PROFESORUL DE RELIGIE

Dupa Invierea Sa din morti , Mantuitorul a trimis pe Sfintii Apostoli sa propovaduiasca evanghelia Sa : Drept aceea, mergand, invatati toate necazurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele , pana la sfarsitul veacului ( Mt.28,19-20). Acest testament l-au primit si urmasii lor pana in zilele noastre. Astfel trebuie sa inteleaga si profesorul de religie misiunea sa: a fost chemat de Dumnezeu printr-o chemare launtrica si a fost trimis sa invete pe altii cuvantul lui Dumnezeu. In aceasta slujire, el nu este singur : Dumnezeu i-a promis ca-l insoteste si-l ajuta in toate zilele, asa cum a promis si Sfintii Apostoli.Prin urmare, pentru buna reusita a educatiei religioase este nevoie ca profesorul de religie, factorul cel mai important al educatiei religioase, sa corespunda anumitor cerinte ; fara profesori adevarati, nici cea mai buna organizare a invatamantului, nici cele mai potrivite metode si mijloace nu pretuiesc nimic.Datorita faptului ca profesorul este cel care influenteaza decisiv educatia elevilor, acesta trebuie sa aiba o personalitate deosebita. Un educator adevarat poate fi numai acela care se implica in viata sociala, fiind stapanit de o mare iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni.Pentru un bun educator se cer anumite calitati spirituale :a). Vocatia . Vocatia este o simtire launtrica , daruita omului de Dumnezeu. Educatorul cu vocatie este cel care manifesta incredere si iubire fata de Dumnezeu in primul rand si apoi fata de elevi. El este preocupat de dezvoltarea personalitatii acestora si are constiinta importantei misiunii lui si a faptului ca este trimisul lui Dumnezeu in fata elevilor, pentru a le preda invatatura revelata de Fiul Sau inomenit;b). Dragostea. Profesorul de religie are datoria sa pretuiasca sis a iubesca pe elevi, asa cum Mantuitorul a iubit copiii. Virtutea cea mai inalta care trebuie sa impodobeasca sufletul profesorului de religie este iubirea copiilor si intelegerea copilariei, deoarece a educa inseamna a iubi . Iubirea il face pe professor sa asculte orice dorinta buna a copiilor , sa inteleaga scaderile lor pentru a le inlatura. Iubirea fata de elevi nu se manifesta numai la scoala , la biserica sau pe strada, ci si in camara de rugaciune a profesorului.;c). Smerenia. Aceasta il face pe professor sa-si recunoaca limitele si-l fereste sa cada in extremele subestimarii sau supraestimarii puterilor proprii. Profesorul de religie trebuie sa fie un om al smereniei, raportanu-se mereu la la idealul supreme , Mantuitorul Iisus Hristos. ;d). Rabdarea. A face educatie inseamna a avea rabdare. Rezultatele muncii unui profesor nu se vad imediat decat intr-o foarte mica masura . Educatia trebuie facuta cu rabdare si temeinic; rezultatele reale sunt cele care se constata in timp.e). Blandetea. Blandetea ajuta pe professor sa castige increderea elevilor, fara de care nu este posibila educatia. In religie gasim cele mai luminoase si mai blande livezi spirituale , dumbravi pure de binefacatoare recoare, flori de vis, dar tot in ea gasim si prezenta implacabila a meridianelor normative. Pentru aceste motive am intrebuintat expresia duala blandete severa , pe care am dorit-o alta calauza pentru spiritualizarea sentimentului religios. E, desigur, greu sa fii sever fara a fir au, sa fii serios fara a fi arid si e greu sa fii blajin fara a fi pueril si fara linie. Dar cine a spus ca educatia este o intreprindere usoara ? ( V. Bancila , Initierea religioasa a copilului , p. 82);f). Profesionalismul. Profesorul de religie are nevoie sa posede aptitudinea si posibilitatea de a transmite elevilor bunuri spirituale sis a influenteze educativ asupra sufletelor lor. Educatorul profesionist trebuie sa aiba anumite calitati:- sa fie un bun psiholog;- sa aiba tact pedagogic. Acesta se dezvolta prin educatie si autoeducatie si se coreleaza cu personlitatea educatorului . Cunostintele pedagogice au importanta pentru personalitatea profesorului dar, singure, nu pot face un educator autentic ;- sa cunoasca Sfanta Scriptura , Sfanta Traditie si cultura profana;- sa stapaneasca metodele de educatie si modalitatea de utilizare a acestora ;- sa-si formeze o cultura generala care sa-l ajute in interdisciplinalitate si in utilizarea mijloacelor de invatamant ;- sa aiba capacitatea de autoevaluare a activitatii sale ;g). Sinceritatea. Prin sinceritate , profesorul de religie cucereste increderea elevilor . El trebuie sa-si pastreze curatia inimii pentru a putea proteja sufletul curat al elevilor;h). Bunatatea. Bunatatea este iubirea manifestata prin atitudinea profesorului fata de elevi si exclude razbunarea, nervozitatea, mania, sentimentele josnice etc. ;i). Evlavia. Este expresia credintei marturisite de catre professor prin viata sa. Astfel, profesorul face dovada ca activitatea sa este spirituala, duhovniceasca, avand o putere educative foarte mare, penrtu ca din evlavia profesorului se dezvolta si evlavia elevilor ;j). Umorul. Simtul umorului este un mod de existenta care tradeaza un perfect echilibru sufletesc si se bazeaza pe o temeinica cunostere de sine si pe cunoasterea de sine sip e cunoasterea nimicniciilor vietii. Conditiile umorului adevarat sunt : caldura interioara si o avansata cultivare a sufletului . Prin umor, profesorul isi pastreaza superioritatea asupra tragicului existentei si are un scut de aparare impotriva celor care cauta micsorarea bucuriei educative. Avand umor, profesorul castiga elevii si le trezeste dragostea de munca si viata, atata timp cat umorul sau nu ii afecteaza autoritatea. Dar nu orice umor este benefic, ci numai rasul optimist, incurajator , generos, o veselie binevoitoare care sa lase sa se intrevada o reciprocitate favorabila. Nu un ras ascutit , malitios, menit sa puna in lumina defectele si inferioritatea celuilalt. Profesorul nu trebuie sa rada de elevi pentru ca cei din jur sa se bucure cu rautate . ( V. Prelici, A educa inseamna a iubi , p. 210 );k). Optimismul. Un professor optimist insufla cuvinte cu putere multa atat de necesare elevilor care nu au inca convingeri religioase puternice. Optimismul il ajuta pe professor sa scoata in evidenta calitatile elevilor, partea buna a lucrurilor si faptul ca , uneori , planurile noastre nu coincid cu planurile lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.Profesorul de religie este un model pentru elevii sai. Mai mult sau mai putin evident , elevii, care la varsta lor sunt in cautarea unui model de viata , evalueaza comportamentul si atitudinea profesorului de religie. Puterea exemplului este mare deoarece exemplul actioneaza direct asupra vietii elevului. Nimic nu poate fi mai daunator pentru sufletul elevilor decat un profesor de religie care nu face ceea ce ii indeamna pe elevi sa faca. Educatorul crestin trebuie sa urmeze modelul Mantuitorului care nu a venit sa faca teorii filozofice , ci a venit sa raspunda cu viata Sa, la marea intrebare ce framanta omul: mantuirea. Hristos a raspuns nu printr-o formula teoretica, ci a realizat mantuirea prin Intrupare, Nastere, Patimi, Inviere si Inaltare la ceruri . Sfantul Apostol Pavel , urmator al Domului , indeamna in acest sens : Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi .( Fil. 4.9).Formarea iniial a profesorilor de religie.armonizarea curriculumului universitar cu cel de la disciplina religie, astfel nct s se asigure o formare iniial pe toate coni nuturile nvrii prevzute de acesta din urm; revizuirea ofertei de formare iniial a profesorilor de religie, n vederea ameliorrii pregtirii psihopedagogice a acestora, su plimentar fa de pregtirea din cadrul modulului psihopedagogic, dat fiind demersul extrem de complex pe care l presupune re alizarea educaiei religioase n coal i n biseric, n special n contextul oferit de iniierea de programe catehetice n cadrul Pa triarhiei Romne. n condiiile obligativitii masteratului educaional pentru cei care vor urma profesia didactic (dar i pentru viitorii preoi care doresc specializarea n domeniul educaional), se impune ca orga nizarea acestuia n cadrul facultilor de teologie s ofere absol venilor competene precum: proiectarea i realizarea de activiti educative, care s valo rifice reperele axiologice ale educaiei religioase n coal i n afara acesteia;

