1  

EVALUAREA FIRMEICURS 1 – 30.03.2012

Diagnosticul firmelor

Diagnosticul firmelor se face pe componentele structurale ale firmei. Se accepta doar pe compartimentul financiar. Analiza diagnostic in domeniul financiar Se face cu privire la:

− structura activelor − structura pasivelor − analiza solvabilității firmei − analiza echilibrului financiar − analiza rentabilității acesteia

Analiza in domeniul financiar – ea se face prin metoda ratelor de eficienta Analiza structurii activelor:

Rata activelor imobiliare – exprima raportul active imobilizate (fixe) / active totale − active imobilizate = active corporale si necorporale sau active financiare

ce cuprind titluri de participare − active totale = totalitatea activelor imobilizate circulante

Aceasta rata evidențiază ponderea activelor imobilizate in patrimoniul unei firme si evidențiază modul in care aceste active influențează asupra eficientei activității firmei. Aceasta rata depinde de natura activității unei firme. Pentru firme cu profil comercial sau de servicii, rata activelor e mica întrucât nu necesita să dețină aceste active. In cazul firmelor cu specific de producție ponderea activelor imobilizate este semnificativa, fapt care determina o majorare a valorii ratei. Astfel daca pentru o firma cu specific de servicii apare o rata foarte mare evidențiază o activitate a firmei necorespunzătoare întrucât dețin active care nu contribuie la buna desfășurare a activității firmei.

Rata activelor circulante – exprima raportul intre totalitatea activelor circulante − active circulante = stocuri, creanțe, disponibilități bănești

2  

Rata activelor circulante – este utila pentru determinarea eficientei cu care sunt folosite activele circulante de către firma. Practic, aceasta rata se face separat pentru:

− stocuri / active totale − lichidități / active totale

astfel se poate identifica ponderea unor anumite elemente – active circulante in activitatea desfășurata de firma. Analiza structurii pasivelor:

Rata stabilității financiare = raportul intre capital permanent / capital total − capital permanent = capital propriu si capital împrumutat prin credite

bancare − capital total = capital permanent, totalul datoriilor, totalul provizioanelor

O rata mica a acestei stabilități financiare indica o stabilitate financiara redusa si riscul neacoperirii datoriilor sau a provizioanelor.

Rata de îndatorare globala = raportul datorii totale / capital total

Analiza lichidității si solvabilității firmei − lichidarea firmei = capacitatea acesteia de a transforma in orice moment

elementele de activ in bani lichizi pentru a-si onora obligațiile de plata la termen Rata lichidității la vedere (Rata capacitații de plata) = disponibilitățile

bănești / datoriile imediate (eligibile) Aceasta rata reflecta capacitatea firmei de a-si putea achita datoriile imediate pe baza disponibilităților existente.

− o valoare normala = 0.5 − valoarea minima = 0.2 – 0.3

Rata solvabilității generale = active totale / datorii totale

Aceasta rata măsoară nivelul de încredere pe care îl pretinde banca unei anumite firme in procesul de creditare.

− valoarea minima = 0.2 Rata solvabilității patrimoniale (Rata autonomiei financiare) = capital

propriu / capital total

3  

− valoare normala = 0.5 − valoarea minima = 0.3

Analiza rentabilității firmei

Rata rentabilității economice – capacitatea firmei de a produce profit pe baza capitalului permanent care se afla la dispoziția firmei pe o durata mai mare de 1 an.

= profit brut / capital permanent

Rata rentabilității comerciale (a vânzărilor) – eficienta vânzărilor, respectiv a cotei de profit net la 100 lei cifra de afaceri = profit net / cifra de afaceri

Este foarte utila pentru caracterizarea eficientei întregului circuit economic (aprovizionare, producție, desfacere, etc.). Diagnosticul global Sintetizează situația firmei la momentul diagnosticului identificând punctele tari si slabe ale firmei, cauzele acestora si posibilitățile de remediere. Se poate realiza prin diferite metode care iau in considerare diferite tipuri de componente care alcătuiesc firma: 1. SWOT Componentele structurale ale firmei sunt: resursele, relațiile, activitățile, rezultatele, eficienta. Exemplu

Componenta S W O T 1 slab Resurse 2 puțin - umane 4 2 3 satisfăcător - mijloace fixe 4 bun - mijloace financiare

5 foarte buna

Relație: ∑ note / nr note 2. Metoda Roland Berger Are in vedere alte componente: produse, producția, financiarul, distribuția, concurenta, managementul.

