul lunii

I M P O R T A N ] A E D U C A ] I E I T I M P U R I I

Maria Montessori

4

PPrrooggrraamm ll ii ttuurrggiicc ::– Vineri, orele 17.00, Taina Sfântului

Maslu [i Taina Spovedaniei;– Sâmb\t\, orele 07.00, Utrenie,

Sfânta Liturghie [i Parastas; – orele 17.00, Vecernie– Duminic\, orele 08.00, Utrenia

[i Sfânta Liturghie.

Biserica este deschis\ zilnic, `ntre orele 08.30–19.00.

O datã, patru ucenici au vrut sã se întreacã. Zis ºi fãcut.S-au aºezat toþi într-o încãpere ºi au decis ca, timp de treizile, nici unul sã nu spunã o vorbã, ca astfel sã-ºi încercerãbdarea ºi puterea de concentrare. Dar, spre searã, când aînceput sã se întunece, unul nu s-a mai putut abþine ºi a zis:

- Sã aprindã cineva lumina!- Ce faci, nu trebuia sã tãcem?– l-a întrebat nedumerit

al doilea.- Proºtilor, de ce aþi vorbit? – se repezi al treilea sã-i

dojeneascã.- Ehe, doar eu am tãcut!– se lãudã cu îngâmfare cel de-

al patrulea.Fiecare ucenic a cãzut pradã câte unei ispite: graba,

neîncrederea, mânia ºi mândria – cele patru ispite careîncearcã pe oameni în tot ceasul. De aceea, rãbdarea estecel mai bun tovar㺠de drum în viaþã; îþi trebuie rãbdare sãmunceºti, sã înveþi, sã te rogi … îþi trebuie rãbdare ºi sãiubeºti. Unde nu este rãbdare, nu este nici iubire.

Din Colecþia Pilde creºtin ortodoxe

Cei patru ucenici

Comitetul de redac]ie:Constantin Andreiemail: costi_andrei2007@yahoo.com; Tel. 0740.029.028

Gra]iela Tudoseemail: gratziela_t29@yahoo.com; Tel. 0743.517.510

PREO}I SLUJITORI:Pr. Paroh Adrian Ni]\email: adrian.nita7@gmail.com; Tel. 0749.288.889

Pr. Spiritual Georgian P\unoiugeorgepaunoiu@yahoo.com; Tel: 0741.736.556

Pr. Spiritual Gruia-Mihail Zamfirescuemail: gruia.zamfirescu@yahoo.com; Tel. 0740.230.574

Desene realizate de Ema Rãdulescu