elaborarea de programe colare de religie i de curriculumuri de catehez pentru diferite categorii de vrst/sociale;

organizarea activitilor educative/didactice religioase, n manier interdisciplinar;

elaborarea de instrumente de evaluare; evaluarea manualelor colare i a auxiliarelor didactice; organizarea i desfurarea de cercetri pedagogice; monitorizarea studenilor n practica pedagogic i a profe sorilor debutani;

organizarea i desfurarea inspeciei colare.Formarea continu a profesorilor de religie.

proiectarea unui sistem eficient de formare continu a in spectorilor i a profesorilor de religie, pe aspectele problematice (strategiile de predarenvare, metodele de evaluare, lucrul cu grupuri diversificate din punct de vedere religios, realizarea de activiti extracurriculare i extracolare, prevenirea infectrii cu HIV/SIDA, a violenei, a traficului de fiine umane etc.);

asigurarea formrii continue n cadrul pregtirii pentru exa menele de definitivat i gradul didactic II, n concordan cu con inuturile noii programe de religie, astfel nct aceste forme de perfecionare s i dovedeasc ntradevr eficiena i n plan apli cativ; realizarea de programe de formare pe aspecte privind cerce tarea pedagogic n domeniul educaiei religioase, dat fiind obli gativitatea prezentrii rezultatelor unor demersuri investigative n cadrul lucrrilor metodicotinifice elaborate n vederea obinerii gradului I n nvmnt; realizarea unor programe de formare continu pentru toi preoii care predau religia sau sunt implicai n proiectul catehetic Hristos mprtit copiilor. De asemenea, se impune o mai bun mediatizare a rezultatelor cercetrilor realizate pn n prezent, a lucrrilor din domeniul teologic i al pedagogiei religioase, a conferinelor, a simpozioa nelor organizate de profesorii de religie, a ofertelor de formare continu, dar i a modelelor de succes, att la nivel social, prin massmedia bisericeasc, ct i la nivel colar, prin intermediul unei baze de date cu toi profesorii de religie din ar, prin reeaua Internet.