Standardele actuale de frumusete cer un zambet frumos. Pacientii considera ca pentru un aspect al fetei atractiv, dintii joaca un rol foarte important. Ca urmare, medicina dentara ofera multiple proceduri cosmetice, albirea dintilor fiind unul dintre cele mai populare tratamente. Cu toate acestea, cu toate ca in majoritatea cazurilor acest tratament se insoteste de succes, albirea dintilor vine cu dezavantajul de a cauza hipersensibilitate dentinara, care este cauza principala de discomfort si de intrerupere a tratamentului. Colaratiile dentare variaza ca etiologie, aspect, localizare, severitate si adeziune la structura dintelui, se poate clasifica in intrinseca, extrinseca sau combinatii ale celor doua categorii. Coloratiile intrinseci sunt cauzate de incorporarea de agenti cromogeni in dentina si smalt in timpul odontogenezei sau dupa erupia dintilor. Expunerea la cantitati mari de fluor, administrarea de tetraciclina, afectiuni ereditare sau traume in timpul dezvoltarii dintilor pot duce la tulburari de culoare ale acestora. Dupa eruptia dintilor, imbatranirea, necroza sau iatrogenii sunt principalele cauze ale coloratiilor. De asemenea, o dieta bogata in cafea, ceai, vin rosu, morcovi, portocale sau tutun poate cauza pete extrinseci. Istoric: Prima relatare a albirii dintilor dateaza din anul 1864, fiind descrisa albirea unui dinte afectat, fara pulpa. In aceasta relatare sunt descrise substante ca hipocloritul de sodiu, clorura, perboratul de sodiu folosite individual sau in combinatii, cu sau fara activare pe baza de caldura. Tehnica alibrii din mers a fost introdusa in 1961. Aceasta foloseste ca agent de albire o combinatie de perborat de sodiu si apa introduse in interiorul camerei pulpare, care este inchisa intre vizitele pacientului la medicul stomatolog. Aceasta metoda a fost imbunatatita ulterior si apa a fost inlocuita de peroxid de hidrogen 30-35% este a se spori efectul de albire. In 1960 un medic ortodont a observat ca peroxidul de carbanida are efecte de albire ale dintilor, dupa ce a prescris unui pacient peroxid de carbamida 10% pentru tratarea unei gingivite. Aceasta observatie a fost comunicata si altor colegi i astfel s-au pus bazele albirii dintilor in timpul noptii prin intermediul gutierelor. Aceasta metoda a fost publicata in literatura abia dupa 20 de ani mai tarziu. Medicamente: in zilele actuale, albirea dintilor foloseste ca substanta activa peroxidul de hidrogen. Acesta poate fi aplicat direct pe suprafata dintelui, sau poate rezulta dintr-o reactie dintre perboratul de sodiu si carbamida. Peroxidul de hidrogen se comporta ca un puternic agent oxidant prin formarea de radicali liberi, molecule de oxigen reactive si anioni de peroxid de hidrogen. Aceste molecule reactive ataca moleculele cromofore inchise la culoare, cu catena lunga, divizandu-le in molecule mai mici, mai putin colorate si mai usor difuzabile. Peroxidul de carbamida are efect si asupra ureei, pe care o descompune in dioxid de carbon si amoniac. Cu toate acestea, este incerta cantitatea de amoniac formata in timpul albirii dintilor cu peroxid de carbamina. Ph-ul ridicat indus de amoniac faciliteaza procedura de albire. Acest proces se explica prin faptul ca intr-o solutie bazica, este necesara o cantitate mai mica de energie activatoare pentru a se forma radicali liberi din peroxidul de hidrogen, rata reactiei este mai mare, obtinandu-se rezultate superioare fata de un mediu acid. Rezultatele unei albiri dentare depind de concentratia agentului de albire, capacitatea acestuia de a patrunde spre moleculele cromogene si de durata si numarul de dati in care agesta este in contact cu moleculele.Albirea dentara externa: albirea dintilor vitali poate fi realizata acasa sau in cadrul cabinetului de medicina dentara. Sunt recunoscute 4 metode (conform Barghi 1998): albirea efectuata de medicul stomatolog prin administrarea de peroxid de hidrogen cu concentratie 35-50% sau peroxid de carbamida 35-40%, adeseori suplimentate de o sursa de caldura; albirea dintilor supervizata de medic prin folosirea gutierelor umplute peroxid de hidrogen cu concentratie 35-50% sau peroxid de carbamida 35-40%, ce actioneaza intre 30 de min si 2h timp in care pacientul nu paraseste cabinetul stomatologic; albirea asigurata de medic prin confectionarea de gutiere, pe care pacientul le foloseste in timpul noptii alaturi de peroxid de carbamida 5-22%; albirea realizata acasa de catre pacient, prin gutiere