Definitie: Ergonomia este disciplina stiintifica care studiaza interactiunea dintre oameni si alte elemente ale unui sistem, precum si profesia care aplica teorii, principii, informatii si metode de design pentru optimizarea activitatii omului si performantele sistemului din care acesta face parte. (definitie adoptata in august 2000 de catre consiliul director al Asociatiei Internationale de Ergonomie).

Denumirea de ergonomie deriva din cuvintele grecesti ergon(=munca) si nomos (=reguli) pentru a exprima stiinta muncii, dar se aplica tuturor domeniilor de activitate. Ergonomia promoveaza o abordare holistica care ia in considerare aspectele fizice, cognitive, sociale, organizationale, de mediu si alti factori importanti. Pentru aceasta, ergonomia integreaza cunostinte dintr-o varietate de discipline care includ: anatomia, fiziologia, igiena muncii, medicina muncii, antropometria, stiinte tehnice, psihologie, sociologia, economie etc.

Ramurile principale ale ergonomiei sunt: ergonomia fizica, ergonomia cognitiva si ergonomia organizationala.

Ergonomia fizica se refera la modul de raportare la activitatea fizica a caracteristicilor anatomice, fiziologice si biomecanice ale omului. Domenii de studiu: posturi de lucru, manipularea obiectelor, miscari repetitive, tulburari musculoscheletale, designul locului de munca, sanatatea si securitatea in munca.

Ergonomia cognitiva se refera la moduk in care procesele mentale, cum ar fi perceptiile, memoria, logica, raspunsurile motorii, influenteaza interactiunile dintre oameni si alte elemente ale unui sistem. Domenii de studiu: suprasolicitarea neuropsihica, luarea deciziilor, obtinerea performantei, interactiunea om-calculator, stresul la locul de munca, pregatirea.

Ergonomia organizationala este ramura ergonomiei care se preocupa de optimizarea sistemelor sociotehnice, incluzând structurile organizationale, politicile si procesele. Domenii de studiu: comunicarea, managementul resurselor, planificarea muncii, stabilirea orarului de munca, munca in echipa, ergonomia comunitatilor, noi paradigme in munca, organizatii virtuale, teleactivitatea, managementul calitatii.

Forme aplicative ale ergonomiei - ordonează noţiunile într-un anumit mod specific, în funcţie de anumite criterii:

1. În funcţie de scopul său, ergonomia se poate implica în studiul sistemului om-maşină mediu în două etape :

-Etapa adaptării omului la munca sa, prin selecţie, orientare şi formare profesională, activităţi specifice managementului resurselor umane ;

-Etapa adaptării muncii la om şi transformării mediului de muncă la caracteristicile factorului uman, la posibilităţile acestuia, activităţi specifice ştiinţelor inginereşti prin excelenţă ;

2. În funcţie de stadiul sau faza de aplicare a ergonomiei se disting :

-Ergonomia de concepţie (proiectivă sau iniţială) care constituie preocuparea proiectanţilor în sensul unei mai bune amplasări a mijloacelor de producţie pentru obţinerea unei structuri optime a mediului de muncă, în concordanţă cu posibilităţile lucrative ale oamenilor;

-Ergonomia de corecţie (ulterioară conceperii produselor) care urmăreşte remedierea unor lipsuri ale ergonomiei de concepţie sau modernizarea pe baze ergonomice a locurilor de muncă

3. În funcţie de obiectul preocupărilor, ergonomia poate fi :

-Ergonomia producţiei – studiază condiţiile în care se desfăşoară munca în complexitatea procesului de producţie (execuţie, repartiţie, circulaţie, consum);

-Ergonomia produsului – studiază produsele destinate să devină mijloace de muncă. Preocupările pentru studiul ergonomic trebuie să înceapă încă din faza de concepţie şi să fie continuate în faza de exploatare prin corecţii aduse şi optimizări. Scopul acestei cercetări şi perfecţionări a produselor sub aspect ergonomic este elaborarea atestatului ergonomic, instrument prin care se stabilesc solicitările operatorului uman în condiţiile efective ale folosirii produsului dat. Atestatul ergonomic conferă producătorilor un plus de competitivitate, iar beneficiarilor un important avantaj economic pe linia orientării, formării şi selecţiei profesionale şi în final a organizării muncii;

4. În funcţie de sfera preponderentă a elementelor componente, preocupările ergonomiei au generat apariţia şi dezvoltarea unor noi subdiscipline :