4  

Componenta 1 2 3 4 5 Produse - - x -

Relație: ∑ ... / nr puncte 3. Metoda Alexandru Gheorghiu Componente: cercetare si dezvoltare, personal, celelalte componente. Introduce ponderi acestor componente

− produse = 0.14 − producție = 0.10 − financiar = 0.18 − distribuție = 0.10 − concurenta = 0.14 − management = 0.14 − personal = 0.06 − cercetare si dezvoltare = 0.14

Același tabel ca la metoda 2), cu ponderi in loc de valori, pot fi si situații intermediare 1.5, 2.5

4. Metoda CEMATT – Centru de Management si Transfer Tehnologic Introduce 6 componente: financiar, marketing, tehnologia, calitatea, management, resurse umane. 5. Metoda scorurilor Se utilizează de un investitor, creditor ce urmăresc sa stabilească rapid riscurile la care se expun daca investesc / creditează firma. Se bazeaza pe o relație numerica ce reprezintă o însumare a unor indicatori economici. Se face prin 2 modele: a.) funcția Altman z = 3.3 x1 + x2 + 0.6 x3 + 1.4 x4 +1.2 x5

x1 = rata raportului profit brut / activ total

5  

x2 = rata cifra de afaceri / active totale x3 = rata capital propriu si credite / capital împrumutat x4 = profit net / active totale x5 = active circulante / active totale b.) Modelul Conon-Helder z = 16 x1 + 22 x2 - 87 x3 - 10 x4 + 24 x5

x1 = rata lichidității firmei x2 = rata stabilității financiare x3 = rata cheltuielilor financiare x4 = rata retribuției personalului x5 = profitul brut din exploatare Risc faliment Daca z < 4 → activitate nefavorabila 75% Daca z este intre 4 si 9 → echilibru dificil 50-70% Daca z > 9 → activitate favorabila 15-35%

Evaluarea firmelor prin abordarea prin piața

Abordarea = procedeul de estimare a valorii de piața a firmei prin comparația cu alte firme similare ce au fost tranzacționate, daca exista informații suficiente si sigure cu privire la aceste tranzacții. Se bazează pe principiul substituției ce presupune ca un cumpărător informat nu plătește decât costul ce a fost achitat pentru o alta firma similara si relevanta din punct de vedere al rentabilității si riscului. Surse de informare sunt:

− bursele de valori mobiliare, piața valorilor mobiliare, unde se tranzacționează acțiuni − piețe unde se tranzacționează firme in ansamblul lor − valorile tranzacțiilor anterioare ale firmelor ce se evaluează

Metode: 1. Metoda comparației cu firme similare cotate la burse de valori mobiliare 2. Metoda comparației cu firme similare necotate la bursa 3. Metoda comparației cu tranzacții anterioare ale firmei ce se evaluează

6  

Acest mod de abordare, prin comparația de piața, prezintă următoarele Avantaje:

− metoda cea mai simpla de evaluare − cea mai relevanta, cea mai corecta daca exista informații sigure si

concludente din piața firmelor − este pe larg acceptata atât de vânzători cat si de cumpărători deoarece

exista informații − se poate determina valoare de control, valoarea de baza minoritara

Dezavantaje − rezultatele pot fi eronate daca firmele comparabile nu sunt similare, pot

apărea sub/supraaprecieri ale rezultatelor − abordarea necesita ajustări si corecții care diferențiază comparabilele fata

de firma evaluata Etapele procesului de evaluare: 1. Selectarea multiplicatorilor cei mai relevanți funcție de tipul firmei si scopul multiplicatori = factori de multiplicare a variabilelor la evaluarea firmei 2. Selectarea de firme similare si relevante, selectarea unor firme care au rentabilități, riscuri, lichidități, potențial de creștere, similare sau comparabile cu cele ale firmei evaluate. 3. Realizarea unei comparații intre multiplicatorii selectați ai fiecărei firme comerciale 4. Adoptarea unui singur tip de multiplicatori pentru fiecare comparabila, fie printr-o localizare statistica sau analiza de regresie 5. Evaluarea firmei obiect

