Familia.Coordonatele şi nevoile/cerintele ei

contemporane

prof. univ. dr. Ecaterina Vrasmas

Familia, coordonate şi elemente de analiză. Contextul schimbărilor în viaţa familiei actuale: relaţii şi tendinţe. Cerintele/ nevoile familiei. Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familie. Politicile şi interventiile sociale în sprijinul familiei şi copilului în problematica cresterii, ingrijirii şi educarii copiilor. Modelul centrat pe familie: împuternicirea şi întărirea familiei.

Obiectivele capitolului La finele acestui capitol cititorul va fi capa să:

- să definească familia modernă prin coordonate, relaţii şi tendinţe;- să identifice funcţiie familiei cu accent pe nevoile

acesteia şi prin evidenţierea funcţiei educative;- sî precizeze direcţiile principale ale politicilor şi practicilor de intervenţie socială în sprijinirea familiei;- să definească relaţiile dintre familie şi societate, să

identifice răspunsurile familiei la cerinţele complexe şi diverse ale lumii actuale şi a soluţiile şi sprijinul oferit de societate;

- să identifice diferenţele dintre sprijin pentru familie şi responsabilzarea acesteia;

- să definească modelul centrat pe familie în cadrul intervenţiilor în favoarea familiei..

1.1. Familia, coordonate şi elemente de analiză

"Noi toti venim din anumite familii. Familiile sunt mici, mari, extinse, nucleare, formate dintr-o generatie, multi-generaţii, cu un singur parinte, cu doi parinti, cu bunici. Traim sub acelasi acoperis sau sub mai multe. O familie poate exista temporal sau pentru cateva saptamani, poate permanenta sau pentru totdeauna. Devenim parte a unei familii la nastere, prin adoptie, casatorie, sau prin dorinta de sprijin reciproc. Ca membrii ai familiei, ne hranim, ne protejam, şi ne influentam unii pe altii. O familie este o cultura prin ea insasi, cu valori diferite şi cai unice de realizare a viselorş impreuna familiile noastre devin sursa bogatiei mostenirii culturale şi diversitatii spirituale. Fiecare familie are puncte tari şi slabiciuni care variaza în funcţie de membrii individuali şi de familie ca unitate. Familiile noastre creaza vecinatatea, comunitatea, statele şi natiunile."

Raportul House Memorial 5 Task Force on Young Children and families, Washington, 1990

Familia contemporană este caracterizata de o constelaţie de probleme şi de situaţii care ne provoacă să-i reanalizăm coordonatele, să căutăm soluţii şi să o sprijinim tot mai adecvat pentru a le rezolva.Ca instituţie iniţială de formare şi educatie a copilului, familia se gaseste de multe ori în contradictie cu şcoală şi chiar cu comunitatea socio-culturală sau profesionala.Ca unitate/cuplu de adulti ea traieste drama complexitatii situatiilor economice, culturale şi de relationare din epoca noastra.

1

Ca grup divers de adulti, copii şi tineri care construiesc impreuna valori sociale, traditii şi propria cultura, familia simte prima apasarea problemelor legate de recesiunea economică, de criza culturii şi de dificultatile de comunicare interumana din ultimii ani. Paradoxal, cu cat se perfectioneaza mai mult mijloacele de comunicare în masa, cu atat se simte mai mult o lipsa de comunicare interumana, în special în sensul relatiilor socio-afective. Prin toate aceste dimensiuni se extinde preocuparea de a optimiza şi eficientiza relatiile dintre oamenii, comunicarea afectiva şi tehnicile de apropiere, negociere, cooperare şi colaborare.Familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, o instituţie stabila cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate (M. Voinea, 1996). Familia trebuie inteleasa în special ca grup uman de baza şi ca realitate socio-umană determinata de relatiile de cuplu, de cele parentale dar şi de legaturile implicate în succesiunea generatiilor şi în viaţa domestica în comun. Ca şi concept, familia inseamna mai mult decat grupul familial. Termenul de familie se refera şi la constelatia de roluri şi influente, pe cand termenul de grup familial are în vedere numai caracterisicile determinate de legaturile de rudenie. J.S. Bruner considera că, admitand ca toţi oamenii sunt în esenţa lor umani, aceasta umanitate este determinată de tipul de copilarie pe care au trăit-o. A. Berge consideră familia un fel de cooperativî de sentimente, care indulceste pentru fiecare membru, loviturile mai grele ale vietii, repartizand efectele pentru toti. Atunci cand ne referim la formarea şi dezvoltarea copilului, familia este considerata ca primul grup social din care acesta face parte.Ca grup de persoane, familia este caracterizata prin:

legaturi de rudenie ( prin casatorie, prin nastere, prin adoptie, etc); viaţa comuna; legaturi de sentimente; aspiraţii şi interese comune; istorie comuna.

Pe masura ce societatea umana s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mai mult responsabila fata de urmatoarele aspecte care privesc cresterea şi educatia copiilor:

mentinerea continuităţii biologice a individului şi societatii (prin procreerea, formarea şi educarea copiilor);

mentinerea continuităţii culturale prin transmiterea mostenirii culturale în procesul socializarii;

satisfacerea nevoilor emotionale, a trairilor intime, asigurand sentimentul sigurantei şi mentinerii personalitatii;

integrarea socială a membrilor ei prin procesele de orientare, educare şi socializare. Precizam şi diferenţiem urmatoarele funcţii jucate de familie în viaţa membrilor ei: economică, biologică, de sprijin prin siguranta afectiva (dragoste şi camaraderie), de comunicare interumana, culturală, educativă, de socializare.Daca organizam aceste funcţii în raport cu cresterea şi educarea copiilor, putem considera ca ele sunt:

▄ biologice (de procreere şi securitate biologică); ▄ economice, de creare a conditiilor necesare satisfacerii nevoilor de baza; ▄ de securitate afectiva;▄ de integrare socială primara; ▄ de reglare a interactiunilor dintre copil şi mediul social.

Familia constituie mediul în care copilul se naste, traieste primii ani ani ai existenţei personale, se dezvolta şi se formeaza pentru viaţa. Ea reprezinta un prim instrument de reglare al interactiunilor dintre copil şi mediul social. Are rolul central în asigurarea conditilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei, conditii ce stau la baza structurarii personalitatii individului. În familie copii sunt crescuti, socializati, protejati şi isi apropie valorile culturii şi ale moralei. Ei se dezvoltă fizic, psihic, moral şi spiritual prin amprenata mediului familial. În familie se realizeaza integrarea socială primara a copilului. Odată cu intrarea în şcoală se va incepe integrarea secundara.Iata de ce modul de relationare din familie, climatul afectiv şi modelul socio-cultural al acesteia sunt importane în construirea comportamentelor sociale şi integrarea socială. Prin relatiile sale cu mama, cu tata şi cu fratii, copilul se integreaza în relatiile sociale, se apropie de societate, isi cunoaste valoarea şi incepe sa-şi formeze imaginea de sine.

2

Procesele de descoperire a propriei persoane, a cunoasterii de sine, a identificarii persoanei, construcţia imaginii de sine şi a încrederii în forţele proprii au loc în primii ani de viaţa, ani care sunt petrecuti în familie. Adaptarea la societate şi apoi integrarea în relatiile sociale au loc la nivelul relatiilor de familie. Invatarea primelor comportamente sociale, prin imitatie şi prin interactiune se produce în mica copilarie şi e dependenta de tipul relatiilor din familia de origine.Din punct de vedere al dezvoltarii individuale familia ofera:

primul grup social în care copilul exerseaza comportamente sociale şi se descopera pe sine; climatul de siguranta afectiva necesar dezvoltarii componentelor personalitatii atat la

varstele mici, cand este determinant, cat şi mai tarziu, cand constituie factor de echilibru şi compensare în rezolvarea problemelor sociale;

este primul mediu de crestere şi dezvoltare intelectual, motivational, afectiv, estetic, moral;

reprezinta modelul prim al comportamentelor sociale viitoare; legatura biologică de baza a individului; cadrul de dezvoltare a individualitatii şi posibilitatea valorizarii individuale datorita

incarcaturii afective care leaga pe membrii ei; leaga istoria între trecut şi viitor.

A.Adler considera ca sentimentul social incepe cu raporturile dintre copil şi familie şi dintre frati şi surori, raporturi care se construiesc în familie. La şcoală, sentimentul social este numai pus la incercare şi exersat.Dupa un medic englez esenta familiei este în "CEI 4 C". Aceştia reprezintă:

COMPROMIS; CONSIDERATIE; COMUNICARE; COOPERARE.

