LECŢIA 1

Subiectul :Introducere în Educaţia EcologicăTimp:45 de minTipul lecţiei :PrelegereObiective:Elevul va fi capabil să:-definească ştiinţa ecologie - câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului. -asume răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului. INTRODUCERE „Nu puneţi niciodată la îndoială faptul că un grup mic de cetăţeni angajaţi poate schimba lumea; într-adevăr, este singurul mod în care lumea s-a schimbat vreodată.” (Margaret Mead) De ce se pune accent pe educaţie de mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de 5.3 miliarde de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună ştiinţă sau fără) resursele naturale ale pământului. În fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale şi surse de energie, erodând solul de la suprafaţă, poluând aerul şi apa, creând deşeuri primejdioase şi producând o ruptură a zonelor naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieţii pe pământ. Deoarece cerinţele care decurg din suprapopulare şi dezvoltare cresc, devine tot mai greu pentru oameni să-şi satisfacă nevoile şi dorinţele. Şi devine de asemenea imposibil să scape de consecinţele degradării serioase a mediului: dispariţia speciilor, extinderea deşertului, contaminarea cu pesticide, creşterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia şi chiar pierderea de vieţi umane. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi martorii distrugerii treptate chiar a sistemelor care sprijină viaţa pe pământ. Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea oamenilor cu „uneltele de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de mediu. Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

Scopul nostru în traducerea materialelor acestea este de a ajuta pe cei care organizează asemenea cursuri în şcoli să dezvolte strategii creând programe efective de educaţie a mediului. Fie că lucraţi cu preşcolarii sau elevii din gimnaziu, din zone rurale sau urbane, în programele de educaţie a comunităţii sau ca profesor, puteţi introduce educaţia mediului în activităţile dumneavoastră. Copiii sunt un public important pentru educaţia mediului deoarece sunt gestionarii şi consumatorii de mâine ai resurselor. Şi în unele cazuri copiii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri ai comunităţii. Educatorii şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevi pot avea un impact deosebit, de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi proiecte active în numele

educaţiei mediului. Este important să recunoaştem că nu este doar o singură cale corectă de a „face educaţie de mediu”. Opiniile divergente privind starea mediului, consecinţele degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de discuţie şi dezbatere. De asemenea credem că educaţia mediului n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi; speranţa noastră este că ea poate ajuta oamenii să înveţe cum să gândească – inclusiv cum să rezolve problemele, să ia decizii, să cântărească opţiunile şi să alinieze valorile cu acţiunile personale.

LECŢIA 2

Subiectul :CE ESTE EDUCAŢIA DE MEDIU? Timp:45 minObiectivele: Elevul va fi capabil să:-menţină şi să îmbunătăţească calitatea mediului. - prevină problemele mediului în viitor.Tipul lecţiei :PrelegereMetode : Discuţie dirijată.Mersul lecţiei:Pe de o parte, educaţia de mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii învaţă despre încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum „funcţionează pământul, despre urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului. Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale prin „descoperirea atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu. Educaţia de mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului. Şi, în final, educaţia mediului accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a unei scrisori până la influenţarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat şi a instituţiilor internaţionale. O definiţie pentru educaţia de mediu, conformă cu un set de obiective stabilite de Naţiunile Unite, este următoarea: Educaţia de mediu este „un proces care urmăreşte dezvoltarea populaţiei unei lumi care este conştientă şi preocupată de mediul întreg şi problemele asociate, şi care are cunoştinţele, atitudinea, abilităţile, motivaţia şi angajamentul să lucreze independent sau colectiv pentru soluţii la problemele curente şi prevenirea celor viitoare.” În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective:

Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe contexte. Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu. Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului. Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia. Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului. Un pas mai important este recunoaşterea scopului educaţiei de mediu de a crea oameni cu o conştiinţă ecologic, adică oameni care posedă: o conştientizare şi o sensibilitate faţă de întregul mediu înconjurător; o diversitate de experienţe şi o înţelegere de bază a problemelor de mediu; un set de valori ecologice şi un sentiment de preocupare pentru mediu, motivaţia şi dispoziţia să participe activ la îmbunătăţirea şi protejarea mediului; abilităţi pentru identificarea, cercetarea, şi rezolvarea problemelor mediului.

LECŢIE 3

Subiectul :MAI MULT DESPRE EDUCAŢIA DE MEDIU Timp :45 minObiective:Elevul va fi capabil să:-examineze purtarea sa -înţeleagă cum acţiuni individuale pot influenţa probleme globale-înţeleagă natura problemelor mediului la nivel internaţional, naţional şi regional.Tipul lecţiei :Prelegere.Mersul lecţiei: „Gândiţi global, acţionaţi local” a spus autorul şi istoricul Rene Dubois. Această frază este un mod sugestiv de a reaminti elevilor că problemele de mediu sunt globale în scop, dar sunt abordate, cel mai efectiv, la un nivel local sau individual. Fraza aceasta subliniază cât de critic este pentru elevi să-şi examineze purtarea lor şi să înţeleagă cum acţiuni individuale pot influenţa probleme globale. Deşi este important pentru elevi să înţeleagă natura problemelor mediului la nivel internaţional, naţional şi regional, adesea cele mai efective programe de educaţia mediului ajută elevii să înţeleagă cum acţiunile lor la nivel local pot duce sau pot ajuta la prevenirea şi rezolvarea problemelor de mediu. MAI MULT DECÂT ŞTIINŢĂ Mulţi educatori leagă educaţia mediului în mod exclusiv de educaţia ştiinţifică. Deşi o mare parte a educaţiei mediului se ocupă cu înţelegerea conceptelor ştiinţifice, ea cere, de asemenea o înţelegere a economiei, matematicii, geografiei, eticii, politicii şi altor obiecte. În următoarele lecţii vom observa natura interdisciplinară a educaţiei mediului. NU E NEVOIE SĂ FII EXPERT Să nu credeţi că trebuie să fii om de ştiinţă sau un profesionist în educaţia mediului pentru a introduce educaţia mediului în predare. Aşa cum am spus mai devreme, educaţia mediului este mult mai mult decât un „obiect de studiu; ea implică evaluarea educaţiei, luarea de decizii, deprinderi de comunicare, creativitate şi multe alte priceperi şi deprinderi. Ca educator, rolul tău este să facilitezi învăţarea şi să ştii cum şi când să apelezi la experţi dacă este necesar. Prin introducerea cunoştinţelor de mediu în predare, poţi încerca noi activităţi şi modalităţi