prefabricate sau stripsuri.Eficacitate: datele referitoare la eficacitatea albirilor dentare sunt inca inssuficiente, insa este general acceptat ca majoritatea dintilor raspund bine la tratament daca acesta este realizat corect si pe o perioada suficienta de timp. Utilizate prea des, produsele care promit albirea dinilor pot cauza mai multe probleme. Subierea smalului dentar este cea mai cunoscut, dar peroxidul are un efect puternic i asupra gingiilor. ntr-o prim faz, excesul de peroxid poate produce sngerarea gingiilor. Pe termen lung, poate cauza retragerea gingiei.Muli i asum aceste riscuri, dar ignor o alt problem important. Chiar i aspectul dinilor este afectat de folosirea n exces a produselor de albire dentar. Albul imaculat poate fi nlocuit rapid de a nuan uor albstrie i dinii pot deveni translucizi. Problemele apar n general la extremitatea dinilor, dar se extind rapid.

Efecte secundare locale: cel mai des intanlit efect secundar este sensibilitatea dentara. Date obtinute din studii anterioare certifica faptul ca intre 15-65% dintre pacientii supusi tratamentului de albire au resimtit acest efect secundar. Cele mai grave efecte adverse s-au obtinut dupa folosirea peroxidului de carbamida in combinatie cu caldura. Sensibilitatea dentara persista in medie 4 zile dupa tratament, dar au fost si cazuri cand aceasta perioada a fost mult mai lunga, pana la 39 de zile. Mecanismele care duc la sensibilitate dentara inca nu sunt complet elucidate. Experimentele in vitro au aratat ca peroxidul patrunde prin smalt si dentina in camera pulpara, astfel in cazul dintilor restaurati s-au inregistrat efecte secundare mult mai accentuate decat la cei integrii. Cantitatea de peroxid gasita in camera pulpara a fost direct proportionala cu concentratia peroxidului de hidrogen folosit si de asemenea a variat in functie de diferite firme de produs. Iritatii ale mucoasei: o concentratie mare de peroxid de hidrogen intre 30-35% este caustica pentru membranele mucoaselor si poate cauza arsuri si sangerari ale gingiei. In studiile realizate pe animale, expunerea gingiei timp de 6-48 de ore la apa oxigenata 1% a cauzat traume epiteliale si inflamatie acuta ale tesutului subepitelial. Din aceste considerente, in cadrul tratamentelor de albire este necesara o atentie sporita pentru ca agentul de albire sa nu intre in contact cu gingia. Astfel, stripsurile nou introduse pe piata nu sunt foarte conveniente deoarece au contact gingival.Afectarea suprafetelor smaltului: pentru a se evalua efectele agentilor de albire aspura smaltului s-au realizat mai multe studii pe parcursul timpului. Unul dintre ele s-a desfasurat prin imersarea unor probe de smalt in peroxid de carbamida 10%, 15 ore pe zi, timp de 2 pana la 4 saptamani. In timpul celor 9 ore ramase dintr-o zi, probele au fost introduse in saliva artificiala. S-au remarcat modificari structurale semnificative in cazul monstrelor expuse la agentul de albire timp de 4 saptamani. Concluziile acestui studiu au fost confirmate ulterior de alte numeroase experimente. O concentratie mare de peroxid de carbamida afecteaza integritatea smalutului dentar, efectele negative fiind mult mai puternice decat in cazul folosirii peroxidului de hidrogen. O implicatie clinica a acestor descoperiri poate fi ca dintii sunt mult mai susceptibili la coloratiile extrinseci dupa tratamentul de albire datorita rugozitatii crescute a suprafetei smaltului.Efecte asupra restaurarilor: date de laborator certifica o cantitate mare de mercur eliberata din obturatiile din amalgam expuse la peroxide de carbamida timp de 8 ore, 14-28 de zile. Cantitatea de mercur depinde de tipul amalgamului folosit si de tipul de agent de albire. De asemenea s-a constatat o reducere a legaturii dintre smalt si rasinile compozite dupa primele 24 de ore dupa albire. Mai mult, dupa tratamentul de albire, produsii rezidual din peroxidul de hidrogen inhiba procesul de fotopolimerizare, de aceea aceste tratamente sunt contraindicate pe dinti ce sunt sau necesita a fi restaurati.Eliminarea riscurilor asociate albirii dinilorCea mai sigur cale de a proteja sntatea dinilor i a gingiilor este utilizarea cu moderaie a produselor pentru albire, doar dup consultarea unui medic stomatolog. Aplicarea peroxidului odat la minim 6 luni este considerat lipsit de efecte secundare. Alte tehnici mai avansate, ca microabraziunea, sunt executate doar cu precauii speciale, inclusiv remineralizarea dinilor dup procedur.