Curs 2 Abordarea prin piața a evaluării firmelor

I. Metoda comparației cu firme similare cotate - prin companii cotate=companii similare celor care se evaluează a căror acțiuni sunt tranzacționate zilnic prin bursa de capital ● exista informații corectate despre firmele cotate, datorita cerințelor de

raportare către comisia de valori mobiliare

7  

● un alt avantaj îl reprezintă prețul de piața identificat reprez. un consens intre investitori si au la baza tranzacții nepărtinitoare

● un alt avantaj: exista preturi de piața chiar la data evaluării ● exista informații despre previziunile firmelor cotate stabilite de brokeri Etapele de baza:

1. Identificarea firmelor similare comparabile pt. obținerea valorilor de piața Principalele criterii de selecționare ale firmelor comparabile: - domeniul de activitate si zona geografica - marimea capitalului investit - nr. de muncitori si nivelul ce calificare al acestora - nivelul de tehnologie si calitatea produselor oferite - comparabilitatea performantelor financiare, a dividentelor oferite si a ratei de rentabilitate In final se selectează firmele care îndeplinesc aceste criterii de selectare

2. Analiza si corecțiile efectuate asupra situațiilor financiare, atât ale firmei subiect cat si asupra firmelor comparabile. In acest sens se selectează situația financiara pe ultimii 3 pana la 5 ani ale firmelor comparabile. Se adopta perioada de timp analizata a firmei subiect care reprezintă încheierea anului fiscal (31 dec).

Este esențial ca perioadele situațiilor financiare ale firmei subiect sa coincidă sau sa fie foarte apropiate cu cele ale firmelor comparabile Corecțiile ce au loc se refera la următoarele: a) In ce măsura dezvoltarea viitoare a firmei subiect va fi mai mare sau mai mica fata de comparabile, fapt ce poate afecta mărimea multiplilor de piața ai firmelor comparabile. A Preț tranzacție/preț profit B o pondere S=(Preț tranz./preț profit)x profit firma subiect) C b) In ce măsura rezultatele din exploatarea subiectului (firmei) – rentabilitate, cifra de afaceri - diferă fata de comparabile, fapt ce va determina diferite corecții asupra multiplilor. c) Trebuie eliminata din bilanțurile contabile ale activelor din afara exploatării precum si cheltuielile aferente acestora

8  

d)Daca exista diferențe cu privire la ponderile fondului de rulment intre subiect si comparabile, se fac corecții cu privire la excedentul sau deficientul acestui fond de rulment. e) Daca trebuiesc excluse elementele întâmplatoare din contul de profit si pierderile, cum ar fi: costurile unor greve, întreruperi de activități care nu sunt specifice firmelor subiect sau comparabile. Multiplii trebuie comparați întotdeauna pe baze comparabile cu privire la contabilizarea ce se face in numerar. Modul de contabilizare al activelor necorporale se considera ca va fi amortizat in timp.

3. Analiza financiara comparativa intre subiect si firmele comparabile Obiectul analizei este acela de identificare de criterii cu privire la mărimea multiplilor firmelor comparabile cotate sau nu. Prin aceasta analiza este posibila o previziune a situației financiare viitoare a companiei subiect, comparativ cu situațiile financiare ale comparabilelor. In baza rezultatelor analizei financiare comparative se pot face corecții asupra diferiților multiplii financiari astfel:

● daca multiplul implica o creștere semnificativa, firma subiect va fi evaluata cu un multiplu mai mare fata de situațiile in care nu se semnalează creșteri.

● dimpotrivă, daca multiplul indica un grad de risc ridicat, acela se va reflecta printr-o valoare mai scăzuta a firmei

4. Selectarea, corectarea si ponderea valorilor multiplilor - pt. evaluarea pachetelor de control se prefera utilizarea multiplilor valorii de piața a capitalului investit, iar pt. evaluarea pachetelor minoritare se prefera multiplii valorilor capitalului propriu. In funcție de informațiile disponibile din piața se pot utiliza multiplii capitalului investit atât pentru pachetul majoritar cat si pt. cel minoritar. Prin scăderea valorii creditelor din valoarea de piața a capitalului investit, se obține valoarea capitalului propriu. In vederea selectării multiplilor cei mai corespunzători, aferenți unui grup de firme comparabile, fiecare multiplu utilizat trebuie selectat in funcție de următoarele: un multiplu selectat trebuie sa se situeze peste sau sub mediile comparabilelor . Astfel, pt. o companie cu o rata de rentabilitate peste cea