de abordare şi poţi afla mai multe lucruri din publicaţiile despre mediu împreună cu elevii tăi. ÎNVĂŢĂTURĂ PRIN DESCOPERIRE În timpul orelor de clasă, în toată lumea, profesorii predau, elevii iau notiţe, iar apoi elevii sunt testaţi în legătură cu ceea ce au învăţat. Totuşi, în multe ore învăţarea experienţială începe să înlocuiască sau să completeze lecţia tradiţională de tip explicativ urmată de scrierea unor idei pe tablă. Prin experimente, simulări, dezbateri şi alte activităţi participative, elevii descoperă concepte singuri. S-a arătat că învăţarea experienţială măreşte capacitatea de memorare, motivează elevii să înveţe, şi încurajează cooperarea de grup. A avut succes în special în activităţile de rezolvare a problemelor de mediu. În lecţiile următoarele se prezintă o varietate de activităţi şi tehnici experienţiale. IEŞIŢI AFARĂ! Mulţi oameni susţin că elevii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu sunt o parte obişnuită a instrucţiei; experienţele în aer liber se reduc adesea la câteva ieşiri în clasele primare în loc ca ele să fi fost folosite de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea elevilor în mediul înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele naturale şi problemele mediului. Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce elevii mai aproape de natură. „Noi dăm formă clădirilor noastre şi după aceea clădirile dau formă lumii noastre. (Winston Churchill) Aducerea elevilor în comunitate pentru a privi mediul natural şi cel construit poate face programele de educaţie a mediului mai relevante pentru vieţile lor. Deoarece se accentuează pe sisteme reale, probleme şi soluţii, elevii vor face ei înşişi experienţe care adesea lipsesc din programele educaţionale. Aceste experienţe „reale” nu numai că îmbogăţesc planul de învăţământ, dar pot, de asemenea, să ajute la întărirea legăturilor între programul de învăţământ şi comunitate. Este de asemenea important să fii sensibil la realităţile problemelor de mediu cu care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre elevi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care elevii le investighează. De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre

părinţii elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate unii dintre elevii şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Cu toate că n-ar trebui să evitaţi să discutaţi problemele de mediu din cauza acesta, trebuie să fiţi atenţi atunci când „învinuiţi” pe cineva şi este necesar să găsiţi cea mai bună cale de a prezenta anumite probleme. GÂNDEŞTE! GÂNDEŞTE! GÂNDEŞTE! „Spune-i unui copil ce să gândească şi o să-l faci sclav faţă de cunoaştere. Învaţă un copil cum să gândească şi atunci vei face din toate cunoştinţele sclavul său.” (Henry J. Tait) Unul din scopurile programului de educaţie a mediului este să ajuţi elevii să-şi dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ. Un elev care ar putea face parte într-o zi din consiliul local va fi cel mai eficient dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile, să identifice alternativele, să comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile cetăţenilor, şi să ia decizii. La fel poate fi pentru un elev care ar putea fi într-o zi proprietar de pământ care încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un cetăţean căruia i se cere să se implice intr-o problemă care afectează mediul şi comunitatea. VALORILE CONTEAZĂ Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Există o legătură strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător. DAŢI-LE PUTEREA! Un program educaţional al mediului poate face mult pentru a da putere elevilor să-şi îmbunătăţească calitatea vieţilor lor şi a celorlalţi. Iar această putere poate duce la amplificarea sentimentelor de mândrie şi auto-respect. Când elevii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe sine şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor contează. APRINDEŢI O SCÂNTEIE!

„Mintea nu este un vas care să fie umplut, ci un foc pe care să-l faci să ardă.” (Plutarch) Ca educator, poţi avea un impact pe viaţă asupra elevilor tăi introducând strategiile educaţiei mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor lor. Ajutându-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dându-le puterea să acţioneze şi să simtă că ei contează, clarificând legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu, arătând legătura dintre veniturile personale şi mediu, şi trezindu-le interesul faţă de lumea naturală, poţi aprinde o scânteie a proprietăţii personale în probleme de mediu. Şi nu-ţi face griji dacă nu poţi face totul – aprinderea unei scântei este un început bun.

