Educaţia minţii

FF 80 Mintea este cel mai mare bun pe care-l avem; dar ea trebuie să fie educată prin studiu, prin meditaţie, prin învăţarea în şcoala lui Isus, cel mai bun şi cel mai veritabil educator pe care l-a cunoscut lumea vreodată.

DV 484 (498) Să nu gândiţi niciodată că aţi învăţat îndeajuns şi că acum vă puteţi relaxa după eforturile voastre. Mintea cultivată este măsura omului. Educaţia voastră ar trebui să continue toată viaţa; zilnic ar trebui să învăţaţi şi să folosiţi practic cunoştinţele dobândite.

Ed 121 Este o lege a lui Dumnezeu, ca atât pentru suflet cât şi pentru corp, puterea să se dobândească prin sforţare (exerciţiu). Exerciţiile sunt care aduc dezvoltare. Dumnezeu, de acord cu această lege, a prevăzut în Cuvântul Său mijloacele pentru dezvoltarea mintală şi spirituală.

ÎNC 107 Evanghelia lui Hristos trebuie scrisă în experienţa voastră zilnică. Mintea trebuie să fie într-o stare de a putea aprecia pretenţiile divine ale evangheliei. Ea trebuie pregătită şi disciplinată prin obiceiuri de autocontrol şi supunere.

ÎNC 108 Puţini realizează că este o datorie de a exercita un control asupra gândurilor şi fanteziilor. Este dificil de a păstra o minte nedisciplinată, concentrată asupra subiectelor folositoare. Dar dacă gândurile nu sunt folosite corespunzător, religia nu poate înflori în suflet. Mintea trebuie ocupată cu lucruri sfinte şi veşnice, altfel va nutri gânduri superficiale şi de nimic. Atât puterile intelectuale, cât şi morale trebuie disciplinate şi ele se vor întări şi îmbunătăţi prin exerciţiu. În credinţa creştină există subiecte asupra cărora fiecare trebuie să-şi obişnuiască mintea să contempleze.

ÎNC 110 Tinerii ar trebui să-şi formeze de timpuriu obiceiuri corecte de gândire. Trebuie să ne disciplinăm mintea pentru a gândi într-un făgaş sănătos şi să nu-i permitem să se ocupe de lucruri rele... În măsura în care Dumnezeu lucrează asupra inimii prin Duhul său cel Sfânt, omul trebuie să coopereze cu El...

EUZ 60 Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani, mai înainte de a fi luat la cer şi starea lumii nu a fost atunci mai favorabilă pentru perfecţionarea caracterului creştin, decât este astăzi. Şi cum a umblat Enoh cu Dumnezeu? El şi-a educat mintea şi inima ca să se simtă în prezenţa lui Dumnezeu şi când era nedumerit, îşi înălţa rugăciunile către El, ca să-l aibă în paza Lui. El a refuzat să facă orice ar fi putut să-L supere pe Dumnezeul său. Domnul era mereu prezent înaintea lui. El se ruga :"Învaţă-mă căile Tale ca să nu mă rătăcesc. Care este hotărârea Ta cu privire la mine? Ce trebuie să fac, ca să te onorez pe Tine, Dumnezeul meu?" Enoh nu a avut gândul şi voinţa sa proprie, acestea erau cufundate cu totul în voinţa Tatălui său.Enoh a fost un reprezentant al acelor care vor fi pe pământ când va veni Hristos şi care vor fi luaţi la cer fără să vadă moartea.

2T 185 (189) Dacă mintea nu este educată să stăruie asupra subiectelor religioase, ea va fi, în acest domeniu de activitate slabă şi plăpândă, dar în acest timp, stăruind asupra intreprinderilor lumeşti ea va fi puternică; pentru că în acest domeniu a fost cultivată şi s-a întărit prin exerciţiu. Cauza pentru care este atât de greu pentru bărbaţi şi femei să trăiască o viaţă religioasă este aceea că ei nu-şi exersează mintea în ceea ce priveşte evlavia. Ea este educată să acţioneze în direcţia opusă. Dacă mintea nu este exersată în mod continuu, spre a obţine cunoştinţă spirituală şi să caute să înţeleagă taina evlaviei, ea este incapabilă să aprecieze lucrurile veşnice, pentru că ea nu are experienţă în privinţa aceasta. Aceasta este cauza pentru care aproape toţi consideră grea lucrarea de a-I sluji Domnului.Este imposibil ca sufletul să prospere, în timp ce rugăciunea nu este exerciţiul special al minţii.

