Evoluţia leu/euro şi leu/dolar american în perioada 2007-2010

Cauze şi efecte

C u r s u l v a l u t a r r e p r e z i n t ă r a p o r t u l d e s c h i m b d i n t r e d o u ă v a l u t e c a r e s e c ompară în cadrul mecansimului cursului de schimb. Pe plan internaţional,simbolizarea monedelor naţionale se realizează printr-o denumire cu 3 litere (primele două semnifică ţara emitentă, iar a treia denumirea monedei respective). În practica internaţională se întâlnesc următoarele modalităţi de cotare: cotarea direct (incertă): prin care se determină numărul de unităţi de monedă naţională ce revine la o unitate de monedă străină.  cotarea indirect (certă): prin care se determină numărul de unităţi de monedăstrăină ce revine la o unitate de monedă naţională.  cotarea încrucişată (cross-rate): două monede care îşi exprimă cursul iniţial printr-o a treia monedă, îşi pot determina cursul între ele

Regimul cursului de schimb al leului

Potrivit art. 2 din Legea nr. 312/2004, una din principalele atribuţiile ale Băncii Naţionale a României este cea de elaborare şi aplicare a politicii monetare şi a politicii de curs de schimb.

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia.

1

Canalul cursului de schimb este unul dintre cele mai importante canale de transmisie a politicii monetare alaturi de canalul ratelor dobânzilor practicate de instituţiile financiare, canalul creditului, canalul efectelor de avuţie şi bilanţ şi canalul anticipaţiilor agenţilor economici privind inflaţia.

O descriere simplificată a acestor canale de transmisie şi a interacţiunii dintre acestea, adaptată particularităţilor economiei româneşti, stă la baza construcţiei modelului de analiză şi prognoză pe termen mediu al BNR.

2

Mecanime şi factori ce influenţează cursul valutar

Având un control relativ eficace asupra ratelor dobânzilor pe termen scurt, banca centrală poate influenţa inclusiv motivaţia agenţilor economici de a deţine monedă natională comparativ cu aceea de a deţine monedă străină şi, prin aceasta, cursul de schimb.

Cu toate acestea, evoluţia cursului de schimb este rezultatul acţiunii unui număr mult mai mare de factori (de exemplu, aversiunea la risc a investitorilor străini, dezechilibrele macroeconomice interne şi externe, factori politici etc.). Asupra unora dintre aceşti factori politica monetară nu poate acţiona, iar asupra altora are o influenţă limitată şi condiţionată strict de coerenţa celorlalte politici macroeconomice (fiscală, de venituri, a reformelor structurale).

Cursul de schimb influenţează preţul relativ al bunurilor interne faţă de cel al bunurilor tranzacţionate pe pieţele externe. Un exportator va câştiga mai mult dacă preţul obţinut în valută din vânzarea bunurilor sale pe pieţele externe este transformat în lei la un curs de schimb mai ridicat (moneda naţională este mai depreciată).

Pe de altă parte, un importator va câştiga mai mult dacă bunurile vândute pe piaţa internă sunt achiziţionate în valută la un cost mai mic exprimat în lei, echivalent al unei monede naţionale mai apreciate. Cursul de schimb transmite astfel (prin intermediul canalului exporturilor nete - sau canalului indirect al cursului de schimb) cu un anumit decalaj în timp, impulsurile iniţiale ale ratei dobânzii de politică monetară asupra activităţii economice (sintetizată prin deviaţia PIB real).

Un alt mecanism important prin care cursul de schimb şi ratele dobânzilor acţionează asupra activităţii economice este efectul de avuţie şi bilanţ). O depreciere a cursului de schimb al monedei naţionale generează o diminuare a apetitului pentru contractarea de credite în valută. În acelaşi timp, deprecierea leului va reduce venitul disponibil al celor care au deja contractate astfel de credite. Acest efect decurge din faptul că agenţii economici care obţin venituri în monedă naţională vor fi nevoiţi - în situaţia unei deprecieri - să plătească mai mulţi lei pentru serviciul datoriei contractate în valută.

Aprecierea cursului de schimb va avea efecte de sens invers: va spori motivaţia sectorului privat de a se împrumuta în valută mai degrabă decât în monedă naţională, în principal datorită costurilor mai comparativ mai scăzute în lei asociate serviciului datoriei.