LECŢIA 4 CUTIA VIEŢII

Obiective: Elevii vor: identifica patru factori esenţiali vieţii. explica de ce sunt importanţi aceşti factori pentru viaţă. Materiale: ghiveci piatră pahare cu pământ sticle cu apă cutia vieţii (Asamblăm câteva cutii, în fiecare va fi un pahar cu pământ, 240ml, şi o sticlă cu apă. Scrieţi pe fiecare ―Cutia vieţii şi închideţi-o bine. O cutie de carton de 240 ml (opţional) Pământ (opţional) Apa (opţional) Lipici (opţional) Foarfecă (opţional) Creioane de colorat (opţional) Legătura intre joc şi lecţie: Cei mai mulţi elevi ştiu că ei au nevoie de apă şi aer pentru a supravieţui. Câţiva dintre ei poate au învăţat că plantele de asemenea au nevoie de apă, aer, mineralele din sol şi lumina soarelui. Prin deducţie elevii învaţă că animalele şi plantele depind de 4 factori cruciali şi astfel elevii vor aprecia mai bine importanţa acestor factori. Introducere (pentru profesori): De ce atâta agitaţie despre apă? De ce atâta îngrijorare? Răspunsul este foarte simplu, apa înseamnă viaţă şi moarte. În întreaga istorie a omenirii, oamenii au încercat să îşi asigure necesarul de apă, protejându-se astfel de evenimentele naturale cum ar fi inundaţiile sau seceta. Tu nu poţi să pocneşti pur şi simplu din degete şi să obţii apa. Tu nu poţi obţine apa de acolo de unde ea nu există. Sursele de unde poate omul să extragă apa sunt: râurile, lacurile, apa subterană, ploaia etc. Dar apa este peste tot în jurul nostru. De exemplu plantele, animalele şi comunităţile umane conţin o cantitate foarte mare de apă. Patru factori sunt necesari vieţii pentru a exista: Solul este rezultat din roca care a fost fărâmiţată prin procese fizice şi/sau chimice numite eroziune (dezagregare) naturală. Solul conţine

materii organice rezultate în urma descompunerii plantelor şi animalelor. Solul asigură plantelor elementele minerale şi nutritive necesare, şi ajută la transportul apei către rădăcinile plantelor. Lumina solară este energia radiantă care vine de la lumina soarelui şi căldura degajată de suprafaţa pământului. Plantele folosesc această energie pentru a se hrăni cu apa şi dioxid de carbon – proces care se numeşte fotosinteză. Soarele şi solul sunt utilizate în mod direct de plante şi indirect de animale. Plantele extrag mineralele din sol. Animalele extrag necesarul lor nutritiv şi energetic din plante (sau alte animale care se hrănesc cu plante). Aerul este compus dintr-un amestec de mai multe gaze care împreună formează atmosfera pământului, incluzând azot, oxigen, hidrogen, dioxid de carbon, argon, neon, heliu şi multe altele. In timpul procesului de fotosinteză plantele folosesc dioxidul de carbon pentru a produce zahăr. Oxigenul ajută multe plante şi animale să metabolizeze zahărul în celulele lor. Crearea zahărului sau respiraţia necesită energie pentru ca plantele şi animalele să trăiască Apa este o combinaţie dintre două gaze incolore, insipide şi inodore; hidrogen şi oxigen. Ea este necesară pentru a dizolva şi transporta hrana şi toxinele prin organism. Procesul de fotosinteză are de asemenea nevoie de apă. Eroziunea solului, poluarea apei şi a aerului compromit aceste resurse care stau la baza susţinerii vieţii. Trebuie să conştientizăm că păstrarea apei, aerului şi solului nepoluaţi sunt necesare susţinerii vieţii noastre. Noi putem învăţa cum să păstrăm calităţile acestor resurse pentru generaţiile viitoare. Procedura: Introducere: Arătaţi elevilor un ghiveci cu plante, o piatră, şi alegeţi un copil din clasă. Cereţi elevilor să identifice 2 lucruri care au viaţă. Spune-ţi elevilor că ei vor descoperi ceea ce este important pentru viată. Activitatea: Arăta-ţi ―Cutia vieţii la toţi elevii. Cereţi fiecărui elev să deschidă cutia şi să noteze ce e înăuntru. (Elevii pot crea o listă cu elementele care sunt în cutie.) După ce fiecare elev a examinat conţinutul, va închide cutia şi o va da elevului următor.

Întrebaţi elevii ce au găsit în cutie. Ei vor înclina să răspundă pământ şi o sticlă cu apă. Interesul lor va creşte când le veţi spune că fiecare cutie conţine încă 2 elemente. Arătaţi cutia din nou elevilor şi întrebaţi-i din nou ce este în cutie. După o scurtă perioadă de gândire, elevii tot nu vor reuşi să identifice aerul şi lumina. Spuneţi elevilor că fiecare cutie conţine 4 elemente foarte importante pentru viaţă. De fapt, 3 elemente sunt în cutie. Apă, pământ şi aer. Al patrulea, lumina, intră când cutia este deschisă. Explicaţi de ce fiecare din aceste 4 elemente sunt importante pentru viaţă. Notă: Alternativa este ca fiecare elev să creeze o proprie cutie a vieţii. Elevii vor pune pământ şi apă într-un carton şi vor încerca să ghicească dacă cele patru elemente ale vieţii sunt în cutie. După ce vor identifica acest elemente vor putea colora cutia în exterior. De exemplu fiecare cutie va putea fi acoperită cu desene care reprezintă cele patru elemente. Deasemenea pot fi puse fotografii sau desene cu oameni sau lucruri preferate (părinţii, fraţi, animale, mâncare.) Provocaţi-i să vă explice cum fiecare persoană sau lucru desenat pe cutie are nevoie de aceste 4 elemente. Concluzie: Aduceţi din nou în faţa clasei elevul selectat şi ghiveciul cu plante. Cereţi elevilor să explice cum aceste organisme folosesc cele 4 elemente esenţiale vieţii. Încurajaţi elevii să ia cutia vieţii acasă şi să îi testeze pe membrii lor de familie asupra importanţei celor 4 elemente pentru viaţă. Evaluare Cereţi elevilor să identifice cele 4 elemente esenţiale vieţii (parcurs în Activitatea, #3) 1să descrie de ce sunt importante pentru viaţă. (parcurs în Concluzie) Suplimentar Dacă mai vreţi să suplimentaţi această lecţie, şi timpul vă permite, puteţi crea un experiment care să dovedească sau nu că apa, lumina soarelui, aerul şi pământ sunt esenţiale pentru viaţă. În completare, discutaţi cu elevii că organismele nu au nevoie numai de cele 4 elemente, ci şi de un mediu sănătos: mâncare, adăpost, apă şi spaţiu necesar. Puneţi elevii să planteze 2-3 seminţe de fasole în fiecare cutie şi să le ude puţin în fiecare zi. Acest experiment este făcut să demonstreze că cele 4 elemente pot face ca seminţele să încolţească şi să crească. Reamintiţi elevilor că ei trebuie să ţină cutia deschisă la lumina soarelui.

