Annin IV — Nr. 24. Viena, domineca 2 /14 martiu 1869. Rs e de t r e i ori in septemana: Mer o ur i -a , Yinerri -a s i D o m i n e c ' a , oandu o cóla in-iréga, oandu numai diumetate, adeca dupa

momentulu impregiurariloru. Pretluln de prenomeratione:

pentru Auttria: pe anu intregu 8 fl. v. a. , diumetatu de anu • • • • 4 n „ * i patrariu 2 > > i.

pentru Romani'a ti ttrainetate: pe anu intregu 16 fl. v. a.

» diumetate de anu • • • 8 „ » a n patrariu » „ . . . 4 » » »

Prenumeratiunlle se faoula toti dd. oorespun-dinti a-i noştri, si d'adreptulu la Eedactíune Josefttadt, Langegaaae Nr. 43 , unde suntu ase adresa si oorespondintiele, oe pri-vesouRedactiunea, admlnistratiuneaeeu spe-dltur'ajeate vorfi nefrancate, nu se vor primi,

éra oele anonime nu se vor publioá.

Pentru anuncie si alte oomunioatluni de in­teresu privatu — se respunde oate 7 cr. de linie repetirile se facu ou pretlu gcadiutu. Pretiulu timbrului cateSOor. pent. una data,

se anteoipa.

Viena 1/13 mart 1869. „Apetitulu vine mancandu," dice

unu proverbiu francescu. Adeveratu este asié, precum ne potemu convinge si din procedur'a ce observa diariele dualiste in afacerile României.

Dupa ce cadiu ministeriulu celu a-tatu de urgisitu de catra densele, dupa ce se desfăcu camer'a, impartasita in a-ceea-si urgia, dualistele, in locu de saţiu, sentiescu pofta nóua, vorbescu de­spre spargerea României in dóue mici principate, rectius satrapii ale influintie-loru inimice natiunalitatei romanesci.

Astu-felu „Hazánk," organulu stân­gei centrali, in nr. din 12 1. c. afirma că fóst'a „Moldova" nu vre, odată cu ca­pulu, a se preface „România," apoi a-dauge câ: „poterile europene vor luá in socotintia acesta împrejurare, câci dieu, Europ'a nu póté permite apesarea veri unei natiunalitati, si Moldov'a are totu atatu dreptu la nedependintia, catu are Valachi'a."

Ungurulu nu vre se precépa câ Mold. e totu asié de nepedinte ca Val.; câ nu s'au anessatu un'a alteia spre ape-sare, ci s'au impreunatu spre intarire; câ nedependinti'a li e comuna, stratorita in acestu modu de votulu natiunei. Tote acestea, nu sunt pentru preceperea com­patriotului nostru, elu vre dóue princi­pate cu cei candidaţi la tronu ce stau in asceptare, dintre cari unulu neci se mai sfiesce daca foile străine i trimbitia ilu-siunile.

Dar multe pofte unguresci le-au pusu romanii in cuiu, asié — tragemu sperantia in Ddieu — va se patiésca si acea pofta nóua. Acestu servitiu, d'a a-catiá poftele in cuiu, ni-Iu facemu unii altora in reciprocitate; si daca romanii mai detorescu ceva, credemu câ se vor strădui se ésa din restantie, pentru a re­stitui ecilibriulu, câci acest'a este uniculu

modu prin care potemu ajunge la frăţie­tatea — cea multu „dorita," precum o numescu declamatiunile de amendóue părţile.

Candu prin resistinti'a nóstra vom poţe restitui acelu ecilibriu, atunci un­gurii ni vor cunósce valórea, atunci va fi seriósa interesarea loru despre frăţie­tatea cu noi. Natur'a apetitului ungu­reseu ne aviséza la acesta resistintia.

Cu multa plăcere primimu teori'a lui „Hazánk" despre natiunalitatile ape-sate, dar voindu s'o aplice, potea face a-cést'a forte aprópe, n'avea lipsa a merge la Moldova, unde nu se gasesce defelu o natiunalitate apesata.

Pre langa acést'a, „Haz." potea sei anca de sub Matei Corvinu câ moldova-nulu resplatesce ungurului cu aceea-si mesura, deci s'ar poté se dica: „Transil­vani'a nu vre se se prefacă Ungaria,. . poterile europene vor luá in socotintia acesta impregiurare, câci dieu, Europ'a nu póté permite apesarea veri unei na­tiunalitati, si Transilvani'a are totu a-tat'a dreptu la autonomia, catu are Un­gari'a. "

Si candu astfelu ar respunde mol-dovanulu, óre i-ar place ungurului? nu, si nu ni-ar piacé neci nóa, câci dorimu ca ungurii si romanii (moldovenii) se-si póta spune unii altor'a numai lucruri plăcute.

Deci, pentru a incunjurá asemene neplăceri, acea teoria buna se nu se chel­tuiască, prin strainetate, ci ca productu de pe teritoriulu coronei lui Stefanu, se remana a casa in folosulu acestui teri­toriu.

la presér'a alegerilora.

( = ) Tóta lumea scie câ Romanii din Ungari'a si Banatu astadi toti cu toţii se tienu de partit'a natiunale, si ca atari

stau in opositiune facia de regiraulu un­gureseu si de partit'a lui, si câ chiar pen­tru acést'a organele oficiali si-iérta totu felulu de amenintiari si de volnicii con­tra alegatoriloru noştri natiunali.

Intr'acésta fóia opositiunea nóstra s'a 8plicatu si motivatu din firu in péru, si numai acel'a póté se dica câ n'o pri­cepe, carele nu s'a dedatu a ne studia si a ?ne cunósce, de catu din descrierile si prin ochielarii contrariloru [noştri.

Aceloru pucini fraţi ai noştri, fii re-taciti ai natiunei nóstre, cari orbiţi de interesulu loru personale momentanu, s'au despartitu de partit'a natiunale si facu servitie in taber'a contraria guver-niale, si pentru a se scusá si legitima naintea poporului nostru, pretindu câ — opositiunea in partea nóstra este unu ce ne-mai-pomenitu, este o nefericire, li mai repetimu o data, ceea ce li-am mai spusu si la alte ocasiuni, câ — unu poporu ne-capace de opositiune atunci, candu drep­turile lui înnăscute i se denéga si insulta, devine si remane pururea unélt'a si bat­jocura altor'a, aceea ce vedemu câ am cam fostu noi mai in totu trecutulu, dar ce — nu mai vremu se remanemu o data cu capulu.

In privinti'a acést'a, facia de preten-siunile contrarie ale fratiloru noştri din taber'a regimului, multu ni place a pro­voca la sentintiele corifeiloru tocm'a din acele tabere.

Dominec'a trecuta diu ministru un­gureseu de culte b. Eötvös infacisiandu-se inca o data in mediloculu alegatori­loru sei din Buda, tienú érasi unu di-scursu lungu si elocinte asupr'a politicei in generale si in speciale, si secerâmulte aplause din partea celor'a de o credintia cu densulu. Noi in multe nu suntemu de o credintia cu dsa, dar sentinti'a ce o pronunciâ la acesta ocasiune, cumca — „acolo unde unei naţiuni nu i se recuno­scu cele mai nedubitate drepturi, loculu

FOI8IÓRA. Gloss'a Walalendi in Legea Salica.

(Disertatiune de T. N i e a in Societatea l it a romaniloru din Viena.)

Domniloru! Unu poporu si-forméza si-si schimba ideile dupa referintiele in cari tra-iesce. P e nesimţite inse se pastreza in limb'a lui urme de concepte si intuitiuni, ce s'au al-teratu cu timpulu, déca n'au peri tu deplinu. Astufeliu devine e t imologia un'a dintre fon-tanele cele mai bogate atatu pent ru istori'a dreptului unui poporu, catu si pen t ru istori'a lui politica ba chiar si pen t ru istori'a popdra-loru megiesie. Unu singuru cuventu pastratu in scrisu séu in graiulu viiu la unu poporu, ni descopere adeveruri, la cari n'am fi ajunsu pe alta cale de catu fdrte cu g reu séu neci de cum.

Nainte cu 14 secuii, s'a scrisu in limb'a franca unu cuventu, care pe langa l umina ce o revérsa a supra referintieloru sociale intre F ranc i si Romani de pe acelu t impu, mai are pen t ru noi ca Romani, si insemnetatea unui faru ce pare a lumina si in direcţiunea, in ca­re se afla adeverulu etnogoniei ndstre. Acestu cuventu este pretins'a glossa Walaleodi din L e x Salica.

P e n t r u a intielege acesta glossa si a înte­meia consecintiele, ce le vom trage din ea, e-ste de l ipsa : 1. a ne ocupa de istori'a Lege i Salice, 2. a cundsce cuprinsulu si spiritulu a-cesteia, 3. a ne familiárisa cu manuscriptele in cari ni s'a pastratu, 4 ) a sei ce se numescu gloşse Malbergice si in fine 5. a vedé ce in-Bemnéza wala si ce leudi in gloss'a ndstra.