9  

medie, trebuie sa i se aplice un multiplu situat peste media grupului. In mod similar si invers. Deseori se folosesc 2 proceduri pt. selectarea multiplilor care se aplica firmei subiect comparativ cu multiplii identificați la firmele comparative. a) selectarea multiplului firmei subiect care poseda caracteristicile financiare cele mai apropiate de multiplii aferenți firmelor comparabile selectate. b) estimarea caracterului de risc si de crestere comparativ cu cele ale grupului comparabilelor si aplicarea unui multiplu median. Corectarea unui multiplu selectat se poate face in plus sau in minus cu un anumit procentaj, care se poate situa la extremitățile intervalului. 5. Estimarea valorii de piața a firmei subiect prin ponderări matematice II. Metoda comparației cu tranzacții de firme necotate Metoda se aseamănă cu cea a tranzacțiilor de firme cotate pe piața de capital din punct de vedere al criteriilor de selectare a firmelor comparabile. Diferențele intre cele 2 sunt: - data evaluării firmei subiect diferă de data de tranzacționare a firmelor necotate, ceea ce impune necesitatea selectării perioadei pt. colectarea informației. - trebuiesc efectuate corecții asupra multiplilor de piața pt. diferențele de condiții economice intre datele tranzacțiilor efectuate si data evaluării firmei subiect - intrucat se tranzacționează firme pe ansamblul lor, nu exista date analitice si previziuni ca in cazul companiilor care sunt cotate, sau exista informații referitoare numai la ultimul an. - datele privind firmele tranzacționate se refera numai la afaceri de succes, informații despre firmele nerentabile nu sunt accesibile pe piața firmelor ce se tranzacționează - pot exista diferențe intre tranzacțiile cu firme comparabile si firma subiect si cu privire la existenta unor clauze contractuale ce pot fi incluse sub forma unor acorduri de consultanta, de neconcurenta sau alte tipuri de avantaje ale firmei. Etapele de evaluare in aceasta metoda:

1. stabilirea criteriilor pt. colectarea de date cu tranzacții comparabile inclusiv intervalul de timp in care s-au efectuat

10  

2. identificarea surselor din care se vor selecta comparabilele ce îndeplinesc criteriile de selectare

3. obținerea de date financiare aferente companiilor selectate 4. analiza si ajustările efectuate asupra situațiilor financiare ale subiectului

si ale comparabilelor 5. analiza financiara comparativa intre subiect si comparabile in măsura in

care sunt disponibile informații financiare 6. întocmirea de tabele pt. evaluare pt. firmele comparabile in funcție de

capitalul propriu si capitalul investit 7. selectarea multiplilor care vor fi utilizați la evaluarea subiectului in

funcție de intervalul de variație a acestor multiplii 8. întocmirea unui tabel recapitulativ 9. efectuarea de corecții pt. activele si obligațiile incluse in evaluarea

subiectului. III Metoda comparațiilor cu tranzacții anterioare ale firmei subiect Aspectele principale ale acestei metode sunt următoarele:

1. identificarea tranzacțiilor sau ofertelor efectuate in trecutul firmei subiect

2. identificarea mărimii pachetului de acțiuni care se tranzacționează 3. data la care au fost efectuate tranzacțiile 4. modul in care a fost evaluat pachetul de acțiuni tranzacționate

Tranzacțiile anterioare se pot clasifica in 2 grupe: I) Tranzacții cu participații de control (>50%) in care tranzacția se tratează ca orice tranzacție comparabila la care se utilizează multiplii corectați pt. modificările condițiilor economice survenite intre data vechii tranzacții si data la care se evaluează firma II) Tranzacții cu participații minoritare (<50%) – se au in vedere multiplii selectați la nivelul datei când se evaluează firma.

Curs 3

Evaluarea prin abordarea prin venit Abordarea prin venit se definește ca o estimare a valorii firmelor printr-o convertire a unor câștiguri anticipate in valoare a capitalului utilizând tehnicile de actualizare sau capitalizare.

