LAPTE, OUA SI CARNE

Laptele este un lichid nutrient produs de glandele mamare ale mamiferelor

femele. Este sursa principală de nutriție a nou-născuților, înainte de fi

capabili să digere și alte mâncăruri. Poate însemna și sucul alb al nucilor de

cocos.

Compoziția laptelui variază mult între diverse mamifere. Laptele uman, de

exemplu, conține multă lactoză, principalul zahar al ei. Spre deosebire de

acesta, laptele de vacă conține mai puțin zahăr și mai multă grăsime.

Laptele de vacă este compus din 3,5% grăsime, 9% solide din lapte și 87,5%

apă. Proteina principală (80%) este caseina. Laptele anumitor mamifere,

printre care vaci, oi, capre, bivoli și cai, este colectat pentru a fi consumat de

oameni, fie direct, de obicei după pasteurizare, fie procesat în produse

lactate precum smântână, unt, iaurt, înghe ț ată sau brânză.

Dacă laptele neprocesat este lăsat pentru o perioadă, devine acru. Este

rezultatul fermentării bacteriilor acidului lactic, care transformă zahărul din

lapte în acid lactic. Acest proces de fermentare este folosit în producerea

anumitor produse lactate.

Laptele pasteurizat se va înăcri dacă nu este ținut în frigider și este

recomandat a fi ținut între 1° și 4° Celsius. Înacrirea laptelui poate fi oprită

prin tratarea la temperaturi foarte ridicate (tratament UHT), astfel, laptele

putând fi păstrat în cutii pentru mai multe luni fără a se înacri.

Ou (latină ovum) poate fi un stadiu timpuriu după procesul de fecunda ț ie , în

faza de dezvoltare a unui animal, oul conține celule embrionale și substanțe

nitritive. La pasăre sau reptilă la care dezvoltarea embrionară are loc în afara

uterului matern oul este acoperit de o coajă protectoare. Din cauza

substanțelor nutritive de calitate, ouăle sunt o hrană preferată în lumea

animală, de aceea ouăle până la eclozionare sunt ascunse în cuiburi sau

îngropate în nisip. Mai există ouăle ca formă de rezistență în faza de

reproducție a unor paraziți sau insecte.

Structura oului

Ouă de diferie specii de păsări(de raţă,gâscă,bibilică şi găină

1. Cuticul

2. Coajă

3. Porii cojii

4. Membrană cochilieră viscerală

5. Cameră de aer

6. Membrană cochiliera viscerală

7. Șalaze

8. Stratul extern de albuș fluid

9. Stratul de albuș dens

10.Stratul intern de albuș

11.Stratul intern de albuș

12.Disc germinativ

Carnea este un termen care definește carnea ca atare și produsele din carne.

In general carnea este constituită din musculatura scheletului animalelor cu

porțiuni de țesut conjunctiv și adipos (gras). În cadrul acestui termen nu

sunt incluse măruntaiele, părțile cornoase (copite, păr, pene), țesuturile

cartilaginoase și osoase. După normele de igienă sanitar-veterinare carnea

trebuie să fi controlată înainte de consum de o persoană calificată. După

timpul de intrare în consum carnea poate să fie carne proaspătă sau carne

conservată. Conservarea poate fi realizată prin temperatură ridicată (fierbere

sau prăjire), sau prin sărare, uscare și afumare. Carnea este diferită și după

proveniența sa, după specia de animal din care se obține după sacrificare.

În prezent, cea mai cunoscută dietă bogată în carne este dieta Atkins,

elaborată în anii 1970 de cardiologul Robert Atkins.[1] În anul 2001,

organizația American Heart Association a lansat un anunț public în care

dieta Atkins era criticată pentru eliminarea unor surse necesare de substanțe

nutritive din alimentație, subliniind că persoanele care urmează această dietă

„sunt supuse riscului de a nu obține toate vitaminele și mineralele necesare

și totodată riscă să sufere de probleme cardiace, renale, osoase și de

anomalii ale ficatului”.[1]

Pe viitor, se estimează că va fi imposibil ca agricultura modernă să livreze

necesarul de alimente pentru 10 miliarde de persoane, câți vom fi în câteva

decenii.[2] Cel puțin, nu dacă ei vor avea o dietă de tip occidental.[2] Soluția

ar fi ca oamenii să treacă la un regim alimentar vegetarian.[2] Oricum, toată

lumea este de acord că animalele crescute pentru hrană secătuiesc apele

planetei.[2] Pe deasupra, ele mai și poluează teribil.[2]

În anul 2012, consumul mediu de carne era de 43 kilograme pe an de

persoană, față de 34 kilograme în 1992.[3]