I O A N C O S M E S C U

ECONOMIA TURISMULUI

3

Cuprins

PREFAłĂ...................................................................................................... 5 SECłIUNEA I. PRINCIPII ŞI MECANISME ALE ACTIVITĂłII

TURISTICE ..................................................................................... 8 Capitolul 1. Turismul - fenomen contemporan în dinamică .................... 8

1.1. "Turism" şi "turist" - noŃiuni fundamentale ale activităŃii din domeniu................................................................................ 8

1.2. Turismul - fenomen cu abordare multifuncŃională................... 26 1.3. Factori de influenŃă ai dezvoltării turismului ............................ 27 1.4. Factori restrictivi ai activităŃii turistice...................................... 29 Întrebări recapitulative.................................................................... 32 Teste grilă pentru autoevaluare ..................................................... 33

Capitolul 2. CirculaŃia turistică................................................................. 34 2.1. Tipuri şi forme de turism: criterii de structurare,

caracteristici, interdependenŃe şi tendinŃe .......................... 34 2.2. Măsurarea circulaŃiei turistice: metodologie şi indicatori......... 42 Întrebări recapitulative.................................................................... 47 Test grilă pentru autoevaluare ....................................................... 47

Capitolul 3. Organizarea activităŃii turistice............................................ 49 3.1. Structuri organizatorice în activitatea de turism...................... 49

3.1.1. Industria turistică şi agenŃii întreprinzători ai acesteia .................................................................. 50

3.1.2. InstituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale naŃionale ................................................................. 53

3.1.2.1. InstituŃii turistice naŃionale ............................ 53 3.1.2.2. OrganizaŃii profesionale naŃionale ................ 55

3.1.3. OrganizaŃii internaŃionale de turism ............................ 56 3.1.3.1. OrganizaŃiile interguvernamentale ................ 56

3.1.3.1.1. OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.)........................ 56

3.1.3.1.2. OrganizaŃii internaŃionale cu competenŃe în domeniul turismului ....................................... 62

3.1.3.2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale....................................... 63

Întrebări recapitulative.................................................................... 64 Teste grilă pentru autoevaluare ..................................................... 64

Capitolul 4. PiaŃa turistică......................................................................... 66 4.1. SemnificaŃia şi particularităŃile pieŃei turistice ......................... 66 4.2. Cererea şi consumul turistic ................................................... 69

4.2.1. ConŃinutul, particularităŃile şi determinanŃii cererii turistice ................................................................... 70

4.2.2. SemnificaŃia, particularităŃile şi tipologia consumului turistic .................................................. 79

4

4.3. Oferta şi producŃia turistică ..................................................... 83 4.3.1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃile ofertei

turistice ................................................................... 83 4.3.2. Factori determinanŃi ai ofertei turistice........................ 87

Întrebări recapitulative.................................................................... 95 Teste grilă pentru autoevaluare ..................................................... 95

SECłIUNEA a II-a. SERVICIILE TURISTICE............................................. 97 Capitolul 5. Turismul - domeniu reprezentativ al sectorului terŃiar ...... 97

5.1 ConŃinutul şi particularităŃile serviciilor turistice ....................... 97 5.2 Structura serviciilor turistice................................................... 102 Întrebări recapitulative.................................................................. 112 Teste grilă pentru autoevaluare ................................................... 112

Capitolul 6. Serviciile de transport turistic ........................................... 114 6.1. Transportul - premisă obiectivă a circulaŃiei turistice ............ 114 6.2. Forme ale transportului turistic ............................................. 116

6.2.1. Transportul rutier....................................................... 116 6.2.2. Transportul feroviar................................................... 121 6.2.3. Transportul naval ...................................................... 124 6.2.4. Transportul aerian..................................................... 126

Întrebări recapitulative.................................................................. 132 Teste grilă pentru autoevaluare ................................................... 132

Capitolul 7. Serviciile turistice de cazare .............................................. 134 7.1. Rolul şi importanŃa cazării turistice ....................................... 134 7.2. Metodologia clasificării structurilor de primire turistice ......... 140

7.2.1. Certificatului de clasificare a structurilor de cazare .. 140 7.2.2. Tipologia serviciilor turistice de cazare ..................... 145

Întrebări recapitulative.................................................................. 153 Teste grilă pentru autoevaluare ................................................... 153

Capitolul 8. Serviciile de alimentaŃie publică........................................ 155 8.1. Rolul şi trăsăturile serviciilor turistice de alimentaŃie

publică .............................................................................. 155 8.2. Tipologia serviciilor de alimentaŃie publică ........................... 157 8.3. Unele aspecte ale dezvoltării serviciilor turistice de

alimentaŃie publică............................................................ 168 Întrebări recapitulative.................................................................. 170 Teste grilă pentru autoevaluare ................................................... 170

Capitolul 9. Agrementul şi serviciile turistice complementare ........... 172 9.1. Serviciile complementare: semnificaŃie şi categorii

tipologice .......................................................................... 172 9.2. Agrementul - componentă structurală a produsului turistic... 184 Întrebări recapitulative.................................................................. 186 Teste grilă pentru autoevaluare ................................................... 187

Bibliografie............................................................................................... 189 Răspunsuri la testul grilă de autoevaluare ........................................... 190

5

PREFAłĂ

Motto: "Turismul nu reprezintă doar o simplă modalitate pentru realizarea de activităŃi comerciale; el este, de asemenea, o schematizare ideologică a istoriei, a naturii şi a tradiŃiilor, o schematizare ce ar putea să recontureze cultura şi natura la adevăratele lor dimensiuni."

Dean MacCannell Similar altor activităŃi economico-sociale, subiectul activităŃii turistice îl reprezintă omul. În calitatea sa de călător, explorator sau turist, deplasându-se individual sau în grup, omul este centrul tuturor activităŃilor, indiferent cât de mari sunt curiozitatea, dorinŃa sau interesul pentru aventură. Mişcarea ce rezultă este cauza schimbărilor sociale, culturale şi economice, a căror dinamică are o rază mare de acŃiune şi un efect larg. De notat ar fi şi faptul că nu numai călătorul însuşi, dar şi oamenii şi naŃiunile între care el călătoreşte sunt, de asemenea, influenŃate în acest proces. Astfel, întregul efort are în vedere activitatea călătorilor, ca şi a celor ce urmăresc îndeplinirea dorinŃelor şi a nevoilor lor, precum şi cele ale societăŃii în general. Interesul pentru călătorie şi turism s-a transformat de-a lungul anilor într-un mare fenomen de masă, implicând milioane de oameni ce vizitează alte Ńări şi multe alte milioane ce călătoresc în interiorul Ńării lor. S-a dezvoltat o varietate de industrii, iar călătoria este în prezent cea de-a doua mare componentă a comerŃului internaŃional. Ea a ocupat primul loc înaintea crizei energetice şi antrenează un substanŃial schimb extern cu multe Ńări, oferă locuri de muncă a milioane de oameni în întreaga lume. Prin specificul şi potenŃialul său social şi economic, viitorul turismului este strălucit. Cu toate acestea, în ciuda unui complex de avantaje care nu se pot nega, n-ar trebui uitat niciodată că dezvoltarea necorelată şi nestăpânită a turismului implică impacturi negative economice, socio-culturale şi de mediu înconjurător. De aceea, pentru a maximiza beneficiile şi minimiza dezavantajele, societatea trebuie să întreprindă un ansamblu de măsuri pe care să se fundamenteze perspectiva unui turism ştiinŃific. Un lucru necesar, în acest sens, este asimilarea importanŃei turismului în lume, în societatea "post-

6

industrială" şi "civilizaŃia terŃiară" a acesteia. Trebuie deci, odată pentru totdeauna, să înceteze subestimarea fenomenului turistic în contextul optimizării relaŃiei dintre existenŃa unor resurse limitate şi cea a unor nevoi şi cereri presante nelimitate. Prin prisma unei astfel de viziuni, în perioada postbelică, în Ńările dezvoltate - unde gradul de cultură şi civilizaŃie în masă se situează pe trepte relativ înalte - s-au obŃinut unele progrese în aprecierea importanŃei turismului, fiind întreprinse şi acŃiuni necesare creerii mecanismului corespunzător pentru a învinge dificultăŃile inerente din calea dezvoltării acestuia. Una dintre verigile importante ale acestui mecanism este cercetarea ştiinŃifică şi studiul universitar - preocupări care, din păcate, încă nu se bucură de un înalt statut şi respect academic. Datorită subiectivismului lor, asocierile empirice ale turismului cu simplele distracŃii şi plăcerile efemere, şi nu cu adevăratele atitudini de sentimente şi emoŃii, fac ca studiile ştiinŃifice analitice să devină imposibile, sau oricum destul de rare. MulŃi oameni de ştiinŃă privesc acest câmp de cunoaştere ca fiind lipsit de stringenŃă şi importanŃă şi care n-ar merita osteneală şi catalogare ca ştiinŃă serioasă. Din această cauză, nivelul actual al cercetării ştiinŃifice şi studiului universitar, ce stă la baza fenomenului şi implicaŃiilor turismului, este relativ limitat, deşi situaŃia recentă în această privinŃă este tot mai mult îmbunătăŃită şi în cazul Ńării noastre. Avem în vedere aici, în primul rând, revigorarea cadrului instituŃional al cercetării şi formării profesionale a personalului din sectorul hotelier-turistic, prin funcŃionarea Institutului de Cercetări pentru Turism - care grupează cele mai reprezentative personalităŃi ale cercetării din domeniu, precum şi cea a Institutului NaŃional de Formare şi Management pentru Turism, iar în al doilea rând, existenŃa şi perfecŃionarea activităŃii unor facultăŃi de profil, publice şi private, din capitală şi din alte centre universitare ale localităŃilor situate în zone de interes turistic major. Nevoia pentru cercetare şi studiu academic nu se poate nega. TendinŃele în ofertă şi cerere, cercetările de piaŃă, planificarea strategică, problemele şi dificultăŃile, impacturile sociale, economice şi asupra mediului înconjurător - toate reclamă un serios efort de cercetare, un respectabil studiu ştiinŃific şi o asimilare prin programe de pregătire superioară a specialiştilor din domeniul turismului. Ele necesită deci, dezvoltarea teoriei şi translaŃia în practică. Comunitatea oamenilor de ştiinŃă, instituŃiile guvernamentale, publicul beneficiar al serviciilor turistice şi întreprinzătorii din această ramură trebuie să devină conştienŃi de importanŃa acestor studii. Problemele cărora societatea trebuie să le facă faŃă sunt dictate de lipsa

7

resurselor ce trebuie alocate în privinŃa satisfacerii trebuinŃelor pentru a realiza o creştere a eficienŃei economico-sociale şi o îmbunătăŃire a calităŃii mediului înconjurător. în contextul existenŃei acestei constrângeri, problemele de mediu, cele de apărare a bunurilor naturale şi create de civilizaŃii în timp, dar şi cele de oportunităŃi de petrecere a timpului liber reclamă urgentarea eforturilor în această direcŃie, eforturi care trebuie să fie efective şi puternice şi, mai presus de toate, concentrate în acest domeniu. Iată de ce este imperativ ca, în deceniile următoare, activităŃile concentrate în segmentul "timpului liber" să constituie unul din cele mai importante subiecte ale ştiinŃelor sociale nu doar din motive cognitive, ci şi din motive practice, de a găsi alternativele cele mai bune pentru perfecŃionarea existenŃei umane. "Astfel, cercetarea în ştiinŃele «timpului liber» (free time) constituie o bază importantă pentru dezvoltarea politicii, a planificării, a implementării şi evaluării comportamentului uman în timpul liber, incluzând turismul"1 - este şi concluzia unui reputat cercetător al domeniului. Latura ştiinŃifică (teoretică) a turismului integrează o varietate de surse informative, modalităŃi de cercetare şi probleme de analiză. În consecinŃă, aceasta necesită cooperarea mai multor discipline şi compartimente ştiinŃifice: ştiinŃe sociale şi cele ale naturii. De fapt este dificil să găseşti o disciplină care n-ar avea cât de puŃin ceva în comun cu turismul. Mai mult, în conformitate cu tendinŃele moderne, nu sunt limite rigide în crearea de subdiviziuni distincte aparŃinând turismului ca disciplină; modalitatea studiului interdisciplinar predomină acolo unde diferitele ştiinŃe sociale şi ale naturii se întrepătrund, contribuind astfel ca părŃi la un întreg. Cu toate acestea, în ciuda faptului că turismul se pretează la un studiu interdisciplinar, diferitele discipline se concentrează asupra unor aspecte specifice, tratate dintr-un punct de vedere specific, contribuind la dezvoltarea domeniului ca un întreg. În ceea ce ne priveşte, ca economişti, am structurat această lucrare pe mai multe capitole şi subcapitole care, luate împreună, să ofere studenŃilor şi practicienilor din domeniul turismului o variantă a analizei fenomenologice privind călătoria din perspectiva semnificaŃiei calităŃii de turist şi/sau de întreprinzător în serviciile acestui fascinant domeniu de activitate.

1 Mieczkowski Zbigniew, World Trends in Tourism and Recreation, Peter Lang, New

York, 1990, p. 23

8

SecŃiunea I

Principii şi mecanisme ale activităŃii turistice

CAPITOLUL 1

TURISMUL – FENOMEN CONTEMPORAN ÎN DINAMICĂ Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • înŃeleagă semnificaŃia unora dintre conceptele de bază ale

activităŃii turistice: "călător", "explorator", "vizitator", "turist", "excursionist", "turism", ş.a.;

• coreleze elementele structurale fundamentale ale fenomenului turistic;

• sistematizeze deosebirile de nuanŃă dintre diferitele contribuŃii la dezvoltarea ştiinŃei economiei turismului;

• aprofundeze înŃelegerea relaŃiilor biunivoce: timp de muncă - timp liber, turism - călătorie;

• explice caracterul multipolar al turismului; • diferenŃieze metaturismul de turismul în masă; • discute factorii care influenŃează activitatea turismului; • ia în calcul factorii restrictivi ai dezvoltării turistice. Rezumat: Capitolul abordează principalele categorii ale călătoriei turistice şi cauzele care au determinat dinamismul turismului contemporan.

1.1. "Turism" şi "turist" - noŃiuni fundamentale ale activităŃii din domeniu

Înainte de a începe examinarea cadrului contemporan al dezvoltării fenomenale proprii activităŃii turistice, să aruncăm o privire asupra câtorva din termenii folosiŃi frecvent în acest context. DistincŃia dintre "călător", "explorator" şi "turist" - trei termeni cu sens apropiat - ar fi oportună. În trecut "călătorul" era un aventurier, un individ care vizita alte popoare, alte tărâmuri pentru a dobândi cunoştinŃe referitoare la cultura lor, la situaŃia lor socială şi materială. El îşi plănuia şi aranja călătoria în mod independent şi în general nefiind sprijinit în vre-un anume fel de către altcineva. Călătoriile se dovedeau a fi lungi, anevoioase şi riscante. Pe de altă parte, "exploratorul" pleacă în călătorie, în baza unei acŃiuni finanŃate de guverne sau companii comerciale (de exemplu, expediŃiile dintre anii 1420-1620 - perioada marilor descoperiri geografice), fiind bine

9

aprovizionat material, însoŃit de alte persoane şi având Ńelul de a strânge metale sau pietre preŃioase, mirodenii sau de a explora noi tărâmuri şi, eventual, de a le coloniza. Aceste călătorii au adus noi bogăŃii, produse şi oportunităŃi oamenilor şi naŃiunilor lor, precum şi un efect istoric şi politic pe termen lung asupra lumii. Cuvântul "turist" este relativ de origine recentă. Odată, chiar şi invadatorul era considerat un turist, în speranŃa că va pleca într-o bună zi. În secolul al XVII-lea şi la începutul secolului al XVIII-lea, englezii, germanii şi alŃii, făcând turul continentului, au ajuns să fie cunoscuŃi sub numele de "turişti". Termenul turism îşi are originile lingvistice în semnificaŃiile următoarelor cuvinte latine: "tornare" - a se întoarce şi "tornus" - mişcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenŃei. Limbile europene moderne au reŃinut termenul din franŃuzescul "tour" care înseamnă călătorie în circuit, deci cu revenirea la punctul de plecare, semnificaŃie care stă la baza cuvintelor "tourisme" - la francezi, "tourismo" - la italieni, "tourismus" - la germani, "tourism" - la englezi, "turizm" - la ruşi sau "turism" - la români. Pentru prima dată termenul de turist a fost folosit în anul 1800 de către Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulată "Anecdote ale limbii engleze", într-o foarte interesantă formulare: "A traveller is now - a - days called Tour-ist", adică: un călător astăzi e numit turist. În FranŃa, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în "Memoriile unui turist" din 1838. "Sporting Magazine" din Anglia a introdus cuvântul "tourism" în 1811. Şi totuşi, în ciuda faptului că ambii termeni - "turist" şi "turism" - aparŃin circuitului lingvistic de aproape două secole, încă nu există o definiŃie distinctă, unanim acceptată pentru nici unul din ei. Lipsa definiŃiilor potrivite şi acceptate este o sursă continuă de nemulŃumire pentru planificatorii şi analiştii din domeniul turismului. Ori, dezvoltarea surselor de date cumulative şi a datelor interregionale şi internaŃionale, din băncile de date care sprijină analiza turismului, depinde de realizarea unui consens în ceea ce priveşte definiŃiile corespunzătoare pentru turist, turism şi alŃi termeni corelativi. În ultimele două decenii s-a făcut un anume progres în direcŃia standardizării terminologice pentru turismul internaŃional. Dar, în ceea ce priveşte definiŃiile locale, în special în contextul comparaŃiei dintre noŃiuni, aceasta este o problemă care aparŃine deocamdată viitorului îndepărtat. Din perspectiva istoriei gândirii economice privind domeniul călătoriri şi recreerii, prima definire a turistului apare în 1876 în "DicŃionarul universal al sec. al XIX-lea", potrivit căreia turistul este "persoana ce călătoreşte doar pentru plăcerea călătoriei (ca să poată

10

spune că a călătorit)"1. După acest prim început, termenii: "turist" şi, mai târziu, "turism" au căpătat o largă acceptare şi folosinŃă. Deşi, din punctul de vedere lingvistic, termenul era stângaci, el a fost unanim acceptat datorită scurtimii, sensului deplin, flexibilităŃii gramaticale (uşurinŃa cu care se puteau forma familii de cuvinte) şi similitudinii în toate limbile principale. Ce cauze au determinat, de fapt, necesitatea explicării conŃinutului turismului? Principala nevoie de a defini exact turismul a apărut din necesitatea de a stabili standardele statistice adecvate. De asemenea, au existat considerente de ordin legal-administrativ. În realitate, încă înainte ca acest termen să fie acceptat oficial şi folosit în Marea Britanie (1815), statisticile făceau deosebirea între emigranŃi şi călătorii obişnuiŃi, după criteriul cazării pe nave. EmigranŃi erau consideraŃi toŃi acei pasageri care traversau oceanul, exceptând pe cei cazaŃi în cabine, în calitate fie de călători ocazionali, fie de oameni de afaceri. Astfel, criteriul principal de caracterizare a turismului - caracterul temporar al schimbării reşedinŃei, fusese recunoscut. Această trăsătură caracteristică a turismului nu şi-a pierdut valabilitatea nici în zilele noastre: turistul este persoana a cărui trecută şi viitoare reşedinŃă este aceeaşi, în contrast cu emigrantul, a cărui reşedinŃă este aflată într-o Ńară spre care acesta se îndreaptă. Ulterior, analiştii au folosit drept criteriu de departajare a acestor două categorii de călători "un an de şedere într-o Ńară străină". Totuşi, odată cu dezvoltarea turismului în perioada interbelică, nevoia de o definire mai precisă, din perspectivă statistică, a devenit imperioasă. Ce s-a câştigat în acest sens? Comitetul ExperŃilor în Statistică al Ligii NaŃiunilor recomanda în octombrie 1936 definiŃia "turistului străin". Ea a fost adoptată de Comitetul de Turism al Ligii NaŃiunilor în 1937. Potrivit acesteia, turistul străin (turistul internaŃional) este "orice persoană care vizitează o altă Ńară decât cea în care îşi are reşedinŃa obişnuită, pentru un timp care depăşeşte 24 ore"2. Comitetul ExperŃilor Statistici au exclus din referirea directă indivizii care sosesc pentru a munci sau pentru a se stabili definitiv, studenŃii care urmează anumite şcoli, persoanele care trec graniŃele în mod regulat în drumul lor spre locul de muncă şi călătorii care nu se opresc din drum printr-o Ńară, indiferent de timpul fizic cât sunt prezenŃi în Ńara respectivă. Această

1 Vezi, Zbigniew Mieczkowski, World Trends in Tourism and Recreation, Peter Lang,

New York, 1990, p.20. 2 Smith Stephen, L.J., Tourism Analysis. A Handbook, Longman Scientific &

Technical, England, 1989, p.33.

11

definiŃie a fost amendată de Comisia Economică a Ligii NaŃiunilor prin stabilirea cadrului maximal şi minimal temporal al şederii unui turist: "turistul este persoana care se află într-o localitate situată în afara perimetrului unde îşi are reşedinŃa pentru o perioadă minimă de 24 ore sau maximă de un an"1. Persoanele care depăşesc perioada de un an într-o reşedinŃă dintr-o Ńară străină sunt considerate indivizi emigranŃi. DefiniŃiile din 1936/37 au fost reformulate de Uniunea InternaŃională a Oficiilor NaŃionale de Turism (IUOTO-International Union of Official Travel Organizations), astăzi OrganizaŃia Mondială de Turism (WTO-World Tourism Organization) în anul 1950, admiŃând ca turişti şi pe studenŃii aflaŃi în străinătate, pentru formare şi specializare profesională, şi specificând un nou tip de călător numit "excursionist internaŃional". Un excursionist este un individ care călătoreşte din plăcere şi care vizitează altă Ńară pentru mai puŃin de 24 de ore. De asemenea, IUOTO a definit "călătorul în tranzit" ca acel individ care trece printr-o Ńară fără a se opri, indiferent de timpul pe care el îl petrece în Ńara respectivă, sau ca acel individ care călătoreşte printr-o Ńară în mai puŃin de 24 de ore, dacă face doar o călătorie scurtă, neturistică. La scurt timp, O.N.U. a formulat o "ConvenŃie privind facilităŃile de vămuire", care a extins sfera definiŃiei anterioare privind turistul străin, redimensionând şi durata maximă de şedere în afara reşedinŃei la maximum 6 luni. Celelalte componente ale definiŃiilor anterioare au fost păstrate. Aproximativ zece ani mai târziu, în 1963 la Roma, o altă "ConferinŃă a O.N.U. despre Turism şi Călătorie InternaŃională" a făcut o distincŃie între vizitatori-turişti, care stau mai mult de 24 de ore, şi vizitatori-excursionişti, care stau mai puŃin de 24 de ore. Această distincŃie este de fapt identică cu cea făcută de IUOTO în 1950, dintre turişti şi excursionişti. Terminologia referitoare la aceste deosebiri a fost examinată în 1967 de către un grup de experŃi statistici (Expert Statistical Group) care a activat sub directa îndrumare a Comisiei Statistice a NaŃiunilor Unite. Ei au sugerat că trebuie făcută o deosebire între turişti, care stau peste noapte, şi excursionişti sau vizitatori de zi, care nu stau peste noapte. Astfel "criteriul cazării peste noapte" l-a înlocuit pe cel de "24 ore" în împărŃirea vizitatorilor în turişti şi excursionişti". O asemenea abordare pare să fie mai acceptabilă,

1 Organization for Economic Cooperation and Development, Tourism in O.E.C.D.

Member Countries, Paris, OECD anual publication, 1973, p.3.

12

dacă se Ńine seama de aspectul economic al cazării, dar şi de faptul că o excursie cu cazare poate dura mai puŃin de 24 ore. Din nou, după o perioadă de zece ani, în 1976, Comisia Statistică a NaŃiunilor Unite a convenit asupra unei ConferinŃe InternaŃionale, în care au fost incluşi şi reprezentanŃi ai O.M.T., ConferinŃei asupra ComerŃului şi Dezvoltării a NaŃiunilor Unite, ConferinŃei Statisticienilor Europeni, PieŃei Comune a Insulelor Caraibe de Est şi cei ai ComunităŃii Caraibelor. Îndrumările pentru definiŃiile care au rezultat din această conferinŃă au folosit drept bază pentru definirea călătorilor internaŃionali, accepŃiune folosită astăzi de majoritatea Ńărilor. Detaliile acestor îndrumări, la fel ca şi câteva proteste în legătură cu dificultăŃile nerezolvate, pot fi găsite în Cartea Tehnică asupra colectării şi prezentării de date statistice privind turismul naŃional şi internaŃional, publicată de OMT în 1981. Sistematizând semnificaŃia termenilor şi definiŃiilor recomandate de OMT, în legătură cu turismul internaŃional, reŃinem următoarele: A. Vizitator internaŃional : un individ care intră într-o Ńară ce nu

reprezintă locul său permanent de reşedinŃă şi care: a) nu intenŃionează să emigreze sau să obŃină un loc de

muncă remunerat în Ńara de destinaŃie; b) nu vizitează Ńara respectivă în calitate de diplomat sau

de membru al forŃelor armate; c) nu depinde de nici una din categoriile de mai sus; d) nu este refugiat, nomad sau muncitor în zona limitrofă

graniŃei; e) nu intenŃionează să stea mai mult de un an;

dar care poate: f) să viziteze Ńara respectivă în scopuri recreative,

religioase, familiale, sportive, participare la conferinŃe, studii sau să tranziteze spre alte Ńări;

g) să fie membrul unui echipaj de pe un vas sau un avion străin care întreprind o escală în Ńara respectivă;

h) să fie călător cu probleme comerciale sau de afaceri, care stă pentru mai puŃin de un an, inclusiv tehnicienii care sosesc pentru a instala maşini şi echipamente;

i) să fie un funcŃionar al unor organisme internaŃionale, într-o misiune care durează mai puŃin de un an, sau un cetăŃean aparŃinând Ńării respective care se întoarce acasă pentru o vizită temporară.

B. Vizitatorii internaŃionali trebuiesc clasificaŃi în:

13

B1 - turişti internaŃionali; B2 - excursionişti internaŃionali.

B1. Turiştii internaŃionali : vizitatorii care petrec cel puŃin o noapte în Ńara de destinaŃie.

B2. Excursioniştii internaŃionali : vizitatorii care nu petrec cel puŃin o noapte în Ńara de destinaŃie. Aceştia includ şi vizitatorii pasageri pe nave de croazieră care pot vizita acelaşi port timp de mai multe zile, dar care se întorc pe navă pentru a înnopta, şi nu includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene care pot atinge teritoriul unei Ńări, dar nu trec oficial prin vamă.

Referitor la aceste definiŃii, şi la componentele lor, câteva remarci sunt necesare:

1. Vizitatorul nu este clasificat după naŃionalitatea lui, ci după locul reşedinŃei sale. Astfel, cetăŃenii unei Ńări care îşi vizitează Ńara de origine, dar au reşedinŃa într-o altă Ńară sunt consideraŃi turişti.

2. Vizitatorii sunt împărŃiŃi în două categorii: turişti şi excursionişti: • turist - vizitator de cel puŃin o zi şi care comportă

cazare peste noapte; • excursionist - vizitator de mai puŃin de o zi şi care

nu se cazează peste noapte. Deci, "criteriul cazării peste noapte", înlocuindu-l pe cel de "24 h", serveşte la departajarea vizitatorilor în "turişti" şi "excursionişti". Acest lucru a fost adoptat în 1968 de OrganizaŃia Mondială a Turismului. Totuşi, multe organisme naŃionale de turism şi astăzi folosesc, încă, criteriul celor "24 h".

3. Turiştii se împart în trei categorii: a. turişti adevăraŃi sau propriu-zişi, cei ce

călătoresc de plăcere în timpul lor liber; b. turişti de afaceri, inclusiv parlamentarii şi restul

delegaŃiilor oficiale; c. alŃi turişti, respectiv: studenŃi în străinătate,

pelerini, misionari, persoane aflate la cură sau participante la funeralii.

Includerea oamenilor de afaceri şi a celor aflaŃi în călătorie din alte motive decât plăcerea, a constituit temeiul unor îndelungate dispute, chiar şi după 1963. În acest sens, DeclaraŃia de la Manila a OMT, din 1980, este un exemplu sugestiv: "plasarea turismului

14

în contextul mai larg al deplasărilor personale sau oficiale şi orice raportare restrictivă a turismului numai la vacanŃe şi recreere poate duce la confuzii"1.

4. Persoanele ce figurează în afara definiŃiei: rezidenŃi naŃionali reîntorşi în Ńara de origine după o absenŃă mai mare de un an, emigranŃi permanenŃi şi temporari, strămutaŃii, diplomaŃii, militarii şi persoanele aflate în tranzit fără viză de intrare pun unele probleme. Unele Ńări se lovesc de obstacole de ordin operaŃional cu privire la excluderea unor categorii de călători: diplomaŃi şi militari străini. Includerea acestor categorii nu ar modifica substanŃial statisticile. Însă, categoria celor aflaŃi în tranzit distorsionează statisticile în cazul "inflaŃiei" de vizitatori (de exemplu, Bulgaria şi Polonia).

5. Perioada maximă de şedere de un an, aşa cum era definită de Comisia Ligii NaŃiunilor (1937), a fost validată şi astăzi, deşi au existat şi tentative de reducere a acesteia la 6 luni (1950 şi mai târziu în 1968 cu ocazia Seminarului Interregional de Dezvoltare a Turismului, organizat de O.N.U.).

6. Nu există un criteriu precis privitor la distanŃa dintre reşedinŃa permanentă şi cea temporară, atât în ceea ce priveşte turismul internaŃional cât şi pe cel naŃional (un minim de 80 km (50 mile) ori 160 km (100 mile) la americani; 80 km (50 mile) ori 40 km (25 mile) la canadieni).

7. Impactul economic al turismului este condiŃionat de veniturile provenite de la vizitatori (atât turişti cât şi excursionişti). În practică sunt incluse însă şi veniturile provenite de la categoriile excluse, de pildă tranzitanŃii.

8. DefiniŃia din 1963 se referă la turismul internaŃional, deşi, mutatis-mutandis, se aplică şi celui naŃional. De fapt, DeclaraŃia de la Manila din 1980 extindea sfera definiŃiei la întregul turism: internaŃional şi naŃional (domestic).

În paralel cu definiŃiile privind persoana ca subiect al cererii turistice (vizitatorul, turistul ori excursionistul), elaborate din raŃiuni statistice, există şi un număr oarecare de definiŃii conceptuale despre

1 W.T.O.(World Travel Organization), vol.185, 1985, p.63.

15

turism ca activitate. Cea mai importantă (dar şi cea mai controversată) a fost cea din 1942 (ajustată mai târziu) şi aparŃine clor doi economişti elveŃieni, K.Krapf şi W.Hunziker, din a căror iniŃiativă a fost creată AsociaŃia InternaŃională a ExperŃilor ŞtiinŃifici ai Turismului (A.I.E.S.T.), domeniu ce a devenit în perioada postbelică un subiect major de studiu ştiinŃific sistematic. Pentru specialiştii elveŃieni menŃionaŃi, "turismul este un ansamblu de fenomene şi relaŃii rezultând din călătoria şi şederea nerezidenŃilor, atâta timp cât acestea nu determină o reşedinŃă permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporară (sau permanentă) retribuită"1. Rezumând, în stadiul actual al gândirii economice privind circumscrierea unei persoane într-o relaŃie de piaŃă turistică, suntem de acord cu aprecierea cercetătorului american al domeniului, Zbigniew Meczkowski, după care, cea mai comprehensivă clasificare a călătorilor este făcută de canadianul Chadwick2, aşa cum rezultă din Fig.1.1. Referitor la acest mod de structurare a călătorilor sunt necesare următoarele precizări:

1) clasificarea propusă reflectă punctul de vedere al statisticienilor canadieni, foarte apreciaŃi de câtva timp pentru spiritul de profunzime în terminologia domeniului;

2) "schema Chadwick" oferă o imagine completă a sistemului terminologic referitor la turism şi, în esenŃă, nu diferă de abordarea ONU/OMT. Există doar o mică diferenŃă: echipajele aeronavelor şi cele ale mijloacelor de transport naval sunt excluse din "schema Chadwick" privind călătorii-turişti şi incluse în statisticile OMT. În esenŃă echipajele navelor sau ale aeronavelor nu sunt turişti, dar cu greu impactul lor economic nu ar putea fi considerat ca fiind asemănător cu cel al turiştilor. De asemenea, după opinia canadiană, studenŃii navetişti între casă-şcoală nu intră nici în categoria turiştilor şi nici în cea a excursioniştilor, spre deosebire de cei aflaŃi la studii în afara perimetrului considerat apropiat de casă;

3) în fine, Chadwich este un adversar al sensului integrator al termenului "turism", preferând sintagma "turism şi

1 Hunziker, W., Krapf, K., 1942, p.21, ajustată în: Hunziker, W., 1959, p.11, citat după

Mieczkowski, Z., lucr.cit., p.25. 2 Vezi, Chadwick, R.A., Concepts, Definitions and Measures Use in Travel and

Tourism Research, in: Travel. Tourism an Hospitality Research. Ritchie, J.R.B., Goeldner, Ch.R., (eds.), J.Wiley and Sons, New York, 1987, p.50.

16

călătorie" când este vorba de deplasările, motivate într-un anume fel, al persoanelor.

