ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR …

ECONOMIA COMERŢULUI,

TURISMULUI ŞI SERVICIILOR

(E.C.T.S.)

3

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

TESTE GRILĂ pentru pregătirea examenului de licenţă

Economia comerţului, turismului şi serviciilor

(E.C.T.S.)

5

CUPRINS:

Cuvânt înainte ................................................................................. 7

Resurse și destinații turistice

Turism internațional

Teste grilă ....................................................................................... 9

Bibliografie ..................................................................................... 45

Răspunsuri teste grilă ...................................................................... 46

Logistica și distribuția mărfurilor

Managementul calității

Teste grilă ........................................................................................ 47

Bibliografie ..................................................................................... 69


Analiză economico-financiară

Teste grilă ........................................................................................ 71

Bibliografie ..................................................................................... 91


Tranzacții comerciale

Managementul proiectelor în afaceri

Teste grilă ........................................................................................ 93

Bibliografie ................................................................................... 131


Managementul resurselor umane

Comerț electronic

Teste grilă ........................................................................................ 133

Bibliografie ..................................................................................... 143


6

Economia întreprinderii

Teste grilă ......................................................................................... 144

Bibliografie ....................................................................................... 163

Răspunsuri teste grilă ....................................................................... 164

Tehnici promoționale

Administrarea întreprinderii de comerț, turism și servicii

Teste grilă ......................................................................................... 165

Bibliografie ....................................................................................... 183


Prețuri și concurență

Teste grilă ......................................................................................... 185

Bibliografie ....................................................................................... 199


Tehnica hotelieră și de restaurant

Teste grilă ......................................................................................... 200

Bibliografie ....................................................................................... 241


Asigurări și reasigurări

Teste grilă ......................................................................................... 243

Bibliografie ....................................................................................... 263


Burse internaționale de mărfuri

Teste grilă ......................................................................................... 265

Bibliografie ....................................................................................... 295


Tehnica negocierilor în afaceri

Teste grilă ......................................................................................... 297

Bibliografie ....................................................................................... 310


7

Relații publice în comerț, turism și servicii

Teste grilă ......................................................................................... 312

Bibliografie ....................................................................................... 323


Îndrumar pentru conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă

324

Tematica lucrării de diplomă. Modele orientative............................ 330

8

Cuvânt înainte

„Niciodată să nu te opreşti din învăţat!

A conduce este o profesiune, nu un drept

sau o moştenire. Acceptă că vor exista, în

mod frecvent, lucruri pe care nu le ştii şi

că a găsi modalităţi mai bune de a rezolva

lucrurile face parte din profesie”.

(Bruce Hyland)

Examenul de licenţă reprezintă ultima etapă a pregătirii

universitare înainte de a face faţă profesiei de economist, pentru

că, aşa cum spunea Balzac, „învăţătura trebuie transformată în

fapte – altfel se pierde”.

Lucrarea „Teste grilă pentru pregătirea examenului de

licenţă”, specializarea „Economia Comerţului, Turismului şi

Serviciilor”, a fost gândită ca un real suport absolvenţilor în

vederea pregătirii examenului de licenţă. Testele de verificare a

cunoştinţelor dobândite pe parcursul celor trei ani de studiu sunt

prezentate sub forma întrebărilor de tip grilă, modalitate în care

se va susţine şi examenul de licenţă – proba scrisă. Fiecare

întrebare are cinci opţiuni de răspuns, însă grilele sunt în aşa fel

formulate încât doar o singură variantă de răspuns este corectă.

În vederea pregătirii eficiente, recomandăm, înainte de toate,

parcurgerea suporturilor de curs prezentate de profesorii de

specialitate. Numai după însuşirea acestora se vor putea testa

cunoştinţele dobândite cu ajutorul întrebărilor grilă prezentate

aici.

Prima probă a examenului de licenţă constă în verificarea

cunoştinţelor teoretice dobândite şi se desfăşoară sub forma unui

examen scris, tip grilă. Caietul cu întrebări cuprinde o serie de

teste grilă selectate aleator din acest volum. Ne rezervăm dreptul

de a modifica datele aplicaţiilor, cerinţele de răspuns şi/sau

ordinea variantelor de răspuns. Atragem atenţia studenţilor să

citească cu atenţie cerinţele şi variantele de răspuns. Pentru a

9

delimita răspunsul corect, absolvenţii trebuie să examineze cu

atenţie opţiunile de răspuns şi să ţină cont de faptul că acestea se

pot baza atât pe informaţii corecte, cât şi pe informaţii voit

eronate. Reuşita este posibilă numai şi numai prin studiu

aprofundat şi perseverent.

A doua probă a examenului de licenţă este reprezentată de

susţinerea lucrării de diplomă având ca temă o problematică

aleasă de student, aprobată în prealabil de un cadru didactic din

cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii Hyperion

din Bucureşti, coordonată de respectivul cadru didactic şi notată

printr-un referat întocmit de acesta la finalizarea lucrării. În

ultima parte a acestui volum sunt prezentate sub forma unui

îndrumar câteva elemente referitoare la conceperea şi

prezentarea lucrării de diplomă. De asemenea, absolvenţii pot

analiza modul de organizare a unei lucrări de diplomă prin

exemplificarea câtorva teme. Atenţionăm absolvenţii că acestea

au rol strict orientativ!

Sub rezerva perfectabilităţii, considerăm că acest volum vine

în întâmpinarea absolvenţilor dornici să acumuleze rapid şi

corect cunoştinţele necesare promovării cu succes a examenului

de licenţă.

Le dorim mult succes şi sperăm să obţină rezultate foarte

bune!

10

TESTE GRILĂ

1.RESURSE ȘI DESTINAȚII

TURISTICE

2.TURISM

INTERNAȚIONAL

1. Potenţialul turistic este definit ca: a) ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-

demografice şi tehnico-economice, recunoscute ştiinţific,

cantitativ şi calitativ şi dovedite ca prezentând posibilităţi de

valorificare turistică şi dând o anumită funcţionalitate pentru

turism;

b) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este

dependentă de creşterea semnificativă a încasărilor provenite

de la turişti;

c) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină

orientarea, mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor

turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic;

d) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;

e) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei

desfăşurări a activităţilor turistice.

2. Destinația turistică este definită ca: a) ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-




turism;



de la turişti;

11







3. Resursa turistică este definită ca: a) ansamblul componentelor naturale, cultural-istorice, socio-




turism;



de la turişti;







4. Fondul turistic este definită ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei

desfăşurări a activităţilor turistice;

b) include dotările şi serviciile turistice pentru cazare,

alimentaţie publică, sport, distracţie, recreere, dotările

comerciale şi alte servicii publice, precum şi transporturile ce

fac legătura între zona rezidenţială şi zona de agrement;

c) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu;

d) orice unitate teritorial-administrativă a cărei economie este


de la turişti;

12

e) totalitatea elementelor naturale și antropice care determină


turistice precum și eficiența economică a fluxului turistic.

5. Baza tehnico-materială este definită ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei









de la turişti;




6. Produsul turistic este definit ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei









de la turişti;




13

7. Din punct de vedere geografic, destinaţiile turistice pot fi: a) Nordice, Sudice, Estice, Vestice;

b) ieftine și de lux;

c) permanente, sezoniere;

d) interne si internaționale;

e) naturale și antropice.

8. Din perspectivă economică, destinaţiile turistice pot fi: a) Nordice, Sudice, Estice, Vestice;





9. Din punctul de vedere al modului de manifestare a

concentrării sezoniere, destinaţiile turistice pot fi: a) Nordice, Sudice, Estice, Vestice;





10. Factorii demografici ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;

b) pot influenţa direct şi indirect promovarea turismului;

c) determină nevoia sau necesitatea călătoriei;

d) în cadrul acestei categorii se situează timpul liber al

populaţiei;

e) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale.

11. Factorii economici ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;


c) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale;

14

d) reprezintă componenta “ofertă” a pieţei turistice;

e) determină nevoia sau necesitatea călătoriei.

12. Factorii psihologici ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;



d) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale;

e) reprezintă componenta “ofertă” a pieţei turistice.

13. Factorii sociali ai fenomenului turistic: a) acţionează prin creşterea numerică a populaţiei Globului;

b) în cadrul acestei categorii se situează timpul liber al

populaţiei;


d) reprezintă totalitatea tranzacţiilor comerciale;

e) reprezintă componenta “ofertă” a pieţei turistice.

14. După criteriul distanţei, turismul poate fi:

a) de distanţă mică, de distanţă medie, de distanţă mare;

b) de scurtă, medie sau lungă durată;

c) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural;

d) organizat, semiorganizat, neorganizat;

e) intern și internațional.

15. După criteriul duratei călătoriei, turismul poate fi:

a) de distanţă mică, de distanţă medie, de distanţă mare;

b) de scurtă durată, medie durată sau lungă durată;

c) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural;

d) organizat, semiorganizat, neorganizat;

e) intern și internațional.

16. După criteriul provenienței, turismul poate fi:

a) individual și de grup;

15

b) organizat, semiorganizat, neorganizat;

c) intern și internațional;

d) emițător, receptor;

e) de scurtă durată, medie durată sau lungă durată.

17. După criteriul numărului de participanţi, turismul poate

fi:





e) de recreere, îngrijire a sănătăţii (curativ), cultural.

18. După criteriul organizării, turismul poate fi:






19. După criteriul modului de desfăşurare în timp, turismul

poate fi:

a) continuu, sezonier, de circumstanţă;

b) pedestru, rutier, feroviar, aerian, naval;

c) social, de masă; particular;



20. După criteriul mijloacelor de transport utilizate,

turismul poate fi:





16


21. După criteriul economico-social, turismul poate fi:






22. Turismul sportiv este o formă a turismului:

a) de tratament;

b) social;

c) de agrement;

d) privat;

e) de afaceri.

23. Resursele turistice ale unei țări formează oferta:

a) primară;

b) secundară;

c) terțiară;

d) unicat;

e) primară și secundară.

24. Din punct de vedere al sezonalității, se disting

următoarele forme de turism:

a) Itinerar și de vizitare;

b) de sejur lung, mediu și scurt;

c) de circulație, de tranzit și de vizitare;

d) de iarnă, vară și de circumstanță;

e) organizat și neorganizat.

25. Oferta turistică primară a unei țări cuprinde totalitatea:

a) resurselor naturale;

b) resurselor antropice;

c) monumentelor arheologice;

17

d) resurselor folclorice;

e) resurselor naturale și antropice.

26. Turismul rezidențial este unul de:

a) sejur lung;

b) schimbare a domiciliului;

c) sejur mediu;

d) schimbare a țării de reședință;

e) sejur lung și mediu.

27. Asociațiile profesionale din România funcționează ca

organisme:

a) profitabile;

b) guvernamentale;

c) apolitice;

d) ministeriale;

e) profitabile și apolitice.

28. Turismul de tineret este o formă particulară a

turismului:

a) de sejur scurt;

b) itinerant;

c) pe cont propriu;

d) social;

e) de sejur scurt și mediu.

29. Sunt considerați turiști pasivi cei care:

a) se deplasează în călătorii turistice în orice condiții

atmosferice;

b) ar dori să se deplaseze în călătorii turistice dar nu dispun de

suficiente posibilități materiale;

c) se deplasează indiferent de resursele financiare de care

dispun;

18

d) ar dori să se deplaseze în scop turistic dar nu dispun de timp

liber suficient;

e) nu se deplasează în scop turistic.

30. Potențialul terapeutic este o componentă a resurselor

turistice:

a) naturale;

b) antropice;

c) naturale și antropice;

d) cinegetice;

e) culturale.

31. Atracțiile cultural - artistice reprezintă facilitățile

turistice:

a) de bază;

b) complementare;

c) de comunicație;

d) de gospodărire comunală;

e) secundare.

32. Organizația Mondială a Turismului s-a înființat în anul:

a) 1974 la Viena;

b) 1975 la Madrid;

c) 1965 la Paris;

d) 1973 la Londra;

e) 1990 la București.

33. O piață turistică este nesaturată în momentul în care:

a) volumul ei este mai mic decât potențialul ei;

b) volumul ei este mai mare decât potențialul ei;

c) volumul este egal cu potențialul;

d) potențialul nu există;

e) notate variantele sunt corecte.

19

34. Călătorii”marginali” fac parte din categoria:

a) călători itineranți;

b) călători rezidențiali;

c) călători de lux;

d) excursioniștilor;

e) vizitatorilor.

35. Psihoconcentricii sunt turiștii care călătoresc la distanțe

mari, cheltuiesc puțin și caută riscul pe parcursul

călătoriei?

a) adevărat;

b) fals;

c) da, în secolul al XIX-lea;

d) da, în secolul al XX-lea;

e) noțiunea nu există.

36. Una dintre caracteristicile ofertei turistice este

următoarea:

a) rigiditatea;

b) elasticitatea;

c) fiabilitatea;

d) relative diversitate;

e) dinamism accentuat.

37. România a fost aleasă vicepreședinte al Consiliului

Executiv al Organizației Mondiale a Turismului în anul:

a) 1979 la Lisabona;

b) 1991 la Moscova;

c) 1980 la New York;

d) 1981 la Madrid;

e) 1990 la București.

38. Oficiul Național de Turism s-a constituit în anul:

a) 1971 la Brașov;

20

b) 1923 la Iași;

c) 1936 la București;

d) 1973 la Constanța;

e) 1990 la Cluj.

39. O caracteristică importantă a plajei de pe litoralul Mării

Negre este următoarea:

a) lipsa deșeurilor;

b) dimensiunea;

c) orientarea georgrafică;

d) accesibilitatea;

e) unicitatea.

40. Prima instituție care a coordonat activitatea turistică în

România, după anul 1990, a fost:

a) Ministerul Comerțului și Turismului;

b) Ministerul Turismului;

c) Autoritatea Națională pentru Turism;

d) Direcția Generală de Promovare Turistică;

e) Federația Națională a Patronatelor.

41. Gradul de utilizare a capacității de cazare se determină

ca raport procentual între:

a) capacitatea efectiv utilizată/capacitate maximă de cazare;

b) capacitatea efectiv utilizată/nr. de zile neutilizate;

c) capacitatea de cazare permanentă/capacitatea de cazare

sezonieră;

d) număr de locuri de cazare/număr de locuri de funcționare;

e) capacitate de cazare/ număr de locuri de funcționare.

42. Consumul turistic este o expresie a:

a) numărului de servicii contractate;

b) cheltuielile efectuate înainte de călătoria turistică;

c) cererii insolvabile a populației pentru serviciile turistice;

21

d) cererii solvabile a populației pentru serviciile turistice;

e) cheltuielile efectuate după călătoria turistică;

43. Turiștii alocentrici preferă călătoriile:

a) sedentare;

b) către destinații usor accesibile;

c) pe cont propriu;

d) programate;

e) organizate.

44. Investiția specifică arată:

a) volumul de investiții necesar pentru realizarea unui metru

pătrat de construcție;

b) investiția totală necesară construcției a 10 000 locuri cazare;

c) investiția totală necesară construcției a 10 000 locuri la

mese;

d) volumul de investiții necesar pentru realizarea a 10 000 mp.

de construcție;

e) investiție totală/volum de investiții.

45. Durata de recuperare a investiției se măsoară în:

a) procente;

b) ani;

c) lei;

d) euro;

e) altă monedă.

46. Potențialul speologic al României cuprinde un număr de

peșteri de aproximativ:

a) sub 100;

b) 1000;

c) 9000;

d) 15.000;

e) Nu sunt peșteri în România.

22

47. În arealul dealurilor și podișurilor din România

predomină lacurile cu apă:

a) sărată;

b) dulce;

c) termală;

d) minerală;

e) termală și mineral.

48. Izvoarele minerale din țara noastră sunt cantonate, în

principal, în zona:

a) montană;

b) dealurilor și podișurilor;

c) de câmpie;

d) periurbană;

e) Deltei Dunării.

49. Litoralul românesc al Mării Negre deține următorul

procent din baza materială de cazare a României:

a) 25%;

b) 42%;

c) 60%;

d) 50%;

e) Sub 25%.

50. Salvamontul face parte din categoria facilităților:

a) comerciale;

b) speciale;

c) cu caracter general;

d) de ocrotire a sănătății;

e) generale.

51. Eficiența activității de turism îmbracă două forme:

a) economică și turistică;

b) economică și politică;

c) economică și socială;

23

d) demografică și socială;

e) demografică.

52. Formula „fly and drive” reprezintă combinarea

transportului:

a) aerian cu cel automobilistic;

b) aerian cu cel fluvial;

c) automobilistic cu cel rutier;

d) fluvial cu cel rutier;

e) fluvial cu cel automobilistic.

53. Turismul de circulație mai poartă numele de:

a) sejur;

b) itinerant;

c) de week-end;

d) de circumstanță;

e) de sezon.

54. Turismul de sejur este cel desfășurat:

a) în cel puțin două stațiuni;

b) în maxim două stațiuni;

c) într-o singură stațiune;

d) în circuit turistic;

e) în opt stațiuni.

55. Turismul de sejur se desfășoară pe o perioadă de timp,

cuprinsă între:

a) 1-7 zile;

b) 10-15 zile;

c) 7-14 zile;

d) 15-30 zile;

e) Peste 30 zile.

56. Infrastructura tehnică și socială este o componentă a:

24

a) fondului turistic;

b) capacității de cazare;

c) bazei materiale turistice;

d) fluxului turistic;

e) centrelor urbane.

57. Ștrandurile amenajate reprezintă un echipament de

agrement specific:

a) stațiunilor de litoral;

b) centrelor urbane;

c) stațiunilor balneare;

d) stațiunilor montane;

e) nicio variantă corectă.

58. În cazul variațiilor sezoniere, obiceiurile și tradițiile

reprezintă:

a) un factor exogen;

b) un element cu acțiune limitată;

c) un factor de prelungire a sezonului turistic;

d) un factor principal;

e) un factor secundar.

59. Ministerul Turismului a luat fiinţă în anul:

a) 1971;

b) 1974;

c) 1990;

d) 1960;

e) 2000.

60. Calitatea mediului este afectată de:

a) factorii obiectivi;

b) factorii subiectivi;

c) factorii derivați;

25

d) acțiunile unor categorii de turiști;

e) factorii obiectivi și subiectivi.

61. Dezvoltarea nesistematizată a localităţilor turistice se

caracterizează prin:

a) proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu

caracter turistic;

b) ocuparea extensivă a spaţiului cu construcţii;

c) stabilirea de amplasamente adecvate pentru baza materială

turistică;

d) realizarea de construcţii estetice turistice adaptate

specificului arhitectonic tradiţional;

e) utilizarea eficientă a resurselor.

62. Turiştii “alocentrici” se interesează de:

a) destinaţii uşor accesibile;

b) forme simple de cazare;

c) echipamente turistice tradiţionale;

d) călătorii programate şi organizate în întregime;

e) costuri.

63. Turiştii “psihocentrici” preferă:

a) regiuni care nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic;

b) experienţe noi, de descoperire;

c) odihnă sedentară;

d) contacte cu populaţia locală şi cu alţi turişti;

e) forme simple de cazare.

64. Faza de concretizare a procesului de creativitate

presupune:

a) transformarea ideilor în procese operaţionale, asociate cu

analiza aspectelor economice necesare implementării lor;

b) eliminarea ideilor ce nu-şi găsesc aplicabilitate;

26

c) conturarea interferenţelor diverselor forţe ale mediului şi

sesizarea conexiunilor ce determină aceste interferenţe;

d) procesul de căutare a noilor idei şi se plasează în sfera

subconştientului, fără a avea conturul unui scop definit;

e) descoperirea tradițiilor locale.

65. Comerţul invizibil reprezintă:

a) formă a schimburilor economice internaţionale care nu au ca

obiect o marfă;

b) acele tranzacţii care nu se văd efectiv ci sunt urmărite doar

scriptic prin intrări şi ieşiri de valută;

c) schimb de produse prin vânzarea și cumpărarea lor;

d) formă de comerț prin care mărfurile se livrează de către

furnizor direct consumatorilor;

e) achiziționarea de mărfuri în cantități mari de la diverși

furnizori.

66. Scopul tehnicii brainstorming se referă la:

a) găsirea unor soluţii inovatoare pentru rezolvarea unor situaţii

dificile în care se găseşte întreprinderea turistică;

b) găsirea, prin dezbateri de grup, a unor soluţii de rezolvare a

problemelor specifice cu care se confruntă întreprinderea;

c) adoptarea unor variante din ce în ce mai inovatoare pentru

realizarea unor pachete de servicii turistice atractive;

d) abilitatea managerului din întreprinderea turistică de a

desfăşura o activitate profitabilă;

e) contribuie la stimularea creativităţii participanţilor care se

bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria

aleasă.

67. Printre schimbările socio-culturale cu impact asupra

turismului naţional se pot menţiona:

a) modificarea veniturilor turiştilor potenţiali;

b) schimbări în structura vârstei pe piaţa turistică;

27

c) schimbările intervenite în gusturile şi preferinţelor turiştilor;

d) orientarea unor categorii tot mai mari de turişti către

turismul internaţional;

e) modificare semnificativă în modelele culturii.

68. Numărul turiştilor străini ce vin în ţara noastră a scăzut

datorită:

a) calităţii infrastructurii de cazare şi a serviciilor furnizate;

b) reorientării fluxurilor turistice spre alte destinaţii;

c) preţurilor mari practicate de operatorii turistici;

d) calității serviciilor;

e) scăderii prețurilor.

69. Capacitatea psihologică ca suport pentru turism se

concretizează în:

a) percepţia negativă a turiştilor faţă de destinaţia turistică, în

urma degradărilor de mediu sau a atitudinii neadecvate a

populaţiei autohtone;

b) publicitatea negativă ce influenţează deciziile turiştilor

potenţiali în alegerea destinaţiilor de vacanţă;

c) scăderea nivelului de trai a unor categorii sociale ce

reprezintă o pierdere pentru sectorul turistic;

d) modificarea preferinţelor turiştilor în ceea ce priveşte

destinaţiile turistice;

e) toate variantele prezentate sunt corecte.

70. România ca destinaţie turistică a avut o prezenţă mai

activă pe pieţele turistice internaţionale prin:

a) practicarea unor tarife atractive pentru serviciile turistice;

b) participarea la târguri şi expoziţii internaţionale;

c) dezvoltarea unor produse turistice naţionale pentru mai

multe categorii de turişti;

d) realizarea unei ample campanii de promovare a turismului

pe plan internaţional;

28

e) toate variantele prezentate sunt corecte.

71. După natura și forma de manifestare a cererii, serviciile

turistice pot fi:

a) de bază și complementare;

b) ferme și spontane;

c) gratuite, cu plată;

d) specifice, nespecifice;

e) interne și internaționale.

72. Staţiunea turistică balneară este:

a) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu

proprietăţi terapeutice, care dispune de instalaţii pentru

tratament balnear;

b) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate

în tratamentul unor boli sau pentru fortificarea organismului,

dotată cu instalaţii şi personal specializate, necesare

efectuării curelor medicale;

c) localitate montană, dotată cu echipament de primire şi

sportiv, în vederea practicării sporturilor de iarnă;

d) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală

respectiv a apelor cu proprietăţi terapeutice, ştiinţific şi

medical recunoscute, folosite în stare naturală în timpul

curelor efectuate în stabilimente speciale şi cu personal

calificat;

e) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit

şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor.

73. Staţiunea turistică climaterică este:



tratament balnear;

29











calificat;



74. Staţiunea turistică a sporturilor de iarnă este:



tratament balnear;











calificat;



75. Staţiunea turistică termală este:

30

a) localitate care prezintă interes turistic şi face obiectul unei

omologări oficiale; această omologare are scopul de a

favoriza frecventarea staţiunii şi dezvoltarea sa prin diverse

amenajări;

b) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală




calificat;

c) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit

şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor;

d) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu


tratament balnear;

e) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate



efectuării curelor medicale.

76. Staţiunea turistică este:

a) localitate care prezintă interes turistic şi face obiectul unei

omologări oficiale; această omologare are scopul de a

favoriza frecventarea staţiunii şi dezvoltarea sa prin diverse

amenajări;

b) sit specializat în exploatarea izvoarelor de apă termală




calificat;

c) localitate situată într-o regiune cu potenţial turistic deosebit

şi dotată cu diverse echipamente pentru primirea turiștilor;

d) localitate situată pe ţărmul mării sau al unui lac, cu


tratament balnear;

31

e) localitate situată într-o regiune cu condiţii naturale indicate



efectuării curelor medicale.

77. Stațiunea turistică Chamonix se află în:

a) Alpii Francezi;

b) Alpii Elvețieni;

c) Alpii Austrieci;

d) Carpați;

e) Anzi.

78. Stațiunea turistică Crans Montana se află în:

a) Alpii Francezi;


c) Alpii Austrieci;

d) Carpați;

e) Anzi.

79. Stațiunea turistică Innsbrüchse află în:

a) Alpii Francezi;


c) Alpii Austrieci;

d) Carpați;

e) Anzi.

80. Stațiunea turistică Garmisch-Partenkirchen se află în:

a) Alpii Germaniei;

b) Alpii Italiei;

c) Alpii Sloveni;

d) Carpați;

e) Anzi.

81. Stațiunea turistică Cortina d′Ampezzose află în:

32

a) Alpii Germaniei;

b) Alpii Italiei;

c) Alpii Sloveni;

d) Carpați;

e) Anzi.

82. Stațiunea turistică Kranjska Gora se află în:

a) Alpii Germaniei;

b) Alpii Italiei;

c) Alpii Sloveni;

d) Carpați;

e) Anzi.

83. Destinaţii turistice noi, exotice, de pionerat sunt:

a) Mexic, R. Dominicană, Egipt, Groenlanda;

b) localizate în Europa şi America de Nord;

c) doar în Europa;

d) doar în America;

e) doar în Asia.

84. Destinaţii turistice tradiționale sunt:

a) Mexic, R. Dominicană, Egipt, Groenlanda;

b) localizate în Europa şi America de Nord;

c) doar în Europa;

d) doar în America;

e) doar în Asia.

85. Țara fiordurilor este:

a) Norvegia;

b) Finlanda;

c) Danemarca;

d) Suedia;

e) Germania.

33

86. „Țara lui Hamlet” este:

a) Norvegia;

b) Finlanda;

c) Danemarca;

d) Suedia;

e) Germania.

87. Primul sat turistic din România este:

a) Șirnea;

b) Fundata;

c) Cheile Grădiștei;

d) Rucăr;

e) Bran.

88. Circulația turistică internațională este definită ca: a) totalitatea bunurilor şi serviciilor indispensabile bunei


b) totalitatea tranzacţiilor comerciale care premerg, însoţesc şi

decurs din călătoriile internaţionale

c) totalitatea factorilor de atracţie dintr-un teritoriu

d) areal mai restrâns, consacrat activității turistice într-un

anumit timp

e) punct de convergență a unor fluxuri de turism, precum

aglomerațiile urbane, stațiunile litorale și montane, centre

balnear-curative

89. În funcţie de orientarea fluxurilor turistice, turismul

internațional se împarte în:

a) turism organizat, neorganizat și semiorganizat

b) turism emițător și receptor

c) turism de sejur, de tranzit și de circuit

d) turism intern și international

e) turism interregional si intraregional

34

90. În funcţie de modul de angajare a prestaţiilor, turismul

internațional se împarte în:





e) turism interregional si intraregional

91. În funcţie de durata călătoriei, turismul internațional se

împarte în:





e) turism interregional și intraregional

92. Supranumită „Capela Sixtină a Estului” este:

a) Mănăstirea Humor

b) Mănăstirea Voroneț

c) Mănăstirea Curtea de Argeș

d) Mănăstirea Putna

e) Mănăstirea Neamț

93. Adăposteşte mormintele primilor regi ai României,

Carol I şi Regina Elisabeta:

a) Mănăstirea Neamț

b) Mănăstirea Agapia

c) Mănăstirea Curtea de Argeș

d) Mănăstirea Voroneț

e) Mănăstirea Putna

94. I.A.T.A. este:

a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni

b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj

35

c) Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de

Alimentaţie

d) Asociația Natională de Turism Rural, Ecologic și Cultural

e) Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului -

Litoral

95. A.N.T.R.E.C este:

a) Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni;

b) Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj;


Alimentaţie

d) Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural

e) Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului -

Litoral

96. U.F.T.A.A. este:




Alimentaţie

d) Federația Patronatelor din Turismul Românesc

e) Organizația Patronatului din Turismul Balnear

97. I.H.R.A. este:




Alimentaţie



98. O.P.T.B.R. este:



36


Alimentaţie



99. F.P.T.R. este:




Alimentaţie



100. F.I.H.R. este:




Alimentaţie


e) Federația Industriei Hoteliere din România

101. A.R.C.T.E. este:




Alimentaţie


e) Asociaţia Română pentru Cazare și Turism Ecologic

102. A.N.A.T. este:



c) Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism


37


103. A.E.R este:



c) Asociaţia de Ecoturism din România


e) Asociaţia Română pentru Cazare si Turism Ecologic

104. A.N.G.R. este:



c) Asociaţia Naţională a Ghizilor din România


e) Asociaţia Română pentru Cazare si Turism Ecologic

105. A.G.M.R. este:



c) Asociaţia Naţională a Ghizilor Montani din România



106. Licenţierea este:

a) o operaţiune prin care o firmă (licenţa sau beneficiar)

dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza

cunoştinţele tehnice brevetate ale unei firme (licentiaţior);

b) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în

schimbul unei plăţi, unei alte firme, permisiunea de a

utiliza/exploata marca sa, numele şi tehnicile de

comercializare;

c) contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra

unui preț, drepturile pe care le are față de datornicul său

38

d) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul

internaţional

e) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu

un organizator de voiaj, tour-operator sau cu persoane fizice,

pentru prestaţii izolate.

107. Franşiza(rea) este:

a) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui

preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate ale

unei firme (licentiaţior)

b) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în


utiliza/exploata marca sa, numele şi tehnicile de

comercializare

c) contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra

unui preț, drepturile pe care le are față de datornicul său

d) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul

internaţional

e) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu


pentru prestaţii izolate

108. Contractul de călătorie este:

a) cea mai uzuală metodă care se practică în turismul

internaţional

b) orice contract încheiat de către un intermediar de turism cu



c) acel act juridic prin care o persoană se angajează în numele

său să procure altei persoane, care va plăti un preţ global, un

ansamblu grupat de prestaţii de transport şi alte servicii în

legatură cu sejurul şi deplasarea spre o anumită destinaţie

39

d) o operaţiune prin care o firmă dobândeşte, prin plata unui



e) un aranjament comercial prin care fransizorul acordă, în


utiliza/exploata marca sa

109. Contractul de intermediere este:


internaţional








d) o operaţiune prin care o firmă (licenţat sau beneficiar)


cunoştinţele tehnice brevetate ale unei firme (licentiaţior)




110. Contractul de transport internațional este:


internaţional








40







111. Funcția de stimulare în dezvoltarea turismului:

a) este exprimată prin faptul că statul susţine şi încurajează

turismul prin politica sa generală, prin crearea unui climat

favorabil investiţiilor, prin facilitarea consumurilor specifice

b) constă în elaborarea strategiei turismului, fixarea

principalelor obiective şi a modalităților de realizare a

acestora

c) se referă la faptul că statul se implică în dezvoltarea şi

modernizarea infrastructurii şi poartă răspunderea

organizării şi funcţionării unor servicii publice, de interes

general, cu impact direct asupra turismului ori a unor acţiuni

specifice







112. Funcţia de coordonare, supraveghere și control a

activității firmelor specializate:






acestora

41





specifice







113. Funcţia de producător de servicii turistice:






acestora





specifice







114. Planificare pe termen scurt a planului turistic:

42

a) cuprinde un program de investiţii, durata planului fiind

fixată în funcţie de ciclul de proiectare şi punere în aplicare

a investiţiilor

b) acoperă perioade de 3-6 ani, incluzând şi programul de

investiţii ca pe o componentă a planului naţional sau

regional de dezvoltare

c) se caracterizează printr-un grad mare de complexitate,

relevând toate implicaţiile de ordin economic, social,

ecologic, cultural, generate de dezvoltare a turismului în

zonele respective







115. Planificare pe termen mediu a planului turistic:



a investiţiilor






ecologic, cultural, generate de dezvoltarea turismului în

zonele respective






43

utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile

de comercializare

116. Planificare pe termen lung a planului turistic:



a investiţiilor






ecologic, cultural, generate de dezvoltarea turismului în

zonele respective



unei firme (licențiaţilor)



utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile

de comercializare

117. Costa de Luz se află pe litoralul:

a) spaniol

b) francez

c) croat

d) italian

e) grecesc

118. Coasta de Azur se află pe litoralul:

a) spaniol

b) francez

c) croat

d) italian

44

e) german

119. Costa Brava se află pe litoralul:

a) spaniol

b) francez

c) croat

d) italian

e) grecesc

120. Indicatorii ofertei turistice sunt:

a) Durata medie de sejur

b) Ponderea activității hoteliere

c) Gradul de ocupare al hotelurilor

d) Cheltuiala medie pe turist

e) Densitatea populației

121. Analiza fluxurilor turistice internaţionale se realizează

utilizând:

a) Indicatori fizici

b) Indicatori valorici

c) Indicatori fizici și indicatori valorici

d) Indicatori microeconomici

e) Doar indicatori ai cererii și ofertei turistice

122. Indicatorii cererii turistice globale sunt:






123. Indicatorii relației cerere-ofertă și ofertă-cerere sunt:



45




124. Indicatori ai efectelor economice sunt:






125. Indicatorii densității turistice reprezintă:

a) Pragul de toleranță turistică a populației sau a teritoriului

b) Gradul de antrenare turistică

c) Fluxul de turiști dintre două destinații

d) Potențialul piețelor turistice

e) Ponderea cheltuielilor turistice

126. Marea majoritate a sosirilor internaţionale o reprezintă

călătoriile către şi dinspre:

a) Europa

b) America

c) Africa

d) Asia

e) Australia

127. Cel mai important bazin de destinație turistică este:

a) Bazinul Euro-mediteranean

b) Bazinul America de Nord-Caraibe

c) Bazinul Asia de Est și Pacific

d) Bazinul Americii de Sud

e) Bazinul Est-European

46

128. Veniturile din activitatea de turism internațional se

regăsesc în balanța conturilor:

a) pasive

b) curente

c) active

d) bancare

e) active și pasive

129. Cheltuiala medie pe zi-turist se caculează raportând:

a) volumul cheltuielilor la numărul de turiști plecați

b) numărul de turiști sosiți la numărul de zile-turist

c) volumul cheltuielilor la sejurul mediu

d) volumul cheltuielilor la numărul de zile-turist

e) niciun răspund nu este corect

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. Bran Florina, Marin D., Simon Tamara, (1997), Turismul

rural. Modelul european, Editura Economică, Bucureşti;

2. Erdeli G,. Gheorghilaș A., (2007), Amenajări turistice,

Editura Universitară, București;

3. Glăvan V., (2006), Potenţialul turistic şi valorificarea sa,

Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;

4. Neacșu N., Băltărețu Andreea, Neacșu Monica, (2014),

Resurse și destinații turistice. Studii de caz, statistici,

reglementări și documente O.M.T., Editura Pro

Universitaria, București;

5. Neacșu N., Băltărețu Andreea, (2007), Turism

internațional. Lucrări practice. Statistici, Documente ale

OMT, Editura Pro Universitaria, București;

6. Pîrvu Ramona, (2015), Turism internațional. Aspecte

economice și sociale, Editura Universitaria, București;

47

7. Postelnicu Ghe., (2006), Turism internațional, Editura

Risoprint, Cluj Napoca

8. Țicu Gabriela, (2005), Resurse și destinații turistice pe

plan mondial, Editura Uranus, București.

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ:

1. a 31. b 61. a 91. c 121. c

2. b 32. b 62. b 92. b 122. a

3. c 33. a 63. c 93. c 123. c

4. c 34. c 64. b 94. a 124. d

5. b 35. b 65. a 95. d 125. a

6. a 36. a 66. b 96. b 126. a

7. a 37. d 67. b 97. c 127. a

8. b 38. c 68. a 98. e 128. b

9. c 39. b 69. a 99. d 129. d

10. a 40. a 70. c 100. e

11. b 41. a 71. b 101. e

12. c 42. d 72. a 102. c

13. b 43. c 73. b 103. c

14. a 44. a 74. c 104. c

15. b 45. b 75. b 105. c

16. c 46. d 76. c 106. a

17. a 47. a 77. a 107. b

18. b 48. a 78. b 108. c

19. a 49. b 79. c 109. b

20. b 50. b 80. a 110. a

21. c 51. c 81. b 111. a

22. c 52. a 82. c 112. b

23. a 53. b 83. a 113. c

24. d 54. c 84. b 114. a

25. a 55. a 85. a 115. b

26. a 56. c 86. c 116. c

27. c 57. c 87. a 117. a

28. d 58. d 88. b 118. b

29. b 59. a 89. b 119. a

30. a 60. d 90. a 120. b

48

2. MANAGEMENTUL CALITĂȚII

1. Activităţile de bază, sunt acele operaţiuni cheie, ce se

desfăşoară aproape în toate canalele logistice. Cele mai

semnificative se refera la:

1. asigurarea nivelului de servire;

2. manipularea produselor;

3. gestiunea stocurilor;

4. activitati legate de fluxurile informaționale logistice;

5. prelucrarea comenzilor.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,3,5;

d) 1,2,4;

e) 2,3,5.

2. Activităţile de susţinere contribuie la realizarea misiunii

logisticii. Care dintre variantele enumerate nu reprezintă o

astfel de activitate?

a) asigurarea nivelului de servire;

b) manipularea produselor;

c) depozitare;

d) ambalare;

e) activităţi legate de fluxurile informaţionale logistice.

3. În activitatea firmei, principalele aspecte care vizează

existenţa relaţiilor dintre logistică şi promovare se referă la:

TESTE GRILĂ

1. LOGISTICA ȘI DISTRIBUȚIA

MĂRFURILOR

49

1. lansarea noilor produse;

2. implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului;

3. aplicarea unor reduceri de preţ, prin acordarea de discounturi

cantitative;

4. diminuarea stocurilor existente atunci când se constată că o

serie de produse au o circulaţie lentă;

5. menţinerea calităţii produselor.

a) 1, 2, 3;

b) 3, 4, 5;

c) 1, 3, 4;

d) 1, 2, 4;

e) 2, 3, 5.

4. Transportul produselor este considerată cea mai

importantă activitate a logisticii. Alegerea celei mai potrivite

variante pentru transportul unui anumit produs presupune

luarea în discuţie a mai multor criterii, legate de:

a) disponibilitatea mijloacelor de transport la locurile dorite;

b) costurile transportului;

c) durata transportului;

d) implicarea specialiştilor în logistică în proiectarea produsului;

e) siguranţa în respectarea termenelor.

Precizați varianta neadevarată.

5. Relaţiile dintre logistică şi distribuţie sunt reflectate sub

următoarele aspecte:

a) relaţia dintre distribuţia fizică şi canalele de marketing;

b) alegerea tipurilor de canale de marketing;

c) nivelul de servire logistică;

d) stabilirea intermediarilor;

e) etapa de creştere a ciclului de viaţă al produsului.


50

6. În vederea cuantificării disponibilităţii produselor în stoc

se apelează la trei indicatori de bază:

1. frecvenţa rupturilor de stoc;

2. indicele de execuţie;

3. numărul livrărilor de comenzi complete;

4. preluarea şi asamblarea comenzii;

5. procurarea stocului suplimentar.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 2,4,5;

d) 1,3,4;

e) 2,3,5.

7. Principalele etape ale ciclului comenzii sunt:

a) prelucrarea comenzii;

b) evaluarea nivelului de servire oferit de concurenţi;

c) preluarea şi asamblarea comenzii;

d) procurarea stocului suplimentar necesar;

e) livrarea comenzii.


8. Nivelul de servire este influenţat de calitatea serviciilor

logistice acordate de către firmă. Există trei stadii, trei etape

distincte:

1. stadiul nivelului prag;

2. ordinea de prioritate;

3. stadiul de randament descrescător;

4. stadiul de declin;

5. controlul executării comenzilor de către clienţi.

a) 2,5;

b) 3,4;

c) 1,3;

d) 2,3;

e) 1,4.

51


9. Principalele etape pe care le presupune elaborarea

strategiei de servire logistică sunt:

a) evaluarea propriei performanţe în domeniul servirii logistice;

b) stabilirea nevoilor de servire a clienţilor;

c) stabilirea livrărilor de comenzi complete;

d) evaluarea nivelului de servire oferit de concurenţi;

e) proiectarea strategiei de servire logistică.


10. Obiectivele achiziţionării de mărfuri se prezintă astfel:

a) asigurarea la momentul potrivit a bunurilor şi serviciilor

necesare;

b) realizarea celei mai avantajoase combinaţii a calităţii, preţului,

serviciului şi timpului;

c) reducerea la minimum a pierderilor legate de stocuri;

d) dezvoltarea relaţiilor cu furnizorii competenţi;

e) cumpărarea de pe o zi pe alta a unor cantităţi mici de mărfuri,

cantităţi ce nu depăşesc nivelul necesităţilor imediate.


11. Generarea de profituri urmare a îmbunătăţirii activităţii

de cumpărare se poate realiza prin mai multe modalităţi, cele

mai cunoscute fiind următoarele: a) creșterea costurilor de achiziție;

b) reducerea costurilor de aprovizionare;

c) condiţii de plată mai avantajoase;

d) identificarea unor produse care să substituie pe cele utilizate

uzual, desigur produse mai ieftine;

e) preţuri de cumpărare mai favorabile.


52

12. Importanţa achiziţionării de mărfuri, privită ca factor de

profitabilitate, va fi mai mare în următoarele cazuri:

a) articolele cumpărate deţin o pondere importantă în cheltuielile

totale;

b) preţurile fluctuează pe termen scurt;

c) inovaţia şi moda intervin în activitatea firmei;

d) preţurile variază pe termen lung;

e) pieţele produselor finite sunt deosebit de competitive.


13. În cadrul procesului de alegere a furnizorilor trebuie

parcurse următoarele etape: a) identificarea furnizorilor potentiali, folosindu-se o gamă largă

de informaţii variate;

b) stabilirea criteriilor de selecţie ce urmează să fie aplicate

tuturor firmelor vânzătoare;

c) evaluarea preliminară, care are rolul de a înlătura din procesul

de selecţie candidaţii care, în

d) mod evident nu pot îndeplini cerinţele cumpărătorului;

e) evaluarea în detaliu a furnizorilor calificaţi în urma evaluării

preliminare;

f) selecţia efectivă a furnizorilor şi stabilirea listei furnizorilor

aprobaţi.


14. Managementul bazei de furnizori presupune o serie de

decizii importante, cele mai importante fiind următoarele:

1. menţinerea furnizorilor cu performanţe reale;

2. renunţarea la clienţii necorespunzători;

3. selecţia unor noi surse de cumpărare;

4. eliminarea clientilor potențiali;

5. stabilirea, dezvoltarea şi modificarea relaţiilor cu furnizorii

actuali.

a) 1,2,3,4;

53

b) 2,3,4,5;

c) 1,2,4,5;

d) 1,3,4,5;

e) 1,2,3,5.

15. La nivel microeconomic, importanţa transporturilor de

mărfuri va fi determinată de o serie de factori:

a) utilitatea de loc, orice produs având valoare în timp doar în

condiţiile în care el se va afla la locul potrivit, acolo unde

acesta este solicitat;

b) utilitatea de timp, pentru a prezenta o valoare reală pentru

client, produsul trebuie să fie la momentul potrivit la locul

unde acesta este cerut

c) utilitatea de formă, în sensul că odată ajunse la destinaţie,

produsele trebuie să corespundă cerinţelor clienţilor;

d) capacitatea unui furnizor de a răspunde cerinţelor clienţilor în

ceea ce priveşte nivelul de servire mai bine decât concurenţii,

depinde, în mare măsură, de calitatea serviciilor de transport;

e) transporturile deţin o pondere mica în totalul costurilor

distribuţiei.


16. Transportul feroviar:

a) se caracterizează, în principal, prin faptul că are capacitatea de

a asigura deplasarea unor cantităţi mari de mărfuri, pe distanţe

mari;

b) este destinat mai ales produselor semifinite şi celor finite.

Preferabil pentru deplasarea pe distanţe relativ mai mici,

specific mărfurilor de valoare mai mare;

c) are ca avantaj capacitatea de a deplasa mărfuri în cantităţi

foarte mari, comparativ cu celelalte tipuri de transport;

d) se caracterizează prin viteza mare a deplasării, mai ales în

cazul distanţelor mari între expeditorul şi destinatarul

mărfurilor deplasate;

54

e) prezintă avantajul unor tarife scăzute, devenind deosebit de

eficient în cazul în care funcţionează aproape de capacitatea

maximă.

17. Dezvoltarea transportului intermodal este rezultatul

unor factori favorizanţi, cei mai importanţi fiind:

a) apariţia unor tipuri noi de mijloace de transport;

b) circulaţia în număr mic a containerelor, ca urmare a

perfecţionării tehnologiei de manipulare;

c) posibilitatea schimbului de echipamente între modurile de

transport;

d) înfiinţarea terminalelor intermodale, acestea asigurând

transferul mărfurilor între diferite moduri de transport;

e) îmbunătăţirea şi standardizarea dimensiunilor containerelor.


18. Deciziile operaţionale tactice, au în vedere soluţionarea

aspectelor curente ale activităţii desfăşurate. Este vorba de

decizii referitoare la:

a) selecţia transportatorilor;

b) programarea transporturilor;

c) direcţionarea transportului şi urmărirea acestuia;

d) stabilirea rutelor;

e) efectuarea comenzilor de servicii.


19. Proiectarea unui sistem de distribuţie necesită mai multe

operaţiuni, ce se constituie în tot atâtea etape, respectiv: a) analiza nevoilor consumatorului, care constă în cunoaşterea a

ce, unde, de ce, când şi cum cumpără consumatorii potenţiali;

b) analiza nevoilor consumatorului, care constă în cunoaşterea a

ce, unde, de ce, când şi cum cumpără consumatorii actuali;

c) stabilirea obiectivelor distribuţiei, care trebuie însă coroborate

cu avantajele aşteptate de cumpărătorii vizaţi;

55

d) identificarea principalelor strategii de distribuţie;

e) evaluarea strategiilor de distribuţie.


20. În determinarea structurii canalului de distribuţie se au

în vedere, de regulă, următoarele trei elemente de bază:

1. cerinţele clientului final;

2. activități care privesc schimbarea proprietăţii asupra

mărfurilor;

3. posibilităţile furnizorului;

4. disponibilitatea şi dorinţa intermediarilor de a participa în

activitatea canalului;

5. activități care privesc mişcarea fizică a mărfurilor.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,2,4;

d) 1,3,4;

e) 2,4,5.

21. În mod practic, într-un canal de distribuţie se desfăşoară

următoarele categorii de activităţi:

1. care privesc schimbarea proprietăţii asupra mărfurilor:

negocieri, cumpărări, etc.;

2. care privesc mişcarea fizică a mărfurilor, incluzându-se aici

transportul şi depozitarea;

3. activităţi auxiliare: culegerea, prelucrarea şi transmiterea

informaţiilor, etc.;

4. disponibilitatea şi dorinţa intermediarilor de a participa în

activitatea canalului;

5. stabilirea obiectivelor distribuţiei, care trebuie însă coroborate

cu avantajele aşteptate de cumpărătorii vizaţi.

a) 1,2,3;

b) 2,3,4;

c) 3,4,5;

56

d) 1,3,5;

e) 2,3,5.

22. În cadrul pieţei noastre interne, principalele tipuri de

canale de distribuţie sunt următoarele:

1. producător-consumator;

2. canalele fără intermediari, de tipul producător-consumator;

3. producător-intermediar-consumator;

4. canale scurte, un singur intermediar între producător şi

consumator;

5. producător-intermediar-intermediar-consumator.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,2,4;

d) 1,3,5;

e) 2,3,5.

23. Principalele tipuri de canale de distribuţie, în cazul

mărfurilor care formează obiectul operaţiunilor de comerţ

exterior, sunt următoarele:

1. canalele fără intermediari, de tipul producător-consumator;

2. producător-intermediar-consumator;

3. canale scurte, un singur intermediar între producător şi

consumator;

4. producător-intermediar-intermediar-consumator;

5. canalele lungi, care cuprind doi sau chiar mai mulţi

intermediari.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,2,4;

d) 1,3,5;

e) 2,3,5.

57

24. Utilitatea depozitelor nu trebuie redusă doar la

păstrarea unor cantităţi de produse. Rolul acestora este mult

mai mare, acesta constând în:

a) coordonarea cererii cu oferta;

b) obţinerea de economii de costuri, respectiv producţie,

cumpărare,transport etc.;

c) continuarea sau amânarea producţiei/prelucrării;

d) îndeplinirea unor obiective de marketing;

e) creșterea timpului de livrare, contribuind la scăderea nivelului

de servire logistică.


25. În funcţie de amplasarea principalelor zone - recepţie,

depozitare, expediţie - din cadrul spaţiului de depozitare, în

practică există trei variante de flux al mărfurilor într-un

depozit:

1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă, atunci când zonele de

recepţie şi de expediţie sunt paralele, fiind aşezate pe două

laturi opuse ale depozitului;

2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90º, când zonele de

recepţie şi de expediţie sunt amplasate perpendicular pe două

laturi alăturate ale depozitului;


recepţie şi de expediţie sunt amplasate pe aceiasi latura a

depozitului;


recepţie şi de expediţie sunt amplasate pe aceiaşi latură a

depozitului;


recepţie şi de expediţie sunt amplasate perpendicular pe două

laturi alăturate ale depozitului.

a) 1,3,5;

b) 1,2,4;

c) 2,3,4;

58

d) 3,4,5;

e) 2,4,5.

26. La amenajarea interioară a depozitului, se vor avea în

vedere următoarele elemente:

a) sistemul constructiv al depozitului (suprafaţă, înălţime,

dotarea cu rampe, etc.);

b) condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor

(temperatură, umiditate etc.);

c) cresterea timpului de livrare;

d) modul de ambalare;

e) tipul de palete folosite.


