1

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE RELATII INTERNATIONALE SI

STUDII EUROPENE

ISTORIA EUROPEI CONTEMPORANE

Titular : Conf.univ.dr. Ludmila Rotari

2

CUPRINS

1. ConsecinŃele primului război mondial şi noua ordine internaŃională

2. Rusia: de la revoluŃia din februarie 1917 la Republică sovietică.

3. U.R.S.S. – constituirea, viaŃa politică şi dezvoltarea social-economică în perioada

interbelică.

4. łările Europei de Vest în perioada interbelică (1918-1939)

5. łările Europei Centrale şi de Sud-Est în anii 1918-1939.

6. Al doilea război mondial (1939-1945).

7. Organizarea postbelică a lumii şi evoluŃia relaŃiilor internaŃionale după cel de-al doilea

război mondial.

8. EvoluŃia economică şi politică a Ńărilor Europei de Vest în perioada postbelică.

9. EvoluŃia Ńările din Europa Centrală şi de Sud-Est în perioada postbelică (1945-1989).

10. EvoluŃia U.R.S.S. în perioada 1945-1985.

11. Dezintegrarea U.R.S.S.

12. Schimbarea regimurilor politice şi transformările economice din statele Europei de Răsărit

(1989-1991).

13. Sfârşitul „războiului rece”. Formarea unei lumi multipolare.

3

1. ConsecinŃele primului război mondial şi noua ordine internaŃională.

Obiectivele capitolului - Evocarea obiectivelor urmărite de marile puteri angajate în primul război mondial.

- De a urmări modul în care un „conflict” regional s-a transformat într-un război mondial şi război total

- De a reliefa impactul războiului asupra organizării ordinii politice mondiale postbelice Până în anul 1914 nu au existat nici un fel de războaie mondiale, iar continentul european,

începând cu anul 1871, a cunoscut o perioadă de „pace relativă”. Echilibrul politic era menŃinut de cei şase jucători principali din partida internaŃională din Europa, cunoscuŃi sub numele de „Mari Puteri” (Anglia, FranŃa, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia – din 1871 Germania mare, şi după unificare Italia) la care se mai adaugau SUA şi Japonia. Războaiele în care au fost implicate Marile Puteri de-a lungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte şi cu o participare redusă - erau implicate două sau trei state - cum a fost în cazul Războiului Crimeii (1853-1856).

În vara anului 1914, „undeva în Balcani”, un conflict dintre Serbia şi Austro-Ungaria va genera un adevărat lanŃ al confruntărilor şi declaraŃiilor de război. El va căpăta dimensiuni apocaliptice, în urma escaladării iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambiŃiilor şi provocărilor nemăsurate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurând un secol de „violenŃă” la scară planetară. În viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea proporŃii - soldat cu 9 milioane de morŃi pe câmpurile de luptă şi un bilanŃ al costurilor militare de 961 miliarde franci aur - „a fost generat, în principiu, de un ardent naŃionalism şi de influenŃa celor două sisteme potrivnice de alianŃe”.

Războiul a început la 28 iulie 1914, având drept pretext asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, săvârşit la Sarajevo la 28 iunie. „Conflictul” dintre Austro-Ungaria şi Serbia a generalizat iar marile puteri europene au intrat, rând pe rând, în război. La 1 august Germania a declarat război Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august FranŃei, iar la 4 august a declarat război Belgiei. Într-un interval de două săptămâni războiul a primit o dimensiune europeană. În august 1916, România a aderat la tabăra Antantei pentru eliberarea Transilvaniei de sub stăpânirea Austro-Ungariei. În sprijinul Angliei şi FranŃei în anul 1917 vin Statele Unite ale Americii şi Grecia. Angajarea treptată în conflict a unor state din afara continentului european, animate de aceleaşi proiecte imperialiste şi colonialiste sau de sentimente naŃionale a transformat războiul într-un război mondial.

Nici una dintre marile puteri implicate nu bănuiau urmările gestului lor. Germania şi Rusia Ńarilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria unei evoluŃii economice promiŃătoare şi le va expune unor pericole de moarte. Nici FranŃa şi Marea Britanie nu intuiau că lupta lor împotriva ascensiunii germane pe continent va duce la „începutul sfârşitului” primatului europenilor şi „avanpremiera” hegemoniei SUA. Ignorând aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate în război urmărea realizarea unui anumit scop. Austro-Ungaria şi-a direcŃionat expansiunea politică şi militară în Balcani, spre DalmaŃia, Albania, Bosnia-HerŃegovina. Reichul german, urmărea crearea unei Mitteleurope prin înglobarea unor teritorii din Europa şi Asia şi crearea unui imperiu colonial, desfiinŃarea FranŃei ca mare putere.

Celor două mari puteri - Austro-Ungaria şi Germania lui Wilhelm al II-lea le-a revenit răspunderea directă şi imediată pentru declanşarea primului război mondial. Obiectivele şi planurile celor două mari puteri le situau automat pe poziŃii adverse faŃă de Italia, Serbia şi mai ales faŃă de Rusia Ńaristă, „protectoarea” slavilor din regiune, prima „putere

4

ortodoxă” a lumii şi a continentului şi principala competitoare, alături de FranŃa şi Marea Britanie, în lupta pentru stăpânirea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele. Primul război mondial a implicat toate marile puteri şi toate Ńările europene, cu excepŃia Spaniei, Olandei, a celor trei Ńări scandinave şi a ElveŃiei. S-au confruntat două coaliŃii politico-militare - Antanta şi Tripla AlianŃă; treptat, în orbita războiului au fost cuprinse 28 de state cu o populaŃie de 1,5 mlrd. de locuitori. ForŃa militară angajată a fost impresionantă. Principalele state beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de soldaŃi la care se adaugă şi tehnica militară cu o mare capacitate de a acŃiona şi de distrugere. Utilizarea avionului şi submarinului a oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat şi pe apă, fiind şterse deosebirile dintre front şi spatele frontului. Tancul şi armele chimice au transformat războiul de tranşee într-unul de uzură.

Intrarea în război a Statelor Unite de partea AliaŃilor, în 1917, a permis acestora să îl câştige în anul 1918. Prăbuşirea puterilor centrale s-a produs în toamna anului 1918: Bulgaria a semnat armistiŃiul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiembrie iar Germania cedează după abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea, armistiŃiul fiind semnat la Rethondes, lângă Compiegne, la 11 noiembrie 1918.

În viziunea istoricului Camil Mureşanu acest război, în primă sau ultimă instanŃă, a stat la originea tuturor „evenimentelor de coşmar” ce au marcat atât de adânc şi de tragic secolul al XX-lea. A fost întâiul război total: în acŃiuni fiind implicate nu numai efectivele armate ale Ńărilor beligerante ci şi întreaga populaŃie, antrenată în organizarea unei uriaşe industrii militare; urmările lui au fost resimŃite pe întreg teritoriul statelor beligerante (chiar şi pe al celor neutre), nu numai în zonele de operaŃiuni; a fost purtat în toate mediile fizice posibile: pe uscat, în aer, pe apă şi sub apă. O altă faŃetă a războiului a fost războiul economic; blocada economică instituită de Antanta contribuind din plin la înfrângerea blocului austro-german. Urmările sale au fost de o complexitate extraordinară: au fost înlăturate patru dinastii domnitoare - Romanovii din Rusia, Hohenzollernii din Germania, Habsburgii din Austro-Ungaria şi Sultanii din Imperiul otoman; a crescut numărul republicilor în comparaŃie cu cel al monarhiilor; mai multe state au adoptat constituŃii sau au realizat reforme democratice. Războiul a slăbit Europa, în primul rând în beneficiul Statelor Unite. Din situaŃia de debitori înainte de război, la sfârşitul acestuia, Statele Unite au devenit creditorii continentului european. Puterile europene au ieşit din război decimate după care a urmat falimentul lor moral.

ConferinŃa de pace de la Paris Tratatele de pace au fost pregătite la ConferinŃa de pace ce s-a reunit la Paris, începand cu

18 ianuarie 1919. Dezbaterile au fost dominate iniŃial de Consiliul celor zece, din care făceau parte câte doi reprezentanŃi ai FranŃei, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei şi Japoniei, apoi de Consiliul celor patru, care-i reunea pe preşedintele guvernului francez, Georges Clemenceau, primul ministru britanic, Lloyd George, preşedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson şi preşedintele guvernului italian Vittorio Orlando. Un rol determinant l-au jucat două persoane, Clemenceau şi Wilson, ConferinŃa de pace semănând adesea „datorită concepŃiilor lor opuse cu un duel. MulŃi au evidenŃiat, comparativ, realismul, chiar cinismul lui Clemenceau şi idealismul lui Wilson”. Principala preocupare a lui Clemenceau era obŃinerea de garanŃii pentru securitatea FranŃei în timp ce Wilson voia să instaureze pacea universală. În acest scop, preşedintele american considera că două elemente sunt decesive: dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, ce ar determina dispariŃia principalei cauze a conflictelor şi crearea unei „ligi a naŃiunilor”, care să reglementeze dreptul internaŃional prin impunerea autorităŃii sale morale asupra tuturor statelor. Textul ce a servit bază pentru discuŃii a fost mesajul preşedintelui american din 8 ianuarie 1918, Cele 14 puncte, în care pleda pentru dreptul popoarelor la autodeterminare şi aplicarea principiului naŃionalităŃilor.

Preşedintele american promova şi ideea constituirii unei organizaŃii a naŃiunilor ce trebuia să garanteze pacea mondială. În anii războiului problema organizării ordinii mondiale a generat

5

numeroase dezbateri care s-au materializat în diverse proiecte, planuri, propuneri de organizare interstatală. Toate aceste căutări urmăreau crearea unui sistem prin care pacea să poată fi apărată, să fie folosite doar mijloacele paşnice pentru rezolvarea conflictelor şi eliminarea pe această cale a războiului. În proiectele elaborate se preconiza practic crearea unei Europe noi, organizată pe baza principiului naŃionalităŃilor. Diverse documente adoptate în anii războiului, care demonstrau preocuparea pentru organizarea postbelică, conŃineau principii care se vor regăsi în viitorul Pact al SocietăŃii NaŃiunilor: egalitatea între state, dreptul de suveranitate asupra teritoriului naŃional, inviolabilitatea acestui teritoriu, blamarea războiului de agresiune şi nerecunoaşterea posesiunilor obŃinute prin forŃă, neamestecul în treburile interne, acceptarea războiului de apărare, asistenŃa reciprocă a statelor, rezolvarea conflictelor de orice natură pe cale paşnică etc.

Au fost semnate tratate între AliaŃi şi Ńările învinse, precedate de un preambul ce marca crearea SocietăŃii NaŃiunilor. Tratatul de la Versailles, semnat cu Germania la 28 iunie 1919, era foarte dur pentru aceasta: Germania era declarată principala responsabilă de declanşarea războiului, împreună cu aliaŃii săi; a pierdut o parte din teritoriu şi cele câteva colonii.

Tratatul de la Saint Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), şi cel de la Trianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) au consfinŃit dezmembrarea Imperiului austro-ungar în noi state: Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria, Ungaria şi Polonia şi au redat anumite regiuni statelor deja existente: Transilvania României, Triestul şi o parte din Istria Italiei. Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria (27 noiembrie 1919) i-a amputat acesteia teritoriul în favoarea statelor vecine. Tratatul de la Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat strâmtorile şi a dezmembrat Imperiul otoman.

Harta Europei a fost schimbată prin crearea unor state naŃionale sau unificarea altora. FranŃa recapătă Alsacia şi Lorena, Germania pierdea o şeptime din teritoriu şi era despărŃită de Prusia Orientală prin coridorul Danzig, destinat să permită Poloniei accesul la mare prin portul cu acelaşi nume, declarat oraş liber. Pe harta politică a Europei a reapărut ca stat Polona care cuprindea în graniŃele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania şi Rusia Ńaristă. În urma destrămării imperiului dualist Boemia, Moravia şi Slovacia s-au unit în 1918 şi au format Cehoslovacia. În sud, CroaŃia, Bosnia şi DalmaŃia au format în jurul Serbiei şi Muntenegru un alt stat, Regatul sârbilor, croaŃilor şi slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria şi Ungaria au fost separate definitiv şi reduse teritorial; Austriei i-a fost interzisă unirea cu Germania.

Turcia, moştenitoarea Imperiului otoman, a fost redusă la litoralul european al Constantinopolului şi la Asia Mică iar strâmtorile Bosfor şi Dardanele erau deschise comerŃului liber. Bulgaria în calitate de stat invins a fost nevoită să accepte cedarea unor teritorii în favoarea Greciei şi Iugoslaviei. Au loc modificări pe harta politică şi în estul Europei, unde în urma dezintegrării fostului Imperiu Ńarist au obŃinut independenŃa Letonia, Lituania, Estonia şi Finlanda, recunoscute oficial de sovietici în 1920.

La ConferinŃa de la Paris dintre marile puteri care decideau anterior soarta continentului a lipsit Rusia, din cauza nerecunoaşterii regimului instaurat de Lenin în octombrie 1917. A fost prezentă însă o delegaŃie de ruşi care pretindeau că reprezintă interesele viitoarei Rusiei Mari, pentru care luptau armatele albe pe fronturile războiului civil din Rusia.

Noua configuraŃie a frontierelor europene, fondată pe principiul naŃionalităŃilor, era departe de a fi perfectă. Noua ordine nu a reuşit să rezolve toate pretenŃiile teritoriale ale învingătorilor iar după încheierea tratatelor au rămas multe nelămuriri: anumite regiuni vor fi obligate să decidă prin referendum cărei Ńări vor să îi aparŃină, în timp ce anumite oraşe sunt declarate libere. O altă problemă cu care se vor confrunta noile state este cea a minorităŃilor naŃionale, care au acceptat cu greu să se integreze. NemulŃumirile celor învinşi precum şi cele apărute în rândul unor minorităŃi au contribuit la apariŃia revizionismului.

Tratatele, laborios şi dificil elaborate, deşi au rezolvat o serie de probleme, au generat şi altele noi. Ele au fost semnate într-o atmosferă încordată, dominată mai mult de insatisfacŃie decât

6

de mulŃumire, toată lumea fiind conştientă de faptul că „deşi nu fusese posibil să se realizeze ceva mai bun, aceste tratate creau numeroase tensiuni, nu mulŃumeau pe nimeni, revoltau pe mulŃi”.

Principala consecinŃă a războiului pentru Europa a fost semnalul propriului ei declin. În viziunea unor autori războiul a contribuit la apariŃia unei Europe „şi mai fragilă decât era dinainte de război, o Europă la fel de învrăjbită, discreditată – şi săracită pe deasupra”.

2. Rusia: de la revoluŃia din februarie 1917 la republică sovietică. Obiective: - De a urmări evoluŃia evenimentelor din februarie 1917 - Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapacitatea Guvernului Provizoriu şi rolul liderului bolşevicilor V.I.Lenin în organizarea insurecŃiei.

- Activitatea noului regim bolşevic şi lupta pentru menŃinerea puterii în anii 1918-1921. La începutul secolului al XX-lea Rusia era o Ńară a contrastelor, fapt ce se reflectă în

structura socială a populaŃiei: clasa conducătoare – 0,5 %; clasa dominantă – 12 %; clasa comercianŃilor, proprietarii de fabrici şi bancherii – 1,5%; clasa muncitoare - 4,0 %; Ńărănimea – 82,0%.

Imperiul rus era guvernat în mod autocratic de către Ńarul Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. În anul 1906 a fost creată o adunăre reprezentativă, Duma de Stat care avea funcŃii legislativ-consultative, dar în plan politic avea un rol limitat. OpoziŃia urmărea transformarea regimului autocratic într-unul constituŃional, iar Duma trebuia să aibă rolul de parlament, dar n-a reuşit, Rusia rămânând în continuare o monarhie autocratică. Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice formate în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat în viaŃa politică a Ńării.

În Rusia a existat o puternică opoziŃie politică, divizată în partide care pledau pentru reforme - Partidul ConstituŃional democrat (cadeŃii) din rândul cărora se vor desprinde după 17 octombrie 1906 octombriştii care urmăreau instaurarea unui regim constituŃional, şi opoziŃia radicală alcătuită din Partidul social-revoluŃionar (eserii), ce optau pentru un socialism, bazat pe economia rurală; Partidul social-democrat, care s-a scindat în anul 1903 în două fracŃiuni - menşevicii ce pledau pentru un partid de masă şi bolşevicii, conduşi de Lenin, adeptul unui partid centralizat şi disciplinat, mai puŃin numeros dar eficient. Pe eşchierul politic care s-a menŃinut până în octombrie 1917 cadeŃii vor deŃine poziŃia centrală, octombriştii se vor situa în dreapta lor iar radicalii vor domina polul de stânga. Unele partide vor ocupa poziŃiile extreme şi vor lupta prin diverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijiniŃi în demersurile lor şi de forŃe din afara Ńării.

Rusia în ajunul revoluŃiei din februarie 1917 Primul război mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urmări profunde asupra

Imperiului rus. Conducătorii Rusiei n-au reŃinut din lecŃia oferită de războiul ruso-japonez impactul pe care îl poate avea o nouă conflagraŃie pentru monarhie. În acel război înfrângerea a fost urmată de o revoluŃie. Un nou război însemna pentru Rusia căderea imperiului iar împăratul Nicolai era conştient de acest lucru. Pentru monarh şi pentru viitorul imperiului cel mai bine ar fi fost să evite participarea la primul război mondial. CondiŃiile politice şi economice create de război accelerează căderea Ńarismului.

InerŃia şi incompetenŃa puterii i-a determinat pe ruşi să se organizeze şi să anticipeze, de fapt revoluŃia. Cauza directă a declanşării revoluŃiei a fost prăbuşirea structurilor politice fragile sub loviturile războiului. În 1905 guvernul şi monarhul au fost aliaŃi şi au reuşit să restabilească vechea ordine, chiar dacă au fost nevoiŃi să accepte promovarea unor reforme şi crearea Dumei. Pe timp de pace şi cu o armată prezentă şi pregătită să pună capăt dezordinilor o revoluŃie putea fi mult mai

7

puŃin violentă, iar forŃele moderate, reformatoare, aveau mai multe şanse să preia puterea. În anul 1914, pentru Rusia această opŃiune nu figura în planurile sale, chiar dacă unii politicieni erau conştienŃi de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa şi Rusia. Pe de altă parte, Rusia nu era pregătită de a duce un război de durată în care avea să se transforme conflictul dintre Serbia şi Austro-Ungaria. Planurile militare aveau în vedere un război scurt, după modelele celor din secolul precedent, în care deciziile erau luate cu rapiditate, mizându-se pe aranjamente între cei care vizau menŃinerea echilibrului de putere pe continentul european. Războiul va scoate la suprafaŃă o serie de probleme, nu numai cele privind pregătirea armatei, dar şi cele de ordin economic, care demonstrează incapacitatea Rusiei în acea perioadă de a face faŃă unui război îndelungat.

Au existat însă unele spirite clarvăzătoare ce au realizat care erau riscurile ce le presupunea un război pentru stabilitatea Ńării. Printre cei ce au pledat pentru păstrarea neutralităŃii într-un posibil conflict european s-au aflat persoane devotate Ńarului, cum ar fi Witte şi Stolîpin, sprijiniŃi, de altfel, în alte proiecte. Cel mai bine a reuşit să surprindă impactul unui război pentru Rusia fostul ministru de interne şi şeful Departamentului PoliŃiei, Piotr Durnov, care într-un memoriu adresat Ńarului în februarie 1914 menŃiona că în eventualitatea unor înfrângeri militare «o revoluŃie socială, în formele ei cele mai teribile, va deveni de neevitat în Rusia». ExperienŃa sa în calitate de ministru şi şef al poliŃiei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revoluŃii, care va începe cu blamarea guvernului de către toate categoriile societăŃii pentru eşecurile de pe câmpurile de luptă; cei care vor incita masele vor fi chiar politicienii din Dumă. Războiul va duce la slăbirea potenŃialului armatei şi a forŃelor de ordine care nu vor reuşi să sprijine guvernul să restabilească ordinea şi să împiedice exaltarea maselor, în special pe Ńărani. În această agitaŃie partidele de opoziŃie nu vor reuşi să restabilească autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular, iar Rusia «se va prăbuşi într-o anarhie absolută, ale cărui consecinŃe nici măcar nu pot fi imaginate». Cele menŃionate mai sus demonstrează perspicacitatea fostului ministru de interne care a reuşit să surprindă în acest document principalele ameninŃări care planau deasupra puterii în cazul unui război şi în special în cazul unei înfrângeri, în Rusia existând deja un precedent în anul 1905.

RevoluŃia din februarie 1917 RevoluŃia din februarie din Rusia a fost precedată de unele modificări ce s-au produs la

nivelul mentalităŃilor colective ale populaŃiei din Ńările beligerante. După doi ani şi jumătate de război tot mai multe forŃe politice încep să-şi pună întrebări în legătură cu sensul sau eficienŃa efortului depus în condiŃiile în care nimeni nu putea anticipa care va fi deznodământul conflagraŃiei. În rândul opiniei publice se manifestă două curente care vor influenŃa evoluŃia ulterioară a evenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei până la câştigarea victoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de altă parte existau forŃe care îşi exprimau îndoiala asupra necesităŃii acestui efort, contestând însuşi raŃiunea lui de a fi şi pledau pentru încetarea ostilităŃilor şi restabilirea păcii. Curentul pacifist se bucura în special de sprijinul partidelor socialiste, care luptau pentru «pacea fără anexiuni şi despăgubiri».

În cazul Rusiei criticile la adresa politicii de război se alătură celor referitoare la formele de guvernare. În Dumă, începând cu 1915, opoziŃia liberală critica deschis incapacitatea serviciilor de administrare a războiului, anarhia birocraŃiei ministeriale, carenŃele guvernării. Începând din septembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alcătuit din trei partide: constituŃional-democraŃii, progresiştii şi octombriştii, care grupează două treimi din deputaŃi. OpoziŃia se pronunŃa pentru un guvern care să fie responsabil în faŃa Dumei şi să fie capabil să «conducă» războiul. Aceste demersuri denotă intenŃia opoziŃiei de a reforma regimul autocratic şi erau o ameninŃare directă la adresa puterii. În rândul opoziŃiei unii s-au pronunŃat chiar pentru o «lovitură de stat» dacă Ńarul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit în ultimile luni ale anului 1916, iar Ńarul, lipsit de sprijin şi de aliaŃi de nădejde a fost nevoit să asiste la acest spectacol în calitate de spectator şi nu de actor principal. El va reveni pe scena politică prea târziu, când nu se mai putea

8

salva prea mult, şi forŃat de imprejurări se va dezice de principala sa preocupare - menŃierea autocraŃiei.

Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a servit drept semnal pentru declanşarea acŃiunilor de protest, iar în fruntea manifestanŃilor se situează unii militanŃi socialişti care, însă, nu erau pregătiŃi să-şi asume responsabilitatea pentru soarta Ńării. În acelaŃi timp conducătorii Dumei au reacŃionat prompt, formând un birou executiv, alcătuit din 12 membri, întitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ordinii în Capitală şi Stabilirea legăturii cu Persoane individuale şi InstituŃii, în frunte cu Rodzianko, preşedintele Dumei. Acest organ era alcătuit din 10 reprezentanŃi ai Blocului Progresist şi doi reprezentanŃi ai socialiştilor revoluŃionari, printre care se afla şi A. Kerenski.

În paralel, în Petrograd în cursul zile de 28 februarie se formează Sovietele, după exemplu celor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor şi soldaŃilor. Aceste instituŃii erau constituite la iniŃiativa menşevicilor. Autoritatea decizională a Sovietelor a trecut în seama Comitetului Executiv (Ispolkom).

Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea să devină în curând Guvern Provizoriu, şi-a asumat teoretic întreaga răspundere a guvernării, în timp ce Ispolkom-ul rămâne un soi de curte supremă a conştiinŃei revoluŃionare. Astfel, în Rusia a luat naştere un sistem de guvernare neobişnuit, numit “dvoevalstie” – puterea dualistă sau “diarhie” ce a durat până în octombrie 1917. łarul Nicolai al II-lea a fost obligat să abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, când se sfârşeşte perioada de domnie a dinastiei Romanov (1613-1917) şi a Imperiului rus, iar Rusia se va transforma în perioada următoare într-o republică.

Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, în frunte cu prinŃul Gheorghe Lvov, a preluat conducerea Ńării, acordând libertăŃi fundamentale de opinie, de expresie şi de întrunire şi promitea alegerea democratică a unei Adunări Constituante. Dezmembrarea structurii militare ierarhice a fost declanşată de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care se înfiinŃau sovietele soldaŃilor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau să se îndeplinească.

După revoluŃia din februarie 1917, în spaŃiul fostului Imperiu rus s-a pus în mod acut chestiunea realizării dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare a problemei naŃionale. În această perioada au apărut un şir de state care s-au declarat autonome sau chiar independente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republica Populară Ucraineană, Autonomia Cocand, Republica Democratică Moldovenească, Republica Federativă Transcaucaziană etc. Finlanda, Ńările baltice îşi vor proclama independenŃa în toamna anului 1917. Polonia îşi va redobândi independenŃa la 18 noiembrie 1918.

În faza iniŃială a revoluŃiei influenŃa fracŃiunii bolşevice asupra muncitorilor şi soldaŃilor era redusă. V.I. Lenin, liderul bolşevicilor, se afla în momentul declanşării revoluŃiei în ElveŃia. Fiind ajutat de guvernul german, văzând în el un pacifist, în aprilie 1917 a revenit în Ńară. În Tezele din aprilie el îşi enunŃă principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imediată şi necondiŃionată, naŃionalizarea pământurilor, controlul muncitoresc în uzine.

