FORMAREA SPIRITUALĂ A SLUJITORULUI CERŞTINBibliografieSlujitorul creştin- Wayne E. Oates, editura Gnosis.Iată cum vă trimit eu pe voi lucrătorii lui Dumnezeu- Oswald ChamdersÎn căutarea lui Dumnezeu- Tozer, ed. Logos.Rădăcina celor drepţi- Tozer, AgapeGhid de păstorire practică- Summer Wemp, (partea I, pp 9-53)Creştinismul redus la esenţă- C.S. Lewis Etica lucrătorului creştin- Buron Pierce

Meditaţia creştină spre deosebire de alte religii ca obiect persoana şi lucrătorii Domnului Isus Hristos se rezumă după cuvântul lui Pavel, tot ce este vrednic de cinste( Filipeni 4:8).Meditaţia se leagă de cunoaştere dar nu de o cunoaştere laică. Nu poţi vorbi de cunoaştere fără Biblie (Romani 11:33, Coloseni 2:2-3).„Noi suntem probabil ortodocşi, înţelegem cu acurateţe Evanghelia şi încercă să păstrăm doctrina nepătată. Dacă cineva ne întreabă cum îl poate cunoaşte pe Dumnezeu suntem gata să-i dăm o dreaptă formulă: trebuie să vii la El prin Isus Hristos pe baza promisiunii sale, prin puterea Duhului Sfânt şi printr-un exerciţiu periodic de credinţă. Ce bine ar fi dacă această formulă ar fi realitatea zilnică a celor care o recomandă”.În cultura ebraică cunoaşterea era privită ca un act al auzirii, trecând în cultura greacă ea era asociată actului vederii.

Postul Scopul postului:trebuie să se concentreze întotdeauna asupra lui Dumnezeu.scoate la iveală lucruri care ne domină.ne reaminteşte că trăim cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.postul ne înlesneşte menţinerea unui echilibru al vieţii.

Postul în Evanghelii:postul Anei (Luca 2-37). Postul Anei deşi este menţionat în treacăt, el se leagă de profunda aşteptare mesianică din preajma naşterii mântuitorului. Cu toate că nu cunoaştem motivele specifice ale postului ei înţelegeau totuşi că era o practică de viaţă.postul Domnului Isus. Expresia grecească „ uk efagn uden” (nu a mâncat nimic), nu conduce în mod clar la abstinenţa totală de la orice fel de mâncare solidă. Această expresie apare doar la Luca, în vreme ce Matei consemnează simplu „a postit”, expresie despre care cei mai mulţi exegeţi cred că se referă la postul specific religios (probabil post negru). Acelaşi verb a lui Matei îl mai găsim în două pasaje noutestamentale (II Corinteni 6.5, 11.27).Datorită substantivului folosit de Pavel şi a contextului imediat unii exegeţi consideră că nu ar fi vorba de post religios ci de absenţa hranei sau epuizarea resurselor de hrană (post involuntar).Postul Domnului nu a fost un exemplu ascetic sau de autoflagelare, potrivit textului din Matei 11:19 este clar că nu a fost angajat în astfel de practici ( din contră mânca şi bea cu vameşii şi păcătoşii).Chiar dacă nu apare explicit în evanghelii putem presupune ca Domnul a postit cu regularitate cu ocazia praznicelor, iar înainte de Gheţimani împreună cu ucenicii săi.