27. În funcţie de participarea stocurilor la procesul de

circulaţie a mărfurilor, acestea pot fi grupate în:

1. stocuri active;

2. stocuri sezoniere;

3. stocuri pasive;

4. stocuri de siguranţă;

5. stocuri cu destinatie speciala.

a) 1,3;

b) 2,4;

c) 3,5;

d) 1,4;

e) 3,4.

28. Planificarea stocurilor în condiții de incertitudine. În

activitatea practică, există trei situaţii concrete de

incertitudine, legate de variaţia: 1. cererii;

2. ofertei;

3. atât a cererii, cât şi a ciclului de performanţă;

4. ciclului de performanţă (a intervalului de reaprovizionare);

59

5. atât a ofertei, cât şi a ciclului de performanţă.

a) 1,2,3;

b) 2,4,5;

c) 2,3,5;

d) 1,3,4;

e) 3,4,5.

29. Principalele caracteristici ale metodei „JUST-IN-TIME”

sunt următoarele: a) relaţii strânse cu un număr mic de furnizori şi transportatori;

b) utilizarea în comun a informaţiilor de către clienţi şi furnizori;

c) o frecvenţă mică a producţiei, cumpărării şi transportului unor

cantităţi mari, acest lucru conducând la niveluri maxime ale

stocurilor;

d) înlăturarea incertitudinii în cadrul canalului de aprovizionare/

livrare;

e) urmărirea obţinerii unei calităţi ridicate.

Prezentați varianta neadevarată.

30. Ce obţinem prin aplicarea principiului „Orientarea către

client”? 1. creşterea încasărilor şi a segmentelor de piaţă, ca rezultat al

flexibilităţii şi vitezei de reacţie faţă de oportunităţile pieţei;

2. scopurile şi obiectivele organizaţiei sunt înţelese de personal

şi îl motivează;

3. eficacitate crescută în utilizarea resurselor organizaţiei pentru

creşterea satisfacţiei clientului;

4. loialitate mai mare a clienţilor care conduce la o reînnoire a

relaţiilor de afaceri;

5. activităţile sunt evaluate, aliniate şi implementate într-un mod

unificat.

a) 1,2,3;

b) 1,3,4;

c) 3,4,5;

60

d) 1,2,5;

e) 2,4,5.

31. Avantajele aplicării principiului „Implicarea personal-

lui” sunt: 1. personalul nu înţelege importanţa contribuţiei sale şi a rolului

său în organizaţie;

2. personalul identifică ceea ce îi frânează performanţele;

3. personalul îşi evaluează performanţa în raport cu scopurile şi

obiectivele colective;

4. personalul caută în mod activ ocazii de a-şi spori competenţa,

cunoştinţele şi experienţa;

5. personalul dezbate în mod deschis probleme şi întrebări.

a) 2,4,5;

b) 1,3,5;

c) 3,4,5;

d) 1,4,5;

e) 2,3,4.

32. Ce obţinem prin aplicarea principiului “Relaţii reciproc

avantajoase cu furnizorii”?

1. aptitudine mărită de a crea valoare pentru cele două părţi;

2. aptitudine mai bună de a demonstra eficacitatea deciziilor

anterioare prin referire la date faptice înregistrate;

3. flexibilitate şi viteză de reacţie faţă de evoluţia pieţei sau a

necesităţilor şi aşteptărilor clientului;

4. creşterea aptitudinii de a examina, de a pune în discuţie şi de a

schimba opiniile şi deciziile;

5. optimizarea costurilor şi a resurselor.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,3,4;

d) 1,3,5;

e) 1,4,5.

61

33. Funcţia de planificare a calităţii:

a) constă din ansamblul proceselor prin intermediul cărora se

determină principalele obiective ale firmei în domeniul

calității, precum și resusrsele și mijloacele necesare realizării

lor;

b) defineşte ansamblul activităților desfăşurate în întreprindere

pentru realizarea obiectivelor stabilite în domeniul calității;

c) se referă la sistemul de armonizare a deciziilor cu acţiunile

luate de întreprindere în domeniul calităţii;

d) se referă la totalitatea proceselor prin care personalul

întreprinderii este atras şi determinat să participe la realizarea

obiectivelor planificate în domeniul calităţii;

e) se referă la activităţile desfăşurate în fiecare dintre etapele

traiectoriei produsului, în vederea îmbunătăţirii

performanţelor tuturor proceselor şi rezultatelor acestor

procese.

34. Care din următoarele variante nu reprezintă funcţii ale

calităţii: 1. tehnică;

2. asigurarea calităţii;

3. economică;

4. socială;

5. îmbunătăţirea calităţii.

a) 1,2;

b) 3,4;

c) 2,5;

d) 2,4;

e) 1,5.

35. Funcţia de îmbunătăţire a calităţii: a) constă din ansamblul proceselor prin intermediul cărora se

determină principalele obiective ale firmei în domeniul

62

calității, precum și resusrsele și mijloacele necesare realizării

lor;

b) defineşte ansamblul activităților desfăşurate în întreprindere

pentru realizarea obiectivelor stabilite în domeniul calității;

c) se referă la sistemul de armonizare a deciziilor cu acţiunile

luate de întreprindere în domeniul calităţii;

d) se referă la totalitatea proceselor prin care personalul

întreprinderii este atras şi determinat să participe la realizarea

obiectivelor planificate în domeniul calităţii;

e) se referă la activităţile desfăşurate în fiecare dintre etapele

traiectoriei produsului, în vederea îmbunatăţirii

performanţelor tuturor proceselor şi rezultatelor acestor

procese.

36. Factorii calităţii care acţionează în producţie (principali

sau determinanţi) sunt: 1. cercetarea şi proiectarea;

2. ambalarea;

3. procesul tehnologic: utilaje, faze și organizare;

4. transportul şi păstrarea;

5. calificarea personalului.

a) 1,3,4;

b) 1,2,5;

c) 3,4,5;

d) 1,3,5;

e) 2,4,5.

37. Materia primă trebuie să îndeplinească următoarele

condiţii: 1. să corespundă prevederilor din documentaţie;

2. aprovizionarea să se facă prin selecţia furnizorilor;

3. să fie rezistente (la coroziune, acţionarea detergenţilor,etc.);

4. se interzice folosirea materialelor ce conţin plumb, cupru, etc.

(pentru vin şi carne);

63

5. să fie utilizate raţional.

a) 1,2,5;

b) 2,3,5;

c) 1,3,4;

d) 2,3,4;

e) 3,4,5.

38. Calitatea personalului este un factor important deoarece

calificarea profesională a angajaţilor pe funcţiile ce urmează

să le îndeplinească şi motivarea lor pentru calitate,

reprezintă condiţii esenţiale pentru realizarea calităţii

produselor şi serviciilor. Din acest motiv conducerea

organizaţiei trebuie să: 1. identifice competenţele cerute pentru persoanele care

desfăşoară activităţi cu incidenţă asupra calităţii;

2. posede o înaltă pregătire profesională;

3. asigure instruirea personalului pentru satisfacerea exigenţelor;

4. aplicarea tehnicilor corespunzătoare de motivare;

5. să-şi asume răspunderea pentru ceea ce fac.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,2,4;

d) 1,3,5;

e) 1,3,4.

39. Procesul planificării strategice a calităţii cuprinde

următoarele etape:

a) analiza previzională;

b) diagnosticul calităţii;

c) stabilirea obiectivelor derivate în domeniul calităţii;

d) determinarea resurselor necesare pentru realizarea acestor

obiective;

e) stabilirea acţiunilor optime de întreprins, prin planul strategic

al calităţii.

64

Care din variantele enumerate nu reprezintă o etapă a procesului

planificării strategice a calităţii?

40. Un diagnostic al calităţii presupune parcurgerea a patru

etape principale: a) prediagnosticul calităţii;

b) analiza situaţiei existente;

c) evaluarea costurilor referitoare la calitate;

d) diagnosticul calităţii;

e) raportul diagnosticului calităţii.

Care din variantele enumerate nu reprezintă o etapă a

diagnosticului calităţii?

41. Metoda QFD (Quality Function Deployment) este

aplicată în 4 faze:

1. se stabilesc caracteristicile de calitate a produsului, pe baza

cerinţelor furnizorilor;

2. se stabilesc caracteristicile de calitate a produsului, pe baza

cerinţelor clienţilor;

3. se determina caracteristicile componentelor produsului;

4. din specificaţiile componentelor vor rezulta cerinţele

procesului de prelucrare;

5. pe baza acestor cerinţe, sunt stabilite mijloacele de realizare şi

verificare a produsului.

a) 1,2,3,4;

b) 2,3,4,5;

c) 1,2,4,5;

d) 1,3,4,5;

e) 1,2,3,5.

42. În raport cu efectul pe care îl manifestă în procesul de

utilizare, caracteristicile de calitate se grupează în:

1. caracteristici tehnice;

2. caracteristici de disponibilitate;

65

3. caracteristici psiho-senzoriale;

4. caracteristici de bază;

5. caracteristici secundare, care pot să lipsească sau pot fi

realizate la niveluri inferioare.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,3,5;

d) 1,3,4;

e) 1,2,4.

43. După destinaţia economică şi caracterul utilizării

produselor în procesul de consum, caracteristicile de calitate

se grupează în: 1. caracteristici ale mijloacelor de muncă;

2. caracteristici de disponibilitate;

3. caracteristici ale obiectelor muncii;

4. caracteristici tehnice;

5. caracteristici ale obiectelor de consum individual.

a) 1,2,5;

b) 1,3,5;

c) 1,2,3;

d) 1,3,4;

e) 1,2,4.

44. Categoriile de costuri referitoare la calitate: 1. de prevenire;

2. de evaluare;

3. defectărilor interne;

4. relaţiile cu clienţii;

5. defectărilor externe.

a) 1,2,3,4;

b) 2,3,4,5;

c) 1,2,4,5;

d) 1,2,3,5;

66

e) 1,3,4,5.

45. Efectuarea unui audit al calităţii produsului/serviciului

presupune parcurgerea următoarelor etape: a) examinarea produsului în raport cu documentele de referinţă;

b) identificarea punctelor critice ale sistemului calităţii din

organizaţie;

c) elaborarea raportului de examinare, cu specificarea clara a

neconformităţilor acestora;

d) stabilirea măsurilor corective sau de îmbunătăţire necesare;

e) supravegherea aplicării măsurilor corective sau de

îmbunatăţire stabilite.

Care dintre variantele enumerate nu reprezintă etapă al unui audit

al calităţii produsului/serviciului?

46. Auditul calităţii procesului se efectuează în următoarele

etape: a) se examinează toate elementele relevante pentru calitatea

procesului auditat;

b) se elaborează documente intermediare, care prezintă

rezultatele examinării elementelor menţionate anterior;

c) examinarea produsului în raport cu documentele de referinţă;

d) se elaborează raportul de audit cu specificarea exactă a

neconformităţilor constatate;

e) se analizeaza neconformitatile și cauzele acestora.

Care dintre variantele enumerate nu reprezintă etapă al unui audit

al calităţii procesului?

47. Auditurile sistemului calităţii se realizează pe baza

următoarelor documente: 1. standardele referitoare la sistemul calităţii;

2. manualul calităţii;

3. procedurile operaţionale;

4. instrucţiuni de lucru;

67

5. certificatul de conformitate.

a) 1,2,4,5;

b) 1,3,4,5;

c) 1,2,3,5;

d) 2,3,4,5;

e) 1,2,3,4.

48. Orice sistem de management al calităţii cuprinde

următoarele: 1. structura organizaţională;

2. operaţiuni şi procese interne;

3. documentaţia;

4. operaţiuni şi procese externe;

5. resursele necesare.

a) 1,2,3,4;

b) 2,3,4,5;

c) 1,2,4,5;

d) 1,2,3,5;

e) 1,3,4,5.

49. Documentaţia care serveşte la definirea şi implementarea

SMC în cadrul unei organizaţii, poate fi structurată astfel: 1. manualul calităţii;

2. programele calităţii;

3. procedurile calităţii;

4. înregistrarea calităţii;

5. ghidul calităţii.

a) 1,3,4,5;

b) 2,3,4,5;

c) 1,2,4,5;

d) 1,2,3,5;

e) 1,2,3,4.

68

50. Implementarea SMC necesită parcurgerea următoarelor

etape:

1. Alegerea şi definirea modelului care să ţină seama de

specificul activităţii;

2. Crearea unor organisme de lucru la nivelul organizaţiei şi a

subunităţilor sale;

3. Instruirea personalului;

4. Analiza sistemului existent şi elaborarea unor propuneri

privind adaptarea structurii;

5. Evaluarea internă a SMC, respectiv certificarea acestuia.

a) 1,2,4,5;

b) 1,3,4,5;

c) 1,2,3,4;

d) 2,3,4,5;

e) 1,2,3,5.

51. Standardul ISO 9000:2000: a) descrie fundamentele sistemelor de management ale calităţii şi

specifică terminologiile aplicabile acestora;

b) conţine cerinţele pentru SMC şi se adresează în principal

organizaţiilor care trebuie să demonstreze atât capabilitatea

asigurării conformităţii cu cerinţele clienţilor;

c) urmăreşte îmbunătăţirea performanţelor companiilor şi

satisfacerea consumatorilor şi a altor părţi interesate;

d) furnizează un ghid pentru auditul calităţii şi al mediului;

e) furnizează îndrumări referitoare la principiile de auditare,

conducerea programelor de audit, desfăşurarea auditurilor

SMC şi a auditurilor sistemului de management de mediu.

52. Avantajele certificării sistemului de management al

calităţii sunt: a) satisfacerea cerinţelor clienţilor, partenerilor de afaceri;

b) scăderea credibilităţii şi a încrederii în calitatea

produselor/serviciilor;

69

c) creşterea satisfacţiei clienţilor;

d) comunicarea internă şi externă îmbunătăţită, utilizarea mai

eficientă a resurselor şi reducerea costurilor de

neconformitate;

e) crearea cadrului pentru îmbunătăţirea continuă.

Care dintre variantele enumerate nu reprezintă avantaj al

certificării SMC?

53. Avantajele implementării EMAS: 1. crearea avantajului competitional pe piata nationala si

europeana prin imbunatatirea performantei de mediu si de

afaceri;

2. îmbunătățirea imaginii și sporirea credibilității publice în fața

clienților, partenerilor, investitorilor și comunității locale;

3. evitarea incidentelor negative și a expunerii publice ulterioare;

4. noi oportunități de afaceri pe piețele unde procesele ecologice

de producție sunt importante;

5. diferențiere față de concurenții globali.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,2,5;

d) 2,4,5;

e) 1,2,4.

54. Creşterea profitabilităţii este datorată următoarele

avantaje aduse de orientarea către consumator: 1. creşterea eficienţei economice datorate achiziţiilor repetate;

2. creşterea impactului comunicării informale;

3. obţinerea de preţuri avantajoase în cazul clienţilor deja atraşi;

4. creşterea şanselor de succes a produselor noi;

5. menţinerea clienţilor în condiţiile crizelor corporative.

a) 1,2,3;

b) 3,4,5;

c) 1,3,5;

70

d) 1,2,5;

e) 1,4,5.

55. Factorii care influenţează comportamentul

consumatorului sunt următorii: a) economici;

b) sociali;

c) demografici;

d) politici;

e) situaţionali.

Care dintre variantele enumerate nu reprezintă factor care

influenţează comportamentul consumatorului?

56. Procesul de cumpărare cuprinde următoarele etape:

a) Comportamentul ante-cumpărare;

b) Sesizarea problemei de cumpărare;

c) Căutarea informaţiilor şi prelucrarea lor;

d) Formularea şi evaluarea alternativelor;

e) Decizia de cumpărare.

Care dintre variantele enumerate nu reprezintă etapă a procesului

de cumpărare?


1. Balaure Virgil (coord.) (2002), Marketing, Editura Uranus,

Bucureşti;

2. Bălan, C., (2006), Logistica, Ediţia a III-a, revăzută şi

adăugită, Editura Uranus, Bucureşti;

3. Cătoiu Iacob, Teodorescu Nicolae (1997),

Comportamentul consumatorului, Teorie şi Practică, Ed.

Economică, Bucureşti;

71

4. Cătoiu Iacob, Teodorescu Nicolae, (2003),

Comportamentul consumatorului, Editura Uranus,

Bucureşti;

5. Ciurea, S. şi Drăgulănescu, N., (1995), Managementul

calităţii totale, Editura Economică, Bucureşti;

6. Ilieş, L., (2003), Managementul calităţii totale, Editura

Dacia, Cluj-Napoca;

7. Mitonneau, H., (2003), Iniţiere în auditul calităţii,

traducere, Editura Niculescu, Bucureşti;

8. Olaru Marieta, (1999), Managementul calităţii, Editura

Economică, Bucureşti,1999;

9. Pistol, M. Gh., Bazele logisticii, www.spiruharet.ro;

10. Posea, C., (2005), Managementul logisticii firmei, Editura

Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.

11. Şerbulescu, L., Pistol, M. Gh., Creţoiu, R.I, Logistica

mărfurilor, în curs de apariţie la Editura


1. c 16. a 31 a 46 c

2. a 17. b 32 d 47 e

3. c 18. c 33 a 48 d

4. d 19. b 34 c 49 a

5. c 20. d 35 e 50 c

6. a 21. a 36 d 51 a

7. b 22. d 37 a 52 b

8. a 23. d 38 e 53 e

9. c 24. e 39 c 54 c

10. e 25. b 40 d 55 d

11. a 26. c 41 b 56 a

12. d 27. a 42 a

13. a 28. d 43 b

14. e 29. c 44 d

15. e 30 b 45 b

http://www.spiruharet.ro/

72

TESTE GRILĂ

ANALIZĂ ECONOMICO-

FINANCIARĂ

1. Care dintre următoarele elemente se includ în valoarea

adăugată:

a) cheltuielile cu personalul şi rezultatul (profitul) din

exploatare; aferent indicatorului pe baza căruia s-a calculat

valoarea adăugată;

b) cheltuielile cu serviciile telefonice şi cheltuielile cu seviciile

de transport;

c) cheltuielile cu materialele şi materiile prime consumate;

d) valoarea mărfurilor vândute;

e) costul mărfurilor vândute.

2. Cifra de afaceri reprezintă:

1) veniturile totale obţinute de un agent economic;

2) eficienţa utilizăii activelor de care dispune un agent

economic;

3) producţia marfă fabricată şi veniturile reprezentate de

producţia stocată şi imobilizată;

4) veniturile din producţia vândută, prestarea de servicii şi

veniturile din vânzarea mărfurilor, care se înscriu în

activitatea curentă a entităţii;

5) profitul net al exerciţiului financiar înregistrat de un agent

economic, la sfârşitul anului.

3. Indicele de dinamică a producţiei exerciţiului: 108%;

Indicele de dinamică a valorii adăugate: 105%;

Indicele de dinamică a productivităţii muncii anuale

(calculată pe baza producţiei exerciţiului): 97%.

73

Aceste rezultate au următoarea semnificaţie:

a) creşterea numărului mediu al personalului şi reducerea

ponderii consumului intermediar în producţia exerciţiului;

b) scăderea numărului mediu al personalului şi reducerea

ponderii consumului intermediar în producţia exerciţiului;

c) creşterea numărului mediu al personalului şi a ponderii

consumului intermediar în producţia exerciţiului;

d) creşterea productivităţii muncii şi reducerea stocurilor de

produse finite şi semifabricate destinate vânzării;

e) scăderea numărului mediu al personalului şi creşterea

cheltuielilor de exploatare.

4. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii fizice a

cifrei de afaceri asupra modificării rezultatului (profitului

sau pierderii) din exploatare aferent cifrei de afaceri

semnifică:

a) creşterea ponderii sortimentelor vândute la care rentabilitatea

este mai mare decât media înregistrată pe totalul cifrei de

afaceri;

b) creşterea ponderii sortimentelor vândute la care rentabilitatea

este mai mică decât media înregistrată pe totalul cifrei de

afaceri;

c) reducerea ponderii sortimentelor vândute pentru care

cheltuielile cu materiile prime sunt mai mici;

d) creşterea rentabilităţii unitare la toate categoriile de produse

vândute;

e) creşterea ponderii sortimentelor vândute la care preţul de

vânzare este mai mare.

5. Dacă cifra de afaceri creşte cu 8%, iar eficienţa utilizării

mijloacelor fixe, calculată pe baza cifrei de afaceri, creşte cu

4%, se apreciază că:

a) au scăzut cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe;

74

b) s-au diminuat cheltuielile de exploatare aferente cifrei de

afaceri la 1000 lei cifră de afaceri;

c) a crescut valoarea medie a mijloacelor fixe;

d) a crescut rata rentabilităţii economice;

e) a crescut gradul de înzestrare tehnică a muncii.

6. Indicele de dinamică a cheltuielilor cu personalul: 96%;

Indicele de dinamică a productivităţii muncii: 98%;

Indicele de dinamică a cifrei de afaceri: 88%;


a) a scăzut productivitatea muncii, şi a crescut numărul mediu al

personalului;

b) s-a redus numărul mediu al personalului şi au crescut

cheltuielile cu pesonalul la 1000 lei cifră de afaceri;

c) a scăzut salariul mediu şi profitul sau pierderea brută a

exerciţiului;

d) au crescut cheltuielile efectuate cu resursele materiale şi

energetice şi s-a redus gradul înzestrării tehnice a muncii;

e) a crescut productivitatea muncii şi au scăzut cheltuielile cu

pesonalul la 1000 lei cifră de afaceri.

7. Creşterea preţurilor de vânzare are ca efect:

a) creşterea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri

la 1000 lei cifră de afaceri;

b) reducerea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri


c) creşterea cheltuielilor de exploatare cu amortizarea activelor

imobilizate corporale şi necorporale;

d) reducerea profitului din exploatare aferent cifrei de afaceri;

e) scăderea ratei rentabilităţii vânzărilor (comerciale).

8. Scăderea costurilor unitare complete are ca efect:

a) creşterea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri


75

b) reducerea cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de afaceri


c) creşterea productivităţii muncii;

d) reducerea rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri;

e) scăderea ratei rentabilităţii vânzărilor (comerciale).

9. Influenţa cu semnul minus a modificării preţurilor de

vânzare asupra cheltuielilor de exploatare aferente cifrei de

afaceri la 1000 lei cifră de afaceri are următoarea

semnificaţie:

a) scăderea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

b) creşterea costurilor unitare complete;

c) diminuarea preţurilor de vânzare;

d) creşterea cheltuielilor de exploatare cu amortizarea activelor

corporale şi necorporale;

e) scăderea profitului din exploatare.

10. Influenţa cu semnul plus a modificării structurii fizice a

cifrei de afaceri asupra cheltuielilor de exploatare aferente

cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri, semnifică:

a) creşterea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care

au un nivel al costului mai mic comparativ cu media aferentă

întregii cifrei de afaceri;

b) creşterea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care

au un nivel al costului mai mare comparativ cu media

aferentă întregii cifrei de afaceri;

c) reducerea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care

au în structura costului unitar cheltuieli cu personalul mai

mari;

d) reducerea ponderii vânzărilor din categoriile de produse care

au un nivel al costului mai mare comparativ cu media

aferentă întregii cifrei de afaceri;

e) creşterea volumului fizic al vânzărilor.

76

11. Cheltuielile variabile pe unitatea de produs se modifică

odată cu modificarea volumului de activitate, astfel:

a) cresc odată cu creşterea volumului de activitate;

b) scad odată cu creşterea volumului de activitate;

c) scad odată cu reducerea volumului de activitate;

d) cresc odată cu reducerea volumului de activitate;

e) au un nivel relativ constant.

12. Cheltuielile fixe (convenţional constante) pe unitatea de

produs se modifică odată cu modificarea volumului de

activitate, astfel:

a) cresc odată cu creşterea volumului de activitate;

b) scad odată cu creşterea cheltuielilor cu personalul;

c) scad odată cu reducerea volumului de activitate;

d) cresc odată cu reducerea volumului de activitate;

e) au un nivel relativ constant.

13. Creşterea costurilor complete pe unitatea de produs are

ca efect:

a) creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

b) creşterea rezultatului (profitului) din exploatare aferent cifrei

de afaceri;

c) reducerea cheltuielilor cu personalul;

d) creşterea cifrei de afaceri;

e) creşterea ratei rentabilităţii vânzărilor.

14. Indicele de dinamică a cifrei de afaceri = 110%;

Indicele de dinamică a cheltuielilor de exploatare aferente

cifrei de afaceri = 111%.

Pe baza acestor date se consideră că:

a) a crescut rezultatul (profitul) net al exerciţiului financiar;

b) a crescut rata rentabilităţii economice;

c) s-a diminuat rezultatul (profitul) curent al exerciţiului;

d) s-a diminuat profitul din exploatare aferent cifrei de afaceri;

77

e) au crescut cheltuielile financiare.

15. Se cunosc următoarele date: - cantitatea de produse fabricată (q = 100 buc.),

- preţul de vânzare unitar (p = 2.000 lei),

- suma totală a cheltuielilor fixe (CF = 50.000 lei).

Care este mărimea costului variabil unitar pentru a se obţine

un profit de 40.000 lei, (Re = 40.000 lei)?

a) 1.100 lei;

b) 1.600 lei;

c) 2.100 lei;

d) 950 lei;

e) 1.200 lei.

16. Se cunosc următoarele date: Tipul

produselor

vândute

Cantitatea

(bucăţi)

Preţul de

vânzare

(mii lei/buc.)

Costul complet

unitar

(mii lei/buc.)

Cheltuielile fixe

totale

(mii lei)

A 2.000 5 4 3.000

B 1.500 10 9 4.500

Total 7.500

Cunoscând că totalul activelor este de 10.000 mil. lei, nivelul

cifrei de afaceri care permite obţinerea unei rate a rentabilităţii

economice de 20,0% este:

a) 21.591 mii lei;

b) 11.691 mii lei;

c) 22.891 mii lei;

d) 25.591 mii lei;

e) 20.291 mii lei.

17. Rata rentabilităţii cheltuielilor de exploatare aferente

cifrei de afaceri este influenţată de modificarea următorilor

factori direcţi, în următoarea ordine:

a) volumul fizic al cifrei de afaceri, costurile unitare complete,

preţurile de vânzare;

78

b) structura volumului fizic al cifrei de afaceri, volumul fizic al

cifrei de afaceri, preţurile de vânzare, costurile unitare

complete;

c) costurile unitare complete, preţurile de vânzare, volumul

fizic al cifrei de afaceri;

d) structura volumului fizic al cifrei de afaceri, productivitatea

muncii, rezultatul din exploatare pe unitatea de produs;

e) structura volumului fizic al cifrei de afaceri, costurile unitare

complete, preţurile de vânzare.

18. Indicele de dinamică a capitalului propriu: 108%;

Indicele de dinamică a capitalului permanent: 107%;

Indicele de dinamică a valorii activelor imobilizate: 110%.

Indicele de dinamică a rezultatului (profitului) net al

exerciţiului financiar: 106%.


a) creşterea fondului de rulment şi reducerea ratei rentabilităţii

economice;

b) scăderea ponderii surselor proprii în capitalul permanent şi

reducerea ratei rentabilităţii financiare;

c) scăderea proporţiei fondului de rulment în capitalul

permanent şi a ratei rentabilităţii financiare;

d) creşterea ratei rentabilităţii comerciale şi creşterea ponderii

surselor atrase în totalul pasivului contabil;

e) creşterea ratei rentabilităţii financiare şi a fondului de

rulment.

19. Rata finanţării activelor

imobilizate= 1eimobilizat Active

permanent Capitalul , semnifică:

a) un risc de insolvabilitate scăzut;

b) incapacitate de plată;

c) stare financiară echilibrată;

79

d) un fond de rulment negativ;

e) un grad scăzut de profitabilitate.

20. Creşterea fondului de rulment poate avea loc prin:

a) creşterea capitalului propriu;

b) achiziţionarea unor mijloace fixe;

c) contractarea unui credit pentru finanţarea unor nevoi

curente;

d) reducerea stocurilor de materii prime şi materiale

consumabile;

e) creşterea cifrei de afaceri.

21. Creşterea ponderii produselor cu rentabilitate mai mare,

în totalul cifrei de afaceri, are ca efect:

a) creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

b) reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri;

c) creşterea productivităţii muncii;

d) reducerea profitului din exploatare aferent cifrei de afaceri;

e) creşterea preţurilor de vânzare ale produselor.

22. Mărimea ratei lichidităţii reduse („Testul acid”) este

considerată ca fiind corespunzătoare atunci când:

a) creanţele, investiţiile pe termen scurt, disponibilităţile

băneşti din casă şi conturi la bănci sunt cel puţin egale cu

suma datoriilor curente;

b) disponibilităţile băneşti din casă şi conturi la bănci pot

asigura achitarea datoriilor exigibile;

c) disponibilităţile băneşti din conturile deschise la bănci şi

valoarea stocului de produse finite sunt cel puţin egale cu

datoriile totale;

d) datoriile totale sunt egale cu activele circulante;

e) datoriile către furnizori sunt acoperite de disponibilităţile

existente în casă şi conturi la bănci.

80

23. Bilanţul unei societăţi comerciale pune în evidenţă

următoarele informaţii:

- valoarea activului total este de 100.000 mii lei, finanţată în

proporţie de 30% din capitaluri proprii, 40% din datorii ce

trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi restul de 30%

din datorii curente. Rata activelor curente (proporţia activelor

curente în activul total) este de 55%. În aceste condiţii, rata

lichidităţii generale (Rlg) va fi:

a) 1,833;

b) 0,545;

c) 3,333;

d) 0,785;

e) 1,550.

24. Se cunosc următoarele informaţii:

- indicele de dinamică a veniturilor totale VtI : 112%,

- indicele de dinamică a activelor totale ActI : 110%,

- indicele de dinamică a ratei rentabilităţii economice a

activelor totale RreI : 106%.

Rezultă că:

a) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor totale şi a scăzut

rata rentabilităţii veniturilor;

b) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor totale şi a crescut

rata rentabilităţii veniturilor;

c) s-a încetinit viteza de rotaţie a activelor totale şi a crescut

rata rentabilităţii comerciale;

d) s-au diminuat veniturile totale şi a crescut rata rentabilităţii

comerciale;

e) a scăzut valoarea activelor totale şi a crescut rata

rentabilităţii comerciale.

81

25. Pe baza relaţiei: 100Σ

ΣΣ100

Σ

ΣΣ

00

0000

01

0101

cq

cqpq

cq

cqpq ,

se determină:

a) influenţa modificării preţurilor de livrare asupra ratei

rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri;

b) influenţa modificării costurilor unitare complete asupra ratei

rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra de afaceri;

c) influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri

asupra ratei rentabilităţii financiare;

d) influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri

asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate pentru cifra

de afaceri;

e) influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri

asupra cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri.

26. În ce condiţii rata rentabilităţii vânzărilor (rata

rentabilităţii comerciale) este devansată de rata rentabilităţii

resurselor consumate (cheltuielilor) pentru cifra de afaceri.

a) atunci când se constată o creştere a valorii adăugate;

b) atunci când se practică preţuri de vânzare mai mici;

c) atunci când cresc cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de

afaceri;

d) atunci când se micşorează cheltuielile de exploatare aferente

cifrei de afaceri la 1000 lei cifră de afaceri;

e) atunci când creşte cifra de afaceri.

27. Dacă producţia exerciţiului creşte cu 10%, iar valoarea

adăugată creşte cu 20%, se poate aprecia că:

a) au crescut stocurile de produse finite;

b) a scăzut proporţia consumului intermediar în producţia

exerciţiului;

c) au crescut producţia realizată de entitate pentru scopurile

sale proprii şi capitalizată;

d) s-au redus stocurile de producţie în curs de execuţie;

82

e) s-a încetinit viteza de rotaţie a activelor circulante.

28. Dacă cifra de afaceri creşte cu 3%, iar producţia marfă

fabricată creşte cu 5%, se poate aprecia că:

a) au scăzut stocurile de produse finite;

b) a crescut proporţia stocurilor de produse finite şi

semifabricate destinate vânzării în producţia marfă fabricată;

c) a crescut soldul facturilor neîncasate;

d) a crescut rata rentabilităţii financiare;

e) s-au redus cheltuielile cu prestaţiile externe.

29. Dacă cifra de afaceri creşte cu 10%, iar numărul mediu

al personalului creşte cu 8%, se apreciază că:

a) a scăzut rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri;

b) au crescut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;

c) a crescut productivitatea muncii;

d) a crescut viteza de rotaţie a activelor circulante;

e) a crescut rata trentabilităţii comerciale.

30. Dacă cifra de afaceri creşte cu 8%, iar valoarea medie a

mijloacelor fixe creşte cu 10%, se apreciază că:

a) a scăzut eficienţa utilizării mijloacelor fixe;

b) au scăzut cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;

c) mijloacele fixe vor fi amortizate într-o perioadă mai lungă

de timp;

d) a crescut productivitatea muncii;

e) s-a diminuat numărul mediu al personalului.

31. Cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:

,cq pqcq pq Δ 00000101 se determină

modificarea absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei

de afaceri, datorită:

a) modificării preţurilor de livrare;

b) modificării numărului mediu al personalului;

83

c) modificării volumului fizic al cifrei de afaceri;

d) modificării costurilor unitare complete;

e) modificării eficienţei utilizării activelor circulante.

32. Dinamica cheltuielilor cu forţa de muncă la 1000 lei cifră

de afaceri este influenţată de modificarea următorilor

factori:

a) productivitatea muncii şi costurile unitare complete;

b) productivitatea muncii şi viteza de rotaţie a activelor

circulante;

c) productivitatea muncii şi cheltuielile cu forţa de muncă care

revin la un salariat;

d) valoarea medie a mijloacelor fixe şi productivitatea muncii;

e) cheltuielile cu resursele materiale şi energetice.

33. Rata rentabilităţii financiare exprimă raportul dintre: a) profitul net şi capitalul propriu;

b) profitul net şi numărul mediu al personalului;

c) cifra de afaceri şi valoarea medie a mijloacelor fixe;

d) cifra de afaceri şi valoarea medie a activelor circulante;

e) profitul brut şi cifra de afaceri.

34. Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator

care exprimă:

a) stocul mediu al produselor finite şi semifabricatelor

destinate vânzării;

b) eficienţa utilizării activelor circulante;

c) viteza cu care sunt diminuate creanţele;

d) durata medie în care sunt încasate facturile emise;

e) durata medie de stocare a producţiei în curs de execuţie.

35. Viteza de rotaţie a activelor circulante exprimată prin

durata medie în zile a unei rotaţii, d, se calculează pe baza

următoarei relaţii:

84

a) w

AcZd

;

b) VA

AcZd

;

c) Ac

CAd ;

d) CA

Acd ;

e) CA

AcZd

.

36. Viteza de rotaţie a activelor circulante exprimată prin

numărul mediu de rotaţii, n, se calculează pe baza

următoarei relaţii:

a) w

AcZn

;

b) VA

AcZn

;

c) Ac

CAn ;

d) CA

Acn ;

e) CA

AcZn

37. Modificarea rezultatului (profitul sau pierderea) din

exploatare aferent cifrei de afaceri ca urmare a influenţei

modificării numărului mediu de rotaţii al activelor

circulante, )Δ(n , se calculează pe baza următoarei relaţii:

a) 1

)()Δ( 01 NAcAcn ;

b) 1

)()Δ( 01 wAcAcn ;

c) 101 )()Δ( Acnnn ;

85

d) 0101 )()( RrvAcnnn ;

e) 01)Δ( nnn

38. Indicele numărului mediu al personalului: NI = 94%

Indicele valorii medii anuale a mijloacelor fixe: MfI = 104%

Indicele producţiei exerciţiului: QI = 106%

Indicele cifrei de afaceri: CAI = 109%

Rezultă :

a) creşterea gradului de înzestrare tehnică a forţei de muncă, a

productivităţii muncii şi a gradului de valorificare a

producţiei exerciţiului;

b) creşterea productivităţii muncii şi scăderea gradului de

înzestrare tehnică a muncii şi a gradului de valorificare a

producţiei;

c) creşterea productivităţii muncii şi a gradului de înzestrare

tehnică a muncii şi scăderea gradului de valorificare a

producţiei exerciţiului;

d) creşterea gradului de valorificare a producţiei exercitiului şi

scăderea productivităţii muncii;

e) sporirea gradului de înzestrare tehnică a muncii şi scăderea

gradului de valorificare a producţiei exerciţiului.

39. Indicele cifrei de afaceri: CAI = 108%

Indicele productivităţii muncii: wI = 98%

Indicele profitului aferent cifrei de afaceri: ReI = 105%

Rezultă:

a) s-a redus numărul mediu al personalului, a crescut

productivitatea muncii şi costurile;

b) s-au redus numărul mediu al personalului, productivitate

muncii şi costurile;

86

c) a crescut numărul mediu al personalului, s-a redus

productivitatea muncii şi au crescut costurile;

d) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus costurile;

e) s-au redus productivitate muncii şi costurile.

40. Indicele rezultatului exploatării: ReI = 104%


Indicele numărului mediu al personalului: NI = 98%

Rezultă :

a) creşterea productivităţii muncii şi a costurilor;

b) scăderea productivităţii muncii şi a costurilor;

c) scăderea productivităţii muncii şi creşterea preţurilor de

vânzare;

d) sporirea productivităţii muncii şi creşterea ponderii

consumurilor intermediare în cifra de afaceri;

e) scăderea numărului mediu al personalului şi a productivităţii

muncii.

41. Indicele cifrei de afaceri: CAI = 104%

Indicele productivităţii muncii anuale: wI = 107%

Indicele productivităţii muncii zilnice: wzI = 109%

Indicele productivităţii muncii orare: whI = 112%

Rezultă:

a) s-au redus numărul mediu al personalului, zilele lucrate de

un salariat, în medie, pe an şi numărul mediu de ore lucrate

de un salariat într-o zi;

b) a crescut numărul mediu de zile lucrate de un salariat pe an,

durata medie a zilei de lucru şi numărul mediu al

personalului;

c) s-a redus numărul mediu al personalului şi a crescut durata

medie a zilei de lucru;

87

d) au crescut numărul mediu de zile lucrate de un salariat pe an

şi durata medie a zilei de lucru;

e) s-a diminuat productivitatea muncii orară şi durata medie a

zilei de lucru dar a crescut numărul mediu de zile lucrate de

un salariat pe an.

42. Indicele producţiei exerciţiului: QI = 102%

Indicele valorii adăugate: VAI = 105%

Indicele numărului mediu al personalului: NI = 96%

A rezultat:

a) creşterea productivităţii muncii şi reducerea ponderii

consumurilor intermediare în producţia exerciţiului;

b) scăderea productivităţii muncii şi reducerea ponderii


c) scăderea productivităţii muncii şi creşterea ponderii


d) sporirea productivităţii muncii şi creşterea ponderii


e) scăderea numărului mediu al personalului şi a productivităţii

muncii.

43. Modificarea rezultatului (profitul sau pierderea) din

exploatare aferent cifrei de afaceri ca urmare a influenţei

modificării ratei rentabilităţii vânzărilor (rentabilităţii

comerciale), )Δ(Rrv , se calculează pe baza următoarei relaţii:

a) 1

)()Δ( 01 NAcAcRrv ;

b) 1

)()Δ( 01 RrvAcAcRrv ;

c) 101 )()Δ( AcRrvRrvRrv ;

d) 0101 )()Δ( RrvAcnnRrv ;

e) )()Δ( 0111RrvRrvAcRrv n .

88


,cq pqcq pq Δ 01010111 se determină modificarea

absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri,

datorită:







,cq pqcq pq Δ 01111111 se determină modificarea

absolută a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri,

datorită:






46. Rata rentabilităţii economice exprimă raportul dintre:

a) profitul net şi capitalul propriu;

b) profitul net şi numărul mediu al personalului;

c) cifra de afaceri şi valoarea medie a mijloacelor fixe;

d) cifra de afaceri şi valoarea medie a activelor circulante;

e) profitul net şi totalul activului contabil.

47. Cheltuielile aferente activităţii economice de exploatare

se clasifică, după destinaţie, în următoarele categorii:

a) fixe sau convenţional constante şi variabile;

b) de exploatare, financiare şi extraordinare;

c) directe şi financiare;

d) variabile, indirecte şi extraordinare;

e) directe, indirecte, de desfacere şi generale de administraţie.

89

48. Capitalul angajat este format din:

a) fondul de rulment;

b) capitalul propriu şi capitalul împrumutat;

c) activele imobilizate şi activele circulante;

d) capitalul subscris şi vărsat;

e) patrimoniul regiei.

49. Datoriile curente sunt constituite din: a) sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi

cheltuieli în avans;

b) sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an şi

activele circulante nete;

c) sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an,

provizioanele şi venituri înregistrate în avans;

d) datoriile totale şi provizioanele;

e) activele circulante şi capitalul subscris nevărsat.

50. Cheltuielile aferente activităţii economice se clasifică

după natura lor în următoarele categorii:

a) fixe sau convenţional constante şi variabile;

b) de exploatare, financiare şi extraordinare;

c) directe şi financiare;

d) variabile, indirecte şi extraordinare;

e) directe, indirecte, de desfacere şi generale de administraţie.

51. Indicele valorii medii anuale a mijloacelor fixe: MfI =

103%

Indicele cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe: MfCAI

/ =

104%

Indicele rezultatului din exploatare aferent cifrei de

afaceri: ReI = 108%

Rezultă:

a) au crescut valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi

cheltuielile de exploatare aferente cifrei de afaceri;

90

b) au crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi cheltuielile

de exploatare aferente cifrei de afaceri;

c) s-a diminuat eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi au crescut


d) s-au redus valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi

eficienţa utilizării mijloacelor fixe;

e) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus cheltuielile de

exploatare aferente cifrei de afaceri.

52. Indicele valorii medii anuale a mijloacelor fixe: MfI =

103%

Indicele cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe: MfCAI

/ =

104%

Indicele rezultatului din exploatare aferent cifrei de

afaceri: ReI = 108%

Rezultă:

a) au crescut valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi


b) au crescut eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi cheltuielile

de exploatare aferente cifrei de afaceri;

c) s-a diminuat eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi au crescut


d) s-au redus valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi

eficienţa utilizării mijloacelor fixe;

e) a crescut cifra de afaceri şi s-au redus cheltuielile de

exploatare aferente cifrei de afaceri.

53. Dacă indicele de dinamică al cheltuielilor medii efectuate

cu un salariat este mai mare comparativ cu indicele de

dinamică al productivităţii muncii, se apreciază că:

a) au crescut cheltuielile efectuate cu forţa de muncă la 1000

lei cifră de afaceri şi s-a diminuat rezultatul din exploatare

aferent cifrei de afaceri;

b) s-au redus cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri;

91

c) a scăzut ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea

adăugată;

d) a crescut valoarea adăugată;

e) a crescut eficienţa utilizării activelor circulante.

54. Factorii care influenţează, în mod direct, modificarea

cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri, sunt

dimensionţi, în baza procedeului substituirilor succesive, în

următoarea ordine:

a) cifra de afaceri, preţul unitar de aprovizionare al resurselor

materiale şi structura valorică a vânzărilor;

b) structura fizică a cifrei de afaceri, preţurile unitare de

vânzare şi cheltuielile materiale pe unitatea de produs;

c) cheltuielile materiale efectuate la 1 leu cifră de afaceri,

preţul de aprovizionare al resurselor materiale şi preţul

unitar de vânzare;

d) structura cheltuielilor materiale, preţul de aprovizionare al

resurselor materiale şi cheltuielile materiale pe unitatea de

produs;

e) volumul fizic al producţiei, structura valorică a cifrei de

afaceri pe feluri de produse şi cheltuielile materiale pe

unitatea de produs.

55. Indicele valorii medii a activelor circulante: AcI = 111%


Indicele rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri: Re

I = 119%

Rezultă:

a) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor circulante şi a

crescut rentabilitatea activelor imobilizate;

b) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor circulante şi s-a

redus rata rentabilităţii economice;

c) s-a accelerat viteza de rotaţie a activelor circulante şi a

crescut rata rentabilităţii vânzărilor;

92

d) s-a încetinit viteza de rotaţie a activelor circulante şi a

crescut rata rentabilităţii financiare;

e) a crescut valoarea medie a activului contabil şi viteza de

rotaţie a a activelor circulante s-a încetinit.

56. Valoarea adăugată se defineşte ca fiind:

a) diferenţa dintre producţia marfă fabricată şi cheltuielile de

exploatare;

b) diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile aferente cifrei

de afaceri;

c) diferenţa dintre producţia exerciţiului şi consumurile

intermediare (consumurile provenite de la terţi);

d) diferenţa dintre veniturile din exploatare şi cheltuielile de

exploatare;

e) încasările realizate din vânzarea producţiei marfă fabricate.


1. Mihăilescu N., Răducan Mihaela, (2008), Analiza activităţii

economico-financiare, Editura Victor, Bucureşti;

2. Mihăilescu N., (2012), Analiza activităţii economico-

financiare – teste de cunoştinţe şi studii de caz rezolvate

pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare,

Editura Bren, Bucureşti;

3. Mihăilescu N., (2012), Statistică şi bazele statistice ale

econometriei, Editura Bren, Bucureşti.

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ: 1. a 10. b 19. d 28. b 37. d 46. e 55. c

2. d 11. e 20. a 29. c 38. a 47. e 56. c

3. c 12. d 21. b 30. a 39. c 48. b

4. a 13. a 22. a 31. c 40. a 49. c

5. c 14. d 23. a 32. c 41. a 50. b

6. b 15. a 24. b 33. a 42. a 51. e

7. b 16. a 25. d 34. b 43. e 52. d

8. b 17. e 26. d 35. e 44. a 53. a

9. a 18. c 27. b 36. c 45. d 54. b

93

TESTE GRILĂ

1. TRANZACȚII

COMERCIALE

2. MANAGEMENTUL

PROIECTELOR ÎN

AFACERI

1. Ca noțiune, comerțul cuprinde:

a) un ansamblu de activități omogene;

b) actele de cumpărare și revânzare de mărfuri cu scopul

obținerii unui profit;

c) agenții economici din sfera comerțului;

d) actele de cumpărare de mărfuri;

e) vânzarea on-line.

2. După raportul care se creează între factorii de producție și

întreprinzători, se delimitează două categorii de întreprin-

deri comerciale:

a) întreprinderi familiale și cooperatiste;

b) societăți private și mixte;

c) întreprinderi individuale și societăți comerciale;

d) societăți publice și societăți private;

e) multinationale și imm-uri.

3. Principala funcție a comerțului care caracterizează însuși

conținutul activității sale este:

a) cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori și

transferarea acestora în depozite în vederea vânzării;

b) cercetarea dorințelor utilizatorilor;

c) crearea condițiilor de realizare a actului de vânzare –

cumpărare;

94

d) stocarea mărfurilor;

e) formarea sortimentelor comerciale.

4. În raport cu producătorul, comerțul are rolul:

a) de a pune la dispoziție producătorului produse și servicii;

b) de a asigura promovarea produselor;

c) de aforma sortimentele comerciale;

d) de a produce și a stoca mărfurile;

e) de a asigura regularizarea procesului de fabricație.

5. Comerțul cu ridicata reprezintă:

a) actele de vânzare-cumpărare între întreprinderi economice;

b) conceptul de logistică a mărfurilor;

c) un stadiu al circulației mărfurilor în cadrul căruia au loc

operațiuni de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul

revânzării ulterioare;

d) revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu

amănuntul;

e) conceptual de distribuție a mărfurilor.

6. Comerțul, sub aspect juridic definește:

a) activitatea oricărei persoane fizice sau juridice care lucreazăȋn

comert;

b) funcție economică;

c) transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau

serviciilor;

d) relațiile comerciale dintre cumpărător și vânzător;

e) relaţiile dintre comerciant și bancher.

7. Crearea condițiilor de realizare efectivă a actului de

vânzare – cumpărare este o:

a) funcție a comerțului cu ridicata;

b) una dintre etapele dezvoltării comerțului;

c) funcție specifică activității comerciale;

95

d) o cercetare permanentă a pieței;

e) funcție a comerțului cu amănuntul.

8. Comercianții care aprovizionează rafturile detailiștilor

“RACK JOBBER” sunt:

a) reprezentanţii producătorilor;

b) agenți cu ridicata specializați care dețin propriile lor rafturi

sau alte spații în centrele comerciale;

c) agenți de vânzări;

d) comisionari care primesc mărfuri în consignație;

e) agenții care reprezintă anumiți vânzători.

9. Agenţii şi brokerii:

a) negociază cumpărarea şi vânzarea mârfurilor dar nu deţin

titluri de proprietate asupra acestora;

b) vând produse şi asigură sprijinul forţei de vânzare a

producătorului;

c) asigură finanţarea procesului de producţie;

d) asigură clienţilor livrarea produselor;

e) sunt mijlocitori care comercializează un sortiment redus de

produse.

10. Comercianţii cu ridicata clasici sunt:

a) firme care nu deţin drepturi de proprietate asupra mărfurilor;

b) agenţii şi brokerii;

c) birourile de vânzare care nu deţin stocuri;

d) firme independente care deţin dreptul de proprietate asupra

mărfurilor;

e) comisionarii.

11. Filialele de vânzări ”SALES BRANCHES” aparțin:

a) vânzătorului;

b) producătorului;

c) agenților de vânzări;

96

d) comisionarilor;

e) brokerilor.

12. Conceptul de protecție a consumatorului are în vedere:

a) aspecte referitoare la relațiile dintre comerciant și consumator;

b) organizarea unui sistem de informare util pentru consumator;

c) asigurarea accesului consumatorului la o informare corectă

pentru o alegere bună;

d) un ansamblu de dispoziții pentru respectarea intereselor

consumatorului;

e) un ansamblu de dispoziții pentru respectarea intereselor

producătorului.

13. Legat de contractul de vânzare-cumpărare, cantitatea

mărfii este prevăzută ȋn:

a) preambulul contractului;

b) dispoziţiile finale;

c) obiectul contractului;

d) condiţiile şi termenele de livrare;

e) condiţiile şi termenele de plată.

