Școala Gimnazială „I.A. Bassarabescu“Ploiești – Prahova

Decembrie 2014

Ediţia a XVIII -a

Revista ANUARUL CREATIV AL ELEVILOR publică:creații ale elevilor – poezii, proză; documentare;

din lumea animalelor; curiozități, divertisment;desene; picturi din anul școlar 2013-2014.

În loc de prolog, un îndemn…

Pe lângă sănătate , fericirea este tot ce ne dorim în viață . M-am uitat în dicționarul limbii române și

am citit că fericirea este ,, o mulțumire sufl etească intensă și deplină “. Nu cred că există o defi niție unică a

fericirii, sau un singur criteriu de determinare a fericirii, căci sufl etul omenesc e complicat și variabil de la

individ la individ. Așa cum spunea fi losoful Petre Andrei “ Ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori

pentru altul nici măcar un motiv de mulțumire trecătoare, ceea ce descrețeste o frunte și înveselește un

chip poate produce altcuiva durere, căci un soare ce răsare într-o parte, apune în partea cealaltă“. Fericirea

trebuie să izvorască din sufl et nu din îndeplinirea unor nevoi de moment.Sunt multe lucruri care se pre-

dau la școală dar nimeni nu s-a gândit să le predea elevilor despre fericire.

Este cel mai important lucru să ai o minte deschisă , o fi re pozitivă și dorința de a fi fericit , nu încrân-

cenat , ambițios , dispus să faci compromisuri crâncene pentru a-ți îndeplini mărețul plan de viață.

John Lennon, cand era copil, a fost întrebat ce-și dorește să ajungă când va fi mare . A răspuns simplu ,,

când voi fi mare vreau să fi u fericit “ . Superb răspuns !

Câți dintre noi ne-am gândit la fericire ca mod de viață ? Care sunt condițiile necesare pentru a fi fericit?

Marii gânditori ai lumii s-au întrecut în vorbe înțelepte , însă cred că pentru a avea o stare pozitivă este

nevoie de câteva condiții simple de îndeplinit :

- să fi i recunoscător pentru ceea ce ai deja

- să ai grijă de sănătatea ta

- să-i iubești pe cei din jurul tău

- să-ți antrenezi mintea să vadă tot ce-i frumos și pozitiv în jurul tău

- să zâmbești mult

- să-i respecți pe cei din jurul tău și să nu-i judeci

- să faci ceea ce îți place .

În orice moment să alegi să vezi partea bună a lucrurilor. ,, Pentru fi ecare minut de supărare pierdem 60

de secunde de fericire ’’ spunea poetul si eseistul american Raplh Waldo Emerson.

Fiecare este dator să lupte pentru fericirea lui.

Matei Florentina - bibliotecar

Despre fericire

Buruiana Ștefania

Deși nimanui nu îi place să recunoască , rușinea este un sentiment normal,aparent fi ind unul dintre cele mai prezente sentimente.

În cazul copiilor rușinea este bună deoarece cu aju-torul ei , ei nu vor mai repeta deloc greșeala făcută. Asta spera toti!

În cazul unui adult lucrurile se schimba usor... nu trebuie sa facem haz de un om căruia îi este rușine de ceva, pentru că acest sentiment este unul normal,constructiv pe care toată lumea l-a simțit de mai multe ori în viață.

Unii oameni spun că rușinea este un sentiment ne-cunoscut pentru ei, dar este cu totul fals..., pentru că fi ecare om în diferite momente ale vieții a trăit un mo-ment de rușine .

Un om fără o experientă neplăcută a jenei încă nu a apărut.

Corciov Ciprian

„Orice rușine ar fi căzut asupra noastră , aproape tot-deauna e cu putință ca după căderea noastră să ne re-facem numele.“

Am să încep această compunere cu un alt citat , cel al lui Nicolae Iorga care spune că – cea mai mare rușine este cea pe care nu o vede nimeni „rușinea de tine însuți.“

Noi oamenii avem această traire interioara pe care semenii noștri, rareori, ne-o pot descoperi, dar de care tu, ca persoană rațională, nu te poți ascunde. Ea este cea care atunci, cand dezamagim o persoană sau față de care am făcut un lucru rușinos , nu ne lasă să închidem ochii liniștiți la sfârșitul unei zile.

Rușinea pentru mine, personal, este un cuvânt care mă determină să nu mai greșesc, să fi u mai atent, să schimb în comportamentul meu, în gândirea mea, acele impulsuri (pe moment semnifi cative), care vor genera ocazii de a mă rușina.

De multe ori, mi-am spus că dacă mai am rușine, înseamnă că există șanse să-mi repar greșelile, mai sunt șanse să devin om în adevăratul sens al cuvântului, de la care semenii mei pot avea așteptări.

Rușinea-traire paroxistica – are latură educativă, ea face casă bună cu cinstea, cumpătarea, dreptatea, într-un cuvânt, valoarea care determină o conștiință pură, liberă , specifi că demnității umane.

Câteodată îmi imaginez rușinea că umblă cu fața acoperită de o pânză, nelăsându-mă să-mi controlez nici sufl etul și nici trupul, dorind să apară la un moment dat cu fruntea sus, cu privirea smerită , dar luminoasă.

