ETICA SI DEONTOLOGIA MEDICALAEtica este una din principalele ramuri ale filosofiei si poate fi numita stiinta realitatii morale; ncearca elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi nteleasa de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui si a raului, a datoriei.Deontologia este un compartiment al eticii care se ocupa cu studiul normelor si obligatiilor specifice unei activitati profesionale.Relationistii nu scapa de permanenta redefinire de care sufera toate profesiile.Societatea isi pune intrebari in legatura cu moralitatea personalitatilor politice,cu constiinta sociala a intreprinderilor financiare,cu calitatea bunurilor de consum,cu expertiza veritabila pe care o confera profesionistii.Adesea interpelata pentru ca mascheaza realitatea,banuita de catre jurnalisti ca manipuleaza,meseria de relationist este cateodata sinonima cu o fatada artificiala fara fond.Regasim relationistii in organizatii de toate dimensiunile,de la multinationale la gradinite,trecand prin guverne,biserici,grupuri de interese si mass-media.Ei trateaza toate subiectele:politica,economie,viata in societate,cultura,sport.Ocupa toate dimensiunile spatiului public.Nici o decizie,nici o provocare,nici o miza nu scapa interventiilor lor. Relationistii pot fi facuti vinovati nu atat de malversatiuni ,cat de o criza de credibilitate in spatiul public.Mai mult,ca intermediar important in definirea marilor mize ale societatii,relationistul nu poate ramane indiferent in fata marilor provocari ale acestui sfarsit de mileniu .Toate aceste motice determina asociatiile de relationisti sa analizeze responsabilitatile care le revin membrilor lor in aceasta conjunctura.Ele au adoptat deci,toate ,un cod etic ce serveste drept ghid diferitelor actiuni pe care va trebui sa le realizeze orice relationist.Atunci cand vorbim destre etica,un anumit numar de notiuni ne trec prin minte:cele ale valorii,datoriei,moralei si deontologiei.O valoare reprezinta acel ceva in care o persoana crede:dragoste,dreptate,echitate,fidelitate,dar si bogatie,frumusete,forta si chiar violenta.Morala se referea la ceea ce este bine sau rau.Daca fidelitatea este o valoare positiva in morala crestina,ea nu mai are semnificatie in morala islamica,unde este permis sa ai mai mult de o sotie.Un grup poate valoriza violenta,care moralmente este condamnabila.Etica este un demers care studiaza si analizeaza condita umana.Care sunt principiale ce trebbie respectate pentru a avea o condita ireprosabila?A fura este un gest ilegal si imoral,nu este bine.A imprumuta bani de la un prieten este o conduita total acceptabila pentru marea masa a muritorilor,dar ea este foarte delicata pentru o personalitate politica,aceasta fiind poate obligata a afec cateva mici servicii in schimb..Etica trateaza destre ce este acceptabil in condita.Un cod etic poate enunta,spre exemplu,can imeni nu trebbie sa intre intr-un conflict de interesse.Deontologia le impune cetatenilor indatoriri.Un cod deontologic propune reguli stricte de urmat.In cazul precedent,codul deontologic pooate genera o lege prin care este interzis sa se imprumute bani altor persoane.

La baza respectarii secretului medical sta dreptul fundamental al indidului la intimitate si confidenta. Secretul medical este o conditie de baza a relatiei medic-pacient, un echilibru intre constiinta profesionala

Confidentialitatea medicala are raporturi deontologico-juridice variabile in functie de stat, de sistemul educational si de traditii. Desi exista o tendinta unificatoare pe general, in ceea ce priveste destainuirea diagnosticului de boala incurabila exista diferente noile. Legiuitorul trebuie sa dea dovada de foarte mult tact, iar cel ce pune in practica legea are nevoie de o maniera iscusita de interpretare, deoarece exista maniere de reactie foarte diferite fata de dezvaluirea diagnosticului (respingere, justificare paralogica, culpabilizare cu subiectizarea bolii). Argumentele pentru destainuire clara si extinsa a incurabilului sint tot atit de numeroase ca si cele pentru ascunderea obstinata a adevarului. Atitudinea eclectica, modelata dupa personalitatea bolnavului si a familiei, este cea mai recomandabila dupa experienta noastra. Indiferent de anii de practica medicala si de constiinciozitatea medicului, dezvaluirile pot produce reactii psihologice nebanuite cu consecinte potential incriminative juridic. Medicul va trebui sa delibereze cu minutiozitate pe o criteriologie psiho-medicala, tinind seama de insertia socio--profesionala si familiala a bolnavului incurabil. Literatura deontologica romaneasca sugereaza citeva modalitati:- nu se comunica diagnosticul celor care nu au banuit deloc caracterul inefabil al evolutiei bolii si celor care au - pe moment - o stare generala buna;- se sugereaza cu prudenta celor cu caracter puternic, care apreciaza demnitatea adevarului mai mult decit subiectismul tragic;- se spune diagnosticul celor care l-au intuit deja sau celor care refuza tratamentele si interventiile salvatoare;- orice comunicare va avea ca scop doar beneficiul bolnavului - cooperarea la tratament, reintegrarea in familie si societate, macar pentru o perioada.

Maniera de comunicare este greu de silit, fiind adaptata inclusiv la psihologia medicului care face comunicarea. Desi uneori o maniera brutala poate fi salvatoare pentru bolnav, exista medici care nu pot aborda o atare maniera. Edent ca pe principiul "Ceea ce este pentru unii elixir, pentru altii este otrava" comunicarea facuta brutal unui bolnav cu personalitate angoasata poate duce la tendinte autolitice. Nu este de neglijat consultul interclinic cu un psiholog, psihiatru sau psihoterapeut anterior utilizat de bolnav, pentru a obtine recomandari utile in ceea ce priveste maniera de comunicare a diagnosticului de boala incurabila.Este preferabil sa nu se faca dezvaluirea, daca ea nu este justificata de interesul salvat, riscul comunicarii fiind mai mare. Uneori, pentru a nu se pierde speranja, se eludeaza cu buna stiinta cunoasterea adevarului.Alteori, comunicarea adevarului aduce beneficii nesperate prin eliberarea unor energii psihice - cazul celebrului cintaref de muzica de opera Jose' Carreras, bolnav de leucemie, care a facut tot ce i-a stat in puterea caracterului pentru a se ndeca si a se reintegra in actitatea artistica. Este greu de apreciat care ar fi fost evolutia bolii, daca medicii nu s-ar fi bucurat de deplina colaborare a pacientului, iar acesta s-ar fi lasat doar in grija medicatiei si a dinitatii, coplesit de gratatea diagnosticului.