Prăbuşirea monarhiei în Rusia, în primul moment, a liniştit guvernele aliate ce se temeau că Ńarul va încerca să semneze o pace separată pentru a scăpa de ameninŃările crizei interne şi pentru a-şi salva coroana. În aprilie la Petrograd au loc demonstraŃii antirăzboinice, primele semne ale nemulŃumirii populare faŃă de Guvernul Provizoriu. În paralel, la 24 martie Sovietul din Petrograd cerea începerea negocierilor de pace şi abandonarea politicii de anexiuni. Guvernul Provizoriu se afla într-o situaŃie de criză.

La 1 mai s-a format o coaliŃie guvernamentală din cadeŃi, menşevici, social-revoluŃionari, sub conducerea lui Alexandru Kerenski. Înfrângerea militară, suferită în urma ofensivei în GaliŃia, inflaŃia galopantă şi lipsurile de tot felul, ca şi dorinŃa Guvernului Provizoriu de a duce pe front garnizoana din Petrograd, au provocat mobilizările de masă din iulie 1917. În represiunea ce a urmat bolşevicii au fost nevoiŃi să se ascundă, Lenin este obligat să plece din nou în exil în

9

Finlanda. Kerenski, presat de aliaŃi, a început discuŃii cu Comandamentul Suprem. Social-revoluŃionarii dominau acum coaliŃia guvernamentală (miniştrii cadeŃi o părăsiseră în iulie), iar menşevicii dominau Sovietul.

Lovitira de stat din octombrie 1917 Lenin considera că în octombrie situaŃia era favorabilă pentru a trece la al doilea stadiu al

revoluŃiei, adică preluarea puterii de către bolşevici, în pofida unor rezerve din partea unor membri ai conducerii partidului bolşevic. Gărzile Roşii au ocupat punctele strategice – gări, poduri, centrale electrice – fiind în aşteptarea semnalului pentru a înlătura Guvernul Provizoriu. La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitură de stat, odată cu asaltul Palatului de Iarnă şi capitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, fără vărsare de sânge, dar la Moscova lupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anunŃa crearea guvernului sovietic - Consiliul Comisarilor Poporului - şi emitea primele decrete: Decretul asupra pământului şi Decretul asupra păcii. Bolşevicii erau însă, un partid minoritar în octombrie (la alegerile din noiembrie pentru Adunarea Constituantă ei au obŃinut 25%, în comparaŃie cu 38% pentru socialiştii revoluŃionari).

Noua conducere bolşevică a Rusiei a respins principiile democraŃiei parlamentare, dizolvând la 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituantă. În decembrie 1917 bolşevicii au semnat armistiŃiul cu Puterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnată pacea care încheie participarea Rusiei la primul război mondial. Pentru menŃinerea puterii, Lenin şi Guvernul de la Petrograd au fost nevoiŃi totuşi, să facă unele compromisuri.

Decizia bolşevicilor a fost contestată de unii conducători ai armatei ruse sau „albe”, fideli obligaŃiilor asumate în anul 1914. Bolşevicii, prin acŃiunile lor antidemocratice au declanşat, de fapt, un război civil în Rusia. Primii s-au ridicat împotriva uzurpatorilor cazacii de pe Don, afectaŃi profund de efectele politicii de naŃionalizare, promovate de bolşevici. În aprilie 1918 a fost creată o Armată a Voluntarilor, alcătuită în fond din ofiŃeri, condusă de generalul A. Denikin. Armate de acest gen sunt constituite şi în alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii Kornilov, Vranghel, amiralul Kolceak. În sprijinul lor intervin Ńările Antantei, ostile noii puteri instaurate la Petrograd, considerând că au fost trădate de fostul aliat.

SituaŃia dificilă în care se afla noua putere îi accentuează tendinŃele dictatoriale. ForŃele nebolşevice sunt eliminate treptat, funcŃiile represive ale aparatului de stat sunt întărite. A fost creată o poliŃie secretă - Comisia Extraordinară pentru Combaterea ContrarevoluŃiei – C.E.K.A. (ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condusă de Feliks Dzerjinski, omiprezentă şi omnipotentă. Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului în Rusia a fost consfinŃită prin promulgarea primei ConstituŃiei sovietice la 10 iulie 1918.

În iulie 1918, la Ekaterinburg (mai târziu Sverdlovsk) bolşevicii l-au omorât pe fostul împărat al Rusiei, Nicolae al II-lea, împreună cu întreaga familie. Scopul acestui masacru sângeros a fost lichidarea simbolului forŃelor restauratoare din Rusia.

În anii războiului civil puterea sovietică a supus întreaga activitate internă intereselor victoriei. În ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de război: colectarea de la Ńărani, în mod obligatoriu, a surplusurilor de pâine, apoi şi de celelalte produse alimentare.

Pentru a depăşi criza alimentară şi a înviora economia după victoria puterii sovietice în războiul civil V.I.Lenin a propus să fie înlocuit sistemul de rechiziŃionare obligatorie - comunismul de război - printr-o politică liberală numită Noua Politică Economică - NEP-ul. RechiziŃionarea era înlocuită prin plata unui impozit în produse către stat, stabilit din timp, iar surplusul Ńăranul avea dreptul de al vinde liber pe piaŃă. Pentru a depăşi criza din industrie bolşevicii au apelat la investiŃii străine, dezicându-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privată. Noua Politică Economică a fost o decizie curajoasă a noii conduceri bolşevice ce s-a menŃinut pănă în anul 1927. Concluzii: În 1917 în Rusia au avut loc transformări radicale care au avut un impact deosebit asupra noii ordini mondiale : s-a prăbuşit dinastia Romanov şi dispare de pe harta politică Imperiul rus, primul dintre cele patru care s-au prăbuşit în urma războiului; a fost instaurat o nouă

10

formă de guvernare, cea republicană, chiar dacă a avut o scurtă perioadă de existenŃă; printr-o lovitură de stat, fiind sprijiniŃi de guvernul german, bolşevicii au preluat puterea şi au reuşit să instaureze o nouă forma de guvernare, republica sovietică; noua conducere a Rusiei nu a fost recunoscută de aliaŃi dar şi de forŃe din interiorul Ńării, fapt ce va duce la un război civil în următorii ani din care bolşevicii vor ieşi învingători.

3. U.R.S.S. – constituirea, viaŃa politică şi dezvoltarea social-economică în perioada interbelică. Obiective:

- Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a proiectelor care au existat iniŃial;

- De a urmări lupta pentru putere după moartea primului lider al statului sovietic V.I.Lenin.

- De a prezenta modul în care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat în Uniunea Sovietică un regim totalitar; Marea Teroare - cauze şi consecinŃe.

- Elucidarea rolulului InternaŃionale Comuniste în realizarea obiectivelor politicii externe sovietice.

Spre sfârşitul războiului civil, bolşevicii şi-au instaurat puterea aproape pe întreg teritoriul fostului Imperiu rus. Afară de Rusia care era o republică sovietică federativă s-au constituit şi alte formaŃiuni statale după acealaşi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici caucaziene: Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. În Asia Centrală s-au constituit republicile populare Buhara şi Horesm. În martie 1922, regimul bolşevic a format o uniune, pe baze federative, a celor trei republici caucaziene - Republica Sovietică Federativă Socialistă Transcaucaziană (R.S.F.S.T.).

Constituirea U.R.S.S.

Conducerea centrală de la Moscova discuta tot mai des problema formării unui stat care să cuprindă toate formaŃiunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme naŃionale în cadrul Consiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei în cadrul FederaŃiei Ruse. Lenin s-a opus acestui proiect, văzând în varianta lui Stalin expresia ascunsă a “şovinismului velicorus”, propunând un alt proiect, cel al uniunii de state, creată pe principii federale dar în care, teoretic, fiecare subiect al uniunii adera binevol şi avea dreptul de a o părăsi, aplicând principiul autodeterminării. Toate republicile, inclusiv FederaŃia Rusă, urmau să formeze o uniune de state, dispunând de drepturi egale, iar conducerea era exercitată de popor prin intermediul sovietelor, în urma unui sufragiu universal.

La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a fost adoptat Tratatul unional, semnat de reprezentanŃii FederaŃiei Ruse, Ucrainei, Bielorusiei şi R.S.F.S.Transcaucaziană. Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Pentru a stabiliza politic noua formaŃiune, în ianuarie 1924 a fost adoptată ConstituŃia U.R.S.S. Organul suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, între congrese - Comitetul Executiv Central (C.E.C.). La 21 ianuarie 1924 a încetat din viaŃă primul conducător al statului sovietic, V.I. Lenin. Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat în timpul vieŃii, după moarte s-a declanşat o adevărată luptă pentru putere. Conducerea se afla în acel moment în mâinile secretarului general al partidului comunist, I.V.Stalin. Profitând de absenŃa lui TroŃki în momentul funerariililor lui Lenin, unul dintre potenŃialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reuşit să se impună în faŃa conducerii partidului, prezentându-se ca exegetul autorizat al gândirii leniniste.

11

I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin şi politica noii conduceri sovietice În fruntea Secretariatului Stalin şi-a dezvăluit talentele sale de manipulator al oamenilor şi mandatelor. El a înlăturat pe membrii opoziŃiei dar a promovat în Biroul Politic pe aliaŃii săi fideli - Molotov, Voroşilov, Kalinin. După Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925) începe de facto ceea ce avea să devină mai târziu “marea teroare”- eliminarea iniŃial de pe scena politică apoi şi fizică a adversarilor. TroŃkii şi Zinoviev au fost excluşi din Comitetul Central în octombrie 1926, iar în ianuarie 1927 TroŃki a fost exilat la Alma-Ata. În 1929 el va fi exilat din U.R.S.S., stabilindu-se în Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin la 20 august 1940. Prin aceste acŃiuni Stalin a reusit să-şi impună controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat de persoane loiale şi devotate pe care i-a promovat în funcŃii de conducere după eliminarea a celor care făceau parte din vechea generaŃie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exemplu cazul lui Mihail Frunze, comandant al Armatei Roşii în războiul civil şi Comisarul apărării în 1925, unul dintre victimele asasinatelor politice. După eliminarea treptată a adversarilor, Stalin devine stăpân absolut pe putere şi va trece la acŃiuni concrete pentru consolidarea regimului, declarându-se adeptul principiului «construcŃiei socialismului într-o singură Ńară» spre deosebire de predesesorul său, V.I.Lenin care era adeptul revoluŃiei mondiale şi a exportului de revoluŃiei. Primele acŃiuni concrete în această direcŃie vizau socializarea integrală a URSS şi, în primul rând, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasată linia politică generală în domeniul industrializării Ńării. Conducerea sovietică se va dezice treptat de Noua Politică Economică, care în viziunea lor nu a reuşit să contribuie la progresul economic al Ńării şi va relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, încă în februarie 1922 a fost creată Comisia de Stat pentru Planificarea Generală (Gosplan) care trebuia să elaboreze planuri cincinale prin care se impuneau în mod imperativ fiecărei republici, fiecărei regiuni şi întreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al producŃiei ce trebuia atins în perioada planificată. Astfel, prin condamnarea şi eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizată a economiei şi eliminarea definitivă a economiei private. Prin planurile cincinale se introducea controlul din partea statului în toate ramurile industriei. În domeniul industrial a fost acordată prioritate industriile grele în dauna industriilor uşoare producătoare de bunuri de larg consum, iar cererile considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate în mod artificial prin importuri şi printr-o raŃionalizare extrem de severă. În domeniul agriculturii colectivizarea generală a zonelor rurale era asigurată prin organizarea sovhozurilor, gospodării de stat în care membrii erau reduşi la condiŃia de salariaŃi agricoli, şi colhozuri, gospodării colective ai căror membri erau repartizaŃi în grupuri şi erau retribuiŃi pe baza beneficiilor realizate prin vânzarea către stat a produselor la preŃuri stabilite de acesta. Scopul colectivizării era de a impune controlul statului asupra pământului şi de a elimina iniŃiativa privată din perioada NEP-ului. În paralel, bolşevicii doreau să lichideze clasa Ńăranilor înstăriŃi ce a apărut la sate – aşa-numiŃi “culaci”- care în viziunea lor era o clasă burgheză, ei devenind Ńinta propagandei staliniste, fiind supuşi persecuŃiilor, deposedaŃi de pământ, represaŃi şi dislocaŃi în alte zone. În pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semieşec atât în industrie cât şi în domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar în unele domenii cum a fost de exemplu domeniul construcŃiei de maşini, pe când în celelalte producŃia nu a atins limitele stabilite. Un adevărat eşec a fost înregistrat în sectorul agricol. Au fost luate măsuri concrete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin însuşi numind anul 1929 “anul marii cotituri”, adică anul când Ńăranii au fost obligaŃi să intre masiv în colhozuri. În 1930 au fost luate unele decizii importante la nivelul conducerii centrale: lichidarea “culăcimii” şi promovarea colectivizării forŃate. Colectivizarea a avut urmări tragice pentru Ńărănime: rechiziŃionarea forŃată a produsele agricole a generat foametea

12

ce a avut consecinŃe dramatice, în deosebi în anii următori, 1932 şi 1933. Conform unor surse numărul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variază între 10 şi 15 milioane de oameni. Stalin a fost nevoit să intervină pentru a redresa situaŃia, fiind obligat să recunoască unele greşeli comise în procesul colectivizării public într-un articol intitulat «AmeŃeala de pe urma succeselor ». Prin acest demers Stalin urmărea pe de o parte liniştirea spiritelor deoarece în unele regiuni ale Ńării au fost înregistrate valuri de nemulŃimiri care puteau evolua dar pe de altă parte era o acŃiune tipică de manipulare a maselor cărora li se inducea ideea unui conducător infailibil, preocupat de soarta lor. În U.R.S.S., în anii ‘30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparat represiv. “Represiunile” din rândul partidului, începute la sfârşitul anilor ‘20, au fost extinse la nivelul întregii Ńări, fiind vizaŃi toŃi cetăŃenii sovietici. Cei represaŃi erau deportaŃi în lagăre de reeducare prin munca, înfiinŃate pentru prima oară în 1919, destinate adversarilor politici ai bolşevicilor. În anii ‘30 a fost creat “Gulag”-ul- DirecŃia generală a lagărelor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv. Stalin a creat în partid şi în stat o atmosferă de incertitudine şi nesiguranŃă. La 1 decembrie 1934 a fost asasinat liderul organizaŃiei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Stalin s-a folosit de această crimă, de altfel, organizată chiar de el, după cum demonstrează documentele, pentru a declanşa un val de represiuni. După masacrele din 1934-1935 Stalin devenine stăpânul absolut asupra partidului. În anii următori Uniunea Sovietică a fost cuprinsă de ceea ce se va numi “marea teroare”, ce a afectat întreaga populaŃie şi a cărui dramatism a culminat cu procesele publice din anii 1937-1939. În 1937 a fost executat mareşalul Tuhacevski, împreună cu alŃi şapte generali, eroi ai războiului civil, învinuiŃi că au creat în armată o “conspiraŃie gigantică”. Conform unor estimări, în U.R.S.S. până în 1937 au fost represaŃi peste 17 milioane de oameni, dintre care peste 10 milioane au murit în lagăre. Până în 1939 au mai fost represaŃi alte 5-10 milioane, peste un million au fost împuşcaŃi, alte două milioane au murit în lagăre. Politica externă a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) în anii 1921-1939. În domeniul politicii externe guvernul sovietic urmărea ieşirea din izolarea politică şi economică. Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, FranŃei, Italiei, Japoniei prin care îşi exprimau dorinŃa de a colabora în domeniul economic. În aprilie 1922 Rusia sovietică a fost invitată să participe la ConferinŃa internaŃională de la Geneva, care, însă, s-a soldat cu eşec pentru ea, datorită pretenŃiilor expuse şi refuzului de a-si asuma obligaŃia de a achita datoriile guvernului Ńarist. Prima realizare în domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, la 16 aprilie 1922, la Rapallo, prin care ambele părŃi au renunŃat la pretenŃiile reciproce. În acest fel, sovieticii au ieşit din izolare iar germanii au încălcat prevederile Tratatului de la Versailles. În 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, FranŃa, Italia, Norvegia, Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, în 1925 de Japonia, Raporturile cu Germania au fost deosebit de strânse, guvernul sovietic contribuind la refacerea şi întărirea forŃelor armate germane. Deşi după 1933 ele s-au deteriorat, în august 1939 Stalin a răspuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul a fost semnat la 23 august 1939, fiind însoŃit de un Protocol adiŃional secret, prin care au împărŃit sferele de influenŃă în Europa Răsăriteană. În 1934 Uniunea Sovietică a fost admisă în Societatea NaŃiunilor, unde s-a impus activ prin diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectivă în Europa, promotor fiind Mixim Litvinov, ministrul al afacerilor străine. Uniunea Sovietică a semnat în 1935 tratate de ajutor mutual cu FranŃa şi Cehoslovacia. În 1938, cănd Cehoslovacia a fost sacrificată prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovietică nu şi-a respectat obligaŃiile asumate privind sprijinul militar în cazul unei agresiuni.

13

Politica externă sovietică a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urmărea stabilirea unor relaŃii diplomatice cu statele europene şi respectarea obligaŃiilor înscrise în tratate, pe de altă parte nu s-a dezis de tactica exportului de revoluŃie, organizând şi întreŃinând o amplă mişcare subversivă în aceste Ńări.

InternaŃionala Comunistă – stat major al revoluŃiei mondiale În organizarea mişcării subversive rolul primordial îl deŃinea InternaŃionala III-a Comunistă (Kominternul) ce trebuia să devină, în opinia organizatorilor, stat major al revoluŃiei mondiale. Creată la Moscova, la 2 martie 1919, din iniŃiativa lui Lenin, avea scopul de a organiza şi coordona grupurile şi partidele comuniste la nivel mondial, întreŃinerea lor prin mijloace financiare. Toate aceste formaŃiuni trebuiau să lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatului în întreaga lume. InternaŃionala Comunistă a acŃionat în paralel cu diplomaŃia sovietică dar pe alte căi: propagandă, organizarea acŃiunilor subversive, destabilizarea ordinii în Ńările europene, acte teroriste şi declanşarea insurecŃiilor etc. A fost desfiinŃată în 1943, drept dovadă a faptului că Uniunea Sovietică s-a dezis de aceste servicii şi va practica numai diplomaŃia oficială. Pe de altă parte era o tactică de a înşela fostul inamic, pentru ai câştiga încrederea şi sprijinul necesar pentru a duce până la sfârşit războiul.

4. łările Europei de Vest în perioada interbelică (1918-1939): Obiective - Prezentarea principalelor transformări ce s-au produs în Ńările Europei de Vest după primul

război mondial. - Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist în Italia şi a celui nazist în

Germania. - De a unrmări unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Britanie şi

FranŃa în ajunul celui de-al doilea război mondial. Odată cu încheirea războiului Ńările europene descoperă cu groază consecinŃele lui: pierderi

umane considerabile, oraşe ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceniu, o prăbuşire financiară care a transformat zona ce fusese cea mai bogată din lume. Europa a încetat să mai fie centrul de gravitaŃie al planetei. Războiul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp iar democraŃia liberală, aparent triumfătoare în 1918, va fi repusă în curând în discuŃie într-un şir de state. În continuare vom urmări principalele transformări înregistrate în evoluŃia Ńărilor Europei de Vest în perioada interbelică. Expunerea a fost realizată pe Ńări pentru a scoate în evidenŃă aceste modificări şi a contura o imagine cât mai completă a statelor occidentale în această perioadă.

Marea Britanie La terminarea războiului Marea Britanie era condusă de un guvern de coaliŃie. În decembrie

1918 s-au desfăşurat alegeri parlamentare, victoria obŃinând-o conservatorii şi liberalii. A fost creat un guvern din reprezentanŃii acestor două partide, prim-ministru fiind numit David Lloyd George. În structura politică internă a Imperiului Britanic a apărut un element nou -„teritorii sub mandat”. O altă problemă cu care se confruntă Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 ianuarie 1919,

27 de deputaŃi irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein („Noi înşine”) au constituit la Dublin un Parlament şi au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - „naŃiune suverană şi independentă”. Preşedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care însă, nu a fost recunoscut de către britanici. Englezii au încercat să înăbuşe prin forŃa armelor noua Republică dar nu au reuşit. În decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform căruia partea de

14

sud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu drepturi de dominion iar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numită Ulster a rămas în componenŃa Regatului Unit. În alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a obŃinut majoritatea voturilor.

Conform tradiŃiei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guvernul au fost laburiştii. La 23 ianuarie 1924 a fost alcătuit primul guvern laburist din istoria Marii Britanii, condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. În octombrie 1924 Parlamentul a acordat vot de neîncredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi alegeri parlamentare. Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guvern, condus de Stanley Baldwin, ce a guvernat Ńara până în iunie 1929. În perioada stabilizării economice (1926-1929) Ńările occidentale, luate în ansamblu, au ieşit din

criza de producŃie, financiară, comercială în care s-au pomenit după primul război mondial, economia britanică însă, nu a reuşit să-şi reia ritmul de dezvoltare de dinainte de război. Partidul Laburist în anii 1924-1929 s-a aflat în opoziŃie. Ei au adoptat un nou program electoral

care conŃinea teze redactate în manieră liberală. Astfel, în timpul alegerilor din mai 1929 ei au reuşit să obŃină cele mai multe voturi în comparaŃie cu liberalii şi conservatorii şi au constituit guvernul în frunte cu R.MacDonald. Guvernarea laburistă a coincis cu declanşarea crizei economice mondiale, fapt ce a schimbat

programul propus electoratului. În anul 1931 a fost creată o Comisie regală menită să elaboreze recomandări pentru a scoate Ńara din criză. Ele prevedeau reducerea cheltuielilor sociale ale guvernului şi au fost acceptate de MacDonald şi unii membri ai guvernului dar alŃii s-au opus. Această situaŃie a provocat o criză în Partidul Laburist. Unii miniştrii laburişti şi-au dat demisia iar în locul lor MacDonald a chemat reprezentanŃi ai conservatorilor şi liberalilor, constituind un guvern numit „naŃional” care a condus Ńara până în 1935. Guvernul „naŃional” a contribuit la scoaterea Marii Britanii din criza economică, promovând o politică protecŃionistă. La 14 noiembrie 1935 în Marea Britanie s-au desfăşurat alegeri parlamentare. Partidul

Conservator a ieşit învingător: el a obŃinut 387 de locuri în Parlament, iar laburiştii -154. Noul guvern conservator a fost alcătuit de S.Baldwin, înlocuit la 28 mai 1937 de Arthur Neville Chamberlain.

Politica externă a Marii Britanii în perioada interbelică În domeniul politicii externe după primul război mondial Marea Britanie s-a confruntat cu mai

multe probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. În 1921 în cadrul ConferinŃei Imperiale au fost ascultate opiniile reprezentanŃilor dominioanelor referitoare la modificarea statutului acestora. O nouă ConferinŃă, care are loc în 1926, a pus bazele transformărilor structurii constituŃional-juridice a Imperiului, începând de la suprimarea termenului propriu-zis şi înlocuirea lui cu cel de Commonwelth. Guvernul britanic a promovat în anii ’30 o politică duplicitară faŃă de agresori. Astfel, deşi în

cadrul SocietăŃii NaŃiunilor agresiunea italiană asupra Etiopiei a fost acuzată, blocada economică nu prevedea un embargou asupra unor mărfuri de natură strategică: petrol, cărbune, minereu de fier etc. Marea Britanie a promovat o politică de neamestec în războiul civil din Spania, în condiŃiile când Hitler şi Mussolini l-au susŃinit masiv pe generalul F. Franco. La începutul anului 1937 Marea Britanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele părŃi s-au obligat să-şi respecte interesele în Marea Mediterană. Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrată în mod convingător în septembtrie 1938 la München, când Cehoslovacia a fost lăsată la discreŃia Germaniei naziste. În ajunul celui de-al doilea război mondial relaŃiile cu Germania s-au înrăutăŃit. Marea Britanie a semnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, România, Grecia, Turcia care, însă, au fost respectate doar parŃial. FranŃa

15

FranŃa a ieşit învingătoarea din primul război mondial dar a simŃit din plin ororile conflagraŃiei. FranŃa a devenit dependentă financiar de Marea Britanie şi SUA. Restituirea Alasaciei şi Lorenei a mărit considerabil potenŃialul industrial al FranŃei. FranŃa era condusă de o uniune de partide, numită Blocul NaŃional. În 1919, au avut loc alegeri parlamentare în care Blocul NaŃional a ieşit învingător. În 1921 FranŃa a fost cuprinsă de o profundă criză economică. Guvernul a căutat ieşirea din

situaŃia creată prin acŃiuni externe, contestate atât în interior cât şi de cercurile conducătoare ale Marii Britanii şi S.U.A. În anii stabilizării economice (1926-1929) în FranŃa s-a dezvoltat rapid unele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de maşini, industria chimică. În 1924, socialiştii şi radicalii au constituit un nou bloc electoral numit „Blocul celor de stânga”.

Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost câştigate de acest Bloc, care a format guvernul, condus de Edouard Herriot. În iulie 1926, partidele au format guvernul numit al UnităŃii NaŃionale, în frunte cu Raymond

Poincare. Guvernul a reuşit să stabilizeze francul pe contul majorării impozitelor directe şi indirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovată de guvernul Poincare a dus la înviorarea economiei, la creşterea rezervelor de aur ale Ńării, au fost acordate credite unui şir de state - Italia, Polonia, Cehoslovacia etc. FranŃa a fost afectată ceva mai târziu de criza economică decât alte state: scăderea producŃiei

industriale a fost resimŃită abia la sfârşitul anului 1930. Această întârziere se datora faptului că ea primise teritorii industrializate, beneficia de reparaŃii din partea Germaniei. Criza economică ce afectase FranŃa nu a fost atât de profundă ca cea din S.U.A. şi Germania dar a fost mai îndelungată, fiind înregistrate două căderi economice: în 1932 şi în 1935. Criza economică a dus la slăbirea poziŃiilor internaŃionale ale Parisului. ViaŃa politică în perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimbări de guvern: din

noiembrie 1929 până în mai 1932 FranŃa a fost guvernată de 6 cabinete de miniştri. În mai 1932 s-au desfăşurat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor şi socialiştilor care au constituit din nou „Blocul celor de stânga”, iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Guvernul a depus un efort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confruntat cu numeroase probleme ce au dus la demiterea lui în decembrie 1932. În anul 1933 s-au succedat încă 7 cabinete de miniştri. În situaŃia instabilităŃii politice în Ńară s-au activizat forŃele de extremă dreaptă. În februarie

1934 ei au încercat să pună mâina pe putere, organizând o lovitură de stat ce s-a scondat cu o nereuşită. În aceste condiŃii liderii comunişti şi-au revizuit şi ei tactica şi s-au apropiat de socialişti şi radicali. Astfel, în FranŃa a apărut ideea Frontului Popular. Alegerile parlamentare din mai 1936 au fost dominate de candidaŃii Frontului Popular, cu 57 %, obŃinând şi dreptul de a forma Guvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat funcŃia de prim-ministru. Guvernul era alcătuit din socialişti şi radicali. DivergenŃele apărute în cadrul Frontului Popular au dus la căderea guvernului. Preşedintele FranŃei, A.Lebrun, i-a încredinŃat radicalului, Camille Chautemps, misiunea de a crea un nou guvern, ce va conduce FranŃa timp de nouă luni de zile. În aprilie 1938, a fost constituit un nou guvern în frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronunŃat împotriva programului Frontului Popular.

Politica externă a FranŃei în perioada interbelică Politica externă s-a caracterizat prin promovarea unor tendinŃe hegmoniste. În 1920-1921 a

sprijinit ideea creării Micii ÎnŃelegeri, a semnat un tratat de asistenŃă mutuală cu Polonia. Încercarea FranŃei de a pune sub control, pe cale militară zona Rhurului a eşuat datorită atitudinei SUA şi Marii Britanii, fiind obligată să accepte Planul Dawes de acordare a creditelor Germaniei. În problema coloniilor a promovat o politică de neutralizare a mişcărilor de eliberare naŃională. A promovat o politică de conciliere faŃă de statele agresoare, tolerând cotropirea Austriei şi dezmembrarea Cehoslovaciei în 1938.

16

Italia La sfârşitul primului război mondial Italia se afla în grupul Ńărilor învingătoare. În anul 1920 se

confruntă cu o acută criză economică: a scăzut volumul producŃiei industriale, a crescut numărul şomerilor, a sporit inflaŃia. ViaŃa politică era dominată de Partidul Liberal, care deŃinea majoritatea locurilor în parlament şi

forma guverne. În ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat la iniŃiativa Vaticanului şi urmărea scopul de a contracara influenŃa forŃelor de stânga. In primăvara anului 1919 foştii veterani ai primului război mondial au creat primele bande de

fascişti. Unul dintre ideologii mişcării era poetul Gabiel d’Annunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat în fruntea detaşamentelor “Fasci di combatimento”, care atacau cu violenŃă organizaŃiile muncitoreşti, devastau sediile Partidului Socialist. La prima întrunire a fasciştilor, ce a avut în martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propagarea naŃionalismului. În 1920, Italia a fost cuprinsă de mari greve naŃionale. Guvernul Italian în frunte cu Giovanni

Giolitti a reuşit să canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindicatele. Odată cu activizarea forŃelor de stânga s-au înviorat şi cele de extremă dreaptă. La 28 octombrie 1922, Mussolini a organizat un marş spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea îl însărcinează pe Mussolini să formeze guvernul. IniŃial, a fost un guvern de coaliŃie, dar treptat s-a impus caracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electorală pentru a învinge la viitoarele alegeri :partidul care obŃinea mai mult de ½ din voturi primea 2/3 din mandate în parlament. La alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, în bloc cu alte forŃe de dreapta, a câştigat mai mult de jumătate din voturile alegătorilor. Începând din 1925, facsiştii au trecut la ofensivă. Mussolini, printr-o lege specială, a obŃinut împuterniciri suplimentare. Partidele politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permisă doar activitatea sindicatelor fasciste. Astfel, în Italia s-a instaurat dictatura fascistă.

Fascizmul a fost o reacŃie la mişcarea de extremă stânga, dar şi o reacŃie la ideile liberale. În centrul sistemului a fost plasat conducătorul partidului, numit “Il Duce”, considerat de propaganda oficială drept infailibil. Legea electorală, adoptată în 1928, prevedea ca alegerile parlamentare să se desfăşoare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului NaŃional Fascist. Fasciştii au promovat o politică de creare a unei economii naŃionale închise, numită autarhie, ce va putea asigura independenŃa economică a Ńării. Economia Italiei a suferit deosebit de mult în anii crizei economice mondiale: guvernul a

promovat corporatismul - sindicatele patronatului împreună cu sindicatele salariaŃilor din economie alcătuiau corporaŃii. În 1934 au fost decretate prin lege 22 de corporaŃii care cuprindeau diferite ramuri ale industriei. CorporaŃiile erau prezentate drept un model de depăşire a disensiunilor dintre salariaŃi şi patroni ce s-au unit în vederea servirii “intereselor generale ale naŃiunii”. Acordurile de la Lateran. Papa de la Roma se afla într-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentanŃii statului italian.

B.Mussolini era interesat în obŃinerea unui sprijin permanent, acordat de Vatican regimului fascist. În 1929, la Palatul Lateran au fost semnate câteva acorduri prin care s-a consfinŃit “împăcarea”. Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfântul Scaun, la rândul său, a recunoscut Italia în frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturile Vaticanului în statul italian: căsătoria religioasă, predarea religiei în şcoală, neamestecul statului şi a partidului fascist în afacerile interne ale organizaŃiei “AcŃiunea catolică”, menită să propage principiile catolicismului.

17

Politica externă a Italiei în perioada interbelică În anii ‘30 politica externă italiană a suferit unele modificări, fiind dominată de tendinŃe

expansioniste. La 3 octombrie 1935, fără a declara război, Italia a început operaŃiunile militare împotriva Etiopiei. Societatea NaŃiunilor a declarat Italia stat agresor şi a instituit un embargou economic şi financiar. În mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia a încetat să existe ca stat independent, împreună cu Eriteria şi Somalia, formând “Africa de Est Italiană”. Regele Italiei a fost investit cu titlul de împărat. Războiul etiopian a dus la o apropiere între Roma şi Berlin. În octombrie 1936 au semnat un

acord politic, numit de Mussolini axă, prin care au stabilit formele de comportament în cadrul relaŃiilor internaŃionale; au împărŃit sferele de influenŃă în Balcani. În noiembrie 1937, Roma a aderat la Pactul Anticomintern, iar o lună mai târziu a părăsit Societatea NaŃiunilor. În anii războiului civil din Spania Mussolini l-a susŃinut activ pe F. Franco. Mussolini nu s-a opus Anschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de poziŃia adoptată în anul 1934. Italia a susŃinut deschis pretenŃiile Germaniei faŃă de regiunea Sudetă din Cehoslovacia şi a participat la Acordul de la München. În aprilie 1939, forŃele armate italiene au atacat Albania, care a fost ocupată şi anexată la Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat “Pactul de oŃel” dintre Germania şi Italia, conform căruia dacă una dintre părŃi va intra în război urma să fie susŃinută imediat de cealaltă.

Germania în perioada interbelică. La sfârşitul primului război mondial Germania, prin semnarea armistiŃiului cu delegaŃii Puterilor

Antantei, a recunoscut înfrângerea sa. Sub presiunea valului revoluŃionar, declanşat de răscoala marinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat şi a fugit în Olanda. Social-democraŃii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern - Consiliul ÎmputerniciŃilor Poporului, în frunte cu Fredrich Ebert şi Hugo Haase. Noul guvern a proclamat Reich-ul german Republică liberă. La sfărşitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist german, nucleul fiind

alcătuit de grupul “Spartacus”- social-democraŃii de stânga în frunte cu Karl Liebknecht şi Roza Luxemburg, care s-a situat pe poziŃii sectariste - au boicotat alegerile în Adunarea Constituantă, au refuzat să colaboreze cu sindicatele. În vederea consolidării poziŃiilor sale, Consiliul ÎmputerniciŃilor Poporului a trecut la acŃiuni

ferme. Au fost arestaŃi şi omorâŃi liderii mişcării comuniste Karl Liebknecht şi Roza Luxemburg, iar comuniştii au trecut în ilegalitate. În aprilie 1919, o altă tentativă de a declanşa o revoluŃie se produce în Bavaria. În ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea NaŃională. La şedinŃa din 11 februarie 1919,

F.Ebert a fost ales în funcŃia de preşedinte al Germaniei iar conducerea guvernului a fost încredinŃată lui Philipp Scheidemann. În oraşul Weimar, ulterior în capitală, Adunarea naŃională a Germaniei a adoptat ConstituŃia,

document cunoscut drept “ConstituŃia de la Weimar”, iar suprastructura politică instituită - regimul de la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvernământ, bazat pe noua ConstituŃie. Conform ConstituŃiei Germania era o republică parlamentară. Parlamentul - Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. ConstituŃia consfinŃea drepturile şi libertăŃile democratice ale cetăŃenilor. În Germania s-au constituit sute de societăŃi militare şi civile, organizaŃii, partide ce exprimau

opinii extremiste, revanşarde. În 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc NaŃional-Socialist German, în fruntea căruia ceva mai târziu se va situa Adolf Hitler. Naziştii propovăduiau teoria pseudo-ştiinŃifică a inegalităŃii raselor umane şi a superiorităŃii rasei ariene, rolul deosebit al germanilor în Europa şi în lume. În viziunea lor, Germania trebuia să lupte pentru a-şi ocupa un loc sub soare, să reunească toŃi germanii într-un singur stat, bazat pe principii rasiale. Statul urma să fie

18

condus de Fuhrer iar în plan extern, germanii trebuiau să se răzbune pe FranŃa apoi să-şi lărgească spaŃiul vital din contul Europei de Est şi Sud-Est. Din 1921, Germania a început să plătească reparaŃiile de război. La sfărşitul anului 1922, a cerut

să i se ofere un moratoriu în privinŃa achitării reparaŃiilor. AcŃiunile francezilor şi belgienilor în bazinul Rhur şi regiunea Rinului au agravat situaŃia economică şi financiară. În noiembrie 1923, la Munchen, Adolf Hitler şi generalul Ludendorff au încercat să realizeze o lovitură de stat. Ei intenŃionau să organizeze în marş spre Berlin, dar forŃele de ordine au respins această tentatvă. “Puciul de bere” a eşuat. Stabilizarea economică s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. şi alte state

occidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de credite, împrumuturi, investiŃii de capital, în scopul restabilirii potenŃialului industrial al Germaniei, precum şi eşalonarea plăŃii reparaŃiilor. La renaşterea potenŃialului economic al Germaniei şi-a adus contribuŃia şi U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul de colaborare economică sovieto-german ce a marcat ieşirea din izolare a celor două Ńări. Criza economică mondială a avut urmări deosebit de grave asupra economiei germane, care

depindea de investiŃiile străine. Guvernul cancelarului H.Muller şi-a dat demisia, şef fiind numit Heinrich Bruning, care a propus un program de ieşire din criză pe contul angajaŃilor salariaŃi. În martie 1932, au loc alegeri prezidenŃiale unde este ales pentru un al doilea mandat

feldmareşalul von Hindenburg. În toamna aceluiaşi an au loc alegeri pentru Reichstag. Cele mai multe voturi au fost obŃinute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru social-democraŃi au votat 7,2 mln., iar pentru comunişti - 5,9 mln. Comuniştii nu au dorit să se coalizeze cu social-democraŃii, fapt ce a permis ascensiunea naziştilor.

După anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar în unul prezidenŃial, preşedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentară. În cele din urmă aceasta a netezit calea pentru ascensiunea naŃional-socialismului, numirea liderului partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 şi suspendarea constituŃiei de la Weimar. Astfel, pe cale legală, la putere în Germania au venit forŃele dictatoriale de extremă dreapta.

Ajunşi la putere fără prea mare efort, naziştii au luat măsuri pentru a-şi consolida poziŃiile. În februarie 1933, a fost incendiată clădirea Reichstag-ului, fiind învinuiŃi comuniştii, pentru a-i înlătura de la putere. A urmat interzicerea activităŃii Partidului Comunist, Partidului Social-Democrat, a fost suspendată activitatea sindicatelor. Au fost curăŃate şi rândurile Partidului Muncitoresc NaŃional-Socialist, fiind înlăturaŃi cei care

nu împărtăşeau politica promovată de A.Hitler. La 1 august 1934, după moartea preşedintelui von Hindenburg, funcŃia de cancelar şi preşedinte au fost unificate; prin decretul din 2 august 1934, Hitler şi-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer şi cancelar al Reichului. Venirea naziştilor la putere a coincis cu depăşirea momentului culminant al crizei economice.

Economia a fost trecut pe picior de război. În anii 1933-1939 cheltuielile militare au sporit de 10 ori. În 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o încălcare a prevederilor Tratatului de la Versailles.

Politica externă a Germaniei naziste În domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O atenŃie

deosebită se acorda ciceririi “spaŃiului vital” în Est. În 1935 a fost prin plebiscit alipită regiunea Saar, iar în 1936 au ocupat zona demilitarizată Rehnană. Tot atunci a fost semnat Pactul Anticomintern cu Japonia la care a aderat în 1937 şi Italia. Germania s-a implicat activ în războiul civil din Spania (1936-1939) de partea lui Franco. În

martie 1938 a fost anexată Austria în urma Anschluss-ului. În urma acordului de la München, din

19

septembrie 1938, dintre FranŃa, Marea Britanie, Italia şi Germania, Cehoslovacia a fost dezmembrată şi a încetat să existe ca stat. Ultima achiziŃie a Germaniei înainte de declanşarea războiului a fost oraşul-port Memel (Klaipeda) care a aparŃinut Lituaniei. Următoarea victimă ale intenŃiilor agresive ale naziştilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului propus Germania a încheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul Ribbentrop- Molotov, semnat la 23 august 1939.

Concluzii łările Europei de Vest au cunoscut transformări radicale în perioada interbelică. În FranŃa şi

Marea Britanie forŃele politice pentru a depăşi situaŃiile de criză au apelat tot mai des la guverne de coaliŃie, alcătuite din repezentanŃii mai multor partide, fapt ce a permis blocarea accesului forŃelor extremiste la guvernare, astfel tradiŃiile democratice fiind salvate, chiar dacă au existat şi momente dificile. În alte Ńări precum Italia, Germania, Spania urmărim ascensiunea forŃelor extremiste de dreapta care reuşesc să cucerească puterea şi să impună regimuri dictatoriale: regimul fascist în Italia, naziştii în Germania şi regimul lui Franco în Spania. Toate aceste regimuri au apărut în urma unor profunde crize politice şi incapacităŃii guvernelor de a le soluŃiona. Politica de conciliere promovată de state precum FranŃa şi Marea Britanie sau cea de neintervenŃie a SUA a permis pe de o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de altă parte la transformarea acestora în focare de război care ameninŃa securitatea europeană. 5. łările Europei Centrale şi de Sud-Est în anii 1918-1939.

Obiective: - De a prezenta principalele transformări produse în spaŃiul Europei Centrale şi de Sud-Est în perioada interbelică

- Elucidarea cauzelor instabilităŃii politice şi formelor de guvernare în statele noi formate, precum şi în cele care şi-au reunit teritoriile după război.

- De a evoca unele trăsăturile specifice pentru fiecare stat şi de a stabili ce impact au avut ele asupra evoluŃiei interbelice şi asupra relaŃiilor internaŃionale.

În urma dispariŃiei celor patru mari imperii pe harta politică a Europei Centrale şi de Sud-Est au apărut noi state care au fost create în urma aplicării principiului naŃionalităŃilor iar altele au reuşit să-şi reîntregească teritoriile sale. În perioada următoare noile state se vor implica activ în crearea unor sisteme politice democratice, după modelul francez. Antrenându-se în această misiune dificilă aceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafaŃă şi unele trăsături care reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permiŃând altor forŃe să obŃină controlul şi instaurarea unor regimuri dictatoriale. În continuare vom evoca unele dintre aceste transformări ce s-au produs în această zonă a Europei care şi-au lăsat amprenta asupra evoluŃiei ulterioare a acestor state. Prezentarea a fost structurată pe Ńări, în ordine alfabetică.

Albania Albania era stat independent din 1912, iar după primul război mondial continuă să fie ocupată de

Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul NaŃional de la Lushvija a adoptat textul unei noi ConstituŃii, ce prevedea menŃinerea monarhiei, dar cu condiŃia înlăturării prinŃului Weid şi constituirea unei RegenŃe. În august 1920, italienii au fost obligaŃi să-şi retragă trupele de pe teritoriul Albaniei, cu excepŃia insulei Sazan. ConferinŃa reprezentanŃilor Marii Britanii, FranŃei, Italiei şi Japoniei de la Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independenŃa statului albanez şi a fixat graniŃele lui (au rămas cele din 1913).

20

Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat în Ńară un regim dictatorial. În urma unei insurecŃii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urmărea răsturnarea dictaturii, Zogu a fugit în Regatul sârbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan S. Noli. Spijinit de anumite cercuri din Ńară, Ahmed Zogu s-a întors la Tirana la 21 ianuarie 1925 şi a proclamat Albania republică, fiind ales în calitate de preşedinte. În noua sa calitate el s-a orientat spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la creşterea influenŃei economice şi politice a acestei Ńări în Albania. Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o deŃine. El a convocat

la 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituantă în cadrul căreia s-a adoptat decizia ca Albania să devină monarhie, dar în calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel de Zogu I, iar tronul trebuia să fie un drept ereditar al familiei Zogu. La 1 decembrie 1928 a fost adopatată o nouă ConstituŃie conform căreia Albania devenea o

Monarhie democratică, parlamentară şi ereditară, cu un Parlament unicameral. Zogu I a condus Albania până în 1939, menŃinând un regim dictatorial ce apăra interesele unei elite nu prea numeroasă.

Bulgaria. Bulgaria după primul război mondial făcea parte din răndul Ńărilor învinse. łarul Ferdinad a fost

obligat să abdice în favoarea fiului său Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918. Bulgaria era o monarhie constituŃională, în care puterea legislativă revenea Adunării NaŃionale,

puterea executivă - Ńarului şi Consiliului de Miniştri iar puterea judecătorească – tribunalelor. ConstituŃia adoptată în 1879, a fost completată cu unele amendamente în 1893, 1911 şi 1920 şi a funcŃionat în Bulgaria până în 1934. În august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea naŃională, câştigate de Uniunea Populară

Agrariană Bulgară (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost încerdinŃată lui Alexandăr Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului agrarian a avut într-o mare măsură, consecinŃe nefavorabile, atât asupra economiei cât şi asupra partidului. Politica externă a lui Alexandăr Stamboliiski era orientată spre menŃinerea de bune relaŃii cu Marea Britanie, SUA, FranŃa şi Italia. O idee originală a guvernului a fost crearea unor trupe de muncă, o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita menŃinerea unei armate regulate în Bulgaria. La 9 iunie 1923, AlianŃa Militară, formată în 1919 din ofiŃeri, organizează o lovitură de stat.

Guvernul Stamboliiski este înlăturat iar premierul omorât. Este format un nou guvern din reprezentanŃi ai ÎnŃelegerii Populare, în frunte cu profesorul Alexandăr łankov. Principala sarcină a noii puteri era normalizarea vieŃii politice şi economice a Ńării. Puterea se bucura de un larg sprijin social, ce a contribuit la crearea ÎnŃelegerii Democratice, formaŃiune în care s-au contopit unele partide tradiŃionale – ÎnŃelegerea Populară şi AlianŃa Militară. Scimbarea forŃată a puterii de la 9 iunie 1923 şi răscoala ce a urmat şi-a pus amprenta asupra vieŃii sociale din Bulgaria. În 1924 a fost adoptată o lege privind protecŃia statului, ce a rămas în vigoare până la 9 septembrie 1944, care limita libertăŃile civice. După guvernarea lui łankov, urmează un al doilea cabinet al partidului ÎnŃelegerea

Democratică (1926-1931), condus de Andrei Liapcev şi alte două guverne ale Blocului Popular (1931-1934) în frunte cu Alexandăr Malinov şi Nikola Muşanov, asigurând o linişte relativă în Ńară. În domeniul politicii externe diplomaŃia bulgară urmărea revizuirea Tratatului de la Neuilly- sur- Seine. Criza economică mondială de la sfârşitul anilor ’20 a lăsat urme adânci în viaŃa economică şi

politică a Bulgariei. Depresiunea economică a polarizat societatea bulgară. Se manifestă Mişcarea Social-Populară, de extremă dreaptă, a profesorului Alexandăr łankov şi cercul politic “Zveno” (Veriga). AdepŃii schimbărilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvernări autoritare. Începutul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizată de AlianŃa Militară şi “Zveno”.

21

Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politică de apropiere de FranŃa şi Marea Britanie. Teama de a-şi pierde coroana intensifică activitatea politică a lui Boris al III-lea. Căpătând o

experienŃă considerabilă ca monarh şi dorind să guverneze, el reuşeşte să-i îndepărteze pe miltari de la putere, după un an şi jumătate. Regele începe să desemneze guverne şi să instaureze un regim personal în Ńară. Puterea autoritară, militară evoluează, transformându-se într-o formă de monarhie autoritară. Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, în noiembrie 1935, guvernează Bulgaria până la începutul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guvernelor anterioare – suspendarea ConstituŃiei, dizolvarea Adunării NaŃionale, interzicerea activităŃii partidelor politice, care mai sunt reprezentate doar de liderii lor şi de cei mai cunoscuŃi membri, lichidarea activităŃii sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentar-constituŃional din Ńară - n-au fost abrogate. Bulgaria începe să întreŃină intense relaŃii economice cu al Treilea Reich. În ajunul celui de al

Doilea Război Mondial, Bulgaria se orientează spre Germania, având un interes comun - revizuirea statu-quo-ului şi a tratatelor din 1919, considerând că au fost dezavantajate şi urmăreau modificarea graniŃelor.

Cehoslovacia Cehii şi slovacii se înscriu în rândul popoarelor care în timpul primul război mondial au

luptat pentru eliberare naŃională şi crearea unui stat independent. În viziunea unor autori “Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului război mondial”. Consiliul NaŃional Cehoslovac, înfiinŃat la Paris în anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Beneş şi Milan Stefanik, pleda pentru independenŃă faŃă de Imperiul Habsburgic. În iulie 1918, pe fondul tulburărilor sociale tot mai pronunŃate, grupările politice cehe de la Praga s-au reunit, formând un Consiliu NaŃional intern, sub conducerea lui Kramar. În octombrie 1918, Consiliul NaŃional s-a proclamat guvern provizoriu al Republicii

Cenoslovace, în numele căreia Comitetul NaŃional Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. În condiŃiile destrămării Imperiului Austro-Ungar, la finele primului război mondial, la 28 octombrie 1918, este proclamată la Praga Republica Cehă Independentă, care se uneşte la 30 octombrie 1918 cu Slovacia. Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii

noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ naŃional, care s-a declarat drept Adunare Constituantă. Thomas Masaryk a fost ales preşedinte iar Krămar - prim-ministru, a fost elaborată o ConstituŃie provizorie. Viteza şi eficienŃa cu care se mişcau cehii încă din această perioadă se datora în mare măsură experienŃii şi subtilităŃii lor politice pe plan intern, ca şi abilităŃii diplomatice în relaŃiile cu aliaŃii în exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi şi slovaci, într-o singură unitate. Cu excepŃia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabilă. Criza economică

mondiala a afectat şi economia Cehoslovaciei, fiind înregistraŃi peste un milion de şomeri. În anii crizei s-au activizat elementele extremei drepte, în deosebi în regiunea munŃilor SudeŃi, care susŃineau unirea SudeŃilor cu Germania.

Politica externă a Cehoslovaciei în perioada interbelică era orientată spre alianŃe cu statele vecine, FranŃa şi Marea Britanie. Împreună cu România şi Iugoslavia Cehoslovacia crează în 1921 Mica ÎnŃelegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, FranŃa şi Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexează regiunea Sudetă. La 1 octombrie 1938, Polonia ocupă regiunea Teschin, iar în urma „primului arbitraj de la Viena” (2 noiembrie 1938), Ungaria anexează Slovacia meridională şi Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia îşi proclamă la 14 martie 1939 independenŃa, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexează întreaga Ucraină Subcarpatică, iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupată de trupele germane, (Protectoratul Boemiei şi Moraviei). În 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac în exil.

22

Grecia în perioada interbelică.