In t re popdra le nordice, care bantuiau

in seclulu alu 3 d. Cr. frontariele imperiului romanu, ni se numesce la 241 d. Cr. ' ) si po­porulu Francu. Acestu poporu de seminţia germanu se infatisiéza in aren'a istoriei uni­versale compusu din doi rami : francii Salici si francii Ripuari . Sal insemnéza domus, casa si s'a pastratu in lat-barb. Salon si germ. Sal-bücher = Grundbücher . Asiá-dara francii Saliei sunt francii casnici séu cari avusese lo-cuintie statornice in Germani 'a (si anume in­tre gure le Rinului, unde pana astadi unu can-tonu pdrta numele*) Salland). É r a francii ri­puar i (de la ripa, r iviere) 3 ) sunt francii cari se asiediare de a lungulu Rinului intre riurîle Maas si Mosel. Fia-care ramu are de-o-cam-data viéti'a si istori'a sa particulara. Franci i salici conduşi de duci si căpitani electivi o-cupa la anulu 358 d. Cr. Toxandr ia la a. 359 Batavia 4 ) si anca in secululu alu 4 ajungu pa­na la r iulu Liger is si la Silva Carbonaria*). Ligeris este L e y e de astadi in Flandria, si Silva Carbonaria se estindea despre Sambre spre Sielda ( intre Flandr ia si Hennegau. ) Cum se vede dara, domnia Francî loru sal. cu­pr indea cu inceputulu secuiului alu 5 cam Flandria si Brabantulu. P e la mediloculu sec-lului alu 5 de d. Cr. Clodovigu se face r ege monarcu alu Saliloru, împreuna p e aceştia cu Ripuarii , ba te p e guvernatorele romanu din Galia la Soissons (a. 486 d. Cr.) si devine astufeliu singuru domnitoriu pes te tdta G a . li'a romana, pana la Seine. Ba estinde p o t e . r ea Francîloru si dincolo de Rinu asupra A l e .

') Vopisc. Aurelian. 7. 2 ) Jakob Grimm „Gesohiohte der deutschen Sprache"

I. pag. 369. 3 ) ibidem I pag. 368. *) Grimm in precuventarea la Merkel Lex Salica. s ) ibidem. LXViT,

maniloru. Totu sub Clodovigu poporulu francu primesce Crestinismulu la anulu 496 d. Cr.

In curendu Franci i devinu formidabili, si dupa ce Galii, Goţii, năvălitorii Mauri si se-mintiele germane se plecare naintea loru, e-reditéza de la Romani egemoni 'a asupra occi­dentului europénu.

înainte inse de a se fi unitu Sălii ca Ri­puar i i , inainte de a fi primitu crestinismulu, nainte de a fi avutu unu r ege monarcu, Franci i sal. pasira la codificarea dreptului loru natio­nalu. Din vechime popdra le germane si-pastrau istori'a si dreptulu loru in versuri si paremii, care le incredeau memor ie i . ' ) Avantagiele unui dreptu precisatu si formulatu pr in legi scrise, l 'intielegu barbari i numai candu vinu in frecare cu virtuoşii legisti, cu Romanii. Totu la aceştia gasescu si o scrisdre simpla si practica, pe candu runele loru, déca au esis-ta tu ,au fostu intielese numai de preut i . *) Catr 'acestea, limb'a latina fiindu limb'a lumii, nimica mai naturalu, de catu ca barbari i În­vingători se se folosésca de limb'a invinsiloru culţi spre a-si codifica dreptulu si usantiele sale. U n u siru de atari codificări se perondara din secululu alu 5 d. C. pana intr'alu 9. P r i n conventiune aceşti codici se numiră: Leges , L e x Salica, L e x Ripuariorum, L e x Alemano-rum, L e x Burgundiorum, L e x Bajuariorum, L e x Saxonum etc. — Celu mai vechiu si totu de odată obieptulu cercetării ndstre este L e x Salica.

Timpulu in care se faeü acesta lege, se defige p e inceputulu secuiului alu 5 d. C. *)

naturale alu celoru mai buni patrioţi este in opositiune /" — acesta sentintia o subscriemu cu ambele mani, si — o re-comendâmu intregu publicului nostru, si anume fratiloru noştri din partit'a deá­kistiloru, pentru a se convinge chiar din cuvintele unei autorităţi atatu de compe-tinte, eh nóa, dupa ce nu ni se recuno­scură cele mai nedubitate dreptnuri, daca vremu se trecemu de patrioţi buni, loculu firescu ni este in opositiune.„—

Ast'a se ni-o insemnâmu bine si s'o spunemu fia-cui in facia', ifora frica si sfiéla! —

Fiindu deci opositiunea nóstra na­turale si patriotica, pretindemu câ aceea nime, nici unu domnu de statu séu de co­mitatu n'are dreptulu d'a ni-o lud in nu­me de reu si d'a ni-o impedecă.

Candu diu comite supremu alu Ca­rasiului si cu judii cercuali si alti dire-gatori ai sei lucra in ruptulu capului contra opositiunei nóstre; candu vice-comitele Temisiului prorumpe in denun-ciari calumnióse si injurature contra o-positiunei natiunali si dechiara impede-carea aceleia cu — ori-ce medilóce — de o detorintia a organeloru publice: densii, aceşti domni, calea legile si con-stitutiunea in picióre, si facu cele mai cumplite abusuri de poterea oficiului loru, si totu cetatiénulu de statu, totu a legatoriulu este in dreptu a li-o spunt. acést'a in facia si a-i acusá la tronu si la dieta pentru acést'a, si a li cere cea mai aspra pedépsa.

Acést'a o spuse mai de unadi mini­steriulu intregu prin ordinatiunea publi­cata in acesta privintia; acést'a o spunu si foile guvernamentali in tóta diu'a, si chiar „Pesti Napló", organulu partitei ministeriale, in nr. seu din 10 martiu, intr'unu artielu de frunte néga cu sole-nitate, câ regimulu prin dregătorii sei ar avé dreptu a se folosi de poterea sa pen-

') Tac. Germ. 2 quod unum apud illos memoriae et annalium genus.

*) Walter deutsche Regschichte c. 146. 3 ) Citatiunele art. sunt dupre numerisarea faouta de

si anume a) pent ru că in articululu X L I I I de feltortus se numescu hotarele intre care se aiba legea v igdre : „intra Legere (m) aut Sil-va(m) Carbonaria(m)", care margini le avu domni'a Saliloru numai cu inceputulu secuiu­lui alu 5, si nainte de Chlodwig b ) pent ru că in tecstulu originale (cu 6 5 tit.) nu se afla nici una dispositiune privitdria la cultulu si bese-ricele creştine. B a intr 'unu capitulare de la regele Chi lber t se dice apr ia tu : „quando (sc Franci) illám legem composuerunt, non erant christiani." ' ) Pent ru aceste cuvinte de-terminămu cam inceputulu secuiului alu 5 d. Cr. ca t impulu in care se faeü L e x Salica. *)

In catu pent ru modalitatea, in care se purcese la acesta codificare, ea este cea ger­mana genuina. L a Germani adeca poporulu intregu, séu unu cantonu adunandu-se, cam dupa luna plina, intr 'o livada séu intr 'o dum­brava, legiferau si t ieneau judecata dupa t re-buintia. Astfeliu si de asta-data Franci i Sali adunandu-se cu toţii, însărcinară 4 bărbaţ i e-sperti in dreptu si cunoscători de limb'a si scri-sdrea latina, se elaboreze unu codice nationalu. Aceşt ia gatindu lucrarea, o as ternura poporu­lui in trei adunari. *) Poporu lu o aprobă si i dede validitatea de lege scrisa. Membri i ace­stei comisiuni se numiau dupa prologulu celu micu Widogas te , Wisogas te , Arogas te si Sa-legaste. *)

Luandu in considerare cuprinsulu L e g e i Salice aflămu cu deosebire fiosarea de amende

Pardessus la MS. din Wolfenbüttel in Pardessus Loi sali-que Appendioe I.

») Pertz oapit IV 6. *) J. Grimm in precuventarea la Merk. Lex S. pag. V. 3 ) Walter dsohe Rsgsoh, Cap. 142. *) Prológus Legis Salioae la PardsMua Loi Salique

Pag. 843.

tru partita sa si contra celor'.a lalte partite.

Acést'a se si-o insemne alegatorii noştri bine, bine, si candu vor vedé, cä car e-va diregatoriu, numésca-se elu cum se va numi, si fia elu cine va fi, cuteza a-i amenintiá si a-i induplecá séu sili, ca se se lase de partit'a si de candidatulu natiunale si se tréca la partit'a si candi­datulu guvernului séu a altei pariite, — se i-o spună acelui domnu in facia, că — n'are dreptu a-i amenintiá si sili, si că — dreptulu de alegere, dupa lege si dupa recunóscerea solena a ministeriului intregu, este curatu numai alu alegatori­loru, ér diregatorii n'au a se amesteca in acésta tréba.

Se ne dedamu a ni cunósce bine drepturile si a ni le aperá la tóta ocasiu­nea, éra mai vertosu la alegeri, fiindu vorba ac\ despre cele mai sânte si mai chiare drepturi cetatienesci!

Conferinti'a naţionala de la Mercnrea.

Conformu apelului, erau in 23 febr. a-dunati in Mercurca mulţi bărbaţ i inteliginti preoţ i si mireni, sosiţi din cele mai multe par t i ale tierei, par te ca representant i ai con-ferintieloru parţiale, par te ca participanţi spon­tanei; langa aceştia se mai aflá unu numeru frumosu de junime studidsa academica (par te din Sabiiu, par te din Pest 'a) si fruntaşi de ai comuneloru satesci de pr in pregiuru.

Conferinti'a se incepü la 10 dre deman. Diu convocatorul alu conferintiei Elia Macje-lariu saluta pre cei adunaţi si desfasiurâ in o cuvcntare scopulu convenirei. Conferinti'a lu alege prin aclamatiune de presiedinte, pentru care incredere onorifica multiemesce adunarei

Se alegu no ta r i : dd. Visarionu Romanu si Aronu Densusianu.

La propunerea presiedintelui adunarea se scdla si pen t ru ca totu inceputulu se fie de la Dumnedieu, D . Prot . Hane'a rostesce o ru-gatiune, in audiulu tuturor 'a.

