CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU SERVICII PUBLICE GENERALE, ORDINE PUBLICĂ, SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ sI APĂRARE

6.1. Nivelul si structura cheltuielilor publice pentru servicii publice generale, ordine publica si siguranta nationala

Serviciile publice generale se asigura societatii prin intermediul unor componente ale sistemului institutional public, care sunt :

- organe ale puterii si administratiei de stat, reprezentând administratia prezidentiala, organele puterii legislative, organele judecatoresti, organele puterii executive, centrale si locale.

- organe de ordine publica si siguranta nationala, reprezentând politia, jandarmeria, servicii 525g64f de informatii, servicii speciale de protectie si paza.

Principalele atributii ale aparatului de stat sunt stabilite prin Constitutie si prin legi speciale. Ele se refera la aspecte privind conducerea generala a vieti social-politice si economice la nivel central ( Administratie prezidentiala, Guvern, Parlament, Înalta Curte de Casatie si Justitie, ministere si alte organe centrale subordonate Guvernului) si anume:

adoptarea si urmarirea respectarii Constitutiei;♦

adoptarea legilor;♦

înfaptuirea sarcinilor guvernului si ale structurilor de conducere a economiei;♦

conducerea armatei;♦

acreditarea ambasadorilor si coordonarea relatiilor externe politice, financiare, comerciale, culturale;♦

formularea si îndeplinirea obiectivelor politicii statului;♦

instituirea impozitelor si taxelor;♦

asigurarea respectarii legilor si depistarea contraventiilor si infractiunilor;♦

solutionarea litigiilor;♦

organizarea activitatilor de gospodarie comunala, mentinerea ordinii publice etc.♦

În statul de drept, organele puterii administratiei si ordinii publice actioneaza în conformitate cu legile tarii si în concordanta cu interesele generale ale societatii pentru dezvoltarea economica, respectarea drepturilor omului, protectia economica si sociala a populatiei.

Din punct de vedere al continutului economic, cheltuielile privind serviciile publice generale reprezinta un consum public definitiv de produs intern brut.

Marimea cheltuielilor publice privind serviciile generale depinde de:

e structura aparatului de stat;

e numarul persoanelor care alcatuiesc acest aparat;

e gradul de înzestrare tehnica a institutiilor publice;

e raporturile existente între diferite categorii sociale;

e problemele economice, politice, sociale sau de alta natura care preocupa paturile largi ale populatiei.

Aceste cheltuieli detin ponderi reduse în totalul cheltuielilor publice sau în P.I.B., atât în tarile dezvoltate, cât si în tarile în curs de dezvoltare.

În România, asemenea cheltuieli sunt înscrise în bugetul administratiei centrale de stat, si în bugetele locale, în doua pozitii distincte: cheltuieli cu ordinea publica si siguranta nationala si cheltuieli pentru administratia statului, delimitate, la rândul lor, pe categorii ale institutiilor (presedintie, putere legislativa, organe judecatoresti si procuratura, organe ale puterii executive s.a.).

Ca structura, cheltuielile privind serviciile publice generale cuprind cheltuieli curente, prin care se asigura functionarea acestor institutii, reprezentând majoritatea absoluta din totalul lor, adica aproximativ 85% si cheltuieli de capital, de creare si dezvoltare a înzestrarii tehnice, a automatizarii si informatizarii acestora. La rândul lor, cheltuielile curente cuprind salariile si alte drepturi de personal, cheltuieli materiale, amortismente sau chirii, cheltuieli dministrativ-gospodaresti, de protocol si altele.

Întretinerea aparatului administratiei de stat necesita cheltuieli din ce în ce mai mari, atât ca urmare a cresterii numerice a acestuia, cât si a înzestrarii lui cu mijloace modeme.

Pe de alta parte, cresterea absoluta a populatiei si afluenta acesteia catre zonele urbane unde, de regula, pulseaza viata economica, ridica probleme din ce în ce mai mari cu caracter edilitar gospodaresc, social-economic si administrativ. Dezvoltarea economiei si extinderea asezarilor pe orizontala si pe verticala, concomitent cu cresterea gradului de urbanizare, cu accelerarea deplasarii în spatiu a oamenilor, a marfurilor si informatiilor, a determinat adaptarea formelor de administratie la specificul conditiilor social-economice si tehnice contemporane.