Unul din cele mai simple şi mai rapide mecanisme prin care care sunt transmise modificările cursului de schimb este cel al preţului bunurilor de import (canalul direct al cursului de schimb). Preţul la care un agent economic va comercializa pe piaţa internă bunuri achiziţionate din import, este format din preţul

3

în valută (de pe piaţa externă) al bunului respectiv transformat în lei la cursul de schimb relevant. În general, preţul în monedă naţională se ajustează incomplet la variaţiile cursului de schimb. Aceasta se datorează în principal costurilor ridicate pe care le-ar genera pentru importatori modificarea preţurilor practicate pe piaţa internă cu aceeaşi frecvenţă ridicată pe care o manifestă fluctuaţiile cursului de schimb

Alături de preţurile bunurilor din import, o serie întreagă de alte preţuri răspund mai mult sau mai puţin la modificările cursului de schimb, precum preţurile combustibililor, unele preţuri administrate (pentru medicamente, telefonie fixă etc.), preţurile bunurilor complementare sau substituibile celor importate.

Cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât se reduce cererea generală de credit, micsorând astfel nivelul circulaţiei monetare. În acest mod scade presiunea inflaţiei asupra preţurilor, ceea ce conduce la o crestere a puterii de cumpărare. De remarcat este faptul că efectul favorabil al unei dobânzi ridicate este de scurtă durată şi poate produce în viitor influenţe negative, cum ar fi reducerea producţiei, cresterea preţurilor şi a şomajului.

Raportul între cerere şi ofertă este un criteriu general al economiei de piaţă, care intervine în diferite domenii ale activităţii economice, pe plan intern influenţând preţul mărfurilor şi al serviciilor şi determinând apoi producţia acestora. Pe piaţa externă, acest criteriu face ca anumite bunuri şi servicii să fie căutate şi altele nu, determinând preţul lor pe piaţa externă.

Modificarea preţurilor, atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă, aduce schimbarea puterii de cumpărare şi deci, a cursului valutar.Dar raportul cerere-ofertă poate acţiona prin intermediul exportului şi importului pe piaţă, intervenind direct asupra monedei unei ţări. Astfel, ţara care are o balanţă de plăţi excedentară intră în posesia valutei, în caz contrar trebuind să caute această valută pe piaţa internaţională.

Între factorii structurali, de durată, care exercită o incidenţă semnificativă asupra cursului unor monede, un loc important îl ocupă datoria externă. Cererea semnificativă de anumite valute, determinată de plăţile în cadrul serviciului datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare, aduce o modificare a cursului valutar al monedelor în care sunt exprimate aceste datorii. Plata datoriilor determină relaţii de decontări, credite şi operaţiuni de schimb între debitori şi creditori, exercitând o presiune suplimentară asupra valutelor în care sunt denominate datoriile.

4

Grupul de factori din afara sferei economice - politici, sociali şi psihologici – care influenţează indirect economia.sunt:

Factorii de natură politică au un rol important, în unele momente chiar determinant, în evoluţia cursurilor valutare. O situaţie politică stabilă, un guvern capabil să rezolve optim problemele economice şi politice interne şi internaţionale, influenţează pozitiv cursul valutei respective pe piaţă. După cum, apariţia de disensiuni politice în cadrul guvernului sau posibilitatea unui conflict major cu alte state din lume conduc imediat la deteriorarea poziţiei pe piaţă a monedei ţării în cauză.

Factorii de natură socială (miscările sociale şi grevele) creează o situaţie socială instabilă, afectează volumul de muncă sau nivelul salariilor, influenţând nefavorabil activitatea economică. Aceste fenomene, produse ca urmare a influenţei factorilor politici şi a celor sociali, creează o stare nefavorabilă (de teamă, nesiguranţă) mai ales investitorului străin, care ezită să facă o investiţie ce ar putea susţine activitatea economică internă. Acesti factori subiectivi, variabili, relativi şi imprevizibili sunt greu de apreciat ca influenţă asupra cursului valutar.

Cursul valutar este privit adesea ca instrument de ajustare a problemelor legate de relaţiile economice cu străinătatea. Astfel de probleme pot fi rezolvate prin finanţarea deficitului balanţei de plăţi, prin modificarea rezervelor valutare (soluţie la îndemâna ţărilor cu valută convertibilă) sau prin controlul cursului valutar - menţinându-l o perioadă la un nivel prestabilit sau alternând perioadele de "îngheţ" cu cele de flotare liberă a cursului - în vederea realizării unor obiective de politică economică.

Factorii de natură psihologică, desi imateriali, au un rol tot mai mare în evoluţia, în special pe termen scurt, a monedelor. Declaraţia unei personalităţi politice sau economice cuprinzând opinii asupra evoluţiei viitoare a anumitor cursuri sau dobânzi este imediat luată în consideraţie, sensul în care evoluează cursul unei valute putând fi uneori inversat pe această bază. Psihoza unui posibil conflict între două sau mai multe state, chiar dacă perspectiva acestuia este îndepărtată sau mai puţin probabilă este, de multe ori, un motiv al răsturnării evoluţiei cursului valutelor.