îna in te de a trece la ordinea dilei, pre­siedintele p ropune ca se se esprima in proto­colu, câ adunarea este neclati ta 'si nestrămutata i n credinti'a si loialitatea sa catra p r é nalt'â d i n a s t i a H a b s b u r g L o t h r i n g e n eí oatra. Maj. Sa

Imperatulu si Marele Pr incipe Franciscu Io ­sifu I . (Se primesce intre aclamatiuni entusia-stiee.) Mai departe, sé. sé esprima: iubire si frăţietate catra tdte naţiunile colocuitdríc , ' ş i in fine câ adunarea se supune legiloru sanctiunate" si câ legile cari vatema pre naţiunea romana, acést'a se va nisuí a' lé modifica numai pre

cale legale . Aici se incepe o desbatere la care ieu parte mai mulţi inşi. Diu Branu de Lenie-nyi face propunerea, câ legile sanctiunate t re-buiescu respectate in catu acele sunt basate pre egalea indreptat ire a natiunalitatiloru. In tipulu acest'a emendata se primesce propune­rea presiedintelui.

Horj 'a, doctorandu in drepturi , saluta conferinti'a in numele junimei din Pest 'a si face p ropunerea se sc concluda câ minoritatea se va supune majoritatei. Cea d'antaiu se pri­mesce cu bucuria si se ié spre sciintia plăcu­ta ; cea de a ddu'a nu se primesce, pentru câ dupa usulu parlamentariu se intielege de sine.

L a ordinea dilei p ropune diu Visarionu Romanu, punctulu alu doilea din apelu, in pr i­vinti'a alegeriloru la d ie t a din Pest 'a . Se pri­mesce propunerea si propunatoriulu continua discursulu, esprimendu-si părerea de reu, câ naţiunea de la 1864 incdce nu se intielege a supra unui programú. S e pronuncia pentru passivitate.

D e aci incolo se încinge o desbatere viua la carea participară: Hoszu pentru parti­ciparea la alegeri si activitate, Muresianu pen­tru passivitate, Puscar iu pent ru activitate, Dr . Ratiu pent ru passivitate, Porut iu pent ru acti­vitate. Mai urmară a se pronuncia contra acti-vitatei Densusianu, Axen t e , prof. Moldovanu si Dr . Tincu.

In fine mai vorbi Hosszú cuventulu de incheiare si Vis. Romanu ca propunetoriu, si apoi presiedintele.

(Inca inainte de a incepe Dr . Tincu cu-ventarea sa, sosesce unu telegramu de la Te­misidr'a, subscrisu de Al. Mocioni si Craciu-nescu carele (in numele comitetului natiunalu. Red . „Alb . " ) saluta conferinti'a; s'a conclusu a se respunde p re aceea-si cale.)

Facendu-se propunerea ca se se inchida desbaterea pentru de a se pune cestiunea la votu, conferinti'a cu majoritate se decide pen­tru passivitate, numai cinci insi: Hosszú , P o ­rutiu, Bardosi si Cristea pent ru activitate.

Conferinti'a se suspende si din ospitali­tatea cea marinimdsa a presiedintelui se re-stauréza la unu frugalu dejunru.

Dupa acésta pausa se desbate procederea speciale a politicei passivitatei. Se alege unu comitetu centrale cu resiedinti 'a in Sabiiu, sub presiedinti 'a dlui Elia Macelariu. Membri fura aleşi din Sab i iu :

Hane'a, Bolog'a Pope'a, Dr . Nemesiu, Visarionu Romanu si Russu;

din Brasiovu: Baritiu, I. G. Ioanu si Dcmetr iu lug'a;

din Fagaras iu : Antonelli , Branu de L e -mény şi Densusianu;

din Blasiu: Elia Vlassa si I. Moldovanu;

din Rcsinari: Dr . Stoi 'a; „ Cricau; A x e n t e ; „ Rosi'a Abrudu lu i : Balintu; „ Turd 'a ; Dr . Rat iu; „ G h e r l a : A . Muresianu; „ Desiu: Gavrii lu Maniu sen. „ Nasoudu: Ioachimu Muresianu; „ Sz«sz-Regenu: Maieru; „ Ores t ia : Dr . T incu ; „ A iudu : Nicol. Gaetanu.

Se p ropune a se considera memorandele as ternute de Baritiu si Dr . Ratiu de ale con­ferintiei, la ce se reflectéza câ de dra-ce li s'au votatu multiamita pentru portarea densiloru, propunerea acést'a devine de prisosu. L a 5 3/* se incheia conferinti'a si dupa acést'a urméza unu prandiu grandiosu la presiedintele , carele dura pana tardiu. Cam pre la 8 dre juni i de la academi'a de dreptur i din Sabi iu si alţii facura unu conductu frumosu de facle, carele se po­sta dinaintea locuintiei presiedintelui. Acest 'a esi, la aclamatiunile purtatori loru de facle, p re balconu. Jur is tu lu N. Densusianu rosti unu cuventu acomodatu solemnitatei, la care pre­siedintele respunse cu căldura, terminandu cu: „se traiésca Maj. Sa Imperatulu si Marele Pr in­cipe Franciscu Iosifu L", la care se respune cu viie aclamatiuni. Dupa re t ragerea dlui Elia Macelariu de pre balconu, mai fura provocaţi prin aclamatiuni si alţii.

A ddua di se verifica protocolulu si diu Dr. Tincu aşterne p re més'a conferintiei unu memorandu, care-lu primise spre a raporta asupra- i ; facu propunerea, ca se se p redee co­mitetului centrale ca se-lu pdta studia mai cu deamenuntulu, dupa cum se cuvine unui ase­menea actu. Se mai face p ropunerea unei co­lecte pentru acoperirea speseloru pentru agendele comitetului; inceputulu se face deja aci in sala.

„Telegrafulu Romanu."

Dc la senatnlu imperiale. Luni in 8 mart iu c. n. se incepura in

cas'a ablegati loru desbaterile a supr'a buge­tului pent ru anulu curinte. I n desbaterea g e ­nerala nu cerünimene cuventulu, cu atat'a mai interesante fura discursele la unele rubr ice a-le bugetului in desbaterea speciala. Asiá des­fasiura ablegatulu polonu Grocholski negrigi-rea drumuriloru comerciali in unele provincii, mai cu séma in Galiti 'a si Bucovin'a, pretin-diendu o suma mai însemnata pent ru acestea in bugetulu ministeriului din lantru. Ablegatu Wolfram si Vichof vorbiră contra escamerarii unoru drumuri comerciali si aruncării loru in spatele tieriloru si a comuneloru. La buge­

tulu ministeriului pentru ap er ar ea tierii si po­litia, vorbiră abl. Leonardi in contra multimei de comisariate si organe politiale in Tirolu, precum nu sunt in alte provincii a le monar-chiei, éra abl. Rechbauer in contra speseloru celoru mari pentru poli tfa din Vien'a' carea in alte orasie se mantieno de comune. Ve­nindu apoi la rondu bugetulu ministeriului de cultu si instrucţiune, se descinseră desbaterile in unu modu inca mai in te resanta Super in-tendintele Schneider, cu vdeea sa resunetdria descărca mai multe pocnite parlamentarie contra tratârii afaceriloru bisericesci evange-liee in ministeriulu de cultu dechiarandu, câ din asta causa nu pdte votá pentru rubric 'a centrala din bugetu. Abl . Svetec din Slove­nia se adresa catra ministrulu de cultu si in­strucţiune cu unu catastichu de observări, re-feritdrie la negrigirea culturei natiunale in scdlele publice, pr in care se facu ilusorie de-cisiunile art. 19 din legea fundamentala de statu. In fine d. Hormusachi ablegatulu din Bucuvin'a, desfasiurandu necesitatea unui bar­batu de confesiunea gr. or. in ministeriulu de cultu, si provocandu la promisiunea data de m. s. imperatulu in resolutiunea din 27 sep-temvre 1860, pret inse numai-de catu asiediarea unui barbatu de confesiunea gr. or. in acestu ministeriu. Neci unulu d'intrc aceste trei di­scursuri nu-i pré veniră la socotéla dlui mi­nistru Hasner , ceea ce se vediú din respun-surile date dloru Schneider, Sveteé si Hormu­sachi. Cei doi de antaiu tacura de aci nainte, inse d. Hormusachi i replica ministrului in modu resolutu, la carea replica nu mai potu se dee unu respunsu plausibile, ci afla de con-sultu a tacé. La bugetulu ministeriului ace­stuia se mai votară câteva resolutiuni, d'intre cari insemnâmu cea despre reform'a salarie-loru profesoriloru de la scdle reale dupa si-stem'a celor'a de la gimnasie.

La bugetulu ministeriului de finantie pledară abl. Roser, Hanisch si Stamm pentru ş tergerea jocului de loteria, inse remasera in minoritate.

L a bugetulu ministeriului de negotiu se respicara banuele fundate de abl. Grocholski pent ru intardiarea cursului telegrameloru pri­vate, éra de abl. Hanisch pentru nercgularita-tea cursului postalu.

L a bugetulu ministeriului de agricultura desfasiurara abl. Greu te r intr 'unu modu bata-toriu la ochi administratiunea cea rea a padu-riloru, éra abl. Vächter, Gros si Rechbauer a instituteloru de remonte, la care respundiendu ministrulu Potocki, se desvinul câ densulu primi sub administratiune institutele de re ­monte abiá de trei luni.