Grecia, la sfârşitul războiului, făcea parte din tabăra Antantei. În perioada 1919-1922 este antrenată într-un război cu Turcia, care se încheie cu un eşec dramatic pentru greci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoiŃi să se refugieze din Asia Mică.

Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constituŃională la republică, apoi iarăşi monarhie, care în cele din urmă se transformă în regim autoritar. Până în anul 1924, Grecia era o monarhie constituŃională. La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit să abdice, Grecia proclamându-se republică, la 25 mai 1924. Urmează o perioadă de instabilitate politică, instaurarea unor guverne de coaliŃie, este promulgată o nouă ConstituŃie la 2 iulie 1927.

În octombrie 1935, regimul republican a fost înlăturat în urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumându-şi şi titlul de regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % din populaŃie s-a pronunŃat pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele Georgios al II-lea şi-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o nouă lovitură de stat, generalul monarhist Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se menŃine până în 1941. A fost introdusă starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiinŃate partidele politice, suspendate unele articole din ConstituŃie, introdus un control strict asupra cetăŃenilor.

În domeniul politicii externe a fost adepta securităŃii colective şi regionale; ea urmărea menŃinerea integrităŃii teritoriale, fiind ameninŃată de politica revizionistă a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. În anul 1934 a fost printre statele care au înfiinŃat ÎnŃelegerea Balcanică. La începutul celui de-al doilea război mondial şi-a declarat neutralitatea, dar a fost atactată de trupele italiene, la 28 octombrie 1940, pe care a reuşit să le respingă, fiind însă obligată să capituleze în faŃa trupelor germane la 23 aprilie 1941.

Iugoslavia. Popoarele slave din Balcani, în anii primului război mondial, şi-au intensificat lupta pentru

independenŃă. La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, în frunte cu A.Trumbić, care pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar şi unirea lor cu Serbia şi Muntenegru. În iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnată o declaraŃie de către A. Trumbić şi premierul sârb, Nicolas Pašić, prin care se recunoştea unitatea naŃională a sârbilor, croaŃilor şi slovenilor. La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Sârbilor, CroaŃilor şi Slovenilor, în frunte cu

reprezentantul dinastiei sârbe Karagheorghevici, prinŃul Alexandru I. Regatul cuprindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, CroaŃia, DalmaŃia, Vojvodina şi Bosnia-HerŃegovina. Nivelul de dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a răsfrânt negativ asupra situaŃiei interne a Ńării. În viaŃa politică a Ńării rolul principal până în ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical - promotor al naŃionalismului sârb. Au existat forŃe care au criticat caracterul centralzat al regimului şi dominaŃia politică a sârbilor în timpul domniei lui Alexandru I. În calitate de lider s-a afirmat Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus mişcarea teroristă a ustaşilor după ce s-a refugiat în Italia în 1929. La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anulează ConstituŃia, dizolvă parlamentul (Scupştina

Populară), interzice activitatea partidelor şi organizaŃiilor politice. El concentrează în mâinile sale puterea legislativă şi executivă iar guvernul condus de Petor Zivkovići era subordonat direct regelui. În septembrie 1931, a fost promulgată o nouă ConstituŃie ce prevedea instituirea unui parlament bicameral. La fel ca şi alte state din zonă, Iugoslavia a fost afectată puternic de criza economică mondială, fiind o Ńară cu o economie preponderent agrară.

În perioada interbelică politica externă a Iugoslaviei era axată pe menŃinerea statu-quo-ului teritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectivă. łara era adepta politicii securităŃii regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica ÎnŃelegere în 1921, alături de

23

România şi Cehoslovacia. În 1934 participă la crearea ÎnŃelegerii Balcanice, alături de Turcia, Grecia şi România. În octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugoslaviei, Alexandru I, împreună cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai mişcării teroriste a ustaşilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Consiliu de RegenŃă în frunte cu prinŃul Paul. Intervin unele schimbări şi în domeniul politicii externe, noul guvern condus de Milan

Stojadinović (1935-1939) orientându-se spre colaborare cu Germania şi Italia. În 1937 a fost semnat la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la slăbirea ÎnŃelegerii Balcanice.

Polonia în perioada interbelică.

Statul polonez dispăruse ca entitate organizatorică din 1795. Polonezii erau divizaŃi în cadrul Imperiului austro-ungar, rus şi cel german. În secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, propaganda poloneză pentru emancipare naŃională era deosebit de activă. De altfel, punctul 13 dintre Cele 14 din DeclaraŃia preşedintelui american stipula necesitatea înfiinŃării unui stat polonez cu ieşire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-şi crea un stat naŃional independent. Primii au reuşit să se elibereze polonezii din componenŃa fostului Imperiu rus, după dispariŃia lui. La 15 octombrie 1918, deputaŃii polonezi din Parlamentul de la Viena au declarat că polonezii încetează să se mai considere cetăŃeni ai Imperiului habsburgic.

La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fost proclamată Republica Polonă independentă, în frunte cu generalui Jósef Pilsudski. La 20 februarie 1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, aşa-numita Mica ConstituŃie. La 17 martie 1921 a fost votată noua ConstituŃie a Poloniei, care garanta noua formă de stat - republica prezidenŃială, preşedintele fiind ales pe un termen de şapte ani. Puterea legislativă aparŃinea Seimului şi Senatului, cea executivă preşedintelui şi miniştrilor. ConstituŃia oferea largi drepturi şi libertăŃi democratice cetăŃenilor Ńării.

Primul preşedinte al Ńării, Jósef Pilsudski, în 1922 s-a retras de la putere ca să revină în mai 1926, înstaurând un regim autoritar, pe care îl menŃine până în 1935, când a încetat din viaŃă. Noul regim politic, intitulat Sanacja, urmărea scopul de “redresare” a Ńării (asanare morală). După preluarea puterii, Pilsudski a afirmat că nu doreşte introducerea în Polonia a unei dictaturi. El intenŃiona să Ńină armata departe de mâinile politicienilor, să stabilizeze economia, să pună capăt nedreptăŃilor sociale, să-i unească pe toŃi cetăŃenii polonezi sub semnul respectului faŃă de stat şi să facă din Polonia o mare putere europeană. La 2 august 1926, a fost aprobată o nouă ConstituŃie, ce consacra regimul autoritar, preşedintele fiind investit cu drepturi sporite.

Politica externă a Poloniei, în perioada interbelică, era orientată spre alianŃa cu FranŃa ; între cele două Ńări au fost semnate două acorduri militare în 1921 şi 1925. La 3 martie 1921, a semnat un Tratat cu România, dar a refuzat să facă parte din Mica ÎnŃelegere. Polonia s-a apropiat de Ńările nordice, statele baltice, urmărind crearea unor alianŃe regionale în care să joace un rol predominant dar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu şi-a atins scopul propus. Pilsudski a participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, alături de Jósef Beck, ministrul de externe. FaŃă de Germania şi U.R.S.S., cei “doi duşmani “ ai Poloniei, Pilsudski era adeptul unor relaŃii bune, dar nu alianŃe cu ele. Doctrina nu excludea, însă, pacte de neagresiune, primul fiind încheiat cu U.R.S.S. în 1932, iar cu Germania după venirea lui Hitler la putere, în ianuarie 1934. Pactul cu Hitler a avut consecinŃe pozitive pe termen scurt, permiŃând rezolvarea câtorva dintre disensiunile existente între cele două state, reducerea temporară a presiunilor germane asupra Danzigului şi coridorului polonez. Dezavantajele aveau să se vadă ceva mai târziu.

În noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind sprijinită de Germania şi Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia să se reorienteze iarăşi

24

spre FranŃa şi Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacată de Germania nazistă, iar la 17 septembrie de către U.R.S.S., teritoriul ei fiind împărŃit pentru a patra oară între cele douâ state.

Ungaria

După înfrângerea şi destrămarea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, este proclamată Republica Ungară. Puterea politică a fost preluată de un Consiliul NaŃional, alcătuit din liberali şi conservatori, în frunte cu Mihály Károly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-a proclamat libertatea adunărilor, au fost luate unele măsuri de împroprietărire a Ńăranilor. La începutul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criză politică. Social-

democraŃii au apelat la ajutorul comuniştilor unguri, partid creat în noiembrie 1918, în frunte cu Béla Kun, pentru a forma un guvern de coaliŃie. La 21 martie 1919, a fost proclamată Republica Ungară a Sfaturilor, în frunte cu Sándor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numit ministru de externe. Treptat, comuniştii şi-au extins autoritatea şi au proclamat Republica Sovietică Ungară, mizănd pe sprijinul promis de Lenin. În iunie 1919, Ungaria a fost proclamată Republică Sovietică Unională, unită cu Rusia sovietică. Republica Ungară a Sfaturilor a existat timp de 133 de zile. ExistenŃa ei a fost curmată de intervenŃia externă, dar şi a forŃelor interne. Un rol important în înlăturarea comuniştilor de la putere şi înfrângerea Republicii Sfaturilor l-au jucat trupele române. La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupată de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy,

care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica în ianuarie 1920, iar Miklos Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar în Ungaria ce s-a menŃinut în perioada 1920-1944. Conducerea Ungariei în perioada interbelică a depus eforturi diplomatice considerabile în vederea revizuirii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat de statele care contestau sistemul de la Versailles - Germania nazistă şi Italia fascistă. Ungaria a fost admisă în Societatea NaŃiunilor în 1923. În anii 1929-1933, a depus unele eforturi în vedera scindării Micii ÎnŃelegeri. A încercat să atragă de partea sa România şi Iugoslavia, oferindu-le sprijin în cazul unui conflict, mai ales României in caz de atac din partea U.R.S.S.. După venirea lui Hitler la putere, Ungaria a întărit relaŃiile cu Germania, semnând la Roma un

Protocol între Ungaria, Italia şi Austria, îndereptat împotriva Micii ÎnŃelegeri şi ÎnŃelegerii Balcanice. Ungaria a susŃinut planurile anexioniste germane, felicitând-o pentru anexarea Austriei în martie 1938. În urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezintegrarea Cehoslovaciei, obŃinând unele teritorii din Sudul Slovaciei. În vara anului 1940, a obŃinut un alt succes în politica revizionistă când prin Dictatul de la Viena a reuşit să reanexeze Nord-Vestul Transilvaniei, teritoriu românesc. La începutul celui de-al doilea război mondial Ungaria făcea partea din tabăra aliaŃilor Germaniei naziste. A participat alături de armata germană la invadarea Jugoslaviei, anexând Vojvodina de Vest.

6. Al doilea război mondial (1939-1945). Obiective - Elucidarea cauzelor ce au dus la declanşarea celui de-al doilea război mondial şi la eşecul politicii de securitate colectivă promovată de Societatea NaŃiunilor.

- Evocarea obiectivelor urmărite de statele agresoare şi planurile ce le însoŃeau. - De a prezenta condiŃiile în care s-a creat CoaliŃia Antihitleristă şi rolul documentelor programatice elaborate de AliaŃi.

- Formarea deprinderilor de analiză comparată a evenimentelor din perioada celui de-al doilea război mondial.

25

- De a urmări rolul conferinŃelor interaliate din perioada războiului în organizarea postbelică a ordinii mondiale, aplicând metoda analizei şi sintezei.

Prin sistemul de tratate de la Versailles, comunitatea mondială a intenŃionat să evite pe cât era posibil o nouă conflagraŃie mondială. EvoluŃia evenimentelor în primul deceniu postbelic a demonstrat existenŃa unor forŃe politice care doreau modificarea statu-quo-ului stabilit prin tratate, revizuirea lor. În anii ‘30 pe arena mondială tot mai multe state îşi manifestă tendinŃele revizioniste şi revanşarde. Continentul european nu a reuşit să evite pericolul unei conflagraŃii, debutul fiind războiul civil din Spania. Atitudinea marilor puteri a fost diferită: Marea Britanie şi FranŃa au ocupat o poziŃie de neamestec în afacerile interne ale Spaniei, pe când alte state, Germania, Italia, Uniunea Sovietică au intervenit destul de active. În perioada următoare tendinŃele revizioniste s-au întenŃit, Germania nazistă a încălcat deschis clauzele militare ale Tratatului de la Versailles. Un loc deosebit în geneza celui de-al doilea război mondial îi revine Acordului de la Munchen, semnat la 29-30 septembrie 1938 de guvernele Marii Britanii, FranŃei, Germaniei şi Italiei, conform căruia Cehoslovacia a fost cedată agresorilor şi în curând ea a încetat să mai existe ca stat. Acordul de la Munchen a devenit apogeul politicii de conciliere promovată de statele occidentale faŃă de Germania. Polonia a fost următoarea Ńară faŃă de care Germania avea pretenŃii teritoriale. ReprezentanŃii Reichului au cerut polonezilor «returnarea» oraşului-port Danzig şi a coridorului care ar fi unit acest oraş cu Germania şi Prusia Orientală. Aceste cereri au fost respinse de guvernul polonez, care miza pe sprijinul Marii Britanii şi FranŃei în cazul unui atac din partea Germaniei, sperând că Polonia nu va fi sacrificată după modelul Cehoslovaciei. În cazul Poloniei, Germania nazistă a reuşit să ajungă la o nouă împărŃire cu Uniunea Sovietică, care a fost absentă la Munchen. Astfel, ambiŃiile revizioniste germane au contribuit la declanşarea unui război care se va transforma în anii următori într-unul mondial. Declanşarea războiului şi primele operaŃiuni militare La 1 septembrie 1939, invadarea de catre trupele germane a teritoriului polonez a declanşat cel de-al doilea război mondial (1939-1945). Ordinea politică mondială, consacrată juridic prin tratatele semnate la ConferinŃa de pace de la Paris (1919-1920), a fost încălcată. Care au fost cauzele ce au dus la declanşarea războiului? Istoricul Eric Hobsbawm menŃionază că secolul al XX-lea a fost marcat de război, a trăit şi a găndit în termenii războiului chiar şi atunci când tunurile şi bombele nu exploadau. Istoricul A.J.P.Taylor, la rândul său, consideră că originele celui de-al doilea mondial sunt controversate. Printre sursele conflictului se regăsesc eşecurile organizării postbelice a lumii: lipsa de coeziune a Marilor puteri la ConferinŃa de la Paris; neimplicarea SUA in aplicarea şi respectarea propriilor principii; politica promovată de noua putere a Rusiei sovietice precum şi politica revizionistă şi revanşardă promovată de Germania, căreia i s-a alăturat Italia, Japonia şi alte state mai mici. Printre autorii morali se înscrie Adolf Hitler, creaŃia Versailles-ului şi, pe de altă parte, creaŃia ideilor comune ale Europei contemporane. Mai mult decât atât, el a fost creaŃia istoriei germane şi a prezentului german. “Hitler a fost - menŃionează istoricul A.J.P.Taylor - placa de rezonanŃă pentru naŃiunea germană”. Conducătorul U.R.S.S., I.V.Stalin, este şi el, la rândul său, unul dintre autorii morali ai conflictului, prin semnarea pactului din 23 august 1939. Prin atacarea Poloniei a fost pus în aplicare Planul alb, avizat de Hitler încă la 11 aprilie 1939. IniŃial, Italia şi-a proclamat neutralitate, urmată de Japonia, apoi SUA. La 6 septembrie 1939 aceeaşi poziŃie a fost adoptată şi de Consiliul de Coroană al României. În schimb, FranŃa şi Marea Britanie au pus în aplicare garanŃiile acordate Poloniei în primăvară şi au declarat război Germaniei. Atacul asupra Poloniei punea în aplicarea războiul fulger - blitzkrieg-ul, armata poloneză fiind scoasă practic din luptă după primele zece zile. La 17 septembrie 1939, Stalin, punând în practică prevederile protocolului secret din 23 august, ordonă atacarea Poloniei dinspre Est. După ocuparea

26

unei părŃi din teritoriul polonez, Uniunea Sovietică se îndreaptă în direcŃia Nord-Vest, respectiv spre vecinii din zona baltică şi Finlanda. Tratatele încheiate între 29 septembrie şi 10 octombrie cu Estonia, Letonia şi Lituania, au creat cadrul propice pentru ocuparea lor de către Armata Roşie, pentru stabilirea unui “cap de pod” în vederea ofensivei în direcŃia Finlandei, atacată la 30 noiembrie 1939. Liga NaŃiunilor a declarat Uniunea Sovietică stat agresor şi la 14 decembrie aceasta a fost exclusă din Ligă. Pe Frontul din Vest, atât trupele Wermachtul-lui, cât şi cele ale francezilor şi englezilor nu s-au antrenat în mişcări consistente, situaŃia menŃinându-se până la 9 mai 1940. Această linişte relativă a fost catalogată drept “război ciudat”, ceea ce înseamnă de fapt lipsa unor acŃiuni militare ale părŃilor implicate în conflict. După blitzkrig-ul purtat în direcŃia Vest, următoarea Ńintă va fi FranŃa, care va capitula la 22 iunie 1940. Germanii au Ńinut să semneze armistiŃiul în acelaşi vagon unde ei capitulaseră în 1918, la Compiègne. Urma un alt obiectiv - ocuparea Angliei, operaŃiune dificilă ce implica resurse militare importante. Ofensiva, începută la 8 august 1940 printr-un atac al flotei aeriene germane Luftwaffe, a declanşat o ripostă engleză. După atacul masiv asupra Londrei din 10 mai 1941, Hitler a abandonat ideea debarcării în Marea Britanie. O altă zonă care după capitularea FranŃei a atras atenŃia dictatorilor de la Berlin şi Moscova a fost cea a Balcanilor şi Sud-Estul Europei. În 1940, România a fost prima victimă fiind “silită” să cedeze Basarabia şi Nordul Bucovinei şi partea de Nord-Vest a Transilvaniei. În aceste condiŃii, odată cu dispariŃia României Mari, noua conducere de la Bucureşti - mareşalul Ion Antonescu - se va ralia la puterile Axei. Turcia şi-a declarat neutralitatea, statut pe care a reuşit să-l menŃină pe parcursului conflagraŃiei mondiale. Soarta Greciei a fost hotărâtă de armata italiană, care a atacat-o la 28 octombrie 1940, sprijinită apoi de cea germană, deşi Grecia îşi proclamase anterior neutralitatea. La 25 martie 1941, Iugoslavia a aderat la Pactul Tripartit. La Belgrad se produce o lovitură de stat, iar noua conducere proclamă neutralitatea Iugoslaviei. Germania declanşează un atac în direcŃia Belgradului, fiind sprijinită de trupele bulgare şi ungare. După capitularea Iugoslaviei la 17 aprilie, statul iugoslav este dezmembrat, iar CroaŃia îşi proclamă independenŃa, la 13 aprilie, sub domnia ducelui de Spoleto. Întregul teritoriu al Ńării a fost cuprins de o amplă mişcare de partizani, dar rezistenŃa era divizată: o parte era condusă de comunistul Tito, alta de colonelul Mihailovici, liderul cetnicilor. Planul Barbarossa La 18 decembrie 1940, Hitler a semnat directiva nr. 21, cunoscută sub numele Planul Barbarossa, ce avea drept obiectiv invadarea U.R.S.S.. Conform acestui plan, trupele germane, prin metoda blitzkrig-ului, trebuiau să lichideze forŃele principale ale trupelor sovietice din Rusia Occidentală. Hitler a declanşat la 22 iunie 1941 cea mai mare operaŃiune militară a epocii contemporane, mobilizând circa trei milioane de soldaŃi germani, sprijiniŃi de aliaŃi din România, Italia, Finlanda şi Ungaria. Documentele publicate de istoricii ruşi după 1992 demonstrează că a existat şi un Plan operativ de război al U.R.S.S., elaborat în mai 1941, conform căruia Moscova la rândul său, pregătea un atac în direcŃia Germaniei, pentru a elibera Ńările europene de nazism. Termenul-limită de începere a acŃiunilor era iulie 1941. În primele luni, « războiul fulger » a permis trupelor naziste să cucerească un întins teritoriu sovietic. Armata Roşie a înregistrat o serie de eşecuri ce se datorau mai multor cause: consecinŃele sistemului politico-ideologic, instaurat de bolşevici; faptul că U.R.S.S. se pregătea de un război de ofensivă şi nu de defensivă, Armata Roşie nu era pregătită să reziste în faŃa unui asemenea atac. Prima înfrângere, armata germană o înregistrează lângă Moscova la începutul lunii decembrie 1941, când trupele sovietice au reuşit să treacă la contraofensivă.

27

Începutul războiului germano-sovietic a creat condiŃii pentru constituirea coaliŃiei antihitleriste. Premierul britanic, Winston Churchill, a anunŃat imediat sprijinul Angliei pentru Uniunea Sovietică, iar la 13 iulie era semnat un tratat între cele două puteri. Carta Atlanticului, semnată de Churchill şi Roosevelt la 14 august, va prefigura Marea AlianŃă. Uniunea Sovietică a aderat la Carta Atlanticului la 24 septembrie 1941.Sprijinul aliaŃilor s-a materializat în toamna anului 1941, când la Moscova a fost semnat un protocol prin care Marea Britanie şi SUA se angajau să aprovizioneze cu material de război Uniunea Sovietică în următoarele nouă luni. La 1 ianuarie 1942, la Washington, 26 de state au semnat “DeclaraŃia NaŃiunilor Unite”. Între 10 ianuarie-2 februarie 1943 Armata Roşie a reuşit să învingă armata germană în zona oraşului Stalingrad, cea mai mare înfrângere suferită până în acel moment de Hitler.

ConferinŃa interaliată de la Teheran Prima ConferinŃa a şefilor de guverne a U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie a avut loc între 28 noiembrie şi 2 decembrie 1943 la Teheran. ConferinŃa avea scopul de a examina: coordonarea eforturilor aliaŃilor în lupta împotriva Germaniei şi sateliŃilor ei; colaborarea postbelică şi asigurarea unei păci trainice. A fost adoptată “Hotărârea militară a ConferinŃei de la Teheran”, conform căreia operaŃia Overlord urma să înceapă în mai 1944. La ConferinŃă s-a discutat problema viitorului Germaniei, Roosevelt propunând dezmembrarea ei în cinci state autonome, Churchill a susŃinut planul său de constituire a ConfederaŃiei dunărene din care să facă parte Austria, Ungaria şi teritoriile de Sud ale Germaniei. Stalin a respins planurile celor doi, considerând că Austria şi Ungaria trebuie să fie state independente. Cel de-al doilea front a fost dechis de anglo-americani la 6 iunie 1944, în Normandia (FranŃa de Nord). După debarcarea în Normandia trupele anglo-americane au realizat un şir de operaŃiuni reuşite. La sfârşitul lunii septembrie anglo-americanii au eliberat aproape în întregime FranŃa şi Belgia. In paralel, operaŃiunile aliaŃilor în Vest erau susŃinute de ample operaŃiuni militare ale Armatei Roşii în Estul continentului. OperaŃia Iaşi-Chişinău a avut drept rezultat lichidarea grupului de armate “Ucraina de Sud”, reocuparea teritoriului românesc dintre Nistru şi Prut şi înaintarea Armatei Roşii peste Prut. La 23 august 1944, România a ieşit din rândurile Axei şi a luat decizia de a se alătura NaŃiunilor Unite. Decizia regelui Mihai I a contribuit la prăbuşirea frontului german din Balcani, fiind deschis drumul spre Sofia, Belgrad, Viena, Budapesta, iar trupele romane au completat efectivul NaŃiunilor Unite cu jumătate de milion de ostaşi, cu petrol şi produse alimentare. Bulgaria n-a trimis trupe pe Frontul de Est, dar a fost una dintre aliatele Germaniei. La 5 septembrie 1944, U.R.S.S. a declarat război Bulgariei, iar la 6 septembrie, trupele Armatei Roşii au intrat pe teritoriul ei. La 9 septembrie, guvernul a fost înlăturat, fiind impus un guvern comunist, care a anunŃat aderarea Bulgariei la CoaliŃia antihitleristă. Guvernul finlandez a declarat că este de acord să semneze armistiŃiul la 4 septembrie 1944, rupe relaŃiile cu Germania şi încetează războiul cu U.R.S.S. După Finlanda singurul aliat al Germaniei rămăsese Ungaria. Luptele de pe teritoriul ei au fot crâncene şi au durat până în aprilie 1945. Iugoslavia a fost eliberată de Armata Populară de Eliberare, sprijinită de Armata Roşie. În aceste condiŃii germanii au fost siliŃi sâ-şi retragă trupele din Grecia şi Albania. În octombrie 1944, premierul britanic Winston Churchill a întreprins o vizită la Moscova pentru a discuta problema Poloniei şi situaŃia din Balcani. Pentru a reglementa situaŃia din această zonă, Churchill a propus delimitarea sferelor de influenŃă a Uniunii Sovietice şi a AliaŃilor, propuneri care se regăseau în aşa-numitul “acord de procentaj”: “România – Rusia-90 %; alŃii - 10%; Grecia: Marea Britanie în acord cu SUA- 90 %, Rusia – 10 %; Iugoslavia: 50 % - 50 %; Ungaria: 50 %- 50 %; Bulgaria: Rusia – 75%, alŃii 25 %”. ConferinŃa de la Ialta – 4-11 februarie 1945

28

La începutul anului 1945, războiul intra deja în faza finală. Existau o serie de probleme ce trebuiau rezolvate în cadrul unei noi întâlniri ale celor “trei mari”. ConferinŃa a avut loc în perioada 4-11 februarie 1945 la Ialta (U.R.S.S.). Printre probleme majore abordate în cadrul ConferinŃei se afla : statutul postbelic al Germaniei, zonele de ocupaŃie şi participarea FranŃei cu propria zonă, problema Poloniei, care era una « de onoare » pentru Churchill şi alta de “securitate“ pentru Stalin; aprobarea documentelor ConferinŃei de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 1944, ce au dus la înfiinŃarea OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. La ConferinŃă a fost adoptat un document important “DeclaraŃia cu privire la Europa eliberată”. La 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis. Succesorul lui, amiralul Karl Donitz, se pronunŃă pentru ieşirea din război. În oraşul Reims, unde se afla Cartierul General al lui D. Eisenhower, la 7 mai 1945 a fost semnat actul de capitulare necondiŃionată a Germaniei. Stalin, indignat de faptul că actul de capitulare a Germaniei nu s-a semnat la Berlin, a insistat pe lângă W.Churchill şi H.Truman să considere actul de la Reims drept unul prealabil şi a cerut germanilor să semneze altul, la Berlin, la 8 mai, ora 2400 (ora locală) sau 9 mai ora 200 (ora Moscovei).