Exersarea acestor competenţe psiho- sociale de baza ofera copilului conditiile unei socializari efective şi eficiente. Oricat de importante ar fi influentele procesului de invatamant pentru devenirea copilului, în tot acest timp, el este membru al unei familii. Este deja cunoscut faptul că valorile socio- morale ale familiei nu corespund perfect şi intotdeauna cu valorile promovate de şcoală. D. Goleman, (îPrefata la lucrarea Inteligenta emoţionala în educaţia copiilor, autori Elias, M, Tobias S, Friedlander B,2002), specifică

“Viaţa de familie este este prima şcoală a emoţiilor. În acest creuzet intim, învăţăm să recunoaştem emoţiile proprii, cât şi reacţiile celorlalţi la emoţiile noastre cum să gândim aceste emoţii şi cum să le alegem reacţiile; cum să citim şi să ne exprimăm speranţele şi temerile. Această şcolă emoţională nu însemnă doar ceea ce le spun parinţii copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei; ea presupune deasemenea modelele oferite de parinţi în ceea ce priveşte felul de a-şi trata propriile emoţii şi pe cele care apar în relaţia soţ-soţie”(p.3).

Putem sintetiza ca familia este unicul grup social caracterizat de determinarile naturale şi biologice, singurul în care legaturile de dragoste şi consanguinitate capata o importanta primordiala prin interacţiunile multiple şi determinante între toţi membrii ei. Ăn acest creuzet de relaţii, valori şi sentimente copilul primeşte forţa şi imbodul principal al dezvoltării sale.

1.2. Contextul schimbărilor în viaţa familiei actuale: relaţii şi tendinţe.Familia are o istorie care se confundă cu dezvoltarea civilizaţiei umane. Familia de azi este familia timpurilor actuale, se confruntă cu provocările ei şi cu căutările efervescente ale modelelor şi practicilor sociale moderne. Cartea de faţă doreşte să afirme posibilitatea de a sprijini funcţiile educative ale familiei, de a interveni socio-educaţional în ajutorul creşterii şi educării tinerei generaţii. În acest prim capitol voi încerca să descriu cum şi în ce manieră este percepută familia azi pentru a identifica dimensiunile şi valorile necesare unui sprijin de calitate. Desigur prima formulare necesară în construcţia noilor roluri ale familiei precum şi în descrierea sprijinului socio-educaţional de care aceasta are nevoie este inventarierea provocările actuale şi precizarea schimbărilor la care ea trebuie să facă faţă.

3

Familie-societate. Primul element al analizei este tipul de relaţie stabilită între familie şi societate. Ioan MIHAILESCU (1999) consideră familia modernă ca un barometru al schimbărilor multiple şi complexe existente în lume. El caracterizeaza familiile moderne intr-o maniera complexă şi integrativă  în raportul lor cu societatea : » Familiile din societatile contemporane, fie ele dezvoltate sau în curs de dezvoltare, au suportat în ultimele decenii transformari profunde(……)Temenul de familie a devenit tot mai ambiguu, el tinzand sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente…..Opinia curenta, preluata deseori şi în discursul politic şi stiintific, afirma ca familia este cea mai fidela pastratoare a traditiilor, a valorilor nationale, ca este unul dintre cele mai conservatoare (în sensul bun al termenului) segmente sociale. Contrar acestor opinii, familia este mai putin depozitara şi mai curand barometru al tuturor schimbarilor sociale. Ea a devenit tot mai sensibila la toate principalele transformari petrecute în societate.( p7)

Autorul exprima faptul ca :familia de azi cauta sa se debaraseze de « gloria conservatorismului  de « meritul » de a pastra valorile tradiţionale. Mai curand el intrevede un proces vizibil de emancipare, de democratizare, laicizare şi liberalizare a vietii de familie. El evidentiaza şi opozitia pe care o manifesta uneori familia modernă fata de normele legale sau etice promovate de societate.În aceeasi masura el identifica şi aparitia unor disfunctii familiale determinate de schimbarile economice şi sociale ale lumii moderne. Schimbarile petrecute în modelele familiale şi în comportamentul familial au un interes real pentru intreaga societate. Este necesar să admitem ideea complexitatii relatiilor din interiorul şi exteriorul familiei precum şi faptul ca situatia familiei este în interdependenta cu situatia economică, socială, culturală şi politica a lumii moderne. Fără această perspectivă realistă şi comprehensivă nu putem interveni adecvat în sprijinul familei. Se cunoaşte din literatura de specialitate faptul că în esenţa, dinamica familiei este interdependenta cu dinamica societatii. Realtiile dintre familie şi societate se manifesta în mai multe directii (Ioan MIHAILESCU 1999 p.8-9):

- Familia este sursa proceselor demografice care, din punct de vedere cantitativ, determina reproducerea şi dezvoltarea fortei de munca şi a masei de consumatori ;

- Prin intermediul socializarii interne, familia exercita, din punct de vedere calitativ, o influenta puternica(dar nu autonoma)asupra nivelului de dezvoltare fizica, intelectuala şi morala a copiilor şi tinerilor, din generatiile respective, ceea ce le face mai bune, egale sau mai rele cu generatiile precedente. ( cresterea calitativa a populatiei) ;

- Familia este unul din principalii factori care asigura mentinerea identitatii culturale naţionale ;- Inegalitatile în nivelul moral, educational şi cultural al familiilor au repercursiuni directe

asupra fixarii şi reproducerii, chiar asupra inegalitatiilor sociale, asupra aparitiei de noi pături sociale. Familia .permanetizeaza inegalitatile, ceea ce este contrar premiselor de justitie socială.

Relatiile dintre familie şi societate trebuie nuantate tinand cont de conditiile antinomice, adica acelea care reunesc scopuri şi tendinte contradictorii. Aceste antinomii constituie un element important al analizei familiei pentru că orientează eficient politicile sociale la adresa familiei. Iată care sunt aceste antinomii după Ioan MIHAILESCU (1999, p.10-11) :

- Exista o contradictie între obiectivul de progres social şi modelul de familie pastratoare a traditiilor. Familia pastreaza şi acele valori care nu ar trebui pastrate sau lupta impotriva unor valori noi.

- În multe societati exista o contradictie între cresterea cantitativa şi cea calitativa a populatiei.

- Există o contradictie între tendinta de a ridica nivelul de educatie al familiei şi cresterea fertilitatii. Cu cat creste nivelul de instructie numarul de copii este mai mic.

- Se identifică o contradictie între politica de crestere a nivelului de trai şi cea de cresterea a numarului de copii pe familie. Daca familia dispune de aceleaşi venituri, numarul de copii afecteaza veniturile medii pe membru de familie şi nivelul de trai al acesteia.

4

- Se cunoaşte o contradictie între incitarea angajarii femeilor în activitati economice şi apelul la a educa copiii mai bine şi a indeplini mai bine sarcinile gospodaresti.

- În unele societati exista o contradicţie între principiile democratice care încurajează divorţul şi insistenta pe stabilitatea familiei.

- O contradictie între democratizare şi laicizarea pe de o parte, şi promovarea unor norme sociale ce nu pot fi explicate decat prin educatia religioasa (de exemplu relatiile sexuale inaintea casatoriei)

- O contradictie între principiul egalizarii între sexe, varste, statute civile şi persistenta unor atitudini negative fata de mame adolescente, persoane divortate, casatoria la o varsta inaintata, etc.

- O atitudine contradictorie referitor la varsta la care trebuia sa aiba loc casatoria. Pe e o parte e bine sa fie timpurie pentru a preveni relatiile în afara casatoriei şi pe de alta, pentru stabilitatea menajului se recomanda mai tarziu.

- O contradictie între abolirea barierelor în alegerea partenerului şi promovarea cuplurilor cu nivel asemantor de instructie. Apare un nou plan de conflicte familiale determinat de şocurile culturale, alegerea partenerilor din alte medii sociale, etc.

- Politica pronatalista gaseste ecou în special în paturile sociale cu un nivel de instructie mai scăzut. Deci cresterea cantitativa duce la scaderea calităţii.

Aceste antinomii se completeaza cu altele în funcţie de realitatea socială a fiecarei ţări. De rezolvarea lor depinde dezvoltarea familiilor iar politicile sociale care se adresează familiei devin tot mai mult responsabile de acestea.Se resimte nevoia de tot mai multe studii prin cercetări ştiinţifice asupra modelului familiei actuale, studii care pot intra în contradictie cu modelul acceptat al familiei perfecte, armonioase, impreganata de valorile nationale.

Societatea, dinamica ei şi multitudinea provocărilor evidenţiate influenteaza familia atât direct cât şi indirect, adica contribuie la schimbarile din :

- Forma familiei ;- Dimensiunile acesteia, - Relatiile dintre parteneri;- Relaţiile dintre generaţii.