Închei mica mea prezentare în ideea că rușinea nu trebuie să-și dezvolte latura nesănătoasă, care-ți blochează înaintarea, ci să accepți adevărul cu privire la tine însuți.

În fi ecare an, elevii claselor gimnaziale se întalnesc cu lectura “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga. Clasa a VI-a C a valorizat impresiile produse de Nică,în compunerile libere realizate pe tema enunțată mai sus, dovedind creativitate și o întelegere corectă a problemelor.Ei au înteles că a greși e omenește, că o vină recunoscută e pe jumătate iertată și mai ales că fi ecare învață ceva din propriile greșeli dacă n-a fost în stare să invete din hibele altora.

I. Valoarea educativă a rușinii

„Un moment de rușine” Crăciun Ioana

Când eram în clasa a III-a , am avut de realizat la educație plastică un ornament de pom: un CD pe care trebuia să-l înfășor în ață de diferite culori . Nu îl termi-nasem în clasă , așa că urma să-l fac acasă.

După o săptămână , în ziua în care aveam educație plastică mi-am adus aminte că nu terminasem CD-ul .

I-am spus mamei mele , iar ea m-a pedepsit pentru că uitasem de proiect timp de o lună.

Apoi , m-a ajutat să-l termin la timp pentru școală.Începând ora , m-am dus la doamna învățătoare și i-am arătat CD-ul , iar dumneaei mi-a spus că trebuia adus peste două săptămâni.

Acasă , mama m-a întrebat cine a mai adus CD-ul , iar eu am mințit-o, spunându-i că toți copiii au uitat de el și numai eu l-am adus la timp, preferând să o mint decât să mă certe.Am stat două zile fără să-i spun adevărul , iar în cea de-a treia zi , nu am mai putut ține în mine faptul că am indus-o in eroare. Adevărul se cerea spus .De atunci , nu am mai mințit-o niciodată pe mama.

Oprea Madalina

Cel mai rușinos moment de până acum a fost atunci când am luat cea mai mică nota la Limba si literature română.Am luat această notă mică la începutul clasei a VI-a când am dat un test inițial la această materie.Când am văzut șase, nota șase pe acel test am simțit că am dezamăgit pe toată lumea mai ales pe doamna profesoară care credea foarte mult în mine, fi ind o surpriză și pentru dumneaei. I-am dezamăgit și pe părinții mei, rușinându-mă pese măsură față de ei, pentru că știam ce pot dar din nefericire nu am arătat la acest test. După acest moment rușinos, mi-am propus să-mi adun toate forțele și să iau dupa acest șase note mari pentru a-mi îndrepta media la limba română.Și așa am și făcut, am luat o nota mare și cu ajutorul acestei note mari am început treptat, treptat să-mi remediez media.

Le-am promis părinților mei că am să depășesc acest obstacol:de a nu-mi mai ieși o medie mica la romana.

Valoarea educativă a rușinii semnifi că faptul că rușinea intervine în relatia elev-profesor și ajută la

menținerea unor limite daca elevul dovedește educație și bun simț.

Catrinel Stan clasa a IV-a A

„Copiatul de pe net”Mototolea Dariana

Cel mai jenant caz din viața mea a fost atunci , când am copiat de pe net, deoarece lenea pe care o aveam în mine ma curta.

Asta s-a întâmplat acum un an , când mama a plecat în oraș, iar eu mi-am amintit că trebuie să citesc două mari capitole din

,, Amintiri din copilarie.“ Am citit câteva pagini, iar apoi m-am plictisit și mi-am zis că , dacă voi copia de pe net nu-și va da seama nimeni.

Luni, când a venit ora de română m-am dus la doamna de română și i-am spus să îmi ia caietul cu lecturi . Dupa ce mi-a adus la cunostinta că trebuia să i le aduc acum trei săptămâni, aducand „scuze viabile” ,am convins-o sa-mi accepte „capodopera”.

Nu a trecut decat o săptămână si mama mea a avut

o ședință cu părinții și li s-au dat caietele ... Când a venit mama , era supărată foc pe mine. Ea mi-a dat caietul, și când l-am deschis- scria mare cu roșu“

,,Copiat de la... Întârziere trei săptămâni.̋ Joi, la oră, doamna profesoară era foarte supărată pe

mine , iar eu rușinată mi-am cerut scuze și i-am spus că așa ceva nu se va mai întâmpla.

Desigur, era normal să mă certe , deoarece nu putea trece cu vederea minciuna și recunosc îmi cam venea să plâng.

I-am dat dreptate.Pentru mine a fost o învățătură de minte, să nu mai

copiez de pe net unde se pot scrie informatii gresite. De atunci mi-am zis că vreau să nu mai roșesc

niciodată în fața doamnei profesoare.

„Minciuna”Ion Carmen

Minciuna – ,,Minciuna este o perucă a adevărului.“̋ Un ,,zid“ ce apără adevărul nostru pe care uneori, noi, oamenii vrem să o ascundem.