LECŢIA 5,6,7

MEDIUL UMAN - IMPACTE ALE URBANIZĂRII Desfăşurarea Lecţiei: 3 ore a cate 45 de minute fiecare Obiective: Elevii vor fi capabili să: Definească conceptul de urbanizare şi efectele acesteia asupra mediului. Conştientizeze existenţa mai multor tipuri de poluare şi efectul fiecăruia asupra mediului şi a sănătăţii noastre. Găsească soluţii pentru prevenirea problemelor cauzate de urbanizare. Informaţii pentru profesori: degradare: destrămarea chimică şi biologică a unei componente complexe in componente simple. eroziune: acţiunea sau procesul de distrugere ca urmare a acţiunii apei, vantului, intensificată de activităţi precum creşterea animalelor, extinderea industrială sau a suprafeţelor locuibile, construcţia de drumuri sau tăierea copacilor. compactarea solului: solul intărit prin presiunea vehiculelor sau prin alte influenţe umane, astfel incat acesta devine infertil urbanizare: colonizarea unei suprafeţe de pămant prin crearea unei infrastructuri culturale ce include construirea de mine, oraşe, linii de comunicare, căi ferate, ferme, drumuri şi reţele de apă şi canalizare. poluarea apei: prezenţa in apă a unor agenţi dăunători care au efect negativ asupra calităţii apei. criterii de calitate a apei: calitatea apei conform folosirii acesteia. Criteriile se bazează pe nivele de poluare specifice care afectează apa potabilă, cea folosită pentru animale sau producţia de peşte, apa din piscine sau cea folosită in procesul industrial. Care sunt efectele urbanizării asupra mediului? Procesul de urbanizare are ca rezultat densitatea mare a populaţiei pe suprafeţe relativ mici de teren. Efectele locuirii sunt concentrate. Efectele umane asupra atmosferei sunt uneori atat de accentuate incat se poate spune că oraşele işi creează propriul mediu. Acest lucru se realizează pe mai multe căi: 1.) Efecte asupra atmosferei şi climatului: a) Crearea de ―Insule de căldură

Oraşele sunt construite din beton, asfalt, cărămidă, piatră şi oţel. Aceste materiale absorb şi reflectă mai multă căldură decat vegetaţia şi pămantul şi radiază această energie inapoi in atmosferă. In zilele calde de vară, aerul in zonele urbane poate fi cu 4-5°C mai cald decat in imprejurimi. Cercetătorii numesc aceste oraşe " Insule de căldură urbane." Această căldură influenţează circulaţia aerului şi volumul de precipitaţii. b) Schimbări in calitatea aerului Activităţile umane produc o varietate de emanaţii in mediu, precum dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, ozon, oxizi sulfaţi, oxizi de nitrogen, plumb şi multe alte substanţe poluante. Unele dintre aceste emanaţii sunt toxice şi pot fi mortale in unele oraşe in care concentraţia lor atinge cote alarmante. Alte emanaţii, cum ar fi dioxidul de carbon, captează căldura in oraşe. In oraşe se mai emană şi praf in atmosferă, avand efectele prezentate mai jos. c) Schimbări in volumul de precipitaţii Praful şi celelalte substanţe emanate in atmosferă alterează volumul de precipitaţii care cad deasupra oraşelor şi in imprejurimile acestora. In oraşe plouă mai des decat la ţară deoarece praful determină condensarea vaporilor de apă in picături de ploaie. 2.) Efecte asupra litosferei şi a resurselor naturale Urbanizarea are efecte similare şi asupra resurselor naturale. Natura este distrusă o dată cu construirea oraşelor, ducand la: a) Eroziune şi alte schimbări in calitatea solului b) Poluare: agenţii poluanţi se află concentraţi in oraşe, pe suprafeţele industriale sau in rampele de gunoi. Vopseaua pe bază de plumb de pe clădiri este un exemplu al marii răspandiri a acestui agent poluant existent in sol. Oamenii aruncă mari cantităţi de gunoi şi deşeuri la rampele municipale şi industriale. Aceste materiale pot contamina puternic solul. Containerele de depozitare a benzinei din staţiile de aprovizionare pot cauza contaminarea. 3) Efecte asupra hidrosferei şi asupra resurselor de apă a) Scurgerile de apă in rauri: pe parcursul extinderii oraşelor, terenul natural suferă schimbări dramatice. Vegetaţia naturală şi solul sălbatic sunt inlocuite de beton, asfalt sau alte suprafeţe impermeabile. Aceasta inseamnă că, atunci cand plouă, apa nu se absoarbe in pămant, ci curge direct in rauri. Nu numai că ajunge multă apă in aceste rauri, dar in cazul unor furtuni, apa curge cu viteză şi poate provoca inundaţii. Vegetaţia naturală se epuizează treptat, iar betonul şi asfaltul precipită scurgerile.