11  

Metode utilizate : 1. Cash-flow net actualizat 2. Metoda capitalizării venitului

1. Metoda Cash-flow net actualizat se aplica in situația in care firma evaluata se presupune ca va genera intr-o perioada previzionata de5-10 ani un Cash-flow net anual variabil. Acesta se poate transforma intr-o valoare a capitalului, in tehnica actualizării cu ajutorul ratelor de actualizare.

2. Se aplica atunci când firma a ajuns la stadiul de stabilitate economica

printr-o rata a rentabilității capitalului investit ce se situează la nivelul ratei medii de rentabilitate a domeniului de activitate.

Principalele dificultăți la utilizarea celor 2 metode constau in evaluarea cat mai realista a ratelor de rentabilitate sau a ratei de capitalizare. Noțiuni utilizate in aplicarea celor 2 metode Valoarea capitatului acționarilor sau a capitalului propriu Acesta se calculează printr-o capitalizare bursiera prin înmulțirea nr de acțiuni ordinare cu cursul unei acțiuni la data evaluării si la care se adaugă val de piața a acțiunilor preferențiale. Valoarea capitalului investit Care se stabilește ca o suma intre capitalul acționarilor sau capitalul propriu si valoarea creditelor cu scadenta mai mare de 1 an. Activele dinafara exploatării Acestea sunt considerate excedentare activităților specifice ale firmei nefiind necesare astfel producția de bunuri sau prestările de servicii. Aceste active sunt deținute ca si investiții imobiliare in diferite scopuri, cum ar fi: dezvoltări viitoare, vânzări, garanții, sau pentru alte scopuri comerciale nelegate de activitatea de exploatare a firmei. Valoarea de piața a unui activ excedentar se determina in baza celei mai bune utilizări la valoarea realizabila neta ce reprezintă valoarea de piața, din care se scad costurile de vânzare si impozitul pe câștig.

12  

Ca si active înafara exploatării pot fi considerate următoarele : - mijloacele bănești ce cuprind numerarul,cecul la ordin,depozite bancare,numai cele excedentare nevoilor curente ale firmei - echivalentele monetare ce reprezintă plasamente cu lichidități la termene cu scadenta la 90 de zile fiind plasate deasemenea in depozite la termen certificate de trezorerie sau depozite bancare cu scadenta la max. 90 de zile;veniturile produse de aceste echivalente bancare sunt reprezentate de dobânzi si discounturi obținute fata de valoarea nominala la care sunt vândute - plasamentele pe termen scurt :investiții financiare sub forma unor plasamente cu scadenta intre 91-360 de zile de la achiziție si cuprind bonuri de trezorerie,acțiuni ale diferitelor firme cotate sau obligații emise de diferite municipalități. - investiții imobiliare = proprietăți imobiliare deținute in scopul închirierii sau pentru creșterea valorii capitalului ;investițiile imobiliare se evaluează fie prin valoarea justa fie printr-o abordare prin cost Valoarea justa=valoare de piața care se poate determina când exista o piața activa a investițiilor imobiliare Abordare prin cost=se adopta in situația când nu exista informații disponibile cu privire la tranzacții in care caz se adopta costuri comparative cu alte proprietăți fără sa de evidențieze pierderile prin deprecieri - corecții asupra contului de profit si pierderi care au ca scop reducerea cheltuielilor înregistrate pe ultimii 3 ani pana la 5 ani asupra următoarelor elemente de cheltuieli in exploatare :corecții asupra cheltuielilor generate de activități excedentare ;cheltuieli cu personal si active auxiliare ;cheltuieli cu activele redundante(active care nu sunt necesare firmei cu privire la licențe,contracte de francize,brevete,drept de autor) - corecții asupra cheltuielilor datorate unor evenimente întâmplatoare sau excepționale :greve,inundații,incendii etc. - corecții ce asigura comparabilitatea cu alte firme din punct de vedere al stocurilor si a amortizării contabile,înregistrări ce diferă de la o firma la alta - salariile,diferite cheltuieli favorizante din partea proprietarilor,cheltuieli de protocol, si alte cheltuieli private înafara costului de producție. - cheltuieli cu privire la costul elementelor de leasing,chirii,contracte de parteneriat ce se diminuează pentru a se obține valori de piața reale ale acestor cheltuieli de exploatare.