Bugetulu ministeriului de justiţia p r e -

private pent ru crime si delicte. Este o carac­teristica a legislatiuniloru primitive de a pr iv i vatemarea si satisfactiunea de o afacere cu to­tulu privata. Inca nu se gasesce momentulu eticu alu pedepsei, anca nu se considera so­cietatea ' omenésca vatemata. Ce'a ce inse au popdrale germane a. par te este, câ la densele famili'a intréga se simte vatemata pr in vate­marea singulariului, si famili'a intréga se pri-vesce complice lá föra-de-legea membrului seu. D e aci resbunare in infinitu. Totu de odată inse ca paliativu, rescumperare pr in amende solvite vatematului séu consangeniloru lui. ' ) Astufeliu de amende se numescu compositio-nes (Büssen),si astfeliu de amende sunt si cele ce se statorescu in Legea Sal. Ca esemplu câteva:

Pen t ru uciderea unui Salicu l iberu se se. solvésca familiei lui 200 de solidi, si totu a-tata pentru uciderea unui altu barbaru, „quiLe-gem Salicam vivit". ' ) (sc. L e g e Salica) Pent ru uciderea unui Francu l iberu intr 'ascunsu se se solvésca familiei 600 solidi. 2 ) Pen t ru uci­derea unui Romi nu liberu (possessor,) se se solvésca fam. 100 solidi; 3 ) éra pent ru ucide­rea unui Romanu tr ibutar iu numai 70 so l id i 4 )

Pen t ru uciderea unei femei l ibere se se solvésca 600 solidi (déca e fructifera, si numai 200 solidi déca o stérpa). 5 )

Pent ru rumperea unei mani séu unui picioru, scdterea unui ochiu, taiarea nasului se se solvésca vatematului 100 solidi 6 ) .

Pen t ru rumperea policariului numai 50

3) Tac Germ. 20 luitur enim homicidium ... recipit sa-tisfactionem universa domus.

>) L. S. LXI I. a ) L. S. LXI 2. 3) l. S . LXI 5. *) L. S. LXI 6. 6) L. S. XXIV 9 si 10. «)' L. S. XXVIII

solidi, 7 ) éra pent ru rumperea degetului alu 2 cu care se sagéta se i se solvésca 35 solidi. 8 )

' Pen t ru uciderea unui Francu din suit'a regelui se se solvésca 600 solidi ' ) si totu a-tat 'a pentru uciderea unui grafione (comite) . 2 )

Cum se vede dara L. S. t iene séma de castele sociale ce esistau la poporulu Francu. E r a de aceea câ face deosebire umilitdre intre Romani si Franci ' ) nici câ ne potemu mirá câci égal'a indreptat ire nu s'a practicatu nici odată de catra dinenii poterii . —

Etatea, cuprinsulu si spiritulu Lege i Sal. constatate, se trecemu acum'a la manuscriptele in cari ni s'a pastratu. Aces te se potu classi-ficá fdrte bine in 4 familii cu mai 'mul te séu mai pucine variante. 4 )

1. Famili 'a cu tecstulu celu mai vechiu si de siguru celu originale are 65 titl. (de ma-nire . . . . de caballo mortuo) latinitatea ace­stui tecstu e fdrte slaba, si urme de cresti-nismu nu se afla. Acés ta fam. se representa prin unu MS. din Wolfenbüt te l ») (Bibi. du-cale N 97), prin 2 M S S din Parisu (Bibi. reg. N 4404 — Ancicns Fonds — ) *) si (N 65 — Suppl . lat. — ) 3 ) si unu MS din Mün­chen. (Bibi. reg. C, IV, 3, g) . *)

2. Famili'a a ddu'a arc unu tecstu totu cu 65 tit. dar mai schimbaţi dupre recerintiele de pe la timpulu din urma alu domniei lui Chlodeweg. Ca representant i ai acestei fam. se considera 2 codici aprdpe identici din Pa-

1. 7 ) L. S. XXVIII 2. 8 ) L. 8. XXVIII 4. •) L. S. XL 3. a l L. S. LVI 1. 3) Montesquieu „De l'esprit des lofs" liv. XXVIII c. 3. *) Walter dsche Ksgschichte Cap. 142. *) Publicatu la Pardessus Loi Salique: Premier Append. 2 ) Pardessus I. s ) Pardessus II. *) Pardessus Second Appendice.

ris (Bibi. reg . N 4403 — Ancicns fonds —) si ( N 252 F . 9 — F o n d s Notre-dame —. s )

3. Famili 'a a t r e i a are unu tecstu de 99 titluri cu multe consideratiuni la biseric'a cre­ştina si fdrte diferitu de cele lalte ddue. Fd r t e verisimile acestu tecstu s'a nascutu prin o re-censiune pe timpulu lui Dagober t I (628—638). Representante le este MS N 136 H din Mont­pellier. •)

4. Famili 'a a patr 'a are unu tecstu de 70 titl. de o latinitate corecta si o precisiune care n'o aflâmu la cele lalte fam. Reînvierea studie-lo iu classice la curtea lui Carolu M. si titl. de „Lex emendata Caroli M.," ce-lu pdr ta unele MSS ne indreptatiesce a considera a-cestu tecstu de o revisiune a L. S. sub au-spiciele lui Carolu celu Marc. De acésta fam. se tienu cele mai multe M S S cunoscute.

Fia-care dintre aceste tecste se decopiau si se aflau in usu totu in acelu timpu, fora ca o editiune mai ndua se fie scosu din pracsa o editiune mai vechia. Unu fenomenu strainu acest'a, ce ni-lu potemu esplicá numai asiá: câ cuprinsulu legei Originale devenise intr 'atat 'a proprietatea naţionala, in catu nici unu revi-soru séu redactore de mai tardiu nu cuteza se dica câ elu face o lege ndua, o lege care se derdge catu de pucinu legei originale. Cum se ni splicâmu inse impregiurarea, câ nici u-nulu dintre manss. ce le cundscpmu astadi nu e mai vechiu de catd din secululu alu V I I I si alu I X ? Dupa Jak . Grimm fdrte usioru. ' ) Scurta cum este L. S. se potea scrie pe cate-va foiitie de pergamentu, si nimicu mai usioru, de catu ca aceste foiitie odată esite din usu

5 ) Pardessus III. •) Pardessus IV. l ) Jakob Grimm Vorrede zu Merkel's Lex. Salica LXIX.

se se pérda in timpuri barbare , caror'a li im­pune numai cantitatea. D e Candu inse copia­torii incepura a împreuna Legea Salica cu alte legi si opuri intr 'unu codice, ni se pastréza si dens'a. Pd te câ sub pulberea vre-unei bi­blioteci séu ca invelitdrea vre-unui foliantu se va aflá cândva si L. S. dc sine statatdre, si a-tunci ea de siguru va fi datata din t impuri mai vechi, dar pana astadi se gasesce numai ca par te intregitdre a unoru foliante de cu-prinsu pestritiu, dintre care cele mai ') vechi sunt scrise in seci. VI I I . si alu IX . d.Cr.

Dint re M S S ce posiedemu, cele de fam. antai'a si a ddu'a se infatisiéza adese in me­dilocuiu unei proposit iuni sub semnulu Malb. séu hoc est Malobergo unele , cuvinte care indata le cundseemu câ sunt ori-ce alta dara latine nu. Invetiatii le botezară Glosse Mal-bergice. Si pent ru ce? Pen t ru câ in evulu me­diu notele si alegatiunile ce se obicinuiau a se face intre liniele séu la marginea unui tecstu se numiau glosse. É r a cuvinte, in ce­stiune, ne potendu-li-se găs i insemnetatca, fu­ra dechiarate cu voia fora voia de astfeliu de glosse scrise odinidra pe margini, dara trase de copiatori in tecstu si schimosite. Adeverulu inse e altulu, cum s'a doveditu abiá in tim­pulu nostru. Mal , Madal-forum, insemnéza lo­culu unde se aduna poporulu, spre a legifera séu a t iené tribunalu. *) E ra cuvintele numite glosse malbergice nu sunt altu ceva de catu terminii tecnici forensi, cari au trebuitu a se intret iese in fia-care articulu alu codicelui nou, pent ru a usiurá intielegerea tecstului scrisu intr 'o limba, străina pent ru poporu. Adese a-ceste cuvinte sunt numele ce-lu avé composi-

l ) Merkel Lex Salica. *) Jakob Grimm Gescbiohte der deut. Sprache I. 389

cum si cele lalte rubr ice ale bugetului gene rale, împreuna cu legea finantiala se votară fora de observări .

Spesele votate pen t ru anulu 1869. facu pres te totu 299,026.671 fl., éra veniielc de tdte speciele preliminate facu 296,284.176 L . P r in urmare se arata de asta data unu deficitu de 2,742.495 fl. v. a. care se se acoperă pe calea unui imprumUtu trasitoriu.

Discursulu dlui Horrnusachi in caus'a bisericei gr. or.

Biseric 'a gr. or. din asta par te a monar-chiei t rece pes te diumetate de milionu si sta in legătura ierarchica cu trupin'a din Transil­van ia si Ungari 'a , carea singura numera peste trii milidne. Cu tdte cä pr in legile fundamen­tale de statu e garantata autonomi'a biserice-loru, cunoscinti 'arelatiuniloru interne si es terne ale bisericeloru este pen t ru regimu si acum de lipsa casi mai nainte; căci regimulu nu nu­mai cä este indetoratu a scuti autonomi'a bi­sericeloru, ceea ce nu e cu potintia fora de cunoscinti'a organismului si marginiloru ei , ci densulu are se recundsca si se respepteze re-portulu singuraticeloru biserice catra statu, spre care scopu este necesaria cundscerea constitutiunii loru canonice.