Atunci, când adevărul trece dincolo de ,,zid“ dintr-un mo-tiv sau altul, este posibil să apară rușinea. Poate chiar ar trebui sa apara! Rușinea poate fi provocată doar pentru sim-plul fapt că a fost descoperită minciuna, pentru că este, într-adevăr foarte rușinos să minți.Toți oamenii au acest păcat. Indiferent că este o minciună nevinovată , mai mult sau mai puțin, minciuna este un

păcat foarte des întâlnit.Copiii mint extrem de des. De multe ori sunt minciuni nevinovate care

se descoperă repede.Atunci, când părinții află, se folosesc de asta , și

drept pedeapsă spun tuturor de-spre această „greșeală.“ făcându-i pe copii să se rusineze și să renunțe la acest obicei pentru o perioadă scurtă de timp, ce-i drept...

Asta știu din propria-mi experiență.

Rușinea ajută oamenii să nu mai mintă. Indiferent pentru cât

timp. De aceea rușinea este un aju-tor pentru părinți, oamenii din jur

și cel mai important – pentru Dum-nezeu, pentru ca El, este cel care suferă

când noi mințim.

Cel mai jenant momentNiculescu Alina

Am fost selectat de educatoare să recit “cea mai grea po-ezie din grădinița”. Pe acea vreme, îmi plăcea foarte mult să recit poezii, și pot să spun că mă pricepeam: le spu-neam cu intonație și rar. Acum, recunosc m-am prostit!

După ce am repetat de cel putin de 100 de ori și știam poezia la perfecție când a venit momentul să o spun la ser-barea de Crăciun; nu mai știam nimic. Aveam impresia că toți părintii și copiii se uitau urât la mine, dar de fapt nu era așa.

Trecuseră cinci secunde care mie însă mi s-au părut minute lungi și eu eram înțepenită pentru că nu știam ce să fac: să fug sau să mai stau sa-mi amintesc…, dar nimic, eram pierdută!

Pană la urmă educatoare mi-a șoptit versurile, dar eu tot nu le-am putut spune clar, le-am spus tremurând, cân-tat aproape în sunghițul cu lacrimi.

După ce am terminat momentul, îmi era frică pentru că, eu credeam că mă vor certa toți, dar defapt nimeni nu m-a băgat în seamă. Acele zece minute au fost cele mai jenante din viața mea până acum.

În acea zi am învățat că trebuie să înving emoțiile în orice situație posibilă, cu orice preț și am luat o decizie clară: …artistă ma fac.

Litera RCostache Claudiu 6C

Majoritatea copiilor când sunt mici nu pot pronunța litera R. Sunt unul dintre acestia și toți copii râdeau de mine, ba mai mult, cei mai mari mă puneau să zic cu-vinte carea aveau în componența lor litera R.

Într-o zi a venit un concert cu multe formații cunos-cute. Eu mă jucam cu prietenii mei prin mulțime. Am ajuns în locul unde erau toți tații și toate mamele noas-tre. Noi având locuri în primele randuri, în mijlocul con-certului, un solist m-a urcat pe scenă să cânt și să dansez cu ei. Terminându-se melodia, cântăreții au început să îmi pună întrebări în fața publicului.

Ei nu-mi aflaseră talentul și după vreo 10 intrebari, ei m-au pus să zic numele solistului. Pe solist îl cheama Radu, iar eu neavând ce face am început să zic mulțimii cum îl cheamă pe solist. Am spus “Adu”. Vreo 100 de oameni au început să râdă de mine și de ”secretul” meu. Acum văzând că publicul râde in hohote, iar eu plângeam cum n-am mai plâns niciodată, mama mea m-a luat de pe scenă și m-a dus acasă.

Mare mirare a fost când ajuns acasă, am putut rosti litera R.

Am zis tot felul de cuvinte: rănit, râie, ramă, Raul Rus-escu, rață și puteam să le zic, de parcă le aș fi știut de când eram mic, dar nu le stiam.

Și uite așa am fost cel mai rușinat!

O greșeală se recunoașteBarbu Eric

Mă trezisem în ziua aceea mai vesel ca oricând. Soarele strălucea și razele lui jucăușe mă îndemnau să alerg după ele prin iarba încă umedă de rouă.

Mama îmi zâmbi agale și mă intrebă blând:- Puiul mieu , crezi că pot să te ajut să înveți pentru

test sau crezi că poți singur?-Nu mami,mulțumesc !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Voi învăța sin-

gur pentru că nu am lecții prea grele.Din când în când mama intra în cameră și îmi zămbea

cu incredere crezând că eu învăț. Desigur ,la testul de geografie nu am știut mare lucru. Nota a fost dezastruasă. M-am întors seara acasă trist și abătut. Înțelesesem că

nota proastă era pentru că mă jucasem în loc să învăț, dar văzând bucuria și strălucirea din ochii mamei nu am putut să o dezamagesc mi-a fost rușine să îi spun ade-varul și am mințit-o spunându-i că nu am mai dat test.

