UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

Infracţiuni prevăzute în Legea nr. 241/2005 pentru

prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

Infracţiuni prevăzute în legi speciale

Prof. coord.

Lector.univ. dr. Vasile Vidrighin

Beu Bianca Mirela

Specializarea Ştiinţe Penale, Anul I, Sem II

- 2015-

Cuprins

1. Aspecte introductive

2. Evoluţia legislativă privind evaziunie fiscală

3. Aspecte privind Legea Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

4. Evaziunea fiscală, infracţiune de pericol, infracţiune de prejudiciu

5. Probleme ridicate de aplicarea art. 10, alin (1) din Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale până la 1 februarie 2014

6. Jurisprudenţă- evaziune fiscală, spălare de bani

2

Aspecte introductive

Evziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cărora cei

interesaţi se sustrag total sau parţial de la obligaţiile prevăzute de legislaţia. Aşadar, evaziunea

fiscală constă în neîndeplinirea cu rea- credinţă de către contribuabili, a obligaţiilr fiscale

Într-o definiţie mai curprinzătoare, Legea nr. 87/ 1994 arată că evaziunea fiscală este

sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor şi şi a altor

sume datorate bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de

către persoanele fizice sau juridice române sau străine, denumite în continuare contribuabili.

Evoluţia legislativă privind evaziunie fiscală

Despre faptele de evaziune fiscală s-a scris pentru prima dată în Regulamentul Organic

din 1831, act prin care se realizează prima unificare fiscală a Ţării Româneşti şi Moldovei şi

se pune la baza sistemului fiscal incipient principii ale fiscalităţii care au rămas valabile şi

astăzi. Infracţiunile de evaziune fiscală au mai fost reglementate în Legea din anul 1877

privind urmărirea realizării veniturilor publice ale statului, judeţelor şi comunelor, a

administraţiilor şi stabilimentelor publice şi cele de binefacere, în Reforma fiscală a României

reîntregite propusă în anul 1921 de Nicolae Titulescu în calitate de ministru de finanţe şi în

Noua reformă fiscală înfăptuită de Vintilă Brătianu prin Legea nr. 661/1923.

Însă, prima lege care se ocupă exclusiv de evaziunea fiscală a apărut însă abia în anul

1929, sub denumirea de “Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contribuţiile directe”

iar un cod al evaziunii fiscale a fost introdus prin Legea contribuţiilor directe, adoptată în anul

1933.

Ultimele acte normative care reglementează fenomenul evaziunii fiscale până în

perioada anilor ’90 sunt Legea nr. 344/1947 şi Decretul nr. 202/1953 privind modificarea

Codului penal al Republicii Populare Române care a introdus Titlul III , intitulat “Infracţiuni

contra sistemului economic.

Legea nr. 18/1968 privind controlul unor bunuri ale persoanelor fizice, care au fost

dobândite în mod ilicit, lege care îi urmărea pe cei cu venituri mari nejustificate şi care a fost

3

considerată drept o variantă simplificată şi adaptată la condiţiile de atunci a viitoarelor legi de

combatere a evaziunii fiscale şi corupţiei.

După evenimentele din 1989, evaziunea fiscală a fost reglementată pentru prima în

Legea nr. 87 din 1 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale1. Apariţia acestei legii

a constituit un prim pas spre recunoaşterea amplificării fenomenului evazionist. Aceasta a fost

abrogată în 2005, prin Legea nr. 241/20052.

Principala modificare adusă de noua reglementare vizează pedepsele care acum sunt

mult mai aspre. De asemenea, pe aceeaşi direcţie, legea stabileşte numai infracţiuni, nu şi

contravenţii. Însă, lasă posibilitatea de a se aplica numai amenda, în situaţia în care prejudiciul

cauzat bugetului prin infracţiuni este mai mic de 100.000 de euro. Pedeapsa prevăzută pentru

săvârşirea oricărei infracţiuni din cele prevăzute la art. 9 lit. a-g  este închisoare de la 2 la 8

ani şi interzicerea unor drepturi. Conform art. 10, alin. 1, în situaţia în care învinuitul ori

inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc la

jumătate, singura cerinţă fiind aceea ca recuperarea să s realizeze în cursul urmăririi penale

sau al judecăţii, până la primul termen de judecată.