14. Contractul de comision prezintă următoarele caracteris-

tici juridice:

a) este un act sinalagmatic, cu titlu oneros;

b) este un act unilateral, cu titlu oneros;

c) este un act translativ de proprietate şi unilateral;

d) este un act translativ de proprietate şi bilateral;

e) este un contract bilateral, cu titlu oneros.

15. Contractul de cont curent nu este un contract:

a) bilateral;

b) „intuitu personae”;

c) cu executare succesivă;

d) consensual;

97

e) unilateral.

16. Despre mandat se fac următoarele afirmaţii:

a) este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant)

împuterniceşte altă persoană (mandatar) să încheie anumite

acte juridice în numele şi pe seama mandantului;

b) mandatul comercial este gratuit;

c) este un act cu titlu oneros;

d) în absenţa unei stipulaţii contractuale, remuneraţia este

stabilită de instanţa de judecată;

e) mandatul civil are ca obiect încheierea de acte civile.

Care din afirmaţiile de mai sus este falsă?

17. Condiţiile de livrare din categoria E semnifică:

a) transportul principal neplătit;

b) plecarea de la fabrică;

c) transportul principal plătit;

d) plata fracţionată, după cum convin părţile;

e) plata integrală la plecare.

18. Contractul de cont curent nu este un contract:

a) bilateral;

b) „intuitu personae”;

c) cu executare succesivă;

d) consensual;

e) fără executare succesivă.

19. „Părţile se înţeleg ca în loc să achite separat şi imediat

creanţele lor reciproce izvorâte din prestaţiile făcute de una

către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen, prin

achitarea soldului de către partea care va fi debitoare” este o

caracteristică a contractului:

a) de report;

b) de cont curent;

98

c) de mandat;

d) de consignatie;

e) de comision.

20. Care din caracteristicile următoare ale contractului de

vânzare-cumpărare sunt adevărate:

a) este un act bilateral / consensual / sinalagmatic;

b) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / unilateral;

c) este un act translativ de proprietate / unilateral / neconsensual;

d) este un act bilateral / obligatoriu / sinalagmatic;

e) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / cu caracter intern.

21. După gradul de transformare la care a fost supus,

produsul se clasifică ȋn:

a) produs primar;

b) produs manufacturat;

c) produs semifinit;

d) produs finit;

e) produs secundar.

Care din răspunsuri nu este corect?

22. Produsele de conveniență sunt următoarele:

1. articole de larg consum;

2. produse pentru urgenţe;

3. produse bazate pe impuls;

a) 1;

b) 1, 2, 3;

c) 2;

d) 3;

e) 1, 2.

23. Achiziţiile referitoare la ȋntreţinere şi reparaţii sunt

incluse ȋn categoria:

a) Produse pentru cumpărături;

99

b) Produse de convenienţă;

c) Produse necăutate;

d) Produse pentru procese;

e) Uzine şi echipamente.

24. Produsele pentru cumpărături sunt:

1. Produse omogene;

2. Produse eterogene;

3. Produse speciale;

4. Produse pentru urgenţe.

a) 1, 2, 3;

b) 1, 2, 3, 4;

c) 1, 2;

d) 4;

e) 3, 4.

25. Nevoia consumatorilor pentru ele este marginală ȋn cazul

produselor:

a) produse pentru cumpărături;

b) produse de convenienţă;

c) produse necăutate;

d) produse pentru procese;

e) uzine şi echipamente.

26. Produsele care posedă caracteristici unice sunt incluse ȋn:






27. Modalitatea de livrare se referă la:

a) data la care urmează să aibă loc livrarea;

100

b) momentul și locul trecerii cheltuielilor și riscurilor de la

exportator la importator;

c) faptul că livrarea se poate face global sau în tranșe;

d) faptul că livrarea se poate face pe cale maritimă, terestră,

aeriană etc.;

e) faptul că livrarea se face direct sau indirect către importatorul

final.

28. Cumpărăturile neplanificate sunt incluse ȋn:






29. Juran clasifică serviciile astfel:

a) de inchiriere;

b) pentru ajutor;

c) pentru sfaturi;

d) pentru îngrijire;

e) primare.

Care din variante este incorectă?

30. În viitor, concurenţa va avea loc nu între ceea ce firmele

produc în procesul de fabricaţie, ci între ceea ce adaugă la

produsul final, cum ar fi:

a) ambalajul;

b) finanţarea;

c) anumite servicii precum transportul, depozitarea sausfaturi

pentru consumatori;

d) publicitatea;

e) niciuna din variante.

Care din răspunsuri nu este corect?

101

31. Care din următoarele servicii nu intră ȋn categoria

serviciilor financiare?

a) servicii prestate de bănci;

b) servicii prestate de societăţile de asigurare;

c) servicii prestate de casele de pensii;

d) consultanţă;

e) administrarea proprietăţilor.


serviciilor profesionale?

a) elaborarea planurilor şi proiectelor de arhitectură;

b) expertizarea produselor;

c) asistenţă juridică;

d) managementul calităţii;

e) contabilitate.


serviciilor ştiinţifice?

a) analize fizico-chimice;

b) asistarea elaborării deciziilor;

c) studii tehnico-economice;

d) dezvoltare produse;

e) cercetare ştiinţifică.

34. Care din următoarele servicii face parte din categoria

serviciilor financiare?

a) consultanță;

b) managmentul calității;

c) servicii prestate de casele de pensii;

d) asistenţă juridică;

e) agrement.


serviciilor cultural-turistice?

102

a) cazare;

b) alimentaţie publică;

c) servicii turistice;

d) televiziune;

e) administrarea proprietăţilor.


serviciilor de comunicaţii?

a) transporturi aeriene;

b) servicii poştale;

c) asistenţă juridică;

d) servicii de informare;

e) transporturi feroviare.

37. „Producţia” serviciilor financiare are loc concomitent cu

distribuţia acestora, ceea ce se numeşte:

a) inseparabilitate;

b) variabilitate;

c) eterogenitate;

d) perisabilitate;

e) intangibilitate.

38. Modul de oferire al serviciului diferă de la o bancă la

alta, ceea ce se numeşte:


b) variabilitate;

c) eterogenitate;

d) perisabilitate;

e) intangibilitate.

39. Imposibilitatea serviciilor de a fi păstrate se numeşte:


b) variabilitate;

c) eterogenitate;

103

d) perisabilitate;

e) intangibilitate.

40. Gama largă de produse şi servicii se numeşte:


b) variabilitate;

c) eterogenitate;

d) perisabilitate;

e) intangibilitate.

41. Revocabilitatea este o trăsătură fundamentală a:

a) cardului bancar;

b) cec-ului;

c) viramentului;

d) ordinului de plată;

e) contului curent.

42. Transmiterea unei sume de bani de la persoana care

datorează acea sumă, în favoarea altei persoane care este

titulara creanţei respective este o caracteristică a:

a) cardului bancar;

b) cec-ului;

c) viramentului;


e) contului curent.

43. Garanţia plăţilor dată de societatea emitentă este un

avantaj al plăţii prin:

a) cardului bancar;

b) cec-ului;

c) viramentului;


e) contului curent.

104

44. Suportul de informaţie standardizat, securizat şi

individualizat se numeşte:

a) cardul bancar;

b) cec;

c) virament;

d) ordin de plată;

e) cont curent.

45. Când în text este indicat numele beneficiarului, cec-ul

este:

a) nominativ;

b) la purtător;

c) la purtător dar şi cu menţionarea beneficiarului;

d) fără nominalizarea beneficiarului şi fără menţiunea la purtător;

e) cu menţiunea “netransmisibil“ scrisă de bancă la cererea

clientului.

46. Când ȋn cec nu semenţionează numele beneficiarului, cec-

ul este:

a) nominativ;

b) la purtător;




clientului.

47. Cecul plătit purtătorului se numeşte:

a) nominativ;

b) la purtător;



e) cu menţiunea “netransmisibil “ scrisă de bancă la cererea

clientului.

105

48. Cec-ul plătibil numai purtătorului sau la cererea acestuia

se numeşte:

a) nominativ;

b) la purtător;




clientului.

49. ............presupune, în primul rând, existenţa unui cont la

bancă din partea persoanei fizice sau juridice, iar în al doilea

rând, existenţa unor disponibilităţi în acest cont.

a) cardul bancar;

b) cec-ul;

c) viramentul;

d) ordinul de plată;

e) contul curent.

50. ..........este un procedeu de tehnică bancară rezervat

circulaţiei monedei scripturale, cu excluderea oricărei

mişcări de monedă fiduciară:

a) cardul bancar;

b) cec-ul;

c) viramentul;


e) contul curent.

51. ……..este un instrument de combatere a inflaţiei

monetare:

a) cardul bancar;

b) cec-ul;

c) viramentul;


e) contul curent.

106

52. .......se poate realiza fie la nivelul aceleiaşi societăţi

bancare (intrabancar), fie între două societăţi bancare

diferite:

a) cardul bancar;

b) cec-ul;

c) viramentul;


e) contul curent.

53. Factoringul ȋn care facturile sunt supuse unui proces de

selecţionare, nu toate fiind acceptate la cumpărare se

numeşte:

a) cu plată imediată;

b) total;

c) parţial;

d) la scadenţă;

e) mixt.

54. Factorul plăteşte contravaloarea facturilor ȋn momentul

preluării acestora ȋn factoringul:


b) total;

c) parţial;

d) la scadenţă;

e) mixt.

55. Factoringul ȋn care toate facturile sunt preluate de la

aderent şi administrate de către factor se numeşte:


b) total;

c) parţial;

d) la scadenţă;

e) mixt.

107

56. Factoringul ȋn care creanţele aderentului ȋi sunt plătite ȋn

momentul exigibilităţii acestora se numeşte:


b) total;

c) parţial;

d) la scadenţă;

e) mixt.

57. Specializarea care are în vedere segmentarea pieţei pe

grupe de vârstă şi reţinerea pentru aprovizionare numai a

unei parţi dintre acestea este specializarea:

a) monoprodus;

b) monosector;

c) monoclientelă;

d) monotemă;

e) multisectorială.

58. Specializarea care are în vedere axarea activităţii

comerciale pe anumite teme sau obiective este specializarea:

a) monoprodus;

b) monosector;

c) monoclientelă;

d) monotemă;


59. Specializarea care oferă o categorie mai largă de produse

într-un sortiment extensiv este specializarea:

a) monoprodus;

b) monosector;

c) monoclientelă;

d) monotemă;


108

60. Specializarea care limitează preocupările firmei la

asigurarea sortimentului unui singur produs este

specializarea:

a) monoprodus;

b) monosector;

c) monoclientelă;

d) monotemă;


61. Consumatorul trebuie să fie informat în legătură cu:

a) actele de vânzare cumpărare de la producător;

b) serviciile post – vânzare (service);

c) procedeele de fabricație;

d) transportul produselor de la producător către magazinul de

desfacere;

e) cercetarea permanentă a pieței și stabilirea cererii de mărfuri.

62. Unul din obiectivele programelor de protectie a

consumatorilor este:

a) asigurarea unui sortiment larg și complex de produse;

b) protecția consumatorului față de pericolele ce afectează

sănătatea și siguranța lor;

c) revânzarea mărfurilor în cantități mici către comercianții cu

amănuntul;

d) cercetarea permanentă a pieței și stabilirea îndeosebi a cererii

de mărfuri;

e) activitățile de import-export.

63. Consumatorul trebuie să fie informat cu privire la:

a) produsele prezentate în cadrul pieței;

b) legătura dintre producători și comercianți;

c) comerțul invizibil;

d) activitățile de import-export;

e) transportul produselor.

109

64. Alimentația publică este o formă de activitate mai

complexă în cadrul:

a) comerțului cu amănuntul;

b) comerțului stradal;

c) comerțului cu ridicata;

d) comerțului invizibil;

e) comerțului de tip cash&carry.

65. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă despre

negociere?

a) este un fenomen social care presupune existența unei

comunicări între oameni;

b) este un proces neorganizat, concretizat într-un ansamblu de

inițiative;

c) este un proces competitiv în care părțile nu urmăresc

realizarea unui acord;

d) este un proces de interacțiune, ajustare și armonizare a

intereselor distincte ale părților;

e) este un proces orientat către o finalitate inprecisă.


negociere?



b) este un proces organizat, concretizat într-un ansamblu de

inițiative;

c) este un proces competitiv în care părțile urmăresc realizarea

unui acord;




110


negociere?



b) este un proces organizat, concretizat într-un ansamblu de

inițiative;


unui acord;


intereselor distincte ale unei părți;



negociere?



b) este un proces neorganizat, concretizat într-un ansamblu de

inițiative;


unui acord;




69. Procesul de negociere se constituie într-o serie de

activități care cuprinde:

a) prezentarea poziției proprii și cunoașterea poziției celeilalte

părți;

b) evaluarea pozițiilor șiargumentarea;

c) urmărirea cu atenție a contra-argumentelor partenerilor;

d) analiza imparțială cu privire la argumente și contra-

argumente;

e) analiza parțială cu privire la argumente și contra-argumente.

Care din variante nu este adevărată?

111

70. Negocierea ȋn care scopurile părților nu se exclud

reciproc se numeşte negociere:

a) conflictuală;

b) cooperativă;

c) obiectivă;

d) bilaterală;

e) interguvernamentală.

71. Negocierea ȋn care se pleacă de pe poziții de forță

neexistând un câștig comun se numeşte negociere:

a) conflictuală;

b) cooperativă;

c) obiectivă;

d) bilaterală;


72. Negocierea orientatăîn totalitate înspre încheierea

acordului se numeşte negociere:

a) conflictuală;

b) cooperativă;

c) obiectivă;

d) bilaterală;


73. Negocierea ȋn care se urmărește incheierea de acorduri

ȋntre state se numeşte negociere:

a) conflictuală;

b) cooperativă;

c) obiectivă;

d) bilaterală;


112

74. Printre etapele ce trebuie parcurse ȋn vederea realizării

unei campanii de succes nu se numără:

a) identificarea audienţei ţintă;

b) identificarea concurenților;

c) proiectarea unui mesaj potrivit;

d) stabilirea obiectivelor campaniei de promovare și a bugetului

promoţional;

e) selectarea canalelor şi/sau a mediilor de comunicare ce vor fi

folosite pentru transmiterea mesajului.

75. Principalele tipuri de tranzacţii comerciale în funcţie de

prezenţa elementului de extranietate sunt:

a) Tranzacţii economice / Tranzacţii financiare;

b) Tranzacţii interne / Tranzacţii internationale;

c) Tranzacţii ce au loc in mediul fizic real / Tranzacţii ce au loc

in mediul virtual;

d) Tranzacţii cu bunuri / Tranzacţii cu servicii;

e) Tranzacţii economice / Tranzacţii interne.

76. Care din caracteristicile următoare ale contractului de

vânzare-cumpărare sunt adevărate:

a) este un act bilateral / consensual / sinalagmatic;

b) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / unilateral;

c) este un act translativ de proprietate / unilateral / neconsensual;

d) este un act bilateral / obligatoriu / sinalagmatic;

e) este un act sinalagmatic / cu titlu oneros / cu caracter intern.

77. Preambulul contractului conţine:

a) părţile și rolul lor / denumire / forma juridică / persoanele ce

reprezintă firmele;

b) parţile și rolul lor / denumire / denumirea mărfii / cantitatea

mărfii;

c) denumirea / forma juridică / denumirea mărfii / condiţii de

îndeplinit ale ambalajului;

113

d) părțile și rolul lor / denumire / condiţii de livrare;

e) părțile și rolul lor / forma juridică / condiţii de plată.

78. Comerțul face legătura între:

a) producători și vânzători.

b) productie și consum.

c) producători și distribuitori.

d) productie și centre comerciale.

e) vânzători şi intermediari.

79. Funcția de bază a comerțului cu ridicata constăîn:

a) asigurarea legăturilor dintre producători și comercianții cu

amănuntul.

b) stocarea unor cantităţi mari de mărfuri în vederea asigurării

unor eşalonări normale a fluxului de produse către detailişti;

c) operațiunea de vânzare-cumpărare a mărfurilor în scopul

revânzării;

d) transformarea sortimentului industrial format din partizi mari

de produse de un anumit fel în sortiment comercial

corespunzător varietăţii cererii populației;

e) cercetarea permanentă a pieţei şi stabilirea îndeosebi a cererii

de mărfuri.

80. Alimentația publică este o formă mai complexăîn cadrul:

a) comerțului cu ridicata;

b) comerțului cu amănuntul;

c) comerțului alimentar;

d) comerțului de servicii publice;

e) niciuna din variantele enunțate anterior.

81. Comerțul alimentar are ca obiect:

a) vânzarea marfurilor cu cerere curentă.

b) vânzarea de produse alimentare.

c) vânzarea de produse semi-preparate.

114

d) vânzarea de mărfuri alimentare în stare naturală.

e) vânzarea mărfurilor cu cerere sezonieră.

82. Forma organizatoricăîn care acționează agenții economici

din sfera comerțului este:

a) societatea comercială;

b) întreprinderea;

c) sectorul privat;

d) centrul comercial;

e) sectorul public.

83. Comerțul invizibil desemnează:

a) actele de comerțînfăptuite pe piața neagră;

b) o categorie de servicii care se realizează în schimburile

internaționale;

c) activitățile de import – export;

d) distribuția cu amănuntul;

e) actele de comerțînfăptuite la Bursa de Valori.

84. Activitatea de comerț cu ridicata mijlocește legătura

între:

a) producători și comercianții cu amănuntul;

b) producție și consum;

c) producători și distribuitori;

d) cumpărarea mărfurilor și transportul lor în depozite;

e) comercianții cu amănuntul şi cei cu ridicata.

85. Există trei categorii de intermediari cu ridicata:

a) comercianți cu ridicata clasici, agenții și brokerii și agenții de

vânzări.

b) agenții de vânzări, agenții de expediție și agenții de voiaj.

c) reprezentanții producătorilor, comisionarii şi agenții de

vânzări;

d) reprezentanții producătorilor, comisionarii și brokerii.

115

e) agentii și brokerii, auxiliarii producătorilor și comercianții cu

ridicata clasici.

86. Alegeţi varianta incorectă de răspuns: Proiectul este..

a) un ansamblu de procese;

b) un efort de muncă finit;

c) un efort temporar;

d) un set de mulţimi logice;

e) un set bine definit de activităţi ce utilizează resurse (bani,

oameni, materiale, motivaţii etc.) la atingerea scopurilor şi

obiectivelor.

87. În raport de obiectivele de specialitate propuse, proiectele

pot fi clasificate astfel:

a) proiecte de investiţii;

b) elaborarea unui software;

c) proiecte de cercetare-dezvoltare;

d) proiecte de organizare

e) Identificaţi formularea care nu se referă la tipologia

proiectelor.

88. Atributele ce caracterizează un proiect se pot materializa

în:

a) scop;

b) ciclul de viață;

c) experiență;

d) unicitate;

e) conflict.

Alegeți răspunsul incorect.

89. Care dintre enunţurile de mai jos aparţinând lui Seneca,

referitoare la funcţiile principale ale managementului

proiectului este adevărat:

116

a) planificarea diferitelor activităţi care trebuie să fie realizate

într-o perioadă determinată, menţionând mijloacele materiale

şi umane care trebuie disponibilizate pentru a realiza

proiectul;

b) suma investiţiilor alocate pentru realizarea obiectivelor;

c) structurarea tuturor activităţilor după un anumit program în

cadrul proiectelor, scurtează timpul de execuţie;

d) controlul, calcularea abaterilor şi analiza acestora sunt

obligatorii, astfel încât să se poată asigura realizarea

proiectului;

e) coordonarea etapelor proiectului trebuie realizată de către o

singură persoană.

90. Care sunt fondurile care prin programe specializate pot

asigura finanţare de proiecte?

a) Fonduri de reconversie ale Adirecţiilor de Asistenţă Socială;

b) Fonduri la dispoziţia Secretariatului General al Guvernului;

c) ISPA, PHARE, SAPARD, Fonduri structurale;

d) Fondurile proiectelor culturale ale ambasadelor;

e) Fondurile de urgenţă.

91. Investiţia într-un proiect trebuie realizată cu:

a) autorităţile locale care au departamente specializate;

b) organizaţii neguvernamentale care au avut execuţie bugetară

în care au fost evidenţiate profiturile;

c) societăţi private care au reinvestit profitul anului anterior;

d) autoritatea de management din aria administrativă a

aplicantului;

e) parteneri care au activităţi previzibile, care funcţionează pe o

piaţă previzibilă, cu evaluarea şi minimizarea riscurilor.

92. Care este momentul considerat că a lansat managementul

prin proiecte la mijlocul secolului XX?

117

a) înfrângerea Germaniei şi noul cadru de putere apărut după

cel de al doilea Război Mondial;

b) punerea în aplicare la nivel european a Planului Marchall;

c) semnarea actului de înfiinţarea a Uniunii Europene la 25

martie 1957, în Capitoliul roman (Campodoglio);

d) dezvoltarea forţelor de producţie, a diviziunii mondiale a

muncii şi a specializării internaţionale în producţie, în

condiţiile revoluţiei ştiinţifico-tehnice;

e) prin punerea în aplicare a prevederilor aprobate în Statutul

Europei din 1949.

93. În abordare generală, proiectul este alcătuit din:

a) prezentare financiară a unei investiţii pe termen lung care

necesita finaţare multianuală;

b) dintr-o sumă de activităţi, a căror finalitate contribuie la

realizarea unui scop;

c) solicitare scrisă pentru o anumită sumă de bani, adresată unei

autorităţi de management;

d) proiectul tehnic al unei investiţii, realizat şi avizat de către

Ordinul Arhitecţilor din România;

e) diagrama Gantt şi bugetul unei clădiri care va face obiectul

unui spaţiu de producţie.

94. În managementul proiectului prin prezumţii (ipoteze -

cele pozitive sau riscuri - cele negative) se înţeleg:

a) viitoarele evenimente politice care ar avea influenţă asupra

desfăşurării proiectului în etapa de implementare a acestuia;

b) voinţa finanţatorului de a acorda sau nu finanţarea pentru

proiectul propus;

c) factori care se află în afara ariei de influenţă a proiectulu,

dar care îl influenţează (pozitiv sau negativ);

d) anticiparea unor riscuri şi modul de a le preîntâmpina;

e) ipotezele de lucru care antipiează întârzieri/erori în execuţia

bugetului.

118

95. Ciclul de viață al proiectului reprezintă o secvență de

acțiuni bazată pe trei etape principale:

a) început, desfăşurare şi încheiere;

b) scriere, implementare, evaluare;

c) etapa planificării strategice, etapa implementării, etapa

evaluării;

d) identificarea nevoilor la nivelul comunităţii, întocmirea

bugetului, plata partenerilor;

e) identificarea partenerilor, crearea cadrului instituţional şi a

bazei legale.

96.În managementul proiectelor, un obiectiv trebuie să

fie SMART.Care dintre atributele de mai jos este corect?

a) selectiv să menţioneze clar ce vom obţine;

b) măsurabil din puntul de vedere al obiectivelor propuse;

c) adaptabil la eventualele schimbări;

d) referitor la proiect;

e) transferabil în viitor şi la alte proiecte.

97. Conform principiului managerul şi echipa de proiect:

a) managerul de proiect este numit de finanţator şi el poate să

aleagă membrii echipei de proiect ;

b) proiectul este condus de un singur manager de proiect; fiecare

membru al echipei de proiect răspunde pentru propriile decizii

în faţa managerului;

c) managerul comandă şi membrii echipei de proiect execută

dispopoziţiile primate;

d) managerul de proiect deleagă competenţele către

responsabilul financiar;

e) actul conducerii poate fi realizat de către orice persoană

desemnată de finanţator.

98. Identificaţi formularea care nu face parte din fazele de

derulare a proiectului:

119

a) studiul de detaliu;

b) implementarea proiectului;

c) iniţiativa de proiect;

d) organizarea proceselor;

e) studiul principal.

99. Identificaţi formularea ce reprezintă avantaj al

organizării matriceale:

a) abordarea sistemică este mai uşor de realizat;

b) fenomenul dublei subordonări;

c) conflicte de competenţe şi resurse;

d) apariţia unor conflicte.

e) coordonarea în raport de obiectivele urmărite este dificilă.

100. Identificaţi formularea ce nu face parte din factorii de

influenţă ai structurii interne a proiectului:

a) tipul proiectului;

b) mărimea proiectului;

c) afectaţii de derularea rezultatelor proiectului;

d) importanţa proiectului;

e) legislația în vigoare.

101. Pe parcursul iniţializării şi derulării proiectelor au fost

identificate momente de incertitudine şi riscuri. Dintre

enunţurile de mai jos alegeţi varianţa greşită:

a) variaţiile legate de costul ratei inflaţiei;

b) modificări sau schimbări specifice;

c) condiţii şi situaţii neaşteptate, dificile;

d) activităţile durează mai mult decât se preconiza;

e) demisia unuia dintre coordonatori.

102. Dintre sarcinile prioritare managementul de proiect de

succes implică îndeplinirea unor obiective. Care este enunţul

greşit dintre cele de mai jos?

120

a) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în timp;

b) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în costurile

planificate;

c) plata salariilor echipei de proiect la termenele stabilite prin

contract;

d) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în nivelul de

performanţă planificat;

e) acceptarea rezultatelor de către client sub forma beneficiilor

potenţiale de pe urma folosirii managementului de proiect.

103. Managerul de proiect trebuie să urmărească permanent

următoarele aspecte:

a) măsurarea permanentă a indicatorilor principali ai proiectului

(financiari, timp, resurse atrase) şi evaluarea intermediară a

utilizării tuturor resurselor pe care proiectul le-a folosit pentru

finalizarea proiectului;

b) verificarea lunară a extraselor de cont pentru a avea o imagine

detaliată a plăţilor;

c) corectitudinea întocmirii rapoartelor de activitate lunare ale

membrilor echipei;

d) verificarea săptămânală a foilor de parcurs a maşinilor aflate

la dispoziţia echipei de proiect;

e) prezenţa la locul de muncă şi întocmirea pontajelor.

104. Managementul de proiect implică acţiuni legate de

planificare şi monitorizare. Care este enunţul greşit dintre

cele de mai jos?

a) planificarea de proiect;

b) definirea cerinţelor de efort/activitate (define work

requirements);

c) definirea cantităţii şi calităţii de efort care trebuie întreprins;

d) urmărirea evoluţiei proiectului (Tracking progress);

e) urmărirea fluxurilor financiare derulate între parteneri şi

finanţator.

121

105. Proiectul poate fi definit ca:

a) un ansamblu de acţiuni care se fundamentează pe garanţia

unor linii de finanţare externe;

b) activitate unică, ce urmăreşte realizarea întregului produs,

având un termen de începere a activităţii şi un termen de

încheiere a activităţii, iar toate operaţiile trebuie să fie

ordonate în acest interval;

c) schiţa tehnică a unei clădiri care va adăposti spaţii de birouri;

d) planul de acţiune al unei companii într-un interval de timp;

e) desenul tehnic avizat de o persoană autorizată să execute

lucrări cadastrale.

106. Managementul de proiect de succes implică îndeplinirea

obiectivelor legate de o serie de factori. Identificaţi răspunsul

greşit:

a) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în timp;

b) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în costurile

planificate;

c) îndeplinirea obiectivelor prin încadrarea în nivelul de

performanţă planificat;

d) achiziţia instrumentelor IT numai prin contracte care au

durata echivalentă cu cea a proiectului;

e) acceptarea rezultatelor de către client sub forma beneficiilor

potenţiale de pe urma folosirii managementului de proiect.

107. Identificaţi răspunsul incorect în formularea următoare:

Elementele esenţiale care se au în vedere pentru solicitarea

unei finanţări nerambursabile se pot constitui în:

a) bugete și cheltuieli;

b) verificarea criteriilor de eligibilitate;

c) procedura de evaluare a cererii de credit;

d) verificarea condiţiilor oferite.

e) documentația solicitată.

122

108. Identificaţi răspunsul corect în formularea următoare:

Paşii de urmat pentru pregătirea unei propuneri de proiect

sunt:

a) stabilirea ideii de proiect;

b) colectarea de informaţii;

c) monitorizarea informaţiilor;

d) participarea la seminarii;

e) utilizarea de reţele de informare.

109. Tehnicile de planificare oferă posibilitatea

fundamentării ştiinţifice a planurilor şi programelor. Cele

generale sunt:

a) Tehnica Brainstorming;

b) Tehnica grupului nominal

c) Metoda drumului critic

d) Tehnica Delphi

e) Tehnica Brainwriting.


110. Managerul de proiect trebuie să urmărească permanent

următoarele aspecte; care dintre cele enumerate mai jos nu

se corelează cu enunţul anterior?

a) identificarea responsabilităţilor funcţionale care vor asigura

tuturor activităţilor finalizate;

b) minimizarea nevoii de a se întocmi rapoarte aproape continuu,

referitor la activităţile derulate;

c) identificarea necesarului de timp pentru buna planificare a

agendei de proiect;

d) identificarea instituţiei de credit care va garanta cofinanțarea;

e) măsurarea permanentă a indicatorilor principali ai proiectului

(financiari, timp, resurse atrase) şi evaluarea intermediară a

utilizării tuturor resurselor pe care proiectul le-a folosit pentru

finalizarea proiectului.

123

111. Factorii de succes ai proiectului sunt:

a) nivelul de salarizare al echipei de proiect;

b) numărul partenerilor din administraţia centrală;

c) maturitatea organizaţională a managementului proiectului şi

practica managementului;

d) rambursarea făcută la termen;

e) aplicarea procedurilor personalizate ale controlului intern.

112. În ce constă produsul final al proiectului ?

a) multitudine de soluţii tehnice şi logistice;

b) nouă direcţie generală într-un minister;

c) transferul de Know-how dintr-o altă ţară;

d) temă de cercetare internaţională;

e) schimbarea legislaţiei într-un domeniu.

113. Pentru identificarea riscurilor, orice manager de proiect

trebuie să îşi pună următoarele întrebări. Care dintre

întrebări nu este în contextul riscului de proiect?

a) ce reprezintă riscul pentru proiectul în curs?;

b) ce reprezintă riscul pentru o anumită activitate a proiectului?;

c) care sunt riscurile care pot apărea?;

d) care este riscul de îmbolnăvire al echipei?;

e) care este probabilitatea lor de manifestare?.

114. Ce se înţelege prin resurse în cadrul unui proiect? Care

este enunţul greşit?

a) oameni - operatorii, funcţionarii şi conducătorii reprezintă tot

atâtea categorii de personal angajat al organizaţiei care

dezvoltă proiectele;

b) bani - mijloacele financiare reprezintă resursa cea mai

generală cu ajutorul căreia se poate achiziţiona oricare altă

resursă umană, tehnică etc.;

c) echipamente - utilajele reprezintă resurse în condiţiile în care

îşi aduc un aport la dezvoltarea proiectului;

124

d) timp - includerea timpului în categoria resurselor reprezintă

un demers total dar justificat prin influenţa pe care o are

asupra proiectului;

e) mijloacele de transport - numărul şi tipul maşinilor care

asigură deplasarea membrilor echipei.

115. În cererea de finanţare trebuie făcută o scurtă descriere

a proiectului care cuprinde planul de acţiuni şi metode de

realizare. Care este elementul greşit?

a) planul acţiunilor şi termenele de realizare;

b) persoanele responsabile de implementare;

c) metodele concrete de realizare a activităţilor;

d) informaţii specifice proiectelor privind mass-media (tiraj, număr

ediţii, aria de acoperire, frecvenţă, oră de difuzare, nr. de abonaţi

etc);

e) comunităţile străine beneficiare.

116. În planul proiectului pot apărea o serie de riscuri; care

este enunţul greşit dintre cele de mai jos?

a) obiective nefezabile;

b) inexistenţa unui plan detaliat care să ia în considerare toate

cele 4 elemente caracteristice unui proiect (timp, buget,

calitate, aşteptările participanţilor);

c) nu există planuri de contingenţă (acţiunile care vor fi

întreprinse în cazul de manifestare a unor evenimente

nedorite);

d) schimbarea managerului de proiect;

e) nu este specificat bugetul pentru fiecare activitate.

117. După câştigarea unei finanţări nerambursabile (grant)

trebuie urmaţi o serie de paşi. Care este enunţul greşit?

a) se semnează contractul de finanţare;

b) se acordă prima tranţă din suma totală acordată ca finanţare

nerambursabilă;

125

c) beneficiarul realizează rapoarte periodice, care sunt remise

spre analiză şi aprobare finanţatorului;

d) în urma aprobării rapoartelor periodice, sunt acordate celelalte

tranşe din suma totală;

e) după finalul proiectului, se realizează evaluarea finală a

acestuia; la această activitate participă beneficiarul,

finantatorul, reprezentantul Ministerului de Finanţe şi Media.

118. Fazele unui proiect sunt:

a) conceperea proiectului, formarea echipei, execuţia bugetară;

b) scrierea cererii de finanţare, derularea proiectului,

diseminarea în media a rezultatelor proiectului;

c) concepere, planificare, implementare, evaluare, control;

d) planificare, gestionare resurse, implementare, efectuare plăţi;

e) identificare parteneri, scriere proiect, derulare proiect,

închidere proiect.

119. Concepţia integrată asupra managementului proiectelor

ia în considerare 4 elemente de bază ale unui proiect:

a) Timpul, Bugetul (resurse), Calitatea, Aşteptările

participanților;

b) Bugetul, Numărul membrilor echipei, Managementul calităţii,

Numărul partenerilor;

c) Calitatea, Aşteptările partenerilor, Respectarea Termenelor,

Buget;

d) Locaţia, Beneficiarii, Bugetul, Autorizaţiile obţinute;

e) Locaţia, Calitatea, Respectarea legislaţiei, Distanţa dintre

finanţator şi beneficiari.

120. Managementul proiectelor trebuie permanent corelat cu

informaţii şi cunoştinţe teoretice şi practice din:

a) management general, drept, economie, informatică;

b) drept, geografie, securitate regională, ecologie;

c) protecţia mediului, agronomie, politică şi etică;

126

d) informatică, ecoturism, contencios administrativ, matematici

economice;

e) protecţia mediului, dezvoltare regională, teorii educaţionale.

121. Identificaţi formularea care nu face parte din categoria

factorilor situaţionali cu influenţă asupra stilului de

conducere:

a) caracteristicile personale;

b) deciziile de grup;

c) tendinţa de a forţa norocul;

d) sursele de putere ale conducătorului;

e) structura sarcinilor.

122. Identificaţi formularea ce reprezintă regulă pentru

sporirea încrederii în interiorul echipelor de proiect:

a) competenţa de a-şi perfecţiona propriul stil de conducere;

b) competenţa de a identifica problemele şi variabilele-cheie;

c) competenţa de a administra grupul în situaţii conflictuale

interne;

d) să fie corect faţă de echipă.

e) competenţa de a efectua transformarea subordonaţilor

profesionişti în profesionişti.

123. Identificaţi formularea ce nu reprezintă o funcţie a

comunicării:

a) funcţia de codificare a mesajului;

b) funcţia de informare;

c) funcţia de comandă şi instruire;

d) funcția de motivare;

e) funcţia de instruire.

124. Managementul proiectelor are în vedere abordarea

integrată a mai multor tipuri de management. Care este

enunţul greşit?

127

a) managementul calităţii şi managementul costului;

b) managementul resurselor umane;

c) managementul energiilor regenerabile;

d) managementul managementul riscului şi managementul

integrării proiectelor;

e) managementul timpului.

125. În cazul proiectelor mari, de anvergură, aceste vor fi

divizate în componente mai uşor de coordonat, numite:

a) componente structurale;

b) subdiviziuni;

c) subproiecte;

d) structuri profesionale;

e) subdiviziuni finanţate structural.

126. Dintre procesele ajutătoare ale controlului în proiecte

recunoaştem:

a) controlul şi verificarea managerului de proiect;

b) controlul timpului;

c) controlului costului şi al calităţii;

d) controlul standardelor IT;

e) controlul relaţiilor de muncă şi comunicările la REVISAL.

127. Procesele planificării proiectului sunt:

a) procese de identificare şi raportare;

b) procese de analiză şi ajustare;

c) procese fundamentale şi procese ajutătoare;

d) procese de studiu şi cercetare;

e) procese de reglementare și legiferare.

128. Alegeţi varianta incorectă de răspuns: În cadrul

managementului proiectului, obiectivele principale ale

procesului de control se pot materializa în:

a) controlul de tip merge;

128

b) administrarea resurselor alocate proiectului;

c) controlul cibernetic;

d) postcontrolul.

e) controlul de tip nu merge.

129. Identificaţi formularea ce nu se referă la activităţile prin

care se realizează controlul:

a) verificarea progreselor realizate;

b) evaluarea personalului;

c) reacţii diverse la postcontrol;

d) controlul input-urilor.

e) schimbarea personalului.

130. Identificaţi formularea care se referă la efectele

furnizării la timp la rapoartelor detaliate de audit:

a) note subiective;

b) planificarea mai realistă;

c) rapoarte – indicatori indirecţi;

d) caracterizări verbale;

e) strângerea de noi informații

131. Alegeţi varianta incorectă de răspuns: Pierderea poate

lua, în cazul unui proiect, următoarele forme:

a) produsele finale au o calitate îndoielnică sau inferioară celei

proiectate iniţial;

b) intervalul de timp dintre faza de planificare şi faza de execuţie

este mai extins;

c) resursele nu au fost exploatate în mod eficient, sunt epuizate

sau deteriorate;

d) termenul pentru livrarea produsului final şi pentru închiderea

proiectului a fost depăşit;

e) proiectul este un eşec total.

129

132. Printre strategiile optime de răspuns pentru reducerea

riscurilor în cadrul proiectelor nu se numără:

a) acceptarea riscurilor;

b) evitarea riscurilor;

c) monitorizarea riscului şi pregătirea planului pentru situaţii

imprevizibile;

d) transferul riscurilor;

e) majorarea sistematică a riscurilor.

133. Riscurile în proiecte apar încă de la concepţia iniţială a

proiectului, fiind de obicei generatoare de respingere a

finanţării. Acestea se pot materializa în:

a) armonizarea obiectivelor proiectului cu cele ale programului

de finanţare;

b) grupuri-ţintă alese greşit;

c) construcţie eronată a bugetului;

d) beneficii necuantificate corespunzător;

e) echipă de proiect fără calificările sau experienţă.


134. Pentru implementarea abordării, ca procese a sistemului

de managementul calităţii, se poate aplica următoarea

metodologie:

a) identificarea proceselor din organizaţie pentru întregul sistem;

b) planificarea proceselor;

c) implementarea, managementul şi măsurarea proceselor;

d) analiza proceselor altor proiecte asemănătoare;

e) acţiuni corective, acţiuni preventive şi îmbunătăţirea

proceselor.


135. Etapele de planificare, execuţie şi control fac parte din:

a) cererea de finanţare;

b) ciclul de viaţă al unui proiect;

130

c) anexele la bugetul proiectului;

d) matricea logică a proiectului;

e) nota de fundamentare a bugetului.


1. Androniceanu, A.,Managementul proiectelor cu finanţare

externă, Editura Universitară, Bucureşti, 2004;

2. Avasilicăi, S.,Dezvoltare şi competitivitate prin proiecte,

Casa de Editură Venus, Iaşi, 2004;

3. Baker, S., Bradley, P., Huyton, J., (2002), Principiile

operaţiunilor de la recepţia hotelului, Editura All Beck,

Bucureşti;

4. Băşanu, Ghe., Pricop, M., (2001), Managementul

aprovizionării şi desfacerii, ediţia a II-a revizuită, Editura


5. Băşanu, Ghe., Pricop, M., (2004), Managementul

aprovizionării şi desfacerii, ediţia a III-a, Editura


6. Caraiani, Ghe., Potecea, V., (2010), Negocierea în

afacerile internaţionale – strategii, tactici, uzanţe

diplomatice şi de protocol, Editura Wolters Kluwer,

Bucureşti;

7. Ciobanu, G. (coord.), (2009), Tranzacţii economice

internaţionale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca;

8. Ciobanu, I., Ciulu,R., (2005), Strategiile competitive ale

firmei, Editura Polirom, Iaşi; 9. Constantinescu, D., Nistorescu, T.,Managementul proiectelor –

fundamente, metode și tehnici, Editura Sitech, Craiova, 2008;

10. Cruceru, A.; Zirra, A., Munteanu, A.C.,Managementul proiectelor –

suport de curs, Editura Universitară, București, 2012;

11. Danciu, V., (2004), Marketing strategic competitiv – o

abordare internaţională, Editura Economică, Bucureşti;

131

12. Diaconescu, M., (2005), Marketing, Editura Universitară,

Bucureşti;

13. Dimitrescu, M.,Managementul modern între autoritate şi

influenţă, Editura CH Beck, Bucureşti, 2008;

14. Emilian, R., Ţigu, G., (2002), Managementul operaţiunilor

în întreprinderile de servicii, Editura ASE, Bucureşti;

15. Emilian, R. (coord.), (2001), Iniţiere în managementul

serviciilor, Editura Expert, Bucureşti;

16. Florescu, C. și colab., (2003), Marketing – dicţionar

explicativ, Editura Economică, Bucureşti.

17. Marinescu, P.,Management de proiect, Editura

Universităţii, Bucureşti, 2005; 18. Mochal, T., Mochal J.,Lecţii de management de proiect, Editura

Codecs, Bucureşti, 2003;

19. McGrath, (2016), Cele mai importante 76 de întrebări și

răspunsuri din management, Editura Niculescu, București;

20. Neagu, C.,Managementul operaţional al proiectelor,

Editura Bren, Bucureşti, 2005;

21. Nicolescu, O., Popa, I.; Dumitrașcu, D., (2017), Studii de

caz relevante privind managementul organizațiilor din

România, Editura Pro Universitaria, București;

22. Nistorescu, T., (2013), Strategia întreprinderii și avantajul

concurențial, Editura Prouniversitaria, București; 23. Rădulescu, C.V.,Competitivitate și performanță prin managementul

proiectelor, Editura Universitară, București, 2012;

24. Roberts, P.,Ghid pentru managementul proiectelor, Editura

Comunicare, București, 2017;

25. Simionescu, A.; Bușe, F.; Bud, N., Managementul proiectelor, Editura

Economică, București, 2008;

26. Toma, M., (2014), Fundamentele diagnosticului global-

strategic, Editura Bibliotheca, Târgovişte.

27. Vasilescu, I.,Managementul proiectelor, Editura Eficon

Press, Bucureşti, 2005.

132


1. b 21. e 41. d 61. b 81. a 101. e 121. c

2. c 22. b 42. d 62. b 82. b 102. c 122. d

3. a 23. e 43. a 63. a 83. b 103. a 123. a

4. e 24. a 44. a 64. a 84. a 104. e 124. d

5. d 25. c 45. a 65. c 85. e 105. b 125. a

6. c 26. a 46. b 66. e 86. d 106. d 126. c

7. c 27. c 47. d 67. d 87. b 107. a 127. c

8. b 28. b 48. e 68. b 88. c 108. a 128. b

9. a 29. e 49. c 69. e 89. a 109. c 129. c

10. d 30. e 50. c 70. b 90. c 110. d 130. b

11. b 31. d 51. c 71. a 91. e 111. b 131. b

12. d 32. e 52. c 72. c 92. d 112. d 132. e

13. c 33. a 53. c 73. e 93. b 113. c 133. a

14. e 34. c 54. a 74. b 94. c 114. d 134. d

15. e 35. e 55. b 75. b 95. b 115. b 135. d

16. b 36. c 56. d 76. a 96. b 116. a

17. b 37. a 57. c 77. a 97. b 117. e

18. e 38. b 58. d 78. b 99. d 118. e

19. b 39. d 59. b 79. a 99. a 119. e

20. a 40. c 60. a 80. b 100. c 120. e

133

1. Sunt funcţiuni ale firmei:

a) cercetarea-dezvoltarea, comercială, financiar-contabilă,

producţia, de personal;

b) antrenarea, coordonarea, cercetarea-dezvoltarea;

c) comercială, de personal, financiar-contabilă, controlul,

producţia;

d) managementul resurselor umane, financiar-contabilă,

producția;

e) previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, control-

evaluarea.

2. Constituie ceea ce numim managementul resurselor

umane:

a) funcţiile de previziune şi coordonare;

b) funcţiile de organizare, coordonare şi antrenare;

c) funcţiile de coordonare, control-evaluare şi previziune;

d) funcţiile de coordonare, organizare și control;

e) funcţiile de previziune și evaluare.

3. Organizația reprezintă: a) o firmă;

b) o colectivitate umană care realizează bunuri sau prestează

servicii;

c) o unitate socială în care se încadrează și se integrează fiecare

membru în scopul realizării unor obiective prestabilite;

d) o organizație care desfășoară activități ce aduc profit;

TESTE GRILĂ

1. MANAGEMENTUL

RESURSELOR UMANE

2. COMERȚ ELECTRONIC

134

e) o întreprindere mică sau mijlocie.

4. Funcţiunea de personal a firmei implică activități de:

a) atragere a resurselor umane, gestionarea salariilor şi a nevoii

de personal a firmei;

b) utilizare a resurselor financiare de către oameni;

c) menținere a sistemului de relații cu alte firme;

d) utilizare a resurselor umane ale firmei pentru obținerea de

profit;

e) relaționare între persoanele care își desfășoarăactivitatea într-

o organizație.

5. Decizia de selectare a personalului pentru o firmă

aparţine: a) managerului şi salariaţiilor;

b) managerului de personal și managerului general;

c) managerului tehnic;

d) șefului compartimentului/departamentului de resurse umane;

e) acționarilor.

6. Specializarea organizatorică se realizează pe baza

următorilor factori:

a) produs/proiect;

b) regiune, proiect, produs;

c) funcțiune, produs/serviciu, localizare geografica, proiect;

d) regiune, produs, serviciu;

e) funcțiune, produs, serviciu.

7. Elementele componente ale organizației productive sunt: a) scopul, obiectivele, oamenii, structura, tehnologia, mediul

extern, cultura și valorile organizaționale;

b) viziunea, misiunea, obiectivele, mijloacele, resursele,

termenele;

135

c) cunoștintele, tehnologiile, oamenii, valorile, cultura,

informațiile;

d) scopul, obiectivele și termenele de realizare a obiectivelor;

e) viziunea, misiunea, strategia și politicile.

8. Obiectivele planificării resurselor umane constau în

obţinerea:

a) timpului optim necesar efectuării operațiilor de lucru;

b) oamenilor potriviţi, cu cunoştinţele, abilităţile şi experienţa

necesare desfășurării unei anume activități;

c) celor mai reduse costuri de producție;

d) celor mai mici costuri cu manopera;

e) profitului.

9. Analiza posturilor reprezintă:

a) procesul de prognozare a necesarului de personal;

b) procesul de compărare a posturilor existente cu cele nou

create;

c) procedeul prin care se determină sarcinile, activitățile,

competențele și responsabilitățile specifice unui post;

d) modul de realizare a structurii organizatorice;

e) procesul de stabilire a categoriilor de personal ce va fi angajat.

10. După modul de îmbinare și raporturile care se stabilesc

între subdiviziunile organizatorice, structurile organizatorice

sunt:

a) structura organizatorică ierarhică, funcțională și ierarhic-

funcțională;

b) structura organizatorică de conducere și de execuție;

c) structura organizatorica funcționalăși operațională;

d) structura organiatorică tip piramidăși liniară;

e) structura organizatorică formalăși informală.

136

11. În analiza postului se pot utiliza metodele:

a) metoda chestionarului, metoda incidentelor critice, metoda

brainstorming;

b) metoda observării, metoda autodescrierii zilnice, metoda

interviului;

c) metoda comportamentului adecvat, metoda check-list, metoda

Delphy;

d) metoda autoevaluării și metoda controlului;

e) metoda chestionarului și metoda observării.

12. Principalele tipuri de teste folosite în evaluarea

psihologică sunt:

a) teste preliminare, testele de inteligenţă, teste de orientare;

b) teste de rezistență, teste de aptitudini, teste finale;

c) testele de inteligenţă, testele de personalitate şi testele de

aptitudini;

d) testele de evaluare a capacității de concentrare;

e) testele de examinare pe parcursul desfășurării activității la

locul de muncă.

13. Motivarea personalului este:

a) un comportament adaptat de personal în vederea atingerii

scopurilor;

b) un comportament adaptat de manager în vederea sancționării

angajaților;

c) asigurarea unui climat organizațional eficient;

d) un comportament adaptat de manager în vederea motivării

angajaților;

e) realizarea obiectivelor individuale la locul de muncă.

14. Performanța în muncă a angajaților depinde de:

a) conditiile bune de muncă, experiența și dorința de

autodepășire;

137

b) mediul de muncă, abilitățile personalului, motivația

personalului;

c) mediul de lucru, stimulentele, capacitatea de muncă;

d) sănătatea și securitatea muncii;

e) capacitatea managerului de a-i motiva pe angajați.

15. Piața muncii se poate defini astfel:

a) mecanism complex, care asigură reglarea cererii și a ofertei de

forță de muncă atât prin decizii libere ale subiectilor

economici cât și prin intermediul salariului nominal;

b) negocierea permanentăîntre purtătorii ofertei de muncăși cei

ai cererii de muncă sub aspect cantitativ și structural;

c) spatiu economic unde se încheie tranzacții în mod liber între

deținătorii de capital în calitate de cumpărători și posesorii de

forță de muncăîn calitate de vânzători;

d) piața unde se întâlnesc cererea și oferta de forță de muncă;

e) spațiul unde se derulează activitățile economice.

16. Soluţia la problema îmbătrânirii demografice este:

a) menţinerea persoanelor vârstnice în activitate;

b) disponibilizarea persoanelor vârstnice;

c) pensionarea;

d) identificarea de forță de muncă tânară provenită din alte țări;

e) încurajarea natalității în țara respectivă pentru a contracara

efectul îmbătrânirii populației.