Mama s-a mirat dar a avut încredere în vorbele mele. Am adormit în acea seară foarte trist, știam că greșisem. La câteva zile din întâmplare mi-a căzut din caiet exact în fața mamei foaia pe care primisem testul la geografie. Nota mea cea mică înroșea jumătate din foaie. Ochii mamei s-au întristat brusc și două lacrimi limpezi i-au alunecat pe obraz. Cu ohii în lacrimi am imbrățișat-o și mi-am cerut iertare spunându-i că voi spune mereu ade-varul. O greșală recunoscută este pe jumătate iertata. Am învățat că este rușinos să minți și să ascunzi ceva , atât în fața părinților cât și a celorlalți oameni.

II. Sărbătorile cele mai frumoase

Rugăciune de Crăciun Furtună Valentin Clasa a-V-a D

În ziua mare de CrăciunVreau să fi u un pic mai bun!Să mă rog la Dumnezeu ,Să nu mă lase când mi-e greu.

Vreau să fi u mai bun și euPărinții s-ajut mereu !Vreau să fac doar fapte bune,Domnul si de mine să se-ndure!

Eu mă rog la tine , Doamne ,Să fac bine , să cresc mare ,Că doar tu mă poți ajutaDac ¤ așa e vrerea ta .

De ce cele mai frumoase? În primul rănd pentru că toți creștinii o serbează. Apoi pentru colindele frumoase pe care le

intonează cu mic cu mare, tinerii, copiii, dar și cei cu tâmplele cărunte sau cei care iși asteaptă strănepoții cu cozonaci aburind.

Ceata lui Moș CrăciunBucur Dan Alicia Naomi Clasa a-V-a D

Toți renii sunt vrednicuțiCă îl trag pe Moș Crăciun,Și au și ei farmecul lor,Că ajung în zbor peste tot .

Crăciunița, oare unde e ?Daruri ambalează și e ,O fl oricică de CrăciunCe-l secondează pe Moș Crăciun .

Rugăciune de Crăciun

În ziua mare de CrăciunVreau să fi u un pic mai bun!Să mă rog la Dumnezeu ,Să nu mă lase când mi-e greu.

Vreau să fi u mai bun și eu

Vreau să fac doar fapte bune,Domnul si de mine să se-ndure!

Eu mă rog la tine , Doamne ,Să fac bine , să cresc mare ,Că doar tu mă poți ajuta

De ce cele mai frumoase? În primul rănd pentru că toți creștinii o serbează. Apoi pentru colindele frumoase pe care le

intonează cu mic cu mare, tinerii, copiii, dar și cei cu tâmplele cărunte sau cei care iși asteaptă strănepoții cu cozonaci aburind.

III. La ce e bună literatura?

Cartea mea preferatăHodorog Ines Clasea a-VI-a C

Am citit multe cărți de povești până acum , însă în sufl etul meu un loc aparte îl are ,,Fram ursul polar de Cezar Petrescu.

Nu aveam decât trei ani, când mama a venit acasă cu această carte , o carte cu niște coperți groase , carto-nate și foarte viu colorate.Din desenul de pe copertă îmi făcea semn cu labuta un urs mare , alb , înconjurat de o mulțime de clovni.

Întâi am rasfoit paginile privind cu admirație desenele, după care mama mi-a povestit pe scurt impre-sionanta poveste a unui urs polar .Seri la rând , înainte de culcare , intram într-o lume a circului , ascultând vo-cea calda a mamei cu diferite intonații , care îmi rascolea sentimentele...

În imaginația mea încercam să intru, pe rând,in pielea personajelor și chiar îmi închipuiam aventurile prin care acestea treceau , schimbând în mintea mea desfășurarea poveștii. Este cartea pe care am învățat primele litere, apoi cuvinte și cu care am adormit sub pernă mult timp.

Iar atunci , când doamna învățătoare ne-a ales-o pen-tru lecturi am retrăit, odată cu recitirea ei, o parte din freamătul și bucuria primei lecturi.

Astăzi, coperțile cărții s-au cam îndoit , parcă nici culorile nu mai sunt atat de vii, dar ea ocupă locul de cinste în inima și în biblioteca mea și uneori o iau în mână , o miros , îi deschid paginile și când închid ochii sunt din nou un copil ce trăiește o frumoasă poveste în lumea circului, lângă unul din cei mai buni prieteni im-aginari, Fram – ursul polar .

Bucur Robert, clasa a VII-a D

După părerea mea, educaţia primită în şcoală are o semnifi caţie majoră în existenţa tuturor şi este eternă în devenirea ulterioară a tinerilor, deoarece aceasta modelează caracterul educabilului. Ca orice afi rmaţie, trebuie să fi e însoţită de argument, care o fac sa fi e reala.

Într-o oră de curs de limba română,discutam cu doamna profesoară despre misterele gramaticii şi de-spre cât de importantă este ea pentru toţi românii. Ajunşi în stadiul de a vorbi despre ortograme, am în-ceput să citim şi să scriem câteva propoziţii care conţin aceste,,cheiţe’’ ale limbii române. Însă, câţiva elevi erau nedumeriţi şi nu ştiau să scrie corect aceste ortograme.