2T 183,184 (187,188) Femei care mărturisesc a fi evlavioase, în general, nu reuşesc să-şi educe mintea. Ele o lasă să meargă necontrolată încotro vrea. Aceasta este o mare greşeală. Se pare că mulţi n-au putere mintală. Ei nu şi-au educat mintea să cugete; şi, pentru că n-au făcut acest lucru, presupun că nu pot. Meditaţia şi rugăciunea sunt necesare pentru a creşte în har. Motivul pentru care nu există o stabilitate mai mare printre femei este lipsa cultivării minţii şi a meditaţiei. Lăsând mintea într-o inactivitate, ele lasă pe seama altora să facă munca intelectuală, să plănuiască, să cugete şi să-şi amintească în locul lor, şi astfel devin din ce în ce mai incapabile. Unele au nevoie să-şi instruiască mintea prin exerciţiu. Ele trebuie să se forţeze să cugete. Cât timp depind de cineva care să cugete pentru ele, să le rezolve dificultăţile şi refuză să determine mintea să cugete, incapacitatea de aducere aminte, de a privi înainte şi de a face deosebirea va continua. Fiecare ins trebuie să facă eforturi spre a-şi educa mintea. Tu nu-ţi instruieşti mintea în direcţia spiritualităţii. Te dedai la prea multe discuţii zadarnice şi nenecesare care fac rău sufletului tău şi influenţei tale. Mintea ta are prea mult de a face cu lumea....

2 T 259 (264) Pretinşii creştini, creştinii lumeşti, nu sunt familiarizaţi cu lucrurile cereşti. Ei nu vor fi niciodată aduşi la porţile Noului Ierusalim spre a se angaja în exerciţii care până acum nu i-au interesat în mod special. Ei nu şi-au format mintea să se delecteze în consacrare şi meditaţie asupra lucrurilor lui Dumnezeu şi a cerului. Atunci, cum se pot angaja ei în slujirea cerului? Cum să se delecteze cu cerul spiritual, curat şi sfânt, când acesta n-a fost plăcerea lor pe pământ? Chiar şi atmosfera va fi curăţită acolo. Dar ei toţi nu sunt obişnuiţi cu ea. Când erau în lume, urmărind vocaţiile lor lumeşti, ei ştiau exact de ce să se ţină şi ce să facă. Clasa mai de jos a aptitudinilor fiind exersată constant, a crescut, în timp ce puterile mai înalte şi nobile ale minţii, nefiind întărite prin folosire sunt incapabile să trezească deodată exerciţii spirituale. Lucrurile spirituale nu sunt sesizate, pentru că văzute cu ochii iubitori de lume, care nu pot evalua valoarea şi slava celor divine mai presus de cele vremelnice. Mintea trebuie disciplinată şi educată să iubească curăţenia. Iubirea trebuie încurajată pentru lucruri spirituale, trebuie încurajată, dacă vrei să creşti în harul şi cunoştinţa adevărului.

2 T 261 (266) Aceia care şi-au antrenat mintea cu exerciţii spirituale vor fi schimbaţi spre a nu fi copleşiţi de slava trans-cedentală a cerului.Pregăteşte-te pentru veşnicie cu un astfel de zel cum nu l-ai manifestat încă. Educă-ţi mintea să-i placă ora de meditaţie şi, mai presus de toate, ora când sufletul comunică cu Dumne-zeu. Caută să ai înclinaţii cereşti, dacă doreşti să te uneşti cu conul ceresc în lăcaşurile de sus.

2 T 454 (470) Gânduri necurate cuceresc şi stăpânesc imaginaţia şi fascinează mintea, apoi urmează o dorinţă aproape nestăpânită pentru îndeplinirea faptelor necurate. Dacă mintea ar fi educată să mediteze la subiecte înalte şi imaginaţia antrenată să reflecteze asupra lucrurilor curate şi sfinte, ea ar fi întărită împotriva satisfacerii acestei teribile şi josnice dorinţi distrugătoare de suflet şi trup. Prin educare, mintea s-ar obişnui să stăruie asupra a ceea ce este înalt, ceresc, curat şi sacru, şi n-ar mai putea fi atrasă de această dorinţă josnică, stricată, dezgustătoare.

Dv 436 (452-453) Mintea trebuie disciplinată, educată, pregătită; căci noi trebuie să slujim lui Dumnezeu în moduri care nu sunt în armonie cu înclinaţiile înnăscute. Tendinţe spre rău, ereditare şi cultivate trebuie biruite. Adesea, trebuie să renunţăm la educaţia şi pregătirea de o viaţă pentru a putea deveni un elev în şcoala lui Hristos. Inimile noastre trebuie educate să devină statornice în Hristos. Trebuie să ne formăm obiceiuri ale cugetului, care să ne permită să ne împotrivim ispitei. Trebuie să învăţăm să privim în sus.