17. Programul de muncă prin ore suplimentare presupune:

a) eficiența din punct de vedere al costurilor;

b) utilizarea personalului existent și poate fi aplicată cu

minimum de preaviz sau fără;

c) angajatul este de acord sa fie disponibil pentru a munci un

anumit număr de ore în plus pe săptamană;

d) angajatul este ineficient și de aceea sunt necesare orele

suplimentare;

138

e) ineficiența din punct de vedere organizatoric și al costurilor.

18. În domeniul sănătății și securității în muncă, angajatorul

este obligat să țină seama de:

a) adaptarea la schimbările tehnologice;

b) adoptarea măsurilor de protecție individuală cu prioritate față

de măsurile de protecție colectivă;

c) aducerea la cunoștință salariaților a instrucțiunilor corespun-

zătoare de protecție la locul de muncă;

d) ședinte lunare de protecția muncii;

e) cursuri periodice de SSM.

19. Organigramele pot fi:

a) de tip piramidă, circular, liniar;

b) de tip circular, liniar, pe zone geografice;

c) de tip liniar, pe proiecte, mixte ;

d) de tip piramidă, regionale;

e) de tip ciorchine, liniare.

20. Fișa de post este:

a) anexa la organigrama;

b) documentul de management al resurselor umane care

sintetizează elementele caracteristice ale unui post și este

anexă a contractului individual de muncă;

c) instrument managerial care conține numai descrierea postului;

d) anexă la convenția de colaborare;

e) descrierea aptitudinilor persoanei care ocupă postul.

21. Relaţiile de autoritate pot fi :

a) ierarhice, de cooperare, de delegare;

b) de subordonare, de control,de delegare;

c) ierarhice, funcționale, de stat major ;

d) de control, de reprezentare;

e) de mandat, de reprezentare.

139

22. În orice organizatie, politica salarială urmărește:

a) recompensarea angajaților pentru efortul depus, pentru

loialitate, experiențăși realizări;

b) atragerea unui număr suficient de angajați;

c) păstrarea angajaților necalificați cu salarii mici;

d) reducerea salariilor;

e) creșterea salariilor angajaților.

23. Regulamentul de Organizare și Funcționare este

instrumentul de organizare folosit pentru:

a) completarea organigramei;

b) descrierea detaliată a structurii organizatorice și stabilirea

regulilor de funcționare din firmă;

c) stabilirea regulilor de ordine interioară ale organizației;

d) regulile după care funcționează orice organizație;

e) statutul organizației.

24. Comunicarea formală verticală constă în:

a) transmiterea de mesaje de la nivelurile ierarhice superioare

către baza piramidei ierarhice;

b) transmiterea de mesaje între colegi, în cadrul aceluiași

compartiment sau între persoane din diferite compartimente,

aflate pe aceleași niveluri ierarhice;

c) transmiterea de mesaje între șefi și subalterni, atât pe cale

verbală, cât și sub celelalte forme de comunicare

interpersonală, de jos în sus și de sus în jos;

d) transmiterea de mesaje în interiorul organizației;

e) transmiterea de mesaje de sus în jos și de jos în sus.

25. Comunicarea formală orizontală constă în:

a) transmiterea de mesaje între colegi, în cadrul aceluiași

compartiment sau între persoane din diferite compartimente,

aflate pe aceleași niveluri ierarhice;

140

b) transmiterea de mesaje între șefi și subalterni, atât pe cale

verbală, cât și sub celelalte forme de comunicare

interpersonală;

c) transmiterea de mesaje de la nivelurile ierarhice superioare

către baza piramidei ierarhice;

d) transmiterea de informatii catre colefii din celelalte

compartimente;

e) comunicarea între șefi și subalterni din același compartiment

/departament.

26. Care sunt consecințele evaluării personalului?

a) creșterea performanțelor angajatului în mod sistematic și

planificat, disponibilizare;

b) elaborarea unui plan de îmbunătățire a caracterisiticilor

postului, promovare sau transfer, formare profesională pentru

perfecționare;

c) analiză salariu, transfer, relocare;

d) formarea personalului necalificat;

e) urmărirea traseului carierei individului.

27. Evaluarea convențională reprezintă:

a) evaluarea continuă a performanței unui angajat, făcută de

șeful său direct în cursul activității obișnuite;

b) evaluarea informală;

c) evaluarea performanțelor angajatului în mod sistematic și

planificat;

d) evaluarea anuală;

e) autoevaluarea.

28. Factorii care influențează acțiunile de instruire sunt:

a) amploarea schimbărilor din mediul extern, schimbările interne

din organizație, gradul de adaptabilitate al forței de muncă;

b) amploarea schimbărilor din mediul extern, schimbările interne

din organizație, perspective comune;

141

c) gradul de adaptabilitate al forței de muncă, învățarea în

echipă, măsură în care conducerea consideră instruirea un

factor motivator;

d) lipsa de pregătire și perfecționare a unora dintre angajați;

e) lipsa de calificare și competențe specifice postului pentru

angajat.

29. Formarea profesională a angajaţilor se poate realiza în

următoarele moduri:

a) ucenicie organizată la locul de muncă, învățarea prin

experiența, instruirea managerială;

b) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate,

formare individualizată, ucenicie organizată la locul de

muncă;

c) cursuri de calificare și perfecționare derulate cu furnizori de

formare acreditați;

d) formare colectivă, stagii de adaptare profesională la cerinţele

postului şi ale locului de muncă, delegarea sarcinilor;

e) participarea la sesiuni interne de coaching și mentoring.

30. Consilierea profesională poate fi descrisă ca:

a) un proces interactiv între formare, monitorizare, activități

practice și interviuri personale formale;

b) activitate în cadrul căreia o persoană este ajutată să se

dezvolte și să accepte o imagine completă despre sine;

c) ansamblul activităților care îi ajută pe participanți (clienți) să

conștientizeze calificarea și abilitățile de care dispun;

d) îndrumarea profesionalizată pentru alegerea unei cariere;

e) identificarea posibilităților de încadrare pe piața muncii a

clienților și sprijinirea în găsirea jobului adecvat.

31. Câte cicluri execută funcția for($i=0; $i<=10; $i++)?

a) 11

b) 10

142

c) 9

d) 12

e) 13

32. Care sunt funcțiile de buclă în PHP?

a) while și echo

b) while și try

c) for și while

d) if și else

e) for și unfor

33. Cum întârziem executarea unui cod în PHP?

a) stop

b) while

c) sleep

d) contor

e) plus

34. Cu ce funcție se afișează un șir de caractere în PHP?

a) print

b) delay

c) echo

d) while

e) a+c

35. Care este fisierul de configurare al unui server web care

are activat PHP?

a) init.conf

b) php.ini

c) php.conf

d) httpd.conf

e) php.dat

143


1. Gudănescu N., Popescu L. – Managementul Resurselor

Umane, Editura Victor, București, 2013;

2. Lefter, V., Deaconu, A., Marinas, C., Managementul

resurselor umane – Torie și practică, Editura Economică,

Bucureşti, 2008;

3. Moldovan-Scholz, M. - Managementul resurselor umane

Editura Economică, Bucureşti, 2000.


1. a 8. b 15. c 22. a 29. b

2. b 9. c 16. a 23. b 30. c

3. c 10. a 17. b 24. c 31. a

4. a 11. b 18. c 25. a 32. c

5. b 12. c 19. a 26. b 33. c

6. c 13. a 20. b 27. c 34. e

7. a 14. b 21. c 28. a 35. b

144

TESTE GRILĂ

1. ECONOMIA

ÎNTREPRINDERII

1. Agenţii economici:

1. sunt persoane sau grupuri de persoane fizice şi/sau juridice;

2. se identifică cu subiecţii de proprietate;

3. au ca obiectiv principal obţinerea de profit.

a) 1+2;

b) 1+3;

c) 2+3;

d) 1+2+3;


2. Întreprinderea economică:

1. utilizează un complex de resurse în vederea realizării

obiectivelor;

2. funcţionează ca un sistem închis;

3. prezintă o dimensiune tehnico-materială.

a) 1+3;

b) 2+3;

c) 1+2;

d) 1+2+3;


3. În funcţie de criteriul apartenenţei naţionale, în-

treprinderile pot fi:

1. industriale;

2. comerciale;

145

3. multinaţionale;

4. mixte.

a) 1+2+3;

b) 1+2;

c) 3+4;

d) 1+4;

e) 1+3.

4. Începutul anilor ’60 a fost marcat de dezvoltarea:

a) întreprinderilor mijlocii;

b) întreprinderilor mari;

c) întreprinderilor mici;

d) microîntreprinderilor;

e) tuturor întreprinderilor.

5. Macromediul organizaţiei cuprinde:

a) mediul economic;

b) furnizorii;

c) clienţii;

d) firmele concurente;

e) organismele publice.

6. Micromediul întreprinderii include:

1. organismele publice;

2. mediul cultural;

3. clienţii;

4. mediul tehnologic.

a) 1+2+3;

b) 1+3;

c) 2+4;

d) 1+2+3+4;

e) 1+2+4.

146

7. Dimensiunile primare ale unei întreprinderi se referă la:

a) controlul fluxului muncii;

b) concentrarea autorităţii;

c) structura activităţilor;

d) procedurile formalizate ale organizaţiei;

e) numărul legăturilor din mediu.

8. Dimensiunile fundamentale ale întreprinderii sunt:

a) standardizarea;

b) organizarea generală;

c) structura activităţilor;

d) specializarea;

e) calitatea.

9. În mediul schimbător:

a) schimbările se produc la intervale mari de timp;

b) se pot prevedea, în general, modificările;

c) îşi desfăşoară activitatea, în present, un număr redus de

organizaţii;

d) funcţionează numai firmele din ramurile de vârf;

e) influențează numai firmele mari.

10. Întreprinderea are următoarele roluri:

1. cultural;

2. social;

3. politic;

4. economic.

a) 1+2+3;

b) 2+4;

c) 1+3;

d) 2+3;

e) 1+4.

147

11. Rolul economic al întreprinderii se referă la:

1. împlinirea profesională a salariaţilor;

2. atragerea şi combinarea factorilor de producţie;

3. finalizarea activităţii desfăşurate prin producerea de bunuri şi

servicii;

4. satisfacerea preferinţelor consumatorilor.

a) 1+2+3;

b) 2+3;

c) 1+2+4;

d) 1+4;

e) 2+4.

12. Performanţa unei întreprinderi prezintă o dimensiune:

1. materială;

2. economică;

3. tehnică;

4. culturală.

a) 2+3;

b) 1+2+3;

c) 1+4;

d) 1+3+4;

e) 1+2+3+4.

13. Funcţiunile întreprinderii:

a) nu sunt noţiuni abstracte;

b) au un caracter specific;

c) prezintă ponderi diferite în funcţie de specificul activităţii

desfăşurate;

d) sunt prezente doar în anumite întreprinderi;

e) prezintă ponderi egale în cadrul întreprinderilor.

14. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare:

a) vizează şi introducerea unor noi metode şi tehnici cu caracter

organizatoric;

148

b) se regăseşte în toate organizaţiile;

c) nu este corelată cu funcţiunea de producţie;

d) comensurează veniturile şi cheltuielile;

e) presupune activităţi care nu utilizează resurse.

15. Funcţiunea financiar-contabilă:

1. presupune activităţi care utilizează resurse financiare;

2. nu prezintă un caracter corectiv;

3. comensurează veniturile şi cheltuielile.

a) 1+2;

b) 1+3;

c) 2+3;

d) 1+2+3;

e) nici o variantă corectă.

16. Funcţiunea de producţie:

a) nu are în vedere pregătirea producţiei;

b) se manifestă diferit, în funcţie de profilul organizaţiei;

c) se manifestă egal, îndiferent de profilul organizaţiei;

d) nu include activitatea de aprovizionare tehnico-materială;

e) prezintă o importanţă majoră în firmele comerciale.

17. Funcţiunea comercială:

a) cuprinde şi activitatea de marketing;

b) nu include activitatea de aprovizionare tehnico-materială;

c) vizează introducerea unor noi produse şi tehnologii;

d) are în vedere activitatea de evidență financiară

e) presupune activităţi care nu utilizează resurse.

18. Funcţiunea de personal:

a) începe cu activitatea de selecţie a personalului;

b) are în vedere motivarea, perfecţionarea şi promovarea

resurselor umane;

c) se manifestă egal, îndiferent de profilul organizaţiei;

149

d) presupune activităţi care nu utilizează resurse;

e) nu presupune protecţia salariaţilor.

19. Structura organizatorică este influenţată de:

a) dimensiunea întreprinderii;

b) sistemul informaţional bancar;

c) ponderea salariaţilor tineri în cadrul firmei;

d) sistemul monetar bancar;


20. Structura funcţională:

a) nu este sinonimă cu structura de conducere;

b) cuprinde structura de producţie şi concepţie;

c) este parte componentă a structurii organizatorice.

d) nici o variantă corectă.


21. Printre componentele structurii funcţionale se regăsesc:

1. postul;

2. locul de muncă;

3. atelierul de producţie;

4. compartimentul.

a) 1+2+3

b) 1+4

c) 2+3+4

d) 2+3

e) 1+3+4

22. Organigrama:

1. constituie o expresie a organizării informale;

2. se realizează pe baza unor reguli specifice;

3. este o reprezentare grafică a structurii organizatorice.

a) 2+3

b) 1+2

150

c) 1+3

d) 1+2+3


23. Organizarea informală:

a) nu are conexiuni cu organizarea formală;

b) prezintă un caracter oficial;

c) este paralelă cu organizarea formală.

d) nicio variantă corectă;

e) se referă la organizarea resurselor întreprinderii.

24. Funcţia de previziune a managementului unei între-

prinderi:

a) vizează identificarea resurselor necesare realizării obiectivelor

întreprinderii;

b) urmăreste alocarea resurselor pe activități;

c) nicio variantă corectă;

d) întărirea autocontrolului pentru fiecare angajat în parte;

e) are în vedere organizarea resurselor întreprinderii.

25. Activitatea de organizare:

a) cuprinde numai organizarea producţiei;

b) are în vedere antrenarea resurselor umane în adoptarea

deciziilor;

c) reuneşte trei componente de bază ale întreprinderii;

d) nici o variantă corectă;

e) urmăreste alocarea resurselor pe activități.

26. Exercitarea funcţiei de comandă presupune:

a) motivarea salariaţilor în îndeplinirea sarcinilor;

b) sincronizarea în timp şi spaţiu a deciziilor şi acţiunilor

managerilor şi angajaților;

c) întărirea autocontrolului pentru fiecare angajat în parte;


151

e) o serie de aspecte ce au în vedere activitatea de aprovizionare

tehnico-materială

27. Deciziile strategice:

a) se adoptă la nivelul eşaloanelor manageriale inferioare/ de jos;

b) au în vedere un orizont redus de timp;

c) vizează activitatea de ansamblu a întreprinderii;

d) se adoptă la nivelul eşaloanelor manageriale medii;

e) nicio variantă corectă

28. Deciziile tactico-operative:

a) se referă la o perioadă mai scurtă de timp;

b) sunt sinonime cu deciziile-cadru;

c) se referă la o perioadă mai lungi de timp;

d) se adoptă la nivelul superior al conducerii;

e) nici o variantă corectă.

29. Sistemul informaţional:

1) este parte componentă a sistemului informatic;

2) furnizează informaţii sistemului decizional;

3) trebuie să asigure tratarea unitară a informaţiilor;

4) trebuie să asigure tratarea neunitară a informaţiilor;

5) nici o variantă corectă.

a) 2+3

b) 5

c) 1+2+3

d) 1+2

e) 2+4

30. Dintre funcţiile sistemului informaţional, menţionăm:

1) funcţia operaţională;

2) funcţia organizatorică;

3) funcţia documentară.

a) 1+3

152

b) 1+2

c) 2+3

d) 1+2+3


31. Managerul care promovează un stil de conducere

persuasiv:

a) adoptă decizii fără a ţine cont de opiniile salariaţilor;

b) îşi consultă colaboratorii în procesul decizional;

c) încearcă să obţină adeziunea subordonaţilor înainte de

momentul aplicării deciziei;


e) conduce prin intermediul altor persoane

32. În funcţie de scopul urmărit, există următoarele tipuri de

strategii:

1) strategii de consolidare;

2) strategii inovaţionale;

3) strategii de dezvoltare;

4) strategii de produs.

a) 2+4

b) 1+2+3+4

c) 3+4

d) 1+2

e) 1+4

33. După sfera de cuprindere, strategiile economice pot fi:

1) de redresare;

2) parţiale;

3) globale.

a) 1+2+3

b) 2+3

c) 1+3

d) 1+2

153


34. Planificarea:

1) este o funcţiune de bază a managementului;

2) se realizează în mod obligatoriu pe termen lung;

3) poate fi strategică şi tactică.

a) 1+3

b) 1+2

c) 2+3

d) 1+2+3


35. Planul economic:

1) nu are în vedere activitatea de comerţ exterior;

2) constituie un instrument esenţial în activitatea de conducere;

3) concretizează prevederile strategiei economice.

a) 2+3

b) 1+3

c) 1+2

d) 1+2+3


36. Mediul extern al întreprinderii determină o serie de

efecte asupra întreprinderii, efecte referitoare, de exemplu,

la:

1) adoptarea de structuri organizatorice rigide, adecvate

frecvenței, complexității și amplitudinii schimbărilor;

2) multiplicarea „punctelor de contact” între întreprindere și

mediul ei extern, astfel încât să poată fi sesizate operativ și corect

schimbările;

3) diferențierea modului de definire a atribuțiilor în cadrul

activităților, în funcție de gradul de afectare a acestora la

schimbările mediului;

4) scăderea importanței activităților de prognoză a schimbărilor.

154

a) 1+2+4

b) 2+3

c) 1+3

d) 1+4

e) 1+2+3

37. Rolul economic al întreprinderii se poate concretiza în

următoarele direcții:

1) atragerea și combinarea factorilor de producție, urmărindu-se

obținerea unor rezultate bune, la costuri reduse. In acest scop, în

cadrul întreprinderii se acționează pentru optimizarea factorilor

de producție de care se dispune;

2) finalitatea activității desfășurate rămâne producerea de bunuri

și servicii. In acest scop, se urmărește să se producă la costuri

maxime, realizându-se, reînnoindu-se și combinându-se în

permanența factorii de producție, în funcție de cerințele pieței;

3) distribuirea veniturilor, acest lucru corespunzand actiunilor

specializate de remunerare a factorilor de productie utilizati. O

asemenea repartitie se face deci catre personalul angajat (sub

forma salariilor), stat (impozite si taxe), creditori (dobanzi,

comisioane), organisme sociale (cotizatii cu caracter social),

asociati (dividende) si intreprindere (autofinantare).

a) 1+2+3

b) 1+2

c) 2+3

d) 1+3


38. În funcție de modificarea componentelor mediului, de

natura raporturilor dintre acestea și de efectele declanșate,

mediul extern al firmei cunoaște trei forme de existență:

1) instabil, în cadrul căruia mișcările sunt rare, de mică amploare

și ușor previzibile, un mediu specific unor perioade relativ

limitate;

155

2) schimbător, instabil, un mediu în care schimbările sunt

frecvente, de o amploare variată, acesta fiind tipul obișnuit de

mediu cu care se confruntă întreprinderile din aproape toate

sectoarele de activitate;

3) tulburent, unde schimbările sunt foarte frecvente, de amploare,

cu incidente profunde asupra activității firmei și greu de

anticipat, un mediu „ostil” acesteia.

a) 1+2+3

b) 1+2

c) 2+3

d) 1+3


39. Din combinarea dimensiuni primare ale structurii

(specializarea, adică diviziunea muncii în cadrul firmei,

standardizarea, respectiv procedurile formalizate ale firmei,

formalizarea, care are în vedere gradul de extindere a

procedurilor, regulilor și comunicațiilor scrise în cadrul

firmei, configurația, care se referă la organizarea generală a

firmei, tradiționalismul, adică ponderea procedurilor

standardizate, dar nescrise) rezultă dimensiunile

fundamentale ale întreprinderii, respectiv:

1) structura activităților;

2) concentrarea autorității;

3) controlul fluxului informațiilor;

4) dimensiunea relației activităților auxiliare și funcționale din

cadrul întreprinderii.

a) 1+2+3

b) 2+3+4

c) 1+3+4

d) 1+2+4

e) 1+2+3+4

156

40. Volumul total al activităților funcțiunii de producție este

influențat de o serie de factori precum:

1) pregătirea managerilor,

2) înzestrarea tehnică,

3) materiile prime folosite,

4) complexitatea produselor

a) 1+2+3

b) 2+3+4

c) 1+3+4

d) 1+2+4

e) 1+2+3+4

41. Scopurile întreprinderii reprezintă rezultatele pe care

aceasta și l-a propus și pe care încearcă să le atingă. Gradul

de realizare a scopului propus definește performanța

întreprinderii. O asemenea performanță trebuie privită din

trei unghiuri de vedere:

1) performanța tehnică – aceasta privind utilizarea eficace a

resurselor disponibile, fiind masurată prin productivitatea

obținută. Deci creșterea performanței tehnice este rezultatul

sporirii productivității muncii, dar și a unei cât mai bune

organizări a producției

2) ca performanță economică – aceasta vizând obtinerea unui cât

mai mare venit posibil si exprimând o cerință de rentabilitate

3) ca performanță socială – aceasta vizând, mai întâi,

satisfacerea nevoilor consumatorilor, în sensul oferirii de

produse bune sub raport tehnic, la un pret rezonabil, iar apoi si sa

raspunda asteptarilor propriilor lucrători

4) ca performanta institutionala

a) 1+2+3

b) 2+3+4

c) 1+3+4

d) 1+2+4

e) 1+2+3+4

157

42. În funcție de forma de proprietate a capitalului,

întreprinderile se pot structura în:

a) întreprinderi comerciale

b) întreprinderi multinationale

c) întreprinderi cu capital privat

d) întreprinderi financiar-bancare

e) întreprinderi de producție

43. Printre caracteristicile conceptului de funcțiune nu se

numără:

a) funcțiunea este o notiune matematică

b) funcțiunea are un caracter general

c) funcțiunile au ponderi variabile de la o întreprindere la alta

d) funcțiunile au ponderi egale de la o întreprindere la alta

e) funcțiunile variează ca număr la nivelul întreprinderilor

44. În funcţie de natura și modul de manifestare a

competentelor și responsabilităților, într-o întreprindere se

întâlnesc următoarele tipuri de relații:

1) relații de autoritate

2) relații de cooperare

3) relații de subzistență

4) relații de reprezentare

5) relații de reglementare

a) 1+4+5

b) 2+3+4

c) 1+2+4+5

d) 1+2+4

e) 1+3+4+5

45. Principalele grupuri care constituie organizarea

informală sunt:

1) grupuri orizontale

2) grupuri simetrice

158

3) grupuri verticale

4) grupuri mixte

5) grupuri publice

a) 1+2+4

b) 1+2+3+5

c) 1+2+3+4+5

d) 1+3+4

e) 2+3+5

46. Organizarea informală:

1) are o anumită instabilitate

2) presupune constituirea unor grupuri diferite de oameni

asociaţi într-un mediu de muncă.

3) poate fi controlată oficial de conducători în aceeaşi măsură cu

organizarea formală;

4) îmbunătățește comunicarea

5) încurajează atitudinile pozitive

a) 2+4+5

b) 1+3+4

c) 1+2+4

d) 3+4+5

e) 1+2+5

47. Printre avantajele organizării informale se numără:

1) uşurează sarcinile de muncă ale managerului, încurajând

cooperarea

2) produce zvonuri nedorite în întreprindere

3) oferă stabilitate şi satisfacţie grupurilor de muncă

4) conduce la conflicte interpersonale şi de grup, acestea fiind

dăunătoare organizaţiei

5) respinge, izolează şi tracasează pe cei care nu fac parte din

grup;

a) 1+2+3

b) 1+2+5

159

c) 1+4

d) 1+3

e) 1+2

48. Printre cerințele la care trebuie să răspundă o decizie, se

numără:

1) să fie adoptată la timp

2) să fie formulată clar şi concis

3) să fie fundamentată ştiinţific

4) să nu fie corelată cu deciziile luate anterior

5) să fie adoptată la momentul oportun

a) 1+2+3+4

b) 1+3+4+5

c) 1+2+3+5

d) 1+2+3+4+5

e) 2+3+4+5

49. În funcție de nivelul de informare al decidentului,

deciziile pot fi :

a) individuale, cu un grad ridicat de specializare

b) decizii luate in condiții de ignoranță

c) decizii strategice

d) decizii colective

e) decizii individuale

50. Principalele stiluri de conducere sunt :

1) autocratic

2) pesimist

3) consultativ

4) democratic

a) 1+2+4

b) 1+3+4

c) 1+2+3

d) 1+2+3+4

160

e) 2+3+5

51. În funcţie de dinamica obiectivelor propuse întâlnim :

a) strategii de produs

b) strategii integrate

c) strategii de consolidare

d) strategii adoptate la nivelul întreprinderii

e) strategii adoptate la nivelul managerilor întreprinderii

52. Printre cerintele carora întreprinderea trebuie să le facă

față, pentru atingerea performanței nu se numără:

a) o cerinţă de tehnicitate

b) cerinţă de competitivitate;

c) o cerinţă de legitimitate

d) o cerinta de lichiditate

e) o cerință de lichiditate, tehnicitate și competitivitate

53. Abordarea performanței unei intreprinderi se poate face

prin trei metode de performanțe. Care sunt acelea?

1) eficacitate

2) economicitate

3) eficienta

4) efectivitate

5) eligibilitate

a) 1+2+3

b) 1+4+5

c) 1+3+4

d) 1+2+4

e) 2+3+4

54. Pentru obţinerea rezultatelor aşteptate, un post de muncă

trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 1) autoritatea informală

2) autoritatea formală

161

3) competența profesională

4) regularitatea

5) responsabilitatea

a) 2+3+4

b) 1+2+4

c) 1+4

d) 2+4+5

e) 1+3+5

55. În funcţie de natura şi volumul atribuţiilor şi a nivelului

de delegare a autorităţii, compartimentele pot fi:

1) de baza

2) secundar

3) complex

4) mixt

5) financiar

a) 1+4+5

b) 2+5

c) 1+3

d) 2+4

e) 1+3+5

56. Organigrama ierarhică pleacă de la câteva principii de

bază ale activităţii administrative, printre care se numară:

1) principiul diviziunii muncii

2) principiul echității sociale

3) principiul disciplinei

4) principiul unității de comandă

5) principiul echilibrului

a) 1+2+4

b) 1+3+4+5

c) 1+2+5

d) 1+3+4

e) 2+3+4

162

57. Printre etapele adoptării unei decizii se numără:

1) Etapa conceptuală a deciziei

2) Etapa logică a deciziei

3) Formularea liniilor posibile de acţiune

4) Etapa preliminară deciziei

5) Aplicarea şi urmărirea rezultatelor deciziei

a) 1+4+5

b) 2+4+5

c) 1+3+5

d) 1+2+4

e) 1+3+4

58. Managerul care adoptă un stil de conducere autocratic:

a) adoptă decizii explicând subordonaţilor scopul lor şi

încercând să obţină astfel adeziunea acestora;

b) angajează discuţii cu subordonaţii şi colaborează cu ei în

legătură cu conţinutul şi modul de aplicare a deciziei;

c) adoptă o decizie prin înţelegere reciprocă sau consens cu

colaboratorii şi/sau subordonaţii săi;

d) adoptă decizii fără a ţine seama de părerea, de propunerile

subordonaţilor;

e) adoptă decizii împreună cu colaboratorii

59. Printre funcțiile sistemului informațional deținute într-o

întreprindere se numără :

1) funcția productivă

2) funcția decizională

3) funcția operatională

4) funcția organizatorică

5) funcția documentară

a) 1+4+5

b) 2+3+4

c) 1+2+5

d) 2+3+5

163

e) 1+3+5

60. Sistemul informaţional al întreprinderii trebuie să

respecte mai multe principii. Alegeți varianta incorectă.

a) să fie conceput şi să funcţioneze în concordanţă cu obiectivele

întreprinderii;

b) să se asigurare informaţii cât mai incomplete, prin prelucrarea

datelor;

c) asigurarea flexibilităţii şi a eficienţei sistemului informațional;

d) tratarea informaţiilor să fie făcută în mod unitar din punct de

vedere metodologic;

e) informațiile să fie transmise la timp și corect


1. Albu, L., L., Determinanţi ai creşterii economice, ocupării şi

competitivităţii, Academia Română, 2008

2. Constantinescu, D., Cunoştinţe economice fundamentale –

pentru examenele de licenţă, Editura SITECH, 2004

3. Dinu, M., Socol, C., Niculescu, A., Fundamentarea şi

coordonarea politicilor economice în Uniunea Europeană,

Editura Economică, 2006

4. Dobrotă, N., Dicţionar de economie, Editura Economică,

1999

5. Ene, C., M., Economia subterană – Teorie, Modele, Aplicaţii,

Editura Transversal, 2010

6. Nistorescu, T., Constantinescu, D., Economia întreprinderii,

Editura Universitaria, 2012

7. Pelinescu, E., Impactul politicilor de creditare asupra

economiei româneşti, Editura PIM, 2008

164


1. b 31. c

2. a 32. a

3. c 33. b

4. b 34. a

5. a 35. a

6. b 36. b

7. d 37. d

8. c 38. c

9. b 39. d

10. b 40. b

11. b 41. a

12. a 42. c

13. c 43. c

14. a 44. d

15. b 45. d

16. b 46. c

17. a 47. d

18. b 48. c

19. a 49. b

20. c 50. b

21. b 51. c

22. a 52. d

23. c 53. c

24. a 54. a

25. c 55. c

26. a 56. d

27. c 57. c

28. a 58. d

29. a 59. d

30. a 60. b

165

TESTE GRILĂ

1. TEHNICI PROMOȚIONALE

2. ADMINISTRAREA

ÎNTREPRINDERII DE

COMERȚ, TURISM ȘI

SERVICII

1. Mixul comunicărilor promoționale este format din:

a) Marca în promovarea produselor;

b) Promovarea vânzărilor;

c) Relații publice;

d) Publicitatea comercială;

e) Marca în promovarea produselor, promovarea vânzărilor,

relații publice, publicitatea comercială;

2. Mesajul emițătorului trebuie să fie:

a) Puternic;

b) Credibil;

c) Puternic, credibil, atragator, pe fond muzical;

d) Pe fond muzical;

e) Atrăgător;

3. Mijloacele de informare ale clienților sunt formate

din:

a) Presa scrisă și mijloacele de afișaj;

b) Mijloacele electronice;

c) Audiovizualul;

d) Presa scrisă și mijloacele de afisaj, mijloacele electronice,

audiovizualul, mijloacele de rețea;

e) Mijloacele de rețea;

166

4. Reclamele sunt o formă plătită de promovare

nepersonală prin:

a) Servicii;

b) Idei;

c) Bunuri;

d) Idei, servicii, bunuri, pliante;

e) Pliante;

5. Aria geografică reprezintă suprafață de promovare a

mesajului prin o publicitate:

a) Locală sau regională;

b) Locală, regională, națională, internațională;

c) Națională;

d) Internațională;

e) Regională;

6. După mijlocul de comunicare, publicitatea poate fi:

a) Vizuală, auditivă, olfactivă și mixtă;

b) Vizuală;

c) Olfactivă;

d) Olfactivă și vizuală;

e) Mixtă și auditivă;

7. După sponsori, publicitatea se diferențiază în funcție

de agentul finanțator, care poate fi:

a) Intermediarul;

b) Producătorul;

c) Agenții economici și sociali;

d) Producătorul sau intermediarul;

e) Intermedianul, producătorul, agenții economici sau

distrubuitorul;

8. Cei 5M ai reclamei sunt:

a) Misiunea și mesajul;

167

b) Mărimea fondurilor;

c) Misiunea, Mesajul, Mijloacele, Mărimea campaniei

publicitare;

d) Mijloacele;

e) Mărimea campaniei publicitare;

9. Acțiuni promoționale uzuale în promovarea vânzărilor

sunt:

a) Vânzări cu prime;

b) Reduceri de prețuri;

c) Eșantioane;

d) Concursuri;

e) Vânzări cu prime, eșantioane, reduceri de prețuri, concur-

suri;

10. În domeniul relatiilor publice, tehnicile promotioanle

folosite prin: a) Buletine informative;

b) Conferințele de presă;

c) Interviul;

d) Buletine informative, conferințele de presă, interviul,

publicarea unui articol de specialitate;

e) Publicarea unui articol de specialitate;

11. Clasificarea târgurilor și expozițiilor se face după: a) Aria geografică;

b) Tematica manifestărilor din târguri;

c) Aria geografică internațională;

d) Tematica generală;

e) Aria geografică, tematica manifestărilor din târguri, aria

geografică internațională, tematica generală;

12. Strategiile promoționale sunt clasificate după: a) Modul de desfășurare în timp;

168

b) Modul de desfășurare în timp, poziția față de structura

pieței, sediul activității profesionale, modul de aplicare a

strategiilor de marketing;

c) Poziția față de structura pieței;

d) Sediul activității profesionale;

e) Modul de aplicare a strategiilor de marketing;

13. Principalele componente ale comunicării sunt: a) Condificarea, sursa;

b) Răspunsul, mesajul;

c) Mesajul, codificarea;

d) Codificarea, receptorul, mesajul, sursa, mijlocul de

comunicare;

e) Mesajul;

14. Obiectivele publicității sunt:

a) Vânzarea directa sau indirectă;

b) Câștigarea înțelegerii publicului

c) Promovarea produselor;

d) Promovarea întreprinderii;

e) Vânzarea directă sau indirectă, câștigarea înțelegerii

publicului, promovarea produselor, promovarea

întreprinderii;

15. După modul de desfășurare în timp, strategia

promoțională poate fi:

a) Ofensivă sau defensivă;

b) Ofensivă sau defensivă, cu forțe proprii sau prin instituții

specializate, permanentă sau cu intermitentă;

c) Concentrată sau diferențiată;

d) Cu forțe proprii sau prin instituții specializate;

e) Permanentă sau cu intermitență;

169

16. Structura puterii într-o întreprindere din economia

de piață este alcătuită din: a) Puterea suverană și puterea executivă;

b) Puterea executivă și puterea de control;

c) Puterea de control și puterea suverană;

d) Puterea de control, suverană și executivă;

e) Puterea executivă;

17. Ciclul de viață al întreprinderilor din comerț, turism

și servicii este influențat de: a) Calitatea obiectivelor stabilite la înființarea întreprin-

derii;

b) Experiența în domeniu a angajaților;

c) Eficiența activatății leadershipului;

d) Calitatea bazei materiale;

e) Calitatea obiectivelor stabilite la înfiintarea întreprin-

derii, experiența în domeniu a angajaților, calitatea bazei

materiale;

18. Întreprinderile se clasifică după Legea 133/1999 în

funcție de numărul de angajați. În întreprinderile mari

care au: a) 25 angajați;

b) 15 angajați;

c) 50-249 angajați;

d) Peste 250 angajați;

e) 20 angajați;

19. O întreprindere din comert, turism și servicii are o

cifră de afaceri de 7,2 milioane de lei. Conform legii

133/1999 este o întreprindere: a) Mică;

b) Mijlocie;

c) Nu poate fi clasificată conform acestei legi;

170

d) Mare;

e) Foarte puternic dezvoltată;

20. O întreprindere în economia de piață are o politică de

marketing de succes dacă: a) Generează dorința clientului să mai vină la întrepindere,

sporirea capacității firmei de a servii clinetii noi, găsirea

de noi oferte și consultă clienții fideli în politica de

marketing a firmei;

b) Generează dorința clientului să mai vină la întreprindere;

c) Sporirea capacității firmei de a servii clineții noi;

d) Găsirea de noi oferte pentru clienții fideli;

e) Consulta clienții fideli în politica de marketing a firmei;

21. Clienții unei firme se pot clasifica în:

a) Excepționali care consumă produsele întreprinderii foarte

rar;

b) Ocazionali care cumpară produsele numai atunci când

ajung în zona unde găsește magazinul;

c) Obișnuiți care consumă destul de multe produsele firmei;

d) Excepționali, ocazionali și obisnuiți;

e) Excepționali care consumă numai produsele firmei

respective;

22. Politica de marketing a întreprinderii în afacerile cu

clienții fideli, față de cea cu clienții noi, constă în: a) Recompensarea celor care aduc clienți noi;

b) Recompensarea celor care aduc clienți noi, stimulează pe

cei care aduc clienti de la firmele concurente si sunt alesi

in consiliul de administratie;

c) Clienții fideli nu au voie sa aducă clienți noi;

d) Îi stimulează numai pe cei care aduc clienți de la firmele

concurente;

e) Alegerea lor în consiliul de administrație;

171

23. O întreprindere în economia de piață stabilește

obiectivele de dezvoltare care să raspundă la: a) Cum se face produsul;

b) Cu ce se face produsul;

c) În cât timp se face produsul;

d) Cine răspunde de produs;

e) Cum, ce, când, cine face produsul;

24. Etapa în evoluția strategică a întreprinderii, care

pune accent pe aspectul financiar este: a) Managementul strategic;

b) Planificarea organizațională;

c) Planificarea economico-financiară, strategică și

organizațională;

d) Planificare strategică;

e) Stabilirea obiectivelor;

25. Rivalitatea dintre două firme care comercializeaza

același tip de produse, este accentuată de: a) Dificultatea de acces pe piață;

b) Grad diferit de promovare a produselor;

c) Prețuri diferențiate major;

d) Informații incomplete de care dispun clienții față de una

din întreprinderi;

e) Dificultatea de acces pe piață, grad diferit de promovare

a produselor, prețuri diferențiate major;

26. Piramida lui Abraham Maslow a clasificat nevoile în

funcție de: a) Siguranța, automulțumire și fiziologice;

b) Apreciere în societate;

c) Siguranța;

d) Necesități fiziologice;

e) Automulțumire;

172

27. În literatura de specialitatate a demonstrat că factorii

foarte importanți care motivează angajații este: a) Salariul;

b) Aparența la un grup de elită;

c) Comparația postului cu ceilalți angajați;

d) Nevoia de autorealizar, salariul, cardul de concediu;

e) Cardul de concediu;

28. Rolul leadershipului într-o întreprindere constă în: a) Dezvoltarea echipei;

b) Dezvoltarea echipei, dezvoltarea indivizilor, realizarea

obiectivelor, crearea unui climat de muncă optim;

c) Dezvoltarea indivizilor;

d) Realizarea obiectivelor;

e) Crearea unui climat de muncă optim;

29. Elementele care influențează relațiile dintre angajații

unei întreprinderi sunt: a) Pregatirea profesională;

b) Temperamentul;

c) Funcția deținută în cadrul întreprinderii;

d) Salariul;

e) Pregătirea profesională, temperamentul, funcția deținută

în cadrul întreprinderii, salariul;

30. Ansamblul activităţilor promoţionale realizate sub

forma unor programe si campanii specificecorespunde:

a) comunicaţiei directe;

b) comunicaţiei formale;

c) comunicaţiei informale;

d) comunicaţiei indirecte;

e) comunicaţiei personale.

173

31. Înscrierea mesajului în memoria permanentă a

receptorului este un obiectiv al acţiunii de comunicaţie

conform fenomenului:

a) distorsiunii selective;

b) orientării comunicării;

c) poziţionării psihologice;

d) reţinerii selective;

e) poziţionării strategice.

32. Reacţia destinatarului mesajului transmisă emiţătoru-

lui acestuia reprezintă:

a) codificarea;

b) elementul perturbator;

c) feedback-ul;

d) răspunsul;

e) nicio variantă nu este corectă.

33. Semnificaţia atribuită mesajului de către receptor

reprezintă:

a) codificarea;

b) decodificarea;

c) elementul perturbator;

d) feed-back-ul;

e) răspunsul.

34. Comunicaţia care se desfăşoară necontrolat prin

intermediul personalului, produselor, distribuţiei etc.

poartă denumirea de:

a) comunicaţie formală;

b) comunicaţie informală;

c) comunicaţie directă;

d) comunicaţie externă;

e) publicitate.

174

35. Catalogul de prestigiu reprezintă:

a) suportul publicitar cel mai eficient pentru vânzarea rapidă

a produselor;

b) un ansamblu de informaţii de detaliu, tehnice şi

comerciale, despre produsele firmei

c) ediţie publicitară deosebită menită să evidenţieze poziţia

firmei şi a produselor firmei sale;

d) instrumentul curent de lucru al firmelor de vânzare prin

corespondenţă;


36. Din perspectiva definirii ţintei de comunicaţie, mediul

de reşedinţă reprezintă un criteriu:

a) comportamental;

b) psihografic;

c) geografic;

d) demografic;

e) niciun răspuns nu este corect.

37. Mecanismul de traducere a ideilor în simboluri sau

semne reprezintă:

a) codificarea;

b) decodificarea;

c) feedback-ul;

d) răspunsul;

e) interpretare.

38. Pentru a putea determina o relaţie de autoritate faţă

de publicul vizat, o sursă de comunicaţie trebuie să fie:

a) credibilă;

b) partizană;

c) constantă;

d) suficient de puternică;

e) mai puțin credibilă.

175

39. Evidenţierea performanţelor tehnice înregistrate de

firmă este un obiectiv de comunicaţie ce nu poatefi avut

în vedere în cazul:

a) sponsorizării;

b) mecenatului;

c) manifestărilor promoţionale;

d) comunicaţiei organizaţiei;

e) donației.

40. Testele de notorietate sunt utilizate pentru evaluarea:

a) rezultatelor unei campanii promoționale;

b) opiniei consumatorilor faţă de produs;

c) uşurinţei înţelegerii mesajului;

d) fidelităţii consumatorilor faţă de produs;

e) gradului de cunoaştere al produsului.

41. Dezvoltarea imaginii unui produs sau a unei mărci

reprezintă un obiectiv specific intervenţiei publicităţii la

nivel:

a) afectiv;

b) cognitiv;

c) conativ;

d) raţional;

e) cognitiv și conativ.

42. Oferirea de agende şi calendare reprezintă un

instrument promoţional specific:

a) oferirii de mostre;

b) relaţiilor publice;

c) promovării vânzărilor;

d) forţelor de vânzare;

e) publicităţii prin tipărituri.

176

43. Prescriptorii şi preconizatorii sunt două categorii de

public care pot fi incluse în:

a) ţinta de comunicaţie;

b) ţinta de marketing;

c) publicul intem;

d) ţinta complementară;

e) o țintă oarecare.

44. Unul dintre obiectivele vizate prin intermediul pu-

blicităţii de informare îl reprezintă:

a) evidenţierea condiţiilor de prezentare ale produsului;

b) prezentarea comparativă a unor produse sau servicii;

c) înlăturarea concurenței;

d) cultivarea unei atitudini favorabile faţă de produs;

e) stimularea cererii potenţiale pentru un produs.

45. La editarea unui catalog, o importanţă deosebită tre-

buie să se acorde unuia dintre următoarele elemente:

a) ilustraţiei;

b) numărului de pagini;

c) tirajului;

d) costurilor de realizare;

e) calitatea hârtiei folosite.

46. Nu fac parte din formele de publicitate directă:

a) publicitatea prin corespondenţă (mailing) adresată direct

unei anumite persoane;

b) marketingul telefonic;

c) vânzarea prin intermediul televiziunii (teleshopping-ul);

d) publicitatea la locul vânzării;

e) niciuna dintre variante.

47. Diferenţierea dintre mecanismul cumpărării şi cel al

alegerii se face prin intermediul:

177

a) criteriului universalităţii;

b) criteriului specificităţii;

c) criteriului forţei;

d) criteriului polivalenţei;

e) nu se poate face o diferențiere între cele două

mecanisme.

48. În scopul păstrării interesului consumatorilor pentru

un produs, serviciu, marcă și firmă este utilizată:

a) publicitatea comparativă;

b) publicitatea de informare;

c) publicitatea de reamintire;

d) publicitatea la locul vânzării;

e) publicitatea de condiţionar

49. Rolul promovării vânzărilor în faza de maturitate a

ciclului de viaţă a produsului este:

a) câştigarea fidelităţii consumatorilor;

b) crearea unei imagini favorabile produsului;

c) informarea consumatorilor;

d) susţinerea vânzărilor;

e) stimularea cererii potenţiale pentru un produs.

50. Demonstraţiile reprezintă o tehnică de promovare a

vânzărilor eficientă când produsul se află în faza ciclului

de viaţă de:

a) lansare;

b) creştere;

c) maturitate;

d) declin;

e) creştere și maturitate.

51. Fidelizarea clienţilor atraşi prin utilizarea acelor

tehnici de promovare a vânzărilor care se bazează pe

178

principiul acumulării sau a acelora care permit crearea

unei relaţii pozitive între marcă şi consumator,

reprezintă un obiectiv ce poate fi avut în vedere în cazul

în care marca promovată se găseşte în etapa de:

a) lansare a ciclului său de viaţă;

b) creştere a ciclului său de viaţă;

c) declin al ciclului său de viaţă;

d) relansare a ciclului său de viaţă;

e) nicio variantă nu este corectă.

52. Rolul promovării vânzărilor în faza de creştere a

ciclului de viaţă a produsului este:

a) câştigarea fidelităţii consumatorilor;

b) creşterea notorietăţii produsului;

c) păstrarea fidelităţii consumatorilor;

d) susţinerea vânzărilor produsului;


53. Reducerile de preţ reprezintă instrumentul tactic

adecvat fazei ciclului de viaţă al produsului de:

a) lansare;

b) creştere;

c) maturitate;

d) retragere de pe piață;

e) declin.

54. Cea mai eficientă componentă a activităţii promo-

ţionale în cazul promovării unui bun industrial o

reprezintă:

a) publicitatea;

b) forţele de vânzare;

c) relaţiile publice;

d) sponsorizarea;

179

e) mecenatul.

55. Cel care organizează o operaţiune de promovare a

vânzărilor, având ca ţintă consumatorii şi urmărind

crearea de trafic la punctul de vânzare este:

a) producătorul;

b) clientul;

c) prescriptorul;

d) vânzătorul-consultant;

e) e)comerciantul.

56. Ofertele de rambursare fac parte din categoria:

a) a)ofertelor speciale;

b) b)ofertelor "produs în plus";

c) primelor promoţionale;

d) reducerilor temporare de preţ;

e) reducerilor imediate.

57.Tehnica reducerii directe a preţului de vânzare către

consumator, practicată la iniţiativa producătorului,care

indică pe ambalaj nivelul reducerii, în mărime absolută

sau procentual, poartă denumirea de:

a) ofertă specială;

b) reducere imediată;

c) c)reducere temoporară;

d) ofertă produs în plus;

e) e)ofertă gratuită.

58. O operaţiune de promovare a vânzărilor

caracterizată prin implicarea personală a participanţilor

într-o competiţie pe parcursul căreia trebuie să-şi

dovedească inteligenţa, îndemânarea, spiritul de

observaţie, creativitatea, subtilitatea sau intuiţia, la

sfârşitul căreia câştigătorii obţin premii importante ca

180

valoare, poartă denumirea de:

a) joc cu rezultat imediat;

b) joc-concurs;

c) concurs;

d) loterie;

e) test de inteligență.

59. Tehnicile de promovare a vânzărilor care au mai ales

rolul de a convinge clienţii potenţiali decalităţile reale ale

unui produs nou, prin îndepărtarea anumitor obstacole

care pot întârzia sau chiar împiedica afirmarea

produsului (precum obiceiurile de consum sau existenţa

unor idei preconcepute) intră în categoria:

a) reducerilor temporare de preţuri;

b) primelor şi cadourilor promoţionale;

c) jocurilor;

d) operaţiunilor vizând încercarea gratuită a produselor;

e) concursurilor.

60. Utilizarea unui prenume al produsului care îl

diferenţiază de restul de produse făcând parte din aceeaşi

gamă este specifică:

a) mărcii-gamă;

b) mărcii-garanţie;

c) mărcii-produs;

d) mărcii - sursă;

e) mărcii - umbrelă.

61. Funcţia mărcii de autentificare a produsului permite

firmei să revendice crearea unui produs, acesta fiind

rolul esenţial al:

a) mărcii-produs;

b) mărcii - umbrelă;

c) mărcii - gamă;

181

d) mărcii -garanţie;

e) mărcii - sursă.

62. Reunirea sub un nume comun a mai multor produse

formând uzual o gamă unică este o caracteristică a:

a) mărcii - garanţie

b) mărcii - sursă;

c) mărcii - gamă;

d) mărcii - linie;

e) mărcii - umbrelă.

63. Marca îndeplineşte funcţia de garantare a calităţii

pentru:

a) producător;

b) distribuitor;

c) importator;

d) exportator;

e) consumator.

64. Principalul domeniu de intervenţie a sponsorizării îl

constituie:

a) cultura;

b) cercetarea ştiinţifică;

c) educația;

d) d)arta;

e) sportul.

65. Orice acţiune de sponsorizare presupune existenţa a

trei elemente şi anume:

a) anunţătorul, ţinta şi mediile de comunicare;

b) sponsorul, mediile de comunicare şi mesajul;

c) anunţătorul, ţinta şi evenimentul;

d) evenimentul, ţinta şi comunicaţia;

e) anunţătorul, ţinta şi comunicaţia.

182

66. Un producător de detergenţi îşi propune să realizeze

o operaţiune promoțională folosind o tehnică de reducere

temporară a preţului. Astfel, producătorul decide să

ofere consumatorului o reducere de preţ cu 30%: din

cantitatea de detergent comercializată în ambalajul 450

de grame, 135 de grame vor fi oferite gratuit. Precizaţi

care este denumirea tehnicii utilizate:

a) ofertă specială;

b) reducere imediată;

c) ofertă gratuită;

d) ofertă produs în plus;

e) reducere de sezon.

67. Tehnicile de merchandising vizează, printre altele, o

serie de aspecte precum asigurarea disponibilităţii

constante a fiecărui produs solicitat şi prezentarea

produselor într-o manieră atractivă. Acestea sunt

expresia rolului merchandisingului în raport cu:

a) producătorul și distribuitorul;

b) distribuitorul;

c) forţa de vânzare;

d) producătorul;

e) consumatorul.