REZIDENłI VIZITATORI

NAVETIŞTI NONCĂLĂTORI CĂLĂTORI

ALłI CĂLĂTORI LOCALI (3)

PURTĂTORI AI UNEI ALłI MOTIVAłII DE CĂLĂTORIE CĂLĂTORI ECHIPAJE ŞI TURISM

STUDENłI (4)

MIGRATORI (5)

CĂLĂTORI / TURIŞTI CĂLĂTORI / TURIŞTI LUCRĂTORIINTERNAłIONALI NAłIONALI TEMPORARI

PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE PT.O DESTINAłIE CONTINENTALĂ INTERCONTI- INTERREGIONALĂ REGIONALĂ

NENTALĂ

CARE COMPORTĂ CEL A CĂROR DEPLASARE SE PUłIN O ÎNNOPTARE (1) REZUMĂ LA O SINGURĂ ZI (2)

- TURIŞTI - - EXCURSIONIŞTI -

Fig.1.1. Clasificarea călătorilor:

(1) "Turişti", în sensul definiŃiilor statistice internaŃionale; (2) "Excursionişti", în sensul definiŃiilor statistice internaŃionale; (3) Călători ale căror deplasări nu depăşesc, faŃă de localitatea de

domiciliu, 50 mile (80 km); (4) StudenŃi navetişti între domiciliu şi şcoală, alte categorii ale

studenŃilor - neincluzându-se în această categorie; (5) Toate acele persoane care-şi schimbă reşedinŃa, călătorind fără

intenŃia de întoarcere, respectiv: emigranŃi, refugiaŃi, migratori naŃionali şi nomazi (adaptare după Chadwick R.A., 1987:50).

17

Acest mod de a concepe complexitatea activităŃii turistice, adoptat şi de A.I.E.S.T., include următoarele elemente structurale fundamentale ale fenomenului "turism":

1. călătoria (elementul dinamic); 2. destinaŃia sejurului aflat în afara reşedinŃei (elementul

static); 3. temporaritatea sejurului (elementul efemer al fenomenului

pentru persoana vizitatoare); 4. caracterul nelucrativ (neaducător de câştig) al activităŃii

vizitatorului. Controversa a apărut în legătură cu elementul 4, care este distinct de definiŃia statistică. Analiştii elveŃieni considerau turistul doar un consumator pur, ce-şi cheltuieşte toŃi bani în timpul călătoriei şi la locurile destinate destinderii. Excluderea oamenilor de afaceri din categoria turiştilor, sugerată de Hunziker şi Krapf, a declanşat opoziŃia multor experŃi. Era şi firesc deoarece, orientarea strictă a turismului spre consum nu este acceptabilă din următoarele motive:

a) se opune definiŃiei statice internaŃionale, care include şi oameni de afaceri;

b) o asemenea diferenŃiere nu este posibilă în esenŃă, deoarece călătoriile de afaceri sau profesionale sunt, de obicei, legate de plăcere şi contribuie la economia locală în calitate de consum pur. Deci, aceste tipuri de călătorie (de afaceri şi profesionale) se circumscriu în sfera turismului numai cu condiŃia de a nu avea ca obiectiv o altă reşedinŃă permanentă sau o muncă retribuită;

c) turismul pur sau călătoria de plăcere, nu de puŃine ori, se regăsesc la destinaŃie în contacte de afaceri şi profesionale, care pot duce la un câştig economic;

d) şi, nu în ultimul rând, impactul enorm al călătoriilor de afaceri cu industria turismului, privită în ansamblu, şi cu turismul urban în special, este atât de evident încât ar fi o inconsecvenŃă excluderea lor din categoriile turismului1.

O altă definiŃie conceptuală, în acord cu definiŃia statistică, dar bazată pe concepŃia Hunziker-Krapf / AIEST, aparŃine francezului A.Sessa, după care: "Turismul este un ansamblu de relaŃii şi fenomene rezultate din călătoria şi sejurul nonrezidenŃilor, atâta timp cât acesta (sejurul) nu se derulează într-o reşedinŃă ce devine

1 Sessa, A., Pour une nouvelle notion de tourism, Revue de Tourisme, No.1, 1971,

p.5-15.

18

permanentă"1. Astfel, noŃiunea de turism este legată de schimbarea temporară a reşedinŃei fără, practic, nici un scop, concept dominant în literatura de specialitate a anilor '60. Această semnificaŃie este sugestiv ilustrată şi de definiŃia dată de Medlik, într-un studiu reprezentativ al operei sale, în sensul că "turiştii sunt persoane care se află în afara reşedinŃei lor permanente, a locului de muncă, într-un loc temporar cu intenŃia clară de a se întoarce după o absenŃă de câteva zile, săptămâni sau câteva luni"2. Un alt economist, americanul Young G., ne oferă o definiŃie şi mai succintă: "turistul este persoana care călătoreşte în afara locuinŃei (în sensul localităŃii de domiciliu - n.n.)"3. Această definiŃie include toate momentele de deplasare ale oamenilor, exceptându-l pe cel de emigrare, ceea ce este foarte corect. În plus, mai putem reŃine şi încercarea lui H.P.Schmidhauser de a construi o punte între definiŃiile conceptuale şi cele statistice despre turism4. Examinând definiŃiile de până acum, cercetătorii disting nouă categorii de călătorii (vezi Tabelul 1.1). După aprecierile analiştilor, definiŃia nr.3 se bucură, până acum, de cea mai mare adeziune.

Tabel 1.1. CorelaŃii ale conceptelor privind turismul şi

tipurile de călătorii şi categorii de sejur

Tipuri de călătorii şi categorii

de sejur DefiniŃii ale turismului

Că

lăto

rie

de

afa

ce

ri

Tu

rism

ul

de

co

ng

rese

N

ave

tism

F

on

da

rea

un

or

într

ep

rin

de

ri d

e a

face

ri

Re

cre

ere

de

scu

rtă

d

ura

tă î

ntr

-o r

eşe

din

Ńă

secu

nd

ară

E

xcu

rsii

de

o z

i

Viz

ite

ale

po

pu

laŃi

ei

din

zo

ne

le u

rba

ne

în

zo

ne

le

rura

le,

şi i

nve

rs

Se

juru

l st

ud

en

Ńilo

r n

on

rezi

de

nŃi

în

lo

cali

tăŃi

le d

e s

tud

iu s

au

ce

l a

l st

ud

en

Ńilo

r la

in

tern

ate

Se

juru

l p

aci

en

Ńilo

r n

on

rezi

de

nŃi

în

sp

ita

le

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1. Ansamblul * * * *

1 Idem. p.14. 2 Medlik, S., Economic importance of Tourism, Revue de Tourisme, No.Special, 1969,

p.39. 3 Young, G., Tourism: Blessing or Blight?, Harmondsworth, Penguin Books, 1973,

p.29. 4 Schmidhauser, H.P., Diskussionbeitrag zum neuen Fremdenverkehrrsdefinition,

Revue de Tourisme, No.Special, 1971, p.51-54.

19

relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din sejurul nonrezidenŃilor, în măsura în care acesta nu implică schimbarea domiciliului pentru o activitate principală, permanentă sau temporară remunerată (definiŃia curentă a AIEST). 2. Totalitatea relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din călătoria şi şederea (sejurul) nonrezidenŃilor.

* * * * * * * * *

3. Totalitatea relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din călătoria şi şederea persoanelor în locuri care nu se constituie nici ca reşedinŃă a lor principală, nici ca loc de muncă (definiŃia lui St.Gallen).

* * * * * * * * *

20

4. Totalitatea relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din călătoria şi şederea nonrezidenŃilor, în măsura în care sejurul nu are legătură cu înfiinŃarea unei întreprinderi de afaceri.

* * 2 * 3 * *

5. Totalitatea relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din călătoria şi studiul efectuate (făcute) de persoane, în locuri care nu se constituie nici ca principală reşedinŃă, nici ca loc de muncă şi nici ca un loc cu funcŃii centrale pentru zona lor de reşedinŃă.

* * 1 * * 3 * *

6. Totalitatea relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din călătoria, sejurul şi rămânerea peste noapte a persoanelor, pentru care locul de înnoptare nu este nici reşedinŃă principală, nici loc de muncă.

* * 1 * * *

21

7. Totalitatea relaŃiilor şi fenomenelor care rezultă din călătoria şi sejurul persoanelor pentru care locul de şedere nu este nici reşedinŃă principală, nici loc de muncă sau studiu.

* * 1 * * * *

NOTĂ: ConsistenŃa raŃionamentului cercetătorului elveŃian Schmidhauser şi cea a câtorva opinii incluse în tabel, marcate cu 1, 2 sau 3, în înŃelegerea turismului şi a categoriilor de călători, se fundamentează pe convingerea după care: 1. pentru indivizii care intenŃionează să întemeieze o întreprindere

de afaceri, locul sejurului devine principala reşedinŃă şi loc de muncă, fapt pentru care ei nu sunt consideraŃi turişti;

2. scurtele hoinăreli (din motive recreative) prin aglomeraŃiile urbane nu pot fi catalogate drept acŃiuni turistice;

3. puterea de atracŃie a capitalelor sau municipiilor se extinde şi dincolo de zonele aglomerate. Totuşi, potrivit definiŃiilor 4, 5 şi 8, timpul alocat de către o gospodină dintr-o suburbie a unui mare centru urban pentru efectuarea de cumpărături în zonele comerciale special construite din centrul oraşului, ce-i satisfac şi motivaŃii de natură recreativă, nu poate fi revendicat de turism, în timp ce aceeaşi formă recreativă de petrecere a timpului de către o gospodină ce-şi are domiciliul în altă localitate poate fi definită ca turism.

Turismul, în esenŃa sa, implică călătoria, în limba engleză modernă semnificaŃiile celor doi termeni fiind deseori identice. Există însă, puncte de vedere care delimitează sferele de cuprindere ale celor două noŃiuni. Sub acest aspect, mai ales în rândul populaŃiilor de limbă engleză, mulŃi indivizi au sentimentul că "turismul este un cuvânt cu o încărcătură semantică malefică (negativă), căruia unii oameni îi atribuie un înŃeles apropiat unui anumit mod de târguială şi că, numai cuvântul <<călătorie>> ar corespunde cel mai bine scopului"1. E.Eliot, în acord cu această observaŃie, scria: "Turismul

1 Canadian Travel Association, convention report, April 20-23, Ottawa, 1969, p.14.

22

este un termen peiorativ în toată lumea. Turiştii sunt respectaŃi pentru banii lor, dar dispreŃuiŃi pentru ignoranŃa lor; a fi considerat turist nu este o postură nobilă. Călătoria pentru mine - Ńine să precizeze Eliot - înseamnă ceva mai mult, mult mai profund: o tentativă sinceră de a înŃelege şi a cunoaşte această lume străină, dorinŃa de a învăŃa istoria, cultura şi limba ei, de a deveni într-o mică măsură parte din ea"1. De aceea, consideră unii analişti, este preferabilă înlocuirea termenului "turist" cu alŃi termeni mai apropiaŃi de sensul adevărat al realităŃii în cauză, respectiv "călător", "vizitator" sau "oaspete". Încărcătura peiorativă a termenului "turist" este evitată şi în activitatea practică. În Hawaii, de exemplu, nu există un birou pentru turişti, însă există un birou pentru vizitatori. Călătorii devin "oaspeŃi" în hoteluri, "persoane foarte importante" în restaurante. Temple Fielding, în ghidul său, a înlocuit termenul "turist" cu "pelerin", "voiajor" sau "călător". De asemenea, OrganizaŃia Mondială a Turismului este numită în engleză OrganizaŃia Mondială de Călătorie (World Travel Organization). Versiunea engleză a Uniunii InternaŃionale a Oficiilor de Turism este Uniunea InternaŃională a Oficiilor de Călătorie (International Union of Official Travel Organizations). Industria turistică este numită industrie a călătoriei (sau ospitalităŃii) din cauza sensului negativ atribuit de unii cuvântului "turist". AlŃi analişti, evitând sensul peiorativ al termenului în discuŃie, cred că turismul este legat doar de călătoria de plăcere şi vacanŃă. De aceea, se consideră că termeni ca "vizitator" sau "industria vizitatorilor" sunt cu mult mai integratori, incluzând şi călătoriile de afaceri şi cele cu scopuri strict personale2. În paralel cu punctele de vedere menŃionate, s-a conturat şi opinia după care termenul "călătorie" n-ar putea să-l substituie pe cel de "turism", sau cel de "călător" pe cel de "turist". "Călătoria este o noŃiune mult mai largă, putând fi înŃeleasă şi ca emigrare, deplasare dintr-un loc în altul, care nu au nimic în comun cu motivaŃiile turistice. Cu alte cuvinte, călătoria are un sens atotcuprinzător, incluzând deplasările pentru orice motiv. Călători vor fi deci, nu numai turiştii, ci şi nomazii, vagabonzii, soldaŃii, emigranŃii, refugiaŃii etc. Turismul, în această opinie, este un fenomen socio-economic al erei industriale moderne, având parametrii cantitativi şi calitativi proprii3.

1 Eliot, E., Travel, CMA Journal, February 2, 1974, p.271. 2 Vezi, Waters, S., Travel Industry World Yearbook, The Big Picture, published

annually, Child and Waters Inc, New York, 1987, p.20. 3 Mieczkowski, Z., lucr.cit., p.32.

23

Grafic, relaŃia de la întreg la parte dintre călătorie şi turism poate fi schematizată ca în Fig.1.2.

Călătorie

Turism

Fig.1.2. RelaŃia călătorie - turism

Reprezentarea schematică ne sugerează că termenul "călătorie" are un sens mai larg decât termenul "turism". Pe de altă parte, strict vorbind, călătoria este un element al turismului. Într-adevăr, turismul presupune şi călătorie, reciproca nefiind valabilă. Grafic, interdependenŃa dintre ele s-ar reprezenta astfel (Fig.1.3):

Turism

Călătorie

Fig.1.3. RelaŃia turism - călătorie

De reŃinut ar mai fi şi faptul că, în ultimul timp, şi în Ńările de limbă engleză termenii "turism" şi "turist" sunt într-o măsură mai mare luaŃi în calcul şi folosiŃi în terminologia domeniului. De exemplu, AsociaŃia Britanică de Călătorie este numită acum AsociaŃia Britanică a Turismului, sau, din 1970, AsociaŃia Canadiană a Industriei Călătoriei a devenit AsociaŃia Canadiană de Turism, iar din 1978 se numeşte AsociaŃia Industriei Turismului din Canada. Aceste schimbări de denumiri ale instituŃiilor coordonatoare de profil nu înseamnă nicidecum abandonarea termenilor "călători" sau "călătorie", ei fiind consideraŃi doar mai puŃin precişi. După cum am mai precizat, pe măsura îmbogăŃirii conŃinutului muncii pe seama asimilării informaŃiei, a perfecŃionării

24

celorlalŃi factori de producŃie creşte randamentul muncii, sporesc continuu rezultatele obŃinute. Ca atare, se manifestă o tendinŃă obiectivă de reducere a duratei muncii, oamenii asigurându-şi cele necesare traiului într-un timp de muncă mai scurt. Efectul nu poate fi altul decât creşterea timpului pentru odihnă. Reducerea timpului de muncă şi creşterea celui din afara muncii sunt atât expresie, cât şi premisă a ridicării gradului de civilizaŃie. Cea mai mare parte a timpului liber este petrecută acasă şi prin activităŃi recreative în localitatea de domiciliu a fiecăruia, deci nu ca turist. Totuşi, turismul revendică un procent în creştere din ansamblul timpului discreŃionar al unui individ. Mai mult, o parte a timpului destinat turismului se interferează cu timpul în relaŃie cu munca (în cazul activităŃilor ce presupun călătoria: afaceri, întruniri, congrese, încheierea unor convenŃii etc.). Această relaŃie poate fi ilustrată schematic astfel1 (Fig.1.4):

Timpul de muncă şi timpul în relaŃie cu

munca

TURISM

Timpul liber (discreŃionar)

Fig.1.4. RelaŃia timp de muncă-turism-timp liber

(discreŃionar)

InexistenŃa unei standardizări conceptuale perpetuează, încă, prezenŃa unor neconcordanŃe în interpretarea şi cuantificarea proceselor specifice pieŃei turistice de la un continent la altul. Astfel, în America de Nord termenul "turism" nu numai că este frecvent substituit cu termenul "călătorie", ci şi deseori înlocuit cu cel de "recreere". Cu alte cuvinte, ceea ce în Europe este catalogat turism, în America de Nord apare drept "recreere în exterior" (outdoor recreation), în afara căminului (locuinŃei), sau pur şi simplu "recreere" (recreation)2. Această identitate semantică este explicit prezentată în raportul oficial al guvernului canadian, în care cuvintele turism şi recreere în exteriorul locuinŃei sunt sinonime. Pentru unii autori aceşti termeni nu sunt doar substituibili, ci chiar într-un raport de

1 Vezi, Mieczkowski, Z., lucr.cit., p.34. 2 Nelson, J.G., Scale, R.C., (eds), The Canadian National Parks: today and tomorrow,

Conference 9-15 oct.1968, Calgury, 1968.

25

subordonare. În acest sens, călătoria, recreerea în afara căminului în diverse moduri sunt forme ale recreerii. Cu alte cuvinte, sfera de cuprindere a recreerii include turismul. Grafic această relaŃie arată astfel (Fig.1.5):

Recreere

Călătorie Turism Recreere în afara locuinŃei

Fig.1.5. RelaŃia recreere - călătorie, turism, recreere în afara

locuinŃei

SemnificaŃia atât de cuprinzătoare a termenului "recreere" îşi are sorgintea în acceptarea premisei că recreerea, ca timp, aparŃine integral timpului de odihnă, se subordonează acestuia. În opinia noastră, şi în acord cu unele puncte de vedere exprimate în dezbaterile din domeniu, identificarea turismului cu recreerea nu este corectă, din următoarele raŃiuni:

a) turismul este asociat nu numai cu timpul liber (odihna), ci şi cu timpul pentru călătoriile în legătură cu munca (afaceri, întruniri etc.). Dar, oriunde în lume, recreerea se derulează total în timpul liber. Deci, recreerea nu poate subordona turismul în totalitatea formelor sale. Într-adevăr, afacerile, procesul educaŃional, practicarea unor pasiuni în timpul liber, pelerinajele, vizita la doctor, cura balneară, vizitarea unor prieteni sau rude şi alte călătorii cu scop personal (funeralii, de exemplu) aparŃin clasei turismului, dar cu greu pot fi asociate cu recreerea;

b) turismul, spre deosebire de recreere, în mod axiomatic presupune călătoria (deplasarea) pe o distanŃă mai mică sau mai mare de domiciliu şi înnoptarea în afara căminului. Nu toate formele de recreere în afara locuinŃei presupun şi o deplasare de la domiciliu, deşi se pot derula în zone aflate în cadrul natural sau suburban. ParticipanŃii pot fi călători de o zi sau excursionişti. Cu alte cuvinte, turismul este asociat cu cazarea peste noapte altundeva decât domiciliul. În fapt, cele mai multe forme de recreere se desfăşoară în cadrul căminului sau în zone foarte apropiate lui. Recreerea familială înseamnă, practic,

26

consumarea unor scurte evenimente din timpul de odihnă în cele mai multe cazuri fără schimbarea domiciliului;

c) turismul şi recreerea nu diferă doar în înŃelesul lor, ci sunt discordante şi în practică: achiziŃionarea echipamentelor pentru recreere induce conflicte financiare în bugetul de familie, în legătură cu perspectiva alocaŃiilor din venituri şi pentru turism;

d) turismul (şi industria turismului) are conotaŃii comerciale clare ca domeniu al economiei. Recreerea are, desigur, aspecte comerciale, dar nesemnificative, mai ales când componentele sale sunt asigurate de guvern, fundaŃii etc.;

e) recreerea, spre deosebire de turism, este tot mai pregnant orientată spre activităŃi ce presupun îndeletniciri speciale (arte, hobby-uri, sporturi, practicarea unor vocaŃii în orele libere ş.a.).

Împreună sau fiecare din argumentele menŃionate nu trebuie însă să ne conducă la concluzia că între turism şi recreere nu există nimic în comun. Dimpotrivă, între ele există o importantă zonă de intersecŃie: recreerea, în bună măsură, se realizează prin turism, iar turismul, în cea mai mare parte a formelor sale, înseamnă recreere.

1.2. Turismul - fenomen cu abordare multifuncŃională Deşi creşterea cantitativă a turismului a fost mai redusă în perioada postbelică, multe persoane, agenŃi întreprinzători şi instituŃii guvernamentale preocupate de turism au început abia recent să acorde o atenŃie mai serioasă implicaŃiilor sale. Standardele profesionale pentru operaŃiile de anvergură în turism, nivelul planificării industriei turistice şi posibilităŃile create pentru învăŃământul superior în domeniul turismului sunt, din păcate, apreciază specialiştii, departe de a fi corespunzătoare pentru o industrie atât de largă. Sunt foarte multe motive care au determinat această situaŃie, dar, în ultimul rând, cea mai mare dintre responsabilităŃi revine: (1) unei lipse de informaŃii credibile despre importanŃa turismului şi (2) unei tradiŃii în turism, care pune puŃin accent pe pregătirea universitară şi cercetarea de înaltă calitate ce ar duce la informaŃia credibilă necesară. Necesitatea unei mai bune informări se întinde de la activitatea la clasă până la ministere. StudenŃii şi dascălii lor, planificatorii, analiştii politici, antreprenorii şi factorii de decizie au nevoie de date, dacă trebuie să înŃeleagă forŃele, endogene şi exogene, care afectează turismul şi cum turismul, la rândul său, afectează societatea. PerfecŃionarea în colectarea de date şi în difuzarea informaŃiei aşteaptă îmbunătăŃiri în sistemul educaŃional şi în domeniul cercetării. Deşi majoritatea Ńărilor au anumite formulare

27

tipizate pentru strângerea informaŃiilor (datelor) în turism, există o semnificativă variaŃie în calitatea datelor culese, precum şi în sofisticarea analizelor aplicate acestor date, odată ce au fost colectate. Până recent, au fost puŃine cursuri universitare privind turismul, atât în Ńările Americii cât şi în cele ale Europei. Majoritatea instituŃiilor de educaŃie post-liceale, vizând formarea în domeniul turismului, ofereau numeroase programe de pregătire profesională în activităŃi cum ar fi cele pentru: formarea chelnărilor şi bucătarilor. ApariŃia specializărilor superioare, precum şi a programelor ştiinŃifice, a fost destul de înceată şi limitată iniŃial la liceele economice. Numai în ultimii 10-12 ani a început funcŃionarea departamentelor de recreere şi petrecere a timpului liber, geografia, planificarea şi alte domenii recunoscând turismul ca o specializare de fapt. Diplomele independente pentru programele de turism sunt destul de rare, deşi cresc ca număr. Turismul este, în înŃelegerea multor profesionişti, cu precădere o problemă de piaŃă şi administraŃie empirică. În timp ce aceste activităŃi sunt importante, domeniul este şi mai important. Planificarea, dezvoltarea şi politica profiturilor depăşesc aspectele practice şi limitate ale tehnicilor de piaŃă. În viitor, pregătirea profesioniştilor în domeniul turismului va avea nevoie de stăpânirea şi folosirea ştiinŃei acestui sector, singura alternativă pe care s-ar putea fundamenta dezvoltarea producŃiei şi evaluarea corectă a industriei turistice. Turismul, ca formă populară de existenŃă umană în timpul liber, de asemenea, oferă oamenilor de ştiinŃă din domeniul social o posibilitate apreciabilă pentru o mai bună înŃelegere a anumitor forme de interacŃiune umană, şi cum acestea afectează alŃi oameni şi mediul în care ele apar. Aceste posibilităŃi de studiu pot fi valorificate cel mai bine dacă se încearcă o recunoaştere explicită că turismul este un domeniu multilateral (cu mai multe faŃete). În consecinŃă, el necesită o abordare din perspectiva mai multor ştiinŃe sociale, precum şi din aceea a diferitelor profesii. Şirul de probleme privind studiul şi cercetarea în turism poate fi apreciat prin examinarea pe rând a naturii turismului în mai multe ipostaze: ca experienŃă umană, comportament social, ca fenomen geografic, ca afacere şi sursă de venit, precum şi ca industrie.

1.3. Factori de influenŃă ai dezvoltării turismului EvoluŃia spectaculoasă a turismului, sub cele două laturi corelative ale sale: producŃia şi consumul, secondată de amplificarea

28

şi diversificarea implicaŃiilor sale, relevă receptivitatea acestui domeniu la dinamica societăŃii, evoluŃia lui sub incidenŃa unui sistem complex de factori, diferenŃiaŃi între ei prin natură, rol şi participare în proporŃii diferite la determinarea fenomenului turistic. InfluenŃa lor pulsatorie, ondulatorie variază nu numai în funcŃie de conŃinutul specific al fiecăruia, ci şi în raport cu momentul şi locul acŃiunii. În plus, intercondiŃionarea lor reciprocă şi simultaneitatea acŃiunii acestora potenŃează efectul final, făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia1. În literatura de profil constatăm existenŃa unor referiri numeroase la înŃelegerea cauzelor apariŃiei şi dezvoltării turismului, precum şi încercări de grupare a factorilor de influenŃă şi de comensurare a dimensiunii şi sensului acŃiunii lor. A. Una dintre cele mai importante şi cuprinzătoare clasificări întrebuinŃează drept criteriu natura social-economică. Sub acest aspect sunt identificaŃi factorii:

- economici: veniturile populaŃiei şi modificările acestora, oferta turistică, preŃurile şi tarifele;

- tehnici: tehnologiile în construcŃii, parametrii tehnici ai instalaŃiilor şi echipamentelor specifice serviciilor turistice, performanŃele mijloacelor de transport etc.;

- sociali: timpul liber şi urbanizarea; - demografici: evoluŃia cantitativă a populaŃiei, structura pe

vârste şi categorii socio-profesionale, modificarea duratei medii a vieŃii;

- psihologici, educativi şi de civilizaŃie: nivel de instruire, interesul pentru cultură, dorinŃa de cunoaştere, caracterul şi temperamentul individual, moda ş.a.;

- politici: formalităŃi la frontieră, priorităŃi sau facilităŃi în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor etc.

B. După importanŃa lor în influenŃarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificaŃi în:

- primari: timpul liber, mişcarea populaŃiei, veniturile, oferta; - secundari: cooperarea internaŃională, facilităŃi de viză sau

organizatorică, diversitatea structurală a serviciilor suplimentare etc.

C. În funcŃie de durata în timp a acŃiunii lor se disting factorii:

1 Vezi Minciu R., Baron P., Neacşu N., Economia turismului, Bucureşti,1991, p.17.

29

- permanenŃi: creşterea timpului liber, modificarea cantitativă şi structurală a populaŃiei, modificarea veniturilor etc.;

- conjuncturali: crizele economice, instabilitatea politică, confruntările militare, catastrofele naturale, condiŃiile meteorologice ş.a.

D. O altă grupare divide factorii ce influenŃează dezvoltarea turismului, în funcŃie de sensul intervenŃiei lor, în:

- exogeni, respectiv elementele de ordin general care stimulează global, autonom, din afara acestui domeniu, dezvoltarea turismului, cum ar fi: sporul natural al populaŃiei, care amplifică creşterea numărului turiştilor potenŃiali, creşterea gradului de urbanizare, creşterea veniturilor destinate practicării turismului, sporirea mobilităŃii populaŃiei ca rezultat al motorizării etc.;

- endogeni, respectiv cei ce se referă la modificările din conŃinutul activităŃii turismului, din interiorul acestui domeniu, cum ar fi: diversificarea gamei serviciilor oferite, lansarea de noi produse turistice, creşterea calităŃii serviciilor prestate pentru turişti, ridicarea nivelului de pregătire a personalului turistic etc.

E. Factorii care determină evoluŃia turismului pot fi structuraŃi şi în raport cu orientarea influenŃei lor asupra celor două laturi corelative ale pieŃei, existând din acest punct de vedere două categorii:

- factori ai cererii turistice: dinamica populaŃiei, urbanizare, venituri, timp liber etc.;

- factori ai ofertei: costul prestaŃiilor oferite, diversitatea şi calitatea serviciilor, nivelul de pregătire a forŃei de muncă.

Abordarea structurală a factorilor care determină evoluŃia turismului, faŃă de cele menŃionate anterior, poate fi completă şi cu alte elemente. Totodată, pot fi utilizate şi alte modalităŃi de grupare a acestora în funcŃie de obiectivul urmărit în analiză. Cele câteva grupări ale factorilor invocaŃi, enumerate mai sus, încearcă doar să sublinieze numărul mare al variabilelor fenomenului turistic şi diversitatea sensurilor de acŃiune asupra acestuia.

1.4. Factori restrictivi ai activităŃii turistice Constrângerile reprezintă acei factori-cauză ce ridică obstacole pe drumul atingerii scopurilor. Diverşi factori de ordin administrativ, sanitar, politic, economic sau natural pot frâna sau

30

chiar întrerupe atracŃia pentru o destinaŃie. Profesioniştii turismului trebuie să Ńină seama de actualitatea naŃională şi internaŃională şi din acest punct de vedere. Este de dorit să avem resurse nelimitate de distracŃie psihică, profituri şi impacturi locale. Dar aceasta nu este posibilă, întrucât ceva tot timpul Ńi se pune în cale. Turismul trebuie să facă faŃă unui număr mare de constrângeri. Pentru a se putea face o analiză a relaŃiilor ce apar, din acest punct de vedere, şi pentru a orienta activitatea din turism în direcŃiile cele mai avantajoase ale acesteia, va fi necesar să cunoaştem constrângerile. 1. Cererea. Fiecare firmă care furnizează bunuri substanŃiale şi servicii turiştilor este constrânsă de cererea clienŃilor săi, care leagă cantitatea cumpărată de preŃ, bogăŃie şi venit. Turistul şi partenerul său se vor găsi permanent într-o relaŃie directă. De aceea, privind turismul ca un fenomen mondial, doi factori economici joacă un rol primordial: paritatea monetară şi costul vieŃii. De exemplu, creşterea dolarului american în raport cu alte monezi, după 1980, a favorizat sejururile americanilor în afara SUA şi le-a frânat pe cele ale francezilor spre SUA. Sau, dacă Spania a devenit prima Ńară receptoare din lume, aceasta se datorează, în mare parte, şi cursului slab al monedei sale naŃionale (peseta). Costul vieŃii pentru un turist depinde de paritatea monetară, dar în măsură direct proporŃională de datele economice ale propriei Ńări. 2. Oferta de resurse atractive. Una dintre cele mai importante constrângeri, cu care se confruntă industria turistică ca întreg, este caracterul limitat cantitativ al resurselor disponibile pentru distracŃia turistică. Acest aspect este şi mai evident când este luată în considerare distribuŃia geografică a destinaŃiilor (locurilor) turistice. Anumite zone sunt pur şi simplu atracŃii mai bune pentru turişti decât altele. 3. Constrângeri tehnice şi de mediu. Acestea sunt legate, de obicei, de un anume loc sau situaŃie şi implică aspecte de tipul relaŃiilor dintre, spre exemplu: numărul peştilor şi cel al pescarilor, numărul oamenilor care se pot deplasa într-o zonă fără a-i cauza daune inacceptabile, numărul elefanŃilor ce pot fi întreŃinuŃi într-o zonă (naturală) sălbatică, impactul asupra comportamentului leilor pe care-l are observarea lor din maşină, numărul de locuri de tabără posibil într-o zonă fără a dăuna mediului etc. 4. Constrângeri de timp. Timpul de vacanŃă disponibil limitează posibilităŃile turiştilor. Durata sezonului turistic influenŃează

31

profitabilitatea afacerilor orientate spre turism şi impactul cheltuielilor turistice asupra economiei locale. 5. IndivizibilităŃi. În turism este necesar mult timp pentru negocieri şi decizii de tipul "totul sau nimic". Şi aceasta pentru că: nu este posibil să zboare sau să circule doar o jumătate de avion sau autocar, chiar dacă locurile sunt ocupate numai pe jumătate; nu este profitabil să clădeşti un hotel sub o anumită mărime; o şosea nu poate fi construită doar pe jumătate, ci pe toată lungimea sa, de la un capăt la celălalt. 6. Constrângeri administrative şi sanitare. Toate formalităŃile, fie că sunt administrative, vamale sau sanitare, sunt detaliate pentru fiecare Ńară în Travel Information Manual (TIM - Manual de InformaŃii pentru Călătorie) şi accesibile pentru sistemele informatice ale companiilor aeriene din lumea întreagă. Dar, obligaŃia de a prezenta un act de identitate în faŃa vameşului, în scopul verificării dreptului de trecere a frontierei, nu este agreată cu uşurinŃă de orice individ în calitate de turist. De asemenea, necesitatea de a se vaccina poate descuraja anumite vocaŃii de voiajori. De exemplu, pentru a călători în Africa este obligatorie vaccinarea contra febrei galbene. Sau, înainte de a pleca în Asia de Sud-Est este recomandată vaccinarea contra holerei. 7. Constrângeri politice şi sociale: ideologii şi conflicte armate. Anumite Ńări, în deceniile anterioare, au naŃionalizat turismul receptor şi au creat agenŃii de stat. Călătoriile organizate sunt deci obligatorii şi relevă monopolul agenŃiilor naŃionale. Sfârşitul deceniului trecut şi începutul actualului deceniu, în urma abandonării mecanismului de comandă, de tip planificat-centralizat sau comandat din unele Ńări europene, între care şi Ńara noastră, a marcat restrângerea până la desfiinŃare a monopolului de stat în afacerile turistice. Totodată, instabilitatea internă într-o Ńară sau angajarea sa într-un conflict internaŃional compromit evident desfăşurarea oricărei activităŃi turistice. În plus, catastrofele naturale pot priva o regiune sau Ńară de turişti. 8. Constrângeri de primire: turistul şi confortul său. ExistenŃa unor standarde inferioare ale infrastructurii de acces (piste de aeroport prea scurte pentru avioanele mari, de exemplu), insuficienŃa mijloacelor de cazare, absenŃa hotelurilor cu peste 10 camere, condiŃiile meteorologice dificile sau lipsa atracŃiilor naturale sau culturale compromit evident dezvoltarea oricărei activităŃi turistice. 9. Constrângeri auto-impuse. Acest tip de constrângeri provine din nevoia de conciliere a conflictelor vizând scopurile.