Ioan MIHAILESCU (1999, p.9) enumeră elementele cele mai importante care pot influenta predilect familia  :

- Schimbarea relatiilor de propietate şi a organizarii economice a societatii modifica funcţiile familiei. Acţiunile din interiorul şi exteriorul familiei modifică dimensiunile familiei şi relaţiile dintre parteneri ;

- Preluarea de catre societate a unor funcţii familiale tradiţionale favorizeaza cresterea importantei relatiilor socio-afective dintre parteneri şi genereaza noi modele familiale ;

- Mobilitatea socială şi profesionala dintr-o anumita societate este asociata şi cu mobilitatea modelelor familiale şi a ideologiilor familiale

- Politicile familiei pot actiona direct sau indirect asupra dimensiunilor familiei şi pot favoriza mentinerea sau expansiunea modelelor familiale dezirabile din punctul de vedere al societatii globale.

« Tuturor problemelor cu care se confrunta familiile trebuie sa li se gaseasca raspunsuri şi soluţii în mod conştient şi la nivel societal, pentru a se armoniza interesele individuale cu cele sociale » (Ioan MIHAILESCU, 1999, p.12).

Familie-diversitate şi complexitate. Al doilea element al analizei este reacţia familiei la diversitate şi complexitate ca şi caracteristici ale lumii actuale.Aşa cum am prezentat mai sus literatura de specialitate defineşte locul şi determinările familei în raport cu societatea în dinamica şi complexitatea ei. În acelaşi timp e nevoie să identificăm şi cum reacţionează familia la diversitatea şi complexitatea vieţii sociale moderne.

5

Desigur este evident că viaţa contemporană este caracterizată de o mare diversitate. Aceasta produce nenumărate provocări pentru găsirea unor soluţii optime de schimbare. Pe de altă parte face să crească anxietatea, insecuritatea şi instabilitatea vieţii de familie.( Pugh, Gillia, De Ath Erica, Smith, Celia,1999, p.17-20). moderne . Chiar termenul de familie a inceput sa fie inteles de specialisti mai larg decat grupul compus doar de parinti şi copiii lor. Se ia în seama gradul de rudenie, grupul domestic, etc. Grupul familiei este definit de corezidenta, conjugalitate şi prezenta copiilor (cel putin în proiect).Toti autorii converg azi în a evidentia evolutia familiei şi rolurilor ei în contextul socio-cultural şi economic contemporan. În grija pe care o manifesta societatea multiculturala pentru pastrarea şi imbogatirea identitatii umane şi pentru promovarea diversitatii ca resursa a grupului, familia se inscrie cu identitatile sale nationale, locale şi umane.Acceptarea socială descoperă domenii care până mai ieri erau un tabu: coabitarea, sexul inainte de casătorie, copii născuţi în afara căsătoriei. Schimbările în legislaţie recunosc, în toată lumea schimbările sociale, aşa cum este divorţul, avortul, drepturi şi oportunităţi egale. Se schimbă conceptele vechi şi practicile discriminatorii sint tot mai mult interzise. Valorile şi atitudinile familiei sunt influenţate de schimbările de tehnologie, de la contracepţie la computere, studii genetice şi bioetică.A fi părinte nu mai este doar o calitate dată de vârstă şi înţelepciunea acesteia, ci devine tot mai mult o responsabilitate care cere cunoştinţe şi competenţe. Factorul economic şi piaţa muncii tind tot mai mult să influenţeze aşteptările şi paternurile vieţii de familie. De multe ori, femeile, mame şi fice, pot primi mai uşor o slujbă în anumite domenii, decât bărbaţii, taţi şi fii.Creşterea copiilor nu poate fi izolată de numeroasele influenţe şi modele ale vieţii actuale de familie. O serie de fenomene tind să devină provocări majore pentru calitatea de părinte şi calitatea îngrijirii şi educaţiei în familie: paternitate şi maternitatea în adolescenţă, căsătoriile nelegalizate, familii monoparentale, separarea părinţilor şi divorţul, noile căsătorii şi alţi parteneri ai părinţilor naturali, şomajul şi noile paternuri ale pieţei muncii, sărăcia şi legislaţiia, locuinţele şi lipsa locuinţelor, etc. În aceste condiţii apare tot mai des o întrebare vitală: cine are grijă de copii?Pentru a răspunde la această întrebare există numeroase provocări şi situaţii care trebuie elucidate: părinţii care lucrează, părinţii care sunt separaţi dar îngrijesc un copil, situaţiile de substituire a părinţilor naturali, părinţii şi relaţia lor cu profesionişti care îi pot sprijini în îngrijirea şi educarea copiilor.A analiza coordonatele familie şi a căuta sprijinul adecvat, în principal referitor la funcţia educativă, constituie un proces care trebuie abordat complex şi realist pentru a găsi căile cele mai eficiente în planul acţiunii sociale. Un punct de vedere interesant cu privire la valorile şi rolurile din cadrul familiei actuale prezintă Elisabeth Roudinesco (2000). Ea afirmă dezordinea ca principala trăsătura a familei de azi. De aceea, perspectiva „dezordinii familiei” descrisă de E. Roudinesco (2000). este una necesară printre perspectivele variate referitoare la familia de azi. Autoarea aduce în lumină aspecte interesante şi conflictuale. Rolurile paterne, materne, homosexualitatea, clonarea, cultul sinelui, valoarea copilului, etc.Se defineşte faptul că epoca noastră generează în privinţa familiei o confuzie profundă la nivelul rolurilor. Această confuzie de rol se datorează în principal confuziilor de statul: cine este mama şi cine este tatăl, atunci când acceptăm că şi homosexualii pot să adopte copii. De fapt această problemă se leagă şi de statulul moral al altei mari întrebări actuale: clonarea şi implicaţiile acesteia în viaţa omuşui modern. O altă dimensiune trebuie găsită şi în întrebările apărute în condiţia familiei actuale prin dezvoltarea economiei liberale care are ca tendinţă principală „transformarea omului în marfă”.Elisabeth Roudinesco pune câteva întrebări generice pentru înţelegerea tabloului familiei de azi. Accentul este pe viziunea asupra diferenţelor dintre sexe şi pe raportul permanent şi delicat dintre matern şi patern, dintre conservatorism şi modernism în abordarea funcţiilor familiei. Astfel, între sex, sexualitate şi paternalitate, autoarea afirmă nevoia de clarificare şi de etalare a unei ordini fireşti.În familia occidentală a fost sfidată şi a fost contestată „suveranitatea de drept divin a tatălui” de „explozia femininului”. De aici, se acceptă o „noua ordine în familie”, roluri diferite şi răsturanate printre care: dorinţa homosexualilor de a adopta copii, explozia feminininului şi controlul total asupra procreaţiei ca puncte de referinţă Analiza autoarei consideră că actual imaginea familie, din punctul de vedere al parentialităţii este una de „dezordine şi de interogaţie” cu privire al calea de urmat. Este momentul de a decide dacă se poate rămâne în limitele conservatorilor care consfinţesc „vechea putere patriarhală” sau se acceptă ceea ce ea denumeşte procesul de emancipare care le-a permis” femeilor să-şi afirme diferenţa, copiilor să fie priviţi ca nişte subiecţi şi invertiţilor să se normalizeze”. Autoarea atrage atenţia că emanciparea familiei a generat o adevărată „angoasă şi o dezordine specifică” din cauza desfiinţării diferenţelor dintre sexe şi având ca perspectivă finală „disoluţia familiei”. Putem considra acest punct de vedere orientat către o criză

6

profundă a rolurilor parentale, ca o mare provocare, dar, mai corect este să îl privim ca o punere de probleme şi o analiză necesară înţelegerii complexităţii lumii în care trăim.