Daca s'a aflatu de bine si de necesariu, in mediloculu unei cetati rom. catolice si in-tr 'unu ministeriu de culte asiediatu numai si numai cu bărbaţ i de confesiunea rom. cat., a mai atrage si p re unu episcopu rom. cat. in calitatea de esper tu si consultatoriu, p recum se respicä d. ministru de cultu in respunsulu in-terpelatiunii din 28. Januariu, atunci cugetu eu, cä atragerea unui consultatoriu din sinulu unei biserice mai put ienu cunoscute de pe marginile imperiului , nu pdte fi mai putienu de lipsa, căci numai asiá pdte avé regimulu o garanţia pent ru dejudecarea drépta a réferin-t ieloru acestei biserice.

Cä necesitatea acést'a s'a si aretatu pe facia, dovedesce fapt'a cunoscuta, că ministe­riu lu ie adese refugiulu la unu barbatu versatu in sciintiele canonice orientale, spre a se in­forma despre institutiunile acestei biserice, care barba tu inse nu este neci din gremiulu ministeriale, neci din sinulu bisericei ortodocse. (Int ielege pe profesorulu Tschismann. Trad.) .

Dara nu numai cu privire la cunoscinti 'a institutiuniloru acestei biserici, ci si a traga-narii cu resolvirea afaceriloru bisericesci orien­tale este necesaria atragerea unei poter i lu-cratdrie, ca legile fundamentale de statu se devină o data litera viîa in privinti a bisericei orientale. Es te adecă cunoscuţii, că peti t iunea diecesaniloru din Bucovin'a pen t ru efeptuirea autonomiei bisericesci, prin conclusulu sena-

tiunea in Malbergu (foru); adese ele presen-téza numele crimei séu alu delictului; adese sunt numele obieptului vatematu, si adese •unt numerale, cari arata mărimea compositiu-hii. 2 ) Acestu ajutoriu dre-cum mecanicu t re­bue se fie fostu de mare folosu pent ru ma-nuarea L e g e i Salice. —Cele mai multe glosse de astu-feliu se afla, cum am disu, in codicil de familiele mai vechie, éra cu deosebire in codicii păstraţi in Germania. D e timpuriu in­se, si mai vertosu in Franci 'a romanisata, nu se mai intielegiau, si copiatorii le schimosiau ca vai de ele, séu le emendau cu totulu. ' ) Naiva este not'a ce o face copistulu MSluţ din München (Cim. I V . 3. g.) 2 ) S e d n o s prop-ter prolixitatem voluminis vitandam, seu fa-stidio legentium, vel p rop te r utilitatem intel-legendi, abstulimus hinc verb a Grecorum (et numero dinariorum, quod in ipso libro crebro conscripla invenimus) . . . . Asiá-dara pentru densulu in secululu alu 9. aceste cuvinte erau grecesci si pentru că graeca non leguntur, elu crede că face mai mare isprava déca crutia pergamentulu.

Si totuşi aceste glosse nefericite sunt de o valdre filologica fdrte mare. Aces te câte­va cuvinte sunt unicele monuminte ale limbei france primitive. Era un'a dintre ele este de insemnetate si pentru noi, ca Romani. Acést 'a se afla in art. 5 si 6 alu titlului X L . D e ho-micidiis ingenuorum in MS Guelferbi tanu: cari suna: Art .ö .Si veroRomanus homopossessor occisus fuerit, qui eum occisisse probatur. Malb. Wala leodi, sunt dinarios I U I . M, fa-ciunt solidos C, culpabilis judicitur.

») Walter dscb, Rsgsch, cap. 142. ') Jak. Grimm Vorrede Merkels L. S. pag. VIII. *) Pardessus appendice seoond.

tului imperiale din 19. Iuniu 1868 s'a trimisu regimului c. r. cu provocarea, de a pune la cale cele de lipsa, ca biseric'a orientala se de­vină catu mai curendu in posesiunea autono­miei sale garantate prin art. 15. a legei funda­mentale de statu. Ce e adeveru, ministeriulu a provocatu fora intardiare si p re episcopulu din Bucovin'a, ca densulu intru int ielegere cu consistoriulu si cu diecesanii se faca propune­rile respective. De atunci sunt t recute optu luni, si caus'a autonomiei inca totuşi nu e re -solvata, ci zace in stadiulu primu. Concedu, că vin'a acestei traganari nu zace sus ci gios, nu asiá in ministeriu, ci mai multu in diecesa; totuşi nu se pdte negá , că o energia din par­tea minis teri ului , care este indetoratu a efe-ptuá legile fundamentale de statu, ar fi misca-tu lucrulu din locu, si daca nu s'a desvoltatu atare energia, pare-mi-se, că caus'a zace in lips'a unui organu in gremiulu ministeriului, care se se ocupe cu seriositate de afacerile bisericei orientale.

Pent ru propunerea mea si pretensiunea drépta a bisericei orientale vorbesce si proce­d u r a observata in favdrea altoru confesiuni. Precum a desfasiuratu diu superintendinte Schneider, se afla in ministeriulu de cultu dejá de mulţi ani unu consultatoriu din partea bise­ricei evangelice. De ce dara se remana necon­siderata asemene pretensiune drépta a biseri­cei orientale? Séu pdte ca biseric'a acést'a se aiba si de aci nainte sdrtea, ca afacerile ei se fie dejudecate si resolvate dupa mesur 'a asie-diaminteloru bisericei rom. catolice?

Nu sum securu, daca inaltulu ministeriu este inticlesu cu pretensiunea mea făcuta in numele confesionaliloru orientali. Dara p re catu sciu posit ivu, este unu factoru mai naltu de catu ministeriulu, care a recunoscutu asta pretensiune. Cuventulu imperatescu, care s'a datu in anulu 1860, si pana acum nu s'a r e -trasu, stă la medilocu pentru p ropunerea mea. Rescriptulu Maestatii sale din 27. Septemvre 1860 catra patriarculu Rajaeiő co.ntiene spre fineurmatdrele: „In fine voiu portă de grige, ca pentru tratarea afaceriloru bisericei gr. or. la instantia suprema se se asiedie unu barbatu de confesiunea acestei bise­rici." Credu dara, că naltulu ministeriu nu va face ilusoriu cuventulu -imparatescu, ci-lu va aduce catu mai curendu in realitate."

P ropunerea dlui Horrnusachi se spriginl si din par tea pré santíei sale părintelui epi­scopu Cnezeviciu cu urmatdrielé cuvinte: „Propunerea făcuta de diu Horrnusachi zace intru interesulu bisericei gr. or. si este basata in legile fundamentale de statu despre egali­tatea confesiuniloru. Si eu sustienu acesta propunere si o recomandu cu căldura."

Ar t . 6. Si Romanus triutarius (tribüta-rius) occisus fuerit, cui fuerit adprobatum Malb. W a l a leodi, suntdinar ius I I I . M, faciunt solidos L X X , culpabilis judicitur.

Păr ţ i le acestei glose walaleodi sunt ddue: 1. L e o d i — leudi, leodi, leudis se numiá

composiţiunea ce : trebuia se o platésca unu ucidatoriu familiei ucisului, se deriva dé la leod«barbatu si poporu ') (leodinia *)=compo-sitiunea unei femei ucise). Cu multu mai ndua e numirea pen t ru acesta compositiune cu we-rigeld (de la ver»barbatu) ce se afla in L e x Alamanorum s. a. Cu leodi se afla compuse a d e s e alte cuvinte spre a speciálisa composi­ţiunea personala d. e. inalteleodi *) =composi-t iunea pent ru unu omoru ascunsu,affectu leodi 4 ) composiţiunea pentru ucidere cu farmeca-toria s. a.

2. Wala«Romanu. Cum se vede din te-stulu ambiloru articuli 5 si 6 wala se adauge spre a speciálisa pe leodi si anume a-i dá in-semnetatea de compositiune pentru uciderea unui Romanu. Acést 'a o sustiene si W a l t e r *) si Gr imm *) éra cestu din urma se incérca a o splicá din impregiurarea că Franci i dedura mai antaiu pes te Galii romanisati si apoi ii cufundară p e aceştia cu Romanii adeverati si numiră si- pe Romani Gali séu Wal i . Unu nume care s'ar fi pastratu in limb'a germ. de astadi ca Wälisch pent ru I tal ieni si Francesi . — Rationamentulu lui Grimm pare a se con­firma candu vedemu că in adeveru g si w in

Cu tdte acestea, a respunsu d. Hasner intr 'unu modu, care marturesce put ienu pent ru o nepreocupare , precum se pret inde acést'a de la unu ministru. Cuvintele diu Hasner sunt urmatdrele:

„D. Horrnusachi m'a intimpinatu astadi cu multa buna vointia; densulu avü de scopu a suplini cu o persdna neajunsulu poteriloru, ce-mi stau spre despuset iune; de asemene avü bunetatca a-si esprime părerea intr 'unu modu favorabilu despre referintiele afaceriloru cui tului gr. or. P r in patent 'a pentru protestanţi sum indetoratu, in despartiamentulu evange licu a pune de referinţe p re unu barbatu de confesiunea evangelica. Eu am dechiaratu si mai de unadi, că e dorinti'a mea, a posiedé bărbaţ i de esperiintia. Dara ajunge daca ace stia sunt bărbaţ i esperti si de concepte ne­preocupate. Referinţele , de care este vorb'a. se ocupa de mai mulţi ani cu s u c c e s u b u n u ( ? / Red.) cu afacerile cultului gr. or. care cultu nu e numai in Bucovin'a ci si in Dalmati'a. In asta t iéra din urma se afla cu totulu alta na-tiunalitate, si pare-mi-sc a fi unu lucru greu a atrage pre unu barbatu din Bucovin'a, care ar potc corespunde si pareri loru eterogene din Dalmati'a. P r e langa acést'a ar fi se fiu cu precautiuno la atragerea unui organu cuno-scutu cu cercustarile, care pdte tocma pentru aceea nu ar posiedé nepreocuparea necesaria. Daca inse nait'a casa va avé bunetatea a-mi octroá o p o tere lucratdria, o voiu pr imi cu multiamire."