În legătură cu această lege, în literatura de specialitate se afirmă ca aceasta „are o

dublă destinaţie, pe de o parte de a aviza contribuabilii- persoane fizice şi juridice române ori

străine- despre obligaţia de a contribui prin impozite şi taxe la suportarea cheltuielilor publice

şi de a preveni asupra consecinţelor sancţionatorii la care se expun în cazul sustragerii

frauduloase de la îndeplinirea îndatoririlor fiscale, iar pe de altă parte, de a constitui

instrumentul juridic, în temeiul căruia să fie angajată răspunderea penală a celor care, cu rea-

credinţă, încalcă  prevederile legii.”3

  Şase ani mai târziu, a fost publicată Legea nr. 50/.013 privind modificarea Legii nr.

241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Ca noutate, este eliminată

posibilitatea de a sancţiona prin amendă contribuabilul, făcând ca pedeapsa cu închisoarea, în

condiţiile unor perioade de detenţie mai îndelungate, să devină sancţiunea certă pentru

anumite fapte de evaziune fiscală.

  Fapta contribuabilului care nu reface, cu intenţie sau din culpă, documentele de

evidenţă contabilă distruse în termenul înscris în documentele de control, este considerată 1 publicată în Monitorul Oficial nr. 299 din 24 octombrie 19942 publicată în Monitorul Oficial, nr. 672 din 27 iulie 20053 Al. Boroi, I. Rus, Legea nr. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în Dreptul, nr. 2/2006 , p. 9

4

infracţiune, iar noua pedeapsă este închisoare de la 6 luni la 5 ani, în condiţiile încare acest

fapt putea fi sancţionat anterior cu o amendă de la 5.000 la 30.000 RON, şi numai dacăera

săvârşit cu intenţie. De la data intrării în vigoare a acestui act normativ, refuzul nejustificat

alunei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din

patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de

15 zile de lasomaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 6 ani.  În mod similar,

împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de

lege, în anumite locaţii cuscopul efectuării verificărilor specifice, se pedepseşte cu închisoare

de la 1 an la 6 ani.

3. Aspecte privind Legea Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale

În ceea ce priveşte Legea nr. 241/2005, după cum reiese chiar din primul articol, sunt

incriminate două categorii de infracţiuni, cele de evaziune fiscală (reglementate la art. 9, lit.

a-g) şi cele aflate în legătură cu infracţiunile de evaziune fiscală (prevăzute la art 3-8). Aşadar,

prin infracţiunea de lege fiscală, se înţeleg doar infracţiunile prevăzute de art. 9, celălalte

infracţiuni reglementate în această lege fiind infracţiuni în legătură directă cu evaziunea

fiscală.

Toate aceste infracţiuni au ca obiect juridic generic relaţiile sociale privind constituirea

bugetului de stat, bugetelor locale, bugetutului asigurărilor sociale şi fondurilor speciale

extrabugetare. Altfel spus, obiectul juridic generic comun acestor infracţiuni constă în acele

relaţii sociale care vizează buna desfăşurare a activităţilor economico-financiare a căror

realizare presupune îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul general de către toţi

contribuabilii.

Aşa cum am menţionat, doar la art. 9 al legii sunt prevăzute infracţiuniile de evaziune

fiscală, restul infracţiunilor fiind infracţiuni în strânsă legatură cu faptele de evaziune fiscală.

Art. 9 incriminează şapte fapte distincte de evaziune fiscală, acestea fiind 7 modalităţi de

comitere a infracţiunii puse în discuţie.

Subiectul activ al acestor infracţiuni este contribuabilul sau reprezentantul legal al

acestuia, precum şi persoana abilitată cu atribuţii evonomico-financiare. Există şi situaţii în

care subiectul activ are o anumită calitate.

5

În ceea ce priveşte statul, acesta este subiect pasiv al infracţiunii de evaziune fiscală,

reprezentantul organului de control fiind subiectil pasiv secundar.

Referitor la elementul material al laturii obiective, majoritatea infracţiunilor sunt

comisive, elementul material constând, spre exemplu în fapta de a ascunde bunului ori a sursa

impozabilă sau taxabilă, fapta de a evidenţia, în actele contabile sau în alte documente legale

cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale. Există şi infracţiuni omisive a căror element

material constau de exemplu în omisiunea, în tot sau in parte, a evidenţierii, în actele

contabile ori în alte documente legale, a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate.