68. Distribuirea de eşantioane reprezintă o tehnică de

promovare a vânzărilor ce poate avea efecte

considerabile în cazul în care marca promovată se află

de:

a) lansare;

b) creştere;

c) maturitate;

d) declin;

e) maturitate și declin.

183

69. Precizaţi care este natura demersului unui anunţător

care plăteşte pentru ca numele său să apară pe panourile

din jurul unui teren de sport?

a) achiziţionare de spaţiu publicitar;

b) sponsorizare de notorietate;

c) sponsorizare de imagine;

d) mecenat;

e) achiziție publică.

70. Ansamblul valorilor declarate de organizaţie, ce

corespund modului în care aceasta îşi propune să fie

percepută de publicul – ţintă, alcătuieşte:

a) imaginea reală a organizaţiei;

b) imaginea dorită de publicul – țintă;

c) imaginea difuzată;

d) imaginea formată;

e) e)imaginea dorită de organizaţie.


1. Ban Olimpia, (2007), Tehnici promoționale și specificul

lor în turism, Editura Economică, București;

2. Cruceru, Anca Francisca, (2009), Tehnici promotionale,

Editura Uranus, București;

3. Neicu Bologa, Georgeta Bărbulescu, Alexandru

Burda, (2007), Merceologie. Metode si tehnici de

determinare a calității, Editura Universitară, București;

4. Popescu, Ioana Cecilia (2003), Comunicarea în

marketing, ediţia a II-a, Editura Uranus, Bucureşti;

5. Bărbulescu Georgeta, Burghelea Cristina, Marketingul

activităților din comerț, turism și servicii, Editura

Didactică și Pedagogică, București.

https://www.librariaonline.ro/autori/cruceru_anca_francisca

http://www.extracarti.ro/cautare_Neicu%20Bologa_2_asc_p1

http://www.extracarti.ro/cautare_Georgeta%20Barbulescu_2_asc_p1

http://www.extracarti.ro/cautare_Alexandru%20Burda_2_asc_p1

http://www.extracarti.ro/cautare_Alexandru%20Burda_2_asc_p1

184

RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ: 1. e 15. b 29 e 43 a 57 b

2. c 16. d 30 b 44 e 58 c

3. d 17. e 31 d 45 a 59 d

4. d 18. d 32 c 46 d 60 d

5. b 19. c 33 b 47 b 61 d

6. a 20. a 34 b 48 c 62 c

7. e 21. d 35 c 49 d 63 e

8. c 22. b 36 c 50 a 64 e

9. e 23. e 37 a 51 b 65 c

10. d 24. c 38 d 52 a 66 c

11. e 25. e 39 b 53 e 67 e

12. b 26. a 40 e 54 b 68 a

13. d 27. d 41 a 55 e 69 a

14. e 28. b 42 e 56 d 70 e

185

TESTE GRILĂ

1. PREȚURI ȘI CONCURENȚĂ

1. Cărui reputat economist aparţine

afirmaţia: „valoarea se întemeiază pe

utilitatea finală şi pe cheltuiala de producţie şi se menţine în

echilibru între aceste două forţe opuse”? a) Adam Smith;

b) G. Abraham Frois;

c) Charles Gide;

d) Alfred Marshall;

e) David Ricardo.

2. Adepţii teoriei utilităţii marginale susţin că între preţ şi

valoare, respectiv valoare de schimb:

a) nu poate fi pus semnul egalităţii;

b) există o identitate deplină;

c) egalitatea este mai mult o excepţie;

d) există o independenţă totală;

e) există abateri importante.

3. În opinia celor mai mulţi specialişti, preţurile au

următoarele funcţii:

a) recuperatorie, remuneratorie şi reparatorie;

b) de constrângere şi de utilitate;

c) instrument sintetic de măsură a valorii mărfurilor şi pârghie

economică;

d) de utilitate;

e) de arbitraj (între cerere şi ofertă) şi de utilitate.

186

4. Elementele normative referitoare la existenţa unor

constrângeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice

şi sociale şi a unor libertăţi de acţiune existente în economia

de piaţă, constau în:

a) nivelul costurilor de producţie şi rata profitului (pe plan intern

şi internaţional) care determină producătorii să-şi extindă sau

restrângă producţia la anumite produse;

b) legi, hotărâri şi ordonanţe guvernamentale, ordine ale

miniştrilor, hotărâri ale autorităţilor locale şi alte acte privind

preţurile, costurile de producţie cuprinse în preţ şi celelalte

elemente componente ale preţurilor;

c) oferta scăzută la anumite bunuri care permite ofertanţilor să

practice preţuri ridicate şi care pot provoca o creştere a

producţiei la sortimentele respective;

d) existenţa unor stocuri de mărfuri greu sau nevandabile, care

impune operarea unor reduceri de preţuri;

e) schimbarea în permanenţă a raportului cerere-ofertă care

presupune adaptabilitatea operativă la modificarea condiţiilor.

5. Prin politica de preţuri se înţelege:

a) sistemul de preţuri din economie;

b) diversitatea relaţiilor de schimb în cadrul economiei naţionale

şi a utilizărilor pe care le poate căpăta un produs în funcţie de

natura mărfii, varietatea scopurilor pentru care este pus în

circulaţie şi a categoriilor de beneficiari;

c) categoriile şi formele preţurilor, structura, nivelul şi relaţiile

dintre ele, principiile de determinare, stabilire şi aplicare a lor;

d) categoriile şi formele preţurilor, structura, nivelul şi relaţiile

dintre ele, principiile de determinare, stabilire şi aplicare a lor,

precum şi instituţiile şi organele de specialitate din acest

domeniu;

e) sistemul de preţuri dintr-o economie planificată.

187

6. Profitabilitatea pe termen lung a firmei monopolistice

atrage noi firme pe piaţă fapt ce determină:

a) deplasarea la dreapta a curbei cererii;

b) deplasarea la dreapta a curbei ofertei;

c) deplasarea la stânga a curbei cererii;

d) deplasarea la stânga a curbei ofertei;

e) nu se poate preciza.

7. Absorbţia internă cuprinde:

a) venituri externe, nete şi consum final;

b) consum final şi transferuri curente externe;

c) venituri externe, nete şi investiţii;

d) consum final şi investiţii;

e) exportul de bunuri şi servicii net şi soldul contului curent.

8. Multiplicatorul bazei monetare (m) se calculează ca raport

între:

a) masa monetară în sens larg ( M2) şi baza monetară (BM);

b) cheltuielile bugetare (CB) şi baza monetară (BM);

c) veniturile bugetare (VB) şi baza monetară (BM);

d) activele externe (AE) şi baza monetară (BM);

e) credite guvernamentale (CGE) şi baza monetară (BM).

9. Recesiunea economică este o fluctuaţie:

a) sezonieră;

b) pe termen lung;

c) întâmplătoare;

d) ciclică;

e) pe termen scurt.

10. Pierderea de bunăstare în cazul monopolului se explică

prin faptul că: a) cantitatea produsă este inferioară nivelului ce corespunde

optimului social;

188

b) se produce mai mult decât pot achiziţiona consumatorii;

c) surplusul producătorului este inferior celui înregistrat de

consumator;

d) surplusul consumatorului este negativ;

e) cantitatea produsă este superioară nivelului ce corespunde

optimului social.

11. Preţurile cuprind în structura lor şi alte elemente

valorice, considerate la rândul lor ca pârghii economice şi

anume: a) forma valorică a capitalului consumat;

b) despăgubiri pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale;

c) daune moratorii;

d) interese ale producătorilor şi consumatorilor;

e) salarii, impozite, dobânzi, contribuţii, taxe, profit, comisioane,

adaos comercial.

12. Dacă la un moment dat cererea este mai mare decât

oferta la anumite produse, preţurile vor avea o tendinţă de: a) creştere;

b) reducere;

c) îngheţare;

d) menţinere relativă;


13. Identificaţi afirmaţia eronată referitoare la preţurile cu

amănuntul: a) sunt cele mai complexe, ele cuprind pe lângă costuri, profit,

accize (după caz), adaos comercial aferent grosiştilor (după

caz) şi adaos comercial cuvenit detailiştilor, precum şi taxa pe

valoare adăugată, calculată şi colectată din toate stadiile;

b) reprezintă nivelul preţurilor negociate la care circulă

produsele, în general, între firme sau între firme şi instituţii;

ele cuprind costurile şi profitul, ca regulă generală, iar pentru

189

unele produse, stabilite prin acte normative, preţurile cu

ridicata cuprind şi accizele datorate bugetului de stat;

c) se aplică şi la vânzările prin reţeaua comerţului de stat, reţeaua

cooperatistă ori reţeaua organizaţiilor obşteşti;

d) se practică mai ales pentru produsele destinate consumului

individual şi marchează sfârşitul circuitelor mărfurilor care

intră în consumul final;

e) anterioarereprezintă nivelul preţurilor la care se desfac sau se

revând populaţiei diferite produse de către firmele comerciale

specializate sau de către magazinele proprii ale firmelor

producătoare.

14. În România principiul fundamental care stă la baza

sistemului de preţuri îl constituie: a) corelarea şi diferenţierea preţurilor în funcţie de calitatea

produselor;

b) centralismul democratic, stabilirea unitară şi coordonarea

preţurilor;

c) formarea liberă pe piaţă în funcţie de raportul cerere – ofertă;

d) stabilitatea şi unicitatea preţurilor;

e) doar centralismul democratic.

15. Preţurile cu ridicata ce revin firmelor producătoare şi

firmelor comerciale cu ridicata: a) conţin T.V.A.;

b) firmele beneficiare achită firmelor furnizoare preţul cu

ridicata exclusiv T.V.A.;

c) constituie doar baza pentru calcul al T.V.A., care se cuprinde

numai în preţul final;

d) firmele beneficiare nu achită firmelor furnizoare preţul cu

ridicata plus T.V.A.;

e) nici o variantă.

190

16. Produsul intern brut cuprinde:

a) absorbţia internă şi veniturile externe nete;

b) consumul final şi transferurile curente externe nete;

c) exportul net de bunuri şi servicii şi veniturile externe nete;

d) transferurile de patrimoniu şi absorbţia internă;

e) absorbţia internă şi exportul net de bunuri şi servicii.

17. Finanţarea deficitului de cont curent nu se realizează

prin intermediul:

a) transferurilor nete de capital;

b) investiţiilor directe nete;

c) investiţiilor de portofoliu nete;

d) veniturilor nete din muncă;

e) creditelor nete pe termen scurt.

18. Rata generală de activitate este raportul procentual între: a) numărul persoanelor active şi numărul total al populaţiei;

b) numărul persoanelor active şi numărul persoanelor în vârsta

de muncă;

c) numărul persoanelor inactive şi numărul persoanelor active;

d) numărul şomerilor şi numărul persoanelor active;

e) numărul şomerilor şi numărul persoanelor în vârsta de muncă.

19. Produsul naţional brut se calculează adăugând la

produsul intern brut: a) soldul veniturilor factorilor de producţie în raport cu

străinătatea;

b) soldul transferurilor curente cu străinătatea;

c) soldul transferurilor de capital cu străinătatea;

d) alocaţiile pentru consumul de capital fix;

e) subvenţiile.

20. Relaţia de legătură între PIB nominal, PIB real şi rata

inflaţiei, transferată în ritmuri este:

191

a) RPIBn = RPIBr + RI + RPIBr * RI;

b) RPIBn = RPIBr + RI + RPIBn * RI;

c) RPIBr = RPIBn – RI + RPIBn * RI;

d) RPIBr = RPIBn + RI + RPIBn *RI;

e) RPIBr = RPIBn - RI + RPIBn * RI.

21. Produsul intern brut se calculează ca produs între: a) viteza de circulaţie a banilor şi masa monetară în sens

restrâns;

b) viteza de circulaţie a banilor şi cvasibanii;

c) viteza de circulaţie a banilor şi lichiditatea secundară;

d) viteza de circulaţie a banilor şi masa monetară în sens larg;

viteza de circulaţie a banilor şi lichiditatea primară.

22. Tarifele: a) au caracterul unor preţuri cu ridicata când serviciile prestate

au ca beneficiar firme sau instituţii sau preţuri cu amănuntul

când acestea se adresează populaţiei;

b) au caracterul unor preţuri cu amănuntul când serviciile

prestate au ca beneficiar firme sau instituţii sau preţuri cu

ridicata când acestea se adresează populaţiei;

c) se aplică mărfurilor destinate consumului final, consum ce se

realizează însă pe loc, în cadrul unităţilor de alimentaţie

publică;

d) funcţionează în raporturile de vânzare-cumpărare dintre

firmele din ramurile producţiei materiale, dintre aceste firme

şi firmele comerciale cu ridicata, precum şi dintre firmele

producătoare şi magazinele proprii;

e) nici una din variantele aici enumerate.

23. Preţurile de rezervare: a) sunt folosite în cazul lucrărilor de construcţii-montaj şi a celor

pentru reparaţii în contrucţii;

192

b) se aplică în cazul adjudecării sau închirierii prin licitaţie

publică;

c) sunt preţuri sub care nu se vând o parte din bunurile aflate în

stoc pentru că vânzătorii aşteaptă o oarecare creştere a

preţurilor pieţei;

d) se aplică în cadrul aceleaşi firme integrate vertical în cazul

schimburilor de bunuri sau servicii între subdiviziuni;

e) sunt stabilite la un nivel mai scăzut din considerente de ordin

social.

24. Preţurile limită (plafon): a) se aplică la un anumit nivel stabilit, o perioadă în general

determinată;

b) se pot stabili ca limită maximă care nu poate fi depăşită;

c) oscilează în funcţie de acţiunea conjugată a cererii şi ofertei;

d) se aplică la acelaşi nivel de către toate organele, firme sau

populaţie pe întreg teritoriul unei ţări;

e) constituie o condiţie necesară pentru gestionarea economico-

financiară, asigurând un criteriu unitar pentru evaluarea şi

evidenţa costurilor.

25. În cazul preţurilor C.I.F.: a) cheltuielile de transport până la graniţa română cad în sarcina

producătorului (importatorului) din ţară;

b) acestea cuprind cheltuielile de transport, asigurare şi navlu

până la portul de destinaţie;

c) preţurile mărfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de

încărcare în vapor, beneficiarul urmând să suporte toate

cheltuielile din momentul în care mărfurile au trecut bordul

vasului în portul de încărcare;

d) acestea cuprind preţul cu ridicata al mărfurilor, plus

cheltuielile cu reclama, ambalajul, transportul, comisioanele

etc.;

193

e) acestea cuprind valoarea în vamă a mărfurilor, plus taxe

vamale.

26. Corelaţiile cu caracter special dintre preţuri sunt: a) între preţurile (cu ridicata sau cu amănuntul) mărfurilor

alimentare şi preţurile mărfurilor industriale;

b) între preţurile mărfurilor ce se pot înlocui reciproc (cu însuşiri

diferite, dar pentru aceleaşi utilizări);

c) între aceleaşi preţuri ale diferitelor mărfuri nealimentare

(industriale);

d) între preţurile produselor agricole şi preţurile produselor

industriale etc.;

e) între preţurile aceluiaşi bun de-a lungul unui an.

27. În cazul preţurilor F.O.B.: a) cheltuielile de transport până la graniţa română cad în sarcina

producătorului (importatorului) din ţară;

b) acestea cuprind cheltuielile de transport, asigurare şi navlu

până la portul de destinaţie;

c) preţurile mărfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de

încărcare în vapor, beneficiarul urmând să suporte toate

cheltuielile din momentul în care mărfurile au trecut bordul

vasului în portul de încărcare;

d) acestea cuprind preţul cu ridicata al mărfurilor, plus

cheltuielile cu reclama, ambalajul, transportul, comisioanele

etc.;

e) acestea cuprind valoarea în vamă a mărfurilor, şi taxele

vamale.

28. Pentru valori ale preţului mai mari decât costul variabil

mediu, curba ofertei unei firme ce acţionează pe o piaţă cu

concurenţă perfectă este: a) curba costului marginal;

b) curba venitului marginal;

194

c) curba productivităţii marginale;

d) curba costului total mediu;

e) curba productivităţii medii.

29. În condiţii perfect concurenţiale:

a) cererea firmei şi cererea pieţei sunt egale;

b) oferta firmei este perfect elastică;

c) profitul firmei este maxim la orice nivel de preţ;

d) cererea pieţei are pantă negativă;

e) cererea pieţei are pantă pozitivă.

30. Pe piaţa cu concurenţă perfectă o firmă atinge starea de

optim atunci când: a) costul marginal este mai mare decât încasarea marginală

pentru niveluri inferioare ale producţiei;

b) costul marginal este mai mic decât încasarea marginală pentru

niveluri superioare ale producţiei;

c) costul marginal este egal cu încasarea marginală, iar la o

creştere a producţiei cheltuielile suplimentare depăşesc

veniturile marginale;

d) costul marginal este egal cu încasarea marginală, iar la o

creştere a producţiei cheltuielile suplimentare sunt inferioare

veniturilor marginale;

e) costul marginal este mai mic decât încasarea marginală pentru

niveluri inferioare ale producţiei.

31. Preţul de monopol se formează la acel nivel al producţiei

pentru care: a) costul marginal este egal cu costul total mediu;

b) costul marginal este egal cu preţul;

c) preţul este mai mare decât costul unitar;

d) costul marginal este egal cu încasarea marginală;

e) costul marginal este mai mare decât preţul.

195

32. Folosirea, acţiunea şi evoluţia preţurilor sunt strâns

legate de: a) valoarea mărfurilor şi serviciilor care fac obiectul schimbului;

b) producţia de mărfuri şi relaţiile marfă-bani;

c) evoluţia producţiei de mărfuri şi de acţiunea legii valorii şi a

legii cererii şi ofertei;

d) relaţiile băneşti care apar şi se derulează între firme;

e) toate variantele enumerate aici.

33. Mărimea preţului este dată de: a) monedă şi mărimea valorii mărfurilor;

b) metalele preţioase;

c) inflaţie;

d) cursul de schimb;

e) aprecierea/deprecierea monedei.

34. Definit sub aspect economic, preţul reprezintă: a) o sumă de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv

obţinerea unui bun sau serviciu;

b) expresia bănească a valorii mărfurilor şi serviciilor care fac

obiectul schimbului;

c) relaţiile băneşti care apar şi se derulează între firme, între

acestea şi instituţii şi populaţie, între cetăţeni, între firme şi

state etc.;

d) o categorie economică ce se limitează doar la valoarea

bunurilor şi serviciilor care fac obiectul schimbului;

e) o valoare etalon dată de monedă şi de mărimea valorii

mărfurilor.

35. Supunând analizei relaţiile monedă-preţ şi preţ-monedă,

se poate concluziona că între cei doi termeni există: a) un raport direct proporţional;

b) un raport invers proporţional;

c) egalitate;

196

d) nu există intercondiţionare reciprocă;


36. Devalorizarea sau deprecierea monedei duce la: a) ieftinirea creditelor;

b) creşterea preţurilor şi a inflaţiei;

c) menţinerea preţurilor şi creşterea inflaţiei;

d) liberalizarea cursului de schimb valutar;

e) stabilizarea preţurilor.

37. Modificarea preţurilor influenţează direct şi imediat: a) puterea de cumpărare a monedei;

b) concurenţa;

c) mijloacele de plată;

d) preferinţele consumatorilor;


38. Între preţ şi valoare există, în general un raport de:

a) egalitate;

b) independenţă;

c) proporţionalitate;

d) progresivitate;

e) nu există nici un raport.

39. Potrivit teoriei utilităţii marginale, preţul unei mărfi este

determinat de: a) munca omenească abstractă, omogenă, nediferenţiată;

b) raritatea şi cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea unei

mărfi;

c) utilitatea marginală, mărimea ei fiind o funcţie de raritatea

mărfii respective;

d) prioritatea satisfacerii nevoilor umane;


197

40. Afirmaţia „Valoarea unei mărfi este cu atât mai mare cu

cât ultima unitate consumată din acea marfă are o utilitate

mai mare” aparţine: a) teoriei elaborată şi susţinută de William Pety, Adam Smith şi

David Ricardo;

b) teoriei elaborată şi susţinută de Karl Marx;

c) teoriei valorii muncă;

d) teoriei utilităţii marginale;

e) teoriei elaborată şi susţinută de Alfred Marshall.

41. Rolul şi importanţa preţului în economia de piaţă se

referă la faptul că: a) preţul bunurilor şi serviciilor se stabileşte pe piaţă sub

incidenţa cererii şi ofertei, doi factori fără de care nu poate

exista schimbul de mărfuri, valoarea şi preţul acestora;

b) preţul se exprimă întotdeauna în bani;

c) preţul este dependent atât de munca încorporată în marfă, cât

şi de utilitatea mărfii;

d) preţul este dependent de munca încorporată în marfă şi se

exprimă întotdeauna în bani;

e) în formarea valorii şi a preţurilor au importanţă atât utilitatea,

cât şi costul de producţie prin care se manifestă caracterul

limitat, raritatea factorilor de producţie.

42. În cazul formării unui cartel cea mai bună strategie

pentru o firmă este: a) să nu respecte cotele de producţie, atât timp cât celelalte firme

din cartel nu procedează la fel;

b) să păstreze nivelul producţiei stabilit de cartel;

c) să reducă producţia pentru a-şi diminua costurile;

d) să respecte cotele, deşi celelalte firme le încalcă, întrucât în

acest mod profitul cartelului va fi maxim;

e) să producă atât cât vrea.

198

43. Gradul de deschidere a economiei se calculează cu ajutorul

relaţiei:

a) (export + import)/PIB;

b) (export – import)/PIB;

c) (import – export)/PIB;

d) (venituri externe nete + transferuri curente nete)/ PIB;

e) (venituri externe nete – transferuri curente nete)/PIB.

44. Rata integrală de şomaj este raportul procentual între: a) numărul de şomeri şi populaţia activă civilă;

b) numărul de şomeri din categoria respectivă şi populaţia activă

civilă a categoriei respective;

c) timpul de muncă disponibil neutilizat al populaţiei neocupate

şi în stare de şomaj parţial şi timpul de muncă disponibil total;

d) numărul de şomeri şi populaţia totală;

e) numărul de şomeri şi populaţia inactivă.

45. Baza monetară (BM) cuprinde: a) emisiunea bănească (E) şi rezerva obligatorie a băncilor

comerciale la banca de emisiune (R);

b) emisiunea bănească (EB) şi creditele guvernamentale (CGE);

c) creditele guvernamentale (CGE) şi creditele acordate băncilor

comerciale (CB);

d) active externe (AEE) şi depozite publice – guvernamentale

(DGE);

e) rezerva obligatorie a băncilor comerciale la banca de emisiune

(R) şi activele interne (AIE).

199


1. Bandoi Anca, Ispas Roxana, Prețuri și concurență, Editura

Universitaria, Craiova

2. Dumitrașcu Vadim, Prețuri și concurență, Editura Pro

Universitaria, București;

3. Moşteanu Tatiana (coordonator), Preţuri şi concurenţă,

Ediţia a II-a, Editura Universitară, Bucureşti, 2006


1. d 26. b

2. b 27. c 3. c 28. a 4. b 29. d 5. d 30. c 6. c 31. d 7. d 32. c 8. a 33. a 9. d 34. b 10. a 35. b 11. e 36. b 12. a 37. a 13. b 38. c 14. c 39. c 15. c 40. d 16. e 41. a 17. d 42. a 18. a 43. a 19. a 44. c 20. a 45. a 21. d

22. a

23. c

24. b

25. b

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Anca+Bandoi%2C+Roxana+Ispas

200

TESTE GRILĂ

1. TEHNOLOGIE HOTELIERĂ

ŞI DE RESTAURANT

1. Operatorii economici proprietari şi/sau administratori de

structuri de primire turistice, depun la sediul autorităţii

administraţiei publice centrale responsabile în domeniul

turismului, declaraţia standardizată dată pe propria

răspundere, însoţită de documentaţia completă (potrivit

Ordinului nr.1.051 din 3.03.2011):

a) înainte de darea lor în folosinţă;

b) înainte de a începe construcţia;

c) în timpul construcţiei;

d) după terminarea construcţiei;

e) după darea lor în folosinţă.

2. În vederea eliberării certificatului de clasificare, în situaţia

reclasificării operatorului economic proprietar şi/sau admi-

nistrator de structuri de primire turistice, acesta depune la

sediul autorităţii administraţiei publice centrale responsabile

în domeniul turismului:

a) toate actele operatorului economic;

b) un memoriu justificativ şi certificatul de clasificare însoţit de

fişele anexe în original, precum şi documentele prevă-zute la

art.5 din Ordinul nr.1.051 din 3.03.2011;

c) codul CAEN şi codul fiscal al operatorului economic;

d) numai o cerere standardizată din care să rezulte reclasificarea

operatorului economic şi ultimul bilanţ contabil;

e) un memoriu justificativ şi o cerere tip.

201

3. Pentru categoria unităţilor de structuri de primire

turistice

3 stele se utilizează lenjerii de pat, prosoape de culoare albă,

care se schimbă la eliberarea camerei, iar pentru sejururile

mai lungi, ori de câte ori este nevoie, dar nu mai târziu de:

a) 2 zile lenjerie şi 2 zile prosoape;

b) ambele numai la terminarea sejurului de 3 zile;

c) 4 zile lenjerie şi 3 zile prosoape;

d) 4 zile lenjerie şi 4 zile prosoape;

e) 3 zile lenjerie şi 2 zile prosoape.

4. În România, conform normelor metodologice (Ordinul

nr. 1.051 din 3.03.2011) pot funcţiona următoarele tipuri de

structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare,

clasificate astfel:

a) hoteluri, hoteluri-apartament, vile turistice, sate de vacanţă,

pensiuni turistice, pontoane plutitoare, nave fluviale şi

maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stea;

b) moteluri, hosteluri, hoteluri, cabane turistice de 3, 2, 1 stea;

c) bungalowuri, hoteluri, campinguri, popasuri turistice sau

căsute tip camping de 3, 2, 1 stea şi câteodată şi 4 stele;

d) toate locaţiile enumerate mai sus;

e) apartamente sau camere de închiriat, hoteluri, vile, cabane

turistice, moteluri de 3, 2, 1 stea.

5. La hotelurile de 4 şi 5 stele, materialele vor fi prezentate în

fiecare spaţiu de cazare în:

a) dosarul cu sigla hotelului care cuprinde programul pe 7 zile

ale săptămânii;

b) pliante care se găsesc pe măsuţa în holul de aşteptare şi front-

office;

c) locuri speciale amenajate, respectiv etajere amplasate la

parter;

202

d) mape personalizate pentru fiecare spaţiu de cazare, în cel

puţin două limbi de circulaţie internaţională, cu mesajul „Pro

Natura” referitor la opţiunea fiecărui oaspete asupra duratei

de utilizare a aceloraşi lenjerii şi prosoape;

e) orice loc vizibil sau la cerere se eliberează pliante despre

hotelul respectiv.

6. Operatorul economic proprietar şi/sau administrator de

structuri de primire turistice are obligaţia să asigure o gamă

diversificată de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de

cazare sau cu plata separat astfel:

a) la uniăţtile de 4 şi 5 stele – cel puţin 15 servicii;

b) la unităţile de 3 stele – cel puţin 12 servicii;

c) la unităţile de 2 stele – cel puţin 8 servicii;

d) la unităţile de 1 stea – cel puţin 5 servicii;

e) toate sunt orientative.

7. În cadrul tipurilor de structuri de primire turistice cu

funcţiuni de cazare (Ordinul nr.1.051 din 3.03.2011) poate

exista următoarea structură a spaţiilor de cazare de 3, 4, 5

stele:

a) cameră cu pat individual (L = 200 cm şi l = 90 cm), camera cu

pat matrimonial (L = 200 cm şi l = 140 cm);

b) cameră cu două, trei şi patru paturi individuale şi camere

comune – cu cel mai mult de patru paturi individuale;

c) garsonieră sau apartament (maximum 5 dormitoare + o ca-

meră de zi + vestibul şi echipare sanitară proprie);

d) suita – ansamblu alcătuit din două camere, cu grup sanitar

comun şi dublex – alcătuit din două spaţii distincte legate

printr-o scară interioară;

e) toate sunt funcţionale.

8. În situaţia în care încetează contractul de muncă încheiat

între operatorul economic şi persoana care asigură condu-

203

cerea operativă a agenţiei de turism sau a filialei, înlocuirea

acestei persoane se va face în termen de:

a) 45 zile de la data scadentă;

b) se anunţă persoana respectivă cu cel puţin 15 zile înainte să

facă o cerere de prelungire a contractului;

c) contractul îşi încetează valabilitatea la data menţionată;

d) înlocuirea se face în termen de 30 zile ;

e) nu se respectă niciuna din condiţiile expuse.

9. În funcţie de nivelul de pregătire profesională, se

eliberează brevetul de turism pentru următoarele funcţii:

a) manager de turism;

b) director de agenţie de turism;

c) director de hotel şi director de restaurant;

d) cabanier;

e) toate variantele de raspuns.

10. Posesorul brevetului de turism poate ocupa şi alte funcţii

decât cele înscrise pe acesta:

a) nu, numai cea înscris pe brevet;

b) directorul de hotel poate ocupa fie funcţia înscrisă în brevet,

fie conducerea operativă a unui alt tip de unitate de cazare;

c) trebuie să posede mai multe certificate de calificare;

d) da, cu condiţia să aibă studii superioare de specialitate;

e) rămâne la aprecierea patronului.

11. Brevetul de turism pentru manager în turism se

eliberează la cerere (Ordinul nr.1.051 din 03.03.2011) pentru:

a) absolvent, cu examen de licenţă, cu profil de turism;

b) absolvent, cu examen de licenţă, care a absolvit şi un curs de

formare managerială în turism şi care deţine atestat de limbă

straină de circulaţie internaţională, după caz;

c) absolvent, cu examen de licenţă, care are o vechime în muncă

de minimum 5 ani în domeniul turismului;

204

d) absolvent al unui colegiu universitar şi care deţine atestat de

limbă straină de circulaţie internaţională, după caz;

e) numai una din condiţiile enumerate.

12. Agenţii economici cu activitate de turism au următoarele

drepturi:

a) să presteze şi să comercializeze servicii turistice, în con-diţiile

legii;

b) să primească asistenţă de specialitate şi informaţii generale

privind strategia şi programele de dezvoltare a turismului din

partea Ministerului Turismului;

c) să obţină certificatul de clasificare pentru fiecare unitate

proprie în care prestează servicii turistice;

d) să obţină reclasificarea unităţilor proprii, ca urmare a îm-

bunătăţirilor aduse nivelului de dotare şi calităţii serviciilor;

e) toate cele prezentate, cu condiţia să beneficieze de toate

facilităţile acordate de stat, alte organisme şi organizaţii în

scopul stimulării activităţii de turism.

13. Agenţii economici din turism au următoarele obligaţii:

a) să realizeze servicii turistice la nivelul şi în limitele

prevederilor licenţei de turism;

b) să funcţioneze cu personalul brevetat;

c) să afişeze, într-o formă vizibilă şi clară, lista serviciilor şi

tarifelor practicate;

d) să respecte prevederile legale din Ordonanţa nr.58 din 21

august 1998 – privind organizarea şi desfăşurarea activităţii

de turism din România;

e) să asigure protecţia turiştilor care utilizează structurile sale de

primire turistice.

205

14. Zonele şi staţiunile turistice beneficiază de priorităţi

pentru:

a) ameliorarea şi protectia mediului înconjurator prin măsuri şi

programe speciale;

b) realizarea infrastructurii generale necesare dezvoltarii

turismului;

c) proiectele de invesţitii în turism şi sursele de finanţare a

documentaţiilor tehnice şi a lucrărilor de execuţie a progra-

melor şi obiectivelor;

d) susţinerea financiară a autorităţilor administraţiei publice

locale, în completarea surselor proprii ale acestora;

e) pot fi şi alte priorităţi, cu condiţia ca ele să fie aprobate prin

Hotărârea Guvernului, la propunerea Ministerului pentru

Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii

Liberale.

15. Etapele desfăşurării Studiului de fezabilitate se referă la:

a) bilanţul situaţiei existente şi pregătirea viitoarei operaţiuni;

b) broşura de prezentare a pre-programului şi evaluarea aces-

tuia;

c) propuneri pentru proiectele juridice şi financiare, precum şi

discutarea şi aprobarea pre-programului;

d) consultaţii locale cu privire la decizia de angajare în faza pre-

operaţională;

e) şi alte documente care trebuie sa figureze într-o mapă de lucru

şi să servească drept suport pentru realizarea testelor de pre-

comercializare.

16. Departamentul de cazare este structurat pe următoarele

subdepartamente:

a) front-office sau recepţie;

b) de etaj;

c) vânzări-marketing;

d) tehnic-întreţinere;

206

e) inclusiv, paza şi securitatea.

17. Clasificarea hotelurilor se poate realiza în funcţie de mai

multe criterii:

a) amplasarea;

b) tipul pasagerilor;

c) serviciile oferite şi modalitatea de administrare;

d) tipul produsului oferit;

e) preţul, inclusiv toate celelalte aspectele prezentate.

18. Obiectivele de cazare trebuie să îndeplinească

următoarele funcţii:

a) de odihnă şi igienă;

b) de alimentaţie;

c) productive şi comerciale;

d) intermediare;

e) confort, deoarece activitatea hotelieră este rezultatul îmbinării

armonioase a acestor funcţii.

19. Lanţurile hoteliere integrate prezintă o serie de avantaje:

a) rezenta mondială pentru oameni şi pentru firmele de turism cu

activitate internaţională;

b) notorietate deosebită bazată pe calitatea garantată a

serviciilor;

c) uşurinţa rezervărilor prin funcţionalitatea unor centrale

proprii;

d) un sistem propriu de formare şi gestiune a resurselor umane;

e) sunt elemente pozitive recunoscute şi dovedite ca fiind

esenţiale pentru alegerea unităţilor de cazare.

20. Cele mai mari mărci hoteliere din lume sunt:

a) Days Inn;

b) Hilton Hotels;

c) Best Western;

207

d) Holiday Inn Hotels & Resorts;

e) Marriott Hotels.

21. Cele mai practice/uzitate tipuri de contracte în industria

hotelieră sunt:

a) franciza hotelieră;

b) management hotelier;

c) franciza hotelieră şi management hotelier;

d) de investiţii pe termen lung;

e) de producţie şi management.

22. Amplasarea unităţilor de alimentaţie publică şi a

restaurantelor ce aparțin hotelurilor se face ţinând cont de

alegerea:

a) zonei geografice;

b) localizării în cadrul zonei;

c) zonei geografice şi a localizării în cadrul zonei;

d) potenţialul economic al zonei;

e) obiceiurile de consum ale populaţiei din zonă.

23. Spaţiul de primire şi servire se referă la:

a) parcare auto;

b) intrarea principală;

c) grupuri sanitare cu apă curentă caldă şi rece;

d) salonul de servire;

e) inclusiv, barul şi fast-food.

24. Unităţile de alimentaţie rapidă se disting din punct de

vedere al sistemului de organizare a autoservirii prin sistem

de distribuţie şi anume:

a) self-service liniar;

b) distribuţia free-flow;

c) sistemul carusel;

d) self-service liniar, distribuţia free-flow şi sistemul carusel;

208

e) self-flow.

25. Funcţiile sectorului de alimentaţie se referă în principal

la:

a) funcţia de hrănire şi nutriţie,

b) funcţia de agrement,

c) funcţia socială,

d) funcţia de afaceri,

e) indiferent de locaţie şi ora la care se desfăşoară, ele sunt

esenţiale atât pentru populaţie cât şi pentru gestiunea

societăţii.

26. Activităţi specifice rezervării se referă în general la:

a) preluarea cererii de rezervare;

b) verificarea disponibilităţilor spaţiilor de cazare;

c) acceptarea/neacceptarea rezervării;

d) înregistrarea şi confirmarea rezervării;

e) inclusiv, gestiunea documentelor de rezervare şi preluarea

rapoartelor de rezervări.

27. Corespondenţa şi formularele de rezervare sunt clasate

potrivit categoriei:

a) sosiri din ziua curentă;

b) rezervări şi cereri provizorii;

c) rezervări confirmate;

d) rezervări trecute,

e) toate variantele prezentate împreuna formează organigrama

hotelului.

28. Principalele activităţi ocazionate de sosirea pasagerilor la

hotel se referă la:

a) „check-in” pentru nou sosiţi;

b) activităţi de pregătire pentru sosirea clienţilor;

c) raportul stării camerelor;

209

d) sosiri aşteptate cu cereri speciale;

e) inclusiv, „Fişa istoricului clientului”.

29. Circulaţia informaţiilor despre clienţi între sectorul

front-office şi celelalte departamente / servicii se face

dinspre:

a) departamentul/serviciul rezervării;

b) departamentul/serviciul recepţie/front-office;

c) departamentul/serviciul de etaj;

d) departamentul/serviciul de vânzări şi contabilitate, inclusiv

e) departamentul/serviciul de management al hotelului.

30. Tipuri speciale de înregistrări în contul clientului se

referă la:

a) corecţii aduse contului;

b) reduceri;

c) transferul din cont;

d) reduceri, corecţii şi transferul din cont;

e) plăţi din afară.

31. În general, hotelurile tind să acorde credit la următoarele

tipuri de clienţi:

a) clienţi cu rezervări garantate;

b) achitarea prin conturile societăţilor;

c) achitarea conturilor cu cartea de credit sau „charge-card”;

d) achitarea cash;

e) se iau măsuri de control al creditului în timpul ocupării

camerei pentru toate tipurile de clienţi.

32. „Yield management” reprezintă:

a) un mijloc de maximizare a profitului prin vânzarea spaţiilor;

b) o metoda de gestionare a unităţii de primire și cazare;

c) instaurarea unei structuri de preţ mai precisă;

d) oferirea produsului pe care clientul îl aşteaptă,

210

e) oferirea posibilităţii agenţilor de rezervări să devină

vânzători mai eficienţi.

33. Agenţia de turism fiind un operator economic care

organizează şi comercializează serviciile şi pachetele de

servicii turistice, poate fi:

a) detailistă;

b) tour-operatoare (angrosistă);

c) prestatoare de anumite servicii;

d) detailistă şi tour-operatoare;

e) niciuna din cele enumerate.

34. Angajamentul turistic – inclusiv tour (IT) are

particularităţi cu consecinţe economice importante, şi

anume:

a) inelasticitatea;

b) complementaritatea;

c) eterogenitatea;

d) inelasticitatea, complementaritatea şi eterogenitatea;

e) suportă combinări, modificări sau anulări.

35. Indicatorii de gestiune hotelieră se referă, în principal, la:

a) rata ocupării camerelor şi a locurilor la hotel;

b) durata medie a sejurului;

c) tariful mediu real al camerelor;

d) raportul dintre tariful mediu real şi investiţia specifică pentru

o cameră;

e) inclusiv, cifra de afaceri din alimentaţie şi cazare.

36. Clasificarea hotelurilor pe categorii are la bază o serie de

criterii care au caracterul unor:

a) norme tehnice;

b) norme calitative;

c) norme cantitative;

211

d) norme prudenţiale;

e) norme economice.

37. Directorul unui hotel este condiţionat sa deţină urmă-

toarelor documente specifice activității turistice:

a) licenţă în turism;

b) brevet de turism;

c) patent turistic;

d) experienţă mai mare de 15 ani în domeniu;

e) cursuri de calificare.

38. În România, organizaţia profesională care activează în

industria hotelieră poartă numele de:

a) Patronatul industriei hoteliere;

b) Federaţia industriei hoteliere;

c) Organizaţia hotelieră din România;

d) Organizaţia profesională hotelieră;

e) nu există o astfel de organizaţie.

39. Activităţile operaţionale ale unui hotel sunt generatoare

de:

a) cheltuieli;

b) costuri, exclusiv;

c) încasări;

d) profit;

e) taxe.

40. Serviciul front-office al unui hotel nu cuprinde următorul

compartiment:

a) rezervări;

b) recepţie;

c) facturare;

d) casierie;

e) animaţie.

212

41. Conceperea şi definirea produsului turistic hotelier

trebuie să se adreseze:

a) unui anume segment de clientelă;

b) unui segment de clientelă de bază, căruia i se va adăuga un

segment complementar;

c) nimănui în mod expres, clientela structurându-se şi fideli-

zându-se ulterior, în funcţie de identitatea dintre nevoile sale

şi oferta hotelului;

d) tuturor segmentelor de clientelă, potrivit unei strategii nedife-

renţiate, pentru a capta un număr cât mai mare de clienţi şi a

ocupa eficient capacitatea de cazare;

e) concurenţei, în mod express, clientela structurându-se şi fi-

delizându-se ulterior.

42. Care va fi efectul creşterii cererii hoteliere pe o piaţă

anume, în condiţiile în care nu se dau în funcţiune alte

hoteluri?

a) creşterea tarifului şi a ratei ocupării;

b) scăderea tarifului şi a ratei ocupării;

c) tariful şi rata ocupării nu au nicio legătură cu cererea, ci

caracterizează capacitatea de cazare existentă;

d) fie creşterea tarifului şi scăderea ratei ocupării, fie invers;

e) creşterea tarifului, în mod prioritar.

43. Indicele de frecventare al unui hotel este superior pentru

segmentul de clientelă reprezentat de:

a) vacanţieri;

b) individuali – oameni de afaceri;

c) participanţi la conferinţe;

d) consumatorii de la restaurant, fără cazare;

e) turişti de vârsta a treia.

44. Tariful mediu real al camerei la hotel este reprezentat de:

a) tariful afişat al camerei;

213

b) cifra de afaceri din cazare/numărul de camere ocupate;

c) (tariful afişat pentru un loc de cazare x numărul de înnop-

tări)/numărul de camere ocupate;

d) media ponderată a tarifelor camerei pentru zilele lucrătoare

din săptămână şi, respectiv, pentru zilele de week-end;

e) tariful afişat pentru un loc de cazare/numărul de camere

libere.

45. În medie, în hoteluri, raportul dintre încasările din

cazare şi încasările din alimentaţie este:

a) încasările din cazare sunt mai mari decât cele din

alimentaţie;

b) încasările din cazare sunt mai mici decât cele din

alimentaţie;

c) nu poate fi stabilită o regulă în acest sens;

d) încasările din cazare sunt egale cu cele din alimentaţie,

ambele fiind servicii de bază;

e) încasările din cazare sunt invers proporţionale cu cele din

alimentaţie.

46. Hotelul (unitatea de primire și cazare turistică) asigură:

a) prestarea de servicii de cazare şi room-service;

b) prestarea de servicii de cazare, alimentaţie şi a altor servicii

specifice;

c) prestarea de servicii de cazare şi a unor servicii puse la

dispoziţie prin recepţie;

d) prestarea numai a serviciilor de cazare;

e) prestarea de servicii de recepţie şi/sau transfer.

47. Normele metodologice privind clasificarea structurilor de

primire şi cazare turistică prin Ordinul nr.636/2008, sta-

tuează existenţa următoarelor tipuri de unităţi cu activitate

hotelieră:

214

a) hoteluri, hoteluri-apartamente, moteluri, vile, cabane, bun-

galouri, sate de vacanţă, campinguri, pensiuni, nave fluviale

şi maritime, vagoane de dormit;

b) hoteluri, hanuri turistice, case de odihnă, cabane turistice,

popasuri turistice;

c) hoteluri, hoteluri-apartamente, moteluri pentru tineret,

hosteluri, cabane turistice, cabane de vânătoare şi de pescuit,

vile, bungalouri, pensiuni turistice, spaţii de campare în

gospodăriile populaţiei, camere de închiriat în locuinţe

familiale, nave fluviale şi maritime;

d) hoteluri, hoteluri fără restaurant, hoteluri-apartamente,

pensiuni, moteluri, hoteluri plutitoare, hanuri pentru tineret,

acvateluri, hoteluri rulante, refugii montane, apartamente

mobilate, campinguri, bungalouri, vile, castele, sate de

vacanţă, rulote;

e) hoteluri, hoteluri-apartamente, moteluri pentru tineret, hoste-

luri, cabane turistice, cabane de vânătoare şi de pescuit, vile,

bungalouri, pensiuni turistice, spaţii de campare în

gospodăriile populaţiei.

48. Care dintre următoarele funcţii ale lucratorilor din

turism, obligă la deţinerea brevetului de turism?

a) director de restaurant;

b) cabanier;

c) director de hotel;

d) director de agenţie de turism care nu este îndreptăţită să

organizeze voiaje;

e) director de companie.

49. În cazul locaţiei gestiunii unui hotel, activitatea se

desfăşoară pe riscul:

a) locatarului;

b) locatorului;

c) proprietarului de drept;

215

d) ambelor părţi semnatare;

e) uzufructarului.

50. Contractul de management încheiat cu un hotel

independent desemnează situaţia în care:

a) societatea de gestiune deţine o participaţie financiară directă;

b) societatea de gestiune deţine o participaţie financiară directă

semnificativă şi îşi asumă gestiunea activităţii hotelului;

c) societatea de gestiune asigură gestiunea activităţii hotelului;

d) societatea de gestiune îi concesionează unui hotel marcă

împreună cu asistenţa tehnică şi mijloacele de comer-

cializare;

e) societatea de gestiune nu asigură gestiunea activităţii

hotelului.

51. În cazul contractului de management hotelier, activitatea

se desfăşoară pe riscul:

a) mandatarului;

b) mandantului;

c) locatorului;

d) locatarului;

e) proprietarului.

52. Autonomia financiar-juridică este o caracteristică a:

a) hotelurilor tip exploatare individuală;

b) hotelurilor tip exploatare individuală şi a celor aderente la un

lanţ voluntar;

c) hotelurilor tip exploatare individuală, a celor aderente la un

lanţ voluntar şi a celor care au încheiat contract de

management sau de franciză;

d) tuturor hotelurilor;

e) hotelurilor internaţionale.

216

53. În forma cvasicompletă, front-office-ul desemnează

următoarele tipuri de servicii hoteliere:

a) rezervări, recepţie, concierge, casierie, centrala telefonică,

etaj;

b) rezervări, recepţie, concierge, casierie, centrală telefonică;

c) recepţie, concierge, casierie;

d) recepţie;

e) casierie.

54. Activitatea de facturare se operează în „Fişa de cont a

clientului” la nivelul departamentului/serviciului front-office,

care se asociază serviciului de:

a) casierie;

b) recepţie;

c) concierge;

d) rezervări;

e) închirieri.

55. Cea mai complexă caracterizare a voucher-ului este:

a) un document prin care agenţia de turism se obligă să plătească

hotelierului serviciile rezervate şi oferite clientului său;

b) un document care atestă încasarea cu anticipaţie a serviciilor

de către agenţia de turism;

c) un document care ţine loc de comandă adresată hotelului de

către agenţia de turism;

d) un instrument de plată a serviciilor;

e) o formă mai complexă a unui ordin de plată.

56. Unde efectuează clientul plata serviciilor în cazul

voucherului „fără valoare” ?

a) la agenţia de turism, cu anticipaţie;

b) la hotel;

c) fie la agenţie, fie la hotel;

d) la agenţia de turism, a posteriori;

217

e) la bancă.

57. Cecul de călătorie este:

a) un document a cărui sumă se completează în funcţie de

nevoile din cursul călătoriei;

b) un înscris în schimbul căruia titularul unei cărţi de fidelitate

beneficiază din partea hotelului de o sumă în numerar;

c) un înscris cu valoare fixă;

d) instrumentul de plată utilizat exclusiv pentru onorarea vou-

cherelor emise de agenţiile de turism;

e) un document obligatoriu.

58. Vacanţierii sunt acele persoane care:

a) realizează o călătorie de cel mult 4 zile;

b) călătoresc cel puţin 12 luni;

c) călătoresc numai în week-end;

d) călătoresc numai în cursul săptămânii;

e) realizează o călătorie de cel puţin 4 zile.

59. „Călător în tranzit” este acea persoană care:

a) traversează o ţară pe o perioadă mai mică de 24 ore;

b) efectuează călătorii pe o perioadă mai mare de un an;

c) traversează o ţară pe o perioadă cuprinsă în intervalul 24 ore -

30 zile;

d) traversează o ţară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore,

cu condiţia ca opririle să fie de scurtă durată;

e) efectuează o vizită într-o altă ţară decât cea de reşedinţă.

60. Călătoriile de afaceri se pot caracteriza prin:

a) deplasări în orice perioadă a anului;

b) sezonalitate ridicată;

c) solicitări ale unor servicii mai puţin sofisticate şi diversifi-

cate;

d) solicitarea în special a serviciilor de transport rutier;

218

e) deplasări în sezonul turistic.

61. Primul eveniment din existenţa unui hotel este:

a) înscrierea într-un ghid hotelier;

b) cocteilul de inaugurare;

c) sosirea primului client;

d) prima participare la o manifestare expoziţională;

e) oferirea de cazare gratuită.

62. Refugiile turistice reprezintă

a) o categorie de cazare adaptată unui sejur foarte scurt (o

noapte), în condiţii minime de confort şi cu o capacitate de

cazare foarte limitată;

b) o categorie de cazare având caracteristici proprii de

amplasare, grad de confort mult mai scăzut comparativ cu

hotelurile şi vilele (diferenţiat şi în funcţie de amplasare şi

acce-sibilitate);

c) o categorie de cazare care, în cea mai mare parte, este

amplasată la o altitudine sub 1.000 m;

d) o categorie de cazare ce are drept scop completarea şi diver-

sificarea profilului funcţional al staţiunilor, extinzând şi

intensificând procesul de interrelaţii între staţiuni şi domeniul

montan;

e) puncte de penetraţie şi început de etapă în drumeţiile

montane.