Complexitatea vietii economice si sociale, aparitia si accentuarea fenomenelor de criza, a perturbatiilor în echilibrul social, în comportamentul civic al unor grupuri ale populatiei, toate acestea conduc la sporirea numarului persoanelor ocupate în aparatul administrativ de stat, în organele de politie,

jandarmerie si la cresterea costului administratiei publice, determinând, implicit, sporirea cheltuielilor publice aferente aparatului administrativ si de ordine interna.

În functie de importanta si gradul de subordonare a institutiilor publice, cheltuielile privind serviciile publice se includ în bugetul administratiei centrale sau în bugetele unitatilor administrativ-teritoriale dupa caz. În statele federale, cheltuielile respective se repartizeaza pe cele trei verigi ale sistemului bugetar: bugetul federal, bugetele statelor membre ale federatiei, ale regiunilor sau provinciilor si bugetele administratiei locale.

Cheltuielile pentru administratie difera de la un stat la altul si sunt în functie de felul organizarii administrative. De regula într-o organizare administrativa centralizata cheltuielile de administratie sunt mai mari decât în cazul unei descentralizari administrative.

Unele state cu economie de piata (SUA, Franta, Canada, Japonia) în ultimii ani au luat unele masuri pentru rationalizarea aparatului de stat si implicit pentru reducerea cheltuielilor de administratie.

Pentru fundamentarea cheltuielilor publice pentru servicii publice generale, ordine publica si siguranta nationala, în tara noastra se porneste de la indicatori specifici (numar de personal) si indicatori de calcul si fundamentare (cheltuiala medie anuala pe o persoana).

6.2. Nivelul si structura cheltuielilor publice pentru aparare

Apararea nationala constituie o importanta problema politica si face obiectul politicii promovate de fiecare stat, de blocuri si aliante militare. De aceea, cheltuielile de aparare se suporta în exclusivitate din surse financiare publice, prevazute în bugetele statelor sau ale blocurilor si aliantelor militare interguvernamentale.

Cheltuielile militare au un caracter neproductiv, reprezentând un consum final de produs intern brut, cuprinzând întretinerea si functionarea armatelor, desfasurarea activitatii de cercetare stiintifica în

domeniul militar, efectuarea de experiente în scop militar, întretinerea conflictelor militare sau lichidarea urmarilor acestora, precum si pe cele pentru construirea si modernizarea unor unitati militare, dotarea cu armament si tehnica de lupta, aparatura necesara cercetarilor spatiale etc.

Din punct de vedere al structurii lor, cheltuielile cu caracter militar sunt de doua feluri: directe si indirecte.

Din categoria cheltuielilor directe fac parte cheltuielile cu întretinerea în tara si pe alte teritorii a armatei, flotei maritime si aeriene, cumpararea de armament, echipament militar, mijloace de subzistenta etc., care de regula figureaza în bugetul ministerelor de resort.

Pe lânga bugetele acestor ministere mai pot exista si bugete speciale cu caracter militar, precum si cheltuieli militare directe, camuflate în bugetele unor departamente cu caracter civil.

La stabilirea volumului cheltuielilor militare directe, trebuie sa se tina seama de toate aceste elemente.

În categoria cheltuielilor militare indirecte se includ cheltuielile legate de lichidarea urmarilor razboiului cum ar fi: platile în contul datoriei publice contractate în timpul razboiului; reparatiile (despagubirile) de razboi datorate tarilor învingatoare; subventiile acordate sinistratilor de razboi; pensiile acordate invalizilor, vaduvelor si orfanilor de razboi; cheltuieli legate de aplicarea unor acorduri internationale cu caracter militar; cheltuieli cu pregatirea de razboi etc.

Ponderea cheltuielilor directe si indirecte se schimba continuu de la o etapa la alta. În timpul razboiului, creste ponderea cheltuielilor militare directe, iar în perioada urmatoare creste ponderea cheltuielilor indirecte.

În perioada contemporana armatele nationale se organizeaza si functioneaza pe baza unui nou principiu. Acesta urmareste constituirea de armate "mai puitin numeroase, dar mai profesioniste".