3 T 419 (385) Când iubirea de lume pune stăpânire pe inimă şi devine o pasiune dominantă, nu mai rămâne loc pentru adorarea lui Dumnezeu; căci puterile superioare ale minţii se supun robiei lui Mamona şi nu pot reţine gânduri legate de Dumnezeu şi de cer. Mintea nu-şi mai aminteşte de Dumnezeu şi este îngustată şi redusă la scopul de a acumula bani.Din pricina egoismului şi a iubirii de lume, aceşti oameni au manifestat din ce în ce mai puţină sensibilitate pentru înţelegerea importanţei lucrării în aceste zile din urmă. Ei nu şi-au educat mintea în preocuparea de a-i sluji lui Dumnezeu. Nu au o experienţă în această direcţie. Averea lor le-a absorbit toată afecţiunea şi a eclipsat însemnătatea planului de mântuire. În timp ce îşi îmbunătăţesc şi îşi extind planurile lumeşti, ei nu văd deloc necesitatea răspândirii lucrării lui Dumnezeu.

2 T 488,489 (507) Perseverenţa hotărâtă pe calea dreptăţii şi disciplinarea minţii prin exerciţii religioase, pentru a iubi devoţiunea şi lucrurile cereşti, vor aduce cea mai mare fericire. Dacă ne punem încrederea în Dumnezeu, avem putere să ne stăpânim mintea în privinţa acestor lucruri. Prin exerciţiu continuu, ea va deveni puternică spre a se lupta cu vrăşmaşii lăuntrici şi a supune eul, până când are loc o schimbare completă, iar pasiunile, apetitul şi voinţa sunt aduse în supunere perfectă.

2 T 462 (478,479) Mintea unui bărbat sau a unei femei, nu trebuie să se coboare într-o clipă de la curăţenie şi sfinţenie la depravare, stricăciune şi păcat. Se cere timp spre a schimba omenescul în divin, sau a-i degrada pe cei făcuţi după chipul lui Dumnezeu în brutali şi satanici. Prin privire ajungem schimbaţi. Deşi făcut după chipul Făcătorului său, omul îşi poate educa mintea în aşa fel, încât păcatul pe care l-a detestat altădată va deveni plăcut pentru el. Când încetează să vegheze şi să se roage, el încetează să mai păzească fortăreaţa, inima, şi se angajează în păcat şi nelegiuire. Mintea este înjosită şi este imposibil să fie ridicată din nou din stricăciune, în timp ce este educată să înrobească puterile morale şi intelectuale, aduse în supunere faţă de patimi vulgare. Împotriva minţii păcătoase trebuie dusă o luptă continuă; şi trebuie să fim ajutaţi de influenţa curăţitoare a harului lui Dumnezeu, care va atrage mintea spre cele de sus şi o va obişnui să mediteze asupra lucrurilor curate şi sfinte.

FE 92,93 (94,95) Dumnezeu le-a poruncit evreilor să-i înveţe pe copii lor cerinţele sale şi să-i familiarizeze cu felul în care proceda El faţă de poporul Său. Căminul şi şcoala erau una. În loc de buze străine, inimile pline de iubire ale tatălui şi mamei erau cele care dădeau învăţături copiilor lor. Gândurile lui Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele vieţii zilnice din cămin. Datorită acestei educaţii primite, mulţi tineri din Israel au ajuns viguroşi la trup şi la minte şi puternici în a acţiona, putând percepe cu uşurinţă anumite lucruri şi având inima pregătită, ca şi pământul cel bun, pentru creşterea preţioasei seminţe şi mintea instruită să-L vadă pe Dumnezeu în cuvintele revelaţiei şi în scenele din natură. Stelele cerului, pomii şi florile de pe câmp, munţii cei falnici şi pârâiaşele învolburate, toate le vorbesc, iar vocea profeţilor, auzită pretutindeni, găseşte ecou în inima lor. Aşa a fost educaţia primită de Moise în coliba simplă din Gosen; se Samuel, prin credincioasa Ana; de David printre dealurile din Betleem; de Daniel, înainte de robia care l-a despărţit de căminul şi de strămoşii săi. La fel a fost şi viaţa din primii ani ai lui Hristos, în căminul umil din Nazaret; la fel a fost şi educaţia primită de Timotei, care, prin buzele mamei sale Eunice şi ale bunicii sale Lois, a învăţat despre adevărurile scrierilor sfinte.