8/17/2019 Ergonomie Cursul 6

1/3

 

ERGONOMIE – CURS - 6

3.2.3. Dinamica şi tulburările capacităţii de muncă 

Cercetarea ergonomică  a demonstrat că  întreruperile în muncă  sau pauzele deodihnă  sunt indispensabile menţinerii capacitaţii de muncă  deoarece în toate funcţiileorganismului există o alternanţă periodică între consumul şi recuperarea energiei sau întremuncă şi repaos. În procesul profesional varia ţ ia capacit ăţ ii de muncă ( fig. 3.4.) cunoaştetrei forme:

o  Capacitate de muncă crescând ă caracterizată prin valori relativ scăzute alerapidităţii şi preciziei executării operaţiunilor şi cu atenţia instabilă (a,a*);

o 

Capacitate de muncă  optimă  când se constată  un nivel relativ stabil al performanţelor operatorului uman (b.b*);o

 

Capcacitate de muncă în scădere datorată apariţiei oboselii (c,c*).

 Nivelul productivităţii muncii

*

P

auza de masă

*

*b

Timp (ore)

Fig . 3.4. Variaţia capacităţii de muncă pe parcursul unei zile de muncă (8h)

1

8/17/2019 Ergonomie Cursul 6

2/3

 Faţă  de cele reprezentate în figura de mai sus, se impun unele comentarii utile

înţelegerii fenomenelor derulate pe parcursul unei zile de muncă şi care determină variaţiacapacităţii de muncă:

  Capacitatea de muncă  crescândă  ( a) corespunde fazei de adaptare aexecutantului la condiţiile de lucru. Consumul de oxigen creşte f ăr ă  a satisface integralnevoile organismuluipentru că aparatele respirator şi circulator reacţionează cu întârziere lacerinţele impuse. Această  perioadă  se caracterizează  printr-o îmbunătăţire continuă  a

 parametrilor psiho-fiziologici şi a rezultatelor în muncă. În funcţie de specificul munciiaceastă perioadă poate dura de la câteva minute la o or ă sau chiar mai mult;

  Capacitatea de muncă optimă ( b) se caracterizează printr-un nivel stabilal performanţelor. Este o perioadă  de echilibru a balanţei energetice, în care aportul deoxigen corespunde cu nevoile organismul, respiraţia şi pulsul ating valori adecvate pentruefectuarea muncii ( durata 1 ... 3 ore). În această  peroadă  performanţele muncii (

 productivitate, nr. de rebuturi) sunt bune şi se constată  chiar o reducere a solicitărilor

 psihofiziologice;

  Capacitatea de muncă  în scădere ( c) este condiţionată  de apariţiaoboselii crescânde datorită  epuizării rezervelor oragnismului din faza ( b). Este faza derevenire la normal, la nivelul iniţial al capacităţii operatorului, după  încetarea activităţiidesf ăşurate ritmul respirator şi pulsul ating treptat valori normale. Ca urmare, capacitateade muncă  scade şi se constată  apariţia unor mişcări inutile în urma procesului muncii, aunor comenzi greşite, simultan cu încetinirea ritmului de lucru.

Fazele ce caracterizează dinamica capacităţii de muncă se repetă şi după pauza de

masă

 cu deosebirea că

:  ( a*) este mai scurtă  deoarece adaptarea executantului la procesul

muncii se realizează mai repade;

  ( b*) este mai scăzută, cu un nivel al productivităţii mai scăzut şi maiscurtă durată;

 

( c*) apare mai repede ca urmare a apariţiei oboselii în organismuluman.

Tulbur ările capacităţii de muncă  se manifestă  prin pierderea totală  sau par ţială,

definitivă sau temporar ă a potenţialului de muncă al operatorului uman.Pierderea tranzitorie a capacităţii de muncă  are loc ca urmare a unei tulbur ări

funcţionale, având caracter reversibil, de scurtă  durată. Operatorul uman nu-şi mai poateexercita funcţiile morfologice în condiţii normale ( de exemplu : infarctul de miocard).Pierderea stabilă  a capacităţii de muncă  de lungă  durată  are drept cauze afecţiuni sautulbur ări funcţionale ireversibile. În concluzie, se impune activitatea de expertiză  şirecuperare a capacităţii de muncă, organizată judicios la nivel naţional.

2

8/17/2019 Ergonomie Cursul 6

3/3

  3