b) Degradarea calităţii apei: O suprafaţă tot mai extinsă de sol expus degradării şi vitezele de scurgere duc la depozitarea unui număr mare de sedimente in cursurile de apă. Apa care trece prin zonele urbane adună chimicale toxice, petrol şi alţi agenţi poluanţi care sunt apoi depozitaţi in rauri. 4) Interacţiunea efectelor Aceste procese interacţionează pentru a se susţine reciproc. Tulburările atmosferice cauzate de activităţile urbane duc la creşterea precipitaţiilor, ceea ce duce la intensificarea eroziunii şi la creşterea cantităţii de sedimente care se vor depune in albiile raurilor. Modificările de teren duc la tulburări ale mediilor acvatice şi la creşterea nivelului de praf din atmosferă. Aceste efecte ciclice şi cumulative conduc la concluzia că ecologia urbană este foarte complexă. O schimbare provoacă altă schimbare, cu o serie de efecte. Uneori se observă uşor cum urbanizarea modifică mediul, mai ales in cazul dezvoltării suburbane . Dar impactul urbanizării este mai vechi. De obicei, construirea iniţială a unei aşezări urbane produce cele mai radicale schimbări pentru cursurile de apă prin curăţirea iniţială sau degajarea terenului, dar efectele apar apoi intr-un proces continuu. 5) Insulele de căldură urbane şi poluarea: Insulele de căldură urbane nu sunt numai foarte calde dar şi mai ceţoase. Ceaţa apare ca urmare a reacţiilor fotochimice ale poluanţilor in aer. Pregătire: realizaţi o hartă care să cuprindă 5-10 blocuri din jurul şcolii, incluzand şi exemple de degradare a mediului (gunoaie, curs de apă poluat, dovezi de eroziune a solului sau de compactare, zone fără copaci sau spaţiu verde). realizaţi un tabel cu 4 coloane: apă, aer, pămant, zgomot. Demers Metodologic: Introducere: Pentru a-i pregăti pe elevi pentru studiul de teren, discutaţi cateva minute despre problemele de mediu care apar de obicei in zonele urbane. Prin metoda brainstorming realizaţi o listă a acestor probleme. Cand elevii au terminat lista, se adaugă la aceasta aspectele de mai jos, in cazul in care ele nu au fost deja menţionate: "insulă de căldură " urbană dispariţia plantelor dispariţia vegetaţiei duce la eroziune, inundaţii şi pierderea habitatului suprafeţele pavate (parcări, străzi) cresc cantitatea de apă care se scurge şi au efect asupra calităţii ei

Activităţi: După ce s-a făcut introducerea despre problemele de mediu existente in oraşe, elevii au ocazia să studieze aceste probleme. Elevii sunt anunţaţi că in această activitate vor identifica cauzele şi efectele problemelor din mediul urban in zona din imprejurimile şcolii. Li se prezintă elevilor harta sau schiţa zonei din jurul şcolii, incluzand şi exemple de degradare a mediului (gunoaie, curs de apă poluat, dovezi de eroziune a solului sau de compactare, zone fără copaci sau spaţiu verde). Li se cere să observe şi să identifice cauzele şi efectele problemelor care apar aici. Un grup va cerceta problemele legate de : Poluarea apei Poluarea aerului Poluarea sonoră Poluarea solului (deşeuri, chimicale etc.) Zona va fi cercetată timp de o oră. Fiecare grup va face o listă a problemelor pe care o va prezenta apoi in clasă. După intoarcerea in clasă, fiecare grup va realiza un desen al problemelor identificate in zona cercetată. Pe rand, ei vor pune imaginile in tabelul realizat anterior pe cele patru coloane (apă, are, pămant, zgomot). Fiecare grup va descrie ceea ce a văzut, care au fost cauzele degradării mediului şi efectele sale. Aspectele se vor discuta mai tarziu. Intrebări pentru discuţie: Observaţi aspecte identice in coloane diferite ? Există un acelaşi agent poluant pentru două resurse diferite, ca apa şi aerul, sau pămantul şi apa? De ce? Pot oamenii să vadă, să audă sau să simtă intotdeauna problemele de mediu? Care sunt efectele acestor "probleme invizibile"? Care sunt exemplele din tabel care afectează sănătatea oamenilor? Care sunt cele care afectează plantele sau animalele? Cum? Daţi exemple de probleme din tabel şi intrebaţi: ―Cum se pot preveni aceste probleme? Extindere: Elevii pot să scrie un eseu pe tema : "Apa, aerul, viaţa animalelor şi plantelor sunt parte din mediul urban. Ce impact au locuitorii asupra mediului urban? Daţi exemple pe care le- aţi observat astăzi." Evaluare Li se va cere elevilor să:

Definească urbanizarea şi să discute problemele de mediu specifice aşezărilor urbane. (s-a realizat in introducere) Identifice probleme de mediu specifice zonei din imprejurimile şcolii şi să discute cauzele şi efectele acestora.

LECŢIA 8,9FORMELE DE APĂ

Durata: 2 ore a cîte 45 minute Obiective Elevii vor: identifica cele trei stări ale apei: solidă, lichidă şi gazoasă. recunoaşte că apa poate deveni poluată şi poate fi curăţată.

Materiale cuburi de gheaţă pahar cu apă lingură rece un set de cărţi de joc în care se ilustrează diferitele stări ale apei. (Faceţi fotocopii ale paginilor de cărţi de joc, două seturi pentru fiecare grup de jucători. Fiecare set de cărţi de joc ar trebui să conţină 22 de cărţi care să includă 1 joker anti-poluant şi 1 joker poluant.)