După tot mai multe greşeli enumerate, ceva mag-ic s-a întâmplat, iar după un ecou zgomotos, în clasă apăruse o sclipire uimitoare. Din cărţi şi caiete se dezlănţuia uriaşul rai de ortograme, însoţite de tatăl lor

biologic, Gramatica. Acesta, cu eul său impresionant şi cu un glas blând, dar înacelaşi timp hazliu, începuse să ne explice că este puţin supărat şi dezamăgit de noi, de-oarece avea aşteptări mai mari din partea noastra. Ne povestea despre fi ii lui, despre tot ceea ce este legat de gramatică. Ne spunea el că şi aceste ortograme, cu mult timp în urmă, aveau un comportament pueril, simi-lar cu al nostru, al tuturor copiilor, însă au crescut şi au înţeles importanţa studierii limbii române. Aşa că, cerând ajutorul cratimei, au decis să se amestece între ele, formând un număr enorm de ortograme, pentru a-i învăţa pe oameni despre tainele părintelui lor.

Astfel, cu toţii am rămas uimiţi de spusele Gramaticii, iar în ziua aceea am înţeles că avem nevoie de această fărâmă de educaţie, pentru că orice lucru dobândit la şcoală intră în formarea noastra ca oamen işi este ne-spus de importantă. Dar, această educaţie nu se obţine întâmplător, ci arată că ea este rodul învăţăturii, al efortului depus zi de zi.

ȘTIINȚA ORTOGRAMELORGramatica – părintele limbii române

Printre sărbătorile noastre literare se înscriu datele calendaristice care ar trebui să poarte numele acelora fară de care nu se poate...!

Astfel 30 martie sa se numeasca Nichita, 15 ianuarie sau 15 iunie să fi e EMINOVICI/ EMINESCU,

iar 17 decembrie să se numeasca Bassarabescu...

IV. Dedicații în acrostihuri

Cristina Capățână Clasa aVa C Nemuritor tu ai rămasInima noastră te urmărește .Copiii te vor înapoi ,Himere noi visăm .Idol pentru noi tu ai fost ,Tărâmuri de poveste ,Ai scris în ale tale versuri .

Surprinși am fost de poezii,Toţi cu drag te vom citiAmintim cu drag de tine,Noi acum în acestă așa zisă ,,scrisoare ,,Efemeră a fost viața ta ,Sperăm că vei veșnici !Cât cu drag vei citi ,Un cuvânt nepereche de-al tău !

1. Închinate lui Nichita Stănescu

Mototolea Dariana

Nini era cel mai bun prieten,Inger blond printre pamanteni.Cu el poet –geniu s-a ivitHar in cuvant a zidit.Iata ca in cer s-a dus Tinerețea i-a apus...Amintirea-i neapus!

Ion Carmen Clasa aVa C

Nini- lui i se spunea In copilăria sa Cu ursulețul său juca.Harul său de mic era Inventarea poeziilor.Tânărul la pian cânta Atunci, cand versuri alegea.

Să compună îi plăcea Talentul și-l etala ...Adesea cu muzica cochetaNopti si zile pe poetul-zeu,Eminescu, il slaveaSuper rime el schita. Creanga de aur o visaUn oras, Struga, i-o va da

Buruiană Ștefania

Nichita Stănescu Incă de mic copil Chiar de la cinci ani Harnic s-a arătat ,Inima Blond l-a pastrat.Toți copiii l-au iubit ,Adulții l-au prețuit

Pavel Alexandra

N-am știut că în PloiestiIată , încă un artistC-un talent deosebit Har și sufl et de poet , Inimă ca de copil Talentat și respectat, Acum pentru maine s-a -ntrupat .

Sigur și în viitor Toți vom fi mândri de el Ascultându-i opera .Nenea Iancu tot la fel Este ploieștean de soi Suntem mândri să v-avem Cărturari și oameni demni Unanim vă lăudăm.

Urse Maria

Nini , cum îl alintau părinții ,Inima și-o dăruia Când poezii compunea .Harul său vestit era ,Imaginație bogată avea ,Toată lumea-l admira ,Adevărat poet era.

Statui i-am ridicat si…Toți „Noduri si semne” am admirat.Acest poet nemuritor ,Numit cu-așa nume sonor ,Este al nostru ploieșteanScriitorul prahovean Cu mândrie îl numim, Unic poet il vesnicim.

Nedelcu Mihaela Antonia Nume ales în lume ,Inger nascut anumeCurcubeu de mângîiere ,Harnic, plin de durere Iubit , citit cu plăcereTalent-inascut, fără perecheA atras doar apreciere.

Hodorog Ines Nimeni n-a știut ca el In versuri scurte , lungi sau grele Comori s-aducă acestei țări Hrănind poporul tot , din ele .Iubind atât de mult această lume .Tot timpul a ars ca o văpaie Adevăruri , căutând , căutând…

„Sensul iubirii“ l-a schimbat profund ,Trecând prin viața sa femei,A dăruit o ,, mare inimă pe rând ,Necontenind a scrie pentru ele .El a vibrat în inima acestei limbi Si s-a lăsat străpuns de vreme ,Ca vântul a trecut pe-acest pământ Un zeu ce-acuma este printre stele.

Acrostih Colectiv al Clasei a V-a D,dupa o vizita ACASA LA NICHITA

Nume de poet ploieștean Iubitor de acest românesc neam Cuvântul cu noi sensuri a îmbrăcat ,,Herderul” în lalele l-a transformat.Inimi multe fermeca cu poezia sa Timpul i-a confi rmat talentul... Adam Pusloici îi păstrează trendul.

