Cursul de Liderism CLT Sîngerei

Rotaru Mihaela Page 1

Educația

FormalăNon-

FormalăInformală

CURS 3.

EDUCAȚIA NON-FORMALĂ

1.Educația

Definiție!

Cuvântul educație este de origine latină, derivă din

substantivul „educatio” care înseamnă creștere, hrănire,

cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale.

Citate „Educație”:

„Educaţia este o armă ale cărei efecte depind de cine o ţine în mâini şi spre cine este ţintită.” (STALIN)

Educaţia este transmiterea civilizaţiei. (Durant)

Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este viaţa însăşi. (Dewey)

Educaţia este abilitatea de a asculta aproape orice lucru fără să-ţi pierzi răbdarea sau încrederea în tine. (Frost)

Educaţia este puterea de a gândi limpede, puterea de acţiona bine în lucrarea lumii, puterea de a aprecia viaţa.

Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.

Educaţia este crearea metodică a obişnuinţei de a gândi.

Educaţia este un vaccin contra violenţei.

Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările.

Tipurile de Educație

Aceste forme ale educaţiei ajută la poziţionarea individului

în societate, şi rezolvarea diferitor situaţii cheie, care

se întîlnesc în prezent. Dar totodată ficare din aceste

forme de educaţia, are un rol caracteristic de

îndeplinit.

Cursul de Liderism CLT Sîngerei

Rotaru Mihaela Page 2

Educația Formală

Acest tip de educaţie face legătură dintre majoritatea influenţelor

intenţionate şi sistematice, create în cadrul instituţiei specializate, cum ar fi

şcolile sau universităţile, şi are ca scop suprem formarea omului, ca

personalitate.

Educaţia formală este explicată pe baza unor obiective clar definite, iar

procesul educaţional se caracterizează prin intensitate, concentrare şi

continuitate.

Scopul acestui tip de educaţie este de a informa elevii prin cunoştinţe noi, familiarizarea cu tehnici educativi, care le va da indivizilor o anumită independenţă educativă.

Pentru acest tip de educaţie sunt elaborate programe de specialitate, care sunt pregătite de specialişti, cu o

pregătire în acest sens. Cunoştinţele primite sunt alese şi structurate, fiind caracterizate prin conţinut ştiinţific.

Educaţia formală ajută la o asimilare continuă a cunoştinţelor şi uşurează dezvoltarea unor aptitudini,

capacităţi, atitudini a individului, introducerea persoanei în societate. O latură importantă a educaţiei formale o constituie evaluarea, care uşurează reuşita şcolară, succesul formării elevilor.

Evaluarea, în afară de faptul că evaluează cunoştinţele elevilor, mai are scopul de a trezi în individ,

capacitatea de autoaprecierea, autoevaluare. Individul se simte frustat, atunci cînd persoana de alături este

apreciat mai bine. Acest lucru, în cazul în care este o notare corectă, să trezească eul propriul, şi să se ridice

la aşteptările cuvenite. Deşi acest tip de educaţie este necesară, totuşi are unele goluri, din cauza programelor de învăţămînt încărcate.

Acest fapt cauzează lipsa neobişnuitului, creativismului, şi are caracter de rutină şi monotonie. Lipsa de

explicare şi argumentare, face ca cunoştinţele transmise să aibă un caracter pur informativ, fără a trezi minţi şi a descuia idei măreţe.

EDUCAŢIA FORMALĂ ESTE CARACTERIZATĂ PRIN URMĂTOARELE:

- la bază are, introducerea persoanelor în studiu intelectual;

- posibilitatea de a lega cunoştinţele, avînd la bază cunoştnţele teoretice;

- recunoaşterea cunoştinţelor proprii;

- formarea şi concretizarea cunoştinţelor şi în alte forme educative, din puct de vedere social.

EDUCAȚIA NON-FORMALĂ

Acest tip de educaţie conţine majoritatea influenţelor educative, care au loc înafara

clasei, acestea sunt activităţi extradidactice sau prin activităţi opţionale sau facultative.

Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ. Acţiunile educative, care sunt plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile, şi vin în întîmpinarea

diferitor interese, particular pentru fiecare persoană.

Educaţia nonformală, îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei. O

caracteristică nou apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mijlocitor pentru cei care

nu au acces la educaţia formală, şi anume cei: saraci, retraşi, analfabeţi, persoane cu handicap.

Cursul de Liderism CLT Sîngerei

Rotaru Mihaela Page 3

Principiile educaţiei nonformale sunt următoarele:

- susţinerea populaţiei pentru utilizarea mai raţională a resurselor naturale şi personale;

- creşterea profesională sau schimbarea activităţii profesionale;

- educaţia pentru sănătate şi raţionalizarea timpului liber;

- analfabetizarea;

- voluntariatul.