ConferinŃa de la Potsdam - 17 iulie-2 august 1945 După capitularea Germaniei era nevoie de coordonarea acŃiunilor politico-diplomatice şi militare ale AliaŃilor. ConferinŃa şi-a început lucrările la 17 iulie 1945, la Potsdam. La ea au participat reprezentanŃii “Celor Trei Mari”: delegaŃia sovietică, condusă de I.V.Stalin, cea americană, condusă de H.Truman, succesorul lui Roosevelt, şi cea britanică, condusă iniŃial de W. Churchill, iar din 28 iulie de Clement R. Atlee, noul prim-ministru al Marii Britanii. Problemele discutate: crearea Consiliului Miniştrilor de Externe, care trebuiau să elaboreze tratatele de pace cu fostele aliate ale Germaniei; problema Germaniei - cea mai intens dezbătută; chestiunea reparaŃiilor, soarta Austriei, Poloniei etc. În privinŃa Germaniei au decis ca ea să fie împărŃită în patru zone de ocupaŃie, supuse unui control din partea Comisiei centrale. Principiile politice şi economice, cu unele completări şi precizări, au fost aprobate în unanimitate de către şefii delegaŃiilor. Ele însă nu erau lipsite de anumite carenŃe: dacă unul dintre cei patru conducători nu era, de exemplu, de acord cu o hotărâre adoptată în comun, el lua decizia de unul singur în zona sa de ocupaŃie, ceea ce conducea la dezmembrarea Germaniei. La Potsdam, după ce a fost informat că testarea bombei atomice se defăşurase cu succes, preşedintele american, H.Truman i-a spus lui Stalin că Statele Unite au o armă nouă „de-o forŃă distructivă neobişnuită”. Stalin a primit cu calm vestea, spunând numai că speră că americanii „vor folosi aşa cum trebuie această armă împotriva japonezilor”. La vremea respectivă, reŃelele spionajului sovietic îl Ńinuseră pe Stalin la curent cu desfăşurarea lucrărilor legate de bombă atomică, deşi ştirea despre experimentul reuşit nu-i parvenise prin aceste canale. Preşedintele american, adoptând recomandarea unui grup politico-ştiinŃific, numit Comitetul Interimar, creat pentru al consilia în legătură cu folosirea bombei atomice, a aprobat operaŃiunea de aruncare a bombei asupra unor Ńinte civilo-militare din Japonia. Bombardamentul s-a produs în zilele de 6, şi respectiv, 9 august 1945, când au fost lansate primele bombe atomice asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Această decizie a dus la controverse nesfârşite, dar Truman a rămas mereu cu convingerea fermă că a acŃionat corect. Cele două bombe au fost singurele arme nucleare folosite vreodată în război. Astfel, Statele Unite au demarat practic procesul înarmării nucleare, deŃinând iniŃial monopolul în această direcŃie. „Monopolul nuclear” s-a dovedit a avea un efect neînsemnat asupra desfăşurării evenimentelor internaŃionale de la mijlocul anilor ’40 şi începutul „războiului rece”. În acel moment, nimeni nu a prezis o viaŃă lungă monopolului american, el fiind înlăturat la scurt timp de către U.R.S.S..

29

7. Organizarea postbelică a lumii şi evoluŃia relaŃiilor internaŃionale după cel de-al

doilea război mondial. Obiective : - Elucidarea cauzelor ce au dus la confruntarea dintre foştii AliaŃi. - De a analiza impactul neînŃelegerilor dintre Marile Puteri asupra tratatelor de pace. - De a evidenŃia cauzele ce au dus la o confruntare atipică – război rece – între Marile Puteri, originile şi evoluŃia noului tip de război. - De a evoca etapele procesului de constituire a blocurilor militare- NATO şi Tratatul de la Varşovia şi rolul atribuit lor în cadrul relaŃiilor internaŃionale. - De a urmări evoluŃia relaŃiilor internaŃionale- de la colaborare la confruntare, destindere, încordare iar destindere. Rolul ConferinŃei de la Helsinki în perioada destinderii relaŃiilor internaŃionale în susŃinerea şi promovarea valorilor democratice. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial Europa era devastată şi ruinată. Printre învingători se află două state ce vor dicta de pe poziŃii de forŃă redesenarea hărŃii politice a Europei şi vor impune regulile pentru organizarea păcii: Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii. Pacea a fost obiectul unor negocieri încă înainte de terminarea războiului. La Ialta, în februarie 1945, Churchill, Roosevelt şi Stalin s-au întâlnit pentru a discuta situaŃia de după război. În pofida unui climat cordial, între AliaŃii au apărut şi o serie de neînŃelegeri: Stalin dorea să-şi mărescă teritoriul şi să îşi consolideze poziŃia în Estul Europei; Churchill, neîncrezător, încerca să tempereze avântul sovietic şi era preocupat de menŃinerea coloniilor în Imperiul britanic; Roosevelt, care încerca să-i împace cele două puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare accelerată şi preconiza crearea unei OrganizaŃii a NaŃiunilor Unite pentru a înlocui Societatea NaŃiunilor, care s-a dovedit a fi ineficientă. La Potsdam, neînŃelegerile s-au agravat, iar semnarea tratatelor de pace a amânată pentru mai târziu, din cauza absenŃei unui acord imediat. A fost înfiinŃat Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe al marilor puteri, care avea misiunea de a elabora proiectele tratatelor de pace cu statele foste aliate ale Germaniei naziste. ConferinŃa de pace de la Paris din 1946. Între 29 iulie şi 5 octombrie 1946, la Paris şi-a desfăşurat lucrările ConferinŃa de pace, care avea scopul de a discuta şi de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre puterile învingătoare şi sateliŃii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, România şi Ungaria. La ConferinŃă au participat delegaŃiile a 32 de state. La fel ca şi în 1919-1920, rolul conducător a revenit marilor puteri: Statele Unite, Marea Britanie, FranŃa, Uniunea Sovietică şi China. DelegaŃiile a 16 Ńări aveau statutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie făceau parte şi cele cinci puteri învinse. Proiectele tratatelor de pace au fost făcute public odată cu publicarea lor simultană la Londra, Paris, Moscova şi Washington, la 30 iulie 1946. Tratatele de pace dintre puterile aliate şi asociate şi „sateliŃii” Germaniei naziste au fost semnate la 10 februarie 1947, în prezenŃa delegaŃiilor celor cinci state învinse: Italia, Finlanda, Bulgaria, România şi Ungaria. Tratatele erau alcătuite dintr-o parte întroductivă şi din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum şi unele prevederi privind reparaŃiile şi restituirile. Clauzele teritoriale au fost în centrul atenŃiei, prilejuind dezbateri şi confruntări. Ele prevedeau modificări ale frontierii în favoarea FranŃei din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; oraşul Trieste era declarat oraş liber; Bulgaria păstra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice localitatea Petsamo; Ungaria era readusă la graniŃele din 1938. În privinŃa României era legalizată pierderea Basarabiei şi Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul său asupra Nord-Vestului Transilvaniei.

30

Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa în termen de nouă luni, cu excepŃia celor sovietice din România şi Ungaria. Tratatul de pace cu România recunoştea participarea activă la coaliŃia antihitleristă dar nu-i recunoştea statutul de Ńară cobeligerantă, care, însă, i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat în vigoare la 15 septembrie 1947. Începutul războiului rece Războiul, aducând Europa în situaŃia de a fi vlăguită şi împărŃită între învingători şi învinşi, a permis consolidarea poziŃiei celor două mari puteri: Statele Unite şi Uniunea Sovietică. Statele Unite beneficiază de poziŃia de forŃă dobândită după primul război mondial: superioritatea economică, postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i l-a conferit intervenŃia hotărâtoare în favoarea victoriei, precum şi faptul că se aflau în posesia bombei atomice. Toate acestea i-au permis să deŃină un rol important în stabilirea condiŃiilor de încheiere a păcii. Uniunea Sovietică, spre deosebire de perioada interbelică, a reuşit să se reabiliteze după război prin rolul său în obŃinerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victime ale nazismului, iar Armata Roşie, care a reuşit să obŃină prima victorie asupra naziştilor la Stalingrad şi a eliberat trei sferturi din teritoriul Europei şi care continua să staŃioneze în Ńările Europei de Est, îi conferă o poziŃie dominantă în Europa. Perioada de după cel de-al doilea război mondial consfinŃeşte împărŃirea lumii între Statele Unite şi URSS, singurele Ńări posesoare ale armei atomice (în 1945 şi respectiv 1949), în defavoarea fostelor puteri europene. AliaŃii din timpul războiului devin adversari şi alcătuiesc două blocuri ostile care vor domina relaŃiile internaŃionale în următorii patruzeci de ani. Riscul unei conflagraŃii nucleare le-a determinat pe cele două Mari Puteri să renunŃe la o confruntare directă, însă, opoziŃia indirectă va degenera într-un conflict atipic, denumit « război rece ». « Războiul rece » este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic, strategic şi militar de după 1945 dintre aliaŃii occidentali, conduşi de Statele Unite, pe de o parte, şi Uniunea Sovietică şi alte Ńări comuniste, pe de altă parte. Ca perioadă de desfăşurare, războiul rece este plasat de analişti după terminarea celui de-al doilea război mondial, până către sfârşitul anilor ‘80. DivergenŃele dintre aliaŃi au început să se manifeste încă din timpul războiului, în deosebi după ConferinŃa de la Ialta, când Uniunea Sovietică a impus în Ńările din Est guverne-satelite Moscovei. Stalin fusese în stare să impună frontierile Europei de Est fără să-şi asume un risc ieşit din comun, deoarece armatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, după cum menŃionează Henry Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar retoric de democraŃi şi niciodată într-o manieră care să fi implicat riscuri pe care Stalin să le fi luat în serios. După ConferinŃa de la Paris, Uniunea Sovietică putea acŃiona fără echivoc pentru instaurarea unor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind încălcate astfel prevederile DeclaraŃiei de la Ialta. În toate Ńările unde staŃiona Armata Roşie – România, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria - echipa conducătoare era instalată de Moscova fiind devotată acesteia. În Albania şi Iugoslavia, state ce s-au eliberat fără ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fost preluată de comuniştii sprijiniŃi de Kremlin. Statele Unite şi ceilalŃi aliaŃi au fost nevoite să ia măsuri pentru a stopa expansiunea sovietică. Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, în prezenŃa preşedintelui SUA, H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarmă în legătură cu expansionismul sovietic, descriind o “Cortină de fier” care se lasă din “Stettin, în Baltica,, până în Trieste, în Andriatic”. SoluŃia pe termen lung propusă de el era unitatea europeană, “din cadrul căreia să nu fie exclusă nici o naŃiune”. La 12 martie 1947, a fost expusă Doctrina Truman, un program de politică externă a SUA, care prevedea susŃinerea guvernelor Greciei şi Turciei, ameninŃate de comunism, şi care era prezentat ca un program la nivel global a luptei dintre democraŃie şi dictatură. În viziunea lui Henry Kissinger, Doctrina Truman a marcat “o cumpănă a apelor” deoarece, o dată ce America aruncase « mănuşa

31

morală », avea să termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin îl înŃelegea cel mai bine, şi negocierea de concesii reciproce avea să fie scoasă din discuŃie. La mai puŃin de trei luni după anunŃarea Doctrinei Truman, a fost expus planul Marshall, prin care Statele Unite se angajau să ajute la refacerea economică şi socială a Europei. Planul urmărea refacerea Europei pentru a evita “tulburările politice” şi “disperarea”, pentru a reface economia mondială şi pentru a forma instituŃii libere. Participarea la Planul Marshall era deschisă şi guvernelor aflate pe orbita sovietică - o indicaŃie recepŃionată la Varşovia şi Praga, dar redusă la tăcere de Stalin. Uniunea Sovietică a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec în afacerile interne ale statelor comuniste. La baza concepŃiilor sale şi ale sateliŃilor săi despre lume şi despre relaŃiile internaŃionale a fost pusă teza elaborată în septembrie 1947 de A. Jdanov, conform căreia lumea s-a scindat în « două lagăre », cel « socialist », în frunte cu U.R.S.S., şi cel « imperialist », în frunte cu SUA. La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alianŃă în componenŃa căreia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, FranŃa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, în 1952, au aderat Grecia şi Turcia, iar în 1955, R.F.Germană, în 1982, Spania. Prăbuşirea comunismului, însoŃită de o nouă realitate geopolitică şi strategică, a determinat AlianŃa să-şi extindă porŃile către fostele state comuniste. La 12 martie 1999, Republica Cehă, Ungaria şi Polonia au fost primite în AlianŃă, iar la 2 aprilie 2004 au fost primite încă şapte state, printre care şi România. În urma celor două valuri de aderare numărul membrilor N.A.T.O. se ridică la 26. Scopul primordial al AlianŃei este de a asigura libertatea şi securitatea membrilor săi prin mijloace politice şi militare, conform principiilor Cartei NaŃiunilor Unite. S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice în 1949, când agenŃia T.A.S.S. a anunŃat oficial că, la 25 septembrie, Uniunea Sovietică a detonat prima bombă atomică de producŃie proprie. Drept răspuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. În anii ’50, U.R.S.S., a depus eforturi considerabile în vederea producerii armei termonucleare şi a rachetelor balistice intercontinentale.

Crearea Tratatului de la Varşovia

În 1955, a fost creat Tratatul de la Varşovia, sub egida U.R.S.S., drept răspuns la intrarea R.F.G. în N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varşovia de către Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.Germană, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S. PărŃile semnatare pledau pentru asigurarea securităŃii şi menŃinerea păcii în Europa. În 1968, Albania a părăsit oficial alianŃa. În acelaşi an, conceptul de « ajutor reciproc » din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca bază oficială pentru intervenŃia forŃelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia în scopul de a înăbuşi « Primăvara de la Praga ». Schimbările intervenite în viaŃa politică din Uniunea Sovietică după 1985 şi, ca o consecinŃă, sfârşitul războiului rece au dus la sfârşitul alianŃei Tratatului de la Varşovia, fiind dizolvată oficial în mai 1991.

La 1 august 1975, ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa care s-a desfasurat la Helsinki, unde au participat reprezentanŃii a 35 de Ńări - incluzănd majoritatea puterilor occidentale importante şi Uniunea Sovietică - au convenit să recunoască frontierile naŃionale Est-Europene postbelice ca permanente (propunând astfel un un fel de tratat de pace care punea capăt celui de-al doilea război mondial) şi să respecte şi să protejeze drepturile omului din această regiune. În anii următori, acordurile de la Helsinki au dat naştere unor grupuri de “supraveghere Helsinki”, care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au apărut “Carta 77” din Cehoslovacia şi sindicatul “Solidaritatea” în Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei sovietice în Europa de Răsărit şi chiar la lichidarea imperiului sovietic.

32

Concluzii Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activităŃii Consiliului

Miniştrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura relaŃiilor dintre aliaŃii, în condiŃiile în care fiecare urmărea scopuri diferite. NeînŃelegerile au început să se manifeste din timpul războiului, iar în perioada următoare ele vor duce la destrămarea fostei CoaliŃii. Un rol important în organizarea postbelică a lumii îl vor avea cele două Mari Puteri - Statele Unite şi Uniunea Sovietică. DivergenŃele şi neînŃelegerile dintre aceste state se vor transforma într-o confruntare atipică, numită « război rece ». Cele două state, deŃinătoare de armă atomică, nu vor recurge la o confruntare directă, însă, prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor menŃine o stare conflictuală, tensionată între state, divizate după criterii ideologice. « Cortina de fier » va juca un rol important în divizarea Europei în două tabere, una « socialistă », sub conducerea Uniunii Sovietice şi alta « capitalistă » sub tutela Statelor Unite. RelaŃiile internaŃionale în această perioadă sunt dominate de relaŃile dintre cele două tabere. Destinderea sau incordarea relaŃiilor sunt inflenŃate de evoluŃia politicii externe a celor două state.

8. EvoluŃia economică şi politică a Ńărilor Europei de Vest în perioada postbelică Obiective - De a urmări principalele transformări ce s-au produs în Ńările Europei de Vest după cel de-al doilea război mondial.

- De a reliefa rolul Planului Marshall în redresarea economică a Ńărilor occidentale. - Elucidarea primelor proiecte de integrare europeană - în ce condiŃii au fost elaborate şi care a fost impactul lor.

- Formarea deprinderilor de analiză şi sinteză a unui eveniment sau stare de fapt pe baza unui studiu de caz.

- De a vedea care sunt trăsăturile generale şi particularităŃile evoluŃiei postbelice a FranŃei şi rolul jucat de această Ńară în procesul integrări economice.

Cuvinte-cheie : Planul Marshall, reconstrucŃia economică, integrarea economică; Consiliul Europei; Jean Monnet; Robert Shuman; CECO; EURATOM; CEE; Republica a IV-a; Charles de Gaulle; Republica a V-a; ConstituŃia FranŃei. Introducere După cel de-a doilea război mondial continentul european se afla în pragul unui declin. Europa Occidentală a fost deposedată de puterea ei de altă dată şi de influenŃa pe care o exercitase anterior asupra întregii lumi. Printre consecinŃele imediate ale războiului se înscrie şi divizarea continentului care se afla în pragul unui colaps : pierderile umane, distrugerile materiale, scăderea masivă a producŃiei, prăbuşirea financiară, criza morală cauzată de masacrele războiului au zdruncinat din temelii valorile findamentale pe care îşi sprijinea puterea. Începutul războiului rece va genera o prăpastie între cele două Europe. łările Europei Occidentale şi-au îndreptat privirea spre statele Unite care le oferea un ajutor economic prin Planul Marshall şi o protecŃie militară prin semnarea Pactului Atlanticului. În continuare vom urmări care au fost consecinŃele războiului pentru Ńîrile Europei occidentale şi evoluŃia lor postbelică. ConsecinŃele războiului Continentul european a plătit cel mai mare tribut celui de-al doilea război mondial. ConsecinŃele au fost tragice în plan uman : peste 35 de miloane de morŃi şi dispăruŃi, de patru ori mai mult decât în 1914-1918. łările Europei de Vest au suferit pierderi relativ mai scăzute decât cele din Est: 600 000 în FranŃa, dintre care civili 400 000, 500 000 în Italia, 400 000 în Marea Britanie, câteva zeci de mii Belgia, Olanda, Norvegia. Grecia a fost una dintre Ńările cel mai grav afectate de război.

33

ProducŃia industrială, precum şi cea agricolă în Ńările Europei Occidentale au fost redusă aproape în jumătate. Efectele financiare au fost catastrofale, războiul a costat sute de milioane de dolari. La fel ca şi în anii 1914-1918, a fost necesar să se recurgă la împrumuturi, la creşterea impozitelor. Prăbuşirea economică a dus la scăderea nivelului de trai, dar cu diferenŃe foarte mari în diverse zone ale continentului. Simbolul dezvoltării Europei Occidentale este constituit din trei mari state : FranŃa, Republica Federală a Germaniei şi Italia. Într-o primă perioadă, reconstrucŃia a fost frânată de dollar gap, deficitul de dolari care erau indispensabili pentru cumpărarea din Statele Unite a materialelor şi materiei prime necesare. Un rol important în reconstrucŃia postbelică a statelor occidentale l-a jucat Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), rezultat al ConferinŃei Monetare şi Financiare din iulie 1944 a NaŃiunilor Unite, Ńinută la Bretton Woods (New Hamshire). Rolul planului Marshall în reconstrucŃia Europei occidentale O altă măsură, la fel de importantă ca şi constituirea B.I.R.D., pentru dezvoltarea economică a Ńărilor ce au suferit în urma războiului a fost Planul Marshall. Planul expus de secretarul de stat la S.U.A., G.Marshall, urmărea refacerea Germaniei, dar şi a întregii Europe. În conformitate cu acest plan, în zona americană şi engleză de ocupaŃie a Germaniei au fost distribuite cantităŃi importante de materie primă şi alimente, ajutor financiar; a fost modernizată industria. Propunerea generalului Marshall din 5 iunie 1947 a fost cea care a dus la crearea OrganizaŃiei Europene de Cooperare Economică (OECE), prin ConvenŃia de la Paris din 16 aprilie 1948. Prin ConvenŃia din 14 decembrie 1960, OECE se va transforma în OrganizaŃia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). După constituirea R.F.G., primul cancelar, K.Adenauer, a semnat acordul de aderare la Planul Marshall la 15 decembrie 1949. De ajutorul american acordat prin Planul Marshall au beneficiat 16 state europene, suma totală a ajutoarelor ajungând la 17 mlrd. dolari, dintre care 60 % au fost folosiŃi de R.F.G., FranŃa, Marea Britanie şi Italia. ProducŃia industrială a Ńărilor din OECE, calculată în raport cu indicele 100 în 1938, a fost de 87 % în 1947, 98 % în 1948, 110 în 1949, 122 în 1950, 134 în 1951, repartizată inegal de la o Ńară la alta, mai pronunŃată în FranŃa, Italia şi Germania decât în Marea Britanie. Planul a fost respins de Uniunea Sovietică şi Ńările satelite, precum şi de Finlanda. Ajutorul acordat a contribuit la aşa-numitele «miracole» care s-au înregistrat în Ńările occidentale, în primul rând «miracolul german». Rapiditatea revirimentului Germaniei Occidentale a uimit continentul european. Sub conducerea cancelarului creştin-democrat Konard Adenauer (1949-1963) şi a ministrului său al economiei, Ludwig Erhard, începând cu anul 1956 Germania intra în era prosperităŃii. GraŃie unei creşteri foarte pronunŃate şi prelungite (o criză de recensiune afectează economia germană doar în 1966-1967), economia ei, sprijinită pe o monedă puternică, deutsche Mark, şi un puternic curs ascendent al exportului, devine una dintre primele din lume. În următorii douăzeci de ani imaginea unei Germanii în ruine i-a luat locul imaginea unei Germanii dezvoltate şi prospere. «Miracolul italian» a fost de altă natură. Fără să atingă cotele economiei germane, economia acestei Ńări sărace şi lipsite de materii cunoaşte o creştere rapidă şi continuă, care, în aproximativ douăzeci de ani, face din nordul şi centrul Ńării – sudul şi insulele rămân în parte izolate de această ascensiune economică – regiuni industriale moderne. În sectoare precum industria de automobile şi electrocasnice Italia îşi asigură poziŃii puternice pe plan internaŃional. FranŃa a cunoscut un parcurs deosebit, deşi nu se vorbeşte de un «miracol francez», prefrându-se expresia « cei treizeci de ani glorioşi ». Perioada de creştere neîntreruptă şi accentuată a economiei începută în 1945 a durat până în preajma crizei petroliere din 1973 şi a declanşării marii crize mondiale. Această performanŃă a fost unică în istoria Ńării, fapt ce a contribuit la ocuparea primelor poziŃii la nivel european dar şi mondial.

