15Tehnica lecturii- principalul instrument al muncii intelectuale. Sursa principala de informatie ramine cartea, fiind concurata de radio, TV, calculator.Se dobindeste prin citire si scriere. Este lectura Simpla (parcurgerea textului in mod obisnuit), Integrala (necesara in situatii speciale- rezolvarea problemelor personale, examene, Etc.) si Selectiva (necesara pentru a cuprinde o arie mai mare de informatii, pentru economie de timp, etc.). Psihopedagogii recomanda tehnici de exersare rapida de lectura, deoarece ajuta la parcurgerea in timp scurt a unui volum mare de informatii.Tehnica folosirii metodelor de invatare- sub indrumarea educatorului si prin eforturi proprii se insusesc si se folosesc metode eficiente de invatare. Acestea sunt instrumente operationale folosite pentru achizitionarea si asimilarea cunostintelor, folosirea lor in contextre diferite, aplicarea in practica, dezvoltarea capacitatilor intelectuale. Metodele si tehnicile euristice- de cautare, de interogare, de elaborare independenta a raspunsurilor sunt eficiente pentru dezvoltarea capacitatilor psihice de cunoastere. Problematizarea, invatarea prin descoperire.Deprinderile si aptitudinile de comunicare- de expunere, de intretinere a dialogului, de ascultare a altora, etc. Metoda demonstrarii, prin construirea argumentelor si contraargumentelor este necesara actului comunicarii.Invatarea prin observatii dirijate (de altii) si independente- exerseaza capacitatile de percepere, de sesizare, de urmarire activa. Invatarea prin metoda experimentala ofera mari avantaje cunoasterii si dezvoltarii intelectuale.Invatarea prin cercetare- anticipata de insusirea cunostintelor si a deprinderilor de organizare a cadrului experimental, de folosire a metodelor si tehnicilor de cercetare. Organizarea activitatii de cercetare stiintifica presupune: -stabilirea temei de cercetare; - clarificare scopurilor si a obiectivelor; - formularea ipotezelor; - crearea conditiilor optime; - stabilirea varibilelor independente si dependente; - stabilirea esantioanelor, pregatirea lor. Informarea si documentarea- au rostul de a cunoaste nivelul la care s-a ajuns in domeniul respectiv. Studiul bibliografic este necesar pentru suportul teoretic al cercetarii, pentru cunoasterea contributiilor la rezolvarea problemelor supuse cercetarii. Deprinderea tehnicilor de masurare, analiza statistico-matematica, cibernetica si folosirea lor confera riguoare cercetarii .Tehnici de informare, documentare si prelucrare- sunt necesare pentru a recepta ideile stiintifice, tehnice, artistice prin lectura, si prin folosirea probelor documentare: imagini, acte, manuscrise, obiecte arheologice, etc. Prin informare si documentarese percepe nivelul cunoasterii si al realizarii practice intr-un domeniu de interes, nivelul performantei, lipsurile, limitele , insemnatatea problemei.Informatia este referentiala (in lucrari de autoritate stiintifica), evenimentiala (obisnuita prin consemnarea faptelor petrecute) si document (prin acte, fotografii, legi, manuscrise). Spiritul de discernamint este solicitat pentru a aprecia informatia empirica si cea stiintifica, informatia originala de cea reprodusa, istorica de cea actuala, de adincime de cea de extindere, utila de cea inutila. Este necesara selectarea surselor de informare dupa criterii de relevanta. Bibliografiile dupa aria de cuprindere sunt generale (probleme globale), exhaustice (complete), selective (considerate reprezentative), curente (recente, continue). Bibliografiile dupa continut: generale, speciale, tematica, personale. Dupa loc: univeresale, nationale, locale. Dupa timp: retrospective, curente, prospective. Dupa scop: de informare si de recomandare. Tipul surselor de informare: primare (lucrarile originale, manuscrisele, filmele documentare, actele, fotografiile, marturiile), secundare (lucrarile de sinteza, dictionarele, enciclopediile, manuale) si tertiare (cataloagele, fisierele, listele bibliografice, buletinele bibliografice, revistele de referate si recenzii).Dupa continut, sursele de informare sunt: lucrari de referinta (dictionare, enciclopedii, tratate, sinteze), lucrari de specialitate- unele sunt fundamentale (de autoritate, de baza), altele sunt tangentiale, accidentale (carti, tratate, studii, studii, culegeri de studii, monografii). Lucrari originale (manuscrise, carti tiparite de referinta in domeniu studii, articole) si lucrari de reproducere stiintifica (sinteze, retrospective, evocari). Publicatiile consultate sunt: revistele, ziarele. Tehnici de ordonare, prelucrare a surselor studiate- Cunostintele dobindite in procesul de informare si documentare trebuie sa fie ordonate pentru a putea si utilizate. In urma lecturarii se elaboreaza rezumate, conspecte, fise.Rezumatul- procesul de inregistrare si consemnare succinta a continutului sursei. Dupa extensia continutului: adnotativ (se respecta unitatile sursei capitolele, subcapitolele si esalonarea); indicativ (se noteaza principalele date, idei, unele argumente si exemple); informativ (se sintetizeaza concentrat ideile). Dupa forma de organizare a continutlui: textualizat schematic, schematic-textualizat, enumerativ, enumerativ-textualizat, clasificator- enumerativ, clasifiactor arborescent; piramidal, etc.Conspectul- procedeul de inregistrare a datelor in care, pe linga transcrierea ideilor autorului, se consemneaza si aprecierile, constatarile lectorului. Dupa numarul surselor consultate: unitar; centralizat. Dupa raportul obtinut reprodus-apreciere: obiectiv, evaluativ. Dupa forma de elaborare: rezumativ sau textualizat; schematic; clasificator; enumerativ; piramidal, etc.Fisa- modalitate de consemnare sintetica, concentrata a sursei consultate. Fisa rezumat sau conspect cuprinde: titlul/ tema, domeniul sau problema, elemente care permit orientare rapida in fisa, reflectii, comentarii, spatiu rezervat pentru completarea cu noi surse de informare. Fisa signalectica- pentru semnalare documentului: date bibliografice. Fisa adnotata: date bibliografice, rezumat de idei, aprecieri. Fisa de citat: datele bibliografice, citate, pasaje reproduse fidel in ghilimele, se noteaza pagina. Fisa de sinteza: datele bibliografice, titluri, subtitluri, idei, aprecieri. Fisa terminologica: definitii ale diferitor notiuni sau concepte. Fisa de trimitere: recomandari de consultare a diferitor surse.

22Educatia. adultilor si educatia permanenta Delimitarea acestor doua concepte este necesara, deoarece, in ultimul timp, recunoasterea tot mai larga de care se bucura, pe plan mondial, educatia permanenta, cat si diversitatea sau fluiditatea sensurilor sale uzuale creeaza o oarecare incertitudine in ceea ce priveste indreptatirea educatiei adultilor de a exista ca notiune pedagogica si ca activitate efectiva. Educatia adultilor apare, uneori, ca o realitate perimata, suplinita de una noua, mai la moda si cu un numar mai mare de aderenti. Alte ori, educatia permanenta este insa considerata numai ca o expresie menita sa reliefeze caracterul intrinsec si eminamente contempranal procesului educational sau numai ca un deziderat al vremurilor noastre, in timp ce educatia adultilor ar desemna numai unele activitat iaporadice, sau procesele de reciclare profesionala.