63. Hotelurile de lux aduc, în cazul în care sunt bine

administrate, un profit mai bun decât celelalte categorii de

hoteluri. În plus, hotelurile de lux prezintă şi următorul

avantaj:

a) îşi dezvoltă propriile mărci (Starwood urmăreşte să crească

numărul de hoteluri purtând numele St. Regis);

b) cererea pentru hoteluri de lux este foarte elastică, atât în

funcţie de tarif, cât şi în funcţie de venituri; ca urmare, un

219

hotel de lux nu poate să atragă, cu uşurinţă, noi clienţi, atât

atunci când reduce tarifele, dar nici atunci când veniturile

unor anumite categorii socio-profesionale cresc;

c) mulţi dintre clienţii obişnuiţi ai hotelurilor de lux sunt mai

puţin afectaţi de recesiune sau de ciclurile economice şi ca

urmare îşi schimbă foarte rar sau chiar deloc obiceiurile de

călătorie şi drept urmare, hotelurile de lux au o bază de clienţi

relativ stabilă şi regenerabilă;

d) îşi permit să achiziţioneze pachetul de acţiuni al unor lanţuri

de hoteluri (Marriott şi Bass au achiziţionat, nu demult, Ritz-

Carlton şi respectiv Inter-Continental);

e) presupun existenţa unor parametri, a unor standarde specifice,

distinctive.

64. Caracteristicile prin care un hotel se poate distinge cu

uşurinţă ca fiind „de lux” nu se referă la:

a) localizare, elemente de design;

b) decorare, facilităţile oferite;

c) aprecierile subiective ale clientelei;

d) serviciile, abilitatea de a satisface cele mai variate preferinţe

şi gusturi;

e) atitudinea personalului.

65. Care din următoarele cheltuieli ale unei întreprinderi

hoteliere nu pot fi considerate cheltuieli directe?

a) cheltuieli cu materiile prime;

b) cheltuieli cu salariile directe;

c) cheltuieli generale de administraţie;

d) cheltuieli cu contribuţia privind asigurările şi protecţia socială

aferente salariilor directe;

e) cheltuieli cu materiale auxiliare.


hoteliere nu pot fi considerate cheltuieli indirecte?

220

a) cheltuieli de desfacere;

b) cheltuieli amortizarea clădirii în care se află hotelul;

c) cheltuieli cu dobânzile aferente unui credit pe termen lung;

d) cheltuieli cu salariile personalului administrative;

e) cheltuieli cu materiile prime.


hotelieliere şi de restauraţie nu pot fi considerate cheltuieli

fixe pe parcursul unei perioade de gestiune?

a) cheltuielile cu chiria spaţiilor;

b) cheltuielile cu asigurarea mijloacelor de transport/transfer;

c) cheltuielile cu abonamentele la o publicaţie anuală;

d) cheltuielile cu materiile prime;

e) cheltuielile cu dobânda aferentă unui credit pe termen lung.

68. Dacă indicele de variabilitate al unei cheltuieli este egal

cu 1, cheltuiala va fi:

a) variabila proporţională;

b) variabla progresivă;

c) variabila degresivă;

d) variabila regresivă;


69. Cifra de afaceri a unei întreprinderi hoteliere este în

medie de 3.000 ron/an. Dacă întreprinderea are cheltuieli fixe

în sumă de 300 ron şi factorul de acoperire este de 60%, care

este pragul de rentabilitate?

a) 500 Ron;

b) 1.800 Ron;

c) 180 Ron;

d) 1.500 Ron;

e) 1.200 Ron.

221

70. Care din următoarele cheltuieli nu pot fi considerate

variabile pe parcursul unei perioade de gestiune?

a) cheltuielile cu materiile prime;

b) cheltuielile cu salariile directe;

c) cheltuielile cu impozitele asupra mijloacelor de transport;

d) cheltuielile cu materialele consumabile;

e) cheltuielile cu contribuţia privind asigurările şi protecţia

socială aferente salariilor directe.

71. Costul de achiziţie în alimentaţie publică nu include:

a) preţul de cumpărare;

b) cheltuielile de transport;

c) suma plătită pentru mărfurile cumpărate;

d) marja brută;

e) cheltuielile de manipulare.

72. Care dintre următoarele funcţii nu face parte din

categoria personalului de servire?

a) somelier;

b) valet;

c) barman;

d) şef de rang;

e) chelner.

73. Existenţa unei tejghele - bar, cu scaune înalte,

consumatorii sunt serviţi cu sortimente de preparate culinare

pregătite în faţa lor (activitate specifică):

a) snack-barurilor;

b) barurilor de zi cu specific gastronomic;

c) restaurantelor fast-food;

d) simigeriilor;

e) zahana.

222

74. Restaurantul fast-food este o unitate caracteristică

alimentaţiei publice pentru:

a) colectivităţi;

b) societăți comerciale;

c) cu specific;

d) tradiţionale;

e) de afaceri.

75. În realizarea analizei-diagnostic, circulaţia turistică este

privită, din punct de vedere al diagnosticului, ca fiind:

a) comercială;

b) tehnică;

c) juridică şi socială;

d) de gestiune, financiar-contabil;

e) a resurselor umane.

76. Până în anul 2000 hotelurile şi motelurile:

a) au fost înregistate separat;

b) au fost înregistate cumulat;

c) au fost înregistate împreună cu campingurile;

d) au fost înregistate împreună cu bungalourile;

e) au fost înregistate împreună cu vilele.

77. Dintre componentele de referinţă ale mediului extern al

întreprinderii hoteliere, nu fac parte:

a) clientela;

b) concurenţa (în sens generic);

c) statul (prin sistemul de clasificare al hotelurilor);

d) organismele non-guvernamentale;

e) organizaţiile profesionale.

78. Criteriul pentru adaptarea ulterioară, permanentă a

ofertei întreprinderilor hoteliere este reprezentat, în primul

rând, de:

223

a) clientelă;

b) concurenţă;

c) stat;

d) organisme non-guvernamentale;

e) organizaţii profesionale.

79. Chestionarul de satisfacţie reprezintă o modalitate de

culegere a informaţiilor despre:

a) hoteluri;

b) clienţi;

c) concurenţi;

d) facilităţi de cazare;

e) posibilităţi de investire.

80. Mediul extern al întreprinderii hoteliere este format din:

a) totalitatea operatorilor cu care ia contact întreprinderea

hotelieră în afara obiectului său de activitate, pentru buna

desfăşurare a activităţii;

b) totalitatea operatorilor cu activitate hotelieră;

c) totalitatea operatorilor cu care ia contact întreprinderea

hotelieră în cadrul obiectului său de activitate, pentru buna

desfăşurare a activităţii;

d) totalitatea sistemelor de clasificare pe categorii a hotelurilor, a

celorlalte unităţi cu activitate hotelieră şi a unităţilor de

alimentaţie;

e) totalitatea instituţiilor statului care asigură protecţia mediului,

care stabileşte politicile fiscale şi care hotărăsc şi emit titlurile

de proprietate pe pamânt şi resurse.

81. Atunci când nu există atracţii naturale/antropice, dar

există interes pentru fluxuri turistice, se procedează la:

a) promovarea anumitor destinaţii turistice;

b) crearea de pachete de servicii care să valorifice cultura,

educaţia, tradiţiile sau obiceiurile locale;

224

c) punerea la dispoziţie a unor facilităţi de servicii curente

(poştă, telecomunicaţii, iluminat public, orar magazine,

funcţionare spitale);

d) efectuarea de investiţii în infrastructura turistică;

e) ameliorarea destinaţiilor turistice.

82. Formele fundamentale de exploatare hotelieră sunt:

a) hoteluri independente şi lanţuri hoteliere integrate;

b) hoteluri independente şi lanţuri hoteliere voluntare;

c) hoteluri independente şi hoteluri tip exploatare individuală;

d) lanţuri hoteliere şi hoteluri individuale;

e) lanţuri hoteliere şi moteluri.

83. În ciuda fenomenelor de concentrare şi grupare a ofertei

hoteliere din ultimele decenii, în lume sunt majoritare:

a) motelurile;

b) lanţurile hoteliere;

c) hotelurile tip exploatare individuală;

d) hostelurile;

e) hotelurile independente.

84. Pentru a adera la lanţurile hoteliere voluntare, hotelurile

independente pot încheia contracte de:

a) locaţie a gestiunii;

b) management hotelier;

c) fuziune;

d) factoring;

e) vânzare.

85. Concentrarea orizontală a ofertei hoteliere este

reprezentată de:

a) hotelurile tip exploatare individuală;

b) lanţurile hoteliere integrate;

c) moteluri;

225

d) hosteluri;

e) hoteluri.

86. Din punct de vedere juridic, de regulă lanţurile hoteliere

integrate sunt structurate sub formă de:

a) asociaţii de hoteluri independente;

b) grupuri de societăţi;

c) lanţuri hoteliere;

d) societăţi specializate;

e) societăţi offshore.

87. În cadrul lanţurilor hoteliere integrate, structurate sub

forma unui grup de societăţi, hotelurile „aliate” sunt:

a) un grup de societăţi hoteliere specializate;

b) hoteluri proprietate;

c) hoteluri independente care au încheiat contract de mana-

gement sau de franciză;

d) mai multe hoteluri independente care au aceeaşi marcă;

e) hoteluri care suplinesc lipsurile altor hoteluri din cadrul

aceloraşi societăţi.

88. Contractul de management presupune administrarea

hotelului de către:

a) proprietarul însuşi;

b) grupul de societăţi, cel mai probabil printr-o societate de

gestiune;

c) un administrator independent;

d) locatar;

e) locator.

89. În prezent, în lume, principiul de bază al exploatării unui

hotel este considerat a fi:

a) disocierea fondului de comerţ, pe de o parte, şi a patrimo-

niului imobiliar, pe de altă parte;

226

b) exploatarea directă de către societatea comercială respectivă şi

încheierea de contracte de locaţie de gestiune;

c) exploatarea directă de către societatea comercială respectivă şi

încheierea de contracte de închiriere;

d) deţinerea controlului de către un investitor unic;

e) încheierea unui contract de închiriere sau de concesiune

imobiliară, preţul fiind reprezentat de o redevenţă.

90. În legătură cu hotelurile de exploataţie individuală se fac

o serie de aprecieri, dintre care vă rugăm să o identificaţi pe

cea eronată:

a) pot funcţiona şi funcţionează de sine stătător, dar de obicei ele

se asigură pentru reducerea cheltuielilor în lanţuri vo-luntare

sau integrate;

b) se mai găsesc şi sub următoarele denumiri: hoteluri solitare,

hoteluri tradiţionale sau hoteluri tip exploatare familială;

c) sunt hoteluri de 1, 2 stele, structura organizatorică fiind

similară unei familii;

d) sunt structurate sub formă de grupuri de societăţi;

e) nu utilizează mai mult de 5 lucrători.

91. Hotelurile individuale au următorul avantaj:

a) sunt amplasate numai în centrul oraşului, unde există afluenţă

mare de turişti;

b) sunt amplasate în localităţile mici, numai în mediul rural;

c) dispun de servicii limitate;

d) sunt mici şi pot să-şi adapteze rapid prestaţiile şi să schimbe

structura produsului hotelier;

e) de obicei sunt destinate vacanţelor familiale.

92. Activităţile de marketing/vânzari în domeniul hotelier au

caracter funcţional, dar nu se referă la:

a) comunicaţia de bază;

b) materialele publicitare – tipărituri;

227

c) lansarea pe piaţă;

d) crearea şi difuzarea imaginii, mijloacele de comunicaţie

promoţională curentă;

e) vânzarea door-to-door.

93. Dintre mijloacele de lucru specifice activităţii de vânzare

personală în domeniul hotelier, o importanţă aparte revine:

a) fişierului clienţilor;

b) comunicaţiei de bază;

c) comunicaţiei promoţionale;

d) chestionarului de satisfacţie;

e) foii de anunţare a sosirii şi plecării.

94. Marile lanţuri hoteliere integrate cunosc următorul tip de

organizare comercială:

a) descentralizată, de tip piramidal;

b) centralizată, de tip ierarhic;

c) globală, bidirecţională;

d) pe verticală;

e) pe orizontală.

95. În vederea comercializării serviciilor si produselor

turistice, marile grupuri şi lanţuri hoteliere sunt conectate la:

a) direcţii regionale de vânzări;

b) sisteme globale de distribuţie, create de către companiile

aeriene;

c) societăţi de reprezentare;

d) direcţii continentale de distribuţie;

e) sisteme de vânzare cu circuit închis.

96. Plata serviciilor hoteliere se poate face prin mai multe

modalităţi, însă ritmul cel mai accelerat de dezvoltare l-au

înregistrat:

a) viramentele bancare pentru încasarea vouchere-lor;

228

b) card-urile (cărţile de credit);

c) ordinele de plată;

d) cecurile de călătorie;

e) eurocecurile.

97. Hotelul reprezintă:

a) activitatea de închiriere a camerelor mobilate;

b) forma tradiţională, cea mai cunoscută de cazare a industriei

hoteliere;

c) cazarea în camere gata mobilate şi eventual stabilirea unui

domiciliu permanent;

d) un lanai;

e) o cabană mai sofisticată.

98. Dintre funcţiile obiectivelor de cazare nu face parte:

a) funcţia de odihnă şi igienă;

b) funcţia de alimentaţie;

c) funcţia de primire şi servire;

d) funcţia productivă;

e) funcţia comercială.

99. Funcţia complementară a obiectivelor de cazare se referă

la:

a) prestaţiile destinate petrecerii agreabile a timpului turiştilor pe

timpul sejurului lor într-un complex hotelier;

b) asigurarea unui adăpost confortabil clienţilor, constituind de

fapt raţiunea pentru care au fost create structurile respective

de primire;

c) asigurarea unor servicii de cazare, alimentaţie şi servire;

d) asigurarea condiţiilor de confort necesare căminului temporar

al turiştilor în timpul sejurului lor;

e) închiriere pentru o perioadă convenită de camere mobilate

solicitate de clientela de sejur/tranzit, dar care nu stabilesc

domiciliul permanent.

229

100. Principalele categorii de prestaţii care s-au conturat în

practica industriei hoteliere nu au în vedere:

a) servicii complete de alimentare şi cazare;

b) servicii de cazare şi demipensiune;

c) servicii de transport şi cazare;

d) servicii de cazare fără servicii de alimentaţie;

e) servicii de cazare şi mic dejun inclus.

101. Referitor la piaţa serviciilor hoteliere se pot face mai

multe afirmaţii. Care dintre acestea nu corespunde realităţii

practice?

a) este definită ca fiind locul unde s-a format şi activează o reţea

de tranzacţii între cumpărătorii serviciilor de cazare şi

vânzătorii produselor particularizate ce vin în întâmpinarea

cererilor de consum;

b) obiectul tranzacţiilor poate să-l constituie produsele tur,

serviciile, sau cel mai frecvent, o combinaţie a acestora;

c) nu poate fi clasificată în funcţie de condiţiile preponderente de

competitivitate;

d) hotelurile sunt clasificate în funcţie de numărul şi calitatea

serviciilor hoteliere pe categorii, de la neclasificate, la 5 stele;

e) sistemul de clasificare al hotelurilor este valabil în toată

lumea.

102. Tipul de competitivitate pe piaţa serviciilor hoteliere se

poate determina pe baza următoarelor criterii:

a) numărul unităţilor oferante ce doresc să-şi vândă serviciile şi

capacităţile disponibile de primire;

b) condiţiile preponderente de competitivitate;

c) categoriile de prestaţii;

d) calitatea serviciilor în funcţie de numărul de stele;

e) mărimea camerei, înălţimea acesteia, numărul de servicii

asociate cazării şi modul de dotare a camerei.

230

103. Pe plan intern, clasificarea hotelurilor pe categorii, în

funcţie de numărul şi calitatea serviciilor hoteliere, este

realizată de:

a) Organizaţia Mondială a Comerţului;

b) Autoritatea Naţională pentru Turism;

c) Autoritatea Federaţiei Internaţionale a Hotelurilor;

d) Ministrul Turismului şi Dezvoltării Regionale;

e) Guvern.

104. În ţara noastră, printre structurile de primire si cazare

consacrate se numără şi „camera cu priciuri”. Acest termen

desemnează:

a) spaţiul destinat folosirii de către două persoane;

b) un spaţiu compus din dormitor pentru două persoane, salon,

vestibul, grup sanitar propiu;

c) spaţiul destinat folosirii de către mai multe persoane;

d) spaţiul destinat folosirii de către o singură persoană;

e) un apartament cu două camere.

105. Corespunzător caracteristicilor spaţiilor de primire si

cazare turistica, în rezervarea acestora se folosesc anumiţi

termeni, care dintre ele nu face parte:

a) single;

b) double;

c) twin;

d) suite;

e) junior twin.

106. Lanaiul reprezintă:

a) o cameră cu balcon/terasă, cu vedere spre o zonă deosebită;

b) o amenajare în afara hotelului, amplasată pe terenul hotelului

şi care poate asigura sau nu facilităţi pentru dormit;

c) o cabană cu unele facilităţi pentru pregătirea hranei;

d) un apartament cu ieşire pe acoperiş;

231

e) un apartament amplasat pe două nivele, cu scară interioară.

107. Despre pensiunile turistice se fac următoarele afirmaţii,

dintre care vă rugăm să o selectaţi pe cea eronată:

a) reprezintă, în general, case de dimemnsiuni mari, transformate

în case de oaspeţi, care oferă servicii de cazare şi masă

(servită în stil familial);

b) reprezintă o formă de cazare frecvent întâlnită în Europa şi

America Latină;

c) preţurile, în general sunt similare cu cele practicate de un

hotel de calitate comparabilă;

d) reprezintă structuri de primire cu o capacitate maximă de 10

camere, maxim 30 de locuri în mediul rural şi până la 20 de

camere în mediul urban;

e) funcţionează în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri

independente care asigură, în spaţii special amenajate, cazare

şi conditii de pregătire şi servire a mesei.

108. Structurile de primire turistică pentru tineri, care oferă

numai servicii de cazare de bază (dormitoare şi băi comune),

se numesc:

a) B&B (Bed & Breakfast);

b) Youth Hostel;

c) Homestay;

d) Home Hostel;

e) Environment.

109. Indiferent de forma de rezervare şi de modul de plată

(card, cash, virament), hotelul oferă spaţiul de cazare la mai

multe tipuri de tarife. Scopul acestor tarife nu este acela de:

a) a atenua sezonalitatea;

b) a maximiza profitul;

c) a fideliza clientela;

d) a disciplina angajaţii;

232

e) a păstra un anumit segment de piaţă.

110. Când camera rezervată de turist nu este liberă, hotelul

are obligaţia:

a) să ofere turistului o despăgubire;

b) să ofere turistului o cameră de categorie superioară, în

schimbul unei diferenţe de tarif;

c) să asigure cazarea într-o pensiune, iar diferenţa de tarif să o

ofere turistului;

d) să ofere turistului, fără a solicita acestuia o diferenţă de tarif, o

cameră de categorie superioară;

e) să-i returneze turistului tariful plătit pentru rezervare.

111. Turistul poate să opteze pentru mai multe tipuri de

tarife. Dintre cele enumerate mai jos, care variantă este

eronată?

a) American Plan – cuprinde cazare şi pensiune completă;

b) Modified American Plan cuprinde cazare şi demipensiune;

c) Continental Plan – cuprinde cazare şi mic-dejun;

d) European Plan – cuprinde cazare;

e) Romanian Plan – cuprinde cazare şi activităţi distractive.

112. Activităţile desfasurate de front-office presupun:

a) contactul nemijlocit cu clientela;

b) activităţile birocratice;

c) servicii de alimentaţie;

d) servicii de etaj;

e) activităţile operaţionale.

113. Un serviciu complementar cu plată oferit într-un suite

(apartament) poate fi reprezentat de:

a) comenzi taxi;

b) rezervare bilete la spectacole;

c) servicii de agrement şi fitness;

233

d) schimb prosoape şi consumabile de igienă;

e) Internet.

114. Restaurantele de tip fast-food fac parte din categoria:

a) alimentaţie comercială rapidă;

b) alimentaţie comercială cu servire la masă;

c) alimentaţie comercială independentă;

d) alimentaţie colectivităţi;

e) alimentaţie generală.

115. Restaurantele pot fi de mai multe tipuri: 1. Restaurant

clasic; 2. Restaurant specializat; 3. Restaurant cu specific; 4.

Rotiserie; 5. Braserie; 6. Berărie; 7. Zahana; 8. Grădină de

vară; 9. Cramă.

a) 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9;

b) 1, 2, 3, 5, 6, 8;

c) 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8;

d) 1, 2, 3, 6, 7, 9;

e) 1, 2, 3, 4, 8.

116. Zahanaua este o unitate:

b) gastronomică în care se servesc la comandă, în tot timpul

zilei, specialităţi şi subproduse din carne neproporţionată;

c) gastronomică în care se serveşte un sortiment specific de

preparate, care se află obligatoriu pe lista de meniu;

d) restaurant care pune în valoare specificul unei anumite zone;

e) gastronomică ce oferă preparate reci şi minuturi calde, spe-

cialităţi de patiserie-cofetărie, băuturi nealcoolice, alcoolice

fine, foarte fine şi scumpe;

f) un restaurant clasic.

117. Atribuirea camerei la hotel și stabilirea tarifului acesteia

se face:

a) în funcție de categoria de clienți;

234

b) clienții care nu au rezervări;

c) gradul de confort al hotelului;

d) clienții care au rezervări;

e) nu se ține cont de nicio variantă expusă mai sus.

118. Serviciile receptionerului la front-office privind

atribuirea unei camere unor tineri trebuie să țină seama de:

a) starea tuturor camerelor din hotel;

b) poziția și dotarea fiecarei camere din hotel;

c) necesitățile și preferințele clienților;

d) cererile speciale ale clienților;

e) toate variantele de răspuns.

119. Informațiile despre starea camerelor din hotel vor fi

obținute din:

a) tabloul stării camerelor;

b) raportul stării camerelor;

c) din lista de sosiri așteptate;

d) lista de cereri speciale/VIP-uri;

e) designul camerelor.

120. După înregistrarea și atribuirea camerei la serviciul

front-office:

a) clientului i se înmânează cheia camerei și un tichet pe care

scrie numărul camerei, tariful acesteia și precizări privind

politica hotelului;

b) clientul nu este însoțit la camera repartizată, i se dau indicații

cum să ajungă la cameră;

c) însoțirea clientului la cameră depinde de standardul serviciilor

oferite de hotel;

d) în hotelurile cu servicii complete, există băieți de serviciu,

care stau la dispozitia clienților, numiți bell-boy;

e) în hotelurile cu servicii complete totul este inclus în prețul de

cazare.

235

121. Motivele pentru care trebuie păstrată o evidență corectă

a clienților sunt:

a) respectarea obligațiilor legale;

b) furnizarea de informații la zi despre clienții tuturor sectoarelor

front-office-lui;

c) furnizarea de informații actualizate;

d) păstrarea anumitor informații despre clienți de către hotel;

e) asigură actualizarea corectă și continuă a plăților care trebuie

efectuate de către clienți.

122. Atribuțiile specifice casierului front-office-ului se referă

la:

a) deschiderea și lichidarea conturilor clienților;

b) administrarea sistemului de păstrare a valorilor în seif;

c) realizarea schimbului valutar pentru clienți;

d) realizarea deschiderii rapoartelor pentru clienți;

e) realizarea rapoartelor operaționale și financiare.

123. Întocmirea computerizată a rapoartelor pentru servicul

de management se realizează într-o gamă largă de

prezentare, precum:

a) grafice statistice pentru marketing pe tipuri de clienți, tarifele

camerelor existente și închiriate;

b) raportul statistic cu următorii indicatori: ocuparea camerelor

în procente (%); numărul clienților în procente (%); venitul pe

camere în procente (%) și comision plătit în procente (%);

c) prognoza veniturilor pe termene scurte și medii;

d) se realizează o analiză calitativă a serviciilor oferite clienților;

e) se face o analiza aleatoare a veniturilor realizate pe segmente

de piață.

124. Serviciul de management în cadrul unui hotel folosește

rapoartele „front-office-ului” în următoarele scopuri:

236

a) pentru organizarea serviciilor oferite clienților în funcție de

originea lor;

b) pentru organizarea unor acțiuni de promovare a hotelului în

țările din care hotelul nu are clienți;

c) pentru identificarea tarifelor de cazare cele mai populare ori a

tarifelor rar folosite;

f) toate variantele de răspuns;

a) pentru a încuraja închirierea camerelor în perioadele cu

venituri scăzute, cu precădere pe adresa companiilor și

grupurilor organizate.

125. Sumarul atribuțiilor serviciului „front-office” la „check-

out” se referă la:

a) verificarea cheltuielilor târzii ale clienților;

b) închiderea conturilor clienților;

c) actualizarea înregistrărilor „front-office-ului” după plecarea

clienților;

d) crearea unei bune impresii clientului;

e) verificarea conturilor hotelului.

126. „Yield managementul” reprezintă:

a) mijlocul de maximizare a profitului prin vânzarea spațiilor;

b) o modalitate de utilizare a informațiilor legate de compor-

tamentul de cumpărare al clientului și de vânzare a

produsului;

c) mai multe instrumente informatice în baza cărora se rezolvă o

cerere de rezervare;

d) gestiunea prețurilor și stocurilor care vor contribui la

realizarea unor produse care vor răspunde mai bine nevoilor

clienților;

e) toate variantele prezentate sunt greșite.

127. Înainte de a întocmi planul de marketing, „Yield

management” abordează:

237

a) analiza zilelor complete;

b) motivația refuzurilor ce corespund acestor perioade (va deveni

un aspect capital);

c) mix-ul acelorasi zile pentru anul următor;

d) toate variantele sunt corecte;

e) aceste statistici nu au nicio relevanță asupra strategiilor de

vânzare.

128. „Yield management” este prezent în organizarea unui

locații hoteliere prin:

a) responsabilitatea angajatului în sectorul său de activitate este

capitală;

b) el trebuie sa aibă abilitatea de a lua decizii;

c) există funcția de „manager revenue/încasări”;

d) toate varaintele sunt greșite;

e) sistemele organizate pe calculator nu dau toate indicațiile

necesare.

129. „Yield management” are legaturi strânse cu direcțiunea

prin:

a) analiza celor trei documente principale: raport zilnic (daily

report); previziunile pe minim 6 luni; așteptările privind

segmentarea de marketing;

b) evaluarea locului (în cadrul activității hoteliere) unde decizia

trebuie luată;

c) buna funcționare necesită eforturi de comunicare între toți

angajații;

d) actualizarea în mod constant a previziunilor care au un rol

activ, iar funcția lor este primordială pentru deciziile

direcțiunii generale ale hotelului;


130. Pentru ca un manager să reducă pe cât posibil erorile în

gestiunea hotelului, el trebuie să răspundă la:

238

a) care este în prezent pertinentă instrumentelor de gestiune de

care dispune locația respectivă;

b) modificările pe care le pot face instrumentele de control al

gestiunii;

c) cum se manageriază un proces de business;

d) toate variantele prezentate sunt greșite;

e) ameliorarea costurilor nu este foarte semnificativă.

131. Componentele esențiale ale gestiunii hoteliere sunt

sursele de venituri, și se referă, în principal, la:

a) veniturile rezultate din ocuparea camerelor;

b) food – CA rezultată din vânzarea preparatelor culinare;

c) beverage – CA rezultată din vânzarea băuturilor;

d) toate variantele prezentate sunt greșite;

e) alte venituri.

132. Cea mai mare frecventare a agențiilor de turism din

Europa în anul 2015 o are:

a) Germania;

b) Marea Britanie;

c) Grecia;

d) Italia;

e) Franța.

133. Cel mai mare tour-operator din Europa (după CA) în

anul 2016 a fost:

a) TUI Germania;

b) Thomson Marea Britanie;

c) NUI Germania;

d) LTU Germania;

e) KUONI Elvenia.

134. Ticketingul reprezintă:

a) serviciile prestate de o agentie de turism;

239

b) un depozit de garantie si stampila IATA;

c) bilet de avion sau tren emis de către o agentie tour-operatoare;

d) un comision;

e) voiaje all inclusive.

135. Alegerea agențiilor de voiaj este determinată de

următoarele criterii:

a) politica de vânzare adoptată de agentul de voiaj;

b) volumul de activitate și poziția agentului pe piețele

trimițătoare;

c) specializarea agenției partenere de voiaj în comercializarea de

aranjamente turistice;

d) oferta diversificată de servicii și produse turistice;


136. Agentul de voiaj este:

a) o firmă de distribuție;

b) prestator de servicii către clienți;

c) un intermediar;

d) organizator de servicii turistice;

e) răspunzător pentru serviciile comandate.

137. Produsele turistice oferite de agențiile de turism/voiaj

din România se referă la:

a) circuite turistice individuale sau de grup;

b) sejururi pentru odihnă și tratament;

c) sejururi în zone rurale;

d) servicii de ticketing, rezervări și rent-a-car;


138. Oferta turistică este formată din:

a) echipamentul de producție a serviciilor turistice;

b) cadrul și potențialul natural și antropic;

240

c) bunurile alimentare, infrastructura turistică și condițiile de

comercializare (pret, facilitati etc.);

d) curse charter;


139. Produsul turistic ce se materializează într-un consum

efectiv în cadrul unei ambianțe specifice se referă la:

a) numărul produselor turistice (care poate fi egal cu oferta);

b) structura produsului turistic;

c) produsul turistic nu poate exista independent de oferta

turistică;

d) produsul turistic este de scurtă durata (el există cât timp se

manifestă consumul, în timp ce oferta rămâne fermă);

e) toate variantele de răspuns prezentate sunt corecte.

140. Montajul produsului turistic se realizează prin:

a) studii de piață;

b) conceperea produsului turistic;

c) negocierea produsului turistic;

d) comercializarea produsului turistic;

e) toate variantele de răspuns prezentate sunt greșite.

141. Aranjamentul turistic IT (Inclusiv Tour) are unele

particularități cu consecințe economice importante:

a) inelasticitate;

b) complementaritate;

c) eterogenitate;

d) toate variantele de răspuns prezentate sunt greșite;


142. Tipuri de curse charter sunt:

a) curse charter de grup și specializate;

b) curse charter IT (inclusiv tour);

c) curse charter pentru uz propriu (own-use);

241

d) toate variantele de răspuns prezentate sunt greșite;


143. Documentele specifice rezervării hoteliere se referă la:

a) comenzi verbale;

b) registrul de evidență a comenzilor;

c) diagrama grupului;

d) situația prestațiilor și decontărilor;


144. Pentru activitățile desfășurate în hotelarie și restaurație,

se recomandă utilizarea expresiei:

a) productivitatea personalului;

b) cash-flow-ul rezidual;

c) cash-flow-ul net;

d) cash-flow-ul brut;

e) rata rentabilității.


1. Rachită, Ustinia, (2012), Metode şi tehnici privind

organizarea unităților de cazare şi primire turistică din

România, Editura Sitech, Craiova;

2. Rachită, Ustinia (2013), Tehnologie hotelieră și de

restaurant, Editura Sitech, Craiova;

3. Răchită, Ustinia (2008, 2010), Gestiunea hotelieră şi de

restaurant, editia I-a, a II-a, Editura Sitech, Craiova;

4. Răchită, Ustinia, (2013), Tehnica operațiunilor de turism

intern și internațional, Editura Sitech, Craiova.

242


1. a 26. e 51. b 76. b 101. c 126. b

2. b 27. e 52. a 77. d 102. a 127. c

3. e 28. e 53. b 78. a 103. b 128. b

4. a 29. d 54. a 79. b 104. c 129. c

5. d 30. d 55. a 80. a 105. e 130. b

6. e 31. a 56. b 81. b 106. a 131. c

7. e 32. d 57. c 82. a 107. c 132. c

8. d 33. d 58. e 83. c 108. b 133. c

9. e 34. d 59. d 84. b 109. d 134. b

10. d 35. e 60. a 85. b 110. d 135. c

11. e 36. a 61. c 86. b 111. e 136. a

12. e 37. b 62. a 87. c 112. a 137. d

13. d 38. b 63. c 88. b 113. c 138. a

14. e 39. c 64. c 89. a 114. a 139. a

15. e 40. e 65. c 90. d 115. b 140. b

16. e 41. d 66. e 91. d 116. a 141. b

17. e 42. a 67. d 92. e 117. c 142. b

18. e 43. a 68. a 93. a 118. c 143. a

19. e 44. b 69. a 94. a 119. d 144. c

20. c 45. a 70. c 95. b 120. a

21. c 46. b 71. d 96. b 121. a

22. c 47. c 72. b 97. b 122. b

23. e 48. c 73. c 98. c 123. c

24. d 49. a 74. b 99. a 124. b

25. e 50. c 75. a 100. c 125. c

243

TESTE GRILĂ

1. ASIGURĂRI ȘI REASIGURĂRI

1. Activitatea de asigurare este practicată în țara noastră de

către:

a) societăți comerciale de asigurare și societăți mutuale de

asigurare;

b) societăți comerciale de asigurare;

c) societăți comerciale de asigurare, brokeri de asigurare și

agenți de asigurare;

d) societățile mutuale de asigurare și intermediarii în asigurări;

e) societățile comerciale de asigurare, societățile mutuale de

asigurare și intermediarii în asigurări.

2. Conform Legii nr.32/2000 Activitatea de asigurare se

grupează în:

a) asigurări de viaţă şi asigurări generale;

b) asigurări maritime şi asigurări de bunuri;

c) asigurări de viaţă şi asigurări de bunuri;

d) asigurări generale şi asigurări de răspundere civilă;

e) asigurări de viaţă, asigurări de bunuri şi asigurări de

răspundere civilă.

3. Asigurările se pot clasifica în funcţie de modul de realizare

a raporturilor juridice de asigurare în: a) asigurări obligatorii şi asigurări facultative;

b) asigurări prin efectul legii şi asigurări generale;

c) asigurări contractuale şi asigurări generale;

d) asigurări obligatorii şi asigurări generale;

e) asigurări facultative şi asigurări generale.

244

4. Asigurările se clasifică, după domeniul asigurării, în: a) asigurări de persoane, asigurări de bunuri, asigurări de

răspundere civilă şi asigurări de risc financiar;

b) asigurări de persoane şi asigurări generale;

c) asigurări directe şi asigurări indirecte;

d) asigurări interne şi asigurări externe ;

e) asigurări de viaţă, asigurări de bunuri şi asigurări de

răspundere civilă.

5. O persoană fizică sau juridică poate desfășura activitate ca

agent de asigurare dacă: a) este constituită potrivit legii;

b) deține o autorizație valabilă din partea CSA;

c) are încheiată o convenție de prestări servicii cu un asigurător;

d) nu are nevoie de niciun fel de autorizație;

e) deține o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător,

este înscrisă în Registrul Intermediarilor în Asigurări și deține

o legitimație cu cod unic alocat RAF sau RAJ, după caz.

6. Agentul de asigurare, persoană fizică trebuie să: a) fie absolvent de facultate;

b) fie absolvent de liceu cu diplomă;

c) urmeze cursuri de pregătire de specialitate în domeniul

financiar;

d) nu aibă niciun fel de studii;

e) fi deținut o funcție de conducere în domeniul asigurărilor.

7. Agentul de asigurare, persoană fizică: a) trebuie să aibă un contract de prestări servicii cu un

asigurător;

b) nu are nevoie de niciun contract sau autorizație din partea

unui asigurătorului;

c) trebuie să aibă încheiat cu asigurătorul un contract de muncă;

245

d) trebuie să dețină din partea unui asigurător o autorizație

valabilă de a acționa în numele acestuia;

e) trebuie să fie salariat al asigurătorului.

8. Agentul de asigurare, persoană fizică:

a) trebuie să aibă în vigoare un contract de asigurare de

răspundere civilă profesională a cărui valoare să fie de 1500

euro/eveniment și 3000 euro sumă agregată pe an, fără

franșiză;

b) nu are nevoie de asigurare de răspundere civilă profesională;

c) are nevoie de o asigurare de răspundere civilă numai dacă este

autorizat să încheie asigurări RCA;

d) poate avea o asigurare de răspundere civilă profesională fără

să respecte limitele de acoperire;

e) nu are nevoie de asigurare deoarece este protejat de

asigurător.

9. Agentul de asigurare, persoană juridică:

a) nu trebuie să aibă un obiect de activitate anume determinat;

b) poate avea ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul;

c) trebuie să aibă în obiectul de activitate trecut ”prestări de

servicii”

d) poate să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent

de asigurare;

e) poate desfășura orice fel de activitate comercială.

10. Contractul de asigurare:

a) nu trebuie probat;

b) se probează cu orice mijloace de probă;

c) poate fi probat cu martori în orice situație;

d) se încheie în formă scrisă;

e) se probează cu expertiză.

246

11. Contractul de asigurare este:

a) o înţelegere verbală între asigurat şi asigurător cu privire la

drepturile şi obligaţiile reciproce;

b) un act juridic care consemnează obligaţia asiguratorului de a

plăti indemnizaţia de asigurare şi obligaţia asiguratului de a

plăti prima de asigurare;

c) un act juridic care prevede obligaţia asiguratului de a plăti

prima de asigurare şi obligaţia asiguratorului de a achita

indemnizaţia de asigurare la producerea riscului asigurat, fie

asiguratului, fie beneficiarului asigurării, fie terţului păgubit,

în limitele şi la termenele convenite;

d) un element tehnic al asigurărilor facultative şi al celor în baza

legii;

e) un act juridic care consemnează obligaţia asiguratorului de a

plăti prima de asigurare;

Care afirmaţie este adevărată?

12. Conducătorul executiv și după caz, persoanele care

conduc societatea:

a) trebuie să se bucure de o bună reputație și să nu aibă cazier

judiciar;

b) nu interesează reputația pe care o au;

c) pot avea cazier pentru orice fel de infracțiuni;

d) nu trebuie să îndeplinească o condiție specială referitor la

reputație;

e) poate avea cazier pentru infracțiuni prevăzute de legislația

financiar - fiscală.

13. Indicați ce trăsătură, din cele enumerate mai jos, nu este

caracteristică contractului de asigurare:

a) consensual;

b) sinalagmatic;

c) aleatoriu;

d) oneros;

247

e) securitate individuală.

14. Introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife,

speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost

menţionate în contract: a) se negociază cu beneficiarul înainte de aplicarea lor;

b) se negociază cu beneficiarul înainte de data scadenței;

c) se realizează în limita clauzelor prevăzute în contract;

d) se anunță clientului înainte de data scadenței;

e) sunt interzise.

15. Care dintre informațiile următoare NU este obligatoriu

să fie furnizată clientului în timpul derulării unui contract de

asigurare?

a) modificarea denumirii asiguratorului;

b) modificarea conducerii executive a asigurătorului;

c) modificarea adresei sediului social, respectiv a sucursalei sau

agenției;

d) orice modificare a condițiilor contractului de asigurare sau a

legii aplicabile acestuia;

e) informații despre situația bonusurilor și a sumelor

reprezentând participarea la profit (la fiecare aniversare a

contractului).

16. Contractantul asigurării este: a) persoanafizică ce poate încheia o asigurare fără ca aceasta să

obţină calitatea de asigurat;

b) persoana care are dreptul sa încaseze despagubirea sau suma

asigurată;

c) persoana fizică sau juridică ce poate încheia o asigurare fără

ca aceasta să obţină calitatea de asigurat;

d) persoana fizică sau juridică care în schimbul primei de

asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile;

e) persoana juridică autorizată să exercite activităţi de asigurare.

248

17. Ce se înțelege prin asigurat: a) ofertantul produsului „asigurare” şi este persoana juridică

specializată, care îşi desfăşoară activitatea pe baza unor

reglementări specifice;

b) persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu

asiguratorul fie prin efectul legii, fie prin încheierea

contractului de asigurare;

c) persoana fizică care intră în raporturi juridice cu asiguratorul

fie prin efectul legii, fie prin încheierea contractului de

asigurare;

d) persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu

asiguratorul prin încheierea contractului de asigurare;

e) persoana fizică sau juridică care intră în raporturi juridice cu

asiguratorul prin efectul legii.

18. Prin indemnizaţie de asigurare se înţelege: a) dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate

suferi în caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat;

b) prejudiciul suferit de asigurat în urma realizării cazului

asigurat;

c) suma de bani pe care o plăteşte asiguratul asiguratorului

pentru asumarea riscului;

d) suma asigurată pe unitatea de obiect asigurat;

e) suma de bani pe care asiguratorul o achită asiguratului la

survenirea cazului asigurat.

19. Contractul de intermediere în asigurări poartă

denumirea de:

a) contract de prestări servicii;

b) contract de muncă;

c) contract de administrare;

d) contract de management;

e) contract de agent/contract de brokeraj.

249

20. Obiectul contractului de intermediere în asigurări îl

constituie:

a) orice prestări de servicii;

b) orice fel de activități comerciale;

c) negocierea și încheierea polițelor de asigurare în nume

propriu;

d) toate activitățile reglementate de Codul CAEN;

e) negocierea și încheierea polițelor de asigurare în numele

asigurătorului.

21. Părțile contractului de intermediere sunt:

a) asiguratorul și asiguratul;

b) intermediarul și asiguratul;

c) asiguratorul și intermediarul în asigurări;

d) asiguratorul, asiguratul și intermediarul;

e) intermediarul și potențialul asigurat.

22. Principalele obligații ale intermediarilor în asigurări

sunt: a) să se înregistreze în Registrul Asiguratorilor din România și să

respecte normele CSA;

b) să informeze asigurații și potențialii asigurați; să plătească

cotizațiile stabilite prin normele legale; să respecte măsurile

dispuse de CSA și să efectueze pregătirea profesională

continuă;

c) să aibă tot personalul angajat cu carte de muncă și să asigure

pregătirea profesională continuă a acestuia;

d) să se înregistreze în Registrul Comerțului și să informeze

clienții privind produsele de asigurare pe care le

intermediează;

e) să colaboreze cu alți intermediari pentru promovarea culturii

publice în domeniul asigurărilor.

250

23. Prin contractul de intermediere, intermediarii în

asigurări:

a) pot desfășura orice fel de vânzări;

b) pot efectua orice fel de operațiuni comerciale;

c) pot prezenta clienților oferte cu produsele de asigurare de la

toți asiguratorii;

d) pot efectua și operațiuni accesorii contractelor de asigurare;

e) nu pot desfășura operațiuni accesorii contractelor de asigurare.

24. Intermediarul în asigurări este obligat să informeze

clienţii cu privire la dreptul lor de a solicita și alte informații

referitoare la contractul de asigurare? a) da, pentru că așa prevede Codul Deontologic al profesiei;

b) nu, pentru că prezența lui face implicit acest drept;

c) da, pentru ca așa prevăd normele CSA;

d) da, pentru că asiguratorul poate să dețină unele informații

suplimentare;

e) nu, pentru că toate informațiile relevante sunt incluse în

ofertă.

25. Cine răspunde pentru faptele persoanelor care acționează

sub mandatul intermediarilor în asigurări?

a) intermediarul în asigurări;

b) societatea de asigurare;

c) răspunde atât intermediarul, cât și societatea de asigurare;

d) nu răspunde nici intermediarul nici societatea de asigurare;

e) răspund doar prepușii.

26. În cazul asigurărilor facultative, raporturile dintre

asigurat şi asigurator, precum şi drepturile și obligaţiile

fiecărei părţi sunt stabilite: a) prin înţelegere verbală între cele două părţi;

b) prin lege;

c) prin contractul de asigurare;

251

d) prin Hotărâre de Guvern prin Norme emise de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor ;

e) niciun răspuns corect.

27. Prestarea serviciilor se face:

a) numai la sediul prestatorului de servicii;

b) în locuri şi în spaţii autorizate, conform reglementărilor legale

în vigoare;

c) în locuri şi în spaţii care dispun de dotările necesare;

d) în locuri şi în spaţii aflate sub jurisdicție românească;

e) în locuri şi în spaţii aflate sub jurisdicție europeană.

28. Informațiile pe care asigurătorii și intermediarii în

asigurări trebuie să le ofere clienților sunt furnizate:

a) numai în limba română;

b) într-o limbă de circulație internațională;

c) în limba oficială a țării din care provine asiguratorul;

d) în limba română sau într-o limbă de circulație internațională;

e) în limba română sau într-o altă limbă, la cererea în scris a

clientului.

29. Procedurile de soluționare a eventualelor litigii fac parte

din:

a) prevederile-standard ale contractului de asigurare;

b) Codul Civil;

c) Codul Comercial;

d) informațiile furnizate înainte de încheierea contractului;

e) procesul de negociere al contractului de asigurare.

30. Informațiile pe care asigurătorii și intermediarii în

asigurări trebuie să le furnizeze clienților sunt:

a) furnizate în scris, sub semnătură de confirmare a clienților;

b) prezentate de către intermediar sau reprezentantul

asigurătorului;

252

c) furnizate în scris, în rezumat și detaliate de către intermediar

sau reprezentantul asigurătorului;

d) publicate pe site-ul asigurătorului;

e) transmise clienților prin e-mail.

31. Prin contractul de asigurare obligatorie a locuințelor sunt

acoperite următoarele riscuri: a) incendiu, trăsnet, explozie;

b) vandalism, inundație, incendiu;

c) cutremur, alunecare de teren, inundații;

d) cutremur, explozie, căderea aparatelor de zbor;

e) alese de către client în funcție de natura acoperirii dorite.

32. În cadrul contractului de asigurare contractantul

asigurării poate fi:

a) orice persoană care încheie o asigurare;

b) orice persoană care are un interes patrimonial, dorește să

încheie o asigurare și are peste 18 ani;

c) doar o persoană juridică poate fi contractant al asigurării;

d) persoana care încheie contractul de asigurare în numele altei

persoane şi se obligă faţă de asigurator să plătească prima de

asigurare;

e) persoanele alese sau numite în conformitate cu prevederile

legale, statutele sau actele constitutive autorizate să reprezinte

asiguratul.

33. Ce reprezintă riscul asigurat? a) o situație neprevăzută;

b) un eveniment întâmplător;

c) o întâmplare ce putea fi prevenită;

d) o pagubă creată asiguratului de către beneficiarul asigurării;

e) evenimentul viitor, posibil dar incert, menţionat în condiţiile

speciale de asigurare, la producerea căruia asigurătorul îşi

asumă obligaţia de a plăti despăgubirea/ indemnizaţia.

253

34. Prin intermediul contractului de asigurare facultativă a

autovehiculelor (CASCO) se acoperă și riscul de: a) confiscare;

b) participare la curse auto;

c) furt al vehiculului;

d) expropiere;

e) neglijență gravă a asiguratului.

35. Ce înseamnă daună parțială?

a) proporția din daună pe care o plătește asiguratul;

b) dauna provocată de riscuri provocate de fenomene

atmosferice;

c) distrugerea sau avarierea obiectului asigurat, astfel încât

costurile necesare pentru readucerea obiectului asigurat la

starea de funcționalitate de dinainte de producerea daunei,

plus valoarea pieselor recuperate, sunt mai mici decât valoarea

asigurată;

d) suma de bani achitată de asigurător în caz de coasigurare;

e) cazul în care asigurătorul achită doar un procent din daună

asiguratului.

36. Ce este franșiza?

a) suma plătită de către beneficiarul asigurării, pentru eventuale

daune create de către contractantul asigurării;

b) partea din valoarea daunei suportată de către asigurat;

c) partea din valoarea daunei suportată întotdeauna de către cel

prejudiciat;

d) procentul din suma asigurată suportat întotdeauna de către

reprezentantul asiguratului;

e) suma plătită de către asigurat în schimbul asumării de către

asigurător a obligaţiei de plată a despăgubirii/indemnizaţiei de

asigurare la producerea riscurilor asigurate.

254

37. Ce reprezintă suma asigurată într-o poliță de asigurare?

a) suma plătită de către asigurat în schimbul protecției asigurării;

b) suma maximă prevăzută în poliţa de asigurare în limita căreia

asiguratorul plăteşte indemnizaţia de asigurare la producerea

riscului asigurat;

c) termenul de “sumă asigurată” apare doar la asigurările de

viață;

d) suma fixă pe care o achită clientul la fiecare daună;

e) suma maximă prevăzută în poliță care atestă valabilitatea

poliței de asigurare.

38. Ce reprezintă prima de asigurare într-un contract de

asigurare?

a) suma de bani pe care o achită asigurătorul în caz de daună;

b) este o sumă fixă, stabilită la încheierea asigurării pe care o

achită clientul în caz de daună;

c) suma platită de beneficiarul asigurării, pentru eventuale daune

create de contractantul asigurării;

d) suma încasată de client, în schimbul achitării ratelor de

asigurare;

e) suma de bani pe care o plătește asiguratul (contractantul)

asigurătorului pentru asumarea riscului.

39. Ce înseamnă daună totală?

a) numărul total de daune plătite de asigurător pentru un client

într-un an de zile;

b) depășirea sumei asigurate, în caz de daună, de către asigurat;

c) distrugerea în întregime a obiectului asigurat sau dispariția în

cazul furtului fără resturi care se mai pot întrebuința sau

valorifica, atunci când refacerea pe cale de reparație nu mai

este posibilă sau rentabilă ;

d) numărul total de daune pe care le achită un asigurator într-un

an de zile;

255

e) putem folosi acest termen doar în cazul daunelor provocate de

cutremur.

40. Ce înțelegem prin perioada de asigurare într-o poliță de

asigurare? a) intervalul de timp în care asiguratorul acoperă riscurile

asigurate;

b) începutul valabilității poliței de asigurare;

c) perioada de timp maximă, de la emiterea poliței și până la

achitarea primei de asigurare;

d) încetarea acoperirii poliței de asigurare;

e) reprezintă intervalul de timp până la acceptarea ofertei de

către client.

41. În cazul asigurărilor de bunuri, suma asigurată trebuie

să: a) reprezinte valoarea de nou sau valoarea de piaţă a construcţiei;

b) fie egală cu valoarea reală a bunului asigurat;

c) fie mai mare decât valoarea reală a bunului asigurat;

d) fie mai mică decât valoarea reală a bunului asigurat;

e) fie mai mare sau egală cu valoarea reală a bunului asigurat.

42. Din punctul de vedere al profilului teritorial, asigurările

pot fi:

a) asigurări interne, asigurări externe;

b) asigurări regionale, asigurări internaționale;

c) asigurări transfrontaliere, asigurări interne și externe;

d) varianta a și b;

e) asigurări interne și transfrontaliere.

43. Documentul Carte Verde face parte din polița de

asigurare RCA? a) nu;

b) în funcție de solicitarea clientului;

256

c) da;

d) depinde de marca și modelul vehiculului;

e) doar în anumite cazuri.