Sub aspectul laturii subiective, toate infracţiunile prevăzute la art. 9 se săvârşesc cu

intenţie directă. Unele dintre ele sunt susceptibile de tentativă, însă în cazul acesta, tentativa

nu este sancţionată.

În cazul majorităţii infracţiunilor, urmarea imediată constă în crearea unei stări de

pericol social cu privire la încasarea acelor sume de bani care reprezintă obligaţii fiscale. De

aici, rezultă că evaziunea fiscală este o infracţiune de pericol. Însă. În legptură cu acest aspect,

au existat diverse controverse în doctrină.

4. Evaziunea fiscală, infracţiune de pericol, infracţiune de prejudiciu

Infracțiunile de pericol sunt acele infracţiuni a căror urmare imediată constă într-o

stare de pericol pentru valoarea protejată de lege, fără să aibă loc o transformare fizică a

realității înconjurătoare. Infracțiunile de pericol se clasifică în infracțiuni de pericol abstract şi

infracțiuni de pericol concret. Infracţunile de pericol abstract constau în faptul că starea de

pericol pentru valoarea protejată este prezumată de legiuitor, pe când cele de pericol concret

presupun ca norma de incriminare să reclame producerea unei stări de pericol efective și

exprese pentru valoarea socială ocrotită de legiuitor.

Categoria opusă infracțiunilor de pericol este cea a infracțiunilor de rezultat, a căror

caracteristică esențială este faptul că urmarea imediată a acestora consistă într-o modificare

fizică, materială a realității înconjurătoare transpusă prin producerea unei consecințe.

În ceea ce priveşte legea în discuţie, art. 9 alin. 1 are ca premisă producerea unui

prejudiciu bugetului general consolidat de până la 100.000 de euro. Dacă infracțiunile de

6

evaziune fiscală sunt considerate a fi infracțiuni de pericol, atunci, în ipoteza în care

săvârșirea unei asemenea infracțiuni nu a produs vreun prejudiciu, organele judiciare vor

trebui să rețină comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 din Legea

nr. 241/2005. Până la modificarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 prin Legea nr. 255/20134,

infracțiunea de evaziune fiscală prevedea o cauză de nepedepsire și o cauză de reducere a

pedepsei în cuprinsul art. 10. Astfel, clauza de reducere a pedepse prevede că în cazul

săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății,

până la primul termen de judecată, suspectul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat,

limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă

prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în

echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Clauza de nepedepsire

afiră ca dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în

echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în

cazierul judiciar.

De menţionat este că în prezent, art. 10 din Legea nr. 241/2005 reglementează doar o

cauză de reducere a pedepsei, astfel,  în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală

prevăzută la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen

de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege

pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Însă chiar dacă modificările aduse legii evaziunii

fiscale nu mai prevăd , posibilitatea ca suspectul ori, după caz inculpatul să beneficieze de o

cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv o cauză de impunitate, în urma achitării

prejudiciului integral în condiții de temporalitate impuse de legiuitor, existența în trecut a

acestei cauze de nepedepsire nu este lipsită de importanță practică, deoarece, fiind o dispoziție

de drept substanțial, organele judiciare o vor avea în vedere în continuare, atunci când vor

proceda la aplicarea legii penale mai favorabile

Un alt argument în sprijinul ideii că infracțiunile de evaziune fiscală trebuie tratate ca

infracțiuni de prejudiciu, rezultă din interpretarea aprofundată a art. 11 din Legea nr.

241/2005 ce edictează faptul că, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de

prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Așadar, legiuitorul obligă

organele judiciare (procuror, instanța de judecată) să dispună luarea măsurilor asigurătorii în

situația în care constată săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005, cu

4 publicată în Monitorul Oficial, nr. 513 din 14 august 2013, intrată în vigoare la data de 1 februarie 2014.