Stabilirea de legături Elevii mai mici au observat apa în cele două stări în mediul înconjurător precum cuburile de gheaţă (starea solidă) sau ploaia (starea lichidă). Este posibil ca ei să nu fi recunoscut apa în starea sa gazoasă – vaporii de apă din aer sau din respiraţia lor. Copiii mai mici sunt de obicei conştienţi de tipurile de poluare ale apei pe care o pot vedea. Înarmaţi cu o înţelegere fundamentală a celor trei stări ale apei, elevii au informaţiile necesare pentru a învăţa alte concepte legate de apă. Cunoştinţe de bază Apa se găseşte pe toată planeta noastră într-una sau chiar toate trei stări: solidă, lichidă şi gazoasă. Este singura substanţă de pe pământ capabilă să existe în mod natural în toate aceste forme. Apa care se află în formă solidă este fie sub formă de gheaţă, fie sub formă de cristale. Formele de gheaţă includ cuburile de gheaţă, grindina şi suprafaţa îngheţată a apei. Apa cristalizată este mai bine cunoscută ca fulgi de zăpadă. Ca să formeze gheaţă sau cristale, apa necesită temperaturi de îngheţare (0oC sau mai scăzute). Apa în forma sa lichidă se găseşte în râuri, lacuri, pâraie şi în subteran. Ea necesită temperaturi peste punctul de îngheţ, dar sub punctul de fierbere (100 oC) ca să rămână în stare lichidă. Apa, în stare gazoasă, se prezintă sub forma unor particule fine de materie (molecule) suspendate în aer şi invizibile ochiului liber în cea

mai mare parte a timpului. De obicei identificăm vaporii ca aburi. Aplicând suficientă căldură, putem schimba apa din stare lichidă în stare gazoasă. Apa se evaporă şi intră în atmosferă ca vapori – ceaţa şi norii sunt de fapt în formă lichidă; ei sunt formaţi din mici picături de apă. Apa poate fi poluată în multe forme. Poluarea poate rezulta dintr-un act de neglijenţă naturală sau umană. Unele tipuri de poluare ale apei pot fi înlăturate din mediu. Anumiţi poluanţi sunt înlăturaţi din apă prin circuitul apei. Când apa se evaporă, de obicei lasă resturi de materiale în urmă. Substanţele dăunătoare se filtrează odată cu mişcarea apei prin sol. Când apa curge printr-un lac sau râu, unii poluanţi se vor depune. Oamenii au dezvoltat modalităţi de a grăbi procesul de curăţire prin tratamentul de curăţire a reziduurilor din apă prin staţiile de tratare sau prin alte forme şi tehnologii. Oricum, înlăturarea reziduurilor nu poate fi o soluţie permanentă. Chiar dacă o substanţă dăunătoare (contaminantă) se înlătură, ea nu dispare. De aceea, ea poate recontamina apa când reintră în circuitul apei. PROCEDEU Incălzire Arătaţi elevilor cuburile de gheaţă, paharul cu apă şi respiraţia care identifică starea fiecăreia (solidă, lichidă, gazoasă). Discutaţi caracteristicile apei în fiecare din aceste stări (ex.: fulgii de zăpadă şi gheaţa sunt în stare solidă, în timp ce vaporii de apă din respiraţie sunt în stare gazoasă). Pentru a observa apa sub formă de vapori în respiraţie, suflaţi pe o lingură rece şi cereţi elevilor să remarce picăturile mici de apă condensată. Activitatea Partea I 1. Spuneţi elevilor că vor potrivi cărţile de joc care au imagini ale apei in stare solidă, lichidă sau gazoasă (ex.: solid cu solid, etc.). Ridicaţi cărţile de joc in care se potrivesc formele de apă (excluzand jokerul poluant şi jokerul anti-poluant) cate una. Cereţi elevilor să identifice imaginea şi starea in care cred ei că este apa (ex.: imaginea unui lac reprezintă apă în stare lichidă, imaginea grindinei sau a unui gheţar reprezintă apa în stare solidă).

2. Impărţiţi clasa in grupuri de cate patru. Daţi fiecărui grup un set de cărţi pentru a fi impărţite in mod egal intre jucători. Spuneţi-le să se uite la cărţile lor fără a-i lăsa pe ceilalţi jucători să se uite la ele.

3. Discutaţi regulile jocului: Dacă vreun jucător trage cărţi care se potrivesc, ele sau ea le lasă jos, cu faţa în sus. (Un exemplu de potrivire ar fi ploaia şi valul deoarece ambele imagini arată apa ca lichid.) Hotărâţi cine va fi primul, al doilea, al treilea, al patrulea. Primul jucător trage o singură carte de la un alt jucător. Dacă cartea se potriveşte, el sau ea lasă perechea jos şi joacă încă un tur. Dacă nu mai există perechi, cel de-al doilea jucător joacă un tur şi trage de la oricare alt jucător. Continuaţi să jucaţi pe rând, până când toate cărţile sunt împerecheate. Jucătorul cu cele mai multe perechi potrivite câştigă!

Partea II 1. Cereţi elevilor să descrie poluarea apei. Discutaţi felurile în care poate fi poluată apa. Ce cred ei despre poluare?

2. Spuneţi-le elevilor că vor juca din nou jocul, dar se va adăuga o carte nouă. Arătaţi-le cartea „Jokerul Poluant şi explicaţi-le că aceasta este o carte pe care ei nu o vor.

3. Adăugaţi o carte „Jokerul Poluant fiecărui set de cărţi a unui grup. Când s-au împărţit cărţile, spuneţi-le că cel care are cartea „Jokerul Poluant n-ar trebuie să spună nimănui că o are. Obiectul jocului este să faci pe altcineva să o tragă. Continuaţi jocul până când fiecare nu mai are nici o carte cu excepţia celui care are „Jokerul Poluant.

4. Cum s-au simţit jucătorii care au rămas cu „Jokerul Poluant?Discutaţi posibilităţile prin care se poate înlătura în mod natural poluarea din apă şi cum au dezvoltat oamenii tratamente anti-poluante prin staţiile de tratare pentru înlăturarea poluanţilor.

5. Arătaţi elevilor cartea „Jokerul Anti-poluant” şi adăugaţi una fiecărui set de cărţi. Cartea „Jokerul Anti-poluant” este pereche a „Jokerului Poluant.” Cereţi elevilor să joace din nou. Câştigătorul este jucătorul cu cele mai multe împerecheri.