Sârbii-n Struga l- au admirat Tot respectul în ,, cununa lor au așezat.Aurul din concurs, o lume i-a acordat. Nimeni ca el literatura nu a inovat Exemplul lui Eminescu l-a urmatSomități ai vremii , așa au declarat Cartea de aur cu modestie a semnat Unic , irepetabil – îngerul blond în vecii a plecat.

Crăciun Ioana

Nichita mare scriitor- Intră în inima tuturor .Cu poeziile lui de amor ,Hristea ne-a încântat pe vecie.Iar pentru operele lui ,Toți scriitorii au decis, Academiei Române fi u să fi e

Suntem mândri că-i din Ploiești,Titan în cuvinte , scriitor și poet ești!Aș vrea să pot scrie ca el ,Numai că nu-mi iese la fel !Este mare prin opera saȘi pentru aceasta,Chiar la Nobel a fost propus Un ,, Herder ,, ni l-a adus.

Preda Eduard

Noi am fost la un muzeu În care chiar locuia,Cine credeți că era ?Harul lui era a scrieÎncă din copilărieToată viața lui a fost Amorezat de poezie.

Oprea Mădălina Nichita s-a numitInimile noastre le-a cucerit Cununa de aur a câștigat Harul lui de a scrie poezii este impresionantIubit și îndrăgit de toți , ne oferă „Tonul“ poeziilor sale în dar„Autoportret“ construind din cuvinte

„Semnal“ al unei noi ere„Trecător“ prin lumea noastră A plecat lăsându-ne „Gânduri“ Nouă celor care un putem crea nimic.Emoția poeziilor sale trezește Sufl etul nostru la viață Culoarea cuvintelor sale aduce speranță,Uneori tristețea fuge cu fi ori de gheață.

1. Închinate lui Eminescu

Bucur RobertCls a VII a D

Eminescu e o carte , e un strop de unviers.Multe lucruri stau ascunse înăuntrul lui.Inima vibrează lină într-o simfonie caldă.Nimicurile vieții l-au mistuit cu un foc etern.E poetul ce-a putut să zboare.Si lumii critice să nu-i dea ascultare.Căci e un suveran apus și rece.Ultimul zeu al poeziei ce va trece…

Pavel Alexandra Cls. aV-a C

Eminescu, mare nume,Mândră sunt de-al tău renume.Inima îmi bate tare ,Neamul meu când știu că are .Eminesc pe-acest pământ ,Sufl et ,cântec și cuvânt,Cer, soare și pământ Un luceafar strălucind!!

Bogdan Iulia

El este luceafărul cel mai frumos,Mai frumos ca niciodată.Inima și-a dăruit-o,Numai poeziei ce-a iubit-oE poetul nepereche,Si-o “rugăciune”el a scris,Cu genialitate “Glossa” a gândit...Unul singur ca el a trait!

Hodorog InesCls a V a C

Eminescu se chemaMare de stat nu eraIscusit în arta versuluiNemuritor și fi u al luceafărului.Este sufl etul poporului Susținătorul dreptățiiCunoscut în lume era Universalitatea îl chema.

Ion CarmenCls a V a C

El este acela careMai am un singur dor’’ a scrisIubind frumos, cu-mpătimareNeânîețes și chiar respins.El e ,,luceafărul’’ din ceruri S-a stins un pic, dar n-a muritCăci, deși ,,trecut-au anii’’Un alt ca el n-a mai venit !

Crăciun Ioana, Clasa a V-a C

Era odată un băiatMihai e numele ce i s-a dat.Iar fi indcă îi plăcea să scrie,Nu trecea zi, fără o poezie.Eminescu se numea,Stihuri frumoase el făcea.Căzut tot timpul în melancolie,Urma mereu câte o poezie.

Urse MariaCls a V a C

Eminescu-i izvor de iubireMinunea din ceru-nstelat , Iubirea devenită nemurire ,Nimicul din care-a creatEnigmele vieții și morțiiSi in versurile nepieritoare ,Canarul ce-a cântat sorțiiUimind peste veacuri generații

De� niții subiective ale poeziei date de elevi

Lăcătuș Cristina

„Poezia este pentru mine ca un sfătuitor care îmi

arată ce e bine sau ce este rău și mereu mă face

să zâmbesc când îmi este greu.“

Buruiană Ștefania„Poezia este ca o fl oare gingașă și frumoasă. De asculţi odată te duce într-un loc de fantezie unde un există probleme și nici durere.“

Pavel Alexandra

„... poezia este ca o altă lume, nouă.Atunci , când

citesc sau recit o poezie nimic în jurul meu un mai

contează. Sunt doar eu și poetul...“

Mototolea Dariana „Poezia impresionează cu conţinut , transmite

sentimente (și câte una te face să plângi) și îţi

arată că un totul în lumea asta este simplu.“

Corciov Ciprian „Un univers este o poezie. Universul este

mut , dar grăitor , la fel ca poezia. Mai

poate fi asemănată și cu un cântec vesel

sau trist. Totodată ne impune un ritm, o

stare, care ne afectează pozitiv emoţional.

