1. Noţiunea conceptului de educaţie

Noţiunea conceptului de educaţie sexuală

2. Obiectivele educaţiei sexuale

3. Importanţa educaţiei sexuale

4. Factorii educaţiei sexuale

5. Rolul şcolii şi a familiei în educaţia sexuală

6. Argumentele educaţiei sexuale

7. Indicaţii

8. Concluzii

Educaţia – din limba latină educo, înseamnă a creşte, a instrui, a forma, a scoate din ..., a duce etc. Deşi, am putea spune că educaţia presupune a scoate individual “din starea de natură” şi a-l introduce “în starea de cultură”.

Educaţia sexuală – dimensiune a educaţiei care vizează instruirea elevilor în privinţa sănătăţii sexuale şi a reproducerii; este abordată în context afectiv-emoţional şi etic-comportamental.

Educaţia sexuală nu se referă doar la problemele legate de sex; ea tratează probleme dintre cele mai diverse legate de: reproducere, pubertate, igiena organelor genitale. Oferă informaţii despre instinct şi constiinţă, despre relaţiile dintre sexe şi îi învaţă pe elevi ce înseamnă dragostea.

E. Durkheim susţinea că omul pe care trebuie să-l formeze educaţia, nu este omul "pur“, ci este omul modelat de societatep.

Conform Teoriei lui Freud înca din primul an de viaţă, copiii reacţionează din punct de vedere sexual, iar absenţa curiozităţii sexuale la copiii de 2-3 ani este un semn al disfuncţiilor în plan intelectual.

Makarenko este de părere că "totul să fie bine făcut de la bun început". Tot el asociază sexualitatea cu responsabilitatea cetăţenească şi cu pregătirea elevilor pentru viaţă.

• Informarea – se realizează:

• nonverbală (la nivel senzorial);• verbală (la nivel familial şi familiar);• ştiinţifică (la nivel de experţi).

• Formarea – se bazează pe:

• încredere şi sinceritate;• trezirea responsabilităţii.

Educaţia sexuală nu se reduce la aspectul biologic, ci presupune o abordare multidisciplinară: medicală, socială, psihopedagogică, etică şi spirituală.

Educaţia sexuală trateaza toate aspectele care ne caracterizează ca fiinţe umane în întregime. Ea constă în:

• atitudinile, credinţele şi valorile noastre despre noi înşine şi în relaţiile cu cei din jur;

• percepţia noastră ca bărbat şi femeie;

• comportamentul nostru sexual;

• sănătatea şi dezvoltarea noastră sexuală;

• imaginea corpului nostru şi respectul faţă de noi înşine.

Educaţia sexuală este pentru a informa elevii despre:

• Dezvoltarea în întregime a organismului şi a lua decizii conştiente, mai ales cu privire la problemele de sănătate sexuală;

• De a înţelege cum se încadrează sexualitatea în sănătatea lor generală;

• De a înţelege că sexualitatea constituie o parte normală şi sănătoasă a fiecărui om, de-a lungul ciclului vieţii;

• De a separa mitul de realitatea sexualităţii;

• De a discuta despre sexualitate cu colegii lor, cu părinţii, prietenii.

• Educaţia sexuală este o componentă esenţială a fiecărui om;

• Educaţia sexuală nu este egală cu contactul sexual, iar contactul sexual nu este echivalent cu dragostea;

• Cînd elevii au informaţii şi stiu cum să le folosească, ei vor lua decizii mai corecte;

• Relaţiile sexuale trebuie să se stabilească cu acordul reciproc şi conştient al celor implicaţi;

• Există multe forme de exprimare sexuală, exprimări ale intimităţii şi afecţiunii.

Educaţia sexuală este considerată ca fiind importantă prin ceea că:

- familia, care este prima sursă de informare. Ea trebuie să accentuieze importanţa sexualităţii în viaţa umană. Este important ca familia să nu utilizeze explicaţii fanteziste în educaţie, ci să implice sinceritatea şi cunoaşterea;

- şcoala, este cea care va continua educaţia sexuală, sistematic incluzînd cunoştinţe din domeniul fiziologic, prihologic, social. Dar şi aici se întîlnesc reţineri din partea pedagogilor. Este important de a înlătura aceste reţineri şi de a aborda acestă temă, pe cît este de posibil. Şcoala are rolul de îndrumător, drum bătătorit încă de părinţi;

- presa, din care face parte televiziunea, ziarele, revistele. Acestea au o mare putere în educarea sexuală, care de multe ori, este prezentată în mod pervers. Este necesar de a crea, în ajutorul educării sexuale, filme tematice, emisiuni specializate, emisiuni cu experţi în domeniu, etc.;

- mediul ambiant, este un factor, care are cea mai mare greutate în educarea sexuală a individului. Există riscul, ca mediu ambiant, să informeze greşit, ceea ce cere din partea societăţii a mare atenţie şi sprijin.

La educarea sexuală trebuie să participe următorii factori:

Un rol important în educaţia sexuală o are familia şi şcoala.

Şcoala este o importantă sursă de informare cu privire la sexualitate. Atît într-o manieră formală, cît şi neformală. Este locul în care ştim că putem avea acces la elevi şi deasemenea tot aici pot să apară cele mai serioase discuţii.