„În aceste condiţii, este oare tatăl codamnat să nu mai reprezinte decât o funcţie simbolică? Trebuie să se încăpăţâneze să îmbrace din nou strălucirea falsă a patriarhului de odinioară, aşa cum ar dori conservatorii ? Sau trebuie, dimpotrivă, să se transforme într-un educator binevoitor, aşa cum doresc moderniştii ? Dacă tatăl nu mai este tată, dacă femeile controlează întru totul procreaţia şi dacă homosexualii au puterea de-a ocupa un loc în procesul filiaţiei, dacă libertatea sexuală este deopotrivă nelimitată şi legalizată, transgresivă şi normalizată, putem spune că existenţa familiei este în consecinţă ameninţată ? Asistăm oare la naşterea unei atotputernicii a maternului care va nimici definitiv fosta putere a masculinului şi a paternului în folosul unei societăţi comunitariste ameninţate de două mari spectre: cultul sinelui şi clonarea ?”( Elisabeth Roudinesco,2000, p.17)”

Toate mutaţiile actuale din mediul socio-economic au impact asupra familiei (Boutin G. şi Durning P.1994 p. 20). Criza economică a anilor 70 din tarile occidentale este recunoscuta ca avand o influenta deosebita asupra situatiei sociale. S-au manifestat şi agravat fenomene ca: somajul, scolarizarea şi formarea profesionala a tinerei generaţii, dificultatile de integrare a emigrantilor, probleme legate de aglomerarile urbane, disproportiile între populatia bogata şi cea saraca. Ca urmare a crizei economice şi sociale în campul scolar au loc procese şi schimbari negative cum ar fi : esecul scolar masiv, analfabetismul, abandonul, violentele şi racketii, discriminarea şi marginalizarea tuturor categoriilor defavorizate. În viaţa familiei s-au produs de asemenea o serie de mutatii importante. Situatia actuala a familiei poate fi prezentata (Boutin G.şi During P.1994) pornind de la o tripla transformare petrecuta în următoarele sfere:

1. Formele vietii conjugale;2 Modelele de gestiune a natalitatii;3 Împartirea rolurilor parentale.

Formele vietii conjugale prezinta modificari semnificative putandu-se vorbi de o dezinstitutionalizare a relatiilor conjugale. Modelele de gestiune a natalitatii au în vedere educatia sexuala şi planningul familial. În toate tarile occidentale este recunoscuta scaderea natalitatii. Se poate vorbi de stapanirea natalitatii prin dezvoltarea generalizata a tehnicilor de contraceptie completata, în majoritatea tarilor, de liberalizarea avorturilor.Evolutia rolurilor parentale inregistreaza de asemenea mari schimbari. Se vorbeste despre estomparea diferentelor dintre cei doi parinti şi de cresterea rolului tatalui în familie. Desi numarul de copii a scazut se constata investitiile crescute în cresterea şi pregatirea acestora pentru viaţa. Dar, cel mai important aspect din punct de vedere educational este evolutia evidenta a practicilor educative în familie.Pentru surprinderea acestei situatiei autorii mentionati descriu doua aspecte fundamentale:

a. Primul aspect este deschiderea către sprijin extern şi are în vedere faptul ca familia nu mai are monopolul educatiei tinerei generaţii simtindu-se tot mai mult nevoia, de la varstele foarte mici ale copilului, de sprijin extra-familial;b. Al doilea aspect se refera la relaţia cu şcoala ca instituţie şi importanta crescanda a scolaritatii intr-o societate extrem de competitionala. Drept urmare tot mai multi parinti isi centreaza eforturile asupra pregatirii pentru viaţa scolara, şi mai tarziu chiar se focalizează pe sprijinirea acesteia. Unii parintii se ocupa direct de activităţile scolare, altii inscriu copiii la programe de stimulare timpurie sau la cursuri de sprijin pentru copiii mai mari.

În raport cu indeplinirea sarcinilor educative, în familia modernă, se observa anumite rasturnari de roluri. Daca pana mai ieri familia era considerata o unitate de relatii marcate de autoritatea barbatului, azi vorbim de egalitatea de gen şi de nevoia de valorizare a familiei în care femeia lucreaza şi se afirma profesional şi uman. În ingrijirea, cresterea şi educarea copiilor, ambii parinti joaca roluri la fel de importante. Pana şi la nasterea copilului, proces în care este certa paticiparea mamei, se cere tot mai mult ca tatii sa asiste şi sa participe.Referitor la importanţa şi sprijinul acordat copilului în familie, daca în familia traditionala copilul era considerat ca valoarea centrala şi toate eforturile şi funcţiile indeplinite de familie se subsumau cresterii, dezvoltarii şi educarii tinerei generaţii, azi se petrece o "detronare a copilului" şi se pune tot mai mult accent pe parteneriatul din interiorul familiei şi pe rolurile pe care le joaca interrelatiile dintre membrii ca şi colaboratori şi parteneri de viaţa şi reusita socială.

7

Sprijin şi responsabilizare.O alta tendinta ce caracterizeaza familia modernă se refera la raportul manifestat între sprijinul necesar familiei şi autonomia şi responsabilizarea socială. Este identificat şi analizat echilibrul între doua cerinte determinate de nevoile de baza ale familiei

Nevoia de sprijin/suport Nevoia de autonomie şi de responsabilizare socială.

Sprijin, soluţii din partea societăţii şi responsabilizarea familiei. Al treilea element este cel care se referă la răspunsul societăţii la transformările şi nevoile identificate ale familiei.În contextul descris celula familiala are o evolutie rapida în special de la sfarsitul anilor 60. Examinand politicile sociale cu precadere din tarile occidentale, se observa transformari majore în relatiile dintre familie şi stat, ceea ce determina existenta şi natura actiunilor conduse în directia membrilor grupului familial cu precadere asupra parintilor. Mutatiile recunoscute în planul social evidentiaza familia ca un mediu în dinamica şi transformare. Societatea actuală nu mai poate lăsa la nivel individual răspunsul la toate aceste provocări: politicile sociale se organizează tot mai clar în direcţia sprijinului legislativ, economic, socioprofesional şi educaţional pentru familie, spre a –şi indeplini rolurile privitoare la creşterea şi educarea copilor.Se identifică valoarea familiei dar şi nevoia ca aceasta să fie recunoscută şi sprijinită în rolurile sale cele mai importante: în primul rănd în modul în care îngrijeşte, creşte şi educă tânăra generaţie. Se simte tot mai mult nevoia unor intervenţii interdisciplinare cu rezonanţă în formarea şi dezvoltarea relaţilor din familie. Se evidenţiază tot mai preganat însă că familia trebuie “ajutată pentru a învăţa să se ajute singură”. Este nevoie de autonomizarea acestei, de crearea condiţiilor ca famila să îşi perceapă identitatea, să se construiască şi să îşi rezolve cât mai eficient problemele. Responsabilizarea, împuternicirea, ăntărirea familie constituie obectivele majore ale sprijinului social. Referitor la funcţia educativă a familie, preocuparea este azi pentru crearea unor mecanisme care să identifice resursele familiei, să le întărească şi să le dezvolte. Autonomia funcţională a familie constiuie reperul de calitate a societăţii. Se elimină tot mai mult ideea unui dependenţe totale de mecanismele de sprijin social şi se evidenţiază autonomia şi libertatea de decizie în favoarea valorilor unanim acceptate la nivelul societăţii. Altfel spus, familia este sprijinită dar, învaţă să sprijine pentru că este nevoie de autodeterminare şi de model noi de practici sociale.O sinteză a politicilor şi practicilor referitoare la familie.O viziune concentrată a evoluţiei politicilor, practicilor şi teoriilor referitoare la rolul şi locul familiei secolului XXI este precizată de Forumul European al Familiei, Atena, 1998. Acest Formum intitulat Familia în fata secolului XXI a conturat tendintele actuale în reconsiderarea şi tratarea rolului familiei. La aceasta prestigioasa manifestare şi-au spus punctul de vedere cei mai importanti specialisti şi cercetatori care se ocupa de intelegerea rolului familiei în dezvoltara individuala şi în dezvoltarea socială.Tema forumului s-a referit la Familia în Europa secolului XXI. Viziune şi instituţie-şi a evidentiat atat tendintele concrete ale institutiei familiale cat şi evolutia cercetarii în acest domeniu. Organizatorii au fost Foundation for the Child and Family, sub auspiciile presedintelui Republicii Elene şi a Consiliului Europei, UNESCO şi Comisia Europeana de Educaţie. Au participat atat oameni de stiinta cat şi decidenti politici. Au fost adusi impreuna sub auspiciile forurilor de decizie europene practicieni, politicieni, reprezentanti ai organizatiilor nonguvernamentale din aproape toate colturile Europei şi observatori din intreaga lume, 300 de specialisti, profesori universitari din marile universitati europene, cercetatori, oameni importanti pentru Europa şi pentru lume.Scopul acestei reuniuni a fost sa atraga atentia tuturor factorilor responsabili asupra situatiei actuale şi a perspectivelor familiei şi copilariei la inceputul secolului XXI.Obiectivele urmarite de reuniunea amintita au avut în vedere

redefinirea dimensiunilor şi caracteristicilor familiilor diferite ale Europei de azi şi implicatiile lor în actualul context social, politic, economic şi cultural

precizarea dimensiunilor valoroase multiculturale legat de diferitele modele de familie;

identificarea solutiilor şi definirea problemelor cu care se confrunta familiile de azi;

identificarea solutilor specifice la problemele generale şi particulare care definesc lumea de maine;

8

oferirea unui cadru adecvat schimbului de experienta între specialisti şi organizatii în favoarea familiei şi copiilor;

formularea unor concluzii, ca recomandari generale, pornind de la factorii implicati direct în analiza şi sprijinirea familiei şi copilului, care sa fie transmise decidentilor politici în vederea aplicarii unor solutii cat mai adecvate problemelor pe care le ridica prezentul şi în special viitorul.