3) postul în învăţătura Domnului Isus. (Matei 6.16-18).Învăţătura despre post descrisă cel mai direct doar în acest pasaj trebuie pusă în legătură directă cu învăţătura Domnului Isus despre milostenie şi rugăciune.Matei 6.16 începe cu explicaţia „când postiţi”, fapt care indică schimbarea subiectului cu menţiunea că acesta este în legătură cu cel anterior.Isus presupunea aşadar normalitatea practicării postului. Tradiţia iudaică din vremea respectivă era de două posturi săptămânale (joi şi luni), deoarece potrivit tradiţiei Moise s-ar fi suit pe munte joi şi s-ar fi coborât luni.Astfel postul, asemenea rugăciunii şi milosteniei, era redus la un sistem ipocrit cu scopul de a plasa persoana care postea într-o lumină în ochii celorlalţi (nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă).În cultura iudaică spălarea capului şi a feţei nu se făcea neapărat din raţionamente igienice sau cosmetice, ci acest lucru avea o însemnătate sufletească. Spălarea feţelor lor arăta bucuria din timpul sărbătorilor; astfel Domnul Isus le spune că ei trebuie să-şi exprime bucuria în zilele de post şi să nu postească ca o penitenţă.4) Postul în Faptele Apostolilor 9:8-11.Potrivit pasajului vreme de trei zile Saul nu a mâncat şi nu a băut nimic, însă exegeţii consideră că expresia folosită aici nu este cea uzuală, cea folosită uzual cu privire la postul creştin, ceea ce conduce la următoarea concluzie: avem de a face cu un post involuntar a lui Pavel, adică din cauza şocului suferinţei (inclusiv orbirea) sau a întâlnirii cu Isus, Saul nu a mai fost în stare să mănânce şi să bea nimic.Cu toate acestea noi nu putem „obliga” textul biblic să spună acelaşi lucru în acelaşi fel întotdeauna (exemplu cu postul Domnului Isus din Luca şi Matei), mai mult decât atât având în vedere că avem de a face cu acelaşi autor, Luca, putem concluziona că acesta era felul de a trata ideea în cauză. Prin urmare putem concluziona că aceste trei zile erau un timp de post religios.5) Postul asociat cu primii misionari (Faptele Apostolilor 13.1-3). Înţelegem din pasajul indicat că trimiterea celor doi misionari (Barnaba şi Saul) a fost precedată de un timp de post şi rugăciune. Această combinare dintre post şi rugăciune era uzuală în tradiţia iudaismului timpuriu fapt care s-a transmis şi la creştini. Găsim în Noul Testament patru ocazii în care este cuprinsă această combinaţie: două se referă la trimiterea în lucrare, una se referă la practica individuală a Anei, iar alta are legătură cu convertirea lui Saul.Înţelegem de aici că rugăciunea este obligatorie, în cazul postului chiar dacă numai prima este poruncită explicit în Scriptură. Cu toate că avem această menţiune nu putem trage concluzia că trimiterea în lucrare trebuie să conţină liturgic această practică post- rugăciune. Bunăoară nu ni se spune nimic despre post cu ocazia alegerii lui Matia, sau cu ocazia alegerii celor şapte (Faptele Apostolilor) sau cu ocazia trimiterii de misionari sau aşezării prezbiterilor în biserici locale.6) Postul ocazionat de ordinarea prezbiterilor (Faptele Apostolilor 14.23).După construcţia gramaticală a versetului este clar că postul şi rugăciunea celor implicaţi ocupa un loc ulterior ordinări prezbiterilor, ceea ce ne poate conduce la concluzia că scopul era acela de adorare şi mulţumire la adresa lui Dumnezeu.Oricum faptul că această asociere între post şi rugăciune şi ordinarea nu apare în toată Scriptura, ne arată că nu putem să generalizăm sub aspect liturgic practic în sine.7) Postul în epistole.Nu avem relatări explicite despre post în epistole , afară de cele două ocazii amintite anterior. Chiar dacă Pavel în Romani 14 şi Coloseni 2 discută despre tendinţe ascetice în Biserică, nu pomeneşte nimic despre post.În primele secole, creştinii priveau postul ca o practică voluntară.