Asiá d. Hasner . E r a d. Horrnusachi la rubric 'a cultului orientalu i-a replicatu urma­tdrielé: „Pent ru cultulu orientale din Buco­vin'a nu s'a preliminatu neci o subventiune din venitulu statului. Cultulu orientalu s'a sustienutu pana acum cu medildcelc sale. Inse de ast'a nu pdte fi cultulu acest'a asecuratu pent ru totu timpulu. Sunt de abié cati-va ani, de candu se fece încercarea, de a intrebuintiá fondulu gr. or. si pentru scopuri catolice. In anulu 1858 a scopositu ministeriulu de cultu si a si provocatu pre episcopulu Bucovinei spre darea de chiar atiunii, ca pentru hospi-tiulu catolicu din Jerusa l imu si fora de o garanţia din partea statului se se dée itnpru-mutu 70.000 fl. din fondulu religiunariu or. din Bucovina, cu alte cuvinte: se se daruiésca. Episcopulu, asupra căruia se fece presiune, se dete dupa voi'a ministeriului, si e de multia-mitu numai interventiunii consiliului de statu că nu s'a efeptuatu acea dedicatiune pentru scopuri străine.

Ceea ce s'a potutu intemplá atunci, pdte se se intemple si astadi, de drace fondulu re­ligiunariu orientale stă fora de control'a lege-lativei. E lu stă eschisivu in man'a ministeriu­

lui, care nu mai întreba de episcopulu, daca afla de bine. Depinde asiá-dara numai de la părerea subieptiva si vointi'a momentana a ministrului respectivu, de a intrebuintiá ave­rea bisericei gr. orientale si pent ru alte sco­puri.

P ropunerea mea de mai nainte o făcui asiá-dara in ddue direptiuni: un'a, ca tratarea afaceriloru bisericei gr. or. se nu sufere ame-nari, éra alt'a, ca tratarea acestoru afaceri se fia mai corecta. Obieptari le făcute de d. mi­nistru, mi se păru a nu fi fundate. Că de dice d. ministru că referinţele orientale din Buco­vina ar avé de lucru si cu afacerile bisericei din Dalmaţia, respundu că biseric'a din Dal­maţia este ace'a-si ce si in Bucovin'a, adecă gr. or. É ra de dice d. ministru, că referinţele din Bucovin'a nu ar sei limb'a dalmatina, in-t rebu dre nu ar fi totu mai consultu, de cum este de presentu, candu referinţele nu scie neci un'a neci alta limba, si ceea ce e mai multu, că este de confesiune străina?

Ce se atinge inse de momentulu princi­pale, pe care am basatu pretensiunea mea, a-cest'a a remasu neatinsu si neclatitu de d. mi­nistru. Propunerea mea e basata pe rescriptulu imperatescu din 27 septembre 1860 prin care s'a promisu asiediarea unui membru alu bise­ricei gr. or. in ministeriulu de culte. Acestu rescriptu se datéza din unu timpu, candu Maestaţea Sa n'a fostu inca legatu de formele constituţionale. Ceea ce a emanatu atunci din plenitudinea poterii imperiale, este legalu si oblegatoriu. Asiá-dara stămu naintea unei al­ternative. Au că este acelu rescriptu imperiale validu si eficace, au că nu este validu si oble­gatoriu. De este inca validu, atunci este si o detorintia a ministeriului, de a aduce intru împlinire ceea ce a promisu Maestaţea Sai căci nu depinde de la părerea subieptiva si bun'a piacere a unui ministru, a lasá ne efep­tuatu Ceea ce a promisu Imperatulu. Acést 'a este acum o pretensiune drépta a bisericei o-rientale, carea nu pdte fi alterata de unu mi­nistru, pana candu stă in validitate rescriptulu imperatescu.

Daca inse acelu rescriptu nu mai are validi tate , atunci nu pricepu, de ce stă in

Actele oficidse ale bisericei gr. or. tipărite sub auspiciele ministeriului de cultu? Daca nu are validitate, atunci ar fi se dechiare re­gimulu, de a dreptulu, că rescriptulu impera­tescu din 27 septemvre 1860 e resuflatu. Căci Dana candu nu e~ acést'a, este basata si provo­carea regimului, de â aduce intru împlinire H-omisiunea data bisericei orientale, si mini­

steriulu, ca unulu cé e responsabile, este con-strinsu, a incungiurá totu, ce ar fi spre scăde­rea de ondre a cordnei, adecă prin neimplini

') Jak, Grimm dtsche Rechtsalterthümer II, 652. ») L. S. XXIV 9, 10. «) L. S. XL 2. *) Textulu He­

rold, tit. XXII, 1. ») Walter dsche Rsgschichte, 112 Nota 2. 2 ) Jákob

Grimm „Geschichte der dsch Sprache I 387 si J. Grimm Vorrede zu Merkel's L. S. pag. X. (Althochdeutsch Walah-Bomanus.)

cuvinte germane latinisate, séu in cuvinte la­tine germanisate se inlocuiescu unulu p e altulu atatu de adese. Pen t ru esemplu: germ. werra, engl, war, franc, gue re ; germ. weifen, ital. guelfi; germ. were, gewere , engl, warranty, fran. garanţie s. a. m. — si candu ni amintimu cum francesii mai in urma numiră pe germani Alemands, si slavii li diseraNemeti , aplicandu numele unui ramu, cu care avură a face asu­pra seminţiei, germane întregi.

Chiar candu revindicat'a afinitate intre Gal si W a l pe langa tdta aparinti 'a n'ar esiste in adeveru, si cercetări filologice mai intensive vor dovedi acést'a candu-va— totuşi atat'a re-mane faptu necontes taveru: că in gloss'a-no­stru cuventulu wala e sinonimu cu romanu.

Si acést'a nu e de mica insemnetate. Căci considerandu că pretins'a glossa se

afla in M S Guelferbitanu (Bibi duc. N 97.) unulu dintre cele ce contiehu tecstulu origi­nale alu L. S. si totu de odată MS celu mai vechiu din cate cundseemu pona astadi;

considerandu că MS Guelferbitanu este unulu dintre cele cu glosse malbergice mai corecte, pent ru că in provinciele germane in care s'a pastratu, s'a intielesu mai indelungatu insemnetatea acestoru termini franci;

considerandu că gloss'a ndstra se afla in titululu: D e homicidiis ingenuorum, unu ti-tulu, care cu pucine schimbări s'a pastratu in tdte redactiunile L, S. dupa originala redac-tiune, va se dica intr 'unu titulu ce nu pdte fi interpolatu numai in MS Guelferbitanu;

considerandu că gloss'a ndstra se afla scrisa de ddue ori (in art 5 si in art 6) si totu intr 'unu feliu, pr in nrmare scapă de su-spectulu de a fi unu cuventu fauritu de vre-unu copistu in loculu unui cuventu neintielesu;

oonsiderandu că wala se adauge spre a speciálisa pe leudi si e numi composiţiunea pentru uciderea unni romanu, avemu totu cu­ventulu a sustiené: oh Francii Salici pe timpulu primei codificări a dreptului loru adecă la inceputulu secuiului alu 5 d. Cr. numiau pe Romani Walai séu Wa-lahi. Ba potemu merge si mai departe. Déca L. S. n'a avutu de scopu a introduce neci dis-positiuni, cu atâta mai pucinu o te rminologia ndua, si déca scopulu diseloru glosse malber-gige au fostu numai de a înlesni intielegerea Legii , pastrandu numele amendeloru usitate pan'aci,-atunci sustemu îndreptăţiţ i a dice că numele de wala pent ru romanu ce-lu gasimu in L . ' S . este mai vechiu de catu L e x Salica insasi. Probabi lminte elu a esistatu la Salici de candu cunoscura pe Romani si avură a fa­ce cu densii. Catr'acestea, Francii , cum se scie, fura numai unu representante alu marelui complessu de popdra nordice, ce se numiá Germani . Institutiunile si limb'a loru au fostu tare asemene celor'a lalti afini. Era aceşti afini ai Franciloru, semintiele remase germane, vedemu că astadi anca numescu pe Italieni si Francesi , Wälschen si pe Romani Wallachen. Tdte acestea ne indreptatiescu la conclusiunea că: numele walah s'a intre-buintiatu de poporale germane in primii secuii ai erei nóstre spre a numi pe Ro­mani, cum se intrebuintiéza astadi anca pentru intrég'a rasa latina. Reu se mai a-magescu cei ce credu că t rebue se ne numia-sca pe noi Românii Walah i pent ru a ne dene-gá originea latina, si a ni căuta o origine sla­va. E i vor se dee in noi, si apuca cutitulu in locu de maneriu de taiusiu!

rea promisiune!. Pana candu asiá-dara acelu rescriptu nu e revocatu, posiede biseric'a ori­entala dreptulu, a persevera in pretensiunea sa, si eu declara, in numele bisericei gr. or. a unei tieri, carea m'a ablegatu in cdce, câ pana candu mentiunatulu rescriptu va stá, si nu va fi revocatu p e calea legala, nu voiu incetá a aduce aminte la fie-carea ocasiune si mai cu séma la votarea bugetului , si de ar fi concesu dupa ordinea casei, a anunciá cu unu anu mai nainte propuneri le , asiu face acést'a astadi pen t ru sesiunea venitdria. I n fie ce casu voiu eschiamá dupa modulu lui Cato: „Ego vero censeo, promissionem esse tenendam".