32

Conflictele pot apărea în interiorul firmei sau între firme, agenŃii guvernamentale, şi aşa mai departe, care încearcă să dezvolte o anumită zonă. 10. Lipsa de cunoştinŃe şi informaŃii. Multe activităŃi sunt limitate din cauza faptului că se cunoaşte puŃin despre situaŃiile particulare noi ce intervin pe parcursul existenŃei firmelor turistice. Oamenii de afaceri sunt obişnuiŃi să trăiască cu o anumită doză de nesiguranŃă, dar există, inevitabil, limite în riscul pe care sunt dispuşi să şi-l asume. Tot aşa influenŃează ignoranŃa şi operaŃiunile guvernamentale întreprinse în domeniul activităŃii turistice. 11. Limite ale resurselor de susŃinere. În activitatea practică a unui agent economic există permanent limite în volumul disponibilităŃilor băneşti, capitalul social, talentul managerial, specialiştii de care poate dispune, cantitatea materialelor de construcŃie etc. Acestea, la rândul lor, limitează şansele de amplificare şi furnizare a experienŃei turistice, ratează ocaziile realizării de profit sau de dezvoltare a atracŃiilor locale. De multe ori aceste constrângeri individuale interacŃionează, creând constrângeri compuse asupra activităŃilor.

Termeni cheie: călător, explorator, turist, turism, vizitator, excursionist, timp de muncă, timp liber.

Întrebări recapitulative 1. Care sunt şi ce semnifică termenii de bază ai activităŃii turistice? 2. Cum pot fi categorisiŃi turiştii şi ce momente semnificative aveŃi în

vedere cu privire la aprofundarea şi standardizarea structurilor din domeniu? Ce elemente structurale fundamentale presupune fenomenul "turism"?

3. DezbateŃi inter-relaŃiile: timp de muncă - timp liber, turism - călătorie, recreere - turism.

4. Cum explicaŃi caracterul plurivalent al turismului? 5. Ce justifică metaturismul ca fenomen contemporan? Dar turismul

internaŃional standardizat? 6. GrupaŃi, după diferite criterii, şi comentaŃi factorii care

influenŃează activitatea turismului. 7. În faŃa căror constrângeri se află prezentul şi, mai ales, viitorul

dezvoltării turistice?

33

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Elemente structurale fundamentale ale fenomenului „turism”

sunt: a. călătoria; b. destinaŃia sejurului aflată în afara reşedinŃei; c. temporalitatea sejurului; d. caracterul nelucrativ.

A (a,d); B (a,b,c,d); C (c) D (b,d) 2. Care din afirmaŃiile de mai jos sunt adevărate:

a. semnificaŃia termenului de recreere este mai largă decât cea a termenului turism;

b. recreerea se identifică cu turismul; c. turismul, spre deosebire de recreere, în mod axiomatic

presupune călătoria şi înnoptarea în afara domiciliului; d. turismul este un fenomen cu abordare multifuncŃională.

A (a,c,d); B (b,c); C (d); D (a,b,c,d) 3. În funcŃie de sensul intervenŃiei lor, factorii de influenŃă ai

dezvoltării turismului sunt: A. permanenŃi şi conjuncturali; B. exogeni şi endogeni; C. ai cererii şi ai ofertei; D. primari şi secundari.

4. În funcŃie de durata în timp a acŃiunii lor, factorii de influenŃă ai dezvoltării turismului sunt: A. exogeni şi endogeni; B. permanenŃi şi conjuncturali; C. primari şi secundari; D. economici şi politici.

5. Printre factorii restrictivi ai activităŃii turistice pot f menŃionaŃi: a. dinamica înaltă a cererii turistice; b. diversitatea accentuată a ofertei de resurse atractive; c. condiŃiile meteorologice nefavorabile; d. constrângeri de timp, administrative şi sanitare.

A (a,b); B (b,c); C (c,d); D (a,b,c,d,)

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.46-98.

2. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică, Editura Economică, Bucureşti, pg.39-50.

34

CAPITOLUL 2

CIRCULAłIA TURISTICĂ Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • înŃeleagă mai bine tendinŃele călătoriei şi turismului contemporan; • explice modalităŃile de urmărire statistică a tipurilor şi formelor de

turism; • discute principalele categorii de motivaŃii care îi determină pe

oameni să călătorească; • folosească sistemul de indicatori prin care pot fi reflectate aspectele

specifice acestui domeniu. Schimbările profunde în baza tehnico-materială, cu implicaŃii directe atât în structura socio-profesională cât şi în cea a produselor şi serviciilor, antrenează noi tendinŃe în privinŃa călătoriei şi turismului. Toate acestea îşi găsesc reflexul în dinamismul tipurilor şi formelor de turism, corespunzător categoriilor de turişti, cu disponibilitatea combinării lor spre a răspunde cât mai bine motivaŃiilor turistice posibile. Rezumat: Capitolul analizează criteriile de structurare, caracteristicile, interdependenŃele şi tendinŃele diferitelor tipuri şi forme de turism.

2.1. Tipuri şi forme de turism: criterii de structurare, caracteristici, interdependenŃe şi tendinŃe

ConfiguraŃia fizico-geografică a planetei noastre, existenŃa statelor unitare, federative sau unionale, precum şi a domiciliului stabil, pe care-l presupune calitatea de turist, antrenează (în ritmuri şi cu ponderi structurale diferite) atât călătoria turistică naŃională cât şi pe cea internaŃională. Aceste aspecte, care conturează criteriul locuri de consum, determină o urmărire statistică distinctă, în scopul cunoaşterii mai bune a tendinŃelor şi implementării unor programe viabile, de relansare a afacerilor din diferitele bazine ale ofertei turistice mondiale. De aceea, nu întâmplător, în funcŃie de efectuarea călătoriei în interiorul Ńării, în Ńările învecinate sau în alte Ńări îndepărtate, statisticile turismului mondial disting trei tipuri diferite de turism1:

1 Vezi Kaul R.N., Dynamics of Tourism, Sterling Publishers Private Limtied, New

Delhi, 1985, p.11.

35

• turism intern (naŃional); • turism regional; • turism internaŃional îndepărtat.

Turismul intern are ca obiect circulaŃia turistică întreŃinută de rezidenŃii unei Ńări în interiorul graniŃelor Ńării respective, realitate ce ne îndreptăŃeşte să-l mai numim şi turism naŃional. Turismul regional şi turismul internaŃional îndepărtat sunt componente ale turismului internaŃional global. Aceste componente-tip ale turismului internaŃional în ansamblul său înmănunchează aspectele cantitativ-calitative ale turismului extern al tuturor statelor ce întreŃin astfel de relaŃiile, ele desfăşurându-se prin persoanele care se deplasează peste graniŃele Ńării de reşedinŃă în scop turistic. Mai mult, chiar în funcŃie de direcŃia fluxurilor turistice, turismul internaŃional poate fi grupat în emiŃător – reprezentat de plecările autohtonilor peste graniŃă şi receptor – constituit de sosirile de turişti din alte Ńări. Tipurile de turism menŃionate se găsesc într-o strânsă interdependenŃă, prin care se asigură promovarea în ansamblu a potenŃialului naŃional şi folosirea raŃională a capacităŃilor de primire. În ultimele decenii, pe plan mondial s-a conturat şi s-a accentuat tendinŃa de creştere mai puternică a turismului intern faŃă de cel internaŃional ca urmare, pe de o parte, a politicii promoŃionale adoptată de toate Ńările lumii faŃă de propria ofertă turistică şi, pe de altă parte, datorită efectelor crizei economice valutare şi energetice care au atras implementarea şi a unor măsuri protecŃioniste faŃă de importul de turism în majoritatea Ńărilor mari importatoare. Aşa se şi explică de ce practic turismul naŃional reprezintă cca.80% din volumul fizic al turismului mondial. � Scopul principal al călătoriei determină forma de voiaj, iar turismul ar putea fi clasificat în funcŃie de aceasta. Deşi scopurile pot să difere şi călătoria poate fi dinamizată de o mare diversitate de dorinŃe umane şi atitudini mentale, intenŃia şi acŃiunea rezultantă conturează următoarele forme distincte de turism1:

- Turismul de odihnă şi relaxare. Acesta include turişti ce doresc să combine relaxarea fizică şi mentală cu schimbarea temporară a domiciliului şi, într-o societate a tensiunii, să evadeze din cotidian sau să încerce să-şi diminueze problemele mentale şi fizice.

1 Kaul, R.N., Dynamics of Tourism, Sterling Publishers Private Limited, New Delhi,

1985, p.12 şi urm.

36

(ii) Turismul cultural. Acesta are în vedere călătoria în scopul lărgirii cunoştinŃelor (orizontului) despre alte locuri şi oameni, despre nivelul lor de viaŃă, cultura lor şi include călătorii spre destinaŃiile cu vestigii istorice, de artă, monumente, obiecte religioase şi alte civilizaŃii. Aceşti turişti pot fi interesaŃi în probleme ce Ńin de domeniul religiei, filosofiei, istoriei, antropologiei etc. Şi doresc să ia parte la acŃiunea de cunoaştere a unor evenimente trecute. EvoluŃiile contemporane în diferite sfere de activitate umană şi progresul în domeniile ştiinŃifice, tehnologice, educaŃionale şi sociologice sunt, de asemenea, subiecte de interes cultural pentru mulŃi turişti. Totuşi, numai câteva dintre acestea pot îmbina odihna şi relaxarea cu cultura, ca scop principal al călătoriei lor. (iii) Turismul sportiv. Călătoria pentru a participa la activităŃi sportive, incluzând evenimente locale, regionale şi internaŃionale, este un important aspect al turismului. Participarea la astfel de acŃiuni presupune interesul de spectator sau susŃinător, iar concursurile importante atrag un mare număr de turişti din lumea întreagă. Marea varietate de activităŃi sportive lărgeşte domeniul de interes şi participare a turiştilor. (iv) Turismul social şi sociologic. Turismul social se referă la călătoriile întreprinse de oameni cu mijloace financiare modeste, al căror voiaj este subvenŃionat de către organisme sociale şi pentru care se acordă concesii şi facilităŃi speciale. Ei cuprind o mare parte a populaŃiei muncitoare. Pe de altă parte, turismul sociologic are de-a face cu călătorii întreprinse pentru a vizita prieteni, cunoştinŃe şi rude, ca şi călătorii din motive de prestigiu social. Ultimul factor are o importanŃă considerabilă în multe societăŃi, în special în cele influente. (v) Turismul de afaceri. Călătoria de afaceri sau realizată din motive profesionale, deşi nu este considerată de unii analişti o călătorie pur turistică, implică folosirea de bunuri şi servicii turistice şi aduce venituri importante Ńărilor vizitate. Vizitarea târgurilor internaŃionale, expoziŃiilor comerciale, a seminariilor tehnice, participarea la conferinŃe şi congrese internaŃionale presupun evenimente turistice şi sociale ca: vizitarea oraşului, distracŃie, cumpărături ş.a. ce au drept rezultat creşterea veniturilor pentru Ńările gazdă. Deseori, astfel de evenimente generează călătorii turistice în plus şi atrag nu numai cumpărători potenŃiali, ci şi un mare număr de spectatori, din cauza facilităŃilor speciale, tarifelor accesibile şi a programelor speciale. Călătoria stimulativă pentru grupurile de oameni de afaceri, de negustori, distribuitori explică o bună parte a

37

turismului comercial. Aceste conferinŃe şi congrese internaŃionale oferă posibilitatea unei mari publicităŃi pentru o Ńară şi facilităŃile ei, devenind astfel o avangardă pentru fluxul obişnuit de turişti. (vi) Turismul politic. Această formă de călătorie ia în considerare participarea la evenimente politice însemnate sau la mari sărbători naŃionale, precum şi atmosfera festivă firească generată de aceste întâmplări. Evenimentele speciale legate de aceste acŃiuni şi atracŃii deosebite programate stimulează călătoriile spre astfel de locuri. De exemplu: nunta prinŃului britanic de Wales, sau încoronarea unei anume regine. ConferinŃele economice şi politice sau sărbătorirea unor celebrităŃi atrag un mare număr de turişti; un exemplu edificator, în acest sens, îl reprezintă afluxul deosebit de turişti cu ocazia comemorării, în 1969, a 200 de ani de la naşterea lui Napoleon. Afilierea la anumite ideologii poate fi, de asemenea, o atracŃie pentru călătorie. În această privinŃă, o altă formă de călătorie, ce reŃine tot mai mult atenŃia, este călătoria guvernamentală. Conform unor estimări, între 6 şi 8 procente din totalul călătoriilor internaŃionale anuale sunt realizate de oficialităŃi guvernamentale. În realitate, această formă de voiaj presupune, de asemenea, bunuri şi servicii pentru turişti şi, drept urmare, ar trebui tratată ca o formă de turism politic. Referindu-ne la formele de turism şi clasificarea acestuia în funcŃie de scopul călătoriei, considerăm a fi deosebit de important a reŃine în continuare motivaŃiile pentru care sunt realizate călătoriile şi ce anume stimulează pe oameni să aleagă anumite atracŃii şi activităŃi mai mult decât altele. MotivaŃia este procesul de apariŃie sau menŃinere a comportamentului uman, şi/sau de influenŃare a ritmului şi modelului unei activităŃi în desfăşurare1. Cu alte cuvinte, care este motivul acŃiunii şi ce căi deosebite de acces, comportament sau atmosferă stimulează răspunsurile dorite constituie o chestiune demnă de luat în considerare. ChintesenŃa teoriei stimulent-răspuns a motivării se regăseşte într-un mod deosebit de pregnant când este vorba de turism, iar atitudinea umană poate fi analizată în mod folositor în funcŃie de termenii ei. În general, o persoană este conştientă de dorinŃele, preferinŃele şi alegerile sale şi, astfel, ea posedă sentimente şi emoŃii conştiente. Concret, există un sentiment care îi permite omului să răspundă, să fie decis, precum şi activităŃi realizate cu plăcere care să-i ofere bucurie şi satisfacŃie. În acest sens, principalele categorii de motivaŃii care îi determină pe oameni să călătorească includ următoarele:

1 Kaul, R.N., lucr.cit., p.15.

38

(1) Motive educaŃionale şi culturale, respectiv: a) a vedea modul de viaŃă al altor popoare, cum trăiesc şi

muncesc oamenii altor locuri, pentru a-şi satisface curiozitatea;

b) a studia şi explora Ńări deosebite, frumuseŃile lor naturale sau create şi a-şi satisface dorinŃa de aventură;

c) a dobândi cunoştinŃe, înŃelegere şi un cadru mai bun a ceea ce este prezentat prin diferitele mijloace de informare;

d) a asista la evenimente interesante, deosebite; e) a vizita instituŃii culturale, ştiinŃifice şi tehnice, a învăŃa şi a

aprecia arta, muzica, literatura şi patrimoniul cultural; f) a face turnee de studiu în interes profesional şi cultural.

(2) Motive religioase şi etnice, între care: a) vizitarea regiunilor cu religie comună sau a celor cu religie

diferită, pelerinaje şi reuniuni religioase; b) vizitarea locurilor ce au legătură cu strămoşii sau familia

cuiva; c) vizitarea locurilor unde familia şi prietenii cuiva s-au mutat sau

au emigrat. (3) Motive sociale şi istorice, cum ar fi:

a) vizitarea monumentelor istorice pentru a înŃelege şi a aprecia mai bine evenimentele istorice;

b) satisfacerea imboldului sociologic de a vizita cât mai multe Ńări, de a întâlni noi oameni, de a-şi face noi prieteni şi de a câştiga experienŃă;

c) dorinŃa de a reîntâlni prieteni şi rude, de a vizita familia şi de a călători şi rămâne împreună cu aceasta în timpul vacanŃei;

d) conformismul şi moda, Ńinând pasul cu schimbările sociale; e) snobismul sau dorinŃa de a alege trasee turistice necunoscute

sau tururi pentru crearea stimei sau statutului personal. (4) Motive de relaxare şi plăcere, respectiv:

a) dorinŃa de odihnă, relaxare şi evadare din rutină şi tensiune; b) bucuria de a petrece o vacanŃă frumoasă şi un timp bun în

cadrul unei destinaŃii, alta decât localitatea de domiciliu; c) câştigarea unei noi experienŃe psihologice sau schimbarea

atitudinii, a modului de abordare şi răspunsul la condiŃii noi şi diferite; hrană, băuturi şi amintiri noi;

d) schimbarea regiunii şi a atmosferei; e) recreere, înot, plimbare de agrement; f) realizarea hobiurilor, motivaŃie care determină trecerea peste

orice barieră pentru îndeplinirea ei. (5) Motive de sănătate şi sportive, ca de exemplu:

39

a) vizitarea staŃiunilor balneare, centrelor de sănătate, a staŃiunilor montane şi a altor locuri benefice pentru sănătate;

b) evitarea condiŃiilor climaterice dăunătoare sănătăŃii şi folosirea, de câte ori există posibilitatea, a celor benefice acesteia;

c) satisfacerea dorinŃei de a beneficia de efectele curative helio-marine şi montane, de a înota şi de a se bucura de natură;

d) sporturi, atât ca participanŃi cât şi ca spectatori, pescuit, vânătoare;

e) dorinŃa de a explora noi teritorii, subiecŃi şi locuri mai puŃin cunoscute.

(6) Motive stimulative de afaceri, cum ar fi: a) motive profesionale sau de afaceri; b) concesiile speciale şi condiŃiile de trai ieftine la destinaŃie,

care pot influenŃa călătoria în timpul vacanŃei; c) stimulentele şi facilităŃile sejurului pentru grupuri în anumite

condiŃii; d) călătoria pentru evenimente politice şi sărbători naŃionale,

conferinŃe şi congrese internaŃionale sau călătorie oficială. Toate acestea, şi alte motive, îi determină pe oameni să călătorească, dar cu intensităŃi inegale. Cu toate acestea, sistemul motivaŃional este deosebit de important, în special pentru stabilirea cu succes a programelor de marketing şi pentru a înŃelege semnificaŃia şi dinamica motivării călătoriei turistice. Ce determină turismul? Care sunt elementele pe care le cuprinde această activitate? Pentru a găsi răspunsurile relative la toate aceste aspecte, cuantificarea circulaŃiei turistice, pe baza unei metodologii adecvate de urmărire statistică, constituie o premisă obligatorie. Lucrul acesta este posibil, dar comportă şi multe dificultăŃi. Înainte de toate, metoda de cercetare în ştiinŃa economică vizează procesul complex de selecŃionare şi analizare a diferitelor aspecte ale realităŃii. Aceasta solicită observarea şi stabilirea instrumentelor adecvate pentru analizarea economiei, înŃelegerea mecanismelor de dezvoltare şi nominalizarea instrumentelor celei mai adecvate reacŃii. Forma ştiinŃifică de studiere a comportamentului unei populaŃii, căutând caracteristicile generale ale unui ansamblu dat, în cazul nostru sectorul turistic, este metoda statistică. „Statistica sectorului turistic – remarcă, în sensul anterior menŃionat, şi economistul francez Lanquar Robert – serveşte la studierea trăsăturilor cele mai stabile ale comportamentului consumatorului de

40

servicii turistice. Acest studiu va permite descrierea, orientarea deciziilor cele mai oportune şi ajută la stabilirea previziunilor”1. De fapt, realitatea supusă observării, cea turistică în speŃă, reprezintă un sistem de elemente structurate în două grupe:

a) elemente cantitative, care servesc descrierii intensităŃii fiecărei trăsături a acestui sistem: numărul de sosiri turistice, număr de angajaŃi, cifre de afaceri (venituri) etc.;

b) elemente calitative, care exprimă trăsături de stare: naŃionalitatea turiştilor, categoriile socio-profesionale ale acestora, motivaŃiile, structura cheltuielilor, nivelul satisfacŃiei, comportamentul, de exemplu.

Instrumentele de bază ale studiului turistic sunt observaŃiile complete ale fenomenelor turistice determinate, care se obŃin prin recensăminte sau observaŃii parŃiale, selecŃionând un eşantion adecvat cu comportamentul întregului ansamblu. Numărarea sosirilor turistice într-o Ńară la fiecare punct de frontieră reprezintă, de exemplu, o metodă de observare completă prin care cunoaştem numărul total al vizitatorilor şi câteva din caracteristicile lor: naŃionalitate, mijloc de transport utilizat, luna de sosire etc. Limitele acestei metode, prea slabă dacă prea multe persoane traversează în acelaşi interval acelaşi punct de frontieră, antrenează utilizarea anchetelor (observaŃiilor parŃiale) pentru a obŃine aceleaşi informaŃii cu o marjă de eroare controlată. Ca şi în cazul altor ştiinŃe sociale, şi în cazul circulaŃiei turistice se pot găsi compromisuri pentru a orienta efortul de informare şi cercetare a aspectelor obiective ale realităŃii turistice. La nivel social, în anumite perioade, fără îndoială există un interes mai puternic pentru teme determinate, de unde o mai mare tendinŃă pentru studierea lor (de pildă, după 1975 se dă mai multă importanŃă impactului social şi fizic al turismului asupra mediului înconjurător). Într-o anumită măsură, aceasta precondiŃionează tipul de informare disponibil şi fondul de cunoştinŃe de care se dispune asupra unui fenomen. În anumite cazuri, se ajunge să se pună accentul mai degrabă pe anumite aspecte determinate de aparatul statistic, creând lacune de informaŃii, lacune care sunt câteodată grave. InformaŃia statistică turistică cunoaşte, de asemenea, dificultăŃile sale. În plus, trebuie să nu scăpăm din vedere faptul că întreg sistemul statistic prezintă un cost pentru societate (acela al valorii resurselor umane şi financiare antrenate şi menŃinute) şi nu toate Ńările sunt capabile să-l susŃină în integralitatea sa. De aceea, şi

1 Lanquar, R., L'economie du tourisme, PUF, Paris, 1987, p.55.

41

informaŃia statistică turistică, nu întâmplător, uneori, este incompletă, parŃială, fragmentată. În cazul turismului, trebuie adăugată dificultatea intrinsecă de a căuta să observi un fenomen dinamic în el însuşi, adică unde mişcarea este trăsătura care-l caracterizează cel mai mult. Lipsa unei standardizări terminologice (subliniate într-un alt capitol, turismul reprezentând un sector cu contururi incerte şi, deci, nedispunând de o definiŃie unanim acceptată şi de o clasificare uniformă internaŃională a activităŃilor economice specifice şi cu care se implică), natura produsului turistic (un serviciu în esenŃa sa), întinderea geografică a fenomenului, evoluŃia sa constantă etc., sunt tot atâtea limite care îngreunează măsurarea statistică. De aceea, chiar dacă de dată relativ recentă, nu ocazional şi de circumstanŃă, ci cu toată tăria şi în cele mai reprezentative momente ale abordării internaŃionale a fenomenului, s-a accentuat importanŃa punerii în aplicare şi perfecŃionarea acestui aparat statistic. În 1937, de pildă, Societatea NaŃiunilor propune, în materie de turism, definiŃii coerente pentru comunitatea internaŃională. Numai în 1963, ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra Turismului şi Călătoriilor InternaŃionale, organizată din iniŃiativa Uniunii InternaŃionale a OrganizaŃiilor Oficiale de Turism (UIOOT), recomanda definiŃii ce au fost aprobate în 1968 de către Comisia de Statistică a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite şi care sunt aplicate astăzi în aproape toate Ńările. Adăugăm, dar nu în ultimul rând, unele accente privind treapta calitativ superioară pe care trebuie să se situeze sistemul statistic turistic, relevate în cadrul ConferinŃei Mondiale de la Manilla (1980) şi ConferinŃei Mondiale Interparlamentare de la Haga (1989), momente de referinŃă în activitatea OMT. Ori, pentru aceasta guvernului fiecărei Ńări – în calitatea sa de autoritate publică naŃională – îi revine obligaŃia asigurării cadrului dezvoltării „ordonate” a turismului, între altele, şi prin publicarea de statistici, studii şi cercetări, anchete cu ajutorul sondajelor de opinie şi a studiilor de comportament al consumatorilor de servicii turistice. Aşa se şi explică de ce, când este vorba de Ńara noastră, Ministerul Turismului – organ al administraŃiei publice centrale de specialitate – pentru a elabora şi aplica politica naŃională în domeniul turismului, sistemul atribuŃiilor sale încorporează şi pe cea care textual sună astfel: „realizează banca de date, în conformitate cu reglementările OrganizaŃiei Mondiale a Turismului; publică situaŃii generale statistice şi economice necesare orientării politicii turismului românesc, asigurării activităŃii de

42

informare-comunicare”1. În această direcŃie, Comisia NaŃională pentru Statistică a propus, iar Ministerul Turismului a aprobat, Metodologia de urmărire statistică a activităŃii de turism.

2.2. Măsurarea circulaŃiei turistice: metodologie şi indicatori Potrivit modului de organizare a sistemului informaŃional

statistic în domeniul turistic, cuprins în metodologie, circulaŃia turistică trebuie cuantificată prin patru categorii de unităŃi de observare: a) punctele de frontieră; b) unităŃile cu activitate de cazare turistică; c) agenŃiile de turism interne sau externe rezidente pe teritoriul naŃional; d) bugetele de familie (anchetă cu privire la acŃiunile turistice în care participă membrii familiei). Prin intermediul acestor unităŃi de observare este cuantificat obiectul observării statistice şi periodicitatea acestuia, respectiv: A.- traficul de turişti şi excursionişti interni şi internaŃionali (lunar): pe

Ńări de provenienŃă sau destinaŃie, pe mijloace de transport şi în funcŃie de scopurile călătoriei;

B.- activitatea de cazare (oferta şi cererea) şi alte aspecte privind serviciile colaterale (trimestrial): persoanele cazate şi înnoptările pe Ńări de provenienŃă, date privind veniturile şi numărul de personal;

C.- activitatea de agenturare turistică (trimestrial): numărul turiştilor, circulaŃia turistică şi consumul turistic aferent acŃiunilor organizate, zonele de efectuare a acŃiunilor turistice interne, Ńările de destinaŃie în cazul acŃiunilor turistice externe, veniturile obŃinute din activităŃile secundare;

D.- modul de participare a populaŃiei la turismul individual sau organizat.

Sursele de culegere a datelor sunt specifice fiecărui gen de obiect al observării statistice, respectiv unitate de observare, şi anume: • declaraŃia călătorului la punctul de frontieră sau documentele

vamale legate de trecerea frontierei (pt. A); • registrul de evidenŃă a persoanelor cazate (pt. B); • biletul de odihnă şi tratament, borderou de înscriere în excursie (pt.

C); • chestionarele completate de către familia colaboratoare la ancheta

cu privire la acŃiunile turistice (pt. C).

1 H.G.nr.796/17.12.92 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Turismului, art.3

al.16, în M.Of.al României, nr.333, partea I.

43

În loc de concluzie, dată fiind importanŃa pe care o reprezintă activitatea turistică pentru Ńara noastră, apreciem ca necesar ca Ministerul Turismului să promoveze o hotărâre guvernamentală prin care unităŃile de cazare şi agenŃiile turistice, indiferent de forma de proprietate, au obligaŃia de a completa trimestrial şi/sau lunar date vizând obiectul activităŃii desfăşurate. Activitatea turistică, prin complexitatea sa, determină existenŃa unui sistem de indicatori1 prin care pot fi reflectate fenomenele şi aspectele specifice acestui domeniu. În funcŃie de poziŃia şi aspectul activităŃii turistice cuantificate prin respectivul sistem al indicatorilor, aceştia pot fi clasificaŃi în: - indicatori principali, al căror obiect îl reprezintă cele două categorii

corelative ale pieŃei – oferta şi cererea – şi prin care sunt comensurate în timp şi spaŃiu volumul, structura, evoluŃia şi modificarea acestor mărimi;

- indicatori ai corelaŃiei dintre diferitele componente ale pieŃei turistice, care mijlocesc cunoaşterea gradului de utilizare a bazei tehnico-materiale instalate sau a dependenŃei comerciale între ofertanŃi, etc.;

- indicatori ai acŃiunii economice propriu-zise cu specific turistic, care reflectă şi interdependenŃele dintre turism şi economia naŃională în ansamblu sau anumite sectoare ale acesteia;

- indicatori ai utilizării forŃei de muncă, care fac posibilă cunoaşterea locului turismului în ocuparea şi utilizarea corespunzătoare a forŃei de muncă antrenată în domeniile aparŃinătoare acestui sector şi celor în interdependenŃă cu el.

Prin prisma acestor clase de indicatori se obŃin următoarele grupe ale indicatorilor cantitativ-calitativi ai sectorului turistic, respectiv: • indicatorii cererii turistice globale, externe, interne; • indicatorii ofertei turistice naturale şi antropice, cum ar fi oferta

hotelieră, cea a altor unităŃi de cazare, serviciile agenŃiilor de voiaj şi cele ale altor întreprinzători din sectorul turistic;

• indicatorii interrelaŃiei cerere-ofertă; • indicatori ai acŃiunii economice cu specific turistic; • indicatorii densităŃii turistice, apreciată la nivelul întregii populaŃii

sau cel puŃin al unui teritoriu sau zonă turistică; • indicatorii potenŃialului turistic al pieŃelor; 1 Vezi Cristureanu C., lucr.cit., p.30-46.

44

• indicatorii atragerii şi întrebuinŃării forŃei de muncă. ToŃi indicatorii cuprinşi în grupele de mai sus se determină global sau parŃial, pentru fiecare variabilă sau mărime, atât în timp cât şi în spaŃiu. În ceea ce ne priveşte, potrivit capitolului tematicii noastre, anume cel al circulaŃiei turistice, ne vom referi în continuare la cei mai sugestivi indicatori ai acestei componente a sistemului global turistic. Din această perspectivă, potrivit specialiştilor din domeniu1, pentru exprimarea circulaŃiei turistice şi a principalelor ei caracteristici, cei mai reprezentativi şi frecvent utilizaŃi indicatori sunt: numărul turiştilor, numărul mediu zilnic de turişti, numărul de zile-turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulaŃiei turistice şi preferinŃa relativă a turiştilor. Numărul turiştilor (NT), indicator cantitativ sugestiv pentru exprimarea interesului pe care-l prezintă o anumită destinaŃie în rândul populaŃiei turistice, calculat prin însumarea turiştilor înregistraŃi într-o perioadă dată:

N tT ii

n=

=∑

1,

unde: NT = numărul de turişti; ti = persoana turist.

Numărul mediu zilnic de turişti ( )NTz exprimat prin raportul

dintre numărul turiştilor înregistraŃi din perioada analizată şi numărul de zile din perioada respectivă:

NN

NTz

T

z= ,

unde: NTz = numărul de turişti mediu zilnic; NT = numărul de turişti din perioada observată; Nz = numărul de zile al perioadei analizate.

Durata medie a sejurului ( )Ds , indicator calitativ foarte

relevant pentru a demonstra posibilitatea ofertei turistice de a reŃine turistul un număr mai mare de zile într-o anumită zonă, regiune sau Ńară, calculându-se prin raportul dintre numărul de zile-turist şi numărul turiştilor

1 Vezi Dr.Minciu R., Dr.Baron P., Dr.Neacşu N., lucr.cit., p.35.

45

Dnzt

Ns

T=Σ

,

unde: Ds = durata medie a sejurului; Σnzt = suma de zile-turist (determinată prin produsul dintre numărul turiştilor şi durata în zile a sejurului); NT = numărul turiştilor. Densitatea circulaŃiei turistice (Dt), un indicator care reflectă legătura directă dintre fluxul turistic şi populaŃia rezidentă a zonei, regiunii sau Ńării receptoare (primitoare) şi se calculează ca un raport între numărul turiştilor şi numărul populaŃiei:

DN

NtT

P= ,

unde: Dt = densitatea circulaŃiei turistice; NT = numărul de turişti din perioada analizată; NP = numărul populaŃiei rezidente la data analizei. PreferinŃa relativă a turiştilor (Pr), indicator ce furnizează informaŃii cu privire la orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin al cererii (zonă, regiune, Ńară etc.). Se calculează ca un raport procentual între numărul de turişti spre o anume destinaŃie şi totalul emisiunii turistice a zonei (Ńării) respective şi/sau, într-o altă variantă, ca raport procentual între numărul de turişti spre destinaŃia dată şi populaŃia rezidentă a zonei (Ńării) de emisiune:

PN

N

N

NrT

Tr

T

P

i i

1 2100= ⋅ = ⋅100 > P ,

unde: Pr = preferinŃa relativă a turiştilor; NTi = numărul de turişti spre o destinaŃie aleasă; NT = numărul total al turiştilor emişi de o zonă (Ńară); NP = numărul populaŃiei rezidente a zonei (Ńării) de emisie. PreferinŃa relativă a turiştilor permite delimitarea fluxurilor turistice dintr-o zonă, regiune sau Ńară şi fundamentează orientarea politicii de dezvoltare a activităŃii turistice în ansamblu şi pe componente, de dimensionare a ofertei în funcŃie de structura cererii turistice. Şi în cazul Ńării noastre, metodologia de măsurare a circulaŃiei turistice respectă principiile recomandate de OMT. Colectarea şi gruparea informaŃiilor turistice se diferenŃiază pe cele două mari componente structurale ale circulaŃiei turistice: internă şi internaŃională, unităŃile de observare fiind, fie comune (de pildă,

46

capacităŃile de cazare sau de transport), fie specifice (de pildă, punctele de frontieră pentru turismul internaŃional, sau canalele de distribuŃie, unităŃile de cazare şi staŃiunile balneo-climaterice în cazul turismului intern). Într-o sintetică enumerare, principalii indicatori utilizaŃi pentru măsurarea circulaŃiei turistice, pe fiecare tip de turism, ar fi următorii: A.- Turismul intern:

- numărul de turişti la odihnă-tratament şi participanŃi la circuitele itinerante interne;

- numărul de turişti în staŃiunile balneo-climaterice; - numărul de zile-turist; - încasări din turismul intern, pe acŃiuni (odihnă-tratament şi

excursii interne); - numărul persoanelor cazate şi al înnoptărilor, pe forme de

cazare (hoteluri, hanuri, popasuri turistice etc.). B.- Turismul internaŃional:

1. Indicatorii globali ai circulaŃiei turistice, respectiv: - numărul turiştilor străini sosiŃi în Ńară, pe Ńări de provenienŃă,

puncte de frontieră şi mijloace de transport; - numărul turiştilor români plecaŃi în străinătate, pe Ńări de

destinaŃie, puncte de frontieră şi mijloace de transport. 2. Indicatori ai mişcării fluxului turistic internaŃional în interiorul

Ńării, cum ar fi: - număr de turişti; - număr de zile-turist, indicatori detaliaŃi pe Ńări de provenienŃă,

forme de turism, zone turistice (munte, litoral, staŃiuni balneo-climaterice etc.) şi pe forme de cazare (hoteluri, hanuri, popasuri turistice etc.).