De asemenea, s-a raportat ca folosirea antiinflamatoarelor inaintea tratamentului de albire duce la reducerea hipersensibilitatii dentare. Dintre o gama larga de antiinflamatoare testate, numai ibuprofenul s-a dovedit a fi eficace in tratarea durerii ascociate tratamentului de abire. Metodele de albire a dinilor sunt utilizate de tot mai multe persoane care vor un zmbet perfect, dar tehnicile care pot oferi un alb imaculat implic uneori i riscuriConcluzii:Prin albirea dinilor se poate obine un zmbet alb i strlucitor. Sunt mai multe metode de albire, ns tehnica cea mai recomandat de medicii stomatologi este albirea profesional. Fr ndoial, aceasta este cea mai rapid i mai eficient metod.Internetul este plin de sfaturi i soluii pentru albirea dinilor ns ntotdeauna este valabil urmtoarea regul: un tratament profesional n cabinet dureaz mult mai puin i este mult mai eficient dect un tratament ambulatoriu sau o reet bazat pe reguli de alimentaie.Simplificnd, albirea profesional a dinilor recurge la gelul concentrat pe baz de peroxid de hidrogen care albete dantura pentru un zmbet mai alb, mai strlucitor. Pentru a accelera procesul i pentru a mri eficacitatea gelului, se folosete o lumin special sau, pentru unele sisteme de albire, laserul. Partea bun este c procedura poate fi efectuat de obicei ntr-o singur vizit la medicul stomatolog.ntregul proces abia dac dureaz o or sau dou i rezultatul este imediat vizibil, pe cnd alte metode de albire nu dau rezultate dect dup cteva sptmni.Efectul albirii profesionale poate dura de la cteva luni la civa ani, iar gradul de albire difer de la o persoan la alta. Parial, efectul depinde de starea iniial a danturii, de ct de ptai sunt dinii i de concentraia gelului folosit. De asemenea, meninerea efectului depinde de obiceiurile dumneavoastr alimentare, dac suntei fumtor sau nu, i este de reinut c nu exist soluii de albire a dinilor care s asigure o schimbare permanent a culorii sau care s previn discromia ulterioar a danturii.Efectul se poate ns menine cu un simplu kit de albire a dinilor care poate fi folosit acas. Unele metode se bazeaz pe purtarea unei gutiere cu gel pe baz de peroxid de hidrogen, cu o concentraie mai mic, care v va ajuta s meninei noul zmbet alb i strlucitor.Care sunt riscurile albirii dinilor?Exist riscuri minore asociate cu albirea dinilor. Cel mai comun efect secundar este creterea sensibilitii danturii. Aceast sensibilitate este totui superficial i dispare odat cu ncheierea tratamentului. Folosirea unei paste de dini cu un coninut mai ridicat de fluor sau cu efect de atenuare a hipersensibilitii danturii, de exemplu pasta Sensodyne, v va ajuta s reducei disconfortul. Medicul stomatolog v poate prescrie un gel pe baz de fluor pe care l putei folosi n gutiera de nlbire pentru a reduce sensibilitatea dinilor.Un alt posibil efect secundar al procedurii de albire a danturii const n iritaia i discromia gingival. n cteva zile aceste neplceri vor disprea, iar gingiile i vor reveni, recptndu-i aspectul natural.