7

predilecție a unei infracțiuni de evaziune fiscală. Art. 249 din Codul de procedură penală

reglementează scopul luării măsurilor asigurătorii, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii,

înstrăinării sau sustragerii bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau confiscării

extinse, garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării

pagubei produse prin infracțiune. Faptul că legiuitorul a optat pentru a impune organelor

judiciare luarea măsurilor asigurătorii, în mod obligatoriu, în detrimentul opțiunii de a lăsa la

latitudinea organelor judiciare oportunitatea luării unor astfel de măsuri, se datorează,

eminamente, caracterului patrimonial al infracțiunilor de evaziune fiscală, scopul primordial

al măsurilor asigurătorii în cauzele de evaziune fiscală fiind recuperarea prejudiciului cauzat

bugetului general consolidat. De altfel, în cea mai mare majoritate a cauzelor de evaziune

fiscală, măsurile asigurătorii sunt instituite, în vederea recuperării prejudiciului cauzat, asupra

bunurilor aparținând suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente până la

concurența valorii probabile a pagubei.

Totuşi, având în vedere urmarea imediată care cosntă în crearea unei stări de pericol

social cu privire la incasarea sumelor de bani care reprezintă obligaţii fiscale, infracţiunea de

evaziune fiscală este o infracţiune de pericol.

Ca şi concluzie, se poate afirma că infracţiunea de evaziune fiscală rămâne în

materialitatea ei o infracţiune de prejudiciu, dar şi de pericol. Altfel, principala deosebire care

ar fi trebuit să apară între cele două categorii de infracţiuni- respectiv infracţiune de pericol şi

infracţiune de prejudiciu- ar fi trebuit să fie în legătură cu prejudiciul cauzat, în sensul că

infracţiunea de evaziune fiscală crează un prejudiciu imediat, cert şi concret, spre deosebire de

infracţiunile conexe infracţiunii de evaziune fiscală, infracşiuni care ar fi trebuit să fie

infracţiuni de pericol şi rareori de prejudiciu5

5. Probleme ridicate de aplicarea art. 10, alin (1) din Legea 241/ 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale până la 1 februarie 2014

Asupra acestei legi menite să prevină şi să combată infracţiunile de evaziune fiscală

dar şi cele conexe s-au ridicat numeroase discuţii, fie pe marginea modului de normare, fie

prin raportare la textul legii anterioare abrogate. Până la modificarea art. 10 din Legea nr.

5 Al. Boroi, I. Rus, Legea nr. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în Dreptul, nr. 2/2006 , p. 14

8

241/2005 prin Legea nr. 255/2013, majoritatea problemelor puse în discuţie au fost de natură

procedurală şi au privit punerea în aplicare a acestui articol.

O primă discuţie s-a purtat asupra clauzei de reducere a pedepselor din teza I a art. 10

menţionată anterior. Astfel, clauza de reducere a pedepse prevedea că în cazul săvârșirii unei

infracțiuni de evaziune fiscală dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul

termen de judecată, suspectul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele

pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Problema care s-a pus

în dicuţie se referă la faptul că în cazul infracşiunilor de evaziune fiscală revazute la art. 9,

infracţiuni ale cpror prejuduciu se încadrează în cuantumurile prevăzute la alin (2) şi alin. (3),

limitele de pedeapsă care se reduc la jumătate sunt, de fapt, limitele majorate corespunzătoare

formelor agravante ale infracţiunilor din ipoteză.

O altă problemă care s-a ridicat a fost vis a vis de clauza cuprinsă în teza a IIa a art.

10, ce prevedea situaţia în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condițiile de la

clauza I este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale. În această situaţie se

putea aplica pedeapsa cu amenda. Însă, conform legii în discuţie, pedeapsa cu amenda este

prevăzută pentru infracţiunile reglementate la art. 3-6, pentru infracţiunile de la art. 7-9, fiind

prevăzută numai pedeapsa închisorii. În ipoteza în care se săvârşeşte o infracţiune pentru care

această lege prevede numai pedeapsa inchisorii, iar prejudiciul de până la 100.000 de euro

este recuperat, s-au ridicat semne de întrebare asupra cuantumului amenzii. A fost luată în

discuţie6 şi imposibilitatea de operare a art. 63 din vechiul Cod penal privitor la stabilirea

amenzii, întrucât pedepsele prevăzute la art. 7-9 din Legea 241/ 2005 sunt sancţionate numai

cu pedepse de minim 2 ani de închisoare.