Aceasta chiar dacă are puţine cuvinte

ne spune mai multe decât ne-am putut

imagina...“

Moldoveanu Bianca„Poezia pentru mine este o vioară dulce

ce sună armonios, polifonic.“

V. TOLERANȚA

RESPECTAREA ŞI ACCEPTAREA DEFECTELOR OMENEŞTIIon Andreea Denisa, clasa a VII-a D

Prin toleranţă se înţelege atitudinea de iertare faţă de cineva, indulgenţă sau îngăduinţă. Nimeni nu trebuie să judece decizile altora şi trebuie să respectăm liber-tatea cuiva, modul cum gândeşte, cum se comportă şi opiniile sale .

Toleranţa este cuvântul cheie într-o prietenie sau în-tr-o comunitate. Din acest cuvânt frumos: ,,Toleranţa’’ se nasc altele, fără de care nu am reuşi să avem o rază

de lumină şi fericire continuă în viaţa noastră: respect, dragoste şi iertare.

Dacă suntem toleranţi putem avea liniştea sufl etească de care avem nevoie în viaţa de zi cu zi,dar şi în viitor. Din păcate noi, oamenii, observăm mai mult răul, decat binele care ni se face. Şi ajungem în situaţia de a judeca greşit.

Lipsa de toleranţă este egoism, iar egoismul este sur-sa tuturor relelor întâmplate. Toleranţa este respectul libertăţii unui om. Un om nu trebuie judecat după cum este îmbrăcat sau pentru căţi bani are. Trebuie să respectăm şi săacceptăm oamenii din jur fără să-i judecăm

Motto: Un prieten este acel cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost şi respectă ce ai devenit!

MEDITAŢIE LA O TEMĂ VEHICULATĂ MULT.Toleranţa, manifestarea umană faţă de cei din jur care presupune înţelegere, răbdare ascultare

Toleranţa se arată în zilele de azi rara avis. Umani-tatea a uitat că a fi civilizat,amabil, generos faţă de cei din jur, îţi aduce o stare de linişte şi confort sufl etesc.

În epoca contemporană abundenţa onestităţii de altădată s-a rarefi at din generaţie în generaţie ,tot mai pregnant.

Tineretul a uitat de acea calitate a unei persoane ,pe care omenirea a apreciat-o ca fi ind celula umanitaţii :omenia .

Fiind toleranti exercităm o stare pozitivă asupra celorlalti oameni. În cazul în care toleranţa nu ar fi ex-istat, lumea civilizată ar fi devenit o junglă antropizată.

Omenirea vede tolerant ca fi ind un lucru infi m şi uită de aceasta în certurile şi scandalurile cotidiene .Mass-media contribuie la aceste stări de lucru .

Aceste certuri sunt declanşate de starea de stress şi tensiunea dintre oamenii,care poate nu au avut parte de toleranţă şi nu ştiu să o împărtăşească, neprac-ticând-o.

Ajungând la cearta din orice motiv nesemnifi cativ, viaţa noastra se va rezumă doar la răutate, tristeţe ,invidie şi respingere.

Într-o lume a respingerii şi a lăcomiei, toleranţa este singura noastră şansă de a schimba omenirea.

Motto: Să vorbim de toleranţă, şansa bunătăţii din noi, de mult timp îngropată!

Stan Ioana , clasa a VII-a D

TOLERANŢĂ! SĂ FIM TOLERANŢI!

Aud în jurul meu vorbindu-se frecvent despre toleranţă. Multe persoane afi rmă că sunt tolerante cu cei din jur. Nu pot însă să nu văd cât sunt de adevarate afi rmaţiile lor.

Am îndoieli în ceea ce priveşte capacitatea multor oameni de a fi toleranţi. Acest lucru mi se întâmplă, deoarece văd uneori în jurul meu acţiuni care sunt opuse toleranţei: vorbe urâte la adresa celor emotivi, jigniri faţă de cei care nu susţin anumite idei, glume nepotrivite care îi atacă pe cei care au vreun handicap. Toate acestea sunt departe de ceea ce înseamnă tolerant şi anume:respect,acceptare, iubire şi bunătate. În fond, a fi tolerant cu ceilalţi înseamnă a fi tolerant cu

propria persoană. E bine să oferi celuilalt ceea ce aştepţi să ţi se ofere ţie. Îngăduinţa nu trebuie confundată cu o renunţare la propria demnitate. Însă atâta timp cât persoanele din jurul tău,vieţile şi acţiunile lor nu te afecteaza negativ nu ai de ce să nu fi tolerant. De altfel, se spune “E LOC SUB SOARE PENTRU TOTI”.

Din punctul meu de vedere, ar trebui ca fi ecare dintre noi să fi m tolerant cu toate persoanele,indiferent de religie, limbă sau etnie. Diferenţele dintre noi nu sunt motiv de dezbinare. Ba chiar este mai bine să interacţionăm şi cu alte persoane cu concepţii diferite de ale noastre, deoarece avem ceva nou de învăţat.

În concluzie, trebuie să fi m toleranți, să fi m toleranți.