Conchiamarea unei ndue adunări in cerculu Zorlentiului.

Ni se trimise urmatoriulu telegrama t

Lugosiu, 12 martiu. Pentru a tiené una conferintia, premergător ia alegerei de ablegatu in Zorlentiu si stergatória de péta ce ni se puse pentru conferintia din Saculu, toti alegatorii ce vor alege in Zorlentiu, se se afle acolo inca mer-curi la médiadi in 17 martiu, dupa ca-lendariulu nou.

Mai mulţi alegatori»

Banatu-Comlosiu, 9 mart. 1869.

(Miscamintele electorali in cottulu Torontalului.) D in comitatulu nost ru fdrte put iene s'au stracoratu in aceste pret iui te co-ldne, caus'a e, câ romanii de aici, in lipsa

» de conducători ageri si resoluti — p r é pucinu se intereséza de căuşele comune, — de ace­ea s'a disu cu dreptu cuventu câ dormimu ca cei din Sat umăr e,

A fostu dr'a a 12 ca se aretâmu si noi aici câ esistemu si câ voimu se traimu viétia natiunala, voimu se traimu — ca romani.

Acésta resolutiune in curendu s'a facutu fapta, — asié câ in. tdte părţ i le se ivescu semne de viétia natiunala.

In comitatulu Toronta lu sunt şerbi, ger­mani, magiari, bulgar i etc. numerulu romani­loru se urca la 80,000, cu tdte acestea împăr­ţirea nedrépta a cercuri lora de alegere, si mai alesu agitaţiunile antinatiunale impreunate cu indolenti 'a poporului nostru, au fostu destule pedece ca se nu avemu nici unu representantu in dietele din 1861 si 1865 ; acum'a inse cu bucuria potu se constatu câ in diet'a mai de a p rdpe si romanii din Torontalu vor avé ddra si t rei representant i romani. — Adecă pana in momentulu de fatia e asecurata majoritatea pent ru candidaţi romani in trei cercuri de a-legere.

In cerculu San' Giorgiuhíi dintre 1600 alegatori, 800 romani si vre-o 200—300 ger­mani sunt pen t ru Lazaru Gruiescu, éra contra-candidati sunt doi, — deákistulu Ur­ban si opositionalulu Huszár.

In cerculu San'Nicolaulu mare érasi romanii cu serbii fdrma absoluta majoritate, si-au candidatu pre ilustrulu si ncobosi tulu barbatu V. Babesiu, carele inca are doi con­tra-candidati. Aci partid'a natiunala desvdlta o energia p r é frumdsa. Nici o l inguşire, neci o amenintiare séu promisiune grasa nu pdte se slabésca legaturele strinse ale part idei na­tiunale.

Par t idele antinatiunale sunt uimite ve­diendu câ romanii si serbii sunt atatu de r e ­soluti pen t ru candidatu natiunalu, si inca ce e mai dorerosu pent ru densii — câ in tdte păr­ţile se aude numele lui Babesiu.

Numele lui Babesiu li causédia neo-dibn'a, si de aceea antinatiunalii firesce câ din respoter i lucra ca se spargă partid 'a natiu­nala; — s'a facutu oferte lui Ladislau Bog-danu si Ju l ianu G-rozescu, ca se pasiesca con­tra lui Babesiu, aceştia ambii inse firesce câ au avutu atâta minte si anima romana ca se respingă ofertele antinatiunaliloru.

In cerculu Banatu-Comlosiului stâmu altmintre, dar inca bine. — Aci adecă giursta-rile sunt astfelu, câ cu program'a curatu natiu­nala nu am poté r ees í nici la o intemplare, câci daca s'ar si un i serbii cu romauii si de ar candida p r e unulu dintre cei mai iluştri băr­baţi natiunali — n'am poté rees í , si numai am escitá nisce lup te crâncene, fara de a nu t r i eperantia pen t ru succesu.

Cu tdte acestea credemu câ nici intr 'unu

cercu nu e mai secura alegerea unui romanu, si romanu bunu, ca in cerculu Banatu-Com­losiului.

Ac i adecă ne-am scolatu mai de dema-nétia si ne-am intielesu cu cei mai de frunte bărbaţ i neromani si romani, ca adecă se candi dâmu p re Vichentie Bogdanu, fostulu able gatu alu cercului acest'a in diet'a din 1848.

Candidatulu nostru e unu barbatu ne obositu, cu talente frumdse, in mai multe ra­muri posiede cunoscintio bogate , dreptu aceea alegerea dsale la tdta intemplarea va fi unu castigu pent ru tiéra.

Ca romanu nu se p ré falesce cu semtie-mintele sale pr in tdte părţile, — inse cei ce-lu cunoscu mai de aprdpe sunt multiamiti cu e le ; dreptu-aceea de securu nu-lu vom vedenie i in tre acei dmeni slabi de angeru , cari in dieta lucra numai — pentru interesulu loru propriu.

Ne-a machnitu acea procedura netactica a omladinci serbesei, câ in contr'a lu iBogdanu recomenda p r e Vidats din partid'a estrema, — ca acea observatiune, câ daca acest'a va fi alesu in Pesta, romanii si serbii se se alăture catra acelu serbu séu romanu, p re care lu-va candida magiarulu Vidats. Asié dara Vidats se scie cumca care romanu séu serbu ar poté se apere interesele ndstre mai b ine , — candu dinsulu nu cundsee p e şerbi si romani? — nu cundsee adecă intentiunile, cerintiele si op! niunea acestoru naţiuni, — câci ca toti magiarii, — elu numai si numai de magiari se interesédia.

Vidats nu scie nici romanesce nici ser-besce; de aceea candu s'a ivitu in cerculu no stru, numai atat'a a potutu vorbi romaniloru de aici, câ: „Io fratiloru lucratu multu pent ru ala vostu direptate, si ce lucratu io ala este scrisu in Újság, in foile no vini, — si de acolo se pdte vede cUm lucratu io pent ru serracime . . . asiá dara alege voi éra pe mine."

U n u romanu inse i-a spus'o in fatia, câ de ce n'a adusu dsa din ala novine, ca se ve­demu si noi ce a lucratu? — Elu apoi numai atat'a a reflectatu câ novine-vine, inse novine nu mai v ine , — si neci mai credemu se vina, — câci in vorbirile lui Vidats nicairi nu-vine vorba despre romanime, — ci honvedi si Ká­polna, — adecă glorids'a loru bătaia din 1848.

S e lasâmu inse in pace pe d. Vidats, câci pe aici asié cânta romanii :

„De-'a strigá: Éljen Vidats, I-'omu spune: cu elu se taci!" Romanii de aici toti sunt pen­tru Bogdanu, de aceea in 4 1. c. a mersu o deputat iune la San'Nicolaulu mare se-lu cbiame ca se se ivésca in cercu, in urmarea a cestei provocări Bogdanu s'a ivitu domineca in 7. la Banatu-Comlosiu, unde fu intimpi natu de calereti si unu conductu imposantu cu fiamure natiunale.

Candidatulu ivindu-se naintea casei co­munale, unde piati'a erá plina de speptatori , ce neintreruptu strigau „Se traiésca Bog­danul" , — aci tienü o vorbire in diferite lim-be, carea a dese ori fu intreruptu de eschia-matiuni entusiastice si "de tresnetulu piveloru acompaniate totu de un'a si de mus ica locala.

Finindu-si vorbirea, poporulu lu luâ pe brat ie si intre vivate, puscaturi si cântări fu dusu in cas'a sa parintésca, — unde sér'a se dede mésa splendida, la carea au fostu chiamati cei mai de frunte partisani, — éra poporulu p e spesele sale (câci nemica n'a voitu se primésca) s'a ospetatu in casele private.

Sér 'a candu dspetii erau la mésa, se ivi la ferésta o mulţime de romani, cari cântară mai multe arie natiunale, si intre aceste unu cantecu in ondrea candidatului, din care nu­mai aceste strofe ni-am potutu insemná:

Frundiuli t ia de verdétia Aid'se dâmu semnu de viétia, S'aretâmu câ 'n alu nost 'sinu Curge sânge de romanu.

S'aretâmu la lumea mare, Câ si noi suntemu in stare, S e ni-alegemu deputatu Unu romanu adeveratu.

Fi t i dar fraţi intr'o unire, Si strigaţi cu 'nsufletire: „Vremu romanu si comlosianu, S e traiésca dar B o g d a n u l "

Acés ta cântare se aude in tdte părţile, si candidatulu nostru de aci a plecatu pr in cercu unde inca credemu câ va fi bine pri­mita.

In cerculu Zichydorf romanii inca au majoritate relativa si cu serbii ar face absolu­

ta majoritate, — aci inse spiritulu natiunalu adencu, fdrte adencu ddrme, si dorere nu credu se se faca vorba de candidatu romanu. Din par tea omladinei serbesci aci e candidatu Pesia, serbu din Versictiu. Domnedieu cu noi si sant'a ndstra causa!

Argus.

Fagetu, in 5 martiu 1869. (Miscamin-te electorale.) P recum se potü convinge on. publicu cetitoriu din cele publicate pr in diur-nale, nici cerculu nostru celu curatu romanu, n'a scapatu, cu ocasiunea alegerii de ablegatu, de ispit'a guvernamentala deákiana; dicemu o ispita pentru noi, cu atat'a mai neplăcuta, cu catu maritulu guvernu pasi acnu cbiar prin organele sale finantiare, organe de pădure , de poşte, drumuri, si prin cele politice, astfelu, câ bietiloru alegatori romani nu li facu pre­tensiuni nici mai mari, nici mai mici de catu ca noi alegatorii din cerculu Fage tu se ale-gemu pent ru acnú p r e fostulu nostru ablegatu d. Maniu, nu mai multu ca p re romanu ci ca pre unu deákistu, fiindcă d. Maniu acum este fiscalu reg. ung. de camera; fatala puset iune pentru d. Maniu, dar si mai curidsa pretensiu-ne de la maritulu guvernu catra noi.