Factorii de natură tehnică pot avea, deopotrivă, influenţe minore sau majore asupra cursului unei monede. Intervenţia băncilor centrale, care se face în mod deliberat de către autorităţile monetare ale unei ţări cu scopul, de regulă declarat, de a stopa o evoluţie nedorită a monedei naţionale sau de a accelera o evoluţie pozitivă, constituie o tehnică de influenţare a cursului valutar. Nu întotdeauna intervenţiile băncilor centrale au efectul scontat, de multe ori aceste acţiuni fiind întrerupte pentru a nu epuiza rezervele valutare ale statului respectiv.

5

Factorii care au influenţat evoluţia leului

Deficitul internÎn 2009 Romania a înregistrat un deficit bugetar de 7.2% relativ similar cu

cel înregistrat de Cehia (7.2%) şi Polonia (7.2%), însă sensibil mai mare decât al Ungariei(3.9%). În 2008 valoarea acestuia a fost de 5.7% iar în 2010 de 6.8%. În comparatie cu anul 2009, în 2010 guvernului i-a fost mult mai usor să îşi acopere deficitul public din moment ce a putut conta atat pe banii de la FMI şi UE cât şi pe împrumuturile externe, Romania beneficiind în 2009 de 1 miliard de euro la un randament de 5.2%, oferta fiind suprasubscrisă de cinci ori.

În plus, în 2010 dobânzile plătite de Ministerul de Finanţe pentru împrumuturile interne au scăzut aproape la jumătate faţă de anul 2009, ceea ce înseamnă că în piaţă au fost mai mulţi bani decât avea statul nevoie.

Dacă discutăm despre cererea de valuta din partea populaţiei, aceasta este mult mai mică în 20120 faţă de 2009 deoarece nu a mai existat panica deprecierii leului şi mai mult decat atât, mulţi români şi-au schimbat depozitele din euro în lei pentru a beneficia de diferenţialul de dobandă. 

Deficitul extern În anii trecuţi, deficitul de cont exterrn (iesiri-intrări de valută) era un

puternic factor de presiune asupra cursului valutar, însă lucrurile s-au schimbat în perioada 2009 - 2010. Astfel, în 2009 investitiile straine au acoperit în proporţie de aproape 100% deficitul de cont curent, iar la începutul lui 2010 investiţiile străine au fost de 2.5 ori mai mari, ceea ce a înseamnat că în ţară a intrat mai multă valută decât a iesit.

În decembrie 2009 şi ianuarie 2010, excedentul a fost de aproape 900 milioane euro. O alta veste bună pentru leu a fost aceea că exporturile au crescut mai rapid decât importurile pe fondul stagnării consumului intern (deci scaderea importurilor) şi cresterii cererii externe pentru produsele româneşti.

6

Rezervele BNR şi dobanzile la leuPe fondul intrărilor de valută de la FMI şi al scăderii importurilor, BNR a

ajuns să aibă o rezervă valutară disproporţionată în comparaţie cu deficitele externe, gradul de acoperire calculat în luni de importuri ajungând în ianuarie 2010 la 10.3.

Competitivitatea companiilor exportatoarePerioada 2005-2007 a fost extrem de dificilă pentru exportatori, aprecierea

leului şi creşterea reală a salariilor (peste inflaţie) depăsind cu mult sporurile de productivitate. În 2008 lucrurile s-au echilibrat, iar în 2009 şi 2010 situaţia a evoluat clar în favoarea companiilor exportatoare.

7

Cauzele fluctuaţiei leului:

- recesiunea globală- nivelul scăzut al exporturilor- nivelul scăzut al investiţiilor străine- instabilitatea politică- intrările de valută de la românii ce lucrează în afară- controlul exercitat de BNR- acordurile cu FMI - lipsa de la export a mărfurilor scumpe

Efectele aprecierii dolarului şi euro faţă de leu:

- cresterea preţurilor deoarece creşte preţul la import - creşterea valorii ratelor la creditele luate în euro- creşterea preţului carburanţilor- creşterea inflaţiei- scăderea încasărilor bugetare (deficit bugetar ridicat)- creşterea exporturilor - creşterea competitivităţii produselor autohtone în faţa celor de import- creşterea investiţiilor străine

8

Bibliografie:

1. Orăştean Ramona, Finanţe internaţionale – note de curs 2012, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

2. Pal Rozalia, Potenţialul unei creşteri sustenabile a României dincolo de provocările crizei financiare, Uni Credit Ţiriac Bank, Aprilie 2009

3. http://bnr.ro/Regimul-cursului-de-schimb-al-leului-3333.aspx 4. http://www.cursbnr.ro/grafic-valute 5. http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci.htm 6. http://www.zf.ro/ 7. http://www.ziare.com

9