În sinteza s-au exprimat urmatoarele idei şi tendinte:Familia în Europa sfarsitului de mileniu XX este o instituţie complexa aflata intr-o lume complexa. Din perspectiva sociologica în Europa exista actual cel putin patru modele de familie. Aceste modele caracterizeaza zone largi ale continentului legat de contextele socio-economice şi culturale diferite. Se identifica diferenţele existente între modelul occidental şi cel rasaritean, cel nordic şi cel meridional. În acelasi timp, în cadrul fiecarei natiuni europene familia are propriile ei caracteristici şi trasaturi specifice, de unde vine şi bogatia spirituala a bătrânului continent.Analiza fenomenelor care se petrec la nivelul familiei de azi în Europa, prin intermediul studiilor sociologiei familiei, are o influenta profunda supra deciziilor politice actuale atat în sfera socială cat şi în cea educationala.Se identifica doua fenomene generale contradictorii: convergenta şi divergenta. Exista o miscare de convergenta a dimensiunilor şi caracteristicilor familiei care se manifesta prin atentia tot mai crescuta care se acorda rolului familiei în viaţa individului şi în viaţa socială, şi perceperea familiei drept refugiu din fata greutatilor existenţei sociale. În acelasi timp se petrece un fenomen de divergenta marcat prin nevoia identificarii şi personalizarii familiei ca instituţie socială şi ca grup social, atat în plan individual cat şi în plan national şi european.Provocarea centrala în Europa modernă este legată de gasirea echilibrului între fenomenele relevate.Familiile europene se confrunta azi cu o serie de probleme foarte grave: saracia şi sensurile acesteia care influenteaza intreaga dezvoltare a familiilor, scaderea calitatii vietii, copiii strazii, emigrantii, discriminarea pe criterii sexuale, etnice şi intelectuale,etc. Aceste probleme se regăsesc în grade diferite în toate ţările.Intrebarea centrală în Europa modernă este legată de gasirea echilibrului între fenomenele relevate: divergenţă şi convergenţă.Rolul statului în sprijinirea familiei: modelul statului protector/supraprotector tinde sa se devalorizeze, vadind chiar "efecte perverse" ale protectiei substitutive (discriminare pozitiva).Cum familiile Europei se caracterizeaza toate prin fluiditate şi vulnerabilitate, diferenţele existente intre modelele diferite sunt premiza bogatiei solutiilor la problemele lumii de maine şi la reanalizarea funcţiilor familiei în general.Funcţiile familiei sunt azi aceleaşi cu cele tradiţionale: asigurarea ordinii sociale între generaţii; transmiterea morala, solidaritatea şi susţinerea între membrii.Elementul central în analiza determinantelor familiei în Europa il constituie cunoasterea şi analiza contextului socio-cultural şi abia dupa aceea a celui economic şi politic.Diferenţele dintre familiile din Europa depind de contextul national dar şi de cel socio-cultural, economic şi politic, fiind în general caracterizate în funcţie de:

gradul de participare a statului la susţinerea familiei; fenomenul de singularizare/ individualizare a familiei; locul şi rolul copilului în viaţa familiei; modelele parentale determinate de traditie şi perceptii sociale.

Ca o tendinta comuna tuturor familiilor de azi este identificata nevoia de studiu/cercetare asupra coordonatelor şi dimensiunilor actuale precum şi constructia identitatii individuale caracterizata de autonomia persoanei şi de unitatea familiei. Vidul normativ actual de care se vorbeste legat de familie, pune în prim plan nevoia de negociere cu toata ambiguitatea pe care aceasta o naste.Atitudinea abordata referitor la familia modernă, ca referinta în cadrul Forumului, a fost extrem de pozitiva, usor idealista şi globalista.Interesant de subliniat este şi faptul ca s-au facut trei referiri la Romania în cadrul discutiilor purtate : una legată de copiii strazii, una de grupurile de tineri care migreaza şi jefuiesc diferite localitati din occident şi una despre rezultatele pozitive obtinute în reintegrarea copiilor orfani în familie de o asociatie nonguvernamentala. Problemele legate de copiii strazii au fost semnalate de toate tarile europene ca o boala acuta a societatii şi în special a familiei moderne.Este de precizat şi faptul că s-au prezentat, analizat şi clarificat o serie de concepte socio-pedagogice şi socio-psihologice considerate de referinta în intelegerea evolutiilor familiei ca fenomen individual şi social:

9

solidaritate între generaţii, armonia intrafamiliala, negocierea în cadrul familiei, comunicarea între membrii, identificarea şi autonomizarea persoanei şi familiei, responsabilitatea coeziunii familiale, tandretea esentiala materna, statul supraprotector, calitatea rolurilor parentale, formare/ educare parentala, egalitatea sexelor, etc.Se are în vedere de asemenea şi o “revalorizare a vietii domestice” dupa un model nou de roluri parentale, care nu mai pune femeia sau copilul în centru ca regina/rege, ci evidentiaza “parteneriatul de roluri” între femeie-barbat şi copil. Rolul mamei şi rolul tatalui se redimensioneaza intr-o maniera de parteneriat.Referitor la locul şi rolul copilului în familia europeana de azi, este avansataimaginea unui " cosmopolit eficace" în defavoarea "competentului" de care are nevoie societatea. Pozitia de "rege" a copilului în cadrul familiei este detronată şi se accentueaza idei ca: responsabilitate, autonomie, participare, implicare şi valorizare.Desi mama ramane polul afectiunii, tatal este perceput ca un partener numai în masura în care educatia presupune inca de la inceputurile ei o alta viziune asupra rolurilor masculine. Baiatul trebuie învăţat de mic ca este "viril" sa faca treburi gospodaresti" casnice. Apar între membrii familiei o serie de conflictele de rol (nevoia de largire a rolurilor tatalui, între copii şi parinti, etc). Devine obligatia statului de a oferi posibilitatea medierii acestor conflicte şi de a construire a unor relatii armonice pozitive.Se tinde spre o cooperare necesara a tuturor membrilor familiei; coordonarea intereselor fiecaruia în folosul tuturor (identificare şi cooperare).Drepturile copilului sunt inca o aspiratie pentru majoritatea statelor. Cel mai mult apare nevoia de a se cerceta drepturile copilului la alegere libera şi la decizie personala în cadrul familiei, cercetari care pot aduce solutii educative viabile şi necesare tuturor.Europa de maine se caracterizeaza prin rapiditatea mutaţilor socio-culturale şi individualizarea familiei în contextul sau socio-cultural. Directiile unei orientari generale a politicilor familiale trebuie sa tina seama de: diferenţele mari dintre societati diferite; solidaritatea dintre generaţii; comunicarea dintre generaţii; importanta data voluntariatului impreuna cu reducerea servicilor directe oferite de stat.Ca o tendinţă generală a discutiilor din Forum imaginea familiei în Europa de azi este mai mult în armonie decat în criza sau în conflict.Discriminarea este inca o problema centrala în Europa şi prevenirea şi combaterea ei constituie prioritate în programele educative.Europa este un melanj de traditionalism şi modern. Familia a fost şi este bine sa ramana un refugiu pentru indivizi în fata problemelor complexe ale societatii moderne.Pe de alta parte, nu exista solutii miracol la problemele lumii moderne şi nici organismele internationale nu pot da modele; ele dau recomandari generale, incurajeaza schimbul de idei şi expertiza pentru ca solutiile sunt individualizate de contextul sociocultural şi national.Concluziile Forumului European al Familiei au evidentiat atat importanta familiei ca instituţie cat şi nevoia de sprijin pentru intarierea rolului ei în viaţa individuala şi socială. Enumeram în continuare principalele idei de sinteza care s-au desprins din documentel Forumului:

Realitatea familiei secolului XXI se prefigureaza extrem de complexa şi variata.

Preocuparea pentru revigorarea şi revalorizarea familiei ca instituţie fundamentala a societatii este prioritara în politicile Europei.

Solutiile de tipul "statului providential", " mama polarizator al activitatilor "," mama regina", " copilul rege"," bunicii substitut al parintilor", sunt toate depasite de nevoia de “parteneriat” şi “negociere între membrii familiei”.

Au fost concretizate ca puncte de reper în strategiile viitoare trei idei fundamentale;1. În contextul complex şi variat contemporan familia este complexa şi variata. Exista noi forme de

familie şi caracteristica generala a familiei în Europa este fragilitatea, fluiditatea şi vulnerabilitatea intregului.

2. Europa trage un semnal de alarma referitor la familia de maine. Familia este cel mai productiv şi mai vulnerabil grup social. Excluderea socială tinde sa produca o pierdere a identitatii Europei. Nu este vorba doar de supravietuirea unor persoane sau a unor traditii ci de supravietuirea identitatii socioculturale a Europei. Este clar ca parintii nu pot face fata sarcinilor educative şi de aceea familia trebuie sprijinita educativ şi social.