44. La încheierea unei polițe RCA, dacă vehiculul este

înmatriculat provizoriu pentru 30 de zile, are voie să

părăsească țara?

a) depinde de destinație;

b) doar dacă asiguratul are încheiată și o asigurare medicală de

cheltuieli în străinătate;

c) da;

d) nu;

e) doar după o solicitare scrisă către asigurător.

45. Noţiunile de contractant şi beneficiar al asigurării se

întâlnesc în cazul asigurărilor:

a) maritime;

b) creditelor de export;

c) creditelor de investiţii;

d) depersoane;

e) debunuriobligatorii.

46. Riscul este un element de bază, esenţial şi obligatoriu, de

la care porneşte o asigurare deoarece:

a) producerea lui nu lasă loc hazardului;

b) fără acest element nu poate exista un raport de asigurare

valabil;

c) producerea lui se realizează prin fapta intenţionată a

contractantului asigurării;

d) producerea lui se realizează prin fapta intenţionată a

asiguratului;

e) este un eveniment posibil, viitor şi probabil la care sunt

expuse bunurile, patrimoniul, viaţa, sănătatea sau integritatea

fizică a persoanelor.

257

47. Răspunderea asigurătorului în cazul asigurării de

răspundere civilă auto obligatorie începe:

a) numai după efectuarea inspecţiei de risc;

b) doar după înmatricularea definitivă a autoturismului;

c) din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de

asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare

obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;

d) numai dacă asiguratul şi-a plătit amenzile pentru

contravenţiile rutiere;

e) după ce expiră autorizaţia provizorie de circulaţie.

48. Scopul încheierii unei asigurări generale este:

a) economisirea;

b) creditarea;

c) protecția financiară;

d) investiția;

e) garanția.

49. Valabilitate poliței RCA pentru un autovehicul, poate fi: a) retroactivă;

b) din aceeași zi (în cazul continuității asigurării) sau de a doua

zi dacă nu există o poliță valabilă la momentul încheierii

poliței;

c) începând cu orice dată dorește asiguratul;

d) începând cu a treia zi dupa încheierea poliței;

e) în momentul achitării primei de asigurare.

50. Care sunt elementele unui contract de asigurare? a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părților

contractante, obiectul asigurării, riscurile asigurate, momentul

începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului, suma

asigurată și prima de asigurare;

b) numele și adresa părții contractante, suma asigurată și prima

de asigurare, excluderile, valabilitatea;

258

c) numele și adresa părții contractante, obiectul asigurării,

modalitatea și frecvența de plată;

d) numele și adresa părții contractante, suma asigurată și prima

de asigurare, modalitatea de plată, asigurații adiționali,

moneda contractului;

e) numele și adresa părții contractante, acoperirile, excluderile,

suma asigurată.

51. Polița Casco acoperă:

a) persoanele aflate în vehiculul asigurat;

b) daunele provocate de avarii și furt;

c) serviciile de asistență rutieră;

d) daunele provocate terților;

e) riscul de incendiu și furt.

52. Polița RCA este o asigurare:

a) de garanție;

b) de bunuri aparținând persoanelor fizice/juridice;

c) de răspundere civilă față de terți;

d) de pierderi financiare;

e) de răspundere civilă profesională.

53. Se poate încheia o poliță RCA pentru: a) orice vehicul înmatriculat în România;

b) orice vehicul înmatriculat atât în România, cât și în

străinatate;

c) orice vehicul înregistrat la primărie;

d) orice vehicul care circulă pe drumurile publice;

e) orice vehicul înmatriculat într-o țară membră a Uniunii

Europene.

54. Nu se poate încheia polița RCA dacă: a) vehiculul are o singură cheie;

b) vehiculul este avariat;

259

c) proprietarul are permis de conducere cu o vechime <5 ani;

d) vehiculul nu este înmatriculat în România;

e) vechimea vehiculului este >10 ani.

55. În vederea înmatriculării unui vehicul este obligatorie

polița:

a) CASCO;

b) RCA;

c) de răspundere civilă profesională a conducătorului;

d) de incendiu și calamități naturale;

e) niciuna.

56. Prima de asigurare pentru un autoturism pe RCA se

stabilește în funcție de: a) vechime;

b) capacitatea cilindrică;

c) dotările opționale și suplimentare;

d) numărul de locuri;

e) marcă și model.

57. După forma juridică de realizare a contractului de

asigurareavem:

a) asigurări obligatorii, asigurări facultative;

b) asigurări directe, reasigurarea;

c) asigurări de bunuri, asigurări de persoane;

d) asigurări interne, asigurări externe;

e) asigurări de răspundere civilă, asigurări de viaţă.

58. Decizia de achiziție a unei asigurări este motivată: a) doar emoțional;

b) doar logic;

c) doar prin prisma obligativitații;

d) doar ca nevoie de apartenența la un grup social;

e) emoțional și argumentată logic, 50% emoțional, 50% logic.

260

59. De la ce dată s-a introdus în România formularul

Constatare amiabilă de accident?

a) 01.01.2007;

b) 01.01.2008;

c) 01.07.2008;

d) 01.07.2009;

e) 01.01.2010.

60. Creditul furnizor este:

a) O metodă tradiţională de finanțare bancară pe termen mediu

şi lung a exportatorilor de bunuri de capital;

b) o metodă traditională de finanțare pe termen mediu și lung a

exportatorilor de bunuri de capital, care presupune acordarea

unui împrumut direct importatorului, în scopul plății imediate

a contravalorii bunurilor importate;

c) o categorie specială a finanțării bancare prin intermediul

liniilor de credit extern;

d) un tip de credit ce are la bază fonduri puse la dispoziția

băncilor din țările cu economii în tranziție de către băncile

din țările dezvoltate;

e) o tehnică practicată de băncile comerciale ca urmare a

solicitărilor venite din partea clienților lor de finanțare a unor

obiecte de investiții.

61. Potrivit condiției F.P.A. (Free of Particular Average) se

despăgubesc: a) numai daunele rezultate din avaria totală a încărcăturii;

b) daunele rezultate din avaria totală sau parțială a încărcăturii

sau a unei părți a acesteia;

c) numai daunele din pierdere totală a întregii încărcături sau a

unei părți a acesteia și daune de avarie particulară

determinate de anumite cauze;

d) daune de avarie particulară dacă sunt determinate de

următoarele cauze: incendii, trăsnet, eșuare, răsturnare;

261

e) daunele de avarie totală sau parțială a întregii încărcături,

care a avut loc din orice cauză.

62. În câte exemplare se completează formularul Constatare

amiabilă de accident? a) într-un singur exemplar;

b) în dublu exemplar;

c) în două exemplare autocopiative;

d) în trei exemplare;

e) în patru exemplare.

63. Un cetățean francez, care este victimă a unui eveniment

produs în România, primește primul ajutor în România și

este transportat în Franța unde este operat și reabilitat. Care

este temeiul legal al evaluarii prejudiciului, conform legii

franceze?

a) legea 105/1992 privind reglementarea raportului de drept

internațional privat;

b) acordul bilateral dintre Franța și România referitor la asistența

socială;

c) la loi badinter din 1985;

d) hotarârea Consiliului de miniștri al României nr. 354/05/1964;

e) directiva 72/166 CEE din 24.04.1972.

64. Care este, în genere, legea care guvernează stabilirea

despăgubirilor ca urmare a unui eveniment rutier? a) legea locului producerii evenimentului;

b) legea țării unde este înmatriculat autovehiculul agresor;

c) legea țării de unde a fost emis documentul de asigurare;

d) legea țării de domiciliu a făptuitorului;

e) legea convenită de părțile implicate.

262

65. Partea pagubită, urmare a unui accident în România, are

dreptul:

a) doar la prejudiciul produs mașinii;

b) numai pentru daunele morale în caz de vătămari corporale;

c) la acoperirea integrală a prejudiciului;

d) numai la pensiile de întreținere, dacă nu sunt suportate de stat;

e) numai pentru costurile de spitalizare.

66. În conformitate cu Directiva a VI – a, asigurătorii RCA: a) vor plăti cu precădere prejudiciul corporal;

b) nu pun franșize în sarcina părții vătămate;

c) vor plăti mai întâi regresele asigurărilor sociale;

d) vor institui franșize de 500 de euro la daune materiale;

e) vor institui o franșiză universală de 1000 de euro asupra

oricărei daune.

67. Documentul Carte Verde face parte din polița de

asigurare RCA? a) nu;

b) în funcție de solicitarea clientului;

c) da;

d) depinde de marca și modelul vehiculului;

e) doar în anumite cazuri.

68. În cazul asigurării mărfurilor pe timpul transportului

sunt acoperite riscurile:

a) furtuna, naufragiul, eşuarea;

b) cheltuieli de carantina și magazinaj;

c) întârziere în livrare;

d) confiscarea mărfii;

e) viciu propriu al mărfii.

69. Ce riscuri sunt acoperite prin asigurarea CARGO: a) coliziunea, eșuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;

263

b) uzura normală;

c) pierderea normală de bunuri asigurate;

d) insolvabilitatea;

e) daunele morale.

70. Beneficiar în cadrul poliței Carte Verde poate fi

considerat: a) persoana fizică sau juridică, care încheie polița de asigurare;

b) moștenitorii legali ai asiguratului, în cazul decesului acestuia;

c) persoana care a creat pagubele;

d) terța persoană prejudiciată, într-un accident în afara

teritoriului României;

e) persoane din familia asiguratului, care au creat pagubele.


1. Alexandru, F.; Armeanu, D., (2003), Asigurări de bunuri

şi persoane. Aspecte teoretice. Aplicaţii practice, Editura

Economică, Bucureşti

2. Bistriceanu, Ghe., (2007), Mică enciclopedie de finanţe,

monedă, asigurări, Vol. I-III, Editura Universitară, Bucureşti

3. Negru, T., (2006), Asigurări. Ghid practic, Editura CH

Beck, Bucureşti

264


1. a 26. c 51. b

2. a 27. b 52. c

3. a 28. e 53. a

4. a 29. d 54. d

5. e 30. a 55. b

6. b 31. c 56. b

7. d 32. d 57. a

8. a 33. e 58. e

9. d 34. c 59. d

10. d 35. c 60. a

11. c 36. b 61. c

12. a 37. b 62. c

13. e 38. e 63. a

14. e 39. c 64. a

15. b 40. a 65. c

16. c 41. a 66. b

17. b 42. c 67. c

18. e 43. c 68. a

19. e 44. d 69. a

20. e 45. d 70. d

21. c 46. e

22. b 47. c

23. d 48. c

24. c 49. b

25. a 50. a

265

TESTE GRILĂ BURSE INTERNAȚIONALE

DE MĂRFURI

1. Sistemul financiar include următoarele componente

principale: a) pieţele financiare;

b) intermediarii financiari şi relatiile dintre aceştia;

c) pieţele financiare, intermediarii financiari şi relațiile dintre

aceştia şi infrastructura financiară;

d) instituțiile financiare internaționale şi infrastructura

financiară;

e) pieţele financiare şi capitalurile financiare.

2. Care dintre afirmaţii despre instituţiile bancare NU este

adevărată?

a) acceptă depozite;

b) gestionează portofolii de active de capital ale clienților;

c) deschid conturi pentru clienți;

d) emit active bancare (perfect lichide și cu risc redus);

e) dau împrumuturi.

3. Ordinul “limită” transmis de bursă este:

1. prețmaxim la cumpărare;

2. preț minim la cumpărare;

3. preț maxim la vânzare;

4. preț minim la vânzare;

5. prețul pietei.

Sunt adevărate:

a) 1,3,5

b) 2,4

266

c) 2,3,5

d) 1,4

e) 1,4,5.

4. Rolul primordial al organismului de autoritate al pieței de

capital este de a asigura:

a) protecţia statului împotriva fraudelor;

b) protecția emitenților;

c) protecția investitorilor;

d) reglementarea pieței financiare;

e) protecția instituțiilor financiare.

5. Prin comparație cu piața reglementată, un sistem

alternativ de tranzacționare se caracterizează prin aceea că: 1. are reguli mai puțin stricte de transparență și de anvergură

pentru emitenți listați;

2. poate fi administrat și de către un SSIF, nu doar de un operator

de piață;

3. nu este necesară autorizarea ASF a intermediarilor care

activează pe această piață;

4. tranzacțiile se pot desfășura și direct între cumpărător și

vânzator fără existența unor intermediari care să preia și să

introducă ordinele în piață;

5. prezintă un risc mai ridicat pentru investitori decât piețele

reglementate.

Alegeti varianta corectă de raspuns:

a) 1+2+3+4;

b) 1+2+3+5;

c) 1+2+3+4+5;

d) 1+2+5;

e) 1+2.

6. Printre condițiile pentru listarea acţiunilor unei companii

la categoria a II-a a Bursei de Valori București se numără:

267

a) să existe un free-float minim de 25% şi compania să aibe cel

puțin 2000 de acționari;

b) compania să fi funcționat cel puțin trei ani anterior listării şi

compania să aibe cel puțin 2000 de actționari;

c) compania sa aibe cel puțin 2000 de acționari şi să fi avut

profit în ultimii 2 ani anteriori listării;

d) compania să aibe cel puțin 2 milioane de euro capitaluri

proprii, să existe un free-float minim de 25%, compania să fi

functionat cel puțin trei ani anterior listării;

e) compania să fi avut profit in ultimii 2 ani anteriori listării.

7. Segmentul „Regular” al Bursei de Valori București este: a) piața principală, de tip “order driven”;

b) piața auxiliară, de tip “quote-driven”;

c) piața principală de tip “quote driven”;

d) piața auxiliară, de tip „order driven”;

e) piața complementară.

8. Segmentul „Deal” al Bursei de Valori Bucureşti prezintă

următoarele caracteristici:

a) este o piață auxiliară;

b) este o piață de negociere;

c) este o piață de tip „order driven”;

d) este o piață de tip „quote driven”;

e) este rezervată tranzacțiilor de volum mare.

Alegeți varianta INCORECTĂ de răspuns.

9. Principalele diferenţe între pieţele bursiere reglementate şi

piețele OTC sunt: a) bursele sunt piețe de licitație, în vreme ce piețele OTC sunt

piețe de negociere;

b) tranzacțiile bursiere se realizează prin intermediari specializați

în vreme ce pe piețele OTC de regulă tranzacțiile au loc direct

între vânzător și cumpărător;

268

c) supravegherea și regulile prudențiale sunt mai puternice pe

piețele reglementate decât pe piețele OTC;

d) pe piețele OTC nu este obligatorie înregistrarea valorilor

mobiliare tranzacționate în evidențele unui Depozitar Central;

e) la nivel internațional valoarea tranzacționată pe piețele

bursiere este mult mai mare decât cea aferentă piețelor OTC.

Alegeți varianta incorectă de răspuns.

10.Care sunt serviciile de investiții financiare ce pot fi

prestate atât prin intermediul agentului delegat, cât și prin

intermediul agentului de servicii de investiții financiare: a) încasări și plăți în numerar de la/către clienți;

b) executarea ordinelor clienților;

c) decontarea tranzacțiilor clienților;

d) preluarea și transmiterea ordinelor privind unul sau mai multe

instrumente financiare;

e) preluarea, transmiterea și executarea ordinelor precum și

operațiuni de încasări și plăți în relația cu clienții.

11. Cuponul obligaţiunii este:

a) dobânda nominală a obligaţiunii;

b) rata dobânzii obligaţiunii;

c) diferenţa dintre valoarea de emisiune si valoarea nominală;

d) diferenţa dintre valoarea de rambursare şi cea nominală;

e) se mai numeşte primă de emisiune.

12. Într-o companie de brokeraj, atribuţiile compartimen-

tului de control intern sunt:

a) asigurarea respectării de către agenții de servicii de investiții

financiare a legilor, regulamentelor și normelor interne ale

companiei;

b) respectarea legalității și a corectitudinii față de clienți din

partea tuturor angajaților companiei de brokeraj;

c) asigurarea celei mai bune execuții pentru ordinele clienților;

269

d) înregistrarea operațiunilor în cadrul sistemului de back-office

al companiei;

e) realizarea de analize de piață și emiterea de recomandări către

clienți.

13. Funcţia de casă de compensare presupune:

a) doar compensarea şi garantarea finalizării decontării

instrumentelor financiare derivate;

b) doar înregistrarea şi decontarea instrumentelor financiare

derivate;

c) înregistrarea, compensarea și decontarea instrumentelor

financiare derivate;

d) decontarea tranzacțiilor cu acțiuni;

e) decontarea tranzacțiilor cu obligațiuni.

14. Titlurile financiare negociabile pe piaţa bursieră sau alte

pieţe reglementate se mai numesc şi instrumente bursiere şi

se clasifică în următoarele categorii:

a) titluri primare şi secundare;

b) titluri de credit şi debit;

c) titluri sintetice şi derivate;

d) titluri primare şi derivate;

e) titluri primare, sintetice şi derivate.

15. Emisiunea primară de acţiuni este:

a) procedura investiţională de oferire de acţiuni potenţialilor investitori pentru subscriptie, realizata pentru majorarea de capital social;

b) procedura investiţională de cumpărare a unui număr mare de

actiuni prin oferta publica de cumpărare;

c) procedura investiţională de vânzare a unui număr mare de

acţiuni prin oferta publică de vânzare;

270

d) procedura investiţională de oferire de acţiuni potenţialilor

investitori pentru subscripţie, pentru constituirea societăţii

comerciale pe acţiuni;

e) procedura investiţională de oferire de actiuni potentialilor

investitori pentru subscripţie, realizată pentru modificarea

capitalului social.

16. Alegeți varianta corectă. Mărfurile tranzacţionate în

burse trebuie să aibă următoarele caracteristici:

1. să fie bunuri generice;

2. să fie bunuri fungibile;

3. să fie bunuri standardizabile;

4. să fie bunuri cu grad redus de prelucrare;

5. să fie bunuri generale;

a) 1+2+3+4;

b) 1+2+3+4+5;

c) 1+2+3;

d) 2+3;

e) 3.

17. În cadrul licitaţiei bursiere se confruntă:

a) un vânzător cu mai mulţi cumpărători;

b) un cumpărător cu mai mulţi vânzători;

c) mai mulţi vânzători cu mai mulţi cumpărători;

d) un vânzător şi un cumpărător;

e) câţiva vânzători şi cumpărători.

18. Bursele generale tranzacţionează:

a) numai bunuri materiale;

b) bonuri de tezaur;

c) titluri emise de către societăţile transnaţionale;

d) o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare;

e) numai aur şi metale preţioase.

271

19. Investitorii de capital formează împreună:

a) cererea de capitaluri;

b) oferta de capitaluri;

c) intermedierea transferurilor de capital;

d) emitenţii de valori mobiliare;

e) cererea agregată de monedă.

20. Obligaţiunea reprezintă o parte din:

a) capitalul social;

b) rezervele societăţii;

c) capitalul propriu;

d) activul net contabil;

e) valoarea unui împrumut.

21. Obligaţiunile reprezintă titluri financiare:

a) cu venit variabil;

b) cu venit fix;

c) de participare la capitalul emitentului;

d) emise pe o durată nedeterminată;

e) cu scadenţa pe termen scurt.

22. Una dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la tranzacţiile

bursiere este falsă: a) oricine poate investi la bursă, în limita unor condiţii;

b) acţiunile sunt emise pe termen indefinit;

c) valorile mobiliare sunt negociabile;

d) valorile mobiliare îşi pot schimba posesorul prin negociere;

e) tranzacţionarea se poate face fără intermediari.

23. Una din afirmaţiile de mai jos este falsă:

a) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile;

b) posesorii de acţiuni nu au drepturi patrimoniale;

c) acţiunile sunt emise în forme materiale;

d) acţiunile sunt părţi din capitalul social şi au valoare nominală;

272

e) acţiunile sunt indivizibile.

24. Ce reprezintă profitul pe acţiune? a) se calculează ca raport între dividend pe acţiuni şi cursul în

piaţă;

b) se calculează ca produs între dividende şi numărul de acţiuni

deţinute;

c) parte din profitul societăţii înregistrat la finalul anului;

d) un surplus financiar pentru cel care deţine acţiuni;

e) un indicator care reflectă evoluţia dividendelor.

25. Acţiunile preferenţiale sunt caracterizate prin aceea că: a) nu au o valoare nominală;

b) nu sunt garantate de emitent;

c) conferă o rentabilitate minimă (dividend prioritar);

d) conferă drept de vot în cadrul AGA;

e) nu au aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare.

26. Valoarea unei acţiuni poate fi exprimată prin: a) valoare nominală;

b) valoare contabilă;

c) valoare de piaţă;

d) valoare nominală, contabilă, de piaţă;

e) valoare actuală.

27. Preţul de emisiune (PE) se calculează ca:

a) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi curs (C);

b) suma dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C);

c) suma dintre valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune

(pe);

d) diferenţă între valoarea nominală (VN) şi prima de emisiune

(pe);

e) produsul dintre valoarea nominală (VN) şi curs (C).

273

28. Acţiunile ordinare sunt caracterizate prin: a) nu pot fi transferate în mod liber;

b) nu reflectă mărimea capitalului social;

c) nu implică răspundere din partea acţionarilor;

d) dreptul de vot poate fi transmis terţilor;

e) dau drept de încasare de dividende.

29. Care sunt formele sub care se distribuie dividendul: a) dividend anual, ca rezultat al politicii de dividend;

b) dividend fix, pentru cei ce deţin acţiuni privilegiate;

c) dividend provizoriu, ca avans înaintea dividendului definitiv;

d) dividend anual, fix sau provizoriu;

e) dividend anual, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute.

30. Din punct de vedere al relaţiei între profit şi risc, bursa se

plasează:

a) mai riscantă decât un depozit bancar, dar cu profitabilitate mai

mare;

b) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate

maximă;

c) mai puţin riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate

minimă;

d) mai riscantă decât un depozit bancar şi cu profitabilitate nulă;

e) fără riscuri majore.

31. Indicele BET-FI reprezintă: a) un indice care cuprinde societăţile de la categoria I;

b) un indice care cuprinde numai societăţile de la categoria II;

c) un indice sectorial ce reflectă tendinţa preţurilor unităţilor de

fond;

d) un indice oarecare;

e) un indice care reflectă scăderea preţurilor unor societăţi

listate.

274

32. Indicele BET are următoarele caracteristici:

a) a fost creat pentru a reflecta tendinţa preţurilor tuturor socie-

tăţilor admise la bursă;

b) a fost creat pentru a reflecta scăderile preţurilor unor societăţi

de top;

c) în alcătuirea lui se ţine cont de volumul de tranzacţionare pe o

anumită perioadă;

d) în alcătuirea lui intră doar 10 emitenţi de la categoria I;

e) în alcătuirea lui intră doar emtitenţii cu lichiditate minimă.

33. Rentabilitatea unui activ reprezintă: a) câştigul generat de posesia activului;

b) venitul obţinut şi sporul de valoare înregistrat pe durata

posesiei unui activ;

c) sporul de valoare înregistrat pe durata posesiei unui activ;

d) o rată de rentabilitate;

e) venitul obţinut ca urmare a cotării activului.

34. Principiul fundamental al stabilirii cursului prin fixing

constă în:

a) cursul se stabileşte astfel încât ordinele de vânzare să fie egale

cu cele de vanzare;

b) cursul se stabileşte astfel încât ordinele limită să aibă

prioritate maximă;

c) cursul se stabilește astfel încât să se realizeze volumul maxim

de tranzacții;

d) cursul se stabilește astfel încât să se obțină prețul maxim;

e) cursul se stabileşte la întâlnirea cererii cu oferta.

35. Despre emisiunea obligaţiunii se ştie: 1. obligaţiunile pot fi emise sub paritate (sub pari);

2. obligaţiunile pot fi emise la paritate (ad pari);

3. obligaţiunile pot fi emise cu discount de emisiune;

4. obligaţiunile pot fi emise supra paritate (supra pari).

275

Alegeți varianta corectă de răspuns:

a) 1+2;

b) 2;

c) 3;

d) 1+2+4;

e) 1+2+3.

36. O participare la capital care conferă cel puţin o treime

din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a

emitentului semnifică: a) poziţie majoritară absolută;

b) poziţie majoritară;

c) poziţie de control;

d) poziţie de acţionar semnificativ;

e) poziţie de acţionar minoritar.

37. O participare la capital care fie ar reprezenta cel puţin

10% din capitalul social al emitentului, fie conferă cel puţin

10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală

reprezintă: a) poziţie majoritară absolută;

b) poziţie majoritară;

c) poziţie de control;

d) poziţie de acţionar semnificativ;

e) poziţie de acţionar minoritar.

38. Care dintre caracteristicile următoare nu sunt valabile

pentru activele monetare?

a) sunt emise ca rezultat al unui plasament pe termen scurt;

b) produc dobândă;

c) au risc scăzut (sunt mai sigure decat activele de capital);

d) sunt negociabile (au piaţă secundară);

e) au grad ridicat de lichiditate;

276

39. Care dintre caracteristicile următoare nu sunt valabile

pentru activele de capital?

a) sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;

b) produc dobânzi sau dividende;

c) nu sunt negociabile pe pieţe organizate (nu au piaţă

secundară);

d) au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare;

e) au risc mai ridicat decît activele monetare;

40. Care din următoarele pieţe nu este componentă a pieţei

de capital?

a) piaţa valutară;

b) piaţa acţiunilor;

c) piaţa obligaţiunilor;

d) bursa de valori;

e) piața asigurărilor.

41. Pentru a fi admise la cota unei burse de valori, adică

pentru a putea fi tranzacţionate într-o bursă de valori,

acţiunile emise de societăţile pe acţiuni trebuie:

1. să aibă o anumită vechime;

2. să fi obţinut de-a lungul anilor rezultate care-i conferă

credibilitate;

3. să aibă contract de administrare cu o societate de administrare;

4. să fie emise pe piaţă într-un număr mare;

5. să aibă un număr mare de acţionari.

a) 1+2+4;

b) 2+3+4;

c) 1+2+5;

d) 1+4;

e) 3+4+5;

277

42. Care este valoarea de emisiune a unei obligaţiuni cu

valoare nominală de 1000lei, cu discont de emisiune de

100lei, rată a dobânzii de 14% și 5 ani până la scadenţă?

a) este egală cu 900lei;

b) este egală cu 1100lei;

c) este egală cu 140lei;

d) este egală cu 500lei;

e) este egală co 1000 lei

43. Care este valoarea capitalului investit în acţiuni

peferenţiale cu rată a dividendului de 18%, dacă un

investitor primește 1.000 de lei dividende anual?

a) este egală cu 18.000lei;

b) este egală cu 5.556 lei;

c) este egală cu 55.556 lei;

d) este egală cu 1.800 lei;

e) este egală cu 1.000 lei.

44. Garantul de plasament este:

a) un investitor financiar care garanteaza ca plasamentul in titluri

derivate este realizat cu un randament mai mare decat o limita

minima negociata;

b) un intermediar financiar - bancar ce mijloceste transferul de

fonduri pe piata secundara e capital in cazul unor majorari de

capital social;

c) un sindicat bancar si financiar care preia actiunile emise si le

plaseaza in randul celor care detin fonduri disponibile iar in

cazul in care emisiunea nu este subscrisa in totalitate de catre

investitori, își asumă răspunderea acoperirii diferențelor de

subscris;

d) societatea de asigurari ce garanteaza ca acțiunile vor acorda

dividende conform prospectului de emisiune;


278

45. Bursa de Valori București transmite zilnic fiecărei

societăți de servicii de investiții financiare care a efectuat

tranzacții, următoarele rapoarte:

a) Raportul de Tranzacționare;

b) Raportul de Compensare;

c) Raportul de Decontare;

d) Raportul de Comision;


46. Oferta publică de vânzare este:

a) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru minim 500 de

persoane;

b) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru minim 100 de

persoane;

c) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru minim 300 de

persoane;

d) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru maxim 100 de

persoane;

e) tehnica de vânzare de acțiuni adresată pentru maxim 300 de

persoane.

47. Oferta publică de cumpărare este:

a) tehnica de ofertă de a cumpăra acțiuni adresată tuturor

proprietarilor valorilor mobiliare vizate;

b) tehnica de ofertare pentru cumpărarea unui pachet de acțiuni

de la un număr de cel puțin 500 de deținători ai valorilor

mobiliare vizate;

c) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni de la un număr

de cel puțin 100 de deținători ai valorilor mobiliare vizate;

d) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni de la un număr

de cel puțin 300 de deținători ai valorilor mobiliare vizate;

e) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni de la un număr

de cel mult 300 de deținători ai valorilor mobiliare vizate

279

48. Oferta publică de preluare este:

a) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni care să

reprezinte cel puțin 30% din acțiunile societății comerciale pe

acțiuni;

b) tehnica de ofertare pentru cumpărarea unui pachet de acțiuni

care să reprezinte cel puțin o treime din acțiunile societății

comerciale pe acțiuni;

c) tehnica de ofertă de a cumpăra acțiuni adresată tuturor

proprietarilor valorilor mobiliare vizate în vederea preluării

majorității unei societăți comerciale deținută public;

d) tehnica de ofertare pentru cumpărarea unui pachet de acțiuni

care să reprezinte cel puțin două treimi din acțiunile societății

comerciale pe acțiuni;

e) tehnica de cumpărare a unui pachet de acțiuni care să

reprezinte cel puțin 25% din acțiunile societății comerciale pe

acțiuni.

49. O participare la capital care conferă fie mai mult de

jumătate din totalul drepturilor de vot în adunarea generală

a emitentului, fie drepturi de vot suficiente pentru a alege și

revocă majoritatea membrilor consiliului de administrație:

a) poziție majoritară absolută;

b) poziție majoritară;

c) poziție de control;

d) poziție de acționar semnificativ;

e) poziție minoritară.

50. O participare la capital care conferă drepturi de vot

suficiente pentru a alege și revocă toți membrii consiliului de

administrație este:

a) poziție majoritară absolută;

b) poziție majoritară;

c) poziție de control;

d) poziție de acționar semnificativ;

280

e) poziție minoritară.

51. Dreptul de vot poate fi exercitat:

a) majoritar și compus;

b) majoritar și cumulativ;

c) cumulativ și proporțional;

d) compus și proporțional;

e) compus și cumulativ.

52. Investitorii care urmăresc să dețină o poziție majoritară

și să intervină în administrarea unei societăți comerciale pe

acțiuni, sunt denumiți:

a) investitori de portofoliu;

b) investitori strategici;

c) investitori financiari;

d) investitori direcți;

e) investitori străini.

Care din variante nu este adevărată?

53. Definiția rating-ului este:

a) Riscul de țară;

b) Riscul de neîndeplinire a obligațiilor emitentului titlurilor de

credit;

c) Riscul investițional;

d) Riscul politic;

e) Riscul în asigurări.

54. Dreptul de preferință reprezintă:

a) dreptul unui acționar de a subscrie cu prioritate acțiuni la

majorarea capitalului social, proporțional cu numărul de

acțiuni deținute la data de referință la un pret inferior prețului

acțiunilor oferite public;

281

b) dreptul acționarilor de a cumppra înaintea oricărui investitor

din afara societății și la pret preferențial acțiunii puse în

vânzare de acționarii societății deținute public;

c) dreptul investitorilor din afara societății de a cumpăra înaintea

oricarui acționar și la preț preferențial acțiuni puse în vânzare

de acționarii societății deținute public;

d) dreptul unui investitor din afara societății de a subscrie cu

prioritate acțiuni la majorarea capitalului social, la un preț

inferior prețului acțiunilor oferite public;

e) niciuna din variante nu este corectă.

55. Ratingul nu poate fi:

a) de țară;

b) corporatist;

c) bancar;

d) municipal;

e) politic.

56. Executarea contractului bursier presupune:

a) depozitare, compensare și alocare;

b) compensare, decontare și alocare;

c) compensare, decontare și depozitare;

d) decontare și alocare;

e) depozitare, decontare și alocare.

57. Orice tranzacție la vedere la BVB se derulează în

următoarele faze:

a) tranzacționarea;

b) compensarea;

c) asigurarea titlurilor transferate;

d) transferul dreptului de proprietate;

e) decontarea.

282

58. Bursa desemnează:

a) instituție a economiei centralizate;

b) un cadru organizat de realizare a tranzacțiilor;

c) un sistem caracterizat de exactitate și corectitudine;

d) un sistem care garantează încheierea și executarea

contractelor;

e) un sistem ce presupune transparență.

Care din afirmațiile de mai sus nu este adevărată?

59. Organizarea activității bursiere presupune:

a) centralizarea tranzacțiilor;

b) accesul direct la informațiile de piață;

c) concentrarea ordinelor de vânzare/cumpărare în sala de

negocieri a bursei;

d) desfășurarea tranzacțiilor în cadrul organizat și reglementat;

e) accesul intermitent la efectuarea operațiilor.

Care din afirmațiile de mai sus nu este adevărată?

60. Bursele generale tranzacționează:

a) numai bunuri materiale

b) bonuri de tezaur

c) titluri emise de societățile transnaționale

d) numai aur și metale prețioase

e) o gamă variată de mărfuri și hârtii de valoare.

61. Bursa asigură:

a) scăderea riscului plasării capitalului;

b) lichiditatea și mobilitatea capitalurilor;

c) o mai bună fructificare a capitalurilor pe termen scurt;

d) determinarea valorii titlurilor în funcție de condițiile oferite pe

piața monetară;

e) stabilirea unui curs al titlurilor care să satisfacă un minim de

ordine de cumpărare/vânzare.

283

62. Investitorii de capitaluri pe piața primară își pot

recupera capitalurile, prin intermediul bursei:

a) numai la scadență;

b) cu un anumit număr de zile înainte de scadență (stabilit pe

fiecare piață);

c) într-un interval T+3 de la data încheierii contractului;

d) oricând până la scadență;

e) numai dacă există suficiente ordine de vânzare pentru titlurile

respective.

63. Care din funcțiile următoare nu este specifică Bursei de

Valori București:

a) reflectarea conjuncturii economice

b) concentrarea cererii și ofertei de valori mobiliare pe o piață

anume, la un moment dat

c) efectuarea de tranzacții cu valori mobiliare conform

scopurilor SVM-urilor

d) urmărirea sistematică a cursului valorilor mobiliare

înregistrate la cota bursei

e) retrogradarea valorilor mobiliare dacă societatea emitentă nu

mai îndeplinește cerințele referitoare la profitul net.

64. Inceputul activitatii bursiere in Romania este marcat de

anul:

a) 1821

b) 1839

c) 1884

d) 1904

e) 1912.

65. Tranzacțiile cu titluri pe piața bursieră românească se

derulează prin:

a) bănci comerciale

b) Bursa de Valori București

284

c) Bursa de Mărfuri

d) Rasdaq

e) societăți de asigurare.

66. Actuala Bursă de Valori București s-a înfiintat în anul:

a) 1991

b) 1992

c) 1993

d) 1994

e) 1995.

67. Care din următoarele enunțuri nu reprezintă condiție

pentru ca o SVM să obțină autorizație de a desfășura

intermedierea de titluri:

a) să dețină un minim de capital subscris și vărsat integral

b) să dețină ea sau acționarii ei semnificativi participații la alte

SVM-uri

c) cel puțin 75% din totalul activelor deținute să fie recunoscute

ca active ale piețelor de valori mobiliare

d) SVM-ul sa aibă ca activitate exclusivă intermedierea de titluri

e) să se încadreze în coeficienții de risc cu privire la active.

68. Activitatea pe piata bursiera este urmarita prin

intermediul:

1. indicelui general al prețului

2. deflatorului PIB

3. cursului valorilor mobiliare

4. ratei medii a dobânzii de piață

5. indicelui bursier

6. ratei inflației

Sunt adevărate:

a) 1,3,6

b) 2,5

c) 1,2,4,5

285

d) 3,5

e) 2,4,6.

69. Rolul bursei de valori pe piața de capital nu este:

a) asigură întâlnirea cererii cu oferta la un moment dat;

b) permite negocierea pretului titlului între dealeri;

c) reflecta conjunctura economică;

d) stabilește cursul de echilibru prin fixing;

e) urmăreste sistematic și reglementează tranzacționarea valorilor

mobiliare.

70. Executarea ordinelor la BVB are loc astfel:

a) ordinele în cantități mari se execută cu prioritate;

b) cel mai mare preț de vânzare și cel mai mic preț de

cumpărare;

c) primul venit, primul servit;

d) la prețuri egale factorul determinant este timpul, iar la

egalitate de pret și timp au prioritate ordinele cu cea mai mare

cantitate;

e) cel mai scăzut preț de vânzare și cel mai ridicat preț de

cumpărare.

71. Admiterea la cota oficiala a bursei se face:

a) la inițiativa Asociației Naționale a Societăților de Valori

Mobiliare

b) la inițiativa Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare

c) în momentul în care emitentul titlurilor îndeplinește condițiile

prevăzute în regulamentele bursiere

d) la inițiativa emitentului;

e) după 5 ani de la data înființării societății emitente a

respectivelor valori mobiliare.

72. Care este succesiunea corectă a etapelor privind

procedura de admitere la cota bursei ?

286

1. examinarea cererii

2. întocmirea dosarului de admitere

3. asumarea unor obligații de către emitent

4. aprobarea cererii

a) 1,2,3,4

b) 3,4,2,1

c) 4,1,3,2

d) 2,3,1,4

e) 2,1,4,3.

73. Inscrierea la cota bursei necesită îndeplinirea

următoarelor cerințe:

1. înregistrarea valorilor mobiliare la Oficiul de Evidență a

Valorilor Mobiliare

2. libera transferabilitate a valorilor mobiliare

3. obținerea de profit net, de către societatea solicitatoare, în

ultimii doi ani

4. furnizarea anumitor servicii de către emitent

5. încadrarea în anumite cote de difuzie a valorilor mobiliare

6. funcționarea societății în ultimii cinci ani

Nu sunt necesare categoriei de bază cerințele:

a) 3,5,6

b) 1,2,4

c) 3,4

d) 1,5,6

e) 2,4.

74. Suspendarea sau retragerea de la cota bursei nu este

determinată de:

a) decizia acționarilor de retragere;

b) neprezentarea situațiilor solicitate de organele bursei;

c) neplata comisioanelor datorate în termen de o lună de la

scadentă;

d) o piață dezorganizată pentru respectivele valori mobiliare;

287

f) neinformarea publicului despre evenimentele importante ce au

avut sau au loc în cadrul societății și care pot determina

influențarea cursului respectivelor titluri.

75. Care din afirmațiile despre brokeri nu este adevărată?

a) efectuează operațiuni de vânzare în nume propriu;

b) realizează operațiuni de vânzare în numele clienților;

c) intermediază operațiuni de cumpărare în numele clienților;

d) au un venit obținut prin aplicarea unei taxe de negociere

asupra tranzacțiilor;

e) profitul realizat din intermedierea operațiunilor este

reprezentat de comisionul încasat.

76. Venitul dealerilor este reprezentat de:

a) comisionul practicat;

b) diferența între prețul de vânzare și de cumpărare al titlurilor;

c) taxa de negociere stabilită;

d) procentul aplicat fiecarei tranzacții efectuată pentru clienți;

e) diferența între prețul tranzacției și marja depusă de clienți.

77. Principiul de executare a ordinelor de bursă în cotarea

continuă este:

a) NIFO (next-imput, first-output);

b) LIFO (last-imput, first-output);

c) FIFO (first-imput, first-output);

d) proporțional cu cantitatea de titluri din fiecare ordin de bursă;

e) la nivelul cantității totale de titluri cerute sau oferite.

78. Care din afirmațiile despre comisionul perceput de

brokeri pentru tranzactiile efectuate nu este adevărată?

a) se adaugă la prețul de cumpărare

b) influențează contul în marjă al clientului

c) se calculează la valoarea tranzacției

d) se regăsește la client în partea de debit

288

e) se adună la prețul de vânzare

79. Procedura fixing de cotare este:

a) cotație discontinuă (intermitenta);

b) cotație discontinuă în care se cunosc în fiecare moment

cererea și oferta de titluri;

c) cotație continuă în timp real;

d) cotație continuă în timpi diferiți;

e) cotație pe piață extrabursieră (Rasdaq).

80. Care sunt pieţele componente ale pieţei de capital?

a) piaţa monetară;

b) piaţa primară de capital;

c) piaţa secundară de capital;

d) piaţa bancară;

e) piaţa bunurilor de consum.

Alegeţi varianta corectă:

a) b+c+d;

b) e;

c) d;

d) b+c;

e) a+d.

81. Definiți notiunea de arbitraj financiar.

a) strategia financiară în urma căreia se obţine profit, fară ca cel

care o iniţiază să-şi asume vreun risc și fără aport iniţial de

capital.

b) strategia financiară în urma căreia se obține un profit mic

pentru ca și riscul asumat este redus

c) strategia financiară prin care se obține un profit mare, fără

aport inițial de capital dar cu un risc asumat ridicat.

d) strategia financiară prin care nu se poate obține profit pentru

că cel care o inițiază, nu-și asumă niciun risc

289

e) strategia financiară prin care nu se poate obține profit, pentru

că cel care-o inițiaza își asumă riscuri, dar nu alocă și capital

inițial

82. În cazul unui contract de opțiune prima acesteia (adică

prețul opțiunii):

a) se plătește de către cumpărător la momentul scadenței opțiunii

b) este încasată de către vânzător numai dacă opțiunea este

exercitată

c) reprezintă comisionul de tranzacționare plătit de către

vânzător bursei

d) reprezintă un venit al casei de compensare

e) se plăteste de către cumpărător la momentul achiziției opțiunii

83. În cazul unui contract de opțiune diferentă între

cumpărător și vânzător provine printre altele din faptul că:

a) vânzătorul are dreptul să aleagă dacă exercită sau nu opțiunea

b) cumpărătorul este cel care încasează prima opțiunii

c) cumpărătorul are obligația de a respecta decizia vânzătorului

cu privire la exercitarea opțiunii

d) cumpărătorul are libertatea de a decide dacă exercită sau nu

opțiunea în vreme ce vânzătorul trebuie să se conformeze

alegerii făcute de către acesta.

e) dacă opțiunea este exercitată atunci vânzătorul trebuie să

plătească prima

84. Diferența dintre o opțiune CALL și o opțiune PUT este

printre altele și aceea că:

a) opțiunea CALL dă dreptul vânzătorului de a cumpăra activul

de bază (marfă) în vreme ce opțiunea PUT dă dreptul

vânzătorului de a vinde activul de bază

b) optiunea CALL dă dreptul cumpărătorului de a cumpăra

activul de bază (marfă) în vreme ce opțiunea PUT dă dreptul

vânzătorului de a vinde activul de bază

290

c) ambele opțiuni oferă cumpărătorului dreptul de a alege, dar în

cazul opțiunilor CALL alegerea cumpărătorului este de a

cumpăra sau nu activul suport (marfă) în vreme ce în cazul

opțiunilor PUT alegerea cumpătorului aceste opțiuni este

aceea de a vinde sau nu activul de bază la prețul de exercitare

al opțiunii

d) opțiunile PUT au, în general, scadențe mult mai îndepărtate

decât opțiunile CALL

e) opțiunile PUT sunt specifice piețelor bursiere americane în

vreme ce opțiunile CALL sunt specifice piețelor bursiere

europene

85. Contractul de opţiune devine obligatoriu pentru vanzator

deoarece:

a) a fost remunerat prin prima de opţiune;

b) trebuie să plătească prima de opţiune;

c) trebuie să plătească preţul de opţiune;

d) trebuie să plătească preţul de cotare;

e) presupune un preţ.

86. Beneficiarul contractului de opţiune plăteşte pentru

opţiune un preţ numit:

a) preţ de exerciţiu;

b) preţ de cotare;

c) primă de opţiune;

d) preţ de opţiune;

e) preţ al acţiunii.

87. La termen beneficiarul opţiunii având la bază acţiuni

poate să vândă/cumpere stocul de acţiuni sau să renunţe la

vânzarea/cumpărarea lor. Alegerea este determinată de:

a) nivelul preţului de cotare (pc) al acţiunilor la termen;

b) nivelul preţului de exerciţiu;

c) nivelul primei de opţiune;

291

d) nivelul preţurilor de cotare şi exerciţiu şi nivelul primei de

opţiune;

e) nivelul preţului acţiunii şi al preţului de exerciţiu.

88. Rolul primordial al organismului de autoritate al pieței

de capital este de a asigura:

a) protecţia statului împotriva fraudelor;

b) protecția emitenților;

c) protecția investitorilor;

d) reglementarea pieței financiare;

e) protectia instituțiilor financiare.

89. Bursele generale tranzacţionează:

a) numai bunuri materiale;

b) bonuri de tezaur;

c) titluri emise de către societăţile transnaţionale;

d) o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare;

e) numai aur şi metale preţioase.

90. Investitorii de capital formează împreună:

a) cererea de capitaluri;

b) oferta de capitaluri;

c) intermedierea transferurilor de capital;

d) emitenţii de valori mobiliare;

e) cererea agregată de monedă.

91. Cum se caracterizează piaţa financiară?

a) este o piaţă închisă;

b) este o piaţă pe termen mediu;

c) este o piaţă pe termen lung;

d) este o piaţă dirijată;

e) este o piaţă pe termen scurt.

292

92. Deținătorul unui poziții LONG PUT cu preț de exercitare

de 10.000 u.m. și prima de 400 u.m. a ajuns la scadența

opțiunii. Cum va proceda cumpărătorul de PUT în condițiile

în care prețul activului suport este de 9.600 u.m.

a) cumpărătorul va exercita opțiunea, nu va înregistra profit, dar

va recupera valoarea primei plătite la cumpărarea opțiunii PUT

b) nu va exercita opțiunea și va pierde 400 u.m.

c) nu va exercita opțiunea și va pierde 200 u.m.

d) va exercita opțiunea și va câștiga 400 u.m.

e) va exercita opțiunea și va câștiga 800 u.m

93. Deținătorul unei poziții SHORT PUT cu preț de

exercitare de 10.000 u.m. și prima de 400 u.m. a ajuns la

scadența optiunii. Ce rezultat va înregistra vânzătorul

opțiunii PUT în condițiile în care prețul activului suport este

de 9.600 u.m.

a) cumpărătorul va exercita opțiunea, iar vânzătorul nu va câștiga

nimic în urma acestei operațiuni.

b) cumpărătorul nu va exercita opțiunea, iar vânzătorul va câștiga

400 u.m.

c) cumpărătorul nu va exercita opțiunea, iar vânzătorul va pierde

400 u.m.

d) cumpărătorul va exercita opțiunea, iar vânzătorul va câștiga

800 u.m.

e) cumpărătorul nu va exercita opțiunea, iar vânzătorul nu va

pierde în urma acestei operațiune.

94. Un speculator pe piața Sibex a cumpărat 20 contracte

futures pe o marfă, cu scadența martie 2014, la prețul de

3,255 lei pentru un contract. Mărimea contractului este de

1.000.

Determinați care va fi câștigul/pierderea acestui speculator

în condițiile în care prețul mărfii este de 3,265 lei.

a) speculatorul va pierde 100 lei;

293

b) speculatorul va pierde 200 lei;

c) speculatorul va câștiga 200 lei;

d) speculatorul va câștiga 500 lei;

e) speculatorul va pierde 500 lei

95. Un speculator pe piața Sibex a vândut 10 contracte

futures pe o marfăa, cu scadența martie 2014, la prețul de

1,255 lei pentru un contract. Mărimea contractului este de

1.000.

Determinați care va fi câștigul/pierderea acestui speculator

în condițiile în care prețul mărfii este de 1.555 lei.

a) speculatorul va pierde 3000 lei;

b) speculatorul va pierde 2000 lei;

c) speculatorul va castiga 2000 lei;

d) speculatorul va castiga 6000 lei;

e) speculatorul va pierde 6000 lei

96. Un speculator a cumpărat un contract futures pe indicele

Dow Jones (DJIA) la nivelul de 15.940 de puncte (avem deci

o poziție LONG DJIA). Cotația actuală este de 16.000 de

puncte si cumpărătorul trebuie să lichideze poziția, având

nevoie de bani. Care este câștigul/pierderea înregistrată de

cumpărătorul acestui contract?

a) cumpărătorul va pierde 60 lei;

b) cumpărătorul va pierde 80 lei;

c) cumpărătorul va castiga 60 lei;

d) cumpărătorul va castiga 600 lei;

e) cumpărătorul va pierde 600 lei

97. Despre o opțiune PUT pe petrol care are preț de

exercitare 90 dolari/baril și care se tranzacționează la o

primă de 2 dolari/baril putem spune ca este „în bani” sau „în

the money” dacă prețul de pe piața spot al petrolului este:

a) 92 dolari / baril;

294

b) 90 dolari / baril;

c) 87 dolari/baril;

d) 110 dolari / baril;

e) 100 dolari / baril

98. Se consideră că ați vândut 2 opțiuni CALL pe argint cu

preț de exercitare 32 dolari/uncie încasând o primă de 1,5

dolari/uncie. Cantitatea de argint aferentă unei astfel de

opțiuni este 100 uncii. Dacă la scadența prețul de pe piața

spot al argintului este de 31 dolari/uncie, atunci din această

tranzacție cu opțiuni ați realizat următorul rezultat:

a) profit 200 de dolari;

b) profit 300 de dolari;

c) profit 500 de dolari

d) pierdere 150 de dolari;

e) pierdere 300 de dolari

99. Despre o opțiune PUT pe aur care are preț de exercitare

1500 dolari/uncie și care se tranzacționează la o primă de 80

dolari/uncie în condițiile în care pe piața spot prețul aurului

este de 1300 dolari/uncie putem spune că:

a) este o opțiune „în bani” sau „in the money”

b) este o opțiune „la bani” sau „at the money”

c) este o optiune „în afara banilor” sau „out of the money”

d) dacă ar fi exercitată ar aduce pierdere deținătorului

(cumpărătorului)

e) vânzătorul acesteia este în profit la momentul curent

100. Se consideră că ați cumpărat 5 opțiuni PUT pe grâu cu

preț de exercitare 900 lei/tona plătind o primă de 30 lei/tonă.

Cantitatea de grâu aferentă unei astfel de opțiuni este 1 tonă.