-Ergonomia activităţilor care studiază procesele de muncă prin prisma aspectelor fiziologice, antropologice şi de igienă;

-Ergonomia informaţională ce se referă la proiectarea şi amplasarea dispozitivelor de semnalizare/avertizare şi răspuns;

-Ergonomia sistemelor sau a organizaţiilor care ţine seama de raporturile de interacţiune a subsistemelor în ansamblu;

-Ergonomia euristică ce se bazează pe analiza proceselor mentale în cursul rezolvării sarcinilor de muncă;

-Topoergonomia care se ocupă de dimensionarea maşinilor, organelor de comandă, a locurilor de muncă pe baza noţiunilor de antropometrie;

-Bioergonomia ce studiază aspecte privind oboseala, repausul, durata programului de lucru, munca in schimburi

Ergonomia in medicina dentara

Un mod de lucru cit mai confortabil, mai simplu si mai eficient a fost dintotdeauna o dorinta universala a omului. Liderii de opinie, prin realizarea de proiectii, au determinat dezvoltarea unei stiinte cu un caracter multidisciplinar. Ergonomia dentara s-a dezvoltat ca o ramura a ergonomiei generale, impreuna cu diversificarea instrumentelor si echipamentelor dentare, in acelasi mod cu cresterea gradului de complexitate al tehnicilor curente de lucru si a posibilitatilor de evaluare a activitatii. in aparenta contradictie cu ideea de simplificare a muncii, ergonomia dentara stabileste reguli si standarde care trebuiesc asimilate, aplicate si individualizate de fiecare dentist in parte; ele sunt valabile pentru toate specialitatile dentare (cu particularitati pentru fiecare). Concept de natura duala, cintarind initial efortul depus fata de beneficiile cistigate (eficienta activitatii), ergonomia dentara isi modifica propriul inteles in societatea actuala prin imbunatatirea calitatii vietii si prevenirea factorilor ocupationali, cu beneficii atit pentru echipa dentara, cit si pentru pacient. Microscopia dentara, cu intregul echipament, accesorii si metode de lucru, aduse in panoplia terapeutica a medicinei dentare, nu face nici o exceptie de la imperativele ergonomice ale stomatologiei. Desi relativ recent utilizata in terapia dentara moderna, microscopia dentara este intens folosita in specialitati dentare ca endodontia, microchirurgia parodontala, stomatologia estetica, etc. Ca rezultat, activitatea indelungata la microscopul dentar are ca si consecinta solicitarea corpului, pe de o parte. Pe de alta parte, microscopul dentar - ca parte integrata a echipamentului terapeutic si diagnostic din cabinetele dentare - este considerat ca facind parte din circuitele operatorii. Ambele motive impun stabilirea unor criterii de activitate ergonomica, care devine obiectul unei analize stiintifice.

Ergonomia dentară are drept scop eficientizarea activităţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi prevenirea factorilor ocupaţionali, atât în beneficiul echipei dentare cât şi a pacientului. În Marea Britanie,spre exemplu, se încearcă crearea (încă din facultate), a echipei dentare constituită din medic, asistentă, asistentă igienistă, tehnician dentar, studenţii fiind stimulaţi să lucreze împreună.

Ergonomia dentară s-a dezvoltat o dată cu diversificarea instrumentelor şi a echipamentelor dentare în acelaşi timp cu creşterea gradului de complexitate a tehnicilor curente de lucru şi a posibilităţilor de evaluare, ceea ce conduce la eficientizarea activităţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi prevenirea factorilor ocupaţionali atât în beneficiul echipei dentare, cât şi al pacientului. Ea stabileşte reguli şi standarde care trebuie asimilate, aplicate şi individualizate de fiecare medic stomalog, care sunt valabile pentru toate specialităţile dentare, bineînţeles cu particularităţi pentru fiecare în parte.

Cu alte cuvinte, investiţiile se fac atât pentru personalul specializat în medicină dentară, cât şi pentru pacienţi. Va creşte gradul de prevenţie, se vor face traininguri pentru tehnologiile moderne la care trebuie să ne aliniem şi se va aduce aparatură performantă, astfel încât stomatologii să lucreze în condiţii cât mai sigure, iar beneficiarii să obţină rezultate eficiente. Un alt aspect important pentru pacienţi este că toate aceste investiţii nu vor duce la scumpirea tratamentelor din cabinetele stomatologice.