34

Dintre Ńările occidentale Marea Britanie nu a reuşit să se integreze în curentul de dezvoltare europeană. Cifrele înregistrate în urma scăderii exportului demonstrează stagnarea economiei britanice, care pierde teren în raport cu celelalte Ńări europene. Însă, exceptând această contraperformanŃă, toate Ńările Europei Occidentale cunosc o dezvoltare spectaculoasă, păşind în era consumului de masă. Chiar şi Spania, care era socotită la sfârşitul războiului o Ńară subdezvoltată, era pe calea de a deveni o Ńară indstrială modernă datorită unei creşteri economice dintre cele mai puternice din lume în anii ’60. Începând din 1974, Europa Occidentală a fost greu încercată de «dezechilibrul» mondial declanşat de prima criză a petrolului, apoi relansată de cea de-a doua, în 1979. Caracteristicile acestei crize au fost neobişnuite, deoarece pe lângă un procentaj sporit al şomajului au fost înregistrate puseuri inflaŃioniste dintre cele mai puternice, spre deosebire de criza din 1929, când acest fenomen a fost exact invers. În ceea ce priveşte producŃia ea a continuat să crească dar într-un ritm mai lent iar criza apare ca mai degrabă drept o adaptare dificilă la transformările provocate de o creştere foarte indelungată. Începând cu 1983 Ńările occidentale ies din această stare de criză deşi consecinŃele ei au fost simŃite şi în continuare, in special în Ńări ca FranŃa şi Marea Britanie unde s-au înregistrat un număr mare de şomeri. În perioada postbelică în economia statelor occidentale s-a manifestat un curent legat de implicarea statului în procesul de dirijare a ei. ExperienŃa interbelică, în deosebi criza economică mondială (1929), a demonstrat necesitatea unui control al economiei, dar nu după modelul sovietic, care a dus la lichidarea democraŃiei şi instaurarea unui regim totalitar. Guvernele occidentale au acceptat alte principii ale reglementării de către stat a economiei, stabilizarea relaŃiilor sociale în economie, conform teoriei elaborate de economistul englez, J.M.Keynes. În anii ‘50-‘60 în statele occidentale au fost înregistrate rezultate importante în domeniul social, creându-se o societate a bunăstării generale. Asigurările sociale oferite de stat au contribuit la creşterea nivelului de trai a tuturor categoriilor de populaŃie. Desigur, dezvoltarea economică, în pofida măsurilor luate de către guvernele statelor occidentale, n-a fost scutită şi de situaŃii de criză. În 1974 s-a declanşat o criză economică care a cuprins Europa Occidentală, SUA, Japonia, alte Ńări, dar ea a fost depăşită prin măsurile eficace ale guvernanŃilor. ConsecinŃele n-au fost la fel de dezastruoase ca cele din perioada interbelică. După o perioadă de invigorare şi dezvoltare în anii 1980-1982 economia occidentală a cunoscut o nouă situaŃie de criză, depăşită prin aplicarea noilor realizări tehnico-ştiinŃifice. Demararea procesului integrării europene Un fenomen nou pentru statele occidentale a fost intergrarea economică. Dar, înainte de a se ajunge la cooperarea economică, unele state europene au decis să se unească pe plan militar în cadrul Uniunii Europei Occidentale (UEO), creată prin tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948, şi în cadrul NATO. Pe de altă parte, Statele Unite şi-au manifestat dorinŃa ca ajutorul Marshall să fie distribuit în cadrul unei cooperări europene, din care s-a născut OECE. De altfel, după cel de-al doilea război mondial, ideea unităŃii europene a fost relansată de Winston Churchill, într-un discurs Ńinut la Zurich (ElveŃia), în 1946, a vorbit despre “Statele Unite ale Europei”. În mai 1948, s-a desfăşurat la Haga un Congres al Europei, care a avut ca rezultat crearea Consiliului Europei, compus din două organisme, un Comitet al Miniştrilor şi o Adunare Consultativă Europeană cu sediul la Strasbourg, care reunea reprezentanŃii celor 17 membri ai OECE. Activitatea acestui Consiliu s-a limitat însă la discursuri interesante deoarece Marea Britanie se opunea categoric renunŃării la suveranitatea naŃional, spre deosebire de FranŃa care avea în acel moment o altă atitudine. În aceste condiŃii, Jean Monnet, unul dintre promotorii ideii construcŃiei europene, după acest debut dezamăgitor, va propune un alt proiect care viza colaborarea în sectoare bine delimitatea. DeclaraŃia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman stă la baza actului de naştere a ComunităŃilor Europene. DeclaraŃia era de fapt un plan pus la punct împreună cu Jean Monnet. DiplomaŃia franceză se confrunta în acel moment cu o dilemă serioasă: ori trebuia să

35

cedeze în faŃa presiunii americane şi accepta renaşterea puterii germane, în ciuda opoziŃiei opiniei publice franceze, ori îşi menŃinea o poziŃie rigidă ce ar fi dus în impas relaŃiile cu Bonnul. Acestor dificultăŃi politice li s-au alăturat o serie de blocaje de natură economică. Industria oŃelului era ameninŃată de o criză de supraproducŃie iar economiile vest-europene, aflate în plină fază de reconstrucŃie, nu-şi puteau permite să ignore un sector de bază a industriei. In aceste condiŃii, era necesar găsirea unor soluŃii, care au fost propuse de Jean Monnet. El considera că era iluzoriu să se încerce crearea dintr-o dată a unui edificiu instituŃional supranaŃional complet fără a întâmpina o rezistenŃă puternică din partea statelor. În opinia lui, pentru a reuşi trebuia ca obiectivele să fie limitate la domenii precise. “Planul Schuman” a fost practice rodul unui complot. Propunerea lui Jean Monnet şi a colaboratorilor săi a fost redactată în ultimele zile ale lunii aprilie 1950, într-o discreŃie totală, pentru a păstra avantajul surprizei. Robert Schuman şi-a însuşit propunerea, în calitate de ministru de externe; astfel iniŃiativa a intrat în câmpul responsabilităŃii politice. Propunerea se referea la plasarea întregii producŃii de cărbune şi oŃel a FranŃei şi Germaniei sub responsabilitatea unei autorităŃi comune, în cadrul unei organizaŃii deschise participării şi altor state europene. Planul a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de către şase state fondatoare - FranŃa, R.F.Germană, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg a Tratatului prin care se constituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului(CECO), care a intrat în vigoare la 23 iulie 1952. În viziunea fondatorilor săîi, ieşirea economiei europene din situaŃia de criză nu se putea realiza decât printr-o organizaŃie supranaŃională, aptă să creeze şi o modalitate de a integra potenŃialul economic al statelor. Un alt proiect propus de FranŃa a avut o soartă mai puŃin fericită : este vorba de Comunitatea Europeană de Apărare (CEA), care urma să permită participarea trupelor germane la apărarea Europei în cadrul unei armate europene. Avantajul sperat era realizarea reînarmării Germaniei, ideea sprijinită de Statele Unite; se dorea, astfel, crearea unei noi instituŃii europene care trebuia să tempereze spiritele care planau în jurul unei imagini negative a forŃei militare germane. La Paris, la 27 mai 1952, a fost semnat un Tratat de către cei şase parteneri, care nu va fi ratificat de Adunarea NaŃională Franceză din cauza opoziŃiei hotărâte a comuniştilor şi gaulliştilor. După mai multe dispute politice de o violenŃă extremă, Tratatul a fost respins fără dezbateri la 30 august 1954. În continuare a fost găsită o altă soluŃie, crearea unei armate germane în cadrul Uniunii Europei Occidentale, o alianŃă militară încheiată pe o perioadă de cincizeci de ani între cei şase membri ai CECO şi Regatul Unit. Primele succese ale CECO precum şi avantajele pe care le-ar fi presupus continuarea operei de unificare europeană au determinat miniştrii de externe ai celor şase Ńări fondatoare să opteze pentru pentru continuarea procesului în domeniul economic. ConferinŃa de la Messina, din 1955, a încredinŃat unei comisii prezidate de ministrul belgian de externe, Paul Henry Spaak, sarcina studierii posibilitşŃii unei intergrări progresive în acest domeniu. Raportul prezentat de acesta în 1956 a servit drept bază de negociere a Tratatului ComunităŃii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi a Tratatului ComunitatăŃii Economice Europeane (PiaŃa Comună). Tratatele au fost semnate la Roma la 25 martie 1957 şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Scopul noii organizaŃii era crearea unei pieŃe comune pentru armonizarea politicilor economice şi eliminarea obstacolelor în calea liberei circulaŃii a persoanelor şi a capitalurilor acestor state. După mai multe dezbateri interne, Marea Britanie a cerut în 1961 să fie admisă ca membru, la fel şi Danemarca, Irlanda, Norvegia, dar au fost respinse prin veto-ul preşedintelui francez, generalul de Gaulle. Un deceniu mai târziu, la 1 ianuarie 1973, Europa celor şase va deveni Europa celor nouă prin admiterea Marii Britanii, Danemarcii şi Irlandei în această organizaŃie, electoratul norvegian respingând propunerea de aderare. Aceste acorduri internaŃionale, la care au aderat pe parcurs şi alte state, au avut un impact deosebit pentru dezvoltarea economică a statelor membre, fiind lichidate barierile vamale şi creându-se o importantă piaŃă de desfacere. În 1981 devine Europa celor zece,

36

prin aderarea Greciei, şi în 1986, Europa celor douăsprezece, după aderarea Spaniei şi Portugaliei. Începând cu 1979, Parlamentul european este ales prin sufragiu universal. Incetineala cu care se realizează construcŃia europeană se explică prin foarte puternica impregnare naŃională a unor popoare, cărora le este dificil să se dezică de unele elemente ale suveranităŃii statele în favoarea unei autorităŃi politice comunitare. Astfel, ele sunt reticiente atunci când se pune problema transformări comunităŃii economice într-o comunitatea politică. În pofida acestor piedici, instituŃiile europene au reuşit să ocupe un loc important în viaŃa Europei, fapt demonstrat prin Actul unic european, urmat de alte decizii importante adoptate la Maastricht în 1992, un alt pas considerabil în construcŃia europeană.

Studiu de caz- SituaŃia FranŃei după cel de-al doilea război mondial.

Perioada 1945-1947 este cea a reconstrucŃiei FranŃei. Guvernul de Gaulle, inspirându-se din programul elaborat de Consiliul NaŃional al RezistenŃei din martie 1944, a pus bazele redresării. A fost lansat un program de naŃionalizări, fără precedent în Ńările occidentale, cu scopul de a permite statului de a se ocupa de reconstrucŃie. Acest program viza domenii ca cel a energiei, industriei de automobile, aeronautica, acordarea creditelor şi companiile de asigurări. Cel însărcinat să se ocupe de un Comisariat al Planului a fost Jean Monnet. A fost elaborat şi un important program social: revenirea la libertatea sindicală, crearea unor comitete de întreprinderi (februarie 1945), înfiinŃarea asigurărilor sociale (octombrie 1945).

La 21 octombrie 1945, are loc un referendum şi alegeri pentru Adunarea Constituantă. Pentru prima oară la alegeri participă şi femeile. Şef al guvernului a fost ales generalul Charles de Gaulle, dar el demisionează la 20 ianuarie 1946, în semn de protest că nu a fost consultat în privinŃa ConstituŃiei şi miniştrii săi au fost obstrucŃionaŃi. Noua ConstituŃie a fost acceptată prin referendumul din 13 octombrie 1946, fapt ce consemnează instituirea a celei de-a IV-a Republici.

Au fost organizate alegeri pentru Adunarea NaŃională la 10 noiembrie 1946. Rezultatele consemnau preponderenŃa “tripartidismului”: comuniştii, reprezentanŃii Mişcării Republicane Populare şi socialiştii. Socialistul Vincent Auriol, devine primul preşedinte al celei de-a IV-a Republici în ianuarie 1947, iar Paul Ramadier este ales preşedinte al Consiliului de Miniştri.

Guvernul se confruntă cu o nouă opoziŃie politică în aprilie 1947 - este vorba de Adunarea Poporului Francez, grupare politică înfiinŃată de generalul de Gaulle cu scopul de a combate “regimul partidelor”. Partidele aflate la putere, alcătuiesc între cele două forŃe: comuniştii şi gaulliştii, majoritatea celei de-a treia forŃe, care va dura până în 1951. Urmează o perioadă a instabilităŃii guvernamentale (10 guverne între anii 1948-1952), dar portofoliile cele mai importante revin de fiecare dată aceloraşi persoane, fapt ce permite continuarea procesului de redresare economică precum şi cel de construcŃie europeană. FranŃa cunoaşte o perioadă de puternică dezvoltare, care mai târziu va fi numită “cei treizeci de ani glorioşi” ai economiei franceze. Disputa legată de ratificarea tratatului prin care se crează Comunitatea Europeană de Apărare (C.E.D.) divizează Adunarea NaŃională din 1952 până în 1954. La 18 iunie 1954, Adunarea NaŃională îl învesteşte pe radicalul Pierre Mendes France cu scopul de a rezolva problema Indochinei. El se angajează să negocieze pacea în interval de o lună: acordurile semnate la Geneva, la 21 iulie 1954, ilustrează reuşita sa. Începând din iarna 1954-1955, viaŃa politică franceză este măcinată de problema algeriană. Alegerile din 2 ianuarie 1955 sunt marcate de victoria relativă a Frontului republican, socialistul Guy Molet devinind Preşedinte al Consiliului de Miniştri. BilanŃul celui mai îndelungat guvern din timpul celei de-a IV-a Republici (februarie 1956 - mai 1957) îl constituie: trei săptămâni de concediu plătit, Fondul naŃional de solidaritate, independenŃa Tunisiei şi Marocului (martie şi mai

37

1956), lege-cadru asupra Africii negre (iunie 1956); semnarea tratatelor de la Roma prin care s-a infiinŃat Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) şi Euratom (martie 1957). Preşedintele Coty îl invită la 29 mai 1958 pe de Gaulle să ocupe funcŃia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, iar la 1 iunie acesta este investit de Adunarea naŃională, care-i acordă puteri depline timp de şase luni şi-l însărcinează cu pregătirea unei noi ConstituŃii. Cea de-a IV-a Republică, instaurată în 1946, nu a rezistat problemelor ridicate de decolonizare, totuşi, ea a reuşit să modernizeze profund structurile sociale ale FranŃei şi să gestioneze o dezvoltare economică fără precedent. Noul proiect constituŃional, inspirat de ideile generalului de Gaulle, este aprobat la referendumul din 28 septembrie 1958, intrând în vigoare la 4 octombrie 1958, fiind primul act juridic al Republicii a V-a. ConstituŃia a limitat drepturile parlamentului dar a extins şi drepturile puterii executive, în special cele ale preşedintelui. De Gaulle va concentra în mâinile sale atât politica internă, cât şi politica externă. În domeniul extern, el a recunoscut dreptul algerienilor la independenŃă, Alegria declarându-se stat independent în martie. După alegerea sa a doua oară, în 1965, de Gaulle a pus problema ieşirii FranŃei din organizaŃia militară a blocului NATO, luând această decizie în februarie 1966. În concepŃia lui de Gaulle, Europa nu se limita numai la partea vestică, ci se întindea “de la Atlantic până la Urali”, pledând astfel pentru revizuirea atitudinii faŃă de U.R.S.S. şi alte state socialiste. În privinŃa ComunităŃii Economice Europene, de Gaulle s-a opus extinderii şi admiterii Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei şi Norvegiei. În aprilie 1969, de Gaulle şi-a dat demisia. S-a stins din viaŃă la 9 noiembrie 1970, la vârsta de 80 de ani. Alegerile prezidenŃiale din iunie 1969 au fost câştigate de fostul priemier, Georges Pompidou, care a afirmat că va promova o politică de edificare a unei societăŃi moderne. În domeniul extern a urmat în linii mari cursul elaborat de de Gaulle. În relaŃiile cu S.U.A. a promovat o politică de apropiere şi îmbunătăŃire a relaŃiilor, dar a refuzat de a intra în NATO. După decesul subit a lui Pompidou în aprilie 1974, noul preşedinte a devenit Valery Giscard d’Estaing. Programul lui prevedea reforme sociale în spiritul liberalismului. În domeniul extern s-a menŃinut pe poziŃiile lui de Gaulle, promovând o politică de sine stătătoare. Şi-a asumat rolul de apărător al intereselor europene, Valery Giscard d’Estaing, renovând ideile “europenismului” şi a “corectând” politica de integrare a FranŃei în Comunitatea Europeană. Alegerile prezidenŃiale din primăvara anului 1981 au fost câştigate de liderul Partidului Socialist Francez, Francois Mitterand, care a reuşit să fie ales în calitate de preşedinte si, la următorul scrutin, din mai 1988. Alegerile pentru Adunarea NaŃională din 1986 au fost câştigate de forŃele de dreapta - Adunarea pentru Republică, condusă de Jacques Chirac şi Uniunea Franceză pentru DemocraŃie, liderul căreia era Valery Giscard d’Estaing. Noul guvern a fost format de Jacques Chirac. Francois Mitterand dizolvă în 1988 Adunarea NaŃională şi convoacă alegeri, soldate cu victoria socialiştilor. Aceştia şi-au propus un program guvernamental menit să amelioreze situaŃia financiară, dar rezultatele au fost modeste.

Pe plan european, FranŃa a dat dovadă de mai multă iniŃiativă. În 1990 Mitterand s-a pronunŃat pentru crearea unei ConfederaŃii a tuturor statelor europene. În ianuarie 1992, FranŃa a propus partenerilor din C.E.E. elaborarea unui program comun al doctrinei europene nucleare. Preşedintele francez s-a pronunŃat pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht, referendumul fiind organizat în FranŃa la 20 septembrie 1992.

9. EvoluŃia Ńările din Europa Centrală şi de Sud-Est în perioada postbelică (1945-1989) Obiective - De a elucida cauzele ce au dus la instaurarea regimurilor „democraŃiei populare” în Ńările Europei Centrale şi de Sud-Est după cel de-al doilea război mondial.

38

- De a urmări rolul Armate Sovietice în extinderea sferei de influenŃe sovietice şi impunerea unor guverne loiale Moscovei.

- Formarea deprinderilor de analiză comparată a unui eveniment sau stare de fapt în Ńările „democraŃiei populare”

- De a urmări trăsăturile generale şi particularităŃile evoluŃiei postbelice a Ńărilor din Centrul şi Estul Europei şi impactul schimbărilor la nivelul conducerii sovietice asupra acestor regimuri.

Introducere łările Europei răsăritene au urmat un traiect deosebit, marcat de prezenŃa pe teritoriul lor a trupelor Armatei Sovietice care au contribuit substanŃial la impunerea regimurilor «democraŃiei populare». Uniunea Sovietică a urmărit exportul modelului sovietic în Ńările care au intrat în sfera sa de influenŃă, utilizând în acest proiect potenŃialul forŃelor de stânga, în special marionetele sale - partidele comuniste, finanŃate substanŃial în perioada anterioară prin intermediul Kominternului. łările răsăritene au fost izolate de restul continentului european prin « Cortina de fier », anunŃată de Churchill în 1946, fără a fi consultate în prealabil. DemocraŃiile occidentale au manifestat faŃă de Uniunea Sovietică şi Ńările din sfera sa de influenŃă o politică de conciliere, similară cu atitudinea din perioada interbelică faŃă de Germania. Astfel, popoarele din această zonă au fost obligate să accepte modele de export, iar orice revoltă sau disidenŃă era aspru înăbuşită cu ajutorul trupelor Armatei Sovietice (cazul Ungariei) sau ale forŃelor Tratatului de la Varşovia ( Primăvara de la Praga). Impunerea modelului socialist-stalinist în statele din Europa. EvoluŃia politică a Ńărilor din Eiropa Centrală şi de Sud-Est după terminarea războiului a fost marcată de împărŃirea sferelor de influenŃă între Marile Puteri în perioada războiului şi în timpul conferinŃelor interaliate. “Acordul de procentaj”, pe de o parte, precum şi imaginea deformată a U.R.S.S. în calitate de stat invingător, pe de altă parte, au creat o atmosferă defavorabilă Ńărilor eliberate de Armata Roşie. Alexander Dubcek menŃiona că “în 1945, impresia ce domina asupra generaŃiei mele era aceasta: spectacolul unei puteri sovietice strivitoare. Capacitatea de a se ridica după dezastrele iniŃiale şi de a riposta cu forŃa era o dovadă evidentă şi de netăgăduit”. U.R.S.S. era preocupată de “recuperarea” teritoriilor sale mai vechi. În acest sens, a urmărit respectarea prevederilor protocolului adiŃional secret din 23 august 1939, ce s-a regăsit în textele Tratatelor de pace, care confirmau frontiera din 1 ianuarie 1941. De asemenea, Stalin urmărea crearea unei zone de securitate pentru a proteja hotarele U.R.S.S. În momentul expansiunii sale de după război Stalin cu siguranŃă nu a uitat că occidentalii nu au încercat niciodată să se opună cu adevărat oportunităŃilor sale de cucerire. El a reuşit să folosească cu succes diplomaŃia, forŃa şi viclenia pentru realizarea obiectivelor sale prioritare. Începând cu anul 1940 opinia publică a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de manipulare şi dezinformare care, cinci ani mai târziu, au împins Ńările Europei de Est în zona sovietică: crearea de guverne de coaliŃie; preponderenŃa impusă a partidului comunist; alegeri în diete şi parlamente a candidaturilor impuse de comunişti. Primele contacte diplomatice au loc în timpul războiului: în decembrie 1943 a fost semnat un tratat de prietenie şi alianŃă cu Cehoslovacia, astfel această Ńară este prima care cade în viitoarea zonă de influenŃă sovietică. La 11 aprilie 1945 un tratat similar a fost semnat cu Iugoslavia iar la 21 aprilie cu Polonia. Tratativele diplomatice erau însoŃie în paralel de tot felul de acŃiuni: pregătirea cadrelor din rândul “kominterniştilor” la Moscova, unde se aflau o mulŃime de cetăŃeni străini, originari din aceste Ńări. Un rol important în realizarea obiectivelor propuse trebuia să-l joace Armata Roşie, care, prin înaintarea în Europa Centrală şi în Balcani, devenise omniprezentă. Astfel, prin dreptul de cuceritor Uniunea Sovietică deŃinea controlul asupra României, Bulgariei, Ungariei, ca şi asupra unor părŃi

39

ale Austriei şi Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Roşie a avut un comportament totalitar în această zonă, intervenind direct în treburile interne: cazul lui A.Vâşinski în România, a lui K.Voroşilov în Ungaria. Impunerea modelului socialist-stalinist în statele din Europa Centrală şi de Sud-Est s-a făcut în câteva etape, după cum urmează: etapa precomunizării, 1944-1945, când au fost create “guverne de uniune naŃională”, provenite din “fronturi” : în România - Frontul democratic, format din comunişti, social-democraŃi şi Ńărănişti ; în Ungaria -Szeged - Frontul naŃional de independenŃă, alcătuit din micii proprietari, naŃional-Ńărăniştii, socialişti şi comunişti ; în Bulgaria - Frontul patriei, format din Ńărănişti, comunişti şi socialişti ; în Cehoslovacia - Frontul naŃional, format din membrii partidului popular, social-democrat, social-naŃionalist, şi partidul comunist ceh şi slovac. În Polonia se impune guvernul format din 21 de membri, dintre care 17 erau de la Comitetul din Lublin. În zona de ocupaŃie sovietică din Germania, la 14 iunie 1945, se crează un Front unit al organizaŃiilor antifasciste. Comuniştii reuşesc astfel să pătrundă în toate sferele importante, controlând sectoarele cheie - armata, justiŃia, afacerile interne. Armata în aceste Ńări era organizată după modelul sovietic. Dominând fără probleme administraŃia, armata şi justiŃia, comuniştii au continuat procesul de “curăŃare” a acestor domenii de aşa-numiŃii “duşmani de clasă”, început de Armata Roşie. În Bulgaria, în timpul acestui proces, au fost arestaŃi în jur de 12 000 de oameni, dintre care 4 000 au fost executaŃi; în Ungaria, România, de semenea, are loc o epurare masivă a celor declaraŃi “duşmani” de către comunişti. După precomunizare urmează etapa desăvârşirii ocupaŃiei sovietice-comuniste şi instaurarea regimurilor “democraŃiei populare”, 1946-1948. În aceşti ani, continuă eliminarea elitei societăŃii civile, sunt înterzise partidele politice şi eliminaŃi conducătorii lor. Partidele comuniste au jucat rolul de “cal troian” în procesul de comunizare, îndeplinidu-şi cu succes misiunea: comuniştii, sprijiniŃi de Moscova, s-au străduit să “câştige” alegerile prin orice mijloace: au creat o atmosferă apăsătoare, au destabilizat opoziŃia prin presiuni etc. În 1947 pentru a coordona activitatea partidelor comuniste a fost creată o nouă organizaŃie internaŃională, Kominform. În anul 1947, în urma alegerilor din ianuarie în Polonia au fost aleşi un preşedinte şi prim-ministru comunist; în Bulgaria a fost desfiinŃată opoziŃia politică; în România, lichidată monarhia; în Cehoslovacia, după o perioadă de democraŃie relativă, în urma loviturii de la Praga din 1947, a fost adoptată o ConstituŃie de tip sovietic. Blocada Berlinului în perioada iunie 1948-mai 1949 va duce la crearea în zona de ocupaŃie sovietică a Republici Democrate Germane, condusă de comunişti. Urmează o serie de experimente sociale: naŃionalizarea mijloacelor de producŃie; colectivizarea agriculturii; „revoluŃia culturală” după modelul sovietic. În domeniul economic începe procesul industrializării forŃate, pe prim plan situându-se industria grea: sunt construite uzine care nu-şi justificau capacitatea şi nu dispuneau de materiile prime pentru a funcŃiona. În sectorul agrar, după modelul sovietic, începe din anul colectivizarea forŃată.

