Evolutia social-economica a orasului Balti in perioada interbelica

Județul se afla în partea estică a României Mari, în Basarabia. Teritoriul lui Aparține actualmente Republicii Moldova, ocupând aproximativ teritoriul fostului județ Bălți. Se învecina a vest cu județele Iași, Botoșani și Dorohoi, la nord cu județulHotin, la est cu județele Soroca și Orhei iar la sud cu județul Lăpușna.

Teritoriul județului era împărțit (la 1930) în trei plăși:

1. Fălești,

2. Râșcani,

3. Slobozia Bălți.

Ulterior a fost desființată Plasa Slobozia Bălți și au fost înființate:

1. Plasa Bălți,

2. Plasa Cornești,

3. Plasa Glodeni,

4. Plasa Sângerei.

La recensământul din toamna 1941 județul avea următoare organizare

administrativ-teritorială:

Orașul Bălți

1. Plasa Bălți,

2. Plasa Cornești,

3. Plasa Fălești,

4. Plasa Glodeni,

5. Plasa Râșcani.

În conformitate cu proiectul din 1839 a avut loc sistematizarea orașului și construcția spitalului militar (1826), a poștei, a penitenciarului (1828) și amplasarea conacului urban al proprietarilor și a

oborului, obiective încadrate perfect în structura urbană, realizată după confirmarea proiectului în 1845, în total în oraș 1516 clădiri.Pe parcursul secolului al XIX-lea Bălțiul devine un important centru specializat în comerțul cu cabaline și bovine. Constrcuția căii ferate în 1894 a facilitat exportul în Imperiul Austro-Ungar. În perioada interbelică ritmurile dezvoltării economice a Bălțiul sunt cele mai mari în Basarabia, întrecând chiar și Chișinăul

La 1 noiembrie 1920, la Bălți își începe activitatea Comitetului pentru ajutoare refugiaților din Rusia bolșevică. Astfel de comitete activau la Chișinău, Cernăuți, Iași, iar la București funcționa o Reprezentanță specială. Refugiații au fost documentați în „Registrul de ieșire al Comitetului pentru ajutorarea refugiaților aflați în oraș și județul Bălți”. Registrul atestează ajutorarea refugiaților de către Primăria Bălți, diferite organizații, populația locală. Este, aproape

imposibil, de a calcula numărul refugiaților. Au fost cazuri câd s-a înregistrat sosirea a 36 și 46 de oameni, în rest figurează câte 2 - 3 persoane (o familie). De aceștia au fot cel puțin 40 - 50 de cazuri. Reieșind din suma donațiilor bălțenilor de 110000 lei și 12000 ruble, iar unui refugiat i se rezervau 1000 de lei, s-a dedus că prin Bălți au trecut 350 - 400 de refugiați ruși . De menționat, că în Registru s-au introdus

doar persoanele ce au primit ajutor materiale, fără îndoială, că numărul toatl al refugiaților este mult mai mare. Pentru a informa populația autohtonă cu privire la situația refugiaților, dar și despre soarta acestora, administrația locală a editat peste 400 de afișe. Bălțenii depuneau banii la contul Comitetului. Cea mai mică sumă donată constituie 2 lei, 40 de bani, iar cele mai mari era de circa 10000 de lei. Astfel, se poate afirma că la acțiunea dată au participat nu doar bălțenii înstăriți dar și cei nevoiași. În afră de bani, populația aducea la sediul Comitetului făină, ulei vegetal, legume, fructe, mirodenii, sare, plapume, cerșafuri, etc. Probabil, Comitetul pentru refugiați a activat

până în anul 1923 .

Importanța orașului Bălți, un însemnat centru de prelucrare a produselor agricole și al exportului de cereale, sporește în legătură cu terminarea construcției în 1923 a tronsonului de cale ferată Ungheni-Bălți. În același an orașul devine locul de reședință a Episcopiei Hotinului. Acum la Bălți se înregistrează cele mai rapide tempouri de dezvoltare economică dintre toate centrele urbane din Basarabia .