Dacă la scadența prețul de pe piață spot al grâului este de

800 lei/tonă, atunci din această tranzacție cu opțiuni ați

realizat următorul rezultat:

295

a) profit 500 de lei;

b) profit 150 de lei;

c) profit de 350 lei;

d) pierdere 150 de lei;

e) pierdere 500 de lei


1. Anghelache, G., (2004), Piaţa de capital: caracteristici,

evoluţii, tranzacţii, Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, G., (2009), Piața de capital în context european,

Editura Economică, București

3. Basno, C.; Dardac, N., (1997), Burse de valori. Dimensiuni și

rezonanțe social-economice, Editura Economică, București

4. Fota, Ctin, (1999), Piața acțiunilor, Editura Expert, București

5. Frâncu, M., (1998), Piața de capital, Editura Tribuna

Economică, București

6. Grigoruț, C., (2001), Piața de capital. Mică enciclopedie,

Editura Expert, București

7. Stoica, V.A.; Popescu, I.A.; Gruia, I.A.-I., (2009), Piețe și

burse de valori, Editura RCR Editorial, București

8. Vâșcu, T., (1999), Piețe de capital și gestiunea portofoliilor,

Editura ASE, București

9. Zipf, R., (2000), Piața obligațiunilor, Ediția a II-a, Institutul

Român de Valori Mobiliare, București

10. www.bvb.ro

http://www.bvb.ro/

296

RĂSPUNSURI TESTE TESTE GRILĂ:

1. c 21. b 41. d 61. b 81. a

2. b 22. e 42. a 62. d 82. e

3. d 23. b 43. b 63. c 83. d

4. c 24. d 44. c 64. b 84. c

5. d 25. c 45. e 65. b 85. a

6. d 26. d 46. b 66. e 86. c

7. a 27. c 47. a 67. b 87. d

8. c 28. e 48. c 68. d 88. c

9. e 29. d 49. b 69. b 89. d

10. d 30. a 50. a 70. d 90. b

11. a 31. c 51. c 71. d 91. c

12. b 32. d 52. e 72. d 92. a

13. c 33. b 53. b 73. a 93. a

14. e 34. c 54. a 74. c 94. c

15. d 35. e 55. e 75. a 95. a

16. c 36. c 56. c 76. b 96. c

17. a 37. d 57. c 77. c 97. c

18. d 38. d 58. a 78. e 98. b

19. b 39. c 59. e 79. a 99. a

20. e 40. e 60. e 80. d 100. c

297

TESTE GRILĂ

TEHNICA NEGOCIERILOR

ÎN AFACERI

1. Negocierile, după numărul participanților, se clasifică în:

a) unilaterale și multilaterale

b) unilaterale și bilaterale

c) bilaterale și multilaterale

d) unilaterale și unicriteriale


2. Negocierile diplomatice:

a) se desfășoară în vederea perfecționării și încheierii unor

acorduri sau înțelegeri, inclusiv reglementarea unor diferende

dintre state

b) se concretizează sub forma acordurilor, convențiilor sau

contractelor internaționale

c) se desfasoara, de regulă, la nivel guvernamental, și urmăresc

încheierea de acorduri, convenții sau alte înțelegeri economice

sau politice

d) nicio variantă corectă

e) se bazează pe informații cu privire la calitățile partenerului de

negociere

3. Variantele de negociere reprezintă:

a) acțiune foarte importantă pentru negocierea propriu-zisă ce

trebuie astfel formulată încât să conțină concesii de fond și se

bazează pe experiența negocierilor anterioare

298

b) nicio variantă corectă

c) acțiune foarte importantă pentru negocierea propriu-zisă ce

trebuie astfel formulată încât să conțină atât concesii de formă

cât și de fond, precum și ierarhizarea aspectelor ce trebuie

rezolvate în probleme principale și secundare

d) acțiune ce se bazează pe informații cu privire la calitățile

partenerului de negociere și informații din analiza dosarelor

de negocieri pregătite înaintea începerii acestora

e) acțiune ce vizează cunoașterea elementelor mediului în care

se va desfășura procesul de negociere

4. Printre cele mai utilizate mijloace de comunicare prin

mesaje scrise sunt:

a) oferta, scrisorile și contractele, scrisori sși mesaje verbale

adresate celor din afara instituției, rapoarte, norme de

organizare și de funcționare internă sau externă, mesaje

promoționale

b) oferta și contraoferta, scrisorile și contractele, scrisori și

mesaje adresate celor din afara instituției

c) oferta și contraoferta verbală, scrisorile și contractele, scrisori

și mesaje adresate celor din afara instituției

d) cererea și oferta, scrisorile și contractele, curriculum vitae,

scrisori și mesaje adresate celor din afara instituției, rapoarte,

norme de organizare și de funcționare internă sau externă


5. În funcție de canalul de obținere a informațiilor, acestea se

clasifică în:

a) informații obținute pe căi formale și informale

b) informații de uz intern și informații secrete

c) informații voalate și informații oferite

d) informații clasificate și informații neclasificate


299

6. Stilul exact cu o pregătire riguroasă a negocierii, un stil

clar, ferm si aproape matematic este:

a) stilul german

b) stilul englez

c) stilul nord-european

d) stilul francez


7. În cadrul negocierilor, tehnica opozantului este:

a) o tehnică de disociere

b) o tehnică de asociere

c) o tehnică neloială

d) o tehnică de hartuire a partenerului


8. Cumpărătorul are nevoie de timp pentru a accepta gândul

că va trebui să plătească un preț mai mare decât cel pe care

și-l planificase, în timp ce vânzătorului:

a) nu îi trebuie deloc timp pentru a se gândi, pentru a accepta

creșterea de preț

b) îi trebuie mai mult timp pentru a se gândi, pentru a accepta

scăderea de preț

c) nu îi trebuie deloc timp pentru a se gândi, pentru a accepta

scăderea de preț

d) îi este necesar acest timp pentru a se gândi, pentru a accepta

scăderea de preț


9. Negocierea este un fenomen social pentru că:

a) este necesară respectarea unor reguli scrise, consacrate de-a

lungul timpului

b) este necesară respectarea anumitor cerințe de ordin procedural

c) este necesară respectarea unor reguli nescrise, consacrate de-a

lungul timpului

300

d) presupune existența unei comunicări între oameni


10. În cadrul procesului de negociere, tacticile defensive:

a) urmăresc ca, sub diferite pretexte, partenerul să fie determinat

să repete expunerea deja făcută; în acest fel, la reluare acesta

ar putea fi mai convingător

b) se folosesc mai ales întrebările de testare, ce urmăresc

descoperirea punctelor slabe de apărare a partenerului, înainte

ca acesta să se lanseze în atac

c) se spune mult mai mult decât este necesar, încercându-se

astfel să se determine partenerul să vorbească mai mult

d) se spune mult mai mult decât este necesar, încercându-se

astfel să se determine partenerul să vorbească mai puțin


11. Sarcinile care le are de realizat conducătorul de echipă în

procesul de negociere sunt:

a) să încerce să obțină de la fiecare membru al echipei

contribuția maximă pe care acesta o poate da

b) să organizeze și să conducă efectiv negocierile; elaborarea

materialului tehnic și comercial; elaborarea și lansarea ofertei; să

întocmească raportul asupra negocierii

c) elaborarea planului; elaborarea dosarului tehnic și

comercial; elaborarea proiectului de contract; fixarea legăturilor

de comunicație; să organizeze și să conducă efectiv negocierile;

să încerce să obțină de la fiecare membru al echipei contribuția

maxima

d) să pregătească planul de negociere și proiectul de contract;

să se îngrijească de primirea mandatului de negociere; să

organizeze și să conducă efectiv negocierile; finalizarea

contractului cu partenerii; să întocmească raportul asupra

negocierii; să mențină permanent moralul membrilor echipei pe

care o conduce; să încerce să obțină de la fiecare membru al

301

echipei contribuția maximă


12. În procesul de negociere, negociatorul este :

a) persoană cu o meserie foarte ușoară și pretențioasă

b) persoană care s-a născut, trăiește, se formează și muncește în

contextul unor realități social-economice, politice și culturale

nedeterminate

c) persoană posesoare a unor însușiri dobândite doar printr-o

temeinica pregătire

d) persoană care s-a născut, trăiește, se formează și muncește în

contextul unor realități social-economice, politice și culturale

bine determinate


13. După obiectul informațiilor în negociere, acestea se referă

la:

a) la piața externă de unde provine partenerul de negociere

b) situația economică mondială

c) la partenerul de negociere și la organizația pe care acesta o

reprezintă

d) la piața produsului ce face obiectul negocierii

e) toate variantele sunt corecte

14. În cadrul procesului de negociere, discuțiile particulare

reprezintă:

a) permit exprimarea unor aspecte neclare, care dau ambelor

părți o imagine falsă asupra obiectului negocierii și mai ales

asupra problemelor pe care acestea le presupun

b) sunt acele câteva vorbe bine alese, într-un cadru destins, la o

cafea, spuse în glumă, dar care nu pot indica intenția

neoficială de a face un compromis

c) nu sunt obligatorii atunci când pozițiile în cadrul negocierilor

s-au acutizat iar impasul este iminent

302

d) exprimarea unor aspecte clare, care dau ambelor parti o

imagine reala asupra obiectului negocierii si mai ales asupra

problemelor pe care acestea le presupun


15. În negociere, stilul de negociator francez se

caracterizează prin:

a) elasticitate, eleganță, cultură bogată, considerând negocierea o

dezbatere amplă și o competiție antagonistă, fără scrupule

b) multă flexibilitate și înțelegere aparentă, sociabil, prietenos,

deschis, cu un umor natural, de calitate

c) elasticitate, eleganță, cultură bogată cu înclinații spre mituire

d) veselie, prietenie, înclinații spre mituire și pierderea răbdării

sub presiunea timpului


16. Tipologia întrebărilor utilizate în negocieri cuprinde trei

categorii de întrebări:

a) de informare, specifice și de analiză

b) de informare, specifice și de atac

c) de informare, de testare și de atac

d) de testare, specifice și de atac


17. După modul în care sunt elaborate și acceptate ofertele,

există două tipologii de strategii:

a) strategia deciziei rapide și strategia deciziei de asteptare

b) strategia deciziei rapide și strategia deciziei lente

c) strategia deciziei rapide și strategia deciziei directe

d) strategia deciziei de asteptare si strategia deciziei directe


18. În funcție de nivelul de desfășurare, negocierile pot fi

clasificate astfel:

303

a) comerciale externe și ale afacerilor economice naționale

b) interstatale sau neguvernamentale

c) comerciale interne și ale afacerilor economice internaționale

d) economice, politice, sociale sau culturale


19. Etapele unui procesului de negociere sunt:

a) prenegocierea, negocierea propriu-zisa, postnegocierea și

protonegocierea

b) organizarea negocierilor, culegerea informatiilor si elaborarea

proiectului de contract

c) prenogocierea, negocierea propriu-zisă, postnegocierea și

prostonegocierea

d) întocmirea și aprobarea mandatului de negociere, simularea

negocierilor


20. Procesul de negociere are următoarea caracteristică:

a) este un proces organizat în care apar confruntări și care

presupune uneori o competiție

b) este un proces dezorganizat în care apar confruntări și care

presupune uneori o competiție

c) este un fenomen prin care o parte are un interes direct sau

indirect pe care dorește să și-l satisfacă

d) este un fenomen social, ce presupune existența unei

comunicări între oameni, în general, între cele doua părți, în

particular


21. Negocierea propriu-zisă cuprinde următoarele secvențe:

1) perioada de reflectie pentru redefinirea pozitiei, acordarea de

concesii pentru apropierea punctelor de vedere, convenirea unor

solutii de compromis, semnarea de documente

304

2) prezentarea ofertelor si contraofertelor, prezentarea

argumentelor si contraargumentelor, utilizarea unor strategii si

tactici de contracarare

3) prezentarea cererilor si ofertelor, prezentarea argumentelor,

utilizarea unor strategii si tactici de contracarare

4) perioada de pregatire pentru post negociere, acordarea de

concesii pentru apropierea punctelor de vedere, convenirea unor

solutii de compromis, modificarea si semnarea de documente

a) 1+2

b) 1+3

c) 1+4

d) 2+4

e) 3+4

22. Argumentele la care se apelează, de regulă, în practica

negocierilor sunt de natură:

1) logică

2) de forţă

3) afectivă

a) 1+2

b) 2+3

c) 1+3

d) 1+2+3


23. Principalele avantaje legate de desfăşurarea negocierilor

comerciale în “afară” , la partenerul de negociere, se referă

la:

1) cunoaşterea directă a unor obiceiuri, uzanţe, reglementări, a

concurenţei; luarea mai rapidă a deciziilor; posibilitatea

întreruperii negocierilor în situaţii de criză, sub pretextul că în

mandatul de negociere nu există anumite aspecte ce urmează a

face obiectul discuţiilor

2) posibilitatea obţinerii unor informaţii directe de pe piaţă

305

asupra produselor ori serviciilor partenerului; cunoaşterea

preţurilor practicate de concurenţă, a canalelor de distribuţie

utilizate şi a formelor de comercializare practicate

3) posibilitatea formării unor imagini directe asupra partenerului

(dotări, sediu, număr salariaţi)

4) cunoaşterea directă a unor obiceiuri, uzanţe, reglementări, a

concurenţei; posibilitatea întreruperii negocierilor în situaţii de

criză, sub pretextul că în mandatul de negociere nu există

anumite aspecte ce urmează a face obiectul discuţiilor

a) 1+2+3

b) 1+3+4

c) 1+2+4

d) 2+3+4

e) 1+2+3+4

24. Atribuţiile unei echipei de negocieri sunt:

a) elaborarea materialului tehnic şi comercial; fixarea legăturilor

de comunicaţie; elaborarea planului sau modulului de

negociere; elaborarea proiectului de contract; elaborarea şi

lansarea ofertei, participarea la pregătirea psihofiziologică

specifică; participarea la dezbateri; participarea la elaborarea

mandatului de negociere

b) elaborarea planului sau modelului de negociere; elaborarea

proiectului de contract; finalizarea contractului cu partenerii;

întocmirea raportului asupra negocierii

c) pregătirea planului de negociere şi proiectului de contract;

organizarea şi conducerea efectivă a negocierii; primirea

mandatului de negociere; elaborarea proiectului de contract;

elaborarea şi lansarea ofertei, participarea la pregătirea

psihofiziologică specifică

d) elaborarea proiectului de contract; elaborarea şi lansarea

ofertei, participarea la pregătirea psihofiziologică specifică


306

25. Instruirea psihologică se face:

a) teoretic şi practic

b) moral

c) numai teoretic

d) doar practic

e) moral ți teoretic

26. În practica negocierii, în general, şi a argumentării, în

particular, există o serie de reguli de tehnică ce se referă în

principal la:

1) regula stabilizării, regula continuării, regula abordării

temporare

2) regula stabilizării, regula continuării, regula abandonării

temporare

3) regula limitării solicitărilor unor justificări în momentul

ajungerii la un acord între parteneri, regula distribuţiei

argumentelor

4) regula limitării solicitărilor unor justificări în momentul

ajungerii la un acord între parteneri, regula înţelegerii, regula

redistribuirii argumentelor

a) 1+2

b) 2+3

c) 1+3

d) 2+4

e) 1+4

27. Printre tacticile şi tehnicile imorale în negociere se

numără și următoarea grupare:

a) evitarea partenerului de afaceri

b) neglijenţa, minciuna deliberată, evitarea partenerului de

afaceri

c) mituirea, neglijenţa, erorile deliberate

d) mituirea, neglijenţa, tactica balanţei cognitive

e) neglijența, evitarea partenerului de afaceri

307

28. În negociere, tactica faptului împlinit constă în:

a) abandonarea procesului de negociere

b) iniţierea unei acţiuni menită să-l plaseze pe iniţiator într-o

poziţie favorabilă

c) propunerea de a încheia o afacere pentru a înlătura concurenta

urmată de renunţare

d) negociatorii lasă o serie de probleme procedurale în seama

celor care derulează contractul


29. Principalele avantaje legate de desfăşurarea negocierilor

comerciale “acasă” se referă la:

a) posibilitatea obţinerii unor informaţii directe de pe piaţă

asupra produselor ori serviciilor partenerului

b) constituirea unei echipe de negociere mai puțin numeroasă și

deci luarea mai rapidă a deciziilor

c) constituirea unei echipe de negociere mai numeroasă și deci

luarea mai rapidă a deciziilor

d) posibilitatea întreruperii negocierilor în situaţii de criză, sub

pretextul că în mandatul de negociere nu există anumite

aspecte ce urmează a face obiectul discuţiilor

e) nu există niciun avantaj semnificativ

30. Adoptarea unei atitudini pasive în procesul de negocieri

reprezintă:

a) armă subtilă, indicată atunci când partenerul dovedeşte

neprincipialitate

b) atitudine bazată pe logică şi respect reciproc

c) crearea premisei promovării relaţiilor între parteneri

d) crearea premisei promovării relaţiilor între firmă și clienți


308

31. În cadrul cărei etape a procesului de negociere are loc

întocmirea şi aprobarea mandatului de negociere:

a) postnegocierea

b) negocierea propriu-zisă

c) protonegocierea

d) prenegocierea



semnarea documentelor:

a) postnegocierea

b) protonegocierea

c) prenegocierea

d) negocierea propriu-zisă



rezolvarea pe cale amiabilă a unor reclamaţii şi a litigiilor

apărute:

a) negocierea propriu-zisă

b) postnegocierea

c) prenegocierea

d) protonegocierea



elaborarea proiectului de contract:

a) protonegocierea

b) postnegocierea

c) prenegocierea



309


simularea negocierilor:

a) negocierile nu pot fi simulate

b) postnegocierea

c) prenegocierea



36. Prima discuţie dintre parteneri, când aceştia lasă să se

înţeleagă faptul că ar fi interesaţi în abordarea uneia sau mai

multor probleme face parte din:

a) negocierea propriu-zisă

b) negocierea preliminară

c) prenegociere

d) antinegociere


37. Prezentarea ofertelor şi a contraofertelor are loc în etapa

de:

a) negociere propriu-zisă

b) postnegociere

c) antinegociere

d) prenegociere


38. A delega unele competențe colaboratorilor înseamnă:

a) a prezenta un tablou idilic asupra responsabilităților delegate

b) a da ordine

c) a acorda încredere acestora, adica a “ceda” puțin din ce-ti

aparține, din propriul tău teritoriu

d) a furniza toate informațiile asupra responsabilităților delegate

și a menționa modul de soluționare a acestora


310

39) În funcţie de domeniul de desfăşurare, negocierile pot fi:

a) economice, politice, sociale sau culturale

b) comerciale interne şi ale afacerilor economice internaţionale

c) interstatale

d) neguvernamentale


40. Printre principalele atribuţii ale echipei de negociere se

numără:

a) capacitatea de a șantaja partenerul

b) capacitatea de a dezorganiza şi conduce echipa

c) capacitatea de a indecide

d) elaborarea planului sau modelului de retragere din negociere



1. Chitiba Constanta Aurelia, Negocieri și afaceri

internaționale, Editura Pro Universitaria, 2012

2. Pistol Gheorghe, Negocieri și uzanțe de protocol, ed. a II-a,

Editura FRM, 2004

3. Prutianu Ștefan – Tratat de comunicare și negociere în

afaceri, 2 vol., Editura POLIROM, 2008

4. Stimec Arnaud – Negocierea, Editura C.H.Bech, 2011

311

RĂSPUNSURI TESTE TESTE GRILĂ:

1. c 21. a

2. a 22. a

3. c 23. d

4. d 24. a

5. a 25. a

6. a 26. d

7. c 27. c

8. d 28. b

9. d 29. c

10. a 30. a

11. d 31. d

12. d 32. d

13. e 33. b

14. d 34. c

15. a 35. c

16. d 36. c

17. a 37. a

18. b 38. c

19. a 39. a

20. d 40. e

312

TESTE GRILĂ

RELAȚII PUBLICE ÎN

COMERȚ, TURISM ȘI SERVICII

1. ”Relațiile publice sunt o funcție managerială distinctă,

care contribuie la stabilirea și menținerea unor direcții

reciproce de comunicare, înțelegere, acceptare și cooperare

între o organizație și publicurile sale”. Definiția aparține lui:

a) James Grunig

b) Rex Harlow

c) Eduard Bernays

d) Dennis Wilcox

e) Todd Hunt

2. Relațiile publice desfășurate de o companie presupun trei

roluri manageriale:

a) managementul comunicării, managementul reputației și

managementul relațiilor;

b) managementul comunicării, managementul relațiilor cu

instituțiile statului și managementul raporturilor juridice cu

angajații;

c) managementul relațiilor cu clienții, managementul relațiilor

cu consumatorii și managementul comunicării în mediul

internațional;

d) managementul poziționării produselor, managementul

educării consumatorului și managementul relațiilor;

e) managementul comunicării, managementul reputației și

managementul relațiilor concurențiale.

313

3. Ce se înţelege prin noţiunea de ”public” în relaţiile

publice?

a) spectatorii de la o manifestare artistică;

b) participanţii la mitinguri politice;

c) populația unei țări;

d) orice grup uman, format din indivizi aflaţi la distanţă unii de

alţii, care se caracterizează prin atitudini şi opinii comune şi

prin continuitatea ideilor şi valorilor sociale;

e) participanţii la manifestări sportive pe un stadion.

4. Printre caracteristicile procesului de relații publice se

numără:

a) caracter deliberat;

b) activitate organizată, sistematică, continuă, planificată;

c) proces strategic;

d) proces unilateral (de la organizatie la public)

e) activitate deliberată, sistematică, continuă, planificată și

organizată, cu caracter procesual strategic.

5. Care dintre următoarele activități nu sunt asociate cu

relațiile publice:

a) informarea publică

b) comunicarea internă;

c) managementul proceselor;

d) relațiile comunitare

e) relațiile cu mass-media.

6. Din perspectiva activității de relații publice, printre

categoriile de public specifice unei firme de comerț / turism /

servicii sunt incluse:

a) Clienţii companiei;

b) Partenerii firmei;

c) Angajații și familiile acestora;

d) reprezentanții mass-media;

314

e) Toate categoriile enumerate mai sus.

7. Printre calitățile / abilitățile necesare unui specialist în

relații publice nu se numără:

a) puterea de convingere;

b) capacitatea de a lucra solitar;

c) capacitatea de a formula și adapta mesaje astfel încât să fie

corect înțelese de diferite categorii de public;

a. bună pregătire teoretică și o cultură generală solidă;

d) abilitatea de a înțelege și a se exprima coerent într-o limbă

străină, de circulație internațională.

8. Comunicarea internă reprezintă o activitate specifică

relațiilor publice dintr-o companie care presupune:

a) propunerea strategiei de gestionare a resurselor umane de care

are nevoie compania;

b) organizarea de evenimente pentru mass-media;

c) stabilirea strategiei de promovare a produselor / serviciilor

companiei;

d) construirea unei imagini pozitive a organizației în interiorul

acesteia, publicul țintă fiind, în acest caz, angajații;

e) gestionarea fluxului de documente care circulă între

departament.

9. Care dintre activităţile enumerate nu sunt de competenţa

unui departament de relaţii publice din cadrul unei

companii:

a) relaţiile cu presa;

b) monitorizarea presei;

c) motivarea în muncă a personalului;

d) stabilirea strategiei de gestionare a imaginii publice a

organizației;

315

e) explicarea unor situații – problemă în fața publicului, înainte

ca acestea să devină crize, pentru ca oamenii să nu fie luați

prin surprindere.

10. Care dintre obiectivele de mai jos nu sunt specifice

biroului de presă:

a) să răspundă la solicitările de petiții și audiențe pe care

instituția le primește;

b) să stabilească şi să menţină o relaţie de comunicare continuă

şi coerentă cu mass-media, în beneficiul organizaţiei din care

face parte;

c) să informeze publicul, prin intermediul mass-media, cu privire

la activitatea organizaţiei pe care o reprezintă, contribuind, în

acest fel, la crearea şi menţinerea unei imagini publice

pozitive a acesteia

d) să organizeze evenimentele destinate jurnaliștilor;

e) să consilieze conducerea organizației în situații în care aceasta

interacționează cu reprezentanții mass-media.

11. Care este ordinea logică a etapelor unui proces liniar de

relatii publice?

a) Actiunea – comunicarea – evaluarea

b) Cercetarea – actiunea – comunicarea – evaluarea

c) Cercetarea – comunicarea – evaluarea

d) Actiunea – cercetarea – evaluarea – comunicarea

e) Comunicarea – cercetarea – actiunea – evaluarea.

12. De ce factori trebuie să se țină seama la redactarea unui

material destinat presei?

a) actualitatea, dimensiunea consecințelor

b) interesul

c) ineditul

d) proximitatea si proeminenta

316

e) Actualitatea informației, proximitatea și proeminența acesteia,

interesul și consecințele pe care le poate genera.

13. Strategia de relații publice a unei firme cuprinde și

următoarele elemente:

a) Obiectivele de politică economică pe care trebuie sa le atinga

organizatia;

b) Evaluarea rezultatelor financiare ale firmei;

c) Analiza, segmentarea publicului organizației, stabilirea

obiectivelor de comunicare pentru fiecare dintre categoriile de

public rezultate și mijloacele de comunicare utilizate pentru

ca mesajul sp ajungă la acestea;

d) Anumitele restrictii de natură juridică ce pot fi impuse

organizatiei;

e) Resursele umane necesare pentru desfășurarea activității

firmei.

14. Ce este conferința de presă?

a) un eveniment destinat publicului larg;

b) un eveniment destinat jurnaliștilor, care are ca scop

transmiterea unor informatii importante, simultan, mai multor

instituții media;

c) care are ca scop promovarea conducerii organizației;

d) care are ca scop informarea diferitelor categorii de public –

parteneri, clienți, acționari etc.

e) un eveniment de relații publice care trebuie realizat periodic,

indiferent de cantitatea de informație ce va fi făcută publică.

15. Care sunt instrumentele de comunicare utilizate de

specialiștii în relații publice în relația cu mass-media?

a) comunicatul de presă și reportajul;

b) informația de presă, raportul de sustenabilitate socială și

rapoartele financiare;

c) conferinţa de presă și analizele de imagine publică

317

d) raportul anual al companiei – financiar și nefinanciar

e) interviul de presă, comunicatul și informația de presă,

conferința de presă.

16. Imaginea publică (reprezentarea socială) care se

formează la nivelul indivizilor sau grupurilor de indivizi

despre o companie, este rezultatul:

a) mesajelor emise de reprezentanții companiei, a opiniilor

formate în baza interacțiunii directe a publicului cu

organizația și a mesajelor care circulă în spațiul public despre

companie și activitatea ei;

b) mesajelor provenite din mediul în care compania

funcționează;

c) exclusiv al mesajelor emise deliberat de reprezentanții

companiei.

d) manipulărilor din mass-media;

e) campaniilor de promovare desfășurate de companie.

17. Care sunt etapele (în ordine logică ale) unui proces ciclic

de relatii publice?

a) Cercetarea si analiza – definirea strategiilor – planificarea –

comunicarea – feedback-ul

b) Cercetarea si analiza– planificarea – definirea strategiilor –


c) Planificarea – definirea strategiilor – cercetarea/analiza –


d) Definirea strategiilor – comunicarea – planificarea –

feedback-ul – cercetarea si analiza

e) Definirea strategiilor– planificarea – cercetarea si analiza –

comunicarea– feedback-ul.

18. Care dintre afirmatiile de mai jos este eronată?

a) Relatiile publice sunt o componentă specifică oricărei

activități social – economice;

318

b) Relatiile publice sunt o profesie orientată spre interesul

individual al conducerii companiilor;

c) Relatiile publice folosesc fapte concrete in crearea unor

programe care au ca scop principal servirea interesului public;

d) Relatiile publice sunt un element important al sistemului de

comunicare socială.

e) Relațiile publice interferează cu alte domenii precum:

marketing, publicitate, lobby, psihologie socială.

19. Care sunt posibile servicii furnizate de o agentie de relatii

publice pentru o firmă de comerț / turism / servicii?

a) Strategia de resurse umane a firmei

b) Consultanță juridică

c) Consultanță în scopul derulării unui proces de fuziune cu o

altă companie

d) Conceperea și organizarea unei campanii de promovare care

are ca scop consolidarea imaginii publice a organizației.

e) Strategia de dezvoltare a unui produs nou.

20. Ce înseamnă ”public ostil” într-o campanie de relații

publice?

a) categorie de public neabordată până la acel moment într-un

program de relații publice;

b) neinteresat de spusele vorbitorului;

c) hotărât opus celei a emițătorului în problema pe care acesta o

prezintã;

d) interesat de discurs, dar nu este sigur dacã este binevoitor sau

dezaprobator fatã de problema expusã;

e) câstigat definitiv de partea emitãtorului, transformându-se în

sutinãtor fidel al acestuia.

21. Ce este un dosar de presa?

a) Un pachet de informatii destinate clienților, care ajunge la

aceștia prin intermediul mass-media

319

b) un pachet de informatii destinate conducerii firmei de comert /

turism / servicii

c) Informatii pe care jurnalistii le ofera persoanelor din

conducerea companiei;

d) un pachet de informații care se ofera jurnalistilor la inceputul

unei conferinte de presa sau se transmite acestora (prin e-mail,

fax etc.)

e) un set de informații pe care structura de relații publice dintr-o

companie o oferă periodic acționarilor firmei, referitor la

informațiile apărute în mass-media despre organizație.

22. Când a fost recunoscută în România profesia de

”specialist în relații publice” și introdusă în Clasificarea

Ocupațiilor din România?

a) 1992;

b) înainte de 1989;

c) 2004.

d) odată cu intrarea României în Uniunea Europeană;

e) 1997.

23. Vizita de presă este:

a) un eveniment destinat jurnaliștilor, care are ca obiectiv

deplasarea acestora într-un anumit loc pentru a participa la un

eveniment a organizației;

b) un eveniment destinat acționarilor firmei, care se pot întâlni

astfel cu reprezentanții mass-media;

c) un eveniment organizat pentru potențialii clienți ai firmei,

care apoi va fi mediatizat;

d) un eveniment care poate fi folosit ca pretex pentru a oferi

jurnaliștilor o ”atenție proocolară”;

e) un eveniment destinat publicului larg, care se familiarizează

astfel cu activitatea firmei.

320

24. Evaluarea gradului de atingere a obiectivelor de

comunicare, pe parcursul și la sfârșitul unei campanii de

relații publice:

a) reprezintă o etapă necesară, dar nu obligatorie, având în

vedere că activitățile sunt deja stabilite iar rezultatele lor nu

mai pot fi schimbate;

b) se realizează doar la cererea conducerii firmei;

c) nu este relevantă, atât timp cât campania este în desfășurare;

d) se realizează numai dacă nu presupune costuri suplimentare;

e) poate genera modificări / adaptări ale activităților campaniei,

dacă rezultatele evaluării impun acest lucru.

25. Managementul problemelor reprezintă o funcție a

relațiilor publice dintr-o companie care presupune:

a) identificarea riscurilor în relația cu autoritățile publice, pentru

limitarea sitațiilor în care compania poate fi sancționată;

b) identificarea riscurilor în procesul de oferire a serviciilor

specifice, în scopul creșterii profitabilității firmei;

c) identificarea potențialelor probleme și surse de risc în relația

dintre companie și mediul în care funcționează și acționarea

pentru limitarea acestora, în scopul menținerii unei relații de

încredere, reciproc avantajoase, între organizație și publicurile

ei;

d) identificarea potențialelor probleme în relația dintre companie

și firmele concurente, în scopul combaterii formelor de

concurență neloială;

e) identificarea riscurilor în relația cu clienții, în scopul

informării și educării consumatorului.

26. Criza de comunicare reprezintă:

a) un alt termen folosit pentru criza organizațională;

b) o disfuncţionalitate în fluxul informaţional fie în interiorul

organizaţiei, fie între organizaţie şi mediul exterior acesteia,

321

având ca finalitate confruntarea în spaţiul comunicaţional,

ceea ce deteriorează activitatea organizaţiei;

c) o stare de normalitate a unei companii, având în vedere

complexitatea fluxurilor de comunicare din interiorul ei;

d) problemă artificial creată într-o organizație;

e) un tip de criză declanșat întotdeauna de instituții media rău-

voitoare.

27. Gestionarea corectă a unei situații de criză a companiei,

din perspectiva relațiilor publice, presupune:

a) negarea crizei;

b) ascunderea unor informații legate de criză, pentru că sunt

apreciate ca fiind dăunătoare companiei;

c) amânarea informațiilor p care le solicită jurnaliștii, până la

încheierea crizei;

d) abordarea problemelor generate de criză în urmăoarea ordine:

pierderile financiare, afectarea proprietății; afectarea

oamenilor și afectarea mediului;

e) luarea măsurilor adecvate pentru a remedia situația și

explicarea corectă și la timp a acestor măsuri.

28. Evenimentele reprezintă acea categorie de instrumente

folosite și foarte importante în activitatea de relații publice

care urmăresc:

a) asigurarea unei relaţii normale între organizaţie şi publicurile

importante;

b) asigurarea unei relaţii privilegiate între organizaţie şi

publicurile importante;

c) asigurarea unei relaţii privilegiate între organizaţie şi orice

terţ;

d) asigurarea unei relaţii normale între organizaţie şi orice terţ;

e) asigurarea unei relații privilegiate între organizație și mediul

în care își desfășoară activitatea.

322

29. Pentru a comunica eficient şi a se îndeplini cel puţin

aceste obiective, procesul de comunicare trebuie să

subsumeze:

a) emiţătorul (sursa), mesajul (purtătorul de informaţii),

receptorul (destinatarul, care decodifică mesajul);

b) emiţătorul (sursa), mesajul (purtătorul de informaţii), canalul

(suportul prin care se transmite mesajul codificat), receptorul

(destinatarul, care decodifică mesajul);

c) emiţătorul (sursa), receptorul (destinatarul, care decodifică

mesajul); feed-back-ul (reacția);

d) emiţătorul (sursa), mesajul (purtătorul de informaţii), canalul

(suportul prin care se transmite mesajul codificat), receptorul

(destinatarul, care decodifică mesajul); feed-back-ul (reacția);

e) toate răspunsurile de mai sus sunt gresite.

30. Care dintre următoarele afirmații legate de pregătirea

interviului este incorectă:

a) pregătirea interviului presupune identificarea a 2-3 idei

principale de transmis;

b) interviul trebuie desfășurat într-un loc liniştit, retras, pentru a

evita eventualele perturbări fonice;

c) pregătirea interviului presupune o etapă de documentare care

cuprinde și identificarea ideilor exprimate de alţi specialişti pe

aceeaşi temă;

d) pregătirea interviului presupune și cunoașterea specificului

instituţiei din care face parte reporterul ce va realiza interviul;

e) este normal să refuzaţi politicos participarea la interviu atunci

când constataţi că nu aveţi nimic de spus.

323


1. Ioncica Maria (coord.), Petrescu, Eva, Popescu D. - Strategii

de dezvoltare a sectorului tertiar, Editura Uranus, București,

2004

2. Normann, R. (2000), Service Management, 3rd ed., Wiley,

Chichester

3. Puiu Nistoreanu, Tudorescu N., Managementul prestatiei

turistice, Editura Cargo , Turnu Severin , 2002 Teboul James,

Le management des services, Eyrolles, Editions

d’Organisation, 2006


1. b 11. b 21. d

2. a 12. e 22. e

3. d 13. c 23. a

4. e 14. b 24. e

5. c 15. e 25. c

6. e 16. a 26. b

7. b 17. a 27. e

8. d 18. b 28. b

9. c 19. d 29. d

10. a 20. c 30. b

324

Îndrumar pentru conceperea

şi prezentarea lucrării de diplomă

„Un bun profesor are această

grijă statornică: îi învaţă pe

discipoli să se lipească de el.”

(Andre Gide)

Scopul şi obiectivele lucrării

de diplomă

Lucrarea de diplomă are drept scop testarea cunoştinţelor teoretice

dobândite de absolvent în domeniul său de specialitate, dar şi

capacitatea sa de a efectua în mod independent o cercetare elaborată şi

bine organizată.

Prin intermediul lucrării de diplomă se urmăreşte evaluarea

capacităţii de analiză şi sinteză a absolventului, originalitatea sa în

abordarea unei anumite problematici, dar şi gradul de cunoaştere a

temei/domeniului ales.

Aţi ajuns la momentul în care trebuie să demonstraţi că ştiţi să

abordaţi o temă într-o manieră profesionistă şi că puteţi să vă exprimaţi

în scris de o manieră riguroasă. În acest context trebuie să consultaţi

literatura de specialitate şi Internetul. Cu siguranţă veţi găsi şi alte

abordări pe aceeaşi temă. Gândiţi înainte de a scrie! Lucrarea de

diplomă certifică faptul că aţi ajuns la maturitatea necesară pentru a

începe o carieră profesională sau ştiinţifică în domeniul pe care l-aţi

ales.

325

Redactarea

tipul şi mărimea caracterelor vă va fi indicat de profe-sorul

coordonator (în general, Times New Roman, font 12, spaţiere 1,5);

lucrarea trebuie să aibă circa 30-40 de pagini (fără anexe);

se vor respecta toate cerinţele unei lucrări ştiinţifice: note de

subsol, citate, trimiteri la anexe etc.;

bibliografia poate să cuprindă titluri de cărţi, articole, resurse

web, împreună cu toate datele de identificare ale acestora (nume şi

prenume autor, titlul complet, editura, oraşul şi anul apariţiei);

sursele bibliografice vor fi trecute în ordine astfel: autorii

(ordonaţi alfabetic după nume, nu prenume), revistele în care au apărut

articolele citate, resursele web, legislaţia consultată;

toată bibliografia prezentată trebuie să fie folosită în cadrul

lucrării;

anexele sunt utile, adecvate conţinutului.

Startul

Începeţi să lucraţi din timp! Nu lăsaţi totul pe ultima sută de

metri! Ideal este ca în perioada în care consultaţi materialul

bibliografic (adică citiţi ceea ce au scris alţii), acumulaţi sau triaţi date

legate de activitatea practică a unei întreprinderi/instituţii, încercaţi să

sistematizaţi problematica şi să vă faceţi notiţe. Vă va fi mai uşor în

momentul în care vă hotărâţi să treceţi la redactarea finală a lucrării:

veţi avea de făcut o triere a materialelor, o organizare, interpretare şi

reformulare a ideilor. Tot adunând notiţe, capitolele se vor contura de

la sine, fiindu-vă foarte uşor să detaliaţi conţinutul fiecăruia. Mai mult,

veţi realiza pe parcurs că nu înţelegeţi anumite aspecte, că există

inconsistenţe în materialele consultate, că aveţi nevoie de coordonare,

lucru care poate fi depăşit prin consultarea profesorului coordonator.

326

Faceţi un efort şi propuneţi-vă să scrieţi în fiecare zi un pic, căci

un proiect de scriere este unul de durată, iar o lucrare scrisă pe

nerăsuflate de la o zi la alta este de cele mai multe ori una slabă!

Metoda de abordare

metoda de analiză trebuie să fie explicită şi adecvată temei;

obiectivele şi contextul lucrării trebuie să fie enunţate şi bine

explicate;

este obligatoriu ca lucrarea să aibă o introducere şi o parte de

concluzii, iar fiecare capitol al lucrării să aibă un paragraf introductiv

şi unul de concluzii;

titlul lucrării, ale capitolelor şi subcapitolelor trebuie să reflecte

în mod adecvat conţinutul;

referinţele bibliografice trebuie să fie complete, iar lucrarea să

nu utilizeze excesiv surse web/Internet;

trebuie să existe tranziţii logice între paragrafe şi idei;

noţiunile şi conceptele utilizate trebuie definite şi folosite corect.

Structura

Tema lucrării de diplomă trebuie să fie legată de una dintre

materiile/domeniile studiate în cadrul planului de învăţământ pe

parcursul anilor de studiu.

Lucrarea de diplomă trebuie să cuprindă următoarele părţi:

1. Introducere

2. Partea teoretică

3. Partea practică

4. Concluzii şi aprecieri

327

5. Bibliografie

6. Anexe

1. Introducerea În cadrul acestei părţi se prezintă motivele pentru care a fost

aleasă tema lucrării de diplomă, dar şi importanţa acesteia în contextul

economic naţional sau internaţional. De asemenea, se va face o

prezentare succintă a problemelor abordate în fiecare capitol. Este de

fapt un rezumat al întregului conţinut al lucrării.

2. Partea teoretică Se vor prezenta teoriile şi problematica considerate relevante, pe

care le implică tema abordată. Partea teoretică va fi scrisă ţinându-se

cont de necesitatea respectării tuturor cerinţelor unei lucrări ştiinţifice:

note de subsol, citări, trimiteri la anexe etc. Se recomandă nu doar

prezentarea descriptivă, ci, dacă este posibil, una comparativă, sintetică

sau critică. Trebuie menţionate şi studiile anterioare făcute pe tema

lucrării, compararea cu studii şi date recente de o manieră cât mai

completă.

Partea teoretică trebuie să fie relevantă pentru partea practică.

3. Partea practică Este vorba aici de aportul propriu al autorului, care va realiza o

cercetare empirică sau teoretică, în funcţie de natura temei abordate.

Pot fi folosite mai multe tipuri de abordare:

chestionare, statistici, analize de document. Se stabilesc

ipoteze de cercetare şi se procedează la o analiză statistică. Vor fi

prezentate doar acele rezultate statistice care sunt considerate relevante

pentru tema studiată. Important nu este ca datele statistice să apară în

lucrare, ci ca ele să fie interpretate;

prezentarea unui studiu de caz sau a unei speţe/situaţii particu-

lare care intervine în legătură cu tema abordată. Nu trebuie doar

prezentat în detaliu un anumit caz, ci analizat. Este important să se

găsească şi să se explice diferite aspecte considerate importante în

legătură cu cazul respectiv, iar legătura cu partea teoretică trebuie să

fie evidentă;

cercetarea teoretică. Unele teme nu se pretează la niciuna

dintre abordările prezentate anterior. În aceste condiţii, se va trece în

revistă sistemul teoretic relevant pentru tema abordată, iar apoi se va

328

proceda la analiza acestuia. De exemplu, se alege un model şi se

analizează de ce este mai bun decât altul sau se compară două sau mai

multe sisteme (economice) şi se identifică asemănările şi deosebirile

dintre ele etc.

Orice variantă ar fi aleasă, accentul cade pe analiză şi comparaţie

astfel încât să poată fi formulate nişte concluzii proprii, pertinente, care

nu se găsesc ca atare în materialul deja prezentat.

4. Concluzii şi aprecieri Observaţiile făcute pe parcursul cercetării vor fi prezentate

separat, într-un capitol distinct. Aici se vor trasa concluziile rezultate

în urma cercetării practice. Această parte clarifică şi finalizează

legătura dintre tema abordată, rezultatele cercetării şi informaţiile

prezentate în partea teoretică. Tot aici pot fi formulate aprecieri/critici

personale într-o manieră clară, pertinentă şi concisă.

5. Bibiliografie Partea dedicată referinţelor bibliografice trebuie să apară sub

forma: Nume, prenume autor – Titlul volumului, Editura, Oraşul, Anul

apariţiei. Autorii vor fi ordonaţi alfabetic după nume.

Exemplu:

1. Anghelache Gabriela, Belean Pavel, Finanţele publice ale

României, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

2. Moşteanu Tatiana şi colectivul, Finanţe publice. Note de curs şi

seminar, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.

3. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996.

4. *** www.mfinante.ro

5. *** Legea privind finanţele publice, nr.500/2002, publicată în

M.O. nr. 597 din 13 august 2002.

6. Anexe Anexele vor fi numerotate şi vor cuprinde figuri, grafice, tabele

etc. La care textul lucrării face trimitere.

Evaluarea conţinutului lucrării

http://www.mfinante.ro/

329

Lucrarea de diplomă este o scriere academică, bazată pe consul-

tarea creativă a unei bibliografii teoretice sau lucrări de specialitate.

Lucrarea nu este un simplu colaj de de informaţii luate din surse

diverse. Trebuie să fie vizibil un efort de integrare şi interpretare

propriu. Treceţi totul prin prisma dumneavostră şi astfel veţi avea de

câştigat! Fiţi atenţi însă! Maniera în care scrieţi este oglinda cea mai

elocventă a culturii voastre!

Profesorii examinatori vor ţine cont în evaluarea muncii dumnea-

voastră de următoarele elemente:

problematica teoretică este bine expusă, clară;

prezenţă părţii practice care susţine ideile expuse în partea

teoretică;

discursul este unitar;

este vizibilă implicarea şi interpretarea proprie;

există puncte de vedere proprii, originale, interesante;

lucrarea este originală prin modul de asociere inedită a

informaţiilor, prin actualitatea aspectelor sau fenomenelor supuse

analizei;

ideile exprimate sunt ilustrate cu exemple;

punerea în pagină este corectă, îngrijită, textul este lizibil, fără

greşeli gramaticale;

repartiţia paragrafelor este coerentă, logică;

normele citării şi cele bibliografice sunt respectate;

anexele sunt utile şi adecvate conţinutului.

Nu ezitaţi să vă consultaţi cu profesorul coordonator în orice

problemă legată de conceperea şi prezentarea lucrării de diplomă.

În speranţa că indicaţiile noastre vă vor fi de folos, vă dorim spor

la treabă şi succes!

330

Tematica lucrării de diplomă

Modele orientative

Exemplul 1: Analiza SWOT a hotelului Ramada Majestic Bucureşti

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

Prezentarea generală a hotelului Ramada Majestic Bucureşti

1.1. Scurt istoric

1.2. Caracteristici de ansamblu ale Hotelului Majestic Bucureşti

1.3. Analiza pieţei – Clienţii şi concurenţii

CAPITOLUL 2

Repere privind gestiunea economico-financiară în cadrul hotelului

Ramada Majestic Bucureşti

2.1. Analiza circulaţiei turistice

2.2. Analiza principalilor indicatori economico-financiari

CAPITOLUL 3

Poziţionarea hotelului Ramada Majestic Bucureşti în raport cu

concurenţa

3.1. Puncte forte – puncte slabe în diagnosticul economico-financiar şi

de gestiune.

3.2. Diagnosticul juridic – Puncte forte, puncte slabe.

3.3. Bilanţul punctelor forte şi slabe ale analizei comerciale.

3.4. Diagnosticul tehnic şi de personal.

3.5. Formularea şi implementarea strategiilor hotelului Majestic.

CONCLUZII ŞI APRECIERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Exemplul 2:

331

Diagnosticul financiar al rentabilităţii întreprinderii S.C. XXX S.R.L.

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

Locul diagnosticului financiar

în cadrul analizei economico-financiare

1.1. Importanţa analizei economico-financiare în procesul decizional al

conducerii.

1.2. Obiectivele şi necesitatea diagnosticului financiar.

1.3. Criterii de diferenţiere şi tipurile de diagnostic al întreprinderii.

CAPITOLUL 2

Accepţiuni ale diagnosticului financiar

2.1. Diagnosticul financiar în termeni de rentabilitate.

2.2. Diagnosticul financiar în termeni de lichiditate.

2.3. Diagnosticul financiar în termeni de îndatorare.

CAPITOLUL 3

Diagnostic financiar la S.C. XXX S.R.L.

3.1. Prezentarea companiei

3.2. Analiza performanţelor financiare

3.3. Analiza SWOT


BIBLIOGRAFIE

ANEXE

332

Exemplul 3: Analiza cifrei de afaceri la S.C. XXX S.A.

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

Prezentarea S.C. XXX S.A.

1.1. Scurt istoric al S.C. XXX S.A.

1.2. Organigrama.

1.3. Comercializarea şi distribuţia produselor.

1.4. Principalii parteneri comerciali ai S.C. XXX S.A.

1.5. Principalii competitori ai S.C. XXX S.A.

CAPITOLUL 2

Cifra de afaceri – indicator important în cadrul analizei activităţii

de productie şi comercializare

2.1. Analiza activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicato-

rilor valorici.

2.1.1. Analiza dinamicii pe baza indicatorilor valorici.

2.1.2. Analiza statică a principalilor indicatori ai producţiei şi

comercializării.

2.2. Analiza cifrei de afaceri.

2.2.1. Aspecte conceptuale.

2.2.2. Analiza cifrei de afaceri în legatură cu evoluţia pieţei.

2.3. Structura cifrei de afaceri la S.C. XXX S.A.

2.4. Analiza dinamicii cifrei de afaceri.

2.5. Analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi

cererea.

CAPITOLUL 3

Analiza factoriala a cifrei de afaceri

333

CAPITOLUL 4

Analiza consecinţelor modificarii cifrei de afaceri asupra

principalilor indicatori economico-financiari ai firmei


BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Exemplul 4:

Analiza situaţiei financiar- patrimoniale a S.C. XXX S.A.

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

Aspecte generale ale analizei situaţiei financiar-patrimoniale

a întreprinderii

1.1. Bilanţul contabil – sursă informaţională de bază a analizei

financiare

1.2. Bilanţul patrimonial

1.3. Bilanţul funcţional

1.4. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

1.4.1. Analiza structurii activului

1.4.2. Analiza structurii pasivului (a surselor de finanţare a

întreprinderii)

1.5. Analiza patrimoniului net al întreprinderii

1.6. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de

rulment şi trezoreria netă

1.7. Analiza corelaţiei dintre creanţe şi obligaţii pe termen scurt

1.8. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii

1.9. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii prin metoda ratelor

1.10. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante

CAPITOLUL 2

Prezentarea S.C. XXX S.A.

CAPITOLUL 3

Analiza echilibrului financiar al S.C. XXX S.A.

3.1. Analiza structurii activului

3.2. Analiza structurii pasivului

334

3.3. Analiza patrimoniului net al S.C. XXX S.A.

3.4. Analiza echilibrului financiar al S.C. XXX S.A.

3.5. Analiza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de

rulment şi trezoreria netă a S.C. XXX S.A.

Concluzii şi aprecieri

Bibliografie

Anexe

ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR …

Documents

Transcript of ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI ŞI SERVICIILOR …