În ianuarie 1949 a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), alcătuit din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria, U.R.S.S.. În aprilie 1949 în CAER a întrat Albania, în 1951 R.D.G. Scopul acestei organizaŃii era de a Ńine sub controlul sovietic economia Ńărilor est-europene. Evenimentele din Ungaria -1956 Comunizarea a generat în Ńările Europei de Est diverse acte de rezistenŃă, în unele Ńări chiar de rezistenŃă armată, cum a fost cazul Ungariei în 1956. În contextul procesului de destalinizare, declanşat de discursul lui Nichita Hruşciov în februarie 1956, poziŃia dictatorului comunist-stalinist al Ungariei, Matyas Rakosi, unul dintre cei mai detestaŃi lideri ai blocului răsăritean - a devenit din ce în ce mai precară. În iulie 1956, presat de conducerea de la Kremlin, el a demisionat. Succesorul lui a fost Erno Gero, care avea concepŃii asemănătoare, dar a permis unele liberalizări ale societăŃii. Imre Nagy, fost premier şi duşman a lui Rakosi, a fost reprimit în rândurile partidului. Noile

40

schimbări au generat un val de speranŃe de libertate. Printre cererile expuse în cadrul unui miting erau şi unele referitoare la retragerea trupelor sovietice din Ungaria. AcŃiunile maselor se înteŃesc, participanŃii pledau pentru libertate şi democratizarea societăŃii. Nagy, numit premier, avea sarcina de a stopa valul protestelor. Gero a cerut ajutor Uniunii Sovietice pentru a reinstaura ordinea în Ńară. Societatea civilă a solicitat sprijin Consiliului de Securitate a ONU dar a fost refuzată. Liderul jugoslav, Tito, la rândul său, îi îndemna pe unguri să pună capăt revoltelor, să nu compromită socialismul. Toate acestea demonstrează lipsa solidaritatăŃii şi a sprijinului din exterior pentru “revoluŃionarii” unguri. La Budapesta, în seara zilei de 22 octombrie 1956, a început răscoala anticomunistă, declanşată de studenŃi, care au cerut schimbarea conducerii partidului, alegeri pe bază de pluripartidism, relaŃii de egalitate cu U.R.S.S. etc. Liderii comunişti au cerut ajutor U.R.S.S.. Au intervinit forŃele Armatei Sovietice, care înăbuşă în sânge revoluŃia anticomunistă (circa 20 000 de victime). La 4 noiembrie au început negocieri sovieto-ungare, sovieticii urmărind reprimarea “contrarevoluŃiei”. Janoş Kadar, refugiat pe teritoriul sovietic, a declarat că a alcătuit un nou guvern. Imre Nagy a fost nevoit să se refugieze la ambasada iugoslavă din Budapesta, apoi în România. La insistenŃa sovieticilor, a fost extrădat noii conduceri de la Budapesta, unde a fost executat în 1958. Peste 200 000 de unguri reuşesc să părăsească Ńara. Noua conducere a Ungariei după o perioadă dogmatică, coordonată de Moscova, a reuşit la începutul anilor ‘60 să promoveze o politică liberală în economie. Astfel, Janos Kadar a reuşit să transforme Ungaria în anii ‘70-‘80 în cel mai liberal stat al sistemului socialist. La mijlocul anilor ‘80 el începe să se opună procesului reformator, fapt ce a dus la demiterea şi înlocuirea lui din funcŃia de conducere a partidului în mai 1988.

Primăvara de la Praga -1968 În ianuarie 1968, în fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia ajunge Alexander Dubcec, reprezentant al aripei reformatoare. El declară că va promova reforme în societate şi ca construi un “socialism cu faŃă uman”. În cursul procesului reformator, declanşat de Dubcek, cunoscut drept “Primăvara de la Praga”, a fost anulată cenzura, sau apărut noi formaŃiuni politice şi obşteşti, şi-au reluat activitatea Partidul Social-Democrat. În aprilie 1968, conducerea partidului a aprobat un “Program de activitate” ce prevedea trecerea Cehoslovaciei la un nou model de socialism. A fost respinsă teza referitoare la rolul conducător al partidului, se preconiza schimbarea rolului organelor securităŃii de stat. Toate aceste iniŃiative au deranjat conducerea de la Kremlin, precum şi a unor lideri comunişti din Ńările est-europene, care şi-au exprimat dezacordul faŃă de noile tendinŃe ale Cehoslovaciei. Trupele armate a cinci state membre a Tratatului de la Varşovia - Bulgaria, Ungaria, R.D.G., Polonia şi U.R.S.S.- au intrat pe teritoriul cehoslovac la 21 august 1968. A.Dubcek a fost arestat împreună cu alŃi lideri reformatori. Preşedintele Cehoslovaciei, L. Svoboda, a condamnat acest act de incălcarea flagrantă a dreptului internaŃional, refuzând să formeze un nou guvern. IntervenŃia sovieticilor şi a Ńărilor satelite a fost condamnată de comunitatea internaŃională, fapt ce a contribuit la iniŃierea unor convorbiri cu A.Dubcek, fiind semnat un acord cu privire la reglementarea situaŃiei din Ńară. Trupele sovietice au rămas în continuarea pe teritoriul Cehoslovaciei, dar cele ale sateliŃilor s-au retras. Adversarii reformelor au trecut la ofensivă.

Această intervenŃie a fost justificată mai târziu de către Leonid Brejnev, care a declarat că “Uniunea Sovietică are datoria să intervină, fără să Ńină cont de forŃele naŃionale, oriunde socialismul este ameninŃat de o mişcare de restaurare a capitalismului”. Doctrina expusă a fost catalogată în Vest drept Doctrina Brejnev. În Cehoslovacia, chiar dacă “Primăvara de la Praga” a fost reprimată de trupele sovietice, s-a manifestat în anii 70 o opoziŃie grupată în jurul “Cartei 77”, care va juca un rol important în timpul “revoluŃiei de catifea” din 1989.

41

ManifestaŃii de protest, deseori soldate cu ciocniri sângeroase cu forŃele de ordine, au avut loc şi în Polonia (1956, 1970, 1980). Mişcarea protestatara a contribuit la formarea unui Sindicat liber în Polonia în 1980, Solidaritatea, care s-a situat în fruntea luptei anticomuniste din această Ńară.

10. EvoluŃia U.R.S.S. în perioda 1945-1985 Obiective - De a prezenta consecinŃele celui de-al doilea război mondial pentru Uniunea Sovietică. - De a elicida cauzele ce a dus la începutul dezgheŃului ideologic în Uniunea Sovietică după moartea lui Stalin

- Analiza principalelor transformări ce s-au produs în URSS în perioada lui Hruşciov şi Brejnev

- De a urmări impactul politicii interne promovate de liderii sovietici asupra politicii externe sovietice

Cuvinte-cheie: cultul lui Stalin; Dosarul Leningrad; Dosarul medicilor, N.Hruşciov; raportul secret; destindere; criza Berlinului; L.Brejnev ; nomenclatură; stagnare; invazia Afganistanului;

Introducere ConsecinŃele celui de-al doilea război mondial au fost dramatice pentru Uniunea Sovietică. łara era devastată, mii de localităŃi distruse. Economia a avut de suferit enorm, fiind scoase din funcŃiune mii de întreprinderi şi distruse căile de cale ferată. Pierderile materiale suferite de Uniunea Sovietică s-au ridicat la 679 mlrd. de ruble. Dar, odată cu terminarea conflagraŃiei, sunt luate măsuri pentru a trece economia la producŃie paşnică. Încă din timpul războiului, Uniunea Sovietică a practicat o politică de jaf în teritoriile ocupate, urmărind să-şi ia revanşa pentru pierderile suferite. Astfel, statele ce au intrat în sfera de influenŃă sovietică au plătit un tribut important “eliberatorilor”. Această “contribuŃie” a ajutat la refacerea economiei sovietice. De altfel, conducerea de la Kremlin era mai mult preocupată de consolidarea poziŃiei internaŃionale decât de satisfacerea nevoilor populaŃiei. În timpul râzboiului s-a consolidat cultul lui Stalin, care era de cele mai multe ori identificat cu victoriile Armatei Roşii. Astfel, treptat, s-a impus linia partidului bolşevic, conform căreia U.R.S.S. a obŃinut victoria datorită « geniului militar şi conducerii eroice a tovarăşului Stalin ». Astfel, această politică contribuie la consolidarea regimului puterii personale ale lui I.V. Stalin după război. Victime ale aparatului represiv devin foştii prizonieri de război, consideraŃi drept « trădători », unele minorităŃi naŃionale, acuzate de « colaboraŃionism » cu germanii. ToŃi cei suspectaŃi de trădare, colaboraŃionism erau arestaŃi şi trimişi în lagăre. Unele popoare din Caucazul de Nord, tătarii din Crimeia au fost deportaŃi în Siberia şi Asia Mijlocie din acelaşi motiv. Revenirea la practicile anterioare. Dosarul “Leningrad”. Regimul stalinist viza şi alte categorii, de exemplu intelectualii. În anul 1946 a început ofensiva asupra scriitorilor, acuzaŃi în dosarul „Leningrad”. Liderul bolşevic, Andrei Jdanov, unul dintre posibilii succesori ai lui Stalin în acel moment, a fost iniŃiatorul şi animatorul acestei campanii. În viziunea lui, literaŃii din Leningrad s-au abătut de la cerinŃele realismului socialist, şi, a supus criticii mai multe opere literare. Astfel, scriitorul Mihail Zoşcenko, poetesa Ana Ahmatova au fost excluşi din Uniunea Scriitorilor. Scopul ofensivei lui Jdanov era de a supune intelectualitatea, de a o pune în serviciul statului totalitar. Au fost atacaŃi apoi regizorii, compozitorii care nu “respectau” politica partidului. Următoarea campanie a aparatului represiv a fost îndreptată împotriva evreilor. În timpul războiului, Stalin s-a folosit de serviciile Comitetului Evreesc Antifascist, care asigura susŃinerea internaŃională a U.R.S.S. din partea SUA. După război, însă, evreii devin Ńinta atacurilor, fiind învinuiŃi de “activitate dăunătoare”. Campania antisemită a contribuit la dizolvarea Comitetului sus-amintit, iar preşedintele lui, Solomon Losovski, a fost arestat şi împuşcat. Printre cei arestaŃi a fost

42

şi soŃia lui V.Molotov, unul dintre apropiaŃii lui Stalin, care era evreică, fiind trimisă în lagăr. În anul 1948 a murit A. Jdanov, fiind inventat complotul medicilor-evrei, bănuiŃi de trădare. Campania a atins apogeul în ultimul an de viaŃă a lui Stalin, 1952, când mai mulŃi medici au fost arestaŃi, torturaŃi şi condamnaŃi. Stalin aprobase chiar un plan de deportare în masă a evreilor în Birobidjan, la începutul anului 1953, dar moartea sa, la 5 martie 1953, a pus capăt acestor intenŃii şi a multor altor care existau în planurile “despotului” de la Kremlin. Ascensiunea la putere a lui Nichita Nruşciov. Începutul “DezgheŃului”. Destinderea După moartea lui Stalin, la fel ca şi după moartea lui Lenin, începe o adevărată luptă pentru putere, nefiind desemnat un candidat oficial. Dintre cei care sperau să ajungă în fruntea statului sovietic cel mai abil s-a dovedit a fi Nichita Hruşciov, care este ales prim-secretar al P.C.U.S. în septembrie 1953. Represiunile încetează, începe o perioadă de liberalizare a regimului totalitar. Un rol important l-a avut Congresul al XX-lea al partidului comunist din februarie 1956, în cadrul căruia, Nichita Hruşciov a prezentat, într-un cadru închis, un raport în care critica “cultul personalităŃii lui Stalin”. Raportul prezenta în linii mari dimensiunile atrocităŃilor comise de Stalin şi de echipa sa.

Noul lider comunist, împreună cu echipa sa, a promovat unele reforme în domeniul administraŃiei, economiei, culturii. Perioada hruşciovistă este cunoscută drept “perioada de dezgheŃ” în viaŃa spirituală. Deşi sistemul administrativ nu a cedat definitiv, au fost înregistrate importante realizări în mai multe domenii ale culturii: au apărut noi publicaŃii, lucrări care încercau să spună adevărul despre societatea sovietică. Nichita Hruşciov a fost un personaj controversat. Pe de o parte, a contribuit la declanşarea criticii regimului stalinist, a scos la iveală unele fapte din acea perioadă, pe de altă parte, a rămas produsul sistemului, el însuşi fiind de multe ori autorul unor decizii specifice regimului. A comis o serie de greşeli atât în politica internă cât şi cea externă, cum a fost şi cazul crizei rachetelor din Cuba. Perioada de dezgheŃ s-a caracterizat şi printr-un progres impresionant al ştiinŃei: lansarea primului satelit artificial (1957), a primei nave spaŃiale cu un cosmonaut la bord, Iurii Gagarin (12 aprilie 1961).

Înlăturarea lui Hruşciov şi ascensiunea lui Leonid Brejnev. Epoca stagnării În octombrie 1964, Hruşciov a fost înlăturat din funcŃie de o echipă în frunte cu Leonid Brejnev, alcătuită dintre cei care se nu erau de acord cu ritmul reformelor, unui chiar erau împotriva lor. Astfel, epoca reformelor economice iniŃiate de Hruşciov, a fost urmată de aşa-numita epoca stagnării, termen atribuit de Mihail Gorbaciov, perioadei brejneviste. Această perioadă, care a durat aproape 20 de ani, a înregistrat rezultate dezastruoase în diverse domenii: economie supracentralizată, neeficace, costisitoare, întărirea sistemului administrativ de comandă, creşterea aparatului birocratic (la mijlocul anilor 80 era alcătuit din 18,5 mln de oameni). În perioada lui Brejnev se crează condiŃii favorabile pentru dezvoltarea crimei organizate, de multe ori tolerată şi sprijinită de nomenclatură, casta privilegiată a societăŃii sovietice. Au fost ignorate nevoile sociale ale cetăŃenilor, fapt ce a contribuit la scăderea nivelului de trai al populaŃiei, îndoctrinată cu lozinci şi sloganuri enunŃate de conducerea comunistă, promisiuni de cele mai multe ori irealizabile. Au fost interzise orice manifestare de nesupunere, pe de o parte, se dezvoltă fenomenul disidenŃilor, pe de altă parte, se practica pe larg aşa-numitul “proces de reeducare” a celor ce se opuneau regimului. În domeniul politicii externe, începând din anul 1968, se manifestă aşa-numita Doctrină Brejnev – « dreptul » URSS de a interveni în orice moment acolo unde era « ameninŃat » socialismul, ceea ce s-a produs în cazul Cehoslovaciei în 1968, în Afganistan în 1979. Politica externă sovietică în anii ‘70, începutul anilor ‘80 s-a dovedit a fi de multe ori ineficientă, necompetentă, ea devenise sfera de activitate a nomenclaturii, promovarea ei se facea în interesele castei nu a statului. IntervenŃia trupelor sovietice în Afganistan a contribuit şi mai mult la reducerea prestigiului

43

Uniunii Sovieice în plan internaŃional. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică s-a lăsat antrenată într-o cursă a înarmărilor fără precedent în istorie, care şi-a pus amprenta asupra politicii interne, ceea mai mare parte a economiei fiind subordonată domeniului militar. Cu o economie care stagna era dificil să faci faŃă ritmurilor impuse de statele occidentale, mai ales din cauza nivelului scăzut al tehnologiei, caracterului extensiv al industriei. De asemenea, în Uniunea Sovietică în perioada stagnării, existau numeroase probleme naŃionale, Ńinute într-o stare latentă care vor exploada în viitorul apropiat. La începutul anilor ‘80, economia, întreaga societate sovietică se afla în pragul unui colaps, care mai târziu va contribui la destrămarea statului sovietic. După decesul lui Leonid Brejnev, survenit la 10 noiembrie 1982, în funcŃia de secretar general al P.C.U.S. a fost ales Iurii Andropov, fost şef al K.G.B.-ului. Conştient de necesitatea reformării sistemului, el a încercat să realizeze unele reforme, dar n-a reuşit să le ducă până la capăt, decedând la 9 februarie 1984. Andropov a fost cel ce a sprijinit ascensiunea lui Mihail Gorbaciov, ce avea să devină, la 11 martie 1985, secretar general al P.C.U.S., după decesul altui reprezentant al gerontocraŃiei, Konstantin Cernenko.

11. Dezintegrarea U.R.S.S. Obiective - Examinarea cauzelor ce au dus la lansarea politicii reformatoare de către M.Gorbaciov. - De a urmări impactul procesului reformator asupra politicii externe şi a relaŃiilor internaŃionale - Elucidarea aspectelor negative care au influenŃat procesul reformator. - De a cerceta cauzele ce au dus la dezintegrarea URSS. Cuvinte–cheie : Mihail Gorbaciov, perestroika, glasnosti ; problema naŃională ; Eduard Şevarnadze ; politica externă, forŃele conservatoare ; puciul din august ; dezintegrarea URSS, CSI. URSS în anii 1985-1991. Politica reformatoare a lui M.S.Gorbaciov – “perestroika” şi “glasnosti” La 11 martie 1985, la Moscova se instalează o nouă conducere, animată de idei reformatoare, sub egida lui Mihail Gorbaciov. La plenara din aprilie 1985 a Comitetului Central a P.C.U.S., Mihail Gorbaciov a prezentat principiile politicii pe care intenŃiona să o realizeze în Uniunea Sovietică. Politica promovată de noua conducere s-a numit restructurare sau perestroika. În viziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la “teoria leninistă” şi avea nevoie de o o restructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate în domeniul politic, economic şi social. Obiectivul restructurării era demolarea consecinŃelor epocii “stagnării”- epoca brejnevistă -, pe care le moştenise, la rândul său din perioada stalinistă. O componentă importantă a politicii de restructurare a fost transparenŃa sau libertatea presei şi lichidarea cenzurii (glasnosti-ul) care au permis elucidarea problemelor blocate sau nerezolvate timp de decenii (în deosebi cele naŃionale). Mihail Gorbaciov, împreună cu echipa sa, a realizat unele reforme menite să revigoreze economia şi societatea. La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S., desfăşurat între 25 februarie şi 6 martie 1986, Mihail Gorbaciov a prezentat principale teze ale poziŃiei sale, atacând « epoca Brejnev”, denumită “era stagnării”, condamnând războiul din Afganistan, care era o “rană sângerîndă” a U.R.S.S., propunând restructurarea sistemului pe calea reformelor, ce trebuiau realizate de sus în jos. Cadrul instituŃional s-a dovedit însă incapabil să reziste frustrărilor acumulate ale diferitelor grupuri, mai ales datorită costurilor reformei înseşi. Deosebit de virulente au fost problemele naŃionale - problema enclavei armene din Karabahul de munte din Azerbaidjan, cea a tătarilor din Crimeea, relaŃiile dintre populaŃia majoritară a republicilor unionale şi minorităŃi,

44

eşecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost primele care şi-au revendicat independenŃa. În 1989-1991 Uniunea Sovietică a fost cuprinsă de o criză profundă. Remarcabile au fost rezultatele perestroikăii în domeniul politicii externe. La 2 iulie 1985, în postul de ministru de externe a fost numit Eduard Şevarnadze, în locul lui Andrei Gromîko. Împreună cu Mihail Gorbaciov au reuşit să revoluŃioneze practic politica externă sovietică, beneficiind de un imens capital de simpatie în întreaga lume. Gorbaciov a iniŃiat o nouă gândire politică, bazată pe căteva componente: politica externă nu mai trebuia gândită şi condusă prin prisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele două puteri, URSS şi SUA era neproductivă iar puterea militară nu garanta automat securitatea; statul sovietic trebuia să-şi revizuiască obiectivele în domeniul politicii externe. Între 19 şi 21 noiembrie 1985 avea loc prima întâlnire a lui Gorbaciov cu Ronald Reagan, preşedintele SUA. În perioada 7-10 decembrie 1987, se desfăşoară prima vizită a lui Gorbaciov în Statele Unite, ce s-a transformat într-un imens succes personal al liderului reformist. Asumându-şi cele convenite în discuŃiile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie 1989 documentele ce puneau capăt războiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989, ultimele trupe sovietice părăsesc această Ńară. Gorbaciov a contribuit la normalizarea relaŃiilor cu China, după vizita efectuată la Beijing între 15 şi 19 mai 1989. La 6 iulie 1989, Gorbaciov într-un discurs Ńinut la Consiliul Europei de la Strasbourg, afirmă că Uniunea Sovietică nu se va opune reformelor din Europa de Est. Semnalul dat la Strasbourg a fost receptat şi în statele estice, nu numai în mediile apusene. În toamna anului ’89, întreg « lagărul socialist » a fost afectat de un val de schimbări. La 7 octombrie 1989, în timpul vizitei în Germania, la Berlin, Gorbaciov avea să declare “viaŃa îi pedepseşte pe cei care rămân în urmă”. Efectul a fost schimbarea lui Erich Honecher cu Egon Krenz, la 18 octombrie. La 9 noiembrie 1989, a fost dărâmat Zidul Berlinului, moment care a fost perceput ca un preludiu al înlăturării comunismului în Europa. La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc întâlnirea dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush, la care liderul sovietic a declarat că nu va folosi forŃa pentru menŃinerea regimurilor comuniste din Europa estică. O semnificaŃie aparte a avut căderea regimului lui Nicolae Ceauşescu, la 22 decembrie 1989 şi executarea dictatorului. Problema unificării Germaniei a fost un test decesiv al noului raport de forŃe şi al faptului că războiul rece se sfârşise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker, vizita Moscova şi propunea negocieri pentru unificarea Germaniei în formula “doi plus patru”, adică cele două Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi FranŃa. La 12 septembrie, la Moscova a fost semnat tratatul care consfinŃea reunificarea pe cale paşnică a Germaniei. Ceremonia oficială s-a desfăşurat la 3 octombrie la Berlin. La 31 martie 1991, a fost dizolvat oficial Tratatul de la Varşovia. Puciul din august 1991 şi dezintegrarea U.R.S.S. Valul schimbărilor a afectat întregul spaŃiu sovietic. Sfărşitul Uniunii Sovietice va fi unul dramatic. La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau procesului reformelor, au realizat un “puci” pentru al înlătura pe Gorbaciov, care însă a eşuat. “Puciul” a întărit poziŃia lui Boris ElŃîn, preşedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, în calitate de lider al forŃelor reformatoare, şi a şubrezit poziŃia lui Gorbaciov. Demersurile disperate ale lui Gorbaciov de a transforma Uniunea Sovietică în Uniunea Statelor Suverane, de a organiza noi alegeri, pentru a salva puterea centrului s-au soldat cu un eşec. Republicile unionale şi-au declarat independenŃa după august 1991. La 8 decembrie 1991, lângă Minsk, preşedinŃii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniunii Sovietice şi formarea ComunităŃii Statelor Independente (C.S.I.). Ulterior, la 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11 reprezentanŃi ai fostelor republici unionale sovietice aderau la C.S.I. La întâlnire n-au participat reprezentanŃii Estoniei, Letoniei, Lituaniei şi Georgiei, care pledau pentru independenŃă. În aceste condiŃii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de preşedinte al unui stat

45

care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietică şi-a încetat oficial existenŃa la 31 decembrie 1991, la 69 de ani de la constituire.