Toate aceste principii, pot constitui o cultură minoră, în cazul în care educaţia nonformală nu este în corelaţie cu

educaţia formală, şi nu se bazează pe aceasta din urmă. Evaluarea educaţiei nonformale este observată prin diferite

activităţi ca: cercuri specializate, olimpiade şcolare, concursuri, care sunt întemeiate de instituţiile şcolare, organizaţii ale tineretului, organizaţii părinteşti, etc.

Aceste activităţi, la fel ca şi la educaţia formală, sunt coordonate de pedagogi de specialitate, dar care în aceste situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori, formatori.

Tot în cadrul educaţiei nonformale, sunt incluse şi emisiunile radio şi televiziune, care sunt create anume pentru elevi şi au un nivel ridicat al cunoştinţelor, cursurile predate de tineri pe anumite teme, activitatile de voluntariat,

CLT-urile. Acelaşi tip de educaţie îl au şi ziarele şi revistele şcolare, la care participă foarte mult elevii, dar oricum

sunt coordonaţi de pedagogi.

Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi formele de realizare.

( învățăm vesel, prin jocuri, mai eficient, nu?! )

Educaţia nonformală este caracterizată prin:

- răspunderea concretă la cerinţele fixate;

- permite momente de abstractizare, prin extragerea de cunoştinţe din viaţa practică

- scoate din educaţie, funcţia de predare, lăsînd loc funcţiei de învăţare.

Educația Informală

Acest tip de educaţie cuprinde majoritatea informaţiilor neintenţionate,

neclare, de volum mare – avînd de mai multe ori un aspect cantitativ decît calitativ. Cu aceste tipuri de cunoştinţe individul personal se întîlneşte

individul zi de zi, acestea fiind în formă brută, neselectate de o persoană

specializată.

Aceste cunoştinţe pot fi aranjate, nu numai cu ajutorul pedagogului, dar şi

pe baza altor interese ce apar, dar de multe ori, ele sunt injectate în mintea umană şi comportament fără nici o logică. Educaţia informală întrece prin

conţinut şi cunoştinţe educaţia formală.

Un rol important în educaţia informală îl are presa. Ca o informaţie primită prin intermediul presei să devină utilă,

ea trebuie prelucrată, legată, valorificată faţă de cunoştinţele deja existente. în acest tip de educaţie sunt esenţiale

încercările şi trăirile, care pot da nastere la idei noi, din ce în ce mai originale, legat de mediul înconjurător.

În cadrul educaţiei informale, rolul promordial al învăţării îl are individul, educaţia fiind aleatorie, iar evaluarea se

face prin alte criterii faţă de educaţia formală. Evaluarea individului se observă în dependenţă de competenţa persoanei într-o ramură sau alta.

Deşi toate 3 tipuri de educaţie: Formală, Nonformală şi Informală, sunt diferite, toate sunt necesare de utilizat în

cadrul educaţiei, ţinînd cont de diferenţele dintre ele la nivel de conţinuturi, cadre, mijloace ale pedagogilor.

Cursul de Liderism CLT Sîngerei

Rotaru Mihaela Page 4

Aceste forme ale educaţiei ajută individul la poziţionarea individului în societate, şi rezolvarea diferitor situaţii

cheie, care se întîlnesc în prezent. Dar totodată ficeare din aceste forme de educaţia, are un rol caracteristic de

îndeplinit.

Educaţia informală relatează următoarele:

- o sensibilitate, la interacţiunea cu mediu înconjurător;

- momentul, în care este lansat un interes de cunoaştere pentru individ;

- posibilitatea de a păşi de la un interes la altul;

- posibilitatea unei învăţări individuale, fără obligaţii;

- crearea unui proiect individual, avînd libera acţiune;

- posibilitatea de autoformare independentă.

TOATE CELE 3 FORME ÎN COMUN

+ +

Pe de altă parte, legarea celor 3 forme de educaţie, ar fi mai eficientă, şi ar da următoarele rezultate:

- capacitatea de a reacţiona la diferite situaţii;

- înţelegerea unei situaţii noi;

- o mai bună întelegere a unei necesităţi personale şi de grup;

- soluţionarea unei situaţii de blocaj;

- uşurarea conceperii formatorilor;

- unirea forţelor din mai multe categorii sociale, care au scop final educaţia.

Ca şi în mai multe ştiinţe, există cauze pro şi contra asupra unor idei apărute. Contra legării acestor 3 forme ale educaţiei ar fi:

- este realizat un sistem mai individual al persoanelor;

- acestă unire a formelor educaţiei, implică după sine un sistem centralizat, care poate fura din libertatea fiecărei

forme, în parte.

În afară de unirea şi dezunirea acestor forme ale educaţiei mai sunt propuse alte modalităţi de articulare, şi anume creşterea procentului disciplinelor umaniste, prin plasarea şi creşterea orelor de sinteză.