3. Indicatori ai încasărilor şi plăŃilor valutare: - încasări valutare şi provenienŃă (prestaŃii externe şi

suplimentare, schimb valutar, alte încasări); - plăŃi valutare şi destinaŃii (pentru deplasările turiştilor români în

străinătate, pentru transportul aerian şi alte plăŃi); - plăŃi valutare pentru acŃiuni promoŃionale şi deplasări în

străinătate în scopuri comerciale; - încasări valutare în scopuri comerciale; - încasări valutare rezultate din exportul intern de mărfuri, în

valută ş.a. Sistemul informaŃional oficializat în Ńara noastră prin metodologia de urmărire statistică a activităŃii de turism trebuie să asigure culegerea datelor statistice pentru analizele ştiinŃifice ale circulaŃiei turistice şi conturarea celor mai bune concluzii necesare

47

fundamentării politicii de dezvoltare a turismului românesc, la nivel regional (comunitar) şi naŃional.

Termeni cheie: turism intern, turism internaŃional, turism emiŃător, turism receptor, forme de turism (după motivaŃia călătoriei: turism de odihnă şi relaxare, turism cultural, turism de afaceri, turism politic, etc.), indicatori turistici (numărul turiştilor, numărul mediu zilnic de turişti, durata medie a sejurului, densitatea circulaŃiei turistice, preferinŃa relativă, etc.)

Întrebări recapitulative 1. Care sunt şi prin ce se caracterizează principalele tipuri de

turism? ComentaŃi interdependenŃa dintre acestea. 2. Ce forme distincte de turism cunoaşteŃi? CaracterizaŃi sintetic pe

fiecare în parte. 3. NumiŃi şi explicaŃi principalele categorii ale motivaŃiei turistice. 4. Cum puteŃi argumenta importanŃa unei metodologii de urmărire

statistică a circulaŃiei turistice? Care sunt grupele de elemente avute în vedere într-o astfel de analiză?

5. Ce unităŃi de observare aveŃi în vedere pentru cuantificarea circulaŃiei turistice şi ce structură prezintă obiectul observării statistice din domeniu?

6. MenŃionaŃi componentele structurale ale sistemului de indicatori ai circulaŃiei turistice.

Test grilă pentru autoevaluare 1. Ca indicator calitativ relevant al circulaŃiei turistice, durata medie

a sejurului (DS) se exprimă ca raport între: A. numărul turiştilor şi numărul populaŃiei; B. numărul turiştilor înregistraŃi şi numărul de zile din perioada

analizată; C. numărul de zile-turist şi numărul turiştilor; D. numărul de turişti spre o anume destinaŃie şi totalul emisiunii

turistice a zonei (Ńării) respective. 2. Densitatea circulaŃiei turistice (DT) se calculează ca raport între:

A. numărul de turişti din perioada analizată şi numărul populaŃiei rezidente la data analizei;

B. numărul de turişti şi numărul de zile al perioadei analizate; C. suma de zile-turist şi numărul turiştilor; D. numărul de turişti spre o destinaŃie aleasă şi numărul total al

turiştilor emişi de o zonă.

48

3. Statisticile turismului mondial disting următoarele tipuri de turism: a. turism intern (naŃional); b. turism regional; c. turism internaŃional îndepărtat; d. turism în localitatea de domiciliu.

A (b,c,d); B (a,b,c); C (a,b,c,d); D (a,b) 4. Prin prisma scopului principal al călătoriei, formele de voiaj pot fi:

a. turismul de odihnă şi relaxare; b. turismul cultural; c. turismul de afaceri; d. excursiile de o zi în localităŃile învecinate localităŃii de

domiciliu. A (b,c); B (a,b,c,d); C (a,b,c); D (b,c,d)

5. CirculaŃia turistică poate fi cuantificată prin următoarele unităŃi de observare: a. punctele de frontieră; b. unităŃile cu activitate de cazare turistică; c. agenŃiile de turism rezidente pe teritoriul naŃional; d. bugetele de familie.

A (a,b,c,d); B (a,b,c); C (b,c); D (a,b)

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.100-120.

2. Cosmescu I., Turismul, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pg.65-78.

49

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ACTIVITĂłII TURISTICE Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • înŃeleagă caracterul proteiform al activităŃii din domeniul turistic; • descrie felurile şi grupele de întreprinderi prestatoare de servicii

turistice; • discute raŃiunea existenŃei instituŃiilor turistice şi organizaŃiilor

profesionale naŃionale; • facă distincŃie între organizaŃiile internaŃionale interguvernamentale

şi neguvernamentale din domeniul turismului; • explice particularităŃile structurilor organizatorice şi de conducere a

turismului la nivel naŃional şi la nivel local, pe exemplul Ńării noastre.

Rezumat: Capitolul detaliază structurile organizatorice în activitatea de turism: industria turistică, agenŃii întreprinzători ai acesteia, instituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale naŃionale, precum şi organizaŃiile internaŃionale de turism.

3.1. Structuri organizatorice în activitatea de turism Activitatea turistică este proteiformă şi, ca urmare, foarte fragmentată. Pe de o parte, anumite caracteristici îi conferă dimensiunile unei industrii grele: costuri ridicate ale factorului capital concretizat în infrastructuri şi echipamente, puternică intensitate capitalistică (fiind o industrie cu o compoziŃie organică a fondurilor ridicată, deoarece face apel la tehnologii de transport, de comunicaŃie şi chiar de construcŃii moderne, deci foarte costisitoare), amortizare lentă a investiŃiilor, cu excepŃia întreprinderilor mici şi mijlocii. Pe de altă parte, este o industrie care produce bunuri şi servicii întrebuinŃând o mână de lucru abundentă; este constituită, în special în Ńările dezvoltate, dintr-o importantă reŃea de întreprinderi mici şi mijlocii al căror rol este strategic în cadrul unei dezvoltări armonioase a turismului şi unde domină unităŃile de producŃie familiale şi intermediarii de călătorii care asigură distribuŃia produsului turistic către clienŃi.

50

3.1.1. Industria turistică şi agenŃii întreprinzători ai acesteia

La drept vorbind, nu există o industrie a turismului, iar ceea ce semnifică această sintagmă este un sortiment larg de industrii ce produc şi furnizează bunuri şi servicii pentru turişti. Industria turismului este astfel un conglomerat complex de multe industrii şi nu numai de una, cum s-ar părea la prima vedere. În general, industriile sunt alcătuite din grupuri de firme care produc acelaşi produs, sau produse, sau servicii şi sunt clasificate şi definite ca industrii din motive statistice, de studiu sau legislative. În unele Ńări, clasificările de standard industrial sunt stabilite pentru a defini grupuri omogene de activităŃi comerciale şi industriale. În altele, industriile prelucrătoare de bunuri şi prestatoare de servicii pentru turişti sunt, de asemenea, asociate cu alte activităŃi comerciale şi industriale ce produc echipament, produse şi facilităŃi pentru recreerea şi distracŃia generală, spre exemplu activităŃile din timpul liber. Dacă mai înainte am explicat ce factori şi componente cuprinde turismul, în continuare ne propunem să prezentăm activităŃile comerciale şi industriale care furnizează bunurile şi serviciile implicate în turism. Pentru evitarea confuziei, ar trebui să le denumim întreprinderi, deşi luate individual ele răspund semnificaŃiei conceptului de industrie. În terminologia economică, "întreprinderea ... este locul de întâlnire a factorilor de producŃie sau imput-urilor, definite ca resurse umane sau de muncă, resurse naturale şi resurse de capital. Scopul oricărei întreprinderi este de a maximiza diferenŃa dintre valorile de achiziŃie a factorilor de producŃie şi câştigurile din vânzarea produselor sau serviciilor (output-uri)"1. Din punctul de vedere al teoriei organizării "întreprinderea este considerată ca un grup uman autonom de producŃie, dispunând de un patrimoniu al cărui viitor depinde de vânzarea unui bun sau serviciu, de activitatea sa şi de soldul pozitiv în bilanŃul său"2. Autonomia întreprinderii există pentru că, în baza proprietăŃii private, ea însăşi îşi determină obiectivele. Patrimoniul său este constituit din elemente materiale, bunuri şi creanŃe şi din elemente intangibile sau psihologice ca renumele, imaginea de marcă şi know-how tehnic şi administrativ, stabilitatea personalului. Ea vizează maximum de profit sau minimum de pierdere, scop ce presupune combinaŃiile de factori

1 Lanquar Robert, L'économie du tourisme, Presses Universitaires de France, Paris,

1983, p.93. 2 Idem, p.94.

51

cele mai puŃin costisitoare şi scara de producŃie cea mai avantajoasă. Întreprinderea turistică, ca tip concret de existenŃă a întreprinderii, oferă un serviciu pe care-l putem sintetiza la informaŃie/rezervare, la transport, la cazare, la alimentaŃie şi la agrement. Întreprinderea turistică are deci un câmp de clientelă foarte larg. Ea poate primi oameni de afaceri, congresişti, sportivi, grupuri la seminariile de formare profesională. Şi totuşi, în condiŃiile specificului dominant al turismului contemporan, ea trebuie să răspundă mai întâi unui turism de timp liber şi vacanŃe pentru masele populare din ce în ce mai numeroase1. Din punctul de vedere al legăturii cu finalitatea activităŃii turistice, întreprinderile sunt de două feluri: a. Întreprinderi turistice primare. În această categorie sunt incluse întreprinderile care în mod exclusiv sau predominant servesc turismului şi comerŃului turistic şi sunt îndeosebi dependente de acesta. Această grupă ar include:

• întreprinderi prestatoare de servicii de transport pentru turişti ca: închirieri de maşini, taxiuri, autobuze, vehicule pentru turul oraşului, trenuri speciale pentru turişti sau alte servicii de transport pentru excursii, transport pe cablu, feriboturi, bărci pentru croazieră, avioane închiriate pentru turişti. Tot în această categorie s-ar mai putea lua în calcul serviciile interne şi internaŃionale feroviare, rutiere, aeriene şi navale care îi satisfac, de asemenea, pe turiştii autohtoni şi străini, deşi, sub aspect statistic nu sunt incluse în această componentă structurală a afacerilor de natură pur turistică;

• întreprinderi prestatoare de servicii de cazare ca: hoteluri, moteluri, cămine pentru tineri, case de vacanŃă, campinguri, cabane şi toate formele de rezervări utile turiştilor;

• întreprinderi prestatoare de servicii de alimentaŃie (mâncare şi băuturi preferate), incluzând: restaurante, pensiuni, baruri unde se servesc cocktailuri, cafenele, ceainării ş.a., în special situate în locuri de interes turistic;

• agenŃii de voiaj şi turoperatori, furnizând servicii de care turiştii au nevoie, inclusiv cele de ghid;

• întreprinderi de distracŃie, care oferă turiştilor spectacole sportive, de teatru şi film, cluburi de noapte, săli de dans şi

1 Vezi Lanquar R., lucr.cit., p.94.

52

spectacole similare, concursuri cu temă realizate în parcuri, cazinouri etc.;

• întreprinderi speciale producătoare de picturi, artizanat, ghiduri şi alte publicaŃii turistice, echipament turistic şi sportiv. La acestea pot fi adăugate magazinele speciale pentru vânzarea produselor amintite, precum şi magazine scutite de taxe pentru turişti;

• instituŃii pentru promovarea turismului şi asociaŃii pentru îmbunătăŃirea confortului turistic local;

• agenŃii pentru finanŃarea turismului (instituŃii de călătorie, companii de finanŃare a voiajelor şi firme ce promovează turismul social);

• societăŃi specializate în servicii financiare, asigurări şi alte facilităŃi pentru turişti şi iniŃiative turistice.

b. Întreprinderi turistice secundare sau industrii de sprijin, grupă care cuprinde acele firme (industrii) care nu depind exclusiv de turism, dar servesc nevoile publicului general. Ele joacă un rol foarte important în furnizarea de bunuri şi servicii turiştilor ca şi în asigurarea funcŃionării întreprinderilor turistice primare. Această grupă subsumează:

• unităŃi prestatoare de servicii ce stimulează interesul tradiŃional, care se dovedesc a fi foarte atractive pentru turişti, cum ar fi: magazinele comerciale alimentare, micile restaurante de specialitate şi hanuri etc.;

• în termeni stricŃi, aşa cum a fost menŃionat mai înainte, serviciile rutiere, feroviare, aeriene, navale care sunt esenŃiale pentru activităŃile turistice şi solicită o parte substanŃială din veniturile turismului, nu sunt tratate ca întreprinderi turistice primare şi trebuie incluse în întreprinderile de sprijin, deci secundare;

• furnizorii de echipamente şi instalaŃii de diferite feluri pentru hoteluri, clădiri pentru comerŃ, companii de construire a drumurilor şi podurilor, furnizorii de mijloace de transport de diferite tipuri şi forme, industria de automobile, clădiri, ateliere de reparaŃii şi alte componente infrastructurale pentru turism;

• societăŃile de consultanŃă în management şi marketing, companiile de publicitate şi de relaŃii cu publicul, precum şi alte activităŃi ce promovează turismul;

• furnizorii de servicii personale pentru turişti, cum ar fi: firme de curăŃătorie şi spălătorie, frizerii şi coaforuri etc.

53

Există un număr mare de alte întreprinderi care pot oferi bunuri şi servicii turiştilor, sau industriilor turistice primare, în mod indirect, iar importanŃa lor trebuie să fie evaluată în serviciul global prestat şi în rolul îndeplinit de ele. Oricum, cele două grupe importante de mai sus semnifică extinderea întreprinderilor implicate în ceea ce, luate împreună, este numit industria turismului. De fapt, tendinŃa este că fiecare activitate comercială şi industrială ce poate avea vreo legătură cu turismul apare imediat inclusă în această categorie. Probabil că aceasta şi stimulează oportunităŃile şi alte avantaje oferite de diferite state pentru evoluŃia turismului.

3.1.2. InstituŃiile turistice şi organizaŃiile profesionale naŃionale

Politica economică a multor state ale lumii include drept componentă, de multe ori esenŃială, politica turismului. Conceperea şi materializarea practică a acesteia se realizează printr-o dublă iniŃiativă, a profesioniştilor şi a administraŃiilor publice. De aceea, de la un anumit nivel, indiferent de ceea ce-i separă, agenŃii politicilor turistice naŃionale au ca funcŃie principală promovarea dezvoltării turismului naŃional şi internaŃional, asigurarea condiŃiilor unor complementarităŃi şi armonizări sectoriale şi regionale dinamice ale politicilor macroeconomice. Concret, pe plan naŃional, funcŃionează instituŃii turistice şi organizaŃii profesionale naŃionale.

3.1.2.1. InstituŃii turistice naŃionale Rolul înfiinŃării şi funcŃionării instituŃiilor turistice naŃionale este organizarea activităŃii şi dezvoltarea sectorului turistic. Concomitent, ele sunt preocupate de promovarea turismului naŃional, de orientarea sectorială a activităŃii turistice şi de coordonarea naŃională a amenajării turistice a teritoriului pe plan regional. În consecinŃă, într-un stat cu structură unitară, aceste organisme aparŃin unui Secretariat de Stat pentru Turism, de pe lângă un minister, sau unui Minister al Turismului distinct. Alternativ, în alte Ńări funcŃionează Comisariate Generale pentru Turism sau doar o directe a unui minister (al comerŃului, al sporturilor, al tineretului etc.). Această diversitate organizatorică este sugestivă în privinŃa locului ocupat, sau pe care trebuie să-l ocupe domeniul turismului în cadrul complexului economic naŃional. CompetenŃele în domeniul turismului, în funcŃie de tipul de organizare a conducerii acestuia - centralizată sau descentralizată - sunt exercitate de administraŃia centrală şi/sau, în numeroase cazuri, de către autoritatea publică locală.

54

La nivelul central, aşa cum remarcă şi autorii celor mai prestigioase studii din domeniu1, statul - în calitatea sa de autoritate publică naŃională - trebuie să asigure cadrul unei dezvoltări "ordonate" a turismului în cadrul dezvoltării sistemului social global, exercitând, conform OMT, patru funcŃii distincte: de legiferare şi reglementare, de coordonare a activităŃii turistice, de planificare şi de finanŃare a acestei importante activităŃi. Concretizarea esenŃei acestor atribuŃii cardinale ale administraŃiilor naŃionale presupune exercitarea unor acŃiuni permanente în următoarele domenii: a) Reprezentarea intereselor turistice naŃionale în afara graniŃelor

Ńării, negocierea şi încheierea de acorduri turistice bilaterale şi multilaterale menite să faciliteze dezvoltarea fluxurilor turistice între statele partenere; iniŃierea unor cooperări pentru prospectarea pieŃelor turistice, punerea în valoare a resurselor turistice naŃionale şi favorizarea cooperării tehnice, financiare şi manageriale, adoptarea regimurilor reciproc avantajoase privind formalităŃile de frontieră şi monetare;

b) Coordonarea structurării organizatorice a serviciilor turistice interne şi externe; planificarea şi dezvoltarea turismului prin elaborarea de planuri şi strategii de dezvoltare turistică;

c) Reglementarea şi controlul întreprinzătorilor din domeniul turismului prin elaborarea reglementărilor şi legislaŃiei hoteliere, a normelor de clasificare a hotelurilor şi restaurantelor şi prin controlul şi acordarea licenŃelor de funcŃionare şi a brevetelor de turism;

d) promovarea turismului în străinătate prin înfiinŃarea birourilor de informare şi promovare, prin publicarea prospectelor, ghidurilor, broşurilor şi a altor documente de informare turistică;

e) Promovarea turismului în interiorul Ńării prin organizarea de campanii publicitare în mass-media;

f) Simplificarea sau suprimarea controlului vamal şi poliŃienesc la frontieră, prin cooperarea cu autorităŃile responsabile în acest domeniu;

g) Coordonarea procesului formării specializărilor socio-profesionale din turism prin ciclurile de studii de diferite nivele;

h) ProtecŃia şi utilizarea resurselor turistice culturale şi artizanale, prin subvenŃionarea acŃiunii destinate protejării şi conservării acestor valori şi prin elaborarea de campanii publicitare în formarea acestora;

1 Vezi Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaŃional, Editura ABEONA,

Bucureşti, 1992, p.236 şi urm.

55

i) Coordonarea acŃiunilor de desfăşurare a unui turism ecologic, prin dezvoltarea unor campanii de protecŃie a naturii, crearea de parcuri naŃionale şi rezervaŃii naturale;

j) Publicarea de statistici, studii şi cercetări, anchete cu ajutorul sondajelor de opinie şi a studiilor de comportament al consumatorilor de servicii turistice.

Pentru îndeplinirea în condiŃii bune a misiunii şi obiectivelor menŃionate administraŃiile naŃionale de turism trebuie să dispună de competenŃă şi puteri proprii, conferite prin sistemul legislativ, de resursele necesare, financiare şi umane. Cum însă, în general, resursele sunt limitate, faŃă de nevoile nelimitate, nivelul alocărilor şi condiŃiile asigurate acestui sector reflectă "...opinia autorităŃii publice privind oportunitatea dezvoltării turismului sau chiar lipsa capacităŃii de organizare, adaptare, decizie şi funcŃionare a respectivei autorităŃi"1. De reŃinut este şi faptul că, în multe Ńări, în cadrul administraŃiilor publice, ca manifestare a fenomenului descentralizării, o răspundere deosebită revine autorităŃii locale (comună, departament, regiune). Aceasta, sub aspect turistic, deŃine servicii proprii, o organizare distinctă şi îndeplineşte, în această calitate, un rol prioritar în promovarea şi desfăşurarea activităŃii turistice. Totodată, alte ministere aparŃinătoare structurii guvernamentale (industriei, finanŃelor, transporturilor, educaŃiei naŃionale, tineretului şi sportului, etc.) antrenate în industria turistică exercită o influenŃă directă şi indirectă, de multe ori foarte importantă, în realizarea standardelor cantitativ-calitative ale activităŃii turistice.

3.1.2.2. OrganizaŃii profesionale naŃionale În majoritatea statelor, în paralel cu misiunea şi obiectivele autorităŃii publice în materie de turism, organizaŃiile profesionale ce grupează profesiunile antrenate de activităŃile turistice, sub formă de asociaŃii fără scop lucrativ, îşi aduc contribuŃia la conturarea locului şi rolului turismului în sistemul economic, atât pe plan naŃional cât şi internaŃional. Preocupările unor astfel de organizaŃii converg spre atingerea a două obiective fundamentale, şi anume: apărarea intereselor profesiei şi favorizarea dezvoltării activităŃii lor profesionale specializate. Aşa se şi explică de ce numărul organizaŃiilor profesionale concordă cu cel al specializărilor profesionale din turismul mondial. Ca urmare, aceste organizaŃii profesionale sunt partenere ale administraŃiilor naŃionale pe linia

1 Idem, p.237.

56

conceperii şi realizării strategiilor turistice pe diferite perioade. De aceea, cele mai importante dintre ele sunt grupate într-o serie de Ńări în Adunările Consultative sau Comisiile care participă la dezbaterile parlamentare. Pe plan internaŃional, organizaŃiile profesionale naŃionale activează în organizaŃiile internaŃionale profesionale specializate, cu caracter neguvernamental.

3.1.3. OrganizaŃii internaŃionale de turism

Întrucât majoritatea statelor, mai mult sau mai puŃin, din punct de vedere turistic se manifestă într-o dublă ipostază, de emiŃătoare şi de receptoare de turişti, se impune existenŃa şi funcŃionarea unor organizaŃii internaŃionale ce pot fi grupate în două categorii: organizaŃii interguvernamentale şi organizaŃii neguvernamentale.

3.1.3.1. OrganizaŃiile interguvernamentale Una dintre formele turismului, care a crescut în intensitate în ultimii ani, este cea a turismului internaŃional. De fapt ea constituie o expresie a interdependenŃelor social-economice ce se manifestă în lumea contemporană. În consecinŃă, activitatea turistică nu poate fi derulată la întâmplare, ci în baza unor reglementări şi atribuŃii ale organizaŃiilor interguvernamentale, cu vocaŃie internaŃională. În structura acestei grupe identificăm organizaŃii care au competenŃe generale, cum ar fi spre exemplu OrganizaŃia Mondială a Turismului, cât şi organizaŃii cu competenŃe specializate într-un anume sector al activităŃii turistice, cum ar fi spre exemplu Biroul InternaŃional de Turism Social. Totodată, pentru unele organizaŃii, turismul nu constituie decât un segment al ansamblului activităŃii lor, care veghează în principal asupra altor domenii de activitate, ca de exemplu: OrganizaŃia AviaŃiei Civile InternaŃionale, care deŃine un comitet pentru turism însărcinat cu soluŃionarea problemelor de transport turistic aerian. Tot aşa, Biroul InternaŃional al Muncii şi-a autonomizat un serviciu ce are ca atribuŃie formarea profesională a sectorului turistic, iar Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (Banca Mondială) dispune de un organism specializat în finanŃarea investiŃiilor turistice.

3.1.3.1.1. OrganizaŃia Mondială a Turismului (O.M.T.)

În cadrul unei anumite categorii de organizaŃii internaŃionale, reprezentarea este înfăptuită la nivelul statelor. Acestea dispun de

57

posibilitatea asocierii în cadrul activităŃii lor, cu statut consultativ, şi a unor organizaŃii internaŃionale neguvernamentale (sociale, ştiinŃifice, profesionale) sau chiar a unor organisme naŃionale publice sau private (oficii de turism, companii aeriene), în scopul alăturării reprezentanŃilor profesiilor, ce concură la desfăşurarea activităŃii turistice, la lucrările organizaŃiei. Totuşi, unica organizaŃie interguvernamentală îndrituită cu atribuŃii turistice generale exercitate la scară universală este OrganizaŃia Mondială a Turismului. În cadrul acestei organizaŃii, alături de statele membre ale O.N.U., funcŃionează peste 200 de membrii afiliaŃi, reprezentaŃi de organisme neguvernamentale internaŃionale şi naŃionale. • Crearea O.M.T. În urma deciziei Adunării Generale Extraordinare a Uniunii InternaŃionale a OrganizaŃiilor Oficiale de Turism (UIOOT), întrunită la Mexico în septembrie 1970, acest organism turistic s-a transformat într-un organism internaŃional cu caracter guvernamental - OMT. Respectiva stare de drept a devenit stare de fapt în anul 1975, originala procedură având drept scop asigurarea unei continuităŃi în coordonarea acŃiunilor turistice internaŃionale. Nu toate statele însă au agreat aceste transformări, ca de exemplu S.U.A., convinse fiind că atribuŃiile turistice pot fi exercitate de către organizaŃiile existente fără a fi necesară această reconsiderare. • Scopul O.M.T. Potrivit art.3 din Statutul O.M.T., "Obiectivul fundamental al OrganizaŃiei Mondiale a Turismului este de a promova şi dezvolta turismul, pentru a contribui la dezvoltarea economică, la înŃelegerea internaŃională, la pace şi prosperitate, precum şi la respectul universal şi aplicarea drepturilor şi libertăŃilor omului fără diferenŃă de rasă, sex, limbă şi religie." • Membrii O.M.T. Acest organism interguvernamental antrenează patru categorii de membrii, şi anume:

- membrii ordinari, respectiv statele care au ratificat statutul de constituire sau care au aderat pe parcurs la acesta, mai exact 105 state;

- membrii asociaŃi, reprezentanŃi a trei teritorii: Antilele Olandeze, Gibraltar şi Macao;

- un observator permanent, respectiv Vaticanul; - membrii afiliaŃi, al căror comitet reuneşte peste 180 de

organizaŃii neguvernamentale publice şi private care dezvoltă o activitate importantă în sfera turismului internaŃional sau naŃional, în special instituŃii de cercetare şi formare profesională în turism, agenŃii şi organisme de voiaj, companii

58

aeriene, lanŃuri hoteliere şi de restaurante ş.a. Membrii aparŃinători acestei grupe sunt integraŃi în Comitetul Membrilor AfiliaŃi, fiecare achitând anual o contribuŃie către O.M.T., şi sunt invitaŃi să participe la lucrările diferitelor organe ale O.M.T.

• Structura O.M.T. Structural OrganizaŃia Mondială a Turismului cuprinde: Secretariatul General, Adunarea Generală, Consiliul Executiv, Comitetele Regionale, Comitetul Membrilor AfiliaŃi şi comisii (sau comitete) specializate. Secretariatul General, cu sediul la Madrid, cuprinzând un personal egal cu numărul statelor ce fac parte din O.M.T., este însărcinat cu transpunerea în practică a directivelor adoptate de Adunarea Generală şi de Consiliul Executiv. Totodată, el supune atenŃiei statelor membre rapoartele asupra activităŃilor organizaŃiei, precum şi proiectul programului general al activităŃii acesteia. La recomandarea Consiliului Executiv, pentru o perioadă de 4 ani şi cu o majoritate de 2/3 a membrilor prezenŃi şi votanŃi ai Adunării Generale este numit Secretarul General. Mandatul acestuia poate fi reînnoit. Adunarea Generală este organul suprem al OrganizaŃiei şi se compune din delegaŃi ai membrilor ordinari şi asociaŃi, adică state şi membrii afiliaŃi. DelegaŃii iau parte la lucrări în funcŃie de calitatea lor de membru ordinar, asociat sau afiliat. Adunarea se întruneşte în sesiune ordinară la fiecare 2 ani, adoptă recomandări şi bugetul organizaŃiei. Directivele sale sunt adoptate cu o majoritate de 2/3 ai membrilor efectiv prezenŃi şi votanŃi în cadrul sesiunii ordinare în cauză. Adunarea Generală şi-a creat şi 6 Comitete regionale: Africa, cele două Americi, Asia de Este şi Pacific, Asia de Sud, Europa şi Orientul Mijlociu, însărcinate cu aplicarea în fiecare din regiunile respective a recomandărilor Adunării şi favorizarea dezvoltării turismului intraregional. Consiliul Executiv grupează 20 de membrii ordinari (state) aleşi de către Adunarea Generală. El se întruneşte de 2 ori pe an şi adoptă măsurile necesare îndeplinirii rezoluŃiilor Adunării Generale. Totodată, el adoptă proiectul de buget şi controlează modul execuŃiei acestuia. Consiliului Executiv îi sunt subordonate 4 comitete de profil: Comitetul tehnic al programului şi al coordonării, Comitetul bugetului şi finanŃelor, Comitetul mediului înconjurător şi Comitetul facilităŃilor (condiŃiilor, înlesnirilor). Ultimul comitet, din succesiunea anterioară, are mandatul de a sugera şi propune măsuri menite să diminueze

59

barierele administrative, vamale, monetare, poliŃieneşti şi sanitare în scopul înlesnirii circulaŃiei turistice internaŃionale. Comitetul Membrilor AfiliaŃi reuneşte membrii acestei categorii şi îi organizează în grupe de lucru, respectiv: turismul de tineret, investiŃiile turistice, turismul şi forŃa de muncă, turismul şi sănătatea, turismul şi informatica, consumatorul. • ActivităŃile O.M.T. OrganizaŃia Mondială a Turismului iniŃiază şi dezvoltă diverse activităŃi ce acoperă ansamblul turismului mondial (intern şi internaŃional). Încercând să sistematizăm câteva din cele mai semnificative activităŃi ale acestui organism, am putea reŃine: a) elaborarea de studii şi statistici. Acestea vizează şapte domenii distincte:

∗ dinamica turismului mondial; ∗ pieŃele turistice; ∗ echipamentele şi întreprinderile turistice; ∗ analiza economică şi financiară; ∗ planificarea şi amenajarea turistică; ∗ efectele sociologice ale activităŃii turistice; ∗ reprezentarea turistică în străinătate.

Rezultatele activităŃii de documentare statistică şi prelucrare ştiinŃifică pot fi cunoscute prin intermediul unor publicaŃii regulate. În plus, informaŃiile legate de realitatea şi perspectiva sectorului ajung la dispoziŃia celor interesaŃi prin intermediul unor publicaŃii, între care cea mai importantă este revista "Turismul mondial", precum şi prin "Scrisorile de informare" adresate organismelor naŃionale de turism ale statelor membre. Acest segment al activităŃii O.M.T. a fost substanŃial revigorat prin înfiinŃarea în anul 1965 a Centrului InternaŃional de Studii Superioare în Turism (C.I.E.S.T.), instituŃie preluată în anul 1975 de către organizaŃia mondială. În acelaşi timp, tot din perspectiva documentării şi studiului statistic, O.M.T. colaborează cu OrganizaŃia InternaŃională a Muncii şi cu Programul NaŃiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, cooperând inclusiv la organizarea unor reuniuni şi seminarii legate de formarea personalului care să lucreze în domeniul turistic; b) asistenŃa tehnică. OrganizaŃia Mondială a Turismului oferă asistenŃă tehnică Ńărilor în curs de dezvoltare cu economie de piaŃă sau în procesul tranziŃiei spre economia modernă de piaŃă, fie direct prin propriile sale resurse bugetare, fie prin delegarea Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), cu ajutorul resurselor bugetare oferite de acesta;

60

c) consultaŃii şi rezoluŃii. OrganizaŃia turismului mondial, în cadrul sesiunilor organelor sale şi al comisiilor regionale, favorizează consultaŃiile internaŃionale şi pune la dispoziŃia statelor membre propuneri de programe şi acŃiuni specifice. Prin competenŃa atribuită, organele OMT adoptă rezoluŃii, dintre care de referinŃă pentru evoluŃia turismului sunt: DeclaraŃia de la Manilla (1980) şi DeclaraŃia de la Haga asupra turismului (1989). ConferinŃa Mondială de la Manilla, desfăşurată între 27 septembrie şi 10 octombrie 1980, a reunit 107 delegaŃii de stat şi 91 delegaŃii de observatori ai unor organizaŃii profesionale şi neprofesionale cu activitate turistică. În cadrul lucrărilor conferinŃei au fost prezentate mai multe rapoarte pe următoarele teme: rolul turismului de mijlocitor în instaurarea echilibrului economic, interdependenŃa dintre piaŃa turistică şi piaŃa energetică la nivel mondial, utilizarea resurselor turistice în funcŃie de dispersia lor, impactul deteriorării raportului de schimb asupra turismului ş.a. Concluziile desprinse în urma dezbaterilor se regăsesc în documentele adoptate pe bază de consens, între care cel mai important este cunoscut sub denumirea de "DeclaraŃia de la Manilla"1. Aceasta înmănunchiază cele mai esenŃiale probleme ale devenirii turismului mondial, respectiv:

• misiunea turismului în viaŃa naŃiunilor şi a civilizaŃiei terestre în ansamblu;

• rolul fundamental al reglementării legislative şi instituŃionale a relaŃiilor turistice;

• consacrarea dreptului la călătorie şi turism, consecinŃă firească a dreptului la muncă, ca element de împlinire a personalităŃii omului şi reflectarea acestuia în legislaŃia naŃională şi internaŃională;

• amplificarea rolului turismului în cadrul complexului economico-naŃional şi în integrarea acestuia în circuitul economic internaŃional;

• sporirea rolului activităŃii turistice în ameliorarea deficitelor balanŃelor comerciale şi de plăŃi;

• multiplicarea nu numai a efectelor economice cât a celor sociale în elaborarea oportunităŃii şi posibilităŃii de dezvoltare a acestui sector;

1 Vezi pe larg, Cristureanu C., lucr.cit., p.242-244.

61

• accentuarea rolului pozitiv al turismului în cunoaşterea reciprocă şi apropierea dintre popoarele lumii;

• trecerea pe o treaptă calitativ superioară a cooperării internaŃionale - tehnice şi financiare, bilaterale şi multilaterale - în activitatea turistică;

• integrarea dezvoltării turismului în strategia de dezvoltare economică generală a tuturor Ńărilor lumii.