Deja încetăţenindu-se obiceiul de a se posti de două ori pe săptămână, miercurea şi vinerea, era în contrast cu tradiţia iudaică.Miercuri se postea deoarece era ziua arestării Domnului, iar vineri deoarece era ziua crucificării lui Isus.De-a lungul secolului II se sugera postul în toate cele trei zile î care a stat Domnul Isus în mormânt (Irineu şi Tertulian).Sub aspect ecleziastic candidaţilor la botez li se cerea să postească în prealabil, acelaşi lucru revenindu-i şi botezătorului (Didache, Clement, Tertulian şi Irineu).La români relaţiile interpersonale se leagă mult mai uşor decât la englezi. La englezi dacă nu au o a treia persoană nu încep o relaţie. Atunci când mergi în vacanţă ar fi indicat dacă, este cu putină, să nu predici. Mai important decât concediu faceţi-vă timp ca să plecaţi în munţi. Muntele este un loc de relaxare pentru a te putea reface. În acest timp nu se pune accent pe condiţii. În acele zile se stă în post până seara. Dacă mănânci puţin este indicat să îţi iei mâncare de acasă. Se face foarte multă lectură din Biblie şi mai puţină lectură din alte cărţi. Este un timp prielnic pentru schiţe de predică, pentru trei-patru ore de rugăciune. Pentru odihna noastră este indicat să dormi mai mult decât de obicei. Este un lucru destul de simplu şi nu prea scump. În acel timp nu se deschid discuţii cu oamenii. În vacanţă este indicat să alegi cel mai apropiat loc de localitatea ta, şi este indicat să nu fie la mare. Atunci când pleci în vacanţă trebuie să te asiguri că nu se poate face nimic fără tine. Este foarte bine să-ţi rezolvi problemele din familie. La început te simţi destul de frustrat, ai dori să petreci mai mult timp cu familia. Atunci când mergi câteva zile şi nu eşti atât de forţat fizic şi psihic, poţi să te trezeşti mai devreme. În general nu se prea practică acest lucru. După ce se practică acest lucru ar fi indicat să ieşi cu un grup de studiu şi să le imprimaţi un program destul de riguros de studiu. Atunci ar fi indicat să se respecte programul care este destul de strict. Nu este indicat să se facă întâlniri de aceste cu mulţi oameni pentru că sunt greu de controlat.Era o discuţie între doi şi unul dintre cei doi a spus: aş mai merge la Paris, şi celălalt îi răspunde: dar ai mai fost vreodată, nu dar am mai dorit. Supunerea: Disciplina supunerii.Actele de supunere. Primul act de supunere este faţă de Dumnezeul triunic. Al doilea act de supunere este faţă de Scriptură. Al treilea act de supunere este supunerea faţă de familia noastră (Filipeni 2.4) . Al patrulea act de supunere este supunerea faţă de aproapele nostru. Al cincilea act de supunere este faţă de comunitatea voastră. Al şaselea este supunerea faţă de cei în nevoie. Al şaptelea act de supunere este supunerea faţă de lume. Se crede că este vorba de supunerea faţă de Scriptură în care se include supunerea faţă de Dumnezeu (pe verticală), supunerea faţă de biserică în sensul autorităţii superioare şi faţă de stat [autoritatea temporară: Paul Negruţ, Biserica şi Statul; şi O teologie socială a bisericii (este culegere de articole de autori diferiţi): editorul este Ioan Ică Junior la editura Deisis]. Seria filocalica cuprinde cărţi despre viaţă. Supunerea faţă de stat. Atunci când statul intră în contradicţii cu Biblia nu trebuie să ascultăm de oameni ci de Dumnezeu. Problema actuală este fiscalitatea. Munca este oarecum legală. Principiul general este că dacă vom sta pe un termen lung de timp să nu punem problema legalităţii noastre. În protestantism nu există monahism. Dar se poate spune că menoniţii sunt forme de monahism chinovial (a apărut în secolul XIV adică erau acele mănăstiri apropiate de oraşe şi întreţineau legături cu acestea).Disciplina slujirii de citit din carte lui Foster.