Motto: „Lasă de la tine!”„Lasă-mă să te las...”

Turită Andreea, clasa a VII-a D

Toleranţa este o atitudine de înţelegere, de iertare faţă de cineva, de indulgenţă, de acceptare a modului de viaţă sau a gândirii unei persoane. Prin toleranţă, ne arătăm respectul, aprecierea bogației de idei a tuturor celor din jurul nostru.

Prin toleranță ne arătam educația primită în familie și în școală, bunul simt, bunătatea, răbdarea pe care trebuie să o arătam celor ce nu sunt sau nu gândesc ca noi. Toleranța este un termen social, etic și religios ce se poate aplica la un individ sau la o colectivitate. Cu cât o persoană este mai învățată, este interesată să cunoască toate tipurile de oameni, cu comportamentele lor, cu atât va întelege mai bine libertatea gândirii, a conștiinței sau a credinței fi ecarui om. Toleranța între oameni duce la o viață

mai buna între ei, la pace și armonie, la o conviețuire în liniște și bună înțelegere în societate. În epoca contemporană toleranța este o virtute necesară în orice grup din comunitate sau în cadrul familiei. Ea trebuie inoculată prin toate mijloacele de informare în masă, pentru a juca un rol constructiv, pentru a favoriza dialogul, discuțiile libere și deschise între toți membrii grupurilor participante la dezbateri. Ea mai înseamnă armonia în diferente, nu este doar o obligațiune de ordin etic și este o necesitate eoideala.

Toleranța este o onoare a acelor ce o promovează, ea semnifi că acceptarea faptului că fi ințele umane prin situația lor, prin felul lor de exprimare, prin comportamentul și valorile lor au dreptul lor de a trai în pace și de a fi cele care sunt.

„TOATE FIINŢELE UMANE SE NASC LIBERE ŞI EGALE ÎN DEMNITATE ŞI ÎN DREPTURI.“Tudorel Robert, clasa a VII-a D

VI. Debut literar

VINE TOAMNA

Vine toamnaVine toamna într-o searăCu alai de frunzărișȘi , ea galbenă betealăLasă peste deluriș.

Un cocor și cu o cioară ,Stau de vorbă în poiană,Că vine temuta toamnă !Să un mai vorbim de iarnă!

Astfel ei se pregătesc ,Și acum se stabilesc ,Într-un cârd de rânduneleVai ! Săracele de ele !

Iar acum cu toții pleacăSpre țările cu vară caldă.

ANOTIMPURILE

Vara este caldă,Încât să se topeascăȘi ultima zăpadăCe-a mai rămas,Îîn iarba verzulie.

Toamna iar revineCu strugurii în vie,Și-și ia rămas bunPăsărilor care plecăÎn zborul lor cel lung.

Iarna crudă învie,Ger sufl ă în câmpieȘi pune promoroacăPe case să stea lată.

Primăvara a venitIarba iar a încolțitCopacii au îmuguritÎn grădină-I liniștit.

SEARA

Seara e ....pustie tare,Zorii pică-n râul mareIar codrul bătrân oboseșteFrunza-n pomi se veștejețte

Seara păsările adorm,Bufnița iar cânta-n zbor,Dacă ne-om odihni bineMâine iar e veselie.

MAMA

O, tu ești o fl oareCare dulce răsare.Bună ești cu mine,Ca pe ape line.

Chiar tu m-ai născutȘi mi-ai fost ca un scutAtunci când eram mic,Un drăgălaș pitic.

Eu foarte mult te iubesc!Sănătate îți doresc!Fiindcă tu ești mama meaCa o fi nă catifea.

NATURA

Râul curge încetișor,Păsările cântă-n zbor.Vara, natura învie,Fluturași pe cer o mieLa visare ne îmbie….

Haideți toți să alergăm,Prin poiană să dansămCăci toți suntem fericițiLa joacă suntem sortiți!

Fii binevenit printre cei care s-au învins, învingându-și temerile!Neagu Matei Clasa a IV-a C

VII. Desene elevilorMicile Expoziţii cu lucrările plastice ale elevilor, sunt o permanentă

prezenţă în şcoala noastră.Fiind creaţii într-un alt limbaj artistic, ne-am gândit că ar sta bine într-un Anuar Creativ

1. Valoarea educativă a ruşinii

2. Sărbătorile de iarnă

3. La ce e bună literatura

4. Dedicaţii în acrostihuri

5. Toleranţa

6. Debut literar

7. Desene ale elevilor

CUPRINS

Colectivul de redacţie:Profesor Chivulescu Elisabeta

Profesor Matei AndreeaInvatator Toader Ecaterina

Culegere și prelucrare texte:Profesor Matei Simona

Bibliotecar Matei Florentina

Tehnoredactare:Adrian Stan

Coordonator:Profesor Chivulescu Elisabeta

Zilele Bassarabescu

Fie ca sărbătorile de iarnă să vă aducă bucuria Crăciunului prin speranță, spiritul Crăciunului prin pace, emoția Crăciunului prin dragoste.

Tuturor creatorilor şi cititorilor lor, vă dorim sărbători tihnite și LA MULȚI ȘI RODNICI ANI! Din partea colectivului redacțional