Incheiere şi acţiune Cereţi elevilor să identifice cele trei stări ale apei şi să spună unde ar putea găsi apa în fiecare stare. Ce au crezut ei despre cărţile jokerul

Poluant şi cel Anti-poluant? Dacă ar fi pe un câmp, într-o excursie spre un lac şi tocmai au terminat de mâncat o bomboană ce ar face cu ambalajul? De ce? Evaluare Cereţi elevilor: să descrie cele trei stări ale apei şi unde se pot găsi ele (Incheiere). Să-şi exprime opiniile despre poluare (Partea II, pasul 4 şi Incheiere). Extinderi Într-o altă variantă a jocului, elevii potrivesc cărţile diferitelor stări ale apei dacă pot explica cum se mişcă apa între cele două forme. De exemplu, dacă cartea arată ploaie, iar jucătorul trage un lac, el sau ea trebuie să explice că ploaia cade în lac. Spuneţi elevilor să ilustreze diferite cărţi de joc cu tema „apa” pentru a le adăuga setului de cărţi. Împărţiţi un carton în trei secţiuni cu un marker gros şi etichetaţi fiecare secţiune cu una din cele trei stări ale apei: solidă, lichidă, şi gazoasă. Cereţi elevilor să decupeze imagini ale apei în aceste stări din reviste vechi să le lipească pe carton. Solicitaţi elevii să caute imagini cu exemple de poluare a apei. Întrebaţi-i dacă vor să le adauge colajului. De ce da sau de ce nu? Cred ei că apa poate fi poluată în toate cele trei stări?

CĂRŢI DE JOC PENTRU POTRIVIREA FORMELOR DE APĂ

LECŢIA 10APA FOLOSITĂ IN COMUN

Desfăşurarea lecţiei: 45 minute Obiective: Elevii vor: Ilustra cum folosirea multiplă a resurselor de apă poate afecta cantitatea şi calitatea apei. Examina complexitatea furnizării apei pentru toate scopurile necesare.

Materiale: Cartea de telefon (Cartea Galbenă) Recipient mare (recipientul va conţine caţiva litri de apă). Conţinutul apei din recipient va trebui să fie vizibil cand 5 bureţi plini cu apă vor fi scoşi de acolo. Vase (castroane) pentru fiecare elev. 17 bureţi mari (Tăiaţi 3 din aceşti bureţi in 4 bucăţi, 5 in 3 bucăţi, 5 in 2 bucăţi, şi lăsaţi 4 intregi. Creşteţi sau descreşteţi numărul bureţilor in funcţie de numărul elevilor. Coloranţi alimentari (vopsea de ouă). Puneţi cateva picături din fiecare colorant pe burete. Markere Hartie de dimensiuni mari

A face legătura între joc şi lecţie: Elevii vor conştientiza faptul că fiecare fiinţă vie de pe pămant are nevoie de apă, iar apa este o sursă finită. Ei cunosc cum membrii familiilor lor folosesc apa şi vor invăţa de asemenea, că fermele şi sectorul industrial au nevoie de apă. La ştiri ei aud foarte des despre problema cantităţii şi calităţii apei. Această activitate ajută elevii să ia cunoştinţă de faptul că este vital pentru consumatorii de apă să ţină cont de necesităţile fiecăruia şi să recunoască că apa este o sursă finită. Introducere la lecţie (pentru profesori): Mulţi dintre noi au cunoscut experienţa de a sta in picioare intr-o mulţime de oameni privind un spectacol sau un vorbitor pe scenă. Deseori pentru a se simţi mai bine, cineva şi-ar aşeza capul pe umărul unui prieten. Oare cum pot oamenii să evite sentimentul convieţuirii? De cele mai multe ori lucrăm pentru interesul personal şi nu pentru cel de grup.

Apa este folosită de toţi membrii comunităţii. Pentru că apa este folosită de toţi utilizatorii (toţi membrii comunităţii), este necesar ca această resursă finită să crească, deci este nevoie de a o conserva şi a reduce consumul pentru ca rezervele de apă să crească. Din fericire apa este o sursă regenerabilă in timp. Biologic ea este filtrată de sol şi vegetaţie, şi fizic de ploaie prin curăţarea de sedimente. Aceste procese in ecosistemele sănătoase asigură refacerea calităţii şi cantităţii de apă necesară. Epurarea apelor uzate ajută ca aceste procese naturale să decurgă mai repede şi mai bine. In ultimul timp, prin promulgarea legii privind controlul calităţii apei, multe rauri şi lacuri sunt mai curate decat au fost inainte de anul 1960. Există deja un curent favorabil reducerii cantităţii de apă folosită. De exemplu, fermierii au redus consumul de apă prin practici de utilizare eficientă a acesteia(plantarea de culturi care au nevoie de puţină apă, folosirea metodelor de irigaţie care folosesc puţină apă, captarea şi reutilizarea apei de ploaie. Practicile de conservare a apei pot fi aplicate de toţi utilizatorii (consumatori casnici, industriali şi sectorul de afaceri, agricultură etc.) pentru a preveni momentele de criză ale apei şi pentru a asigura rezervele de apă necesare pe termen lung. Dacă am impărţi rezervele de apă fiecărui consumator in funcţie de necesităţile acestuia şi respectand planul de management pentru aceste necesităţi, atunci cantitatea şi calitatea apei va fi suficientă. Procedura: Introducere: Cereţi elevilor să facă o listă cu cine utilizează apa in comunitatea lor şi cum o utilizează. Cartea de telefon poate fi o sursă de inspiraţie. Cereţi elevilor să aranjeze utilizatorii de la cel mai mare consumator la cel mai mic consumator. Activitatea: Nota: In timpul acestei activităţi e posibil să se verse apa pe jos, şi din cauza asta trebuie găsit un loc corespunzător (de exemplu afară). (1) Umpleţi un recipient mare plin cu apă. Spuneţi elevilor că apa din recipient reprezintă apa comunităţii din rezervoare, lacuri, rauri etc. (de exemplu, Lacul Secu). Comunitatea depinde de această sursă de apă. In cazul in care apa din recipient reprezintă apa subterană, atunci bureţii vor reprezenta fantanile. (2) Spuneţi elevilor că ei vor simula felul in care apa este folosită intr-o perioadă de timp. Fiecare 30 de secunde reprezintă o perioadă de timp – runda 1, runda 2, runda 3, runda 4. In fiecare rundă elevii reprezintă