10

3. Secolul XXI se precizeaza ca o redefinire şi o revalorizare a relatiei comunitate, societate, familie, cultura. Pentru aceasta este necesara o cooperare şi o colaborare continuua; sa lucram impreuna pentru o politica mai buna pentru copiii din toate tarile noastre.

În Europa exista o prioritate pentru programele de educare şi responsabilizare a familiei dar şi pentru cercetarea modelelor diferite şi a solutiilor variate existente.Conceptele cele mai importante cu care se opereaza azi în sprijinirea şi educarea familiei se refera la:

- armonia familiala,- negocierea solutiilor la problemele individuale,- eliminarea discriminarilor pozitive sau negative- responsabilizare,- participare şi parteneriat.

Se vorbeste şi se acţionează tot mai mult în organizarea unor programe tintite de educare şi formare a atitudinilor şi competentelor parentale la nivelul familiei moderne.Programele de educare a familiei constituie o prioritate în masura în care trebuie sa le desfasuram sub forma unor cercetari-actiune a caror rezultate trebuie cunoscute de cat mai multi parteneri.

1.3. Cerintele/ nevoile familieiDupa analiza realitatilor complexe contemporane, identificam în planul general uman doua nevoi fundamentale ale familiei:

- Nevoia de autonomie şi responsabilizare socială .- Nevoia de sprijin

Fiecare familie traieste intr-o continuua dependenta de societate, de relatiile cu celelalte familii şi are nevoie de sprijin pentru a-şi gasi sensul şi locul în comunitatea din care face parte. În acelasi timp este evidentiata nevoia de autonomie, de identitate şi independenta manifestata de toate familiile. În planul social este esential sa legam independenta de responsabilizare şi afirmare socială. Fiecare familie are locul şi rolul ei în mersul societatii. Din dinamica relatiilor care se instituie între familii şi între familii şi societate se contureaza cerintele sociale ale familiilor dar şi raspunsurile institutionale la aceste nevoi.Indiferent de identitatea sa, fiecare familie manifesta o serie de cerinte fundamentale pe care le putem defini ca nevoi de baza. În plan particular cercetarile în domeniul sprijinirii familiei identifica urmatoarele nevoi de baza ale familiei

* informationale,* afective, * educative.* culturale * economice,*de sanatate şi medicale, * de orientare (în sfera socială, individuala şi a interrelatiilor).

Nevoile familiei se manifesta variat în momente diferite de constitutire şi dezvoltare. Toate sunt la fel de importante. Putem sa evidentiem, nevoi intiale, nevoi permanente şi nevoi în criza.

1. Nevoile initiale de formare a grupului familial apar chiar inainte de formarea acestuia. Ele au în vedere cunoasterea reciproca a cuplului în planul socio-emotional, manifestata ca o cerinta/nevoie de informare, pentru buna functionare a relatiilor. Între aceste cerinte initiale apare şi responsabilizarea pentru cuplu/grup ca şi pentru fiecare membru, ca o cerinta/nevoie de informare şi impartasire de informatii. Formarea pentru viaţa în comun are şi ea cerintele ei. Putem considera ca aceasta este o forma de educatie incidentala.

2. Nevoile permanente au ca obiect- Susţinerea economică, culturală şi emoţională;- Unitatea şi coeziunea grupului;

- Pastrarea şi funcţionarea sa; - Cresterea şi educarea tinerei generaţii. Aceste nevoi se manifesta în interrelatie cu funcţiile familiei (economică, educativă, culturală şi de integrare şi realizare socio-umana ).

11

Fiecare determină nevoi specifice de sprijin, de la informare şi educatie a familiei sau educatie parentală şi până la servicii medicale, de asistenta socială extra şi intrafamiliala. Pe parcursul indeplinirii functiei sale educative familia necesita de foarte multe ori sprijin în cresterea şi educarea copiilor precum şi în determinarea şi clarificarea rolurilor fiecarui membru în viaţa copilului ca şi în viaţa familiei în general.

3. Nevoile în situatiile de criza. Familia are nevoie de sprijin în special în momentele de criza, de disolutie sau ruptura cand se destrama cuplul initial sau se separa membrii familiei din motive diferite.În societate trebuie sa existe permanent un climat de respect al familiei şi de promovare a valorilor morale şi culturale pe care aceasta le sustine. Copiii trebuie crescuti în spiritul importantei grupului familial, al moralei şi al necesitatii interrelatiilor optime din familie. Familia are nevoie sa fie sprijinita sa creasca copiii în spiritul respectarii şi sustinerii permanente a legaturilor familiale care constituie o valoare suprema în cultura şi civilizatia umana. Importanta familiei este dependenta de pastrarea valorilor de traditie, unitate, comportamente comune şi sprijinul şi valorizarea reciproca a membrilor. Exista o cultura a familiei pe care societatea trebuie sa o incurajeze în favoarea cresterii tinerei generaţii intr-un climat cat mai relaxat şi potentator dezvoltarii personale.

1.4. Analiza nevoilor familiei în cadrul modelului centrat pe familie Evaluarea şi interventia centrate pe familie din modelul prezentat de Dunst, Trivette şi Deal (1988) consideră ca fiecare familie are rolul de jucator principal în deciziile privitoare la interventie şi în focalizarea activitatilor necesare acesteia. Exista o diferenta foarte mare în acest mod de a evidentia nevoile familiei şi modul traditional în care acestea erau percepute şi analizate.De aceea se presupune ca orice familie trebuie sa aiba necesarul de informatie pentru a lua decizii bine informate, inteligente, sa aiba ocazii sa-şi foloseasca capacitatle existente şi sa invete noi competente necesare pentru a-şi exercita alegerile.Nevoile sunt definite în modelul centrat pe familie ca acele conditii determinate de discrepanta dintre situatia reala a familiei şi dorintele legate de aceasta situatie.Tipurile de nevoi în modelul centrat pe familie. Conform lui Weissbourd (1987, apud Trivette şi Deal, 1988) toate nevoile familiilor pot fi acoperite prin programe de sprijin şi cu ajutorul persoanelor din sistemul de retea socială dacă se identifică statusul socioeconomic şi se recunosc caracteristicile de bază. Familiile au nevoie de resurse şi de sprijin. Se poate spune ca exista doua seturi de conditii care determina sau influenteaza nevoile unei familii (Trivette şi Deal, 1988, p.90).1. Nevoi determinate de viaţa zilnica;2. Nevoi care variaza în funcţie de schimbarile din viaţa familiei, fie ele anticipate sau nu.Exemple: nevoia de resurse financiare pentru asigurarea hranei (1) şi nevoia de informatii pentru orientarea scolara a copiilor(2). Categoriile de nevoi. Lista oferita de Dunst, Trivette şi Deal (1988) include 12 grupuri de nevoi:1. Nevoi economice2. Nevoi fizice şi de mediu3. Nevoi de hrana şi imbracaminte4. Nevoi medicale şi de stomatologie5. Nevoi vocationale şi de incadrare în munca6. Nevoi de transport şi comunicare7. Nevoi de imbogatire/dezvoltare şi de educatie8. Nevoi de educatie a copiilor şi de interventie9. Nevoi de ingrijire a copilului10. Nevoi de recreere11. Nevoi emotionale12. Nevoi sociale şi culturale.

Determinantii nevoilor. Exista o serie de situatii diferite, factori, conditii care influenteaza ceea ce se defineste ca « nevoi ale familiiei ». Dupa autorii mentionati (1988, p.91) sunt identificate patru conditii/circumstante care influenteaza nevoile şi modul lor de acoperire :1. Schimbarile normative sau non-normative din ciclurile vietii. În fiecare familie sunt identificate

anumite schimbari normative cum ar fi : casatoria, nasterea unui copil, intrarea la şcoala, etc şi non-normative cum ar fi nasterea unui copil cu o dizabilitate, un accident, schimbarea casei sau serviciului, etc.

12

2. Structura şi organizarea familiei. Acestea se leaga de modul în care sunt identificate şi acoperite nevoile permanente ale familiei. Familii monoparentale, aflate în divorţ, familiile cu mai multi copii, etc.

3. Credintele şi valorile culturale, etnice şi religioase. Acestea au un rol insemnat în modul în care traieste şi se dezvolta fiecare familie şi sunt în acelasi timp foarte diferite de la o familie la alta.

4. Contextul comunitatii. Caracteristicile comunitatii în care traieste familia, influenteaza nevoile şi dorintele legate de indeplinirea acestora. Exemple:mândria de a aparţine unei comunităţi, aranjamentel casei, siguranta cartierului, relatia scoală-familie, etc.