Noi romanii alegatori din cerculu Făge­tului cu pré stimaţii nostri preut i si invetia­tori, sentimu părere de reu câ s'a rctacitu d. Maniu, care de multe ori ni s'a aretatu de ro­manu bunu si invetiatu, si consemtitoriu. la interesele ndstre patriotice si natiunali, — ne sentimu catu-va machniti vediendu p r e d. Ma­niu pusu de candidatu guvernialu, dar ni pare fdrte b ine câ de spriginirea acestei candidatu-re nu se pdte apuca nici unu intieliginte ro­manu, nici preotu, nici invetiatoriu; câci spiri­tulu t impului a patrunsu si pr in codrii cercu­lui Fage tu intr'atat'a, in catu si p r e la noi au inceputu dmenii a descnilini diu'a de ndpte, si a cundsee adeverulu din amăgire.

Câ maritulu guvernu si din cerculu Fă­getului vre se-si aiba contingentulu seu deá­kistu, este lucru mai câ naturalu; câ d. Maniu fostulu natiunalistu romanu, pasiesce numai ca candidatu guvernialu deákistu, fiindcâ e s t eKa-meralu-Fiskal, inca si-are intielesulu seu, dar câ spre ajungerea scopului se folosescu medi-ldcele si cele mai infernali, tocm'a din par tea organeloru cortesiante pent ru d. Maniu, acé­st'a este de descuviintiatu, mai vertosu câ si d, Maniu si-are man'a sa in acésta mişcare. Asiá este unu lucru fdrte degradatorul câ organele guvernamentale siedu calare p r e v a s u in ospe-tari'a din Fagetu , si de acolo imbéta p re po­poru cu spiritudse, precum o face acést'a d. jurasore ccntralu Iuliu Milosiu din Fagetu , a-semene degradatoriu lucru este câ d. comi-sariu si maestru de drumu Nicolau Sedan pu­blica p re ulitia in gura larga, se nu asculte alegatorii de preoţ i si de invetiatori la alege­rea candidatului natiunalu dlui Victoru Mocio­ni pen t ru câ Mocioni vre se marésca l é f a preotiloru, si a invetiatoriloru. — Dar cea mai dejositdria apucătura, ce numai pdte fi, este câ pr in o mana lunga din Lugosiu s'au incer-catu a supr'a celui mai bravu natiunalistu, a pré stimatului nostru protopresbi teru dlui A-tanasiu Joanoviciu o denunciare catra d. co­mite supremu Fauru, din care par te se facura astu-felu de dispusetiuni, ca cercarea a supr'a protopresbiterului , fora multa în t rebare la consistoriulu respectivu, se se iee numai-de-catu in lucrare, si anumitu p re diu'a p r e candu fu conchiamata pr in d. protopresbi teru o con­ferintia natiunala in Fagetu, éra pre d. proto­presbi teru lu citară la consistoriu, unde intal-nindu-se d. protopresbi teru si cu d. candidatu Maniu, si impartasindu-i de cele ce se lucra in Fagetu , d. Maniu i dise, câ rentorcendu-se d. prota de la Caransebeşul prin Lugosiu, se se duca la d. comite supremu Fauru, si pd te fi asecuratu câ inauisitiunea din Fagetu , nu-mai-decatu va fi retrasa, ce inse d. protopres­bi teru n'a facutu, neavendu lipsa de acést'a, si simtindu-se nevinovatu. — Denuntianti loru nu li succese a mediloci in Caransebeşul deţine­rea protopresbiterului inocentu, ci rentor­cendu-se dsa, inca in 4 martiu ndptea din Ca­ransebeşul, vineri in 5 se si tienü conferinti'a dorita, la carea se infatisiâ si candidatulu no­stru d. Victoru Mocioni, fiindu aci adunaţi 250—300 de persdne, preoţi, invetiatori si fruntaşi comunali, in fati'a caror'a d. candidatu (fiindu mai nainte bineventatu din partea mul­

ţ ime! adunate pr in bravulu invetiatoriu Mu-stetiu din Fage tu ) intr 'o cuventare pré potri­vita ţ inuta catra adunare, si - desfasiurâ pro­gram'a sa politica, dicendu câ t iene la conclu­sele conferintiei din Temisidra; ceea ce din partea publicului adunatu «fu salutatu c,u viva­te entusiastice fiindu prochiamatu si de catra acésta adunare măreţia d. Victoru Mocioni de candidatu natiunalu alu cercului Fag . ; p re care Ddieu se ni ajute a-lu poté alege in contr'a intrigeloru ce ni se tiesu de catra astfelu de dmeni, cari nu se sfiescu a se dice si ei, câ sunt romani. — Dar bunu este Ddieu.

Mai mulţi alegatori.

Carasiu, Cerculu Maîdanu, martiu.

Ni veni la cunoscintia o ordinatiune a vicecomitelui M. carele opresce ugitarile pen­tru alegeri, si anume agitările — ce le-ar fa­ce cu de buna séma partid 'a opositiunala, a-deca cea natiunala.

In constitutiune totdeun'a agitéza ddue part ide, si acést'a, si adi se intempla in tdta tiér'a. Vedemu câ pe la noi s'a redicatu ddue partide, un'a deákiana, din unii diregatdri , si nemţi, slovaci etc. iéra alt'a din poporu, ca­rea se numesce pe sine partida natiunala.

Dar Dni i comitatensi nu ar vre se o re-cundsea de partida natiunala, ci opositiunala, ce nu e totu un'a. Acum'a dica densii cum vor vre, dar e intrebarea, câ atunci, candu partid'a diakiana, si anme diregatorii, pe cari i-au'alesu, si-i t iene poporulu, se folosescu de tdte medildcele si drepte si nedrepte , se pdte impedecá, ca poporulu se nu arete nici o mi-sicare acum'a in t impulu alegeri loru?? Cu de buna sém'a vre unii se-lu faca mortu, câ nu traiesce, séu prostu câ nu se pr icepe de drep­turile sale. D a r poporulu ii cundsee. —

Conscrierea alegatoriloru s'a incheiatu, si a legerea inca nu e sigura pent ru domnii deákisti, pent ru ca romanii se inscriera in nu­meru mare. Acum'a Domni'a loru—vedemu du­pa solgabiroulu nostru Fejér , carele s'a ingra-siatu bine intre romani, — facu totu felulu de intrigi, pr in notari rei, si chinezi rei, cu se nu mérga alegatorii la alegere. Inse noi credemu in barba t fa romaniloru, câ cei inscrisi, toti vor merge la alegere.

D o i p r e o ţ i .

Cursurile din 12 martin 1869 n. sér'a (dupa arătare oficiale.)

hnprumutele de atatu J Detori'a statului 5% unif. interese in note

TI » » n n argintu * „ oontributiunali n n nóue in argint

Cele in argint d. 1805 (in 600 franoi)- • • „ metalioe ou 41/,°,'o A » 4 % » * fl 3 % »

Efepte de loteria: SortUe de stat din 1864

n n * 1860y,in oele intrege * » » » V§ separata • • • » „ 4»/o din 1864 » „ din 1839, Vi A banoei do oredet m sooiet. vapor, dunărene eu 4% • • * imprum.prinoip. Salm a 4011, „ „ oont. Palffy a * * * prino. Clary a n A „ oont. St. Genois a » „ n prino. Windisobgrätz ă 20 „ „ oont. Waldsteln a „ n u Kegle vioh a 10

Oblegatiuni de»»arcinatóre de pamentu:

Cele din Ungaria n Banatul tem. „ Bucovina » Transilvania

Acţiunii A banoei natiunali

n de oredet A A soont „ anglo-austriaoe

A sooietatei vapor, dunar. A A Lloydului

A drumului ferat de nord. A n * stat A n * apus (Elisabeth) A A n sud A n u langa Tisza A Liemberg-Czornowitz-Jassy A A n Transilvania • •

Banii Galbenii imperatesol. • • • Napoleond'ori Friedriohsd'ori Suverenii engl. imperialii rusesoi A gintulu

bani marf.

63 63 •10 69 •20 69 •40 98 •25 98 •76 64 •25 64 •50 77 25 77 76 56 •20 56 .— 49 •75 50 •25 37 •25 37 •75

125 • 40 126 •60 101 • 90 101 •90 103 •25 103 •50 93 .— 94 .—

208 .— 209 - — 169 60 170 .— 96 50 97 •50 42 50 43 — 36 — 37 — 37 60 38 — 33 — 34 -22 50 23 — 24- 50 25 .— 15 50 16 •50

78 «78 •60 76 60 77 .— 70 5G 71 •25 73 76 74 26

723 725 295 60 295 80 793 — 797 — 295 — 295 50 600 601 — 327 - 328 228 25 228 76 322. — 323 — 178. 75 17!? 25 232- 20 232 40 227- 50 258 • >0 184- 50 185 — 160 25 160- 75

6 83 6- 89 9- 88 9- 89

10- 20 10- 30 12- 30 12- 40

121 50 121- 75

Editoru: Vasilie Grijyorovitia. In tipografi'» Mechitaristiloru. Redactoru respundiaţoriu. Giorgiu Popa i P o p >