De menţionat este că în prezent, art. 10 din Legea nr. 241/2005 reglementează doar o

cauză de reducere a pedepsei, astfel,  în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală

prevăzută la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen

de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege

pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.

Jurisprudenţă- evaziune fiscală, spălare de bani7

6 Gheorghe Neacşu, Câteva probleme ridicate de aplicarea art. 10 alin 1 din Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, nr 241/2005, în Dreptul, nr 3/2006, p. 170

7 Tribunalul Buzău, Sentinţă penală nr. 100 din data de 09.08.2013

9

Evidențierea în actele contabile ale societății administrate de către inculpat, în mod

repetat, a unor facturi cu privire la achiziționarea de bunuri și servicii care nu au avut loc în

realitate, facturi ce proveneau de la societăți care nu desfășurau activități de natura celor

menționate în cuprinsul documentelor contabile ori nu funcționau în fapt, transferarea banilor

către aceste societăți iar ulterior transformarea lor în valută și expedierea în China, sunt

acțiuni prin care s-a materializat comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și spălarea

banilor și nu neglijență în serviciu, inculpatul fiind singura persoană care avea specimen de

semnătură în bancă pentru societatea pe care o administra.

Prin rechizitoriul întocmit de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești la data de

7.11.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.W., cetățean chinez pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1. Evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (26 de acte materiale) constând în faptul că inculpatul, în

calitate de administrator al SC SRL Pârscov, județul Buzău, cu intenție, prin acte materiale

repetate și în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2007 - februarie

2011, a evidențiat în contabilitate, pe baza a 26 de facturi, operațiuni fictive constând în

aprovizionări cu produse electrocasnice și prestări servicii, de la furnizorii nereali S.C. S.R.L.

Vânătorii Mici, județul Giurgiu (7 facturi), S.C. T S.R.L. București (3 facturi), S.C. S.R.L.

București (2 facturi), S.C. S.R.L. Constanța (5 facturi) și S.C. S.R.L. București (9 facturi),

prejudiciind bugetul statului cu suma de 6.662.763,13 lei, din care 5.699.744,06 lei TVA

dedusă în mod nelegal și 963.019,07 lei impozit pe profit sustras.

2. Uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (26 de acte

materiale), constând în faptul că în perioada 2007 - 2011, în aceeași calitate prin acte

materiale repetate și în baza aceleași rezoluții infracționale, a folosit 26 de facturi fiscale

emise de către furnizorii fictivi S.C. S.R.L. Vânătorii Mici, județul Giurgiu (7 facturi), S.C.

S.R.L. București (3 facturi), S.C. S.R.L. București (2 facturi), S.C. S.R.L. București (5 facturi)

și S.C. S.R.L. București (9 facturi), cunoscând conținutul lor nereal, facturi care au fost

înregistrate în contabilitatea SC SRL Pârscov.

3. Spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), teza I din Legea nr. 656/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (32 de acte materiale corespunzătoare operațiunilor de plată

efectuate în conturile societății), constând în faptul că, în calitate de administrator al SC SRL

Pârscov, în perioada februarie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții

10

infracționale, a transferat din conturile societății suma de 14.523.763,90 lei în conturile SC

SRL comuna Vânătorii Mici, județul Giurgiu (5.979.809,50 lei prin 10 operațiuni bancare),

S.C. S.R.L. Constanța (1.881.300 lei prin 7 operațiuni bancare) și S.C. S.R.L. București

(6.662.654,40 lei prin 15 operațiuni bancare), cu care a derulat relații comerciale fictive, sumă

de bani ce a fost externalizată în Republica C., cunoscând că provine din săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ei ilicite.

Bibliografie

Cosmin Balaban ., „Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie şi practică judiciară”, Editura Rosetti, Bucureşti, 2006

Alexandru Boroi, Ion Rus, Legea nr. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în Dreptul, nr. 2/2006

11

Gheorghe Neacşu, Câteva probleme ridicate de aplicarea art. 10 alin 1 din Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, nr 241/2005, în Dreptul, nr 3/2006

Legea nr. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005

Acte conexe coruptiei: camataria, evaziunea fiscală, spalarea de bani şi inşelaciunea http://www.juridice.ro/, 14 oct. 2011

12