Această analiză se materializează într-o taxonomie a nevoilor familei care se bazează pe studiile efectuate şi pe modelul « centrat pe famile ».

TAXONOMIA NEVOILOR FAMILIEI

Categoriile de nevoi Resursele necesareEconomice Bani pentru necesitati

Bani pentru urgenteBani pentru nevoi speciale/proiecteBani pentru viitorNivel stabil de viaţa

Fizice Mediu curatCasa cat mai adecvata(spatiu, siguranta, mobilier)Vecinatate sigura (protectie)Caldura, apa, instalatii adecvateCasa accesibila şi pentru alte resurseResurse pentru reparatii şi mentinerea casei

Hrana/imbracaminte Hrana adecvata, cel putin doua feluri pe ziHaine suficiente pentru fiecare sezonMijloace de curatare şi ingrijire a hainelor

Medical/dental Profesionisti de incredere în domeniuIngrijire medicala generala şi deurgenta, cat mai adecvataMijloace de a folosi ingrijirea medicala şi dentala

Vocational Ocazii pentru a munciSatisfactii legate de muncaSiguranta unei slujbeMunca accesibila şi la dispozitie

Transport/comunicare Mijloace de deplasare pentru membrii familieiMijloace de a comunica cu rude, prieteni şi ale surse de sprijin

Educatia adultilor Ocazii adecvate de educatie pentru adultiResurse de educatie pentru adulti accesibile

Educatia copiilor Ocazii de educatie accesibile pentru copiiOcazii/activitati care ajuta educatia/jocul cu copiiiJucarii adecvate şi materiale de educatie

Ingrijirea copilului Ajutor în ingrijirea zilnicaSprijin de urgenta în ingrijirea copiluluiCrese şi locuri de supraveghere a copiilor în situatia în care parintii muncescLocuri de relaxare în ingrijirea copiilor

Recreationale Ocazii pentru recreerea membrilor familiei,A cuplului, a familiei în intregimeFacilitati de recreere pentru membrii individuali, cuplu, şi familia în intregime

Emotional Relatii pozitive intrafamiliale

13

Relatii pozitive în afara familieiPrietenii şi colaborariSimtul de apartenenta la familie sau grupOcazii de petrecerea timpului cu persoane importante

Cultural/social Ocazii de impartasire a valorilor culturale, etnice, şi legate de experienta altoraOcazii sa fie implicati în problemele comunitatii/culturiiImplicare accesibila în comunitate/cultura

Ni se pare de interes ca la acest moment al descrierii nevoilor familie să prezentăm şi un model de instrument de identificare a acestora. C. Dunst şi A.Deal propun următoarele întrebări pentru chestionarele care indentifică nevoile familei ( Dunst, C. Trivette C. şi Deal, A, 2000, p.98)

Care sunt nelinistile şi interesele familiei ? Ce caracteristici, factorii ori conditii contribuie la nelinistile şi interesele familiei ? Care sunt nevoile şi aspiratiile care deriva din nelinistile şi interesele familiei ? În cel mod-fel isi defineste familia nevoile (aspiratiile, scopurile)? Exista un consens sau o neintelegere cu privire la nevoile familie? Cum poate fi rezolvata o

eventuala neantelegere? Exista şi alte nelinisti şi interese pe care şi le exzprima mebrii individuali ai familiei? Daca exista nevoi individuale în ce modalitati ceilalti mebrii ai familiei sunt suportivi şi

agreaza valorizarea nevoilor şi aspiratiilor personale? Exista motive rationale ca alte nevoi sa nu fie definite ca importante pentru familie? Daca

este asa, care sunt motivele? Daca nu, ce căi există pentru a sprijini familia să le identifice şi să vadă situatia în mod diferit?

Are familia timp şi energie sa-şi rezolve nevoile? Daca nu, de ce? Ce poate fi facut sa se schimbe situatia?

Familia vede ca benefic sa daruiasca timp şi energie pentru a-şi rezolva nevoile? Daca nu, care sunt caile sa isi impartaseasca perspectivele diferite asupra propiei lor situatii?

În esenţă putem considera că este orice formă de sprijinire a familie trebuie să pornească de la cunoaşterea nevoilor acesteia. Pe de altă parte, familia trebuie sprijinita şi ca tot, ca grup cu caracteristici proprii şi cu probleme unice, dar şi ca unitate formata din individualitati care au roluri diferite, şi indeplinesc sarcini variate în cadrul grupului initial.

1.5. Politicile si interventiile sociale in sprijinul familiei si copilului în problematica cresterii, ingrijirii si educarii copiilor. Amploarea politicilor familiale este variabila de la tara la tara. Exista preocupari in sprijinirea cu precadere a persoanelor si familiilor aflate in dificultate. Pentru toate aceste nevoi identificate de directiile de cercetare si de practicile familiale trebuie gasite forme de interventie si sprijin eficient.De foarte de mult timp este recunoscut si inteles faptul ca grupul familial creste copiii si realizeaza cu acestia legaturi de filiatie, de alianta si de corezidenta. Istoric vorbind, parintii au fost primii educatori ai copiilor, inainte de a impartasi aceasta responsabilitate cu preotii si mai tarziu cu profesorii. Pe masura ce s-a identificat nevoia de educatie si sprijin a unor categorii vulnerabile de copiii, societatea a retras din familie pe aceia care prezentau dificultati grave si i-a incredintat unor familii de adoptie sau unor institutii/internate care sa exercite responsabilitatile educative in locul parintilor.Azi se constata o dezvoltare considerabila a actiunilor in sprijinul familiilor pentru a determina limitarea plasarii copiilor in institutiile care inlocuiesc familia. Se vorbeste in ultimii ani de deziinstitutionalizare ca de o actiune complexa care inseamna:

retinerea copiilor in familiile de origine sprijinirea familiilor sa faca fata socio-educational si economic sarcinilor de crestere si

educare a copiilor

14

transformarea institutiilor rezidentiale in centre de sprijin, deschise, flexibile ca durata, acces si orientare.

dezvoltarea serviciilor de sprijin a copiilor in diversitatea situatiilor de risc si dificultate.S-au dezvoltat servicii de sprijin pornind de la situatiile cele mai dificile cu care se confrunta copiii si familiile. Esecul scolar, dificultatile de adaptare, riscurile unor comportamente parentale violente, etc. Cand un copil are o deficienta si aceasta se transforma intr-un handicap fizic sau mental grav, cresterea si educarea lui devine tot mai mult o problema care trebuie rezolvata de profesionisti (impreuna cu parintii) si nu prin plasarea intr-un internat specializat (camin spital, camin şcoală) cum era pana nu demult.Se accentueaza azi ideea de a sprijini parintii si nu de a-i substitui.Se identifica tot mai clar nevoia unor interventii in primul rand asupra parintilor,, în cadrul familiei, atunci când ne referim la sarcinile educative, pentru a-i:

- Forma- Sustine- Sprijini.