• este dificil de a găsi spaţiu şi timp pentru acest obiect în programul şcolar care este şi asa prea încărcat;

• educaţia sexuală poate fi limitată la anumite categorii de vîrstă;

• programul este de o calitate proastă;

• subiectul poate fi acoperit doar parţial.

Educaţia cu privire la educaţia sexuală în şcoală este deseori amînată pentru elevi din urmatoarele motive:

Pentru depăşirea acestor probleme trebuie stabilite relaţii de parteneriat între părinţi şi profesori.

Familia joacă un rol central în educaţia sexuală.

Traditional, elevii se pot simţi incomod să întreţină discuţii cu părinţii săi despre problemele sexuale, iar părinţii, la rîndul lor, pot întîlni aceleaşi obstacole.

Oricare ar fi motivele care limitează discuţiile, ştim că, majoritatea familiilor nu fac tot ce ar trebui atunci cînd este vorba de o educaţie a sexualităţii. Familia trebuie să se străduiască, din simplul motiv că sunt transmitatorii principali ai valorilor pentru copiii lor.

Educaţia sexuală trebuie să fie o sarcină în primul rînd a familiei, din motive că:

• copilul se formează, în mare parte, după imaginea oferită de adulţi, de familia în care se dezvoltă;

• educaţia sexuală trebuie să înceapă din primii ani de viată a copilului;

• problemele implicate au un caracter foarte intim, care necesită nu numai competenţă, dar şi mult tact, sinceritate, caldură sufletească oferită de părinţi.

• Părinţii au nevoie de informaţii despre sexualitate;

• Părinţii se simt stingeniţi atunci cînd discută cu copiii lor problemele legate de sexualitate;

• Părinţii sunt modele importante pentru copiii lor şi au un rol deosebit de important în dezvoltarea socială, etică şi emoţională a acestora.

Şcolile pot da un ajutor valoros părinţilor în ceea ce priveşte educaţia sexuală, şi anume, trebuie să ia în consideraţie următoarele:

• să se organizeze întîlniri între membrii familiei elevului şi elev, întîlniri la care să se discute problemele legate de sexualitate;

• şcoala să-i informeze pe părinţi despre literatura ce pot să le furnizeze informaţii şi posibilităti de discuţie;

• să planifice programe educaţionale pentru elevi şi părinţii lor astfel încît acestea să-şi împărtăşească informaţii şi să menţină o cale deschisă de comunicare în familia lor.

Părinţii trăiesc cu impresia că şcoala ofera răspunsuri la toate nelămuririle copiilor, acest lucru este însă în mare parte neadevărat. Însă nu există programe educaţionale care să aiba ca scop introdu-cerea în şcoli a educaţiei sexuale.

Şcolile ar putea să-i implice pe părinţi în urmatoarele moduri:

Argumente Pro

Argumente Contra

1. Educaţia sexuală are ca scop informarea elevilor pe diverse subiecte a elevilor pentru a nu se ajunge într-o situaţie regretabilă;

2. Informaţiile sunt oferite de un expert care poate răspunde şi da lămuriri la neclarităţile pe care le au elevii.

1. Discuţiile în public (de faţă cu întreaga clasă) sunt în general incomode pentru elevi ce duce la două situatii: cea în care tema discutată va fi ţinta glumelor şi ironiilor, şi cea în care ora va fi ţinută doar de profesor fără implicarea activă a elevilor;

2. Această educaţie ar trebui să vină din partea părinţilor şi nu făcută în şcoală, căci ea în şcoală aduce doar informaţii, fără nici o implicare morală.

pe elevi să obţină toate informaţiile de care au nevoie pentru a putea lua cele mai bune decizii;

pe elevi să-şi dezvolte însuşirile necesare pentru a-şi organiza viaţa într-un mod eficient şi sănătos;

pe elevi să înţeleagă locul pe care sexualitatea îl ocupă în viaţa lor;

posibilităţi de dialog în problemele importante pentru ei, astfel încît sî înţeleagă că pot discuta la fel de bine cu adulţii ca şi colegii lor;

pe elevi să se descurce cu toate emoţiile pe care le au;

pe elevi să înţeleagă că impulsurile lor sexuale sunt "normale" şi că nu sunt ceva de care să se teamă;

cît puteţi de multe informaţii despre droguri, alcool şi comportamentul sexual, atîtea cîte pot ei asimila.

Din cauza dezvoltării rapide a societăţii, este de dorit, ca orice profesor, indiferent de specialitatea avută, să cunoască din punct de vedere metodic şi educaţia sexuală.

Pe viitor sperăm ca şcoala împreună cu parinţii să discute această problemă, iar în cazul apariţiei unei probleme să nu se sfiască, să se adreseze chiar unui specialist, pentru a putea depăşi aceste probleme.

Bibliografie

1. Neamţu C. Educaţia sexuală – o provocare pentru şcoala românească. – Iaşi: Editura Institutul European, 2005. – 362 p.

2. Pavlid V., Penciu P. Educaţie sexuală – Bucuresti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1970. – 287 p.

3. http://www.google.ro