12. Schimbarea regimurilor politice şi transformările economice din statele Europei de

Răsărit (1989-1991) Declanşarea, după 1987, de către Mihail Gorbaciov a unui proces complex de restructurare a regimului comunist din U.R.S.S. a marcat începutul unor transformări radicale în interiorul societăŃilor din acest spaŃiu. Polonia Polonia a fost prima Ńară unde s-a înfăptuit o revoluŃie anticomunistă. În anii ’80, Ńara este cuprinsă de o lungă criză socială care era de fapt un conflict între putere şi clasa muncitoare. În vara anului 1980, şantierile navale din Gdansk sunt cuprinse de un val de greve. A fost înfiinŃat primul sindicat liber Solidaritatea (Solidarnosti) în frunte cu liderul Lech Walesa. Guvernul, pentru a menŃine controlul asupra situaŃiei din Ńară, a introdus în decembrie 1981 starea excepŃională. În funcŃia de prim-ministru a fost numit generalul Woljceich Jaruzelski. Sunt realizate o serie de reforme economice care prevedeau trecerea intreprinderilor la autonomie, autoconducere şi autofinanŃare. SUA şi alte state occidentale declanşeză o blocadă economică Poloniei. Perioada 1986-1989 este caracterizată de stagnarea economiei, creşterea deficitului bugetar, creşterea inflaŃiei. Alegerile parlamentare din iunie 1989 au demonstrat slăbirea poziŃiei partidului comunist. În august 1989 a fost format guvernul în frunte cu Tadeusz Mazowiecki, membru al sindicatului Solidaritatea. Astfel, dominarea de peste 40 de ani a vieŃii poltice de partidul comunist a încetat. Guvernul a propus un program de restructurare a economiei, orientat spre economia de piaŃă, numit “terapia de şoc”. A fost inlăturat controlul asupra preŃurilor, a început privatizarea proprietăŃii statului, au fost premise investiŃiile străine. Treptat s-a stabilizat piaŃa. În anii 1991-1992 SUA au renunŃat la 70 % din datoria externă a Poloniei iar Clubul de la Paris la 50 % şi R.F.G. la 50 %. În decembrie 1990, W. Jaruzelsky a demisionat, preşedinte fiind ales Lech Walesa. În următorii ani, în Polonia este promovată o politică de modernizare a agriculturii, continuă privatizarea sectorului de stat, sunt luate unele măsuri pentru a limita influenŃa străină în domeniul economic. În paralel, apar şi unele dificultăŃi: scaderea nivelului de trai; creşte numărul şomerilor (1992 – 2 milioane), se resimte lipsa programelor sociale. Ungaria Ungaria a fost cuprinsă la sfârşitul anilor ‘80 de o profundă criză economică. Conducerea Ńării era preocupată de căutarea căilor de ieşire din criză. În aceste condiŃii s-a consolidat pozŃia opoziŃiei care îşi intensifică critica la adresa conducerii Ńării. OpoziŃia se pronunŃă pentru revizuirea aprecierii evenimentelor din anul 1956 din Ungaria. Unii membri ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (P.M.S.U.), de sorginte marxist-leninistă, au început să părăsească partidul. În februarie 1989, P.M.S.U. a renunŃat la monopolul asupra puterii, îar în octombrie are loc ultimul Congres. Pentru a rămâne în viaŃa politică, partidul şi-a schimbat denumirea în Partidul Socialist Ungar. În ianuarie 1990 în Ungaria existau deja circa 20 de partide politice. La 23 octombrie 1989 a fost schimbată denumirea Ńării în Republica Ungaria. Între 23 martie şi 4 aprilie 1990 au loc primele alegeri libere după anul 1945. Au învins reprezentanŃii a trei formaŃiuni politice - AlianŃa DemocraŃilor Liberi, Forumul Democratic şi P.S.U.. Cele mai multe voturi au fost obŃinute de Forumul Democratic, care se pronunŃa pentru constituirea statului de drept, pentru autoconducere democratică, privatizare, trecerea la economia de piaŃă. Liderul Forumului Democratic, Josef Antall, a fost numit în funcŃia de prim-ministru. A fost constituit un guvern de coaliŃie. În august 1991 Arpad Gonsz a fots ales preşedinte al Ungariei. Cehoslovacia

46

În Cehoslovacia în anii 1988-1989 forŃele anticomuniste au înteŃit critica la adresa regimului comunist. OpoziŃia era organizată în jurul grupului “Carta 77”, care cerea comuniştilor să cedeze monopolul asupra puterii ;i să permită alegeri democratice. În noiembrie 1989, la Praga are loc o demonstraŃie a studenŃilor. La iniŃiativa membrilor “Cartei 77” a fost constituit Forumul studenŃesc. Data de 17 noiembrie 1989 a marcat începutul “revoluŃiei de catifea”, declanşată de către studenŃi, la care s-au alăturat şi muncitorii. La sfârşitul lunii noiembrie 1989, Parlamentul Federal a înlăturat articolul din ConstituŃie ce consacra rolul conducător al partidului comunist. La 29 decembrie 1989 a fost ales în mod democratic în calitate de preşedinte cunoscutul dizident, Vaslav Havel, autorul “Cartei 77”. La 20 aprilie 1990 a fost adoptată noua denumire a Ńării Republica Federală Cehă şi Slovacă. În continuare va lua amploare curentul de separare a celor două republici. În Slovacia, care era mai slab dezvoltată din punct de vedere economic, în timpul alegerilor din iunie 1992 se crează o Mişcare pentru o Slovacie independentă. În iulie 1992 Consiliul NaŃional Slovac (Parlamentul) a adoptat o decizie cu privire la suveranitatea republicii. Decizia de separare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993. Bulgaria În Bulgaria din 1954 până în 1989 la conducerea Ńării s-a aflat Todor Jivkov, primul secretar la C.C. al PCB. Criza economică şi tensiunile entice au intensificat nemulŃumirea faŃă de regimul Jivkov, nu doar în cadrul societăŃii, ci şi în cel al conducerii partidului comunist. În Bulgaria, la fel ca şi în celelate Ńări ale blocului socialist, după 1987 s-a înfiripat o mişcare dizidentă. Mocova i-a sprijinit pe reformatorii din cadrul Partidului Comunist Bulgar, care au decis că era necesară o schimbare şi că Todor Jivkov, care de 35 de ani se afla în fruntea partidului, trebuia să renunŃe la prerogativele sale. La 10 noiembrie 1989, acesta a fost nevoit să-şi prezinte demisia din funcŃia de secretar general al P.C.B. IniŃial, noul lider comunist bulgar, Petăr Maldenov, s-a orientat spre o politică de restructurare de tip gorbaciovist, fără a repune în discuŃie soarta socialismului. Sub presiunea maselor, comuniştii au fost obligaŃi să-şi reformuleze poziŃiile. La sfârşitul lui ianuarie 1990 Congresul extraordinar al P.C.B. a decis schimbarea denumirii partidului, care devine Socialist, precum şi separarea funcŃiilor de stat şi de partid. Petăr Mladenov a devenit şef de stat, iar Andrei Lukanov, premier. În iunie 1990 au fost organizate alegeri parlamentare care au demonstrat polarizarea electoratului. OpoziŃia era raliată în jurul Uniunii ForŃelor Democratice (U.F.D.), o organizaŃie cadru constituită din mişcări şi asociaŃii fidele pluralismului şi democraŃiei. Alegerile parlamentare au fost câştigate de Partidul Socialist, care obŃine 52,7 % din voturi, faŃă de 36,2 % ale opoziŃiei. ReprezentanŃii U.F.D. şi o parte din populaŃie au respins rezultatele alegerilor (deşi erau recunoscute de observatorii străini), declanşând o grevă generală în Sofia. Preşedintele Petăr Maladenov este obligat să-şi prezinte demisia. Noul preşedinte este desemnat în persoana liderului opoziŃiei, Jelio Jelev, primul şef de stat necomunist al Bulgariei, după abdicarea regelui Simeon al II-lea în 1946. La sfârşitul lunii decembrie 1990 a fost format primul guvern de coaliŃie, în frunte cu independentul Dimităr Popov. În componenŃa guvernului au intrat reprezentanŃi ai P.S.B., U.F.D., Uniunii Populare Agrariene, precum şi câŃiva independenŃi. În vara anului 1991 are loc scindarea U.F.D. SpeculaŃiile, greva parlamentară, scandalurile politice au izbutit, în plan secundar, să cureŃe şi să consolideze rândurile U.F.D., care a reuşit să câştige alegerile parlamentare din octombrie 1991. Acest scrutin a schimbat harta politică a Bulgariei postcomunistă. Victoria la limită a opoziŃiei la alegerile parlamentare din octombrie 1991 reprezintă un punct de răscruce în istoria contemporană a Bulgariei. Foştii comunişti pierd majoritatea absolută pe care au avut-o în Marea Adunare NaŃională. În parlament U.F.D. dispunea de 110 locuri, din 240, de aceia s-a impus găsirea unei forme de colaborare cu reprezentanŃii partidului minorităŃii turce - Mişcarea pentru Drepturi şi Libertate.

47

Noul Guvern va fi condus de preşedintele U.F.D., Filip Dimitrov. Au fost operate schimbări de personal în principalele instituŃii ale statului, precum Ministerul de Interne şi cel de Externe. De asemenea, au fost adoptate o serie de legi prin care foştilor nomenclaturişti li se unterzicea, pe o anumită perioadă, anumite drepturi civile. La trei luni după alegerile parlamentare au urmat cele prezidenŃiale, unde reprezentantul U.F.D., Jelio Jelev, a reuşit să câştige prin balotaj, scrutinul prezidenŃial şi să devină primul preşedinte ales din istoria Ńării. Iugoslavia Destrămărea statului iugoslav are loc în perioada 1989-1992. În Iugoslavia schimbarea regimului politic s-a produs într-un mod deosebit: după moartea lui Tito (1980), edificul construit de acesta s-a prăubuşit încetul cu încetul. S-au intensificat tensiunile între naŃionalităŃi, iar conducerea centrală de la Belgrad nu a reuşit să găsescă soluŃii viabile pentru lichidarea crizei în care se afla societatea iugoslavă. Deosebirile dintre republici s-au menŃinut în continuare, fapt ce a contribuit la amplificarea nemulŃumirilor. ConstituŃia din 1974, pe care se întemeia sistemul politic iugoslav, ce presupunea soluŃionarea tuturor problemelor pe calea înŃelegerilor reciproce, nu reuşea să rezolve probleme cu care se confrunta federaŃia. ArmistiŃiul a început să se destrame în Kosovo, unde albanezii au reuşit să transforme regiunea într-o republică autonomă în cadrul federaŃiei în 1980. NemulŃumiri sunt înregistrate şi în alte republici, populaŃia exprimându-şi dezacordul în privinŃa dominaŃiei sârbe în structurile puterii centrale şi în armată. În februarie 1989, în regiunea Kosovo sunt aduse trupe pentru a suprima mişcarea albanezilor, care pledau pentru respectarea drepturilor consfinŃite în ConstituŃie. Conducerea de la Belgrad a anunŃă preluarea responsabilităŃilor referitoare la securitatea provinciei, iar la 26 iunie este suspendată adunarea din Kosovo, puterea fiind preluată de către cea din Serbia. La 5 iulie 1989 este votată dizolvarea adunării, noua constituŃie sârbă din septembrie 1989 confirmând încorporarea celor douâ regiuni autonome – Kosovo şi Vojvodina - în cadrul Serbiei. Albanezii au refuzat să accepte legitimitatea acestei ConstituŃii. Amestecul Serbiei a declanşat, pe de o parte, un val de nemulŃumiri faŃă de hegemonia sârbă, pe de altă parte, a creat permizele unei confruntări dintre subiectele federaŃiei. În septembrie 1989, la Ljubljana, Adunarea Slovenă a declarat suveranitatea republicii, proclamându-şi dreptul de a se separa de federaŃie, fapt ce implică un război economic între Serbia şi Slovenia. Anul 1990 este anul decesiv pentru destrămarea unităŃii statale a Iugoslaviei. DelegaŃia slovenă se retrage de la Congresul Ligii comuniştilor iugoslavi, nefiind acceptată propunerea lor privind independenŃa partidelor membre ale Ligii. Alegerile din decembrie 1990 din republicile componente ale Iugoslaviei reflectă într-un fel situaŃia din Ńară. La Belgrad, alegerile au fost câştigate de Slobodan Miloşevici, un adept declarat al Serbiei Mari, lider al Partidului Socialist. El se opune accesului croatului Stipe Mesic la preşedinŃia colectivă a Iugoslaviei în iunie 1991, fapt ce a contribuit la retragerea Sloveniei şi CroaŃiei din componenŃa federaŃiei. La 25 iunie 1991, adunările CroaŃiei şi Sloveniei şi-au declarat independenŃa deplină. Armata federală, singura forŃă care mai era capabilă să menŃină unitatea federaŃiei, a intrat în acŃiune. Este atacată iniŃial Slovenia, apoi CroaŃia, unde au loc lupte crâncene, în jurul oraşului Vukovar. OperaŃiunea se încheie prin semnarea unui armistiŃiu, care prevedea retragerea tuturor unităŃilor armatei federale iugoslave din Slovenia până la 26 octombrie 1991. La 15 ianuarie 1992, independenŃa Sloveniei şi CroaŃiei este recunoscută de statele Uniunii Europene, la 22 mai cele două Ńări sunt admise în ONU. Slovenia la 14 mai 1993 a fost admisă în Consiliul Europei. CroaŃia se confruntă, la rândul ei, cu populaŃia sârbă care pleda pentru independenŃă, fapt ce a dus la trimiterea de către ONU a forŃelor de menŃinere a păcii. Problema refugiaŃilor din Bosnia şi HerŃegovina (croaŃi şi musulmani) şi situaŃia creată de sărbi prin ocuparea unei treimi din teritoriul croat rămân în continuare în centrul vieŃii politice. La referendumul din 19-20 iunie 1993, din autoproclamata “Republică Sârbă a Crainei”, populaŃia se pronunŃă pentru unirea acestei

48

regiuni cu alte regiuni populate de sârbi din Bosnia şi HerŃegovina şi din celelalte state sârbeşti. Teritoriile administrate de sârbi sunt separate de 14 000 de militari ONU de restul CroaŃiei. Integrarea acestor teritorii se va realiza abia în 1998, în urma medierii negociate de ONU. În Bosnia şi HerŃegovină comunitatea musulmană se pronunŃă pentru o republică independentă, cea sârbă pentru unirea teritoriilor cu Serbia, iar cea croată pentru alipirea la CroaŃia a regiunii cu populaŃie majoritară croată. ParticipanŃii la referendumul din 29 februarie şi 1 martie 1992, boicotat de sârbi, se pronunŃă în favoarea unei Bosnii şi HerŃegovine independente (99,4 %). Parlamentul de la Sarajevo proclama la 3 martie 1992, în absenŃa reprezentanŃilor sârbi, independenŃa Republicii Bosnia şi HerŃegovina, recunoscută la 6 aprilie 1992 de către Uniunea Europeană şi admisă la 22 mai 1992 în ONU. La rândul lor, sârbii din Bosnia şi HerŃegovina proclamă la 7 aprilie o republică independentă, iar populaŃia croată anunŃă, la 3 iulie 1992, crearea unui stat croat independent în Sud-Vest. În aprilie 1992, izbucneşte un război civil ce va face în decurs de un an peste 50 000 morŃi, iar peste două milioane de bosniaci sunt nevoiŃi să părăsescă vechile locuinŃe. Dintre fostele republici iugoslave, Bosnia şi HerŃegovina cunoaşte după proclamarea independenŃei în 1992, cel mai dureros şi mai tragic destin. Războiul civil, care opune cele trei etnii, pustieşte Ńara, determină masive deplasări de populaŃie şi sute de mii de victime. Încercările ONU şi ale Uniunii Europene de a prezenta un plan de pace general acceptat, crearea unui stat federal compus din trei republici autonome: sărbă, musulmană, croată, eşuează. Acordul de pace negociat la Dayton, SUA, şi parafat la 14 decembrie 1995 la Paris, încheie patru ani de sângeros război civil şi pune bazele Republicii Bosnia şi HerŃegovina ca stat federal format din FederaŃia Bosniaco (Musulmana)-Croată (51 % din terit) şi Republica Sârbă (49 %). Macedonia, o altă republică din componenŃa statului federal, şi-a proclamat suveranitatea la 25 ianuarie 1991. La 8 septembrie 1991 a fost organizat un referendum, boicotat de comunitatea sârbă şi albaneză, prin care populaŃia se pronunŃă pentru o Macedonie independentă. Republica Independentă Macedonia a fost proclamată oficial la 15 septembrie 1991, dar a întâmpinat greutăŃi în calea recunoaşterii noului statut, datorită opoziŃiei Greciei, care considera inadmisibil „uzurparea” numelui de Macedonia, ce ar aparŃine istoriei sale. La 8 aprilie 1993, Macedonia a fost admisă în ONU, sub numele de „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, iar la 17 octombrie 1995 devine membru al Consiliului Europei. Republica Muntenegru în 1990 a fost alături de Serbia, pronunŃându-se pentru menŃinerea structurii federale. La 12 februarie 1992 a fost semnat un acord între Serbia şi Muntenegru, aprobat de parlamentele lor, prin care se proclamă o nouă etnitate statală Republica Federală Iugoslavă la 27 aprilie 1992. Aceasta cuprindea Serbia, cu regiunea Kosovo şi Vojevodina, şi Republica Muntenegru.

13. Sfârşitul „războiului rece”. Formarea unei lumi multipolare.

Sfârşitul războiului rece «Războiul rece» s-a încheiat prin dispariŃia unuia dintre cele două centre de putere, şi anume a Uniunii Sovietice şi a blocului est-european. Confruntarea Est-Vest a fost una globală, fapt ce a dus la extinderea ei asupra tuturor raporturilor dintre cele două tabere, iar dipariŃia Estului ca centru de putere semnifica şi prăbuşirea sistemului reprezentat de acesta în toate domeniile în care el se aflase în competiŃie cu blocul vestic. De altfel, încă la sfârşitul anilor 50, renumiŃii savanŃi fizicieni Albert Einstein, S.Rasel, Fr.Joliot-Curie, în condiŃiile când arma nucleară îşi dovedise deja forŃa distructivă, au adresat un apel către popoarelor lumii referitor la acest pericol, insistând asupra necesităŃii unor noi tratări a problemelor internaŃionale. Această preocupare a fost percepută drept debutul unei noi mentalităŃi politice în raporturile internaŃionale. În următorii treizeci de ani, ea a fost ignorată, dar actualitatea ei a fost dovedită la începutul anilor ‘80, când s-a agravat brusc situaŃia internaŃională din Europa şi în lume. Promovarea unei politici axate pe o asemenea

49

mentalitate à devenit un imperativ al momentului. Au început să crească rândul adepŃilor noii mentalităŃi atât în Vest, cât şi în Est. Numirea lui M.S.Gorbaciov, în fruntea P.C.U.S, în aprilie 1985, a dus la schimbarea concepŃiilor sovietice referitoare la tratatarea problemelor internaŃionale: tezele fundamentale ale noii mentalităŃi au fost puse la baza politicii externe sovietice. Astfel s-a produs o cotitură spre o nouă reprezentare a relaŃiilor internaŃionale. Conştientă de pericolul pe care îl comportă cursa înarmărilor nucleare, conducerea gorbaciovistă a înaintat un program concret de lichidare a armelor nucleare. Noua mentalitate politică în domeniul relaŃiilor internaŃionale se referea la “flexibilitate tactică”, înclinarea spre compromisuri reciproc acceptabile, orientarea nu spre confruntare, ci spre dialog şi înŃelegere reciprocă. Un produs al “noii mentalităŃi politice a fost concepŃia “Casei europene comune”, elaborată de conducerea sovietică. “Noua mentalitate politică” în domeniul politicii externe a contribuit la demararea proceselor democratice din Ńările Europei de Est de la sfârşitul anilor ‘80, începutul anilor ‘90. Un loc aparte îl ocupă în acest sens distrugerea zidului Berlinului, ridicat în august 1961, în timpul războiului rece , fiind un simbol al separării lagărului comunist de lumea democratică. Demolarea Zidului Berlinului în noiembrie 1989, apoi unirea celor două Germanii au fost momentele majore ce au consemnat încetarea confruntării între cele două tabere şi, de facto, încetarea « războiului rece». Evenimentele ce au urmat se încadrează în acest context şi trebuie percepute drept rezultate al sfârşitului confruntării. Astfel, la 28 iunie 1991 a fost dizolvat CAER-ul, iar la 1 iulie a urmat dizolvarea Tratatului de la Varşovia. U.R.S.S. înceta să mai existe la 25 decembrie 1991, când Mihail Gorbaciov, ultimul ei preşedinte, a demisionat. Succesoarea şi moştenitoarea de facto a ei în relaŃiile internaŃionale va fi din acel moment FederaŃia Rusă. În perioada « războiului rece » tările occidentale au fost sprijinite în procesul de statornicire şi consolidare a regimurilor democratice de către Statele Unite ale Americii. Deşi se confruntau şi ele cu unele probleme referitoare la asigurarea drepturilor economice şi sociale, în ansamblu, sistemele din statele occidentale s-au dovedit a fi viabile şi eficiente în organizarea societăŃii pe principii democratice. În contrast, regimul politic din U.R.S.S. a fost unul totalitar, iar Ńările est-europene au cunoscut regimuri similare sub presiunea Moscovei. După depăşirea «războiului rece», lumea a devenit unipolară, evoluând însă către multipolarism. Pe de o parte, pentru moment este o lume unipolară, deoarece există o singură supraputere - Statele Unite ale Americii şi o singură alianŃă politico-militară – AlianŃa Nord-Atlantică (NATO). Dar, în acelaş timp, lumea se indreaptă spre multipolarism. Există în prezent trei centre de putere pe plan mondial, în mod concret - America de Nord (Statele Unite şi Canada), Uniunea Europeană şi Japonia. Pe de altă parte, sunt şi alte state care aspiră la statutul de puteri globale - FederaŃia Rusă şi Republica Populară Chineză. Rusia, în perioada post-« război rece», străbate un traseu plin de dificultăŃi, dar dispune de imense resurse materiale şi sunt şanse ca, sub rezerva înfăptuirii reformelor aflate în curs, peste 10-15 ani să constituie una dintre economiile puternice pe plan mondial. Ea rămâne o putere militară, în primul rând nucleară, deşi starea economiei sale afectează sistemul militar, dar, virtual, dispune de capacităŃi de creaŃie tehnico-militare de prim-ordin. În plus, FederaŃia Rusă este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, poziŃie ce îi permite să se pronunŃe în toate marile probleme ale păcii şi securităŃii internaŃionale. Această poziŃie a fost întărită prin admiterea Rusiei în “Grupul celor 7” Ńări puternic industrializate (SUA, Japonia, Marea Britanie, FranŃa, Germania, Italia, Canada), devenit astfel “G. 8”. Depăşirea «războiului rece» a echivalat cu trecerea lumii de la o stare de echilibru bipolar la alta, dominată de un dezechilibru unipolar, fapt ce a dus la o asimetrie structurală în raporturile de forŃe pe plan mondial. În zone întinse a apărut un vid de putere, care poate fi considerat şi un vid de securitate. În aceste condiŃii, s-au produs inevitabile realinieri de poziŃii ale statelor, redistribuiri de roluri şi sfere de influenŃe, în funcŃie de noile raporturi de forŃe. Astfel, statele din Europa Centrală, de Est şi Sud-Est, care la începutul « războiului rece » au intrat în orbita sovietică, au ajuns după

50

încheierea acestuia în sferele de influenŃă a puterilor occidentale, în primul rând ale Statelor Unite, dar şi al statelor din cadrul Uniunii Europene. Actualele raporturi de forŃe consacră rolul unic (leadership) al Statelor Unite în afacerile mondiale. De altfel, acest obiectiv a fost urmărit de Washington de foarte mult timp. Semnificative sunt concluziile autorului american, Samuel Huntington: “De aproape 200 de ani Statele Unite au încercat să prevină naşterea unei puteri dominante în Europa. De aproape 100 de ani începând cu politica “uşilor deschise”faŃă de China, au încercat să facă acelaşi lucru în Asia. Pentru a realiza aceste scopuri, Statele Unite au luptat în două războaie mondiale şi într-un război rece împotriva Germaniei imperiale şi a celei naziste, a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice şi Chinei comuniste. Acest interes american rămâne şi a fost reafirmat de preşedinŃii Reagan şi Bush”. Integrarea europeană Un parcurs deosebit a urmat în perioada post-“râzboi rece” şi procesul integrării europene. Prin semnarea la Luxemburg şi Haga, la 17 şi 28 februarie 1986, a Actului Unic European, s-au adus unele modificări ale Tratatului de la Roma, care prevedea realizarea unei PieŃe unice interne la data de 1 ianuarie 1993. A urmat semnarea ConvenŃiei Schenghen între FranŃa, Germania şi Benelux, care prevedea libera circulaŃie a persoanelor. Un eveniment de o semnificaŃie deosebită s-a produs la reuniunea la nivel înalt de la Maastricht din 9-10 decembrie 1991, unde a fost discutată problema uniunii politice a statelor Uniunii Europene, noua titulatură a ComunităŃii Economice începând din acel moment. La 7 februarie 1993 a fost semnat Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht, care a intrat în vigoare începând din 1 noiembrie 1993. Tratatul avea la bază trei piloni: ComunităŃile Europene, care permit instituŃiilor Uniunii să coordoneze politici comune în diverse domenii, având drept obiectiv principal coeziunea economică şi socială; politica externă şi de securitate comună; cooperare poliŃienească şi judiciară în materie penală. În anii următori sunt luate măsuri importante pentru extinderea Uniunii Europene, fiind vizate in special Ńările din fostul bloc socialist şi sovietic. La 2 octombrie 1997 a fost semnat Tratatul de la Amsterdam, care avea patru obiective principale: să plaseze ocuparea forŃei de muncă şi drepturile cetăŃenilor în centrul atenŃiei Uniunii Europene; să suprime ultimile obstacole pentru libera circulaŃie a persoanelor şi să consolideze securitatea; să permită Europei să-şi consolideze poziŃia pe plan mondial; să eficientizeze arhitectura instituŃională a Uniunii în vederea viitoarei extinderi. În cadrul Consiliului European de la Luxemburg din 12-13 decembrie 1997 a fost lansat procesul de aderare a 10 state candidate din Europa Centrală şi de Est şi a Ciprului. A urmat aprobarea listei celor 11 Ńări participante la zona Euro de către Consiliul European de la Bruxelles, începând din 1 ianuarie 1999. Tratatul de la Nisa a fost semnat de către Miniştrii Afacerilor Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene la 26 februarie 2001 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 2003, după ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot în parlamentul naŃional, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, conŃine prevederi pentru a asigura o bună activitate instituŃională în momentul când Uniunea va avea aproape 30 de membri, înscriindu-se în viziunea unei reforme instituŃionale ale cărei trei axe principale sunt: componenŃa şi modul de funcŃionare al instituŃiilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Miniştri şi consolidarea cooperării între instituŃii. La 16 aprilie 2003, zece state au semnat Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria iar un an mai târziu aceste Ńări au devenit membre ale Uniunii Europene.

Bibliografie obligatorie Berstein, Serge, Milza, Istoria Europei, Vol. V, Iaşi, Institutul European, 1998.

51

Pierre, Barber, John, Istoria Europei moderne, Bucuresti, Editura Lider, 1997 Lebrun, François, Charpentier, Jean,

Istoria Europei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997

Gaillard Jean-Michel, Rowley Anthony

Istoria continentului European. De la 1850 până la sfârşitul secolului al XX-lea, Ed. Cartier, Chişinău, 2001.

Onisoru Gheorghe Istorie contemporana universala din 1917 pana la 1945, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005.

Onisoru Gheorghe Istoria contemporană universală după 1945, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ Calvocoressi, Peter, Europa de la Bismark la Gorbaciov, Iaşi, Editura Polirom, 2003

Duverger, Maurice Europa de la Atlantic la delta Dunării, Editura Omega pres,

Bucureşti, 1991. Fontaine Andre, Istoria războiului rece, Editura Lider, Bucureşti, 1997. Graciov, Andrei,

Naufragiul lui Gorbaciov, Adevărata istorie a destrămării U.R.S.S., Editura Nemira, Bucureşti, 1995.

Hobsbawm, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1994. Le Breton, Jean-Marie, Europa Centrală şi Orientală între 1917 şi 1990, Editura

Cavallioti, Bucureşti, 1996. Mougel, Francois-Charles, Europa de Nord în secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucureşti,

2004. Mougel, Francois-Charles, Marea Britanie în secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucureşti,

2003. Pipes, Richard, Scurtă istorie a revoluŃiei ruse, Editura Humanitas, Bucureşti,

1998. Rothschild, Josep, Întoarcerea la diversitate. Istoria politică a Europei Centrale şi

de Est după al doilea război mondial, Editura Antet, Bucureşti, 1997.

Scurtu, Ioan (coord.), Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003.

Soulet, Jean-Francois Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 pînă în zilele noastre, Editura Polirom, Iaşi, 1998.