Cele mai numeroase studii psihopatologice si despre inadaptarile sociale, au tendinta de a gasi cauzele in disfunctile celulei familiale care primeste in acelasi timp si problematica ivita din diversele si complexele transformari ale societatii. Domeniul esecului scolar, de exemplu, care are o incidenta mare in adaptarea sociala a tinerei generatii este analizat legat de fenomene ca somajul, delicventa, toxicomania, sarcini in adolescenta,etc. Studiile dovedesc ca o mare parte a cauzelor esecului scolar se datoreaza ingrijirii si educatiei oferite de familie.Niciodata familia nu a fost mai solicitata, si rolul sau nu a fost niciodata atat de mare ca azi. (Boutin si During, 1994).O alta idee relevanta in campul preocuparilor socio-educative de azi este importanta care se acorda calitatii mediului familial si nevoia de a adapta acest mediu pentru a face fata problemelor de dezvoltare ale copiilor (educatia timpurie) pentru a mentine in sanul familiei naturale cat mai multi copiii, chiar si in cazul deficientelor congenitale. In SUA se vorbeste de "planificarea permanenta" ca de un sistem, ansamblu de dispozitii care permit mentinerea, cu un sprijin acordat parintilor, a copiilor in dificultate majora sau maltratati, in familia lor naturala.Se remarca ca o necesitate a optimizarii politicilor de crestere si educatie a copiilor participarea familiei la educatie si ingrijirea centrata pe familie. Aceasta se refera la nevoia de a sprijini familia cu precadere in perioada copilariei mici a copilului.In varsta de la 0 la 7 ani copilul primeste majoritatea influentelor care determina directia dezvoltarii personalitatii sale. In aceasta perioada, principalul responsabil de dezavoltarea si devenirea individului este familia. Sa ne gandim astfel ca o interventie timpurie asupra unor deficiente sau a unor tulburari care pot fi congenitale, devine benefica si rezolva adaptarea si integrarea copilului in mediul social din care face parte si mai apoi in mediul largit. Cu cat se intevine mai repede cu atat problemele raman doar starturi cu obstacole si nu deficiente sau incapacitati. In aceeasi masura un start intr-o familie cu probleme, care nu asigura satisfacerea principalelor nevoi ale copilului mic, constituie adevarate riscuri in dezvoltarea acestuia. Participarea familiei la "interventia timpurie" are in vedere tocmai importanta acesteia in raport cu anumite riscuri ale dezvoltarii. Daca familia este partenerul profesionistilor orice problema de dezvoltare poate fi redusa sau chiar inlaturata. Conceptul care sintetizeaza participarea familie la interventia timpurie este "ingrijirea centrata pe familie". El are in continut organizarea si planificarea serviciilor de sprijin pentru copilul mic in asa fel incat familia sa fie un partener real. Aceste consideratii fac sa se schimbe chiar modul de percepere si de realizare a serviciilor de sprijin pentru copil si familie. Este vorba de serviciile medicale, sociale si educationale. Toate aceste activitati sunt intelese azi ca un complex de servicii cu adresa educationala caci nu numai copilul este educat ci si familia trebuie sa faca fata noilor roluri pe care i le impune cresterea, ingrijirea si educarea copiilor in societatea moderna. Se pune problema de a acomoda toate interventiile in favoarea copilului la cerintele si nevoile familiei si nu de a gasi locul acesteia in cadrul lor. Pentru ca familia sa modeleze sistemul, creand cu ajutorul persoanelor care realizeaza servicii acele modalitati de sprijin care ii satisfac cerintele asa cum sunt ele exprimate prin membrii acesteia este nevoie de informare si educare. Pe masura ce familiile incep sa inteleaga si sa fie parteneri in activitatile de sprijinire a propriilor lor copii, parteneriatul acesta ii poate ajuta sa ramana implicati, vizibil si activ in decursul intragului proces de scolarizare si mai apoi de integrare sociala a copiilor.

1.6. Modelul centrat pe nevoile familiei: împuternicirea şi întărirea familiei.

15

Famila are nevoie de sprijin social pentru a creşte, şi educa şi integra social urmaşii. Acest sprijin este subiectul intervenţiilor actuale în favoarea familiilor. Cât de mult trebuie oferit sprijinul, cum, prin ce modalităţi, care este particiaprea părinţilor şi care este contribuţia profesioniştilor ?. pentru a răspunde la toate aceste întrebări trebuie să pornim de la o anumită viziune: să descriem modelul de lucru la care aderăm. Sprijinul acordat familiei este un sprijin determinat de drepturi şi care implică responsabilizare. Atât pentru cunoaşterea şi aplicarea drepturilor cât şi pentru responsabilizare este nevoie de o intervenţie adecvată.Vom vorbi de sprijin, de drepturi dar şi de responsabilizare (împuternicire)Modelul prezentat de aceasta lucrare este cel centrat pe nevoile familiei. Acesta isi trage seva din teoria sistemelor si din ecologia umana, unde fortele mediului inconjurator sunt vazute ca factor determinant pentru conturarea nevoii si dorintei pentru diferite feluri de sprijin si asistenta. Bronfenerenner (1975, 1979) la fel ca si altii (Dunst, 1985, Dunst si Trivette 1988, Hobbs si col.1984,etc.) argumenteaza faptul ca practicile in serviciile umane de succes sunt determinate de folosirea unui cadru ecologic si intervine in moduri care pot produce modificari la nivelul sistemului familial. O premisa de baza o constituie faptul ca in teoriile sociale sistemice, mediile sociale si membrii lor sunt interdependente si evenimentele si schimbarile unei unitati reverbereaza si produc schimbari in alte unitati sociale. Exista o interdependenta intre cresterea organismului uman si mediul sau apropiat iar modalitatile in care aceste relatii sunt mediate de forte din mediul fizic si social larg influenţează dezvoltarea. De aceea comportamentul copilului, covarstnicilor lui, parintilor si altor membri ai familiei poate fi afectat de evenimentele care se petrec in mediul social in care persoana poate sa nu fie prezenta.Scopul interventiei centrate pe familie este sa identifice nevoile familiei, sa localizeze resursele si formele de sprijin formale si informale pentru a acoperii aceste nevoi, si să ajute familiile sa isi foloseasca capacitatile si să invete noi deprinderi pentru a-si mobilize resursele dorite. Daca aceasta se poate realiza intr-o modalitate care face familia mai competenta si mai abila sa mobilizeze resursele intra si extra familiale, aceasta influenteaza in mod pozitiv copilul, parintii si functionarea familiei. Aceasta imbunatatire se referă la o responsabilizare conştientă şi se denumeste imputernicirea prin excelenta. Imputernicirea implica existenta sau potentialitatea unor competente. Pentru insusirea unor competente noi este nevoie mai curand de mediul de viaţa natural decat de un mediu artificial. Conditiile necesare pentru sprijinirea relatilor sociale si dezvoltarea practicilor de imputernicire sunt următoarele:( Dunst si Trivette 1988 p.3).

1. Competeneţele. Oamenii sunt competenti sau au capacitatea sa devina competenti. Aceasta este partea proactiva a relatiilor de intrajutorare.

2. Abilitarea. Se stabileste ca existenta unor probleme nu se datoreaza deficitului care tine de persoana ci ci mai curand sistemului social care trebuie sa creeze oportunitati pentru ca aceste competente sa fie afirmate si invatate. Abilitarea sau experienta de abilitare se refera tocmai la aceast continua crearea a ocaziilor de afirmare si invatare de competente.

3. Împuternicirea.Se statueaza ca persoana care primeste sprijin (ca si client sau persoana care invata) trebuie sa isi atribui macar in parte schimbarea de comportament din propriile sale activitati si ca trebuie sa isi construiasca un control necesar sa poata asigura problemele familiei. Prin aceasta o persoana devine imputernicita-intarita.

Exerciţii şi teme de reflecţie

*** Fiecare avem o familie. Ce amintiri aveti din familia dumneavoastra? Ce ati învăţat în primii ani de viaţa? Ce invatati acum de la familia dumneavoastra? Notaţi individual şi apoi discutaţi pe grupe. Discutaţi cu colegii despre ce a învăţat fiecare în familie, despre amintirile placute şi cele neplacute pe care le aveti din copilarie. Faceti o sinteza asupra importantei familei pentru dezvoltarea fiecarui individ.

*** Ce probleme are familia modernă, în anul 2007 ? Faceti lista problemelor pe care le are de rezolvat familia modernă şi grupati-le pe probleme social- economice, culturale, morale şi educative.

*** Care este (dupa dumneavoastra) teza cea mai importanta sustinuta la Atena în indeplinirea functţei educative a familiei?

16

*** Grupati-va cate 4-6 persoane şi faceti liste cu nevoile familiei în plan material, socio-relational, formativ-educational, informational. Ce alte nevoi identificati în analiza familiei?

*** Ce intelegeti prin sprijinul familiei? Care sunt barierele şi factorii care faciliteaza sprijinirea socio-educationala a familiei în societatea romaneasca.

*** Cum înţelegeţi şi analizaţi diferenţa dintre dependenţa de sprijin şi independenţă de decizie ?

Bibliografie

Boutin, C.During, F., Les Interventions aupres des parents, Edit.Privat, Paris, 1994Dunst, Carl J. Trivette Carol M. and Deal, Angele G, Supporting and strenghening families. Vol.1.Methods, Stategies and Practices, Brookline Books, Cambridge, Massachusetts, 2000 p.3-6Dunst, Carl J. Trivette Carol M. and Deal, Enabling and empowering families. Principles and guidelines for practice, Cambridge, MA, Brookline Books, 1988 Elias, M, Tobias S, Friedlander B, Inteligenta emoţionala în educaţia copiilor, Curtea veche, Bucuresti, 2002Preteur Yves, de Leonardis Myriam, Education familiale, image de soi et competences sociales, Ed. De Boeuck, Paris, 2002 (p.1-26)Pugh, Gillia, De Ath Erica, Smith, Celia, Confident Parents, Confident Children, NBE, London ,1999, p.17-20Roudinesco Elisabeth, Familia în dezordine , Editura Trei, Bucureşti, 2000.Zamfir Cătălin, coordonare, Diagnoza sărăciei şi a riscurilor în dezvoltarea copilului în România, Institutul Naţional de Cercetări economice şi Institutul de Cercetări a Calităţii Vieţii, 2006Mihăilescu, Ioan, Familia în societatile europene, Ed.Universitatii Bucuresti, 1999Voinea, M., Psihosociologia familiei, Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 1996

17