etape şi modalităţi de folosire ale apei. Ei pot să noteze pe o hartie pusă in piept ceea ce reprezintă fiecare elev (fermă, locuinţă, fabrică etc.) pentru a fi mai uşor să identifice rolul fiecăruia. (3) Pentru fiecare rundă, elevii vor fi poziţionaţi la o distanţă egală de sursa de apă. Cand runda incepe, elevii vor scufunda bureţii lor in recipient. Acest lucru reprezintă consumul de apă şi apoi fiecare va stoarce buretele in castroanele individuale. Elevii vor repeta operaţia atat timp cat durează o rundă. (4) La sfarşitul fiecărei runde, notaţi cată apă rămane in recipient. Spuneţi elevilor să golească jumătate din apa conţinută de castroanele lor inapoi in recipient. Aceasta reprezintă apa care se intoarce inapoi in rezervor (pătrunde prin sol, deversată de fabrică şi apa drenată de rauri.) Elevii vor nota circulaţia apei . Le spuneţi că aceasta reprezintă apa menajeră din oraşe şi sate. (5) Comentaţi notiţele elevilor despre cantitatea de apă folosită şi cantitatea de apă menajeră produsă; comparaţi acest lucru după fiecare rundă. Pentru a arăta că rezervorul este reimprospătat mereu de surse de apă curată (ploi, topirea zăpezii, izvoare etc.) umpleţi recipientul cu apă curată inainte de fiecare rundă. (Nu aruncaţi apa din recipient, nu mai adăugaţi apă curată.)

Concluzii: Discutaţi cu elevii despre cantitatea şi calitatea apei folosite in timpul fiecărei runde. Discutaţi numărul de bureţi repartizaţi diferiţilor membrii ai comunităţii. Sunt consumatori din comunitatea lor reprezentaţi in acţiune? Este mărimea bureţilor reprezentativă pentru consumatori? Au fost grupuri care au folosit prea mult apă sau prea puţină? Cereţi elevilor să identifice cum şcoala lor foloseşte apa. Cred ei că şcoala foloseşte apa eficient? Cum poate fi imbunătăţită activitatea pentru ca să se poată asigura apă curată pentru toţi consumatorii ? Elevii pot face sugestii reducand numărul deplasărilor la recipient sau reducand mărimea bureţilor. De asemenea pot sugera un recipient suplimentar, pentru creşterea rezervei de apă. De unde va veni această apă? Dacă folosim o altă sursă de apă, afectăm o altă comunitate? Metodele prin care putem să reducem poluarea apei prin deversările industriale: folosirea fertilizatorilor organici, reducerea deşeurilor, imbunătăţirea metodelor de tratare a apei.

Discutaţi expresia: ―Apa pentru toţi consumatorii. Cereţi elevilor să spună dacă este posibil acest lucru. Ce poate face comunitatea ca fiecare membru să aibă apă curată in cantitate suficientă ? Evaluare: Cereţi elevilor să: Demonstreze scenariile in care cantitatea şi calitatea apei sunt in pericol atunci cand consumatorii folosesc apa fără să ţină cont de nevoile altora. Propună şi să ilustreze căile prin care o comunitate poate să ofere membrilor ei apă curată şi suficientă.

Scenariul rundelor

Următoarele sunt cele patru runde propuse pentru a sugera consumul rezervelor de apa de-a lungul timpului. Relaţia dintre runde şi bureţii repartizaţi este arătată in harta ―Sugestii privind distribuţia de bureţi pentru runde‖. In funcţie de mărimea timpului luat in considerare, numărul rundelor poate fi mărit sau redus. Nr. rundei

Explicaţii privind utilizatorii şi cantitatea de apă folosită

Runda 1 Acum 200 de ani in urmă existau cateva gospodării care aveau ferme micuţe. Pentru asta vom avea trei studenţi care vor reprezenta aceste gospodării. Fiecare elev va primi cate o treime dintr-un burete şi un vas pentru apă.

Runda 2 Au mai trecut 100 de ani. Acum in acelaşi spaţiu geografic există o fermă şi un oraş mic. Distribuiţi bureţii tăiaţi in patru la şase elevi (ei reprezintă locuitorii oraşului) şi o jumătate de burete la un elev care reprezintă ferma. Oferiţi fiecărui elev un vas cu apă.

Runda 3 Acum suntem după al Doilea Război Mondial. Mărimea oraşului a crescut. Mulţi dintre locuitorii

oraşului sunt angajaţii unei tipografii. In acest caz fabrica reprezintă o jumătate de burete. Două ferme asigură laptele şi mancarea(carne, grane şi legume) pentru oraş, ele vor avea alocat cate un burete fiecare. Daţi un burete elevului care reprezintă compania de publicitate. Cateva servicii comunitare, cum ar fi şcolile, spitalul, magazinele fac parte acum din oraş. Fiecare elev care reprezintă aceste instituţii primesc jumătate de burete. Oferiţi fiecărei