Structural privit, documentul final de la Manilla cuprinde patru părŃi: administrarea ofertei turistice; cooperarea tehnologică în turism; resursele umane în turism; libertatea circulaŃiei turistice. ConferinŃa Mondială Interparlamentară de la Haga, desfăşurată între 10 şi 14 aprilie 1989, constituie un alt moment de referinŃă în activitatea OMT. În cadrul acesteia s-au întrunit delegaŃii ale 25 de state membre, ale 2 dintre membrii asociaŃi şi cele ale 12 membrii afiliaŃi acestei organizaŃii. Acestora li s-au alăturat 128 de parlamentari ca reprezentanŃi a 46 de state. La finalul lucrărilor conferinŃei s-a adoptat documentul "DeclaraŃia de la Haga asupra turismului", hotărâre care se situează pe aceeaşi linie de orientare a turismului cu cea adoptată la Manilla. În sensul caracterului interguvernamental al organizaŃiei, sub emblema căreia îşi desfăşura activitatea, conferinŃa a supus parlamentelor Ńărilor membre participante 10 principii privind perspectiva turismului, adoptate în unanimitate, care se referă la: a) importanŃa generală a turismului; b) rolul turismului, ca ferment al creşterii economice, pentru toate Ńările lumii; c) stringenŃa importanŃei protecŃiei mediului, în dubla sa calitate: de condiŃie esenŃială pentru dezvoltarea turismului şi de element reprezentativ al calităŃii vieŃii; d) dimensiunea umană a turismului; e) baza juridică a turismului; f) facilităŃile de călătorie; g) protecŃia şi respectul datorate turiştilor; h) terorismul ca ameninŃare reală împotriva mişcării turistice; i) rolul educaŃiei în creşterea calităŃii turismului; j) măsurile ce trebuiesc adoptate, de către autorităŃile publice şi sectorul privat, în vederea dezvoltării cooperării internaŃionale în turism. Consiliul Executiv al OMT, în cadrul ConferinŃei de la Haga, a adoptat şi un "Cod al turismului" care cuprinde sugestii privind realizarea unui sistem internaŃional de asigurare a turiştilor, precum şi a reglementării juridice a raporturilor dintre agenŃii economici care participă la comercializarea produsului turistic. În concluzie, chiar din numai aceste sintetice referiri, pentru oricare dintre noi este limpede faptul că OrganizaŃiei Mondiale a Turismului îi revine un rol de primă mărime în creşterea pe scară

62

internaŃională a activităŃii turistice. Această poziŃie însă, nu poate să se substituie atribuŃiilor pe care autoritatea publică trebuie să şi le asume în cadrul fiecărui stat independent şi suveran, în privinŃa opŃiunilor şi direcŃiilor strategice de dezvoltare a sistemului social global, a turismului în speŃă.

3.1.3.1.2. OrganizaŃii internaŃionale cu competenŃe în domeniul turismului

În cadrul acestei categorii de organizaŃii internaŃionale interguvernamentale se circumscriu cele ce aparŃin sistemului NaŃiunilor Unite, precum şi OrganizaŃiile regionale. Dintre organizaŃiile, între altele şi cu vocaŃie turistică, care aparŃin sistemului ONU menŃionăm: - OrganizaŃia InternaŃională a Muncii, direct angrenată în formarea

profesională şi angajarea în domeniul turistic; - OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, turismul contribuind la menŃinerea

şi creşterea stării de sănătate, la care se adaugă răspunderea faŃă de riscurile privind sănătatea şi care decurg din actul călătoriei;

- Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare, finanŃator important al investiŃiilor turistice în Ńările în curs de dezvoltare;

- OrganizaŃia AviaŃiei Civile InternaŃionale, în virtutea relaŃiei strânse dintre transportul aerian şi turismul internaŃional;

- UNESCO, prin prisma competenŃelor în formarea resurselor umane şi a relaŃiilor directe între turism şi cultură.

Toate aceste organizaŃii au un rol complementar OMT-ului, cu care cooperează, deşi nu trebuie să uităm că aportul lor la dezvoltarea turismului a precedat statutul actual al organizaŃiei turismului mondial, de a veghea fenomenul la scară globală, ea fiind de dată mai recentă (1975). În paralel, OrganizaŃiile regionale exercită diferite competenŃe în domeniul turismului. Dintre acestea amintim:

- OrganizaŃia Cooperării şi Dezvoltării Economice (OECD), care grupează de fapt principalele Ńări emiŃătoare-receptoare de turism din lume, interesată în cercetarea problemelor generate de dezvoltarea turismului în Ńările cu economie de piaŃă;

- Uniunea Europeană, OrganizaŃia Statelor Americane, ComunităŃile Africane, AsociaŃia Statelor din Sud-Estul Asiatic, la care se adaugă Băncile regionale interguvernamentale reprezentative, sunt responsabile de soarta turismului în calitatea determinată de profilul lor.

63

În afara consiliilor regionale create de Adunarea Generală a OMT-ului (în număr de 6, cum am mai precizat), grupurile de state interesate în cooperarea la dezvoltarea turismului internaŃional pot crea instituŃii internaŃionale cu competenŃe în acest domeniu. Realitatea o dovedeşte prin exemple relevante, astfel: OrganizaŃia pentru Dezvoltarea Turismului African, AlianŃa Turistică a Oceanului Indian, ş.a.

3.1.3.2. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale Acest gen de organizaŃii grupează pe nivel mai înalt, cel al planului internaŃional, organismele profesionale sociale şi ştiinŃifice existente în diferitele Ńări ale globului. RaŃiunea fundamentală a existenŃei lor o reprezintă favorizarea schimburilor, a reuniunilor profesioniştilor diferitelor naŃionalităŃi, a sistematizării informaŃiilor şi realizării studiilor ce vor forma fundamentul deciziilor autorităŃilor publice. Concomitent, scopul lor este de a reprezenta diferitele categorii socio-profesionale în cadrul organizaŃiilor internaŃionale guvernamentale. Din această categorie reŃinem următoarele organizaŃii:

- AsociaŃia Mondială a AgenŃilor de Voiaj (WATA); - FederaŃia Universală a AsociaŃiilor AgenŃiilor de Voiaj (FUAAV); - AsociaŃia InternaŃională a Circuitelor Turistice (ISTA); - Grupul Uniunilor NaŃionale a AgenŃiilor de Voiaj din Uniunea

Europeană; - Uniunea InternaŃională a OrganizaŃiilor NaŃionale a Hotelierilor,

Restauratorilor şi Cofetarilor; - AsociaŃia Transportului Aerian InternaŃional; - FederaŃia InternaŃională a Automobilului (F.I.A.); - AsociaŃia InternaŃională de Hotelărie; - AsociaŃia InternaŃională a ExperŃilor ŞtiinŃifici din Turism

(AIEST); - FederaŃia InternaŃională a Ziariştilor şi Scriitorilor din Turism

(FIJET); - AlianŃa InternaŃională a Turismului.

Termeni cheie: întreprinderea turistică, organizaŃii profesionale naŃionale, organizaŃie internaŃională de turism, organizaŃie interguvernamentală.

64

Întrebări recapitulative 1. Care este semnificaŃia sintagmei "industrie turistică" şi ce

reprezintă un întreprinzător în acest domeniu? 2. CaracterizaŃi obiectul activităŃii diferitelor forme ale

întreprinderilor prestatoare de servicii turistice. 3. Ce acŃiuni cu caracter permanent stau în centrul preocupării

administraŃiilor naŃionale din domeniul turistic? Care este raŃiunea înfiinŃării şi funcŃionării organizaŃiilor profesionale naŃionale din turism?

4. CaracterizaŃi O.M.T. în baza căror documente îşi călăuzeşte activitatea această organizaŃie?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Cea mai mare parte a circulaŃiei turistice internaŃionale se

desfăşoară: A. între continente; B. în interiorul continentelor; C. între Ńările vecine; D. altă situaŃie.

2. Între atribuŃiile OMT se numără: a. elaborarea strategiilor în dezvoltarea turismului internaŃional; b. organizarea călătoriilor internaŃionale; c. acordarea de asistenŃă tehnică de specialitate; d. realizarea de investiŃii turistice.

A (a,b,c,d); B (a,c); C(b,d); D (a) 3. OrganizaŃiile profesionale ca formă de organizare a agenŃilor

economici din turism fac parte din formulele: A. integrare la nivelul individului; B. integrare la nivelul guvernului; C. integrare la nivelul organizaŃiilor internaŃionale; D. asociere.

4. Din punctul de vedere al legăturii cu finalitatea activităŃii turistice, întreprinderile turistice pot fi: a. întreprinderi turistice primare; b. întreprinderi turistice secundare; c. întreprinderi mixte; d. întreprinderi multinaŃionale.

A (a,b,c); B (a,b); C (a,b,c,d); D (c) 5. În structurile organizaŃiilor internaŃionale cu competenŃe în

domeniul turismului pot fi incluse: a. Ministerul turismului;

65

b. Centrele teritoriale de promovare a turismului; c. OrganizaŃia AviaŃiei Civile InternaŃionale; d. OrganizaŃia InternaŃională a muncii.

A (a,b,c); B (a,b); C (c,d); D (a,b,c,d)

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia Turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.122-154.

2. Cosmescu I., Turismul, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pg.127-146.

66

CAPITOLUL 4

PIAłA TURISTICĂ Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • definească piaŃa turistică şi să-i înŃeleagă specificul prin

particularităŃile raportului ce-o reprezintă; • înŃeleagă ce presupune evaluarea cantitativă a acestei forme

specifice de piaŃă; • explice semnificaŃia şi particularităŃile cererii turistice; • discute dialectica cererii turistice, prin prisma factorilor-cauză ce o

determină; • explice legătura dintre cererea şi consumul turistic; • definească oferta şi producŃia turistică; • discute dialectica ofertei turistice, prin prisma factorilor ei de

influenŃă. Rezumat: PiaŃa turistică respectă coordonatele pieŃei în general, dar are şi semnificaŃii şi particularităŃi corelative, cererea şi oferta, se evidenŃiază prin particularităŃi şi determinanŃi specifici.

4.1. SemnificaŃia şi particularităŃile pieŃei turistice Turismul, ca domeniu socio-economic, face parte din categoria celor ce oferă produse "invizibile", abstracte, ce nu pot fi definite cantitativ şi calitativ decât parŃial şi indirect. Totuşi, ca şi celelalte activităŃi producătoare de bunuri economice utile, turismul şi-a constituit în timp o piaŃă proprie a serviciilor pe care le furnizează, definită prin factori cu manifestare specifică şi determinanŃi de natură motivaŃională, geografică, social-economică şi politică. Prin prisma sensului contemporan al noŃiunii de piaŃă, anterior subliniat, putem spune că piaŃa turistică reprezintă sfera economică de interferenŃă a intereselor purtătorilor ofertei turistice, materializată prin producŃia turistică, cu cele ale purtătorilor cererii turistice, materializată prin consum. Şi cum, în cazul turismului, locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii, interferenŃa se va transforma în suprapunere în timp şi spaŃiu a celor doi factori (oferta şi cererea), prin intermediul consumului turistic.

67

Dar, dacă piaŃa turistică se aseamănă cu alte forme de existenŃă ale pieŃei în general, prin rolul şi funcŃiile ce-i revin, se şi distinge de celelalte prin câteva particularităŃi ale raportului ce-o reprezintă, respectiv: a) este o piaŃă cu o finalitate specifică, turistul în calitate de client

neurmărind achiziŃionarea şi consumarea unor bunuri şi servicii, deci pur şi simplu a unor mărfuri obişnuite, comune şi generalizate la nivelul întregii populaŃii, ci procurarea unor satisfacŃii pe care le induc acŃiunile din cadrul acestui sector de activitate;

b) este o piaŃă fragmentată, are un caracter "peticit" ("patch", termenul englezesc), deoarece satisfacŃiile se individualizează, pe plan obiectiv, prin oferta cu caracteristicile ei şi, pe plan subiectiv, prin cererea cu preferinŃele sale. De aceea, confruntarea eterogenităŃii ofertei turistice cu fiecare din modalităŃile de percepere ale componentelor acesteia, prin prisma fiecărei categorii de turişti, generează existenŃa unei multitudini de subpieŃe turistice, a unei unităŃi într-o diversitate tot mai accentuată;

c) este o piaŃă de o complexitate aparte în timp şi spaŃiu, relaŃiile ce-o compun încep a se contura, mai întâi, prin perceperea ofertei turistice de către cerere sub forma unei "imagini" construite prin sintetizarea tuturor informaŃiilor primite de fiecare turist potenŃial, deci cu o încărcătură subiectivă deosebit de accentuată. Cu alte cuvinte, decizia de consum se adoptă numai în raport cu imaginea ofertei. Apoi, acŃiunea turistică propriu-zisă, mai exact contactul direct cu oferta turistică, se realizează de-abia în timpul consumului;

d) este o piaŃă multidimensională , în sensul că nu întotdeauna turistul (consumatorul) este şi cel care decide asupra procurării unui produs turistic. Pe piaŃa turistică se manifestă aşa numiŃii "participanŃi la cumpărare" - persoanele care influenŃează, decid sau plătesc consumul turistic;

e) este o piaŃă cu o încărcătură de risc mult mai accentuată, ofertanŃii de servicii turistice confruntându-se cu o suită de incertitudini, mult mai numeroase decât cele ale pieŃei bunurilor materiale.

Toate aceste particularităŃi fac din turism un domeniu ce nu poate fi abordat practic de către oricine. În consecinŃă, pentru delimitarea şi diminuarea inconvenientelor specifice sectorului turistic, se justifică creşterea rolului ştiinŃei în aprofundarea conceptelor specifice acestei forme de piaŃă şi folosirea unor tehnici

68

de prevenire sau micşorare a riscurilor de piaŃă, dintre care pe primul loc se situează neconcordanŃa cantitativ-calitativă dintre oferta şi cererea turistică. În acest sens, una dintre tehnicile utilizate este cea a simulării, prin construirea unui model-matrice1 care cuprinde verigile pieŃei turistice şi variabilele ce le determină în procesul interacŃiunii simultane a cererii cu oferta turistică: conturarea opŃiunii de participare la actul turistic, prin prisma importanŃei funcŃionale a imaginii produselor turistice pentru fiecare categorie de consumatori; derularea propriu-zisă a acŃiunii turistice în funcŃie de greutatea specifică a deciziei consumatorului în favoarea achiziŃionării unui anumit produs turistic. Analiza ştiinŃifică a pieŃei turistice implică o dezvoltare corespunzătoare şi standardizare a terminologiei din domeniu. Astfel, evaluarea cantitativă a acestei forme specifice de piaŃă presupune cunoaşterea semnificaŃiei următoarelor noŃiuni: capacitatea pieŃei, potenŃialul pieŃei, volumul pieŃei produsului turistic şi locul pe piaŃă al unui anumit produs turistic. Pentru un nespecialist, conŃinutul acestor termeni s-ar identifica în bună măsură, în realitate existând diferenŃe semnificative ce nu pot fi neglijate nici de ştiinŃa din domeniu şi nici de activitatea practică.

• Capacitatea pieŃei turistice semnifică necesitatea, exprimată sau nu, pe o anumită piaŃă, pentru un produs turistic, independent de nivelul preŃurilor produsului şi al veniturilor consumatorilor. Ea se calculează prin produsul dintre numărul consumatorilor potenŃiali (Nc) şi capacitatea medie de consum (kc):

Cpt = Nc × kc , unde: Cpt = capacitatea pieŃei turistice; Nc = numărul consumatorilor potenŃiali; kc = capacitatea medie de consum.

• PotenŃialul pieŃei turistice exprimă cererea totală (a tuturor consumatorilor) pentru un anumit produs turistic în funcŃie de veniturile consumatorilor şi de preŃurile practicate pentru acel produs:

1 Vezi Cristureanu C., lucr. cit., p. 104-105.

69

C c pT ii

n=

=∑ ( )

1,

unde: CT=cererea totală (potenŃialul pieŃei turistice) pentru

produsul turistic analizat; ci = cererea de consum individual în funcŃie de preŃurile

(tarifele) practicate pentru un anumit produs turistic şi de veniturile clienŃilor turişti;

n = numărul de clienŃi turişti. Se calculează astfel cererea solvabilă pentru un produs turistic. Dimensiunile sale sunt mai reduse decât cele ale capacităŃii pieŃei, cu o mărime ce reprezintă acele categorii de consumatori fără posibilităŃi financiare pentru cumpărarea produselor turistice respective sau nu se manifestă ca cerere efectivă din alte motive (incapacitate fizică, reconsiderare a ierarhiei nevoilor de consum, lipsă de timp, conservatorism, uzanŃe etc.).

• Volumul pieŃei produsului turistic exprimă totalitatea tranzacŃiilor încheiate pentru un produs turistic oarecare pe o piaŃă dată, într-un anumit interval de timp:

V tpt ii

n=

=∑

1,

unde: Vpt = volumul pieŃei produsului turistic analizat; ti = nivelul cantitativ al unei tranzacŃii individuale; n = numărul de tranzacŃii într-o anumită perioadă.

Când Vpt = CT , deci când volumul pieŃei tinde până la egalizarea cu potenŃialul ei (cererea solvabilă totală) avem de-a face cu starea de saturare a pieŃei.

• Locul pe piaŃă al unui anumit produs turistic cuprinde acea parte a volumului pieŃei acoperită prin vânzările realizate pentru respectivul produs. Această mărime indică poziŃia unui produs turistic în raport cu altele sau poziŃia unui întreprinzător în raport cu concurenŃii săi pentru produsul turistic în cauză.

4.2. Cererea şi consumul turistic

70

4.2.1. ConŃinutul, particularităŃile şi determinanŃii cererii turistice

Economic vorbind, cererea poate fi definită drept cantitatea de bunuri şi servicii care pot fi cumpărate la un anume preŃ de-a lungul unei perioade date de timp. Conceptul de "cantitate" este însă dificil de definit în turism. Evitând complicaŃiile semantice, potrivit concepŃiei din domeniu, ne raliem înŃelegerii după care "cererea turistică" este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinŃa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinŃei proprii pentru alte motive decât prestarea unei activităŃi remunerate la locul de

destinaŃie"1. Sau, în acelaşi mod de înŃelegere, după Robert Lanquar, economist francez, "desemnăm prin cerere turistică, aceea a persoanelor care se deplasează periodic şi în mod temporar, în afara rezidenŃei obişnuite pentru motive de călătorie altele decât pentru a

munci sau pentru a desfăşura o activitate remunerată"2. Cererea turistică se manifestă la locul de reşedinŃă al turistului, unde conturează ceea ce se cheamă "bazinul cererii", fiecare bazin autonomizându-se, pe plan internaŃional, prin caracteristicile economice, etnice, sociale şi politice ale teritoriului naŃional căruia îi este integrat. Specificul turismului ca activitate economică imprimă cererii turistice o particularizare, comparativ cu alte domenii, exprimată prin câteva trăsături principale, respectiv:

� este o cerere naŃională, circa patru cincimi din cererea turistică mondială se conturează şi se satisface în interiorul graniŃelor naŃionale ale Ńărilor lumii, prin forma consumului turistic naŃional;

� este o cerere concentrată în Ńările şi regiunile dezvoltate pe plan economic. Europa şi America de Nord exprimă şi satisfac aproape 90% din această cerere, fiind totodată continentele cele mai importante în materie de emisie turistică;

� este o cerere prioritar intraregională, în sensul că cea mai mare parte a fluxurilor cererii turistice internaŃionale se derulează sub forma turismului intraregional. Studii realizate de O.M.T. arată că peste două treimi din cererea turistică internaŃională constă în deplasări între Ńări ale aceluiaşi continent. În cazul celor două

1 Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaŃional, Editura ABEONA,

Bucureşti, 1992, p. 106. 2 Lanquar R., L�Economie du tourisme, Deuxiéme édition mise a jour 14e mille,

Presses Universitaires de France, 1987, p.21.

71

Americi, procentajul turismului intraregional este de 80% din totalul mişcării turistice. Din contră, în Africa acesta este sub 25%, motivul esenŃial al acestei situaŃii fiind stadiul de dezvoltare al Ńărilor acestui continent şi posibilităŃile reduse ale ofertei turistice din Africa;

� este o cerere deosebit de dinamică, atât până acum cât şi în perspectivă. Potrivit datelor cuprinse într-un studiu al Consiliului Mondial al Călătoriilor şi Turismului (W.T.T.C.), cifra de afaceri a industriei turistice mondiale a atins, în anul 1995, 3400 miliarde dolari, iar la începutul mileniului viitor reŃeta realizată de industria

turistică va înregistra o creştere de 56%1. Această creştere urmează să-şi găsească şi o reflectare corespunzătoare în crearea de noi locuri de muncă: astfel, numărul persoanelor ocupate în acest sector va creşte de la 121 la 338 milioane, la nivel planetar.

� este o cerere cu o sezonalitate accentuată şi rigidă, ca urmare a unor legiferări specifice, precum şi datorită unor factori psiho-sociali, culturali şi naŃionali.

Toate aceste trăsături imprimă pieŃei turistice caracterul de piaŃă "opacă", anevoios de pătruns, de cuantificat şi de influenŃat. Cererea turistică, ca orice fenomen economic, nu este imuabilă, are elasticitatea sa, este supusă influenŃei unor factori-cauză. De aceea, în 1972, René Baretje remarca, cu privire la factorii determinanŃi ai cererii turistice: "În faŃa multitudinii factorilor care antrenează în serie calcule, tentaŃia de a propune o clasificare este mare. Dar, o dificultate apare totuşi; linia de demarcaŃie între criteriile reŃinute rămâne imprecisă"2. Totuşi, fără a încerca de a fi exhaustivi, este posibil a delimita marile grupe de factori care explică dezvoltarea cererii turistice. Literatura de specialitate propune o serie de modalităŃi de clasificare a factorilor determinanŃi ai nivelului şi evoluŃiei cererii turistice. Astfel de grupări cuprind, de exemplu: factorii endogeni şi exogeni, factorii raŃionali şi motivaŃionali, factorii cu acŃiune pe termen scurt şi pe termen lung etc. Fiecare din aceste clasificări ale factorilor-cauză ai cererii turistice prezintă însă limite alimentate, în

1 Capital , Săptămânal economic şi financiar, anul 4, nr. 15(122) din 20 aprilie 1995,

p. 1. 2 Baretje R. et Defert P., Aspects économiques du tourisme, Paris, Berger-Levrault,

1972, p.169.

72

special, din dificultatea de a departaja elementele cuprinse în fiecare categorie. Cercetarea fenomenului turistic dezvăluie că principala sa caracteristică este orientarea spre consum. Cererea turistică se iveşte dintr-o necesitate specifică şi se regăseşte într-un consum specific. Dar, pentru ca cererea să se transforme într-un act de consum, trebuiesc îndeplinite trei condiŃii: timp liber, venit disponibil şi motivaŃie. Bugetul de timp cât şi bugetul financiar au o bază economico-socială, iar motivaŃia o bază emoŃională şi/sau raŃională. Vom trata în continuare principalele grupe de factori care modelează nivelul, dinamica şi structura cererii turistice. 1. Disponibilitatea de timp liber - Recunoaşterea concediilor plătite de către state, consecinŃă directă a creşterii productivităŃii muncii şi a revendicărilor populaŃiei muncitoare din întreaga lume, a fost factorul cel mai important ce a permis dezvoltarea cererii turistice moderne. În măsura în care acest drept a fost introdus efectiv în cel mai mare număr de Ńări, şi că segmente de populaŃie tot mai mari au beneficiat de acesta, s-a creat o bază obiectivă, condiŃie necesară pentru manifestarea unei cereri turistice potenŃiale şi mai mari. De altfel, se observă, pe termen scurt şi mediu, o tendinŃă de reducere a timpului de muncă şi, ceea ce pare şi mai important, o mai bună valorificare a timpului liber. Diminuarea timpului de lucru, observă analiştii, se manifestă simultan în patru direcŃii, autonomizându-se patru categorii de "timp liber" ce generează patru categorii de recreere şi turism, respectiv: - diminuarea zilei de muncă, care de la 12-14 ore la începutul secolului a scăzut la 8 ore în prezent, fapt ce favorizează evadarea cotidiană din marile aglomerări urbane; - reducerea duratei săptămânale a muncii în Ńările dezvoltate, şi nu numai în acestea, de la 6 la 5 zile, realitate ce dă naştere la ceea ce numim concediu de "week-end", cu o durată de 1-2 zile; - reducerea numărului anual al săptămânilor de muncă, efect al instituŃionalizării, generalizării şi apoi creşterii duratei concediului anual plătit, a făcut posibilă existenŃa şi armonizarea într-o mai mare măsură a celor două condiŃii necesare calităŃii de turist: timp liber şi resurse financiare ce pot fi alocate procurării satisfacŃiilor oferite de turism; - creşterea duratei şcolarizării şi formării profesionale precum şi, nu în puŃine cazuri, retragerea precoce din viaŃa activă, concomitent cu creşterea duratei medii a vieŃii, au redus la mai puŃin de jumătate durata vieŃii active în cadrul duratei medii de viaŃă a secolului nostru, realitate care potenŃează atât cererea turismului

73

pentru tineret, în timpul vacanŃelor şi chiar în perioadele şcolarizării efective, cât şi cea a turismului pentru vârsta a treia. Iată de ce, cu privire la repartizarea timpului de muncă în Ńările industrializate, statisticile ne oferă următoarea imagine structurală: - durata zilei de muncă - 8 ore; - durata săptămânii de muncă - 4 zile şi jumătate; - durata concediilor anuale legale - 7 până la 10 săptămâni. Acest standard al calităŃii vieŃii, implementat la o scară extinsă, a disponibilizat o parte semnificativă a timpului existenŃei noastre, care este destinată recreerii şi călătoriei. Fireşte, turismul poate "atenta" doar parŃial la aceasta în măsura în care şi ceilalŃi factori ai cererii turistice, semnalaŃi în continuare, îl favorizează. 2. Factori economici - Venitul personal (sau familial) nelimitat a cunoscut, cel puŃin în ultimele decenii, o creştere reală într-un important număr de Ńări, stimulând consumul privat de bunuri materiale şi servicii, între care şi cele turistice. Faptul că venitul bugetului personal a fost amplificat şi că a marcat aproape toate segmentele de populaŃie a permis, cel puŃin în Ńările dezvoltate, raportarea turismului la quasi-totalitatea straturilor sociale. Jocul preŃurilor relative, în special în cazul turismului internaŃional, a concurat la extinderea vacanŃelor în afara locului de reşedinŃă. Elemente ca cele ale cursurilor de schimb, favorabile Ńărilor cu o economie în expansiune au presupus preŃuri turistice net favorabile cererii turistice în aceste Ńări. Paralel, s-a manifestat o reducere, în termeni reali şi absoluŃi, a costurilor fixe ale consumului turistic. De pildă, transportul aerian a devenit tot mai important pentru dezvoltarea turismului pe baza eforturilor ce au fost întreprinse pentru a-l face economic accesibil, imprimându-i mai multă eficacitate pe plan energetic şi făcându-l mai puŃin poluant prin zgomot şi contaminare atmosferică. 3. Factori demografici - Când este vorba de turism, poate mai mult decât în alte domenii, populaŃiile au un comportament diferit în funcŃie de caracteristicile lor demografice. În general, putem afirma că grupurile sociale cu modele de viaŃă urbană au o mai mare înclinaŃie spre călătorie. Urbanizarea se sprijină pe o anumită structură a economiei, generatoare, la rândul ei, de impulsuri motivaŃionale şi disponibilităŃi financiare reflectate în cererea turistică. Oraşele constituie componentele esenŃiale ale bazinelor cererii turistice, grupând indivizi care doresc să evadeze din viaŃa trepidantă provocată de ritmul de muncă, atmosfera poluată, viaŃa în comun în locuinŃe şi cartiere de mare capacitate etc. Cu cât

74

gradul de urbanizare este mai înalt, cu atât creşte proporŃia cererii turistice pe plan naŃional. Acest proces a fost deosebit de dinamic în ultimul sfert de veac şi va continua la cote înalte în viilor. După unii autori, ponderea populaŃiei urbane pe glob, în totalul populaŃiei, se prezintă evolutiv astfel: 1973- 37,4%, 1980- 42,0%, 1990- 47,0% şi în 2000- 51,0%. Procesul se va accentua în secolul următor, când regiunile acum slab dezvoltate, pe măsura dezvoltării lor economice însoŃită de urbanizare, se vor afirma şi ele ca centre emiŃătoare de turişti. Alte caracteristici, ca vârsta, sexul, situaŃia familială, numărul copiilor etc. influenŃează, de asemenea, într-o manieră neneglijabilă decizia de a pleca în vacanŃă. Se observă, cel puŃin în Europa occidentală, că cu cât se avansează în vârstă scade interesul de a pleca în vacanŃă, de a părăsi temporar domiciliul. Concomitent, categoria de vârstă îşi pune amprenta asupra comportamentului turistului. De exemplu, în Europa, cei tineri preferă destinaŃii turistice mediteraneene, utilizând diverse mijloace de transport şi cazare. Cunoaşterea acestui comportament, în calitate de factor, permite celor ce amenajează turistic un teritoriu să aleagă între resursele disponibile şi să le echipeze în mod adecvat. 4. Factori sociali - Fără îndoială, valorificarea socială a vacanŃelor antrenează un efect de imitaŃie, acela de a asimila modelele de consum ale persoanelor cu nivel superior al veniturilor. Şi totuşi, acest comportament mimetic are astăzi alte semnificaŃii. Faptul de a trăi într-o societate mai deschisă şi integrată într-un context, de fiecare dată mai bun, fără îndoială, a depăşit limitele geografice şi politice, ceea ce a permis să se creadă că turismul este predispus să apropie popoarele, comunităŃile naŃionale şi categoriile sociale. Această realitate este cu atât mai evidentă astăzi, când şi alte popoare (ale Europei Centrale şi de Est), optând pentru o societate deschisă, vor avea un rol deosebit de important în determinarea cursului evoluŃiei societăŃii umane. Nivelul şi spiritul, la care este înfăptuită această apropiere, tind să fie acelea ale unui respect şi ale unui interes mutual pentru valorile autentice ale fiecărei colectivităŃi, pe care le acceptăm drept complementare şi exclusiv de sine stătătoare. Mai mult, întâlnirea între societăŃi şi culturi diferite antrenează în anumite condiŃii dezvoltarea lor, nu numai prin concurenŃa lor, dar şi prin complementaritatea lor. În toate acestea, turismul este promotorul, dar concomitent şi beneficiarul. 5. Organizarea şi promovarea - Pentru multe popoare turismul este o forŃă economică şi o realitate socială foarte puternică care a suscitat interesul statelor, atât ca instrument pentru a atinge

75

obiective culturale, sociale, educaŃionale, dar chiar şi obiective politice. Începutul aparŃine iniŃiatorilor şi operatorilor turistici, care organizează structura producŃiei, promovarea şi distribuirea produselor turistice, într-o manieră care să permită o rentabilitate maximă, absorbind cererea şi controlând oferta turistică. Astăzi, statele, care în majoritatea lor au intervenit deja, de curând sau de mai multă vreme, într-un grad mai mult sau mai puŃin important în promovarea activităŃii turistice, sunt pe calea de a-i da o prioritate şi mai mare, cu o viziune şi mai largă. AutorităŃile statale, în existenŃa lor, nu se interesează doar să procure, pur şi simplu, devize cât mai multe, ci şi să asigure o dezvoltare adecvată a acestui sector de activitate, supraveghind costurile externe pe care le poate antrena în relaŃie cu mediul înconjurător natural şi uman, amenajarea teritoriului, formarea profesională, protecŃia consumatorilor etc. Încercând să schematizăm, structural cererea turistică potenŃială şi efectivă, dintr-o Ńară sau regiune dată, în relaŃie cu o serie întreagă de factori, s-ar putea prezenta ca în Fig.4.1. În vederea cuantificării cererii potenŃiale care s-ar putea transforma în cerere efectivă, o metodă foarte utilizată este cea a coeficientului de elasticitate a cererii. Astfel, utilizând formulele clasice de măsurare a elasticităŃii cererii funcŃie de anumiŃi factori putem determina: a) elasticitatea cererii funcŃie de preŃul produsului turistic (εεεεp), după formula:

e% schimbãr ii î n cantitatea cerutã

% schimbãr ii pretului=p =

( )( )

= =−

−

DQ Q

D P P

Q Q Q

P P P1 0 0

1 0 0,

(1)

unde: ∆ = variaŃia; Q = cantitatea cerută; P = preŃul; 0 şi 1 = perioada iniŃială şi cea curentă a indicatorilor luaŃi în calcul.

76

Fig

.4.1

. Str

uctu

ra c

erer

ii tu

ristic

e, a

une

i Ńăr

i sau

reg

iuni

, prin

pris

ma

dete

rmin

anŃil

or s

ăi

(Ada

ptar

e du

pă L

anqu

ar R

., lu

crar

ea c

itată

, pag

. 28-

29)

77

b) elasticitatea cererii funcŃie de venitul potenŃialilor clienŃi-turişti (εεεεy), după formula:

( )( )

εy

Q Q

P P

Q Q Q

Y Y Y

= =

=−

−

% schimbãr

% schimbãr

ii î n cantitatea cerutã

ii veniturilor

=∆

∆

1 0 0

1 0 0,

(2)

unde: ∆ = variaŃia; Q = cantitatea cerută; Y = venitul personal (familial); 0 şi 1 = perioada iniŃială şi cea curentă a indicatorilor luaŃi în calcul.

Cu siguranŃă, valorile pe care le vor înregistra aceşti coeficienŃi de elasticitate a cererii (εp şi εy) vor depinde de natura produsului turistic şi de categoria cumpărătorilor ale căror venituri intră în corelaŃie. Din această cauză, valoarea coeficientului de elasticitate a cererii diferă de la un produs turistic la altul, de la o perioadă la alta şi de la o Ńară la alta. După cum realitatea demonstrează, elasticitatea cererii turistice este diferită la diferitele niveluri ale preŃurilor turistice. În valoare absolută, elasticitatea este mai mică la preŃuri mari şi mai mare la preŃuri mici. Şi, pentru că curba cererii este întotdeauna descrescătoare, coeficientul elasticităŃii induse de preŃ este întotdeauna negativ. Se obişnuieşte, pentru simplificare, să se ignore semnul minus şi să se facă referire la elasticitatea indusă de preŃ în valoare absolută. Pentru a reŃine că e valoare negativă, vom nota elasticitatea funcŃie de preŃ în modul |εp| când discuŃia implică considerarea valorii sale absolute. Dacă elasticitatea este supraunitară, cererea este numită elastică, iar dacă elasticitatea este subunitară, cererea este inelastică. La valoarea 1, cererea este unitar elastică. În cazul venitului ca factor de influenŃă, elasticitatea cererii este pozitivă cât cantitatea cerută creşte (scade) corespunzător unei creşteri (scăderi) a venitului. Ea poate varia între zero şi infinit. Când elasticitatea este între 0 şi 1, se spune că cererea este inelastică din punctul de vedere al venitului. Un coeficient de elasticitate mai mare decât 1 înseamnă că cererea este elastică, din punctul de vedere al venitului. În fine, cererea este unitar elastică dacă elasticitatea este egală cu 1. De observat este şi faptul că şi aici, în cazul relaŃiei

78

cauzale: venit-cerere, există o alternativă de tipul efectului Veblen. O familie obişnuită să consume margarină (care este mai ieftină decât untul) poate opta să cumpere mai puŃină margarină şi, în schimb, mai mult unt, când venitul familiei creşte. În cazul turismului, ne putem aştepta ca o familie, al cărei venit a crescut, să călătorească mai mult. Ea poate acum să aleagă între a sta la un hotel sau la un camping, între deplasarea cu avionul sau cu maşina. Astfel, campingul sau automobilismul turistic pot fi considerate inferioare, atâta timp cât o creştere a venitului duce la scăderea cererii pentru ele. În acelaşi timp, numărul călătoriilor creşte, deci turismul este un bun normal sau superior. În general, turismul prezintă o elasticitate a cererii sale, funcŃie de venit, pozitivă supranumită (εy�1). Este o cheltuială dependentă de libertatea de opŃiune a persoanei şi, astfel, foarte sensibilă la modificările venitului. OpŃiunea turistică, deci cheltuiala din buget aferentă serviciilor turistice, este una dintre primele la care se poate renunŃa când venitul scade, şi la care ne putem aştepta să crească puternic când venitul creşte. Sunt însă şi persoane care cred că turismul este inelastic din punctul de vedere al venitului (εy<1), cel puŃin în Ńările bogate care pot asigura creşteri continue ale veniturilor. Poate este adevărat că elasticitatea cererii turistice scade pe măsură ce o naŃiune devine mai bogată, dar, considerăm noi, nu există suficiente dovezi care să confirme presupunerea că cererea de călătorie este de fapt inelastică în raport cu venitul, chiar şi în cazul Ńărilor dezvoltate. Cunoscând valoarea coeficientului de elasticitate, se poate determina modificarea probabilă a cererii turistice. Astfel, pornind de la relaŃia (1) obŃinem:

∆∆

∆ ∆

QP

PQ

iar

Q

Q

P

P

p

p

= ⋅ ⋅

= ⋅

ε

ε

(3)

De exemplu, presupunând că înregistrăm o reducere a preŃului cu 25%. Dacă, în acelaşi timp, coeficientul de elasticitate a unui produs turistic este de 0,668 şi nu se modifică pe parcursul perioadei analizate, atunci efectul total asupra creşterii cererii (numărul de turişti sosiŃi) pentru acel produs va fi de 16,7%. Similar, în cazul relaŃiei (2), vom avea:

79

∆∆

∆ ∆

QY

YQ

iar

Q

Q

Y

Y

y

y

= ⋅ ⋅

= ⋅

ε

ε

(4)

De exemplu, considerând că înregistrăm o creştere anuală a venitului real pe locuitor cu 25% şi, în acelaşi timp, coeficientul de elasticitate a unui produs turistic este de 1,25 şi nu se modifică de-a lungul întregului an, atunci efectul total asupra creşterii cererii turistice pentru acel produs va fi de 31,25%. În concluzie, apreciem că, pe baza acestor corelaŃii matematice, se poate stabili o relaŃie directă între modificarea anuală a unui factor, coeficientul de elasticitate a unui produs şi efectul anual asupra creşterii (scăderii) pentru un produs turistic.

4.2.2. SemnificaŃia, particularităŃile şi tipologia consumului turistic

Cum am precizat deja, în partea de început a capitolului despre piaŃă, consumul turistic este cel ce asigură transformarea interfeŃei în suprapunere, în timp şi spaŃiu, a celor doi factori: cererea turistică şi oferta turistică. Aceasta, întrucât în cazul turismului locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii. Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice pe mai multe trepte desfăşurate în timp şi spaŃiu1: 1) înainte de începerea deplasării efective către locul de destinaŃie

turistică, dar legat de aceasta (de pildă achiziŃionarea de material sportiv necesar pe circuit sau la destinaŃie);

2) în timpul deplasării spre locul de destinaŃie (de exemplu transport);

3) la locul de destinaŃie (de exemplu cazare, alimentaŃie, agrement etc.).

Cu alte cuvinte, consumul turistic reprezintă o agregare, exprimată în termeni monetari, referitoare la cheltuielile făcute de client (turist), în calitatea lui de reprezentant al cererii, pentru o serie

1 Vezi Cristureanu C., lucr.cit., p.106.

80

de bunuri substanŃiale şi servicii1. Calificativul "turistic" al consumului este funcŃie de calificativul subiectului ("turistul") care l-a realizat. Specificul activităŃii turistice face ca volumul consumului să echivaleze cu volumul producŃiei, ceea ce înseamnă că nu se poate produce decât ce va fi consumat. Altfel spus, serviciile turistice nu pot fi produse pe stoc pentru a fi vândute ulterior. În mod esenŃial, volumul consumului turistic, ca şi cel al cererii turistice, este funcŃie de nivelul preŃurilor practicate şi cel al venitului disponibil al consumatorului. Suplimentar, raporturile fundamentale dintre aceste variabile sunt afectate şi de factori noneconomici ce descriu o anumită structură socio-valorică a consumului turistic, turismul fiind integrat modului de viaŃă al populaŃiei, mereu crescânde, nu numai din Ńările dezvoltate, dar şi celei aparŃinătoare elitei din mediul urban al Ńărilor în curs de dezvoltare. Prin prisma acŃiunii factorilor economici şi noneconomici, consumul turistic se adaptează structural şi se particularizează printr-o notă de stabilitate. Bunăoară, perioada anilor '70, presărată cu mari dificultăŃi economice: inflaŃia de proporŃii, criză valutară însoŃită de frecvente fluctuaŃii ale cursurilor, criza energetică etc., chiar dacă a fost potrivnică turismului, nu a anihilat capacitatea lui de a-şi menŃine, şi chiar de a-şi creşte nivelul de ansamblu, printr-o restructurare regăsită în întărirea turismului naŃional şi în accentuarea formelor mai economice ale turismului internaŃional. Dar şi astăzi, turismul continuă să crească, câteodată chiar cu preŃul unei reduceri a economiilor familiale. Tot mai mulŃi oameni, din Ńările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, de exemplu, au ajuns să considere vacanŃa anuală ca o parte integrantă a calendarului de familie. În cazul în care venitul familiei scade într-un an, datorită factorilor menŃionaŃi, familia va renunŃa la alte bunuri ca să-şi poată permite păstrarea satisfacŃiei furnizate de vacanŃă. Aceasta nu înseamnă că, în general, cererea de călătorie (respectiv consumul) este inelastică în raport cu venitul, chiar şi în cele mai dezvoltate Ńări. În fine, în Ńările dezvoltate europene şi nord-americane, caracterizate printr-un turism deosebit de civilizat, consumul turistic continuă să se particularizeze printr-o puternică concentrare, ce se manifestă la nivele diferite, respectiv: - în timp: consumul turistic coincide, în majoritatea formelor sale, cu

perioadele de timp liber instituŃionalizate prin reglementările sociale şi legile în materie de muncă şi şcolarizare. Sfârşiturile de săptămână, mini-vacanŃele de Paşti, Crăciun şi vacanŃele anuale,

1 Vezi Lanquar R., lucr.cit., p.30.

81

cum se exemplifică în literatura de profil, "...marchează timpul unui consum turistic maximal, în ciuda unei <<căutări de eşalonare a vacanŃelor>>"1;

- în spaŃiu: la nivelul destinaŃiilor turistice, ceea ce antrenează utilizarea intensivă, dacă nu o saturaŃie, a spaŃiului turistic, de unde costuri sociale ridicate în exploatarea atracŃiilor turistice determinate;

- în motivaŃie: consumul turistic fiind motivat prioritar prin "odihnă", "recreere", "vacanŃă", mai puŃin prin "afaceri", "sănătate", "religie", "întruniri" etc.

În cazul Ńărilor mai puŃin avansate pe plan turistic, cu o dimensiune relativ redusă a cererii interne şi internaŃionale, concentrarea nu este tot atât de prezentă. Pentru acestea prioritar este turismul de afaceri, concentrarea în timp (sezonalitatea) fiind redusă, dacă nu chiar inexistentă. De reŃinut este şi faptul că efectele sezonalităŃii sunt cu mult mai importante în destinaŃiile turistice fără consumuri complementare. Mai precis, caracterul sezonier al consumului turistic nu este omogen pe tot teritoriul Ńării sau zonei turistice în cauză. Astfel, în zonele urbane clientela rezidentă (locală) poate constitui un element de reducere a sezonalităŃii în domeniul serviciilor de alimentaŃie publică, iar turismul de afaceri, de întruniri şi de alte consumuri neafectate de sezonalitate, poate asigura o utilizare relativ unitară, etalată pe parcursul unui an, a spaŃiilor de cazare hotelieră situate în marile oraşe. Din contră, în zonele turistice specializate şi fără presiunea nucleului de populaŃie locală, ne confruntăm cu o exploatare discontinuă a echipamentelor turistice, ceea ce antrenează închiderea acestor stabilimente în perioadele de extrasezon. Din punctul de vedere structural, consumul turistic înregistrează un evantai larg al gamei consumurilor specifice, funcŃie de: originea turistului (naŃională sau internaŃională), de destinaŃia aleasă, de motivaŃie etc. Pentru a evita mlaştina supraîncărcării dividem consumul turistic în două categorii: a) consumul turistic naŃional, adică cel efectuat de rezidenŃii unei

Ńări în interiorul Ńării analizate; b) consumul turistic internaŃional sau exterior, deci cel efectuat într-

o Ńară, alta decât cea de reşedinŃă a turistului. Până în prezent este destul de dificil de cuantificat cu exactitate nivelul consumului turistic naŃional în lume. Statisticile

1 Idem, p.31.

82

internaŃionale ale ultimului deceniu nominalizează un procent de 90% al consumului turistic mondial ca fiind naŃional. Marea dependenŃă a industriei turistice de consumul turistic intern şi nu atât de cel internaŃional, în majoritatea Ńărilor, se poate observa şi dacă facem raportul între consumul turistic intern şi consumul turistic extern. Sub acest aspect, specificul fiecărei Ńări va imprima o anumită atitudine în adoptarea strategiilor de dezvoltare turistică pe diferite perioade şi în construirea punctelor de sprijin ale acestora. Un interes deosebit, în cazul turismului internaŃional, prezintă cunoaşterea părŃii din valoarea consumului turistic care rămâne în Ńara receptoare de turişti, Ńinând seama de faptul că o parte din bunurile şi serviciile utilizate în consumul turistic nu se produc în Ńara receptoare, ci se aduc din import, ceea ce antrenează o scurgere a veniturilor în afara graniŃelor naŃionale. Acest fenomen este într-un fel firesc şi cunoscut, dar de regulă nu este cuantificat. Oricum, el se manifestă într-un sens invers gradului de dezvoltare şi de integrare a structurii economice a Ńării receptoare. Cu cât nivelul dezvoltării este mai înalt şi structura economică mai complexă, mai integrată, cu atât scurgerile de venit spre străinătate sunt mai puŃin ridicate. Structural, aceste "scurgeri" constau valoric din: - bunuri şi servicii importate destinate direct consumului turistic; - bunuri şi servicii importate alocate sectoarelor de producŃie

furnizoare, la rândul lor, ale sectorului turistic; - plăŃi nete ale agenŃilor producători străini (venituri, onorarii,

comisoane etc.); - cheltuieli de promovare şi publicitate în străinătate; - importuri de capital pentru industria turistică. Datele disponibile pentru cuantificarea acestor elemente sunt dispersate şi deosebit de eterogene. După unii analişti, costul acestor scurgeri variază, în funcŃie de Ńară, pe un interval cuprins între 15-80% din venituri. TradiŃional consumul turistic se descompune în următoarele componente, formând "coşul de consum turistic" care se prezintă astfel1: - cheltuieli cazare - cheltuieli alimentaŃie - cheltuieli transport - cheltuieli agrement şi alte consumuri

specifice - alte cheltuieli

în general 40-50% aprox. 30%

cca.20-30%

1 Vezi Cistureanu C, lucr.cit., p.114 şi Lanquar R., lucr.cit.p.34.

83

Ponderile elementelor consumului turistic variază însă, în funcŃie de specificul naŃional al consumului, locul consumului turistic, motivaŃia de consum sau tipul de turism practicat, categoria social-economică a consumatorului, unii factori psihologici conjuncturali etc. Credem însă că, în viitorul nu prea îndepărtat, consumul turistic, preluând restricŃiile impuse de caracterul limitat al resurselor economice şi de recesiunile economice, va ajunge la o anumită stabilizare structurală. El va trebui totuşi, apreciază specialiştii, "...să accentueze mai mult una din valorile fundamentale ale turismului: relaŃia interpersonală şi ocazia unei îmbogăŃiri sociale şi culturale pe care o poate facilita; ceea ce presupune o atitudine de participare, în acord cu autenticitatea şi un mare respect al patrimoniului social, cultural şi fizic al zonei receptoare"1. În consecinŃă, strategiile de dezvoltare turistică ale unei economii trebuie să sesizeze avantajul pentru perspectiva acestui sector, indus de reducerea timpului de muncă şi de o speranŃă sporită de viaŃă, ceea ce va însemna adăugarea unor noi dimensiuni concepŃiei liniare a existenŃei umane de până acum: formare → muncă → pensionare. FuncŃiile de formare a personalităŃii, de muncă, de viaŃă personală şi familială, de organizare şi petrecere cât mai plăcută a timpului liber pe tot parcursul existenŃei noastre umane trebuie să existe simultan, deşi cu ponderi diferite, iar prin armonizarea lor se poate permite creşterea calităŃii vieŃii individului şi colectivităŃii umane.

4.3. Oferta şi producŃia turistică

4.3.1. SemnificaŃii conceptuale şi particularităŃile ofertei turistice

Specificul industriei turistice determină distincŃia ce trebuie făcută între semnificaŃiile a două concepte cu care operăm: "oferta turistică" şi "producŃia turistică". Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care concură la obŃinerea produsului turistic, respectiv: potenŃialul natural şi antropic, echipamentul de "producŃie" a serviciilor turistice, diversitatea bunurilor materiale (industriale, alimentare) destinate consumului turistic, forŃa de muncă specializată în activităŃile specifice turismului, infrastructura turistică şi condiŃiile de comercializare (preŃ, înlesniri etc.). În această accepŃiune, am putea

1 Lanquar R., lucr.cit. p.35.

84

spune că oferta integrează ansamblul resurselor economice mobilizate în calitate de factori ai producŃiei turistice. ProducŃia turistică reprezintă ansamblul de servicii care mobilizează forŃa de muncă, echipamentul de producŃie şi bunurile materiale, şi care, în cadrul unei ambianŃe specifice, se materializează într-un consum efectiv. Aşadar, între oferta turistică şi producŃia turistică există o relaŃie strânsă care, comparativ cu aceeaşi relaŃie de pe piaŃa bunurilor fizice, este marcată de următoarele particularităŃi1: � producŃia turistică (Pt) poate fi cel mult egală cu oferta turistică

(Ot): Pt ≤ Ot , în timp ce pe piaŃa bunurilor substanŃiale (materiale) oferta este cel mult egală cu producŃia: O ≤ P;

� oferta turistică există şi independent de producŃia turistică, în timp ce producŃia turistică nu se poate realiza în afara ofertei. Comparativ, în sectorul producŃiei bunurilor materiale, oferta acestora nu se poate detaşa de existenŃa unei producŃii;

� structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producŃiei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producŃiei respective;

� oferta turistică este fermă - există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura ei, pe când producŃia turistică este efemeră - există cât timp se manifestă consumul, se întrerupe o dată cu întreruperea consumului.

Această relaŃie specială dintre oferta turistică şi producŃia turistică reliefează rolul primordial al ofertei ca sursă a producŃiei turistice, dar şi rolul producŃiei în mobilizarea ofertei date. Specificul turismului ca activitate economică, ca şi în cazul cererii şi consumului orientat spre acest domeniu, imprimă ofertei şi respectiv producŃiei turistice câteva caracteristici (particularităŃi): A. Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea şi eterogenitatea sa. Aceasta vizează atât structura ofertei, cât şi structura producŃiei şi a întreprinzătorilor din turism. Totuşi, cu toată diversitatea lor, elementele structurale ale ofertei pot fi grupate în două categorii:

1) elemente de atracŃie, cele care stimulează interesul potenŃialilor turişti pentru a le vizita şi întrebuinŃa, compuse din resursele naturale şi cele umane (atracŃiile socio-culturale, tehnologice), având o importanŃă relativă în timp şi spaŃiu în cadrul ofertei turistice;

1 Vezi Cristureanu C., lucr.cit., p.120.

85

2) elementele funcŃionale, alcătuite din echipamentul şi serviciile care fac posibilă desfăşurarea producŃiei turistice.

Cele două categorii de elemente formează un sistem, ale cărui elemente structurale se pot completa, substitui sau influenŃa, în diferite proporŃii, reciproc. Fiecare din componentele celor două categorii de elemente, la rândul lor, prezintă o mare diversitate de concretizări. De exemplu, echipamentul de transport este format din: mijloace terestre de transport (automobil, autocar, tren), mijloace de transport naval, mijloace de transport aerian ş.a. Sau, echipamentul de primire şi cazare (industria ospitalităŃii, cum mai este denumită) este format din hoteluri, moteluri, reşedinŃe secundare, pensiuni. camping, caravaning, sate de vacanŃă etc., toate de diverse categorii sau clase calitative. Industria turistică ce mobilizează aceste elemente (de atracŃie şi funcŃionale), oferă o mare diversitate de produse turistice, corespunzător motivaŃiei consumatorilor. De aceea, oferta turistică, din raŃiuni de sistematizare, ar putea fi clasificată în patru grupe mari:

a) oferta turismului de vacanŃă: turism de odihnă şi recreere (individuală sau familială), turism balnear, turism sportiv;

b) oferta turismului de sănătate: turism de tratament, turism profilactic;

c) oferta turismului de afaceri: turismul itinerant, turismul de congrese şi convenŃii, turismul cu titlu stimulator, etc.

d) oferta turismului cultural: turismul de studii, schimb de experienŃă şi iniŃiere tehnică, artistică, festivaluri, turismul religios, etc.

Fiecare din tipurile de ofertă menŃionate se individualizează, cantitativ şi calitativ, funcŃie de specificul naŃional şi gradul de dezvoltare economică al Ńării sau zonei căreia îi aparŃine. Rolul de mijlocitor în mobilizarea şi angrenarea elementelor ofertei, într-un mecanism funcŃional, revine aşa numiŃilor ofertanŃi de produse turistice. Aceştia sunt "fabricanŃi" sau prestatori ai diferitelor produse şi servicii, între care: întreprinderi din sectorul comercial, touroperatori, agenŃi turistici, asociaŃii şi organisme cu vocaŃie socială, comunităŃi sau organizaŃii teritoriale. Complexitatea produsului turistic induce un grad înalt de segmentare pe specialităŃi a producătorilor, imprimând totodată, un caracter eterogen şi complex organizării producŃiei turistice. În consecinŃă, practic este imposibilă furnizarea de către un singur producător a tuturor prestaŃiilor oferite consumatorului din turism. De aceea, producătorii-ofertanŃi sunt specializaŃi în patru categorii de prestaŃii turistice:

86

∗ cazare şi restaurare; ∗ transport; ∗ animaŃie, agrement şi informare; ∗ "proiectarea" şi organizarea derulării diverselor tipuri de

călătorii de către touroperatori (TO). Referitor la rolul celei de-a patra categorii, dacă iniŃial touroperatorii erau preocupaŃi de toate componentele realizării unei călătorii, treptat funcŃia TO s-a conturat mai bine prin concentrarea asupra modului de grupare a elementelor primelor trei categorii într-o ofertă turistică globală şi comercializarea ei direct către consumator. Gradul înalt de specializare a prestatorului de servicii turistice i se alătură şi un caracter artizanal al preocupărilor din domeniu. Concret, mai mult decât în alte domenii, în majoritatea activităŃilor turistice predomină existenŃa unor afaceri mici ("smoll business"), deci a unor întreprinderi mici şi mijlocii. Aceasta nu exclude însă integrarea sectorială sau gruparea profesională. Concomitent, mai ales în ultimii ani, se accentuează tot mai mult tendinŃa de centralizare şi concentrare a ofertanŃilor de turism pe domenii de specialitate1. B. Cea de a doua caracteristică a ofertei turistice o constituie rigiditatea sa. Aceasta îmbracă mai multe aspecte, şi anume: � imobilitatea ofertei şi producŃiei turistice care, pentru a-şi dovedi

utilitatea prin consum, presupune deplasarea consumatorului în bazinul acesteia, şi nu a produsului în bazinul cererii;

� imposibilitatea stocării ofertei, deci a racordării cantitative a ofertei la nivelul cererii;

� rigiditatea în amplasarea capacităŃilor de producŃie turistică care sunt localizate "la sursă", deci în perimetrul sau în apropierea elementului atractiv, ceea ce exclude alte posibilităŃi ale localizării producŃiei;

� imposibilitatea adaptării ofertei la oscilaŃiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice şi la restructurările calitative ale cererii generate de diversificarea motivaŃiilor, mobilurilor şi intereselor. Această ultimă faŃetă a rigidităŃii are consecinŃe economice majore, regăsite în profitabilitatea şi gradul de risc al investiŃiilor în oferta turistică.

De neignorat este faptul că rigiditatea ofertei turistice antrenează, alături de alte cauze, unele consecinŃe socio-economice negative în ramurile economiei antrenate în crearea sa. Astfel, subutilizarea unora dintre elementele funcŃionale ale ofertei din

1 Vezi, în acest sens, Cristureanu C., lucr.cit., p.142-145.

87

turism atrage mărirea duratei de amortizare a investiŃiilor, uzura morală a mijloacelor fixe şi amânarea momentelor de retehnologizare a producŃiei turistice. C. Cea de-a treia caracteristică a ofertei turistice, conturată ca o alternativă la rigiditatea acesteia, cu efecte de atenuare a fenomenelor negative reŃinute mai sus, este existenŃa în cadrul unor limite a unui efect de substituire a unui tip de ofertă cu altul care satisface motivaŃii ce se pot substitui între ele. De exemplu, în condiŃiile în care producŃia turistică mobilizează numai o mică parte din oferta turismului de odihnă şi recreere, capacităŃile suplimentare din perioada respectivă pot fi valorificate prin producŃia turismului de afaceri, întruniri etc. Pentru viabilitatea acestei alternative se impune ca elementele constitutive ale ofertei în cauză să aibă un caracter polifuncŃional, să poată satisface mai multe alternative de consum fără cheltuieli speciale suplimentare.

4.3.2. Factori determinanŃi ai ofertei turistice

Aşa cum am procedat în cazul cererii, vom trata în continuare principalii factori care determină nivelul şi structura ofertei turistice. 1. Teritoriul. Teritoriul înseamnă "pământ", o anumită suprafaŃă sau arie care, pe lângă faptul că se constituie într-un suport al varietăŃii resurselor naturale, se reliefează prin el însuşi ca spaŃiu geografic finit. Cu alte cuvinte, pământul este o sursă limitată şi finită, cererea pentru el fiind nelimitată. Într-adevăr, J.Fourastié avea perfectă dreptate precizând că, cel mai mare deficit cu care se vor confrunta oamenii secolului XXI va fi lipsa de spaŃiu. De asemenea, Herman Kahn, un alt viitorolog celebru, exprima aceeaşi opinie admiŃând că dacă, pe de o parte, turismul secolului viitor va avea o rată dezvoltată, pe de altă parte, în mod obiectiv va fi restricŃionat datorită "mulŃimii de turişti şi puŃinelor aşezări (destinaŃii turistice - n.n.)". Oricum, vrând-nevrând, o condiŃie esenŃială pentru existenŃa ofertei turistice o reprezintă teritoriul sau spaŃiul, tot aşa cum factorul demografic constituie pentru cererea turistică sursa sau suportul acesteia. În cadrul acestui domeniu distinct al activităŃii social-economice, cel al turismului, teritoriul (spaŃiul) are o dublă determinare: cantitativă, prin "capacitatea de primire" a teritoriul, şi calitativă, prin "atractivitatea" sa sau "valoarea turistică" a teritoriul, care poate fi naturală sau creată. Abordat astfel, pentru oferta turistică teritoriului nu va reprezenta numai suportul echipamentului

88

din componenŃa sa, ci şi "materia primă" ce-ar putea fi valorificată prin produsele turistice în a căror componenŃă se regăseşte, mai mult sau mai puŃin, în expresie monetară. Derularea unor acŃiuni turistice de calitate trebuie să ia în calcul, alături de celelalte faŃete ale fenomenului în discuŃie, aspectul cantitativ prin determinarea capacităŃii optime de primire, respectiv numărul maxim de turişti care pot fi primiŃi de un teritoriu fără a prejudicia mediul ambiant sau organizarea vieŃii în spaŃiul respectiv. Calculul acestui indicator are la bază formula:

CS K

Npt p

p=

⋅

unde: Cp - capacitatea de primire;

St - suprafaŃa teritoriului;

Kp - coeficientul cu valori între 0,5 şi 1, în funcŃie de particularităŃile hipsometrice, geologice, hidrologice şi de specificul economic al regiunii (de exemplu, suprafeŃe mari destinate agriculturii sau amplasării unor obiective poluante etc.);

Np - suprafaŃa normată pentru efectuarea unui consum turistic de către o persoană (m2/turist).

Metodologia determinării componentelor calitative conturează valoarea turistică a teritoriului, mai mică sau mai mare, funcŃie de frecvenŃa elementelor de atracŃie naturală, de dimensiunea fluxului spontan de vizitatori ai teritoriului şi de eficienŃa prezumată a investiŃiilor necesare echipării ofertei de servicii în cadrul teritoriului. Valoarea turistică sau atractivitatea unui teritoriu are un caracter relativ, ea fiind apreciată în raport cu inexistenŃa oricărei surse de atracŃie turistică, deci cu un teritoriu virtual. Practica amenajării turistice întrebuinŃează şi o altă metodă, în definirea pe plan calitativ a unui teritoriu, constând în descompunerea spaŃiului în elemente ce ar putea servi ca rezervă de materie primă turistică, fiecărui element atribuindu-i-se o anumită valoare, în funcŃie de: originalitatea estetică, accesibilitatea şi funcŃionalitatea sa. De exemplu, o posibilă descompunere a teritoriului cuprinde variabile cum ar fi1:

a) frumuseŃea naturală a peisajului;

1 Vezi Cristureanu C., lucr.cit., p.123.

89

b) configuraŃia geografică (munŃi, câmpii, lacuri, litoral, râuri, cascade, peşteri ş.a.);

c) condiŃiile meteorologice: tipul climatului, nivelul şi frecvenŃa precipitaŃiilor, direcŃia curenŃilor de aer, intensitatea activităŃii solare, frecvenŃa fenomenelor negative (furtuni, îngheŃuri, seisme etc.);

d) valoarea terapeutică a ambianŃei naturale (nămol, izvoare minerale şi termale etc.);

e) flora şi fauna: originalitate, frecvenŃă, diversitate;

f) patrimoniul cultural şi istoric: artă, arheologie, obiective istorice, religioase, folclor.

Între mediul natural şi cel social-economic există o strânsă interdependenŃă. În cazul în speŃă, asupra resurselor turistice ale teritoriului îşi pun amprenta două procese ireversibile: dezvoltarea economică de ansamblu şi dezvoltarea turistică. Ambele nu pot fi evitate, dar efectele lor dăunătoare turismului pot fi atenuate. Analiştii sunt de acord cu constatarea, după care, principala manifestare negativă a celor două procese este poluarea, atât turistică (supraaglomerarea autorutelor, poluarea aerului, zgomotul, pericole de incendii etc.) cât şi industrială (faŃă de care tot mai multe state au adoptat măsuri de prohibire a fenomenelor şi efectelor sale). Acesteia i se alătură degradarea unor valori turistice, reorientarea unor resurse ale patrimoniului turistic spre alte activităŃi de producŃie, precum şi valorificarea excesivă a unor resurse turistice, ceea ce încarcă teritoriul peste limita dată de capacitatea sa optimă de primire. Un exemplu deosebit de sugestiv al acestei interrelaŃii, invocat în studiile şi programele internaŃionale, este cel al ofertei mediteraneene. Potrivit estimărilor, bazinul mediteranean va fi asaltat de aproximativ 350 mil. vizitatori la începutul secolului următor, de circa 3 ori mai mult decât în 1970. Acest aflux de turişti generează venituri dar şi o serie de efecte negative, dintre care cel mai grav este poluarea, a cărei principală cauză o reprezintă sezonalitatea accentuată, deci concentrarea consumului turistic în timp şi spaŃiu (populaŃiile Ńărilor mediteraneene mărindu-se, în timpul lunilor de vară cu 75%, din care 90% se îndreaptă spre litoral). Atenuarea fenomenelor negative se află însă numai în puterea autorităŃilor, atât din Ńările primitoare cât şi din Ńările emiŃătoare, prin adoptarea unor soluŃii ce pot determina o etalare mai armonioasă în timp şi spaŃiu a circulaŃiei turistice, cum ar fi: etalarea şi multiplicarea vacanŃelor, schimbarea structurii timpului de

90

şcolarizare, crearea de noi produse turistice, promovarea unor noi regiuni potenŃial turistice, cooperarea între organizaŃiile de turism în vederea partajării fluxului turistic etc. În paralel, dacă fenomenele economice şi sociale de tip inflaŃionist şi infracŃional s-ar diminua, imaginea ofertei turistice ar avea de câştigat atât în turismul intern cât şi în turismul internaŃional. Valoarea teritoriului în calitate de determinant al ofertei turistice, se găseşte într-o relaŃie directă şi cu poziŃia acesteia faŃă de bazinul cererii, respectiv faŃă de fluxurile circulaŃiei turistice. Acest raport exprimat prin "distanŃă" faŃă de destinaŃia turistică sau "accesibilitatea teritoriului" deŃine o cotă de importanŃă deosebită, mai ales pentru turismul de vacanŃă, forma cea mai puternic dependentă de poziŃionarea teritoriului. Forma grafică a variaŃiei atractivităŃii unui teritoriu în funcŃie de distanŃa faŃă de bazinul cererii, ar putea arăta astfel (Fig.4.2. ):

Atractivitate B A C

0 d0 DistanŃa

Fig.4.2. Atractivitatea unui teritoriu turistic, funcŃie de distanŃă

Aşa cum se observă, se înregistrează două zone de atracŃie: o zonă (A-B) în care atracŃia creşte proporŃional cu distanŃa şi apoi o zonă (B-C) în care atracŃia este invers proporŃională faŃă de distanŃă. S-ar putea vorbi şi de o distanŃă optimă (d0) care poate fi, de exemplu, distanŃa parcursă în decursul unei singure zile (ce-ar presupune un grad de oboseală acceptabil) sau distanŃa exprimată prin costul transportului şi care se află într-un raport optim faŃă de costul unei vacanŃe. Atractivitatea unui teritoriu situat la distanŃa "d" va fi deci funcŃie de costul "c" şi de oboseala "x" corespunzătoare distanŃei:

( )A A d c xt = , , ,

unde: At = funcŃia de atractivitate.

91

De reŃinut este şi faptul că în practică influenŃa factorilor-cauză se interferează, în sensul că mărirea costului implică, de regulă, o scădere a oboselii şi invers, menŃinerea costului atrage o mărire a oboselii ca urmare a utilizării unor mijloace de transport mai puŃin rapide sau confortabile, respectiv a scăderii calităŃii transportului folosit la parcurgerea distanŃei. 2. Sectorul terŃiar. Componentă esenŃială a oricărui complex economic naŃional, sectorul terŃiar, care grupează activităŃi de prestare de servicii, s-a autonomizat ca un domeniu distinct al economiei moderne, urmare a dezvoltării şi diversificării nevoii sociale. Drept urmare, nivelul de dezvoltare economică al unei Ńări este prioritar apreciat astăzi, alături de alŃi indicatori, şi de ritmul în care forŃa de muncă se eliberează din sfera producŃiei materiale şi este asimilată în domeniul serviciilor. Ponderea populaŃiei ocupate în sectorul terŃiar a atins în actualul deceniu 60-75% în Ńările dezvoltate şi 30-50% în Ńările în curs de dezvoltare. Se vorbeşte astfel de o "terŃiarizare" a ocupării forŃei de muncă şi a categoriilor profesionale1, proces început cu mulŃi ani în urmă, dar continuat şi astăzi în ritmuri dintre cele mai înalte. Într-un asemenea cadru evolutiv, se apreciază, pe bună dreptate, că ponderea populaŃiei ocupate în sectorul terŃiar dobândeşte valoarea unui "barometru" al dezvoltării unei societăŃi, economiilor moderne fiindu-le specifică sporirea ponderii forŃei de muncă ocupate în sfera serviciilor. În privinŃa Ńării noastre, nivelele de 27,5-32,0%, corespunzătoare anilor 1990 şi 1995, redau sugestiv, după aprecierile specialiştilor, "nu numai decalajul referitor la dezvoltarea economică, ci şi eforturile ce trebuie făcute pentru apropierea de structurile celorlalte Ńări"2. Aprecierea dimensiunilor sectorului terŃiar impune determinarea şi a altui indicator sugestiv, respectiv aportul acestora la crearea produsului intern brut (ponderea serviciilor în PIB). Normalizarea unui astfel de indicator în analizele economice presupune acceptarea faptului că şi în sfera serviciilor se prestează o muncă productivă, se crează şi/sau se adaugă valoare ce intră în componenŃa indicatorilor macroeconomici. Ca urmare, în balanŃa producerii, consumului şi acumulării PIB se poate evalua partea realizată prin funcŃionarea serviciilor. Din analiza datelor statistice rezultă concluzia după care, în concordanŃă cu ponderea deŃinută în ocuparea forŃei de muncă,

1 Gadrey, J., L'économie des services, Éditions La Découverte, Paris, 1992, p.11-13. 2 Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G., Economia serviciilor, Editura Uranus,

Bucureşti, 1997, p.48.

92

serviciile au un aport substanŃial la crearea PIB, între 65-75% în Ńările dezvoltate, şi între 30-60% în Ńările în curs de dezvoltare. Totodată, urmare a faptului că, pe măsura pătrunderii progresului tehnic, se înregistrează o sporire a volumului serviciilor, concomitent cu creşterea ponderii lor, în numeroase Ńări s-a produs deja o schimbare a raportului între producŃia materială şi servicii în ce priveşte crearea PIB; o atare situaŃie circumscrie, ca şi în cazul populaŃiei ocupate, tendinŃa de "servicizare" a produsului naŃional, respectiv a ramurilor economiei1. Măsura participării serviciilor la realizarea reproducŃiei sociale evidenŃiază, pe de o parte, potenŃialul, structura şi caracterul dezvoltării economiei; se reflectă astfel proporŃia în care creşterea economică se bazează pe factorii intensivi (ridicarea nivelului pregătirii profesionale, aplicarea descoperirilor ştiinŃei şi tehnicii, perfecŃionarea managementului etc.). Pe de altă parte, această pondere reliefează eficienŃa mai înaltă a activităŃilor derulate în sectorul serviciilor, eficienŃă particularizată prin volumul relativ mai mic al cheltuielilor materiale, prin faptul că rezultatele lor finale înglobează o cantitate mai mare de muncă vie, de creativitate, de inteligenŃă. Pentru Ńara noastră, după informaŃiile statistice oficiale, aportul terŃiarului la crearea PIB este relativ modest, de la cca.30% la începutul anilor '80 la 39% în anul 1995. Totuşi, faptul îmbucurător este prezenŃa unei tendinŃe pozitive, efect al recunoaşterii importanŃei şi rolului serviciilor pentru progresul social general. În sfârşit, evoluŃia globală a dimensiunilor sectorului terŃiar poate fi exprimată şi prin mărimea fondurilor fixe - expresie a dimensiunilor resurselor materiale antrenate, precum şi prin raportul acestora cu cele din alte sectoare. În România, prin prisma acestui indicator, statisticile arată că la sfârşitul anului 1995 valoarea fondurilor fixe din sectorul terŃiar reprezenta 27% din totalul pe economia naŃională, iar 42,3% din valoarea investiŃiilor anului 1995 a revenit acestui sector. Important de reŃinut este şi faptul că indicatorii prezentaŃi anterior (ponderea populaŃiei ocupate, ponderea serviciilor în PIB şi mărimea fondurilor fixe) ilustrează, în principal, latura cantitativă a activităŃii desfăşurate în sectorul terŃiar, completarea imaginii privind locul şi rolul acestuia necesitând examinarea diverselor aspecte calitative legate de funcŃionalitatea serviciilor. Mai mult, având în vedere faptul că activitatea din sfera serviciilor este de o mare

1 Idem, lucr. cit., p.50

93

complexitate, neputând fi cuprinsă în totalitatea sa în câŃiva indicatori macroeconomici, analizele privind realitatea şi perspectivele acestora se cer întregite cu indicatorii specifici ce pot reflecta conŃinutul fiecărei ramuri componente. În cazul turismului, ca parte integrantă a complexului economic naŃional, inclusiv a sectorului serviciilor, oferta sa este formată din elemente materiale (capital şi resurse ale naturii) şi forŃa de muncă, deci factori de producŃie. Factorii de producŃie ai turismului sunt practic incluşi în sectorul terŃiar al economiei, sectorul de servicii. ExistenŃa şi gradul de dezvoltare, precum şi structura sectorului terŃiar vor reprezenta, deci, un alt determinant al ofertei turistice. ApartenenŃa turismului ca activitate economică la sectorul terŃiar îl face dependent de volumul şi dinamica acestuia în diferitele sisteme economice naŃionale; unele din componentele sectorului terŃiar reprezintă chiar premise şi factori pentru dezvoltarea ofertei de servicii turistice (de exemplu, serviciile de transport, serviciile medicale etc.) care, deşi sunt destinate satisfacerii nevoilor individuale ale membrilor societăŃii, contribuie şi la constituirea ofertei turistice. Oferta turistică, în calitatea sa de subsistem al sistemului pieŃei, cuprinde prestaŃiile turistice sub forma unei succesiuni de servicii cu caracter specific sau nespecific a căror prestare este dependentă de materializarea prin consum a cererii turistice. Caracterul foarte eterogen şi individualizat la nivelul consumatorului fac imposibilă standardizarea serviciilor la nivelul întregii oferte turistice. Totodată, posibilitatea de lărgire a gamei "sortimentale" a serviciilor turistice se amplifică foarte mult odată cu diversificarea motivaŃiei de consum şi cu posibilităŃile oferite de sectorul terŃiar. În plus, nu trebuie să uităm că în turism, comparativ cu activităŃi ale sectorului primar sau secundar, volumul forŃei de muncă, calitatea şi calificarea sa se transmit prestaŃiei ca element al ofertei turistice, ca urmare a faptului că sectorul terŃiar este mai puŃin receptiv la consecinŃele revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice. ActivităŃile cuprinse în prestaŃia turistică sunt grupate de specialişti în cinci categorii de servicii: serviciile de organizare şi comercializare a ofertei turistice; servicii de transport; servicii de cazare şi restaurare; servicii de producŃie şi distribuŃie a bunurilor de consum turistic; servicii de agrement, tratament etc., deci cu caracter neeconomic, legate de motivaŃia consumatorului-turist. Combinarea acestor componente ale sistemului serviciilor turistice, în diferite

94

proporŃii, dă naştere la oferte turistice diferite, iar clasa calitativă a fiecărui tip de serviciu imprimă ansamblului ofertei turistice un anumit nivel calitativ. 3. Baza tehnico-materială. Un alt factor necesar, dar nu suficient, alături de forŃa de muncă, pentru organizarea activităŃilor cuprinse în oferta turistică este baza tehnico-materială. Echipamentul turistic este tot atât de diversificat şi specializat ca şi serviciile turistice. Fiecare tip de serviciu turistic rezultă din utilizarea unei dotări specifice, corelaŃia dintre cele două elemente fiind atât de natură cantitativă cât şi calitativă. Turismul, ca ramură şi serviciile ce-l compun, imprimă în mod obiectiv bazei sale materiale o serie de particularităŃi, respectiv: a) corespondenŃa dintre baza tehnico-materială şi resursele naturale turistice, atât pe plan calitativ-structural, cât şi pe plan cantitativ, ca volum al dotărilor. De exemplu, construirea unei baze de tratament balnear, care să asigure un număr optim de proceduri recuperatorii şi profilactice, este condiŃionată absolut de existenŃa unor resurse de ape termale; b) adaptarea bazei tehnico-materiale unui anumit segment al cererii turistice, prezumate sau cunoscute, particularitate indusă de una din trăsăturile ofertei turistice, şi anume rigiditatea sa. De regulă, racordarea bazei tehnico-materiale se face la cel mai apropiat segment al cererii turistice, Ńinând seama de importanŃa distanŃei în direcŃionarea cererii. InvestiŃiile pentru diversificarea, construirea şi modernizarea echipamentului ofertei turistice vor fi deci funcŃie de două variabile independente: resursa turistică naturală şi cererea turistică; c) raportul, în general, invers proporŃional între efortul investiŃional şi calitatea atracŃiei turistice a resurselor naturale. Astfel, lipsa resurselor naturale atractive poate fi suplinită prin cele mai ridicate investiŃii de un anume profil în baza tehnico-materială (de exemplu, staŃiunea Las Vegas construită în plin deşert). Dimpotrivă, abundenŃa resurselor naturale originale şi atractive (de tipul Deltei Dunării, de exemplu), necesită investiŃii specifice cu mult mai reduse pentru echipamentul turistic, oferindu-se astfel posibilitatea redirecŃionării sumelor disponibile pentru protecŃia mediului înconjurător al regiunilor în discuŃie. Structural baza tehnico-materială a turismului cuprinde: baza cazării, baza restaurării, baza transportului, baza agrementului etc. Componentele fiecăreia sunt redate la capitolele aferente categoriei de servicii pe care trebuie să le asigure.

95

Termeni cheie: piaŃa turistică, capacitatea pieŃei turistice, potenŃialul pieŃei turistice, volumul pieŃei turistice, cererea turistică, consumul turistic, elasticitatea cererii turistice, oferta turistică, producŃia turistică, valoarea turistică a teritoriului.

Întrebări recapitulative 1. DefiniŃi piaŃa turistică şi enunŃaŃi particularităŃile acesteia. 2. Care este semnificaŃia principalelor concepte avute în vedere

pentru evaluarea cantitativă a pieŃei turistice? 3. Ce reprezintă cererea turistică şi prin ce trăsături se exprimă

specificul acesteia? 4. CaracterizaŃi determinanŃii cererii turistice. Ce semnificaŃie are

elasticitatea cererii în turism şi cum se calculează aceasta? 5. Ce reprezintă consumul turistic, ce particularităŃi îi sunt specifice

şi ce tipuri de consum turistic cunoaşteŃi? 6. Ce reprezintă oferta turistică? Dar producŃia turistică? 7. CaracterizaŃi factorii determinanŃi ai ofertei turistice.

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Principalii factori determină nivelul şi structura ofertei turistice

sunt: A. teritoriul; B. sectorul terŃiar; C. baza tehnico-materială; D. ansamblul acestora.

2. Nivelul, dinamica şi structura cererii turistice pot fi modelate prin următorii factori: a. disponibilitatea de timp liber; b. factorii economici şi sociali; c. factorii demografici; d. organizarea şi promovarea.

A (a,b,c); B (b,d); C (c,d); D (a,b,c,d) 3. Comparativ cu piaŃa bunurilor, în general, şi piaŃa serviciilor, în

particular, piaŃa turistică se particularizează prin: a. finalitatea specifică; b. caracter „peticit”; c. multidimensionalitate; d. risc mult mai accentuat.

A (a,b); B (c,d); C (a,b,c,d); D (b) 4. Raportul dintre cerere şi consumul turistic ia forma:

A. cerere = consum;

96

B. cerere = suma produselor turistice cumpărate; C. cerere > consum; D. cerere < consum.

5. Elementele structurale ale ofertei turistice pot fi grupate în două categorii: A. endogene şi exogene; B. prezente şi viitoare; C. cu plată şi gratuite; D. de atracŃie (naturale şi antropice) şi funcŃionale (echipamente

şi servicii)

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia Turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.155-199.

2. Cosmescu I., Turismul, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pg.79-126.

97

SecŃiunea a II-a

Serviciile turistice

CAPITOLUL 5

TURISMUL - DOMENIU REPREZENTATIV AL SECTORULUI TERłIAR

Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • definească conŃinutul prestaŃiei turistice; • explice particularităŃile serviciului turistic; • diferenŃieze, prin prisma mai multor criterii, categoriile de servicii

turistice; • aprofundeze fiecare componentă a serviciilor turistice şi să

prefigureze tendinŃele diversificării şi creşterii calităŃii acestora, în condiŃiile existenŃei unor mecanisme economice concurenŃiale.

Rezumat: Capitolul relevă conŃinutul şi particularităŃile serviciilor turistice, intrând apoi în analiza structurii serviciilor de profil.

5.1 ConŃinutul şi particularităŃile serviciilor turistice În fapt, localizarea turismului în sfera terŃiarului rezultă din însuşi conŃinutul activităŃii ce-l reprezintă, activitate care ia forma unei suite de prestaŃii, cum ar fi: conceperea şi organizarea călătoriei, transportul, cazarea, divertismentul etc., urmărind satisfacerea nevoilor turistului pe durata deplasării sale. De aceea, produsul turistic, drept componentă a ofertei turistice, este considerat a fi rezultatul asocierilor, interdependenŃelor dintre resurse (patrimoniu) şi servicii; resursele se vor concretiza în variatele produse turistice numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice. Această realitate motivează importanŃa covârşitoare a serviciilor, a faptului că în conturarea şi particularizarea produselor turistice centrul de greutate cade pe activitatea de prestaŃii. În consecinŃă, experienŃa de până acum reprezentând o dovadă de necontestat, existenŃa unui patrimoniu turistic valoros nu înseamnă automat şi un turism dezvoltat, că resursele de excepŃie rămân în afara circuitului economic în absenŃa serviciilor care să le pună în valoare, să le facă accesibile turiştilor1. Totodată, sub un alt aspect al aceluiaşi mod de

1 Vezi Minciu R. ş.a., lucr. cit., p.86.

98

interpretare, Ńări cu potenŃial turistic relativ modest (Germania, Cehia, Slovacia, Ungaria, Anglia ş.a., de exemplu) se pot considera ca teritorii cu un înalt şi dinamic ritm de dezvoltare turistică ca urmare a investiŃiilor în domeniul serviciilor şi calităŃii prestaŃiilor oferite. Aprecierea turismului ca activitate de prestări de servicii rezultă nu numai din conŃinutul acesteia, ci şi din particularităŃile serviciului turistic, din elementele ce-i conturează un specific distinct de alte prestaŃii aparŃinătoare sectorului terŃiar. Această poziŃie aparte a domeniului turistic decurge din modul particular de realizare a activităŃii, din natura muncii prestate în cadrul activităŃilor ce-l compun. Unele dintre particularităŃile prestaŃiilor turistice sunt comune tuturor componentelor terŃiarului, având doar concretizare distinctă, altele sunt specifice doar turismului. Cele din a doua categorie sunt determinate de conŃinutul ofertei şi cererii turistice, de modul de realizare a întâlnirii lor, de condiŃiile în care au loc actele de schimb între subiecŃii participanŃi la astfel de relaŃii1. Încercând să sintetizăm particularităŃile serviciilor turistice, apreciem că acestea ar fi următoarele: a. Mai întâi, se remarcă caracterul nematerial al prestaŃiei, serviciul turistic existând în formă potenŃială şi concretizându-se numai în contactul cu purtătorii motivaŃiilor turistice, deci prin întâlnirea cererii cu oferta turistică. b. Din caracterul nematerial al serviciului turistic rezultă o altă trăsătură, respectiv nestocabilitatea prestaŃiilor din acest domeniu. Produsul turistic, sub formă de prestaŃii în diversitatea lor, se consumă pe măsura producerii sale. Aceasta datorită naturii sale aproape intangibile, el neputând fi ambalat, stocat sau transportat. Sub acest aspect, din punctul de vedere al ofertantului, nimic nu este atât de perisabil ca o cameră de închiriat pentru o noapte sau capacitatea de primire a unei săli de teatru, oferta acestora trebuie să se vândă sau să se piardă2. Urmarea faptului că serviciile turistice nu pot fi stocate şi păstrate, în vederea unui consum viitor, înseamnă, pe de o parte, unele avantaje în desfăşurarea activităŃii, ca urmare a eliminării cheltuielilor şi neajunsurilor legate de distribuŃia fizică, iar pe de altă parte, dificultăŃi, în principal în asigurarea echilibrului ofertă-cerere şi realizarea efectivă a serviciilor. De aici consecinŃe negative asupra gradului de utilizare a capacităŃilor producŃiei turistice (de transport, cazare, alimentaŃie, tratament) şi a resurselor umane.

1 Vezi Nicolescu E., lucr. cit., p.235. 2 Vezi Blank Uel, The Community Tourism Industry Imperative, Venture Publishing,

Inc., State College, New York, 1989, p.15.

99

c. O altă particularitate a serviciilor turistice o reprezintă coincidenŃa, în timp şi spaŃiu, a producŃiei şi consumului lor. Clientul trebuie să fie prezent fizic pentru a consuma produsul turistic, experienŃa - ca finalitate a activităŃii turistice - neputând fi ambalată şi expediată. Această caracteristică a turismului transformă comunitatea ofertantă într-o comunitate gazdă. În consecinŃă, neîndeplinirea cerinŃei simultaneităŃii execuŃiei şi consumării serviciilor, a prezenŃei în acelaşi loc a prestatorului şi beneficiarului, poate avea efecte nefavorabile asupra volumului activităŃii turistice cât şi asupra satisfacerii nevoii sociale; orice neconcordanŃă de loc sau timp se soldează cu pierderi de ofertă şi/sau cu cereri neacoperite. d. Industria turistică, organizatoare de activităŃi şi prestatoare de servicii, reprezintă un sistem complex de prestaŃii, nu doar o clasă singulară a activităŃii umane, aşa cum apare în clasificările standard ale afacerilor dezvoltate în economie la un moment dat. Mai degrabă, industria turistică consistă, în proporŃii diferite, într-un mare număr de tipuri de firme interdependente. Turismul îşi interferează această caracteristică cu un număr mare de alte industrii ale economiei. Aspectul negativ al acestei întrepătrunderi este faptul că practic pot fi destui neexperimentaŃi implicaŃi în turism. Oricum, latura pozitivă a complexităŃii acestui tip de prestaŃii face din turism un bastion şi un generator de întreprinzători liberi. e. Prin modul de desfăşurare, serviciile turistice sunt inseparabile de persoana prestatorului, ele încetând să existe odată cu întreruperea acŃiunii acestuia. Din această trăsătură decurg o serie de particularităŃi în organizarea şi realizarea activităŃii turistice. De pildă, comercializarea serviciilor necesită contactul nemijlocit între producătorul-prestator şi consumator. Într-o atare situaŃie este necesară o bună cunoaştere a nevoilor pieŃei şi o delimitare riguroasă a sferelor de acŃiune, cunoscut fiind faptul că acelaşi producător nu-şi poate oferi serviciile simultan pe mai multe pieŃe. Sub un alt aspect, realizarea calitativ corespunzătoare a serviciului turistic, fiind strâns legată de prezenŃa şi acŃiunea lucrătorului, depinde de nivelul pregătirii acestuia, de seriozitatea şi modul în care el îşi îndeplineşte sarcinile asumate. Drept urmare, una dintre condiŃiile fundamentale ale realizării unor servicii de calitate este ridicarea permanentă a nivelului competenŃei şi conştiinŃei lucrătorului din turism. f. DependenŃa obiectivă de persoana prestatorului, într-o măsură mai accentuată decât în alte ramuri ale sectorului terŃiar, face ca serviciile turistice să implice o pondere mai mare a cheltuielilor de

100

muncă vie. Drept urmare, penetrarea progresului tehnic se face mai lent şi cu eforturi mai mari. Totuşi, în ultimul timp s-au înregistrat unele succese pe linia informatizării operaŃiunilor de rezervare a locurilor în mijloacele de transport sau spaŃiile de cazare, în alte operaŃiuni derulate în incintele hoteliere, în evidenŃa cheltuielilor turiştilor pe perioada sejurului. În paralel, în sectorul alimentaŃiei, se petrece un proces de industrializare a producŃiei de preparate culinare destinate oaspeŃilor turişti (catering). Şi totuşi, prestarea serviciilor turistice rămâne un domeniu în care prezenŃa lucrătorului continuă să fie foarte importantă, atât prin specificul activităŃilor, cât şi datorită psihologiei clientului-turist. g. În marea lor majoritate, serviciile turistice se individualizează la nivelul grupului sau persoanei. Varietatea motivaŃională a purtătorilor cererii turistice, ca şi comportamentul diferit al clienŃilor faŃă de fiecare componentă a prestaŃiei, conduce spre realizarea unor servicii adaptate specificului fiecărui individ. O astfel de individualizare este mai accentuată în situaŃia turiştilor pe cont propriu. În situaŃia formelor organizate ale turismului, particularizarea se realizează la nivelul grupului. Individualizarea prestaŃiilor din domeniu, ca o particularitate importantă alături de cele menŃionate, nu exclude, însă, posibilitatea conturării unor componente "standard" în raport cu care să se stabilească tipurile de bază ale serviciilor turistice. h. Desfăşurându-se în paralel cu evoluŃia cererii, serviciile turistice, pe lângă dinamismul relativ înalt, se caracterizează printr-un grad accentuat de sezonalitate. Ea exprimă starea de evoluŃie caracterizată printr-o perioadă de vârf a activităŃii economice din domeniul serviciilor turistice, cu consecinŃe socio-economice deosebit de importante: un randament mai scăzut al capitalului, şomaj temporar ş.a. i. În strânsă legătură cu structura sa complexă, o altă particularitate a serviciului turistic o reprezintă eterogenitatea sa, respectiv participarea unui număr mare de prestatori la înfăptuirea acestuia. De aceea, analiştii domeniului1 structurează principalele activităŃi integrate ansamblului prestaŃiei turistice astfel:

- activităŃi organizatorice ale turismului; - activităŃi economice implicate în transportul turiştilor; - activităŃi economice implicate în serviciile de cazare şi cele

auxiliare acestora;

1 Vezi Hunziker W., Le tourism - caracteristique principales, Berna, 1972, p. 28;

Berbecaru I., op. cit., p. 11; Minciu R. şi colab., op. cit., p. 92-93.

101

- activităŃi economice implicate în serviciile de alimentaŃie şi cele complementare acestora;

- activităŃi economice privind producerea şi comercializarea de diferite bunuri pentru turişti;

- activităŃi economice şi neeconomice privind serviciile de divertisment;

- activităŃi de cercetare ştiinŃifică şi de pregătire profesională din domeniu.

Observăm deci, chiar şi numai din simpla enumerare a acestor activităŃi, existenŃa în structura serviciului turistic atât a elementelor specifice cât şi a unora nespecifice, locul şi rolul fiecăruia şi, înainte de toate, rolul muncii de conducere şi organizare pe baze ştiinŃifice în domeniul turismului. ImportanŃa activităŃii de conducere, de administrare şi gestionare prin prisma principiilor ştiinŃifice de raŃionalitate şi eficienŃă sporeşte pe măsură ce numărul prestatorilor de servicii turistice este mai mare şi domeniile lor de preocupare sunt mai variate. j. În sfârşit, consumul serviciilor turistice se derulează într-o succesiune riguroasă, determinată obiectiv de specificul prestaŃiei, forma de turism, locul şi momentul acŃiunii etc. Prin prisma acestei particularităŃi, specialiştii propun următoarea schemă generală de derulare a principalelor prestaŃii turistice (Fig.5.1.):

Promovare Informare Contractarea aranjamentului Transport pe ruta ducere

Cazare S.auxiliare AlimentaŃie S.complementare Agrement Transport pe ruta întoarcere

Rel

aŃii

publ

ice

Fig.5.1. Schema derulării prestaŃiilor turistice

102

1. acŃiunile de promovare a ofertei turistice, înfăptuite de agenŃii de specialitate, birouri de turism etc. prin contacte directe şi prin mijlocirea materialelor publicitare; 2. contractarea aranjamentului, adică a minimului de servicii solicitate şi definitivarea programului de desfăşurare a acŃiunii turistice; 3. transportul şi, asociat lui, transferul turiştilor şi bagajelor la obiectivul de cazare sau de la un mijloc de transport la altul, când călătoria presupune utilizarea mai multor mijloace de transport, precum şi diferite facilităŃi de care beneficiază turistul pe durata transportului şi sejurului turistic; 4. odihna şi serviciile complementare acesteia oferite de unităŃile de cazare; 5. alimentaŃia şi prestaŃiile auxiliare acesteia; 6. agrementul în diversitatea formelor sale; 7. transportul turiştilor pe ruta de întoarcere; 8. prezenŃa, pe parcursul tuturor acestor momente, activităŃii de relaŃii publice pentru conturarea climatului propice desfăşurării consumului turistic şi creşterii frecvenŃei revenirii turistului. De reŃinut este faptul că respectarea succesiunii solicitării prestaŃiilor nominalizate este specifică doar formelor organizate ale turismului şi numai atunci când deplasarea se efectuează cu mijloace de transport în comun. În cazul celorlalte forme, serviciile sunt solicitate parŃial de la organizatori (pentru turismul semiorganizat) şi/sau direct de la unităŃile prestatoare specializate. Toate aceste caracteristici reprezintă elemente de particularizare, de autonomizare a serviciilor turistice în ansamblul sectorului terŃiar, cunoaşterea şi transpunerea lor în practica curentă asigurând cadrul necesar desfăşurării unui turism de înalt nivel calitativ.

5.2 Structura serviciilor turistice Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităŃi ce-şi propun ca finalitate satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta1. O parte din activităŃile ce dau conŃinut prestaŃiei turistice au drept scop acoperirea unor necesităŃi cotidiene, obişnuite (hrană, odihnă etc.),

1 Vezi Dr. Oscar Snak, Economia industriei turistice, Editura Institutului EDEN,

Bucureşti, 1993, p. 83.

103

altele vizează specificul turismului şi respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia. Prin specificul său, serviciul turistic trebuie să creeze condiŃiile pentru refacerea capacităŃii de muncă, concomitent cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; totodată, el trebuie astfel conceput încât, în urma derulării consumului turistic, oamenii să dobândească un plus de cunoştinŃe, informaŃii, chiar deprinderi noi. Numai în felul acesta prestaŃia turistică îşi conturează un conŃinut concordant cu exigenŃele vieŃii moderne, cu cerinŃele consumului contemporan, imprimă turismului rolul unui important mijloc în dezvoltarea personalităŃii umane şi realizarea unei noi calităŃi a vieŃii. În acelaşi timp, o altă cerinŃă a consumului turistic, la care serviciul turistic, prin conŃinutul său, este solicitat să contribuie efectiv o reprezintă diversificarea agrementului tradiŃional pentru sporirea atractivităŃii manifestărilor turistice, prin conceperea unor vacanŃe turistice cu posibilităŃi multiple de desfăşurare a unei odihne active: sportive, culturale, artistice, stimularea unor pasiuni ("hoby") şi respectiv deprinderea sau perfecŃionarea unor ocupaŃii secundare din cele mai diverse domenii, ca de exemplu: cursuri de iniŃiere sau de aprofundare, după caz, pentru diferite ramuri sportive (tenis, patinaj, schi, gimnastică de întreŃinere etc.), pentru dansuri moderne, pentru desen, pictură sau sculptură, pentru practicarea unor meserii artizanale (cioplitul lemnului, olărit, croitorit etc.), cunoaşterea specificului bucătăriilor locale, învăŃarea declamaticii teatrale sau a mânuirii marionetelor într-un teatru de păpuşi, pentru învăŃarea unor limbi străine ş.a. Odihna activă tinde, astfel, să devină o componentă tot mai importantă a serviciului turistic1, mai ales în condiŃiile în care consumul turistic se transformă tot mai mult într-o formă specifică a consumului de masă, permanent în centrul preocupărilor managementului din acest sector. De fapt, în practica turistică contemporană, şi cu atât mai mult în viitor, între odihna activă propriu-zisă şi odihna pasivă nu mai există delimitări precise. Chiar şi în cazul unor aranjamente deja tradiŃionale, în care clientului turist i se asigură o gamă convenită de servicii la locul de sejur, se înregistrează tot mai frecvent manifestări spontane de cereri opŃionale de servicii pentru acele activităŃi de agrement, divertisment sau destindere în timpul liber ("loisir", "leisure time") care, prin atractivitate, diversitate, originalitate şi nivelul calitativ al prestaŃiilor, întrunesc aprecieri pozitive din partea consumatorilor. În felul acesta activitatea turistică înregistrează

1 Vezi Dr. Oscar Snak, lucr. cit., p. 69.

104

mutaŃii în structura clientelei, prin glisarea treptată a unui număr considerabil de turişti din categoriile de clientelă cu comportamente "pasive" în categoria turiştilor "condiŃionat activi" şi respectiv "activi". A. InterdependenŃa dintre potenŃialul solicitărilor de servicii într-o staŃiune (zonă) în care s-a decis turistul să-şi petreacă timpul de vacanŃă şi categoriile comportamentale ale clientelei turistice poate fi reflectată de următoarea clasificare: a) servicii aferente unor preocupări pasive în timpul sejurului turistic -

cele care vizează timpul petrecut ca regulă generală în camerele unităŃilor de cazare pentru somn, vizionarea programelor TV, lectură, activităŃi cu caracter personal (igienă, toaletă) etc.;

b) servicii aferente unor preocupări condiŃionat pasive - cele care privesc timpul afectat consumului de hrană (cele 3 mese pe zi), cel petrecut în barul de zi, braseria sau clubul unităŃii, întâlnirii şi discuŃiilor cu prietenii sau cunoştinŃele, timpul alocat procedurilor de tratamente balneo-medicale etc.;

c) servicii aferente unor preocupări condiŃionat active - cele care vizează timpul alocat vizionării de spectacole (cinema, teatru etc.) sau manifestărilor sportive, timpul petrecut în localuri cu programe distractive sau folclorice, în barurile de noapte, precum şi timpul petrecut pentru plimbări şi exerciŃii de gimnastică în aer liber la recomandarea sau şi cu supravegherea cadrelor de specialitate (medicale şi/sau sportive);

d) servicii aferente unor preocupări active - cele care privesc timpul afectat agrementului şi destinderii cu participare nemijlocită la libera alegere, respectiv: plimbări, excursii, concursuri distractive cu formele agreate de ramuri sportive, inclusiv timpul petrecut pe plaje în staŃiunile de litoral.

Iată de ce, preocupările organizatorilor de turism şi ale prestatorilor de servicii turistice de a amplifica oferta turistică cu aranjamente de tipul vacanŃelor active se înscriu, în consecinŃă, în procesul continuu de diversificare a ofertei turistice, prin lansarea unor produse turistice cu un conŃinut nou, mult mai atractiv şi mai complex în comparaŃie cu unele produse turistice tradiŃionale. B. Dacă am aborda structura serviciilor turistice prin prisma naturii şi ponderii deŃinute în ansamblul prestaŃiilor oferite, aceasta ar include următoarele clase şi grupe: 1. Serviciile turistice specifice, cele a căror existenŃă şi complexitate sunt determinate de esenŃa fenomenului turistic ca atare. În cadrul acestei clase se autonomizează următoarele grupe: a) servicii turistice de organizare şi pregătire a consumului turistic,

respectiv: cele de organizare a călătoriilor, publicitatea şi

105

informarea clientelei potenŃiale, elaborarea ghidurilor şi hărŃilor turistice, conceperea programelor de călătorii pe diferitele itinerare, rezervarea serviciilor pe itinerarele solicitate, procurarea documentelor de călătorie, soluŃionarea promptă a oricăror probleme ivite pe parcursul actului turistic etc.

b) servicii de bază, cele ce conturează activităŃile induse de motivaŃiile fundamentale ale călătoriei, respectiv:

- transport (în cazul în care turiştii solicită agenŃiilor de voiaj să le asigure asemenea servicii de transport pentru călătoria intenŃionată, sau în cazul unor aranjamente pauşale de tipul charter şi IT);

- cazare, asigurându-se condiŃiile pentru înnoptarea turiştilor în diversele forme de cazare la nivelul de confort solicitat, inclusiv serviciile auxiliare prestate în unităŃile de cazare;

- alimentaŃie (serviciile prestate de unităŃile de alimentaŃie cu sau fără specific: restaurante, braserii, cofetării, snak-baruri etc.);

- tratament ori alt interes al deciziei de a călători: vânătoarea, practicarea sporturilor de apă (înotul, schiul nautic, yachtingul etc.) şi a celor de zăpadă (schiul, săniuşul, snowboardul etc.) hipismul ş.a.;

c) servicii complementare ori suplimentare1, cele care sprijină prestaŃiile de bază sau care amplifică sfera serviciilor turistice, între care putem nominaliza: informaŃii, manifestări cultural-artistice, divertisment sportiv, excursii, închirieri de obiecte şi altele.

2. Servicii turistice nespecifice, respectiv serviciile cu o dispersie generală în calitatea lor de ofertă, oferite populaŃiei de către unităŃile prestatoare de servicii, de care pot beneficia, în diferite împrejurări, şi turiştii. În cadrul acestei clase distingem următoarele grupe: servicii de transport în comun, servicii de telecomunicaŃii, servicii de reparaŃii şi întreŃinere, servicii de gospodărie comunală şi

1 Bibliografia din domeniu întrebuinŃează ambii termeni, de cele mai multe ori

acoperind acelaşi conŃinut. De fapt, pot fi considerate servicii complementare cele care se asociază unor servicii de bază, neputându-se derula în afara acestora (diversele informaŃii, închirierile de autoturisme sau alte obiecte de uz personal şi sportiv, serviciile pentru turismul de congrese sau alte întruniri etc.) şi servicii suplimentare cele care contribuie la lărgirea, la dezvoltarea prestaŃiei propriu-zise (rezervări, excursii etc.). Delimitarea între cele două categorii (complementar/suplimentar) nu este absolută (unul şi acelaşi serviciu putându-se interpreta în ambele sensuri).

106

locativă, servicii de igienă fizică şi înfrumuseŃare (cosmetică, coafură, frizerie, gimnastică de întreŃinere, saună etc.), alte servicii. Schematizând grupele şi clasele serviciilor turistice şi celor asociate acestora, tabloul structural s-ar prezenta ca în Fig.5.2.:

Serviciile turistice

Specifice Nespecifice

S.de organizare S.de bază S.complementare •S.de transport în comun şi pregătire a consumului •Transport •Informare •S.de telecomunicaŃii turistic

•Cazare •Intermediere •S.de reparaŃii-întreŃinere

•AlimentaŃie •Sportive •S.de gospodărie comunală şi locativă

•Tratament •Recreative•S.de igienă şi între-

•Cultural-artistice Ńinere fizică

•Cu caracter special •Alte servicii

•Diverse

Fig.5.2. Model de structurare a serviciilor turistice după natura şi

ponderea componentelor în ansamblul prestaŃiilor oferite

Deşi această modalitate de structurare a serviciilor turistice, în cadrul căreia pondera principală revine serviciilor de bază şi celor complementare, este utilizată prioritar în analizele efectuate de profesioniştii în materie, necesită anumite nuanŃări1, privitoare la faptul că, în funcŃie de anumite condiŃii speciale, de specificul formelor de turism practicate etc., diferitele servicii de bază se transformă în servicii complementare şi invers, unele servicii complementare, în măsura în care ele răspund în mod direct motivaŃiei de bază a călătoriilor, se identifică tot mai mult cu serviciile de bază. De exemplu, serviciile de transport, în accepŃiunea clasică, sunt încadrate în grupa serviciilor de bază. În cazul turiştilor automobilişti însă, întrucât deplasarea se înfăptuieşte cu mijloace de transport proprii, prestarea lor nu mai este inclusă în aranjamentele perfectate. Sau, tot în cazul turismului automobilistic, pentru turiştii

1 Vezi Snak O., lucr.cit., p.85.

107

care se deplasează cu rulota proprie sau închiriată (caravaning), aranjamentele pentru cazare devin fără importanŃă sau inutile, aceste prestaŃii de bază fiind restrânse la solicitarea unor spaŃii de cazare în locurile rezervate din popasurile turistice sau în parcajele special amenajate. Asemănător, pentru turiştii care acceptă anumite destinaŃii sau aranjamente, atraşi de oferta de posibilităŃi pentru odihnă activă, agrementul devine o componentă de bază a prestaŃiilor turistice. În consecinŃă, unele servicii complementare tind şi ele să se transforme în servicii turistice de bază, procesul evolutiv ducând în mod inerent la înglobarea lor treptată în categoria cererii ferme de servicii. Concomitent, o parte din serviciile de alimentaŃie, care în trecut constituiau o componentă esenŃială a serviciilor de bază, se pot transforma şi ele în servicii complementare, ca de exemplu, în cazul aranjamentelor care includ numai micul dejun sau demipensiunea. C. După o altă clasificare, serviciile turistice sunt delimitate din punctul de vedere al ariei de localizare a prestaŃiei lor în: a) servicii solicitate, şi parŃial consumate, în reŃeaua organizatorilor

sau unităŃilor de turism, cum ar fi: serviciile de informare, cele de intermediere şi rezervări prealabile, de închiriere etc.;

b) servicii solicitate direct în reŃeaua unităŃilor prestatoare de servicii, cum ar fi: serviciile de ospitalitate (cazare şi alimentaŃie), cele de transport etc.

D. O altă grupare a serviciilor turistice - în viziunea profesorului şi prestigiosului cercetător al domeniului, dr. Oskar Snak - priveşte prestaŃiile de servicii turistice din punctul de vedere al gradului de urgenŃă al manifestării necesităŃilor pentru aceste servicii. Sub acest aspect, tabloul structural s-ar prezenta astfel: a) servicii turistice generate de necesităŃi relativ puŃin urgente, a

căror satisfacere poate fi amânată în timp. Astfel de necesităŃi pot fi substituite cu alte forme de petrecere a timpului liber, precum şi cu alte necesităŃi mai urgente (pentru alte genuri de servicii, pentru mărfuri substanŃiale etc.);

b) servicii turistice generate de necesităŃi urgente, care nu oferă alternative de amânare a satisfacerii lor, cum ar fi cele:

- dictate de limitele impuse de timpul în care pot fi efectuate concediile şi vacanŃele;

- dictate de perioadele limitate de timp în care pot fi practicate anumite forme de turism, care provoacă o sezonalitate acută a mişcării turistice în anumite perioade ale unui an calendaristic

108

(de exemplu: vacanŃele estivale pe litoral, vacanŃele în staŃiunile de sporturi de iarnă etc.);

- dictate de datele calendaristice precise ale unor manifestări turistice (festivaluri, congrese, competiŃii sportive, sărbători religioase - Paşte, Crăciun etc.);

- dictate de motive de îngrijorare privind starea sănătăŃii (de exemplu, maladii care necesită tratamente balneo-medicale).

Prin comparaŃie cu cererea de mărfuri a populaŃiei, realitatea confirmă faptul că cererea de servicii turistice este mai puŃin stringentă şi, din punctul de vedere al ordinei de urgenŃă, necesităŃile de recreere se situează - ca regulă generală - în urma satisfacerii necesităŃilor pentru alimentaŃie, îmbrăcăminte, mărfuri de folosinŃă îndelungată, locuinŃe etc. Totuşi, şi aici se remarcă un proces evolutiv constant, deoarece, în pas cu dezvoltarea oricărei economii naŃionale şi creşterea nivelului de trai al populaŃiei, aceste necesităŃi de servicii turistice tind să se transforme treptat în necesităŃi indispensabile pentru populaŃie. De aici rezultă concluzia că, pe de o parte, o pondere însemnată a deplasărilor în scopuri turistice şi deci şi a necesităŃilor pentru serviciile legate de consumul turistic nu comportă o urgenŃă determinată, putând fi uşor ierarhizate în funcŃie de satisfacerea altor necesităŃi considerate mai urgente; cu cât gradul lor de urgenŃă este mai redus, cu atât satisfacerea cererii de servicii turistice poate fi amânată mai uşor, uneori chiar de la un an la altul, respectiv substituită cu satisfacerea altor necesităŃi. În schimb, pe de altă parte, anumite forme de turism (de exemplu turismul de congrese, de afaceri, tratamente balneo-medicale etc.) sunt generate de necesităŃi cu un grad sporit de urgenŃă, călătoriile respective în scopuri turistice trebuind să fie întreprinse în limitele unor termene apriori stabilite sau previzibile. În majoritatea cazurilor, asemenea necesităŃi de servicii turistice nu pot fi substituite (de exemplu, curele balneo-medicale) şi nici amânate pentru o altă perioadă mai convenabilă (de exemplu: participarea la congrese, simpozioane, festivaluri, târguri, stagii de perfecŃionare a pregătirii profesionale în Ńară şi în străinătate etc.), deoarece asemenea manifestări se desfăşoară în perioade dinainte programate. E. O altă clasificare a serviciilor turistice structurează ansamblul acestora funcŃie de momentul în care se manifestă cererea şi respectiv de momentul în care se realizează comercializarea lor. După acest criteriu se disting: a) servicii turistice ferme, generate de cererea manifestată anterior

călătoriei turistice. Această componentă vizează cererea

109

manifestată în localitatea de reşedinŃă a turistului, în momentul perfectării unui aranjament turistic oferit de agenŃiile de voiaj, prestarea lor (şi, în consecinŃă, consumul turistic propriu-zis) urmând să fie decalată în timp şi spaŃiu la termenele, în locul (staŃiunea, Ńara etc.) şi în condiŃiile convenite (condiŃii acceptate "apriori" de turişti). Produsul turistic comercializat în asemenea condiŃii cuprinde un ansamblu (pachet) de servicii de bază (transportul pe ruta dus-întors şi sejurul turistic) şi o serie de servicii inerente organizării călătoriei la destinaŃia preferată şi a sejurului propriu-zis (de exemplu: serviciile de transfer până la obiectivele de cazare, excursiile şi programele cultural-artistice, sportive etc., serviciile ghizilor interpreŃi şi altele). În plus, cum am subliniat anterior, anumite forme de turism comportă includerea în oferta de aranjamente organizate şi a unor servicii cu caracter special (tratamente balneo-medicale şi geriatrice, închirieri de autoturisme, organizarea acŃiunilor sportive de vânătoare sau pescuit etc.);

b) servicii turistice spontane, generate de cererea conturată în momentul în care turistul, ajuns la destinaŃia călătoriei sale, intră în contact cu oferta de servicii ale organizatorilor şi prestatorilor de servicii din spaŃiile vizitate (stagiuni, localităŃi, circuite itinerante etc.). Cererea spontană de servicii turistice, respectiv consumul aferent acestei subdiviziuni, creşte în intensitate mai ales în cazul formelor de turism itinerant (cel automobilistic, de exemplu), unde solicitările de servicii sunt manifestate în etape, în funcŃie de momentele intermediare de pe traseele parcurse. De fapt, şi în cazul aranjamentelor speciale de tipul "Package-Tour" cererea pentru anumite servicii de bază este manifestată anticipat, dar satisfacerea ei implică diversificarea ofertei venite în întâmpinarea cererii spontane provocate pe traseele turistice preferate.

Dacă cererea pentru servicii turistice ferme, conturată şi manifestată anticipat, este o caracteristică esenŃială a formelor organizate de turism, şi într-o anumită măsură şi a formelor de turism semiorganizat, cererea spontană pentru servicii turistice este caracteristică formelor de turism neorganizat (turismul pe cont-propriu), unde turiştii solicită pe loc serviciile necesare, fie direct de la prestatori (hotelieri, restauratori etc.), fie de la organizatorii locali de turism, care mijlocesc asemenea servicii. Demn de reŃinut este şi faptul că, manifestări ale cererii pentru servicii turistice spontane se înregistrează în diferite proporŃii şi în cazul turismului organizat şi semiorganizat. Intrând în contact cu

110

posibilităŃile de agrement şi de distracŃie oferite la destinaŃie de ofertanŃi, care nu sunt componente ale aranjamentelor perfectate, turiştii solicită tot mai frecvent asemenea servicii în funcŃie de posibilităŃile financiare, de durata sejurului, de timpul lor liber, de preferinŃele individuale etc. S-ar cere remarcată şi reŃinută realitatea după care în practica turistică internaŃională, în concepŃia organizatorilor de călătorii turistice, aranjamentele oferite la preŃurile competitive includ, de regulă, serviciile minimale, urmărindu-se realizarea unor încasări sporite pe zi/turist tocmai din serviciile neincluse în aranjamentele comercializate, oferite turiştilor dornici de destindere şi agrement şi care, în general, sunt dispuşi să cheltuiască sume importante pentru satisfacerea unor asemenea necesităŃi de odihnă activă în perioadele de concediu. De aceea, pentru a oferi turiştilor potenŃiali posibilitatea de a cunoaşte structura serviciilor componente ale prestaŃiilor turistice, atât ferme cât şi spontane, şi pentru a le crea o imagine cât mai convingătoare cu privire la destinaŃiile şi la produsele turistice comercializate, ofertanŃii de servicii trebuie să asigure o informare complexă şi multidirecŃională a clientelei asupra gamei şi structurii din localităŃile (staŃiunile) primitoare. Se justifică astfel, prin prisma perspectivelor de dezvoltare a cererii populaŃiei pentru odihnă activă, creşterea considerabilă a preocupărilor organizatorilor de turism pentru popularizarea ofertelor lor de servicii menite să creeze condiŃii cât mai adecvate de agrement în paralel cu preocupările individualizate ale turiştilor. De fapt, cum am mai subliniat, devine o caracteristică a turismului contemporan glisarea serviciilor legate de odihna activă a turiştilor în structurile de bază, deci în componentele primare ale unor noi produse turistice, al căror profil este conturat tocmai prin aceste componente. Concluzionând, importanŃa acestei clasificări în fundamentarea managementului strategic al agenŃiilor de voiaj, într-o etapă dată, pentru activităŃile de organizare şi pregătire a consumului turistic, cât şi pentru orientarea şi organizarea acŃiunilor de publicitate turistică este atât de evidentă, încât nu mai necesită argumentări suplimentare. F. Una dintre clasificările mai puŃin cunoscute, dar de o actualitate deosebită, grupează serviciile în funcŃie de modalităŃile de plată sau relaŃiile financiare angajate între prestatori şi beneficiari, astfel: a) servicii turistice marfare (cu plată), cuprinzând majoritatea

serviciilor, achitarea contravalorii prestaŃiilor înfăptuindu-se

111

anterior consumului, simultan sau posterior. În cazul lor, succesul organizatorilor şi prestatorilor este dependent de modalităŃile de achitare a tarifelor percepute. CondiŃiile specifice activităŃii turistice imprimă obiectiv existenŃa unor decalaje în timp şi spaŃiu între cererea turistică fermă, care în cadrul turismului organizat comportă achitarea - integral sau parŃial - a tarifelor percepute pentru aranjamentele perfectate şi consumul turistic propriu-zis, prevăzut a se realiza ulterior, la destinaŃia convenită; în cazul serviciilor turistice spontane acest decalaj este, prin esenŃă, eliminat sau mult diminuat. Se mai poate reŃine şi faptul că anumite servicii sunt oferite aparent gratuit, în vederea sporirii gradului de atractivitate a unor obiective turistice şi pentru stimularea consumului turistic1.

b) servicii turistice nonmarfare (gratuite) sau sub forma unor facilităŃi, costul lor fiind suportat din cheltuielile generate ale organizatorilor de turism (servicii de publicitate, de intermediere etc.).

În majoritatea cazurilor, serviciile gratuite, precum şi reducerile de tarife sunt oferite de organizatorii de turism şi de prestatori ca facilităŃi în scopuri promoŃionale şi pentru cointeresarea turiştilor potenŃiali de a solicita anumite prestaŃii, îndeosebi în perioadele cu o intensitate mai scăzută a cererii (extrasezon). Între multe situaŃii de acest fel, cu titlu exemplificativ pot fi reŃinute următoarele facilităŃi:

- transferuri gratuite până la aeroport pentru călătorii care folosesc liniile regulate ale unor companii de transport aeriene;

- transferuri gratuite hotel-aeroport (sau port) pentru turiştii pe cont propriu care au petrecut un sejur în obiectivul respectiv de cazare;

- abonamente gratuite de transport montan pe cablu pentru turiştii care-şi perfectează aranjamentele pentru vacanŃele de iarnă prin anumite agenŃii de voiaj;

- gratuităŃi sau facilităŃi pentru copii, de exemplu scutirea de taxe de viză pentru copiii până la vârsta de 14 ani, cazarea gratuită a copiilor turiştilor familişti etc., cu scopul de a facilita accesul familiilor cu copii mici la petrecerea vacanŃelor în staŃiunile de pe litoral, din zonele montane etc.;

1 Cu titlu exemplificativ, literatura din domeniu reŃine sistemul de consumaŃie

nelimitată în schimbul unui tarif global pentru o masă, consumul de băuturi, stimulat prin feluritele mâncăruri, fiind taxat separat. Practica demonstrează însă că, în afara unor cazuri cu totul excepŃionale, costul consumului mediu se situează sub limita baremului stabilit de aşa zisa "consumaŃie nelimitată".

112

- oferirea unor "cecuri de ospitalitate" care permit obŃinerea unor reduceri la tarifele de cazare şi serviciile de masă în unităŃile prestatoare cu care agenŃiile de turism au încheiat acorduri speciale în acest scop;

- oferirea unui sejur suplimentar gratuit pentru turiştii care acceptă aranjamente de vacanŃă în perioadele de extrasezon (de exemplu, formula "a treia săptămână gratuită pentru aranjamentele de 14 zile");

- cursuri gratuite pentru practicarea unor discipline sportive (înot, patinaj, schi etc.) pentru copiii familiilor care au perfectat aranjamentele prin agenŃiile de voiaj specializate pentru asemenea activităŃi

- acordarea de reduceri la preŃurile de vânzare ale unor mărfuri cumpărate de către turişti cu plata în valută (formula "Discount 10%).

Termeni cheie: servicii turistice, servicii specifice, servicii nespecifice, servicii de bază, servicii complementare, servicii ferme, servicii spontane, servicii marfă, servicii nonmarfă.

Întrebări recapitulative 1. Ce semnificaŃie atribuiŃi unei prestaŃii din domeniul turismului? 2. Care sunt particularităŃile serviciilor turistice? 3. Cum puteŃi structura serviciile turistice? DezbateŃi fiecare

categorie în parte.

Teste grilă pentru autoevaluare 1. În ansamblul serviciilor turistice complementare (suplimentare)

pot fi incluse: A. cazare şi transport; B. telecomunicaŃii şi gospodărire comunală; C. inferomare şi intermediere; D. organizare şi pregătire a consumului turistic.

2. Printre particularităŃile serviciilor turistice pot fi reŃinute: a. nestocabilitatea prestaŃiilor; b. inseparabilitatea de persoana prestatorului; c. caracterul nematerial al prestaŃiei; d. prezentarea lor pentru cele mai favorabile perioade de

comercializare. A (a,b,c) B (b,c); C (a,b,c,d); D (a,d)

113

3. Din punctul de vedere al naturii şi ponderii deŃinute în ansamblul prestaŃiilor oferite, serviciile turistice se grupează în: A. servicii turistice specifice şi nespecifice; B. servicii de organizare şi pregătire a consumului turistic; C. servicii de organizare şi pregătire a consumului turistic; D. servicii de transport şi de telecomunicaŃii.

4. În funcŃie de relaŃiile financiare angajate între prestatori şi beneficiari, serviciile turistice pot fi: a. servicii turistice marfare (cu plată); b. servicii turistice ferme; c. servicii turistice nonmarfare (gratuite); d. servicii turistice spontane.

A (a,b); B (a,c); C (a,b,c,d); D (b,d) 5. Serviciile turistice nespecifice pot fi:

a. serviciile de transport turistic; b. serviciile de transport în comun; c. serviciile de gospodărire comunală şi locativă; d. serviciile de tratament.

A (a,b,c,d); B (c,d); C (b,c); D (a,b)

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia turismului, serviciile turistice, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.3-31.

2. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică, Editura Economică, Bucureşti, pg.147-168.

114

CAPITOLUL 6

SERVICIILE DE TRANSPORT TURISTIC Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • explice poziŃia de premisă obiectivă a transportului în circulaŃia

turistică; • discute tipurile de transport utilizate în turism; • facă diferenŃa între rolul şi importanŃa fiecărei forme de transport,

funcŃie de destinaŃiile turistice şi de nivelul turismului pentru fiecare Ńară în parte.

Rezumat: Ca serviciu de bază, transportul turistic fiinŃează în mai multe forme abordate diferenŃiat în acest capitol.

6.1. Transportul - premisă obiectivă a circulaŃiei turistice Aşa cum am mai precizat, circulaŃia turistică presupune deplasarea persoanelor (individual sau în grup) spre locurile de destinaŃie a călătoriilor. În consecinŃă, fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic complex, atât în plan naŃional cât şi internaŃional. La derularea acestui trafic îşi aduce contribuŃia o gamă variată de mijloace de transport: terestre, aeriene şi navale, cărora le corespund tot atâtea forme de transport turistic. PerfecŃionarea în decursul timpului a mijloacelor de transport a stimulat în mod direct turismul, extinderea sa în spaŃiu şi chiar apariŃia unor noi forme de turism. Nu de puŃine ori, deplasarea călătorilor necesită folosirea combinată a mai multor mijloace de transport, în funcŃie de distanŃa până la locul de destinaŃie, de caracteristicile itinerariilor pentru care se optează, de starea căilor de comunicaŃie, de intensitatea şi sezonalitatea circulaŃiei turistice şi competitivitatea tarifelor practicate1. În paralel cu îmbunătăŃirile din transport, au existat îmbunătăŃiri în educaŃie, reducerea timpului de lucru, creşterea salariilor, securitatea transportului. Corespunzător, s-au îmbunătăŃit comunicaŃiile. Ca urmare, putem afla imediat ce este disponibil în experienŃele turistice, prin reclame, şi putem face rezervări cu

1 Vezi Posteinicu Gr., Introducere în teoria şi practica turismului, Editura Dacia, Cluj-

Napoca, 1997, p.85 şi urm.

115

uşurinŃă. Toate îmbunătăŃirile concură la facilitarea prezenŃei noastre ca turişti în locuri care, odată, erau accesibile doar unora dintre noi. Niciodată, ca în zilele noastre, oamenii-turişti n-au dispus de atâtea alternative de servicii de transport, pentru a ajunge la o destinaŃie preferată. În general, decizia depinde de trei factori-cauză fundamentali:

• distanŃa călătoriei; • numărul de persoane din grup; • disponibilităŃile băneşti;

În influenŃarea deciziei de alegere a modului de transport, pe o treaptă majoritar secundară, acestora li se mai pot adăuga următoarele:

• disponibilitatea, frecvenŃa şi flexibilitatea fiecărui tip de transport;

• timpul necesar călătoriei spre o destinaŃie, folosind tipuri diverse de transport;

• confortul sau luxul unui tip, faŃă de altul; • serviciile terestre sau facilităŃile terminale, disponibile pentru

fiecare tip în parte; • statutul sau prestigiul cerut.

Între tipurile de transport şi formele de turism există o strânsă interdependenŃă. În general, prin prisma articulării acestor două componente, turismul poate fi categorisit ca destinaŃie sau tranzit1. Turismul destinaŃiilor (de sejur) se referă la călătorii care îşi planifică să ajungă la o destinaŃie, direct de acasă, să rămână câteva zile sau săptămâni, şi apoi să se întoarcă direct acasă. Amplasările acestui tip de turism sunt cunoscute ca "staŃiuni balneare turistice", mai ales în legătură cu traficul turistic din timpul vacanŃelor. De exemplu, ne gândim la Hawaii americani, Riviera franceză, Litoralul românesc, sau Alpii elveŃieni. Astfel de zone-staŃiuni trebuie să fie în stare a atrage şi reŃine turiştii, mai mult de o zi. Dar, un asemenea loc poate fi destinaŃie fără a fi staŃiune. De exemplu, cele mai multe oraşe mari sunt, totodată, centre comerciale, iar călătorii în scop de afaceri sunt foarte frecvenŃi în incinta lor, deşi nu clasifică destinaŃiile lor drept staŃiune de vacanŃă. Mai mult, numeroşi călători combină munca cu recreerea într-o staŃiune. În consecinŃă, multe destinaŃii răspund atât ca locuri

1 Vezi Coltman M.M., lucr. cit., p.39.

116

pentru convenŃii de afaceri, cât şi ca locuri pentru călătorii aflaŃi în vacanŃe. Persoanele care călătoresc spre diferitele destinaŃii apelează cel mai mult la resursele locale, precum hoteluri, restaurante, puncte de atracŃie. Frecvent, aceşti turişti folosesc avionul, tind să meargă cât mai departe de casă. Oamenii de afaceri depind, de asemenea, de avioane, pentru că reducerea timpului de călătorie este importantă pentru motivaŃia lor. Oricum, călătorii cu venituri mai modeste, folosesc trenul, autocarul sau autoturismul, şi reprezintă un segment important al fluxurilor turistice naŃionale şi internaŃionale. Turismul de tranzit (itinerant) este principalul tip de turism practicat de călătorii cu autoturisme, autobuze sau trenuri. De-a lungul traseului, cerinŃa cea mai mare a acestora este orientată spre serviciile hotelurilor, restaurantelor, campingurilor, parcărilor şi locurilor de agrement. Aceşti călători au posibilitatea admirării peisajului sau, dacă se află în propriile mijloace de transport, pot chiar să se abată de la traseu pentru a vizita puncte de atracŃie istorice, culturale, arhitecturale, naturale şi comerciale. Aşa se şi explică de ce, pe rutele majore de tranzit, multe puncte comerciale au fost amplasate intenŃionat lângă locurile convenabile de oprire. Timpul, pentru călătoriile în tranzit, nu este atât de important, cum este pentru cei aflaŃi în vacanŃă, nerăbdători să ajungă la destinaŃii cât mai curând posibil, sau pentru oamenii de afaceri care, adesea, trebuie să ajungă cât mai repede posibil la locul de întrunire.

6.2. Forme ale transportului turistic

6.2.1. Transportul rutier

Serviciile rutiere de transport se realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor, lui revenindu-i primul loc în derularea traficului turistic. Autocarele şi microbuzele sunt folosite în cadrul formelor organizate de turism, pentru serviciile de transport colectiv şi sunt administrate de organizatorii de turism. Autoturismele întrebuinŃate în deplasările turistice sunt, de regulă, proprietatea turiştilor; ele pot aparŃine şi unor întreprinderi specializate sau agenŃii de turism, utilizarea lor realizându-se prin sistemul închirierilor (cu sau fără şofer). PoziŃia impresionantă a automobilului în transportul Americii de Nord este potenŃată şi de faptul că acest tip de călătorie a fost cauza majoră a declinului transporturilor feroviare de pasageri. Acest

117

fenomen se accentuează după cel de-al doilea război mondial, odată cu opŃiunea masivă în favoarea traficului rutier. Statisticile sunt sugestive în acest sens: 80-85% din totalul excursiilor făcute pe acest continent sunt mijlocite de automobil, iar 75% din totalul transporturilor turistice revin tot acestuia1 . EvoluŃiile sunt întrucâtva asemănătoare şi Europei, unde deplasarea în circulaŃia turistică internaŃională se face în proporŃie de peste 70% cu mijloace rutiere, în special cu automobilul2, cu valori diferite de la Ńară la Ńară, în funcŃie de condiŃiile geografice şi nivelul de dezvoltare a reŃelelor şi mijloacelor de transport. De exemplu, în călătoriile internaŃionale ale turiştilor din Germania autoturismul deŃine 42%, ale celor din Italia 78%, din Spania 60%, din Anglia doar 15% etc.3 Orientări asemănătoare s-au înregistrat şi în Ńara noastră, atât pentru turismul intern cât şi pentru cel internaŃional. În traficul intern, ponderea transportului rutier este de cca. 70%, cu tendinŃă de creştere, o contribuŃie importantă revenind sporirii gradului de motorizare a populaŃiei. De asemenea, în circulaŃia turistică internaŃională a României, transporturile rutiere au evoluat rapid, ajungând la cca. 50% din total. De remarcat este şi faptul că expansiunea transportului rutier s-a datorat şi dezvoltării unei infrastructuri complementare reprezentate de autostrăzi şi drumuri modernizate, staŃii de alimentare cu combustibili şi de reparaŃii în caz de urgenŃă. O reŃea bună de drumuri este premisa unor economii băneşti, pe când una de proastă calitate costă automobiliştii (şi alŃi utilizatori) mai mulŃi bani pentru carburant şi întreŃinerea autovehiculelor. Mai mult, interesul pentru existenŃa şi întreŃinerea corespunzătoare a şoselelor de rulare în interes turistic se răsfrânge şi asupra instituŃiilor turistice, deoarece o reŃea a infrastructurii rutiere de slabă calitate descurajează potenŃialii turişti şi îi preocupă în căutarea unor rute alternative şi chiar a unor metode alternative de călătorie. Noile şosele internaŃionale ocolesc oraşele pentru un trafic mai rapid, timpul economisit fiind în avantajul călătorilor cu automobilul pe distanŃe lungi, reduc congestionările de trafic, extind câmpul afacerilor de-a lungul acestora prin serviciile de cazare şi alimentaŃie, prin atracŃiile de tor felul. Deşi, în ceea ce priveşte rapiditatea şi confortul deplasării, mijloacele auto sunt puternic concurate de cele aeriene şi feroviare,

1 Vezi Lundberg E.Donald, Tourism Economics, John Wiley & Sons, 1995, p.17 2 Vezi PY P., Le tourisme, un phénoméne économique. La documentation française,

Paris, 1986, p.89. 3 Vezi Halloway J.C., The Business of Tourism, Pitman, 1989, p.49

118

opŃiunea masivă a turiştilor pentru transportul rutier este motivată de avantajele pe care acesta, şi în special autoturismul, le oferă, respectiv:

• autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în circuitele lor itinerante sau spre destinaŃiile de vacanŃă pentru care au optat;

• o disponibilitate mult mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur în cadrul unei anumite destinaŃii turistice (staŃiune, zonă turistică, localitate etc.);

• o posibilitate mult mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales, plecarea şi timpul de sosire, precum şi orice oprire făcută pe parcurs;

• uşurinŃa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea acestora fără constrângeri de vreun anume fel;

• facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaŃii; dorinŃa turistului de a cunoaşte cât mai multe într-un interval cât mai scurt primează faŃă de comoditatea călătoriei şi, uneori, chiar faŃă de distanŃă, făcând ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigură, să fie preferat altor mijloace de transport;

• diminuarea costului personal, când două sau mai multe persoane călătoresc cu acelaşi automobil. Acest avantaj joacă un rol deosebit în cazul turiştilor care voiajează împreună cu familia; în deplasările cu autoturismul, cheltuielile de transport rămân relativ constante, indiferent de gradul de ocupare a acestuia, în timp ce pentru toate celelalte forme de transport cheltuielile cresc proporŃional cu numărul persoanelor care solicită acest serviciu.

Aceste avantaje, asociate perfecŃionării echipamentului maşinii şi existenŃei unor căi rutiere de calitate, determină decizia în favoarea autoturismului şi în cazul deplasărilor peste graniŃă. De asemenea, datorită calităŃilor lui, autoturismul devine tot mai prezent în formele combinate de transport şi tipurile de aranjamente1, cum ar fi: "FLY and DRIVE", "RAIL - ROUTE", sistemul închirierilor, sistemul "EUROPABUS" etc. Expresie a diversificării modurilor de transport în cadrul acestei forme este şi cea a vehiculelor recreaŃionale, devenită foarte populară în ultimii ani. Unul din motivele majore ale apariŃiei şi

1 Vezi Gh. Ionel, C. Crişan, Tehnica operaŃiunilor de turism internaŃional, Editura

Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p. 127-134; Gabriela C. Pascariu, Turismul internaŃional. Studii de caz şi lucrări practice, Editura FundaŃiei "Gh. Zane", Iaşi, 1996, p. 109.

119

dezvoltării acesteia, pe lângă cel al deplasării, este cel al asigurării condiŃiilor de cazare şi de preparare a hranei. Familiile care folosesc această modalitate de transport, cu alimente şi cazare, văd în ea o formă de petrecere a vacanŃei, de ieşire din stilul lor obişnuit de viaŃă prin părăsirea mediilor urbane, chiar dacă au de preparat hrana şi grija condiŃiilor de cazare în incinta mijlocului de transport utilizat. Banii economisiŃi pot fi cheltuiŃi pentru cumpărături şi pentru vizitarea atracŃiilor de pe traseu. Creşterea ponderii vacanŃelor prin intermediul vehiculelor recreaŃionale a antrenat, în paralel, creşterea nevoii de spaŃii pentru staŃionarea acestora în campinguri private şi de stat care să asigure apă, acces la reŃelele electrice şi de canalizare. Accesul la diferitele facilităŃi de natură organizatorică şi informaŃională poate fi suplimentat şi prin asocierea multor automobilişti în cluburi naŃionale, cum ar fi: AsociaŃia Americană de Automobile (AAA), AsociaŃia Canadiană de Automobile (C.A.A.), AsociaŃia legală de automobile din Marea Britanie (G.B.A.A.), Automobil Clubul Român (A.C.R.). Cele mai multe dintre aceste societăŃi oferă asigurări membrilor săi şi, de asemenea, publică hărŃi de călătorie şi cărŃi pentru turişti. În plus, multe din ele au propriile lor agenŃii de călătorie, care acordă servicii profesionale propriilor membri şi, în general, publicului larg. Totodată, există câteva asociaŃii internaŃionale auto, cum ar fi: "The Worlds Touring" (Turul lumii) şi "Automobile Organisation" (Londra), "FederaŃia inter-americană a cluburilor de automobile" (Buenos-Aires) sau "FederaŃia internaŃională a automobilelor" (Paris). Un grup de interese distinct, în transportul auto îl constituie cel al companiilor petroliere. Acestea ajută călătorul automobilist cu combustibilul necesar şi cu ghidurile turistice rutiere, indispensabile orientării în zonele necunoscute. În sfârşit, s-ar cere a se adăuga şi faptul că parcurgerea distanŃelor lungi se poate realiza prin intermediul autobuzelor programate şi companiilor de autocare. Autobuzele reprezintă un mijloc mai ieftin de transport decât trenurile pentru călătoriile lungi, deoarece costul combustibilului pe călător este mai scăzut. Statistic, autobuzele sunt, de asemenea, cel mai sigur mijloc de transport. Deşi, într-o anumită perioadă, liniile de autobuze între zonele urbane erau la fel de populare ca şi călătoriile cu trenul, afacerile în acest sector au fost puternic concurate de expansiunea automobilului, ceea ce n-a fost cazul transporturilor feroviare care n-au afectat într-o mare măsură transportul cu autobuzul. Oricum transportul este, încă, prosper atât în America de Nord cât şi în Europa. Suplimentar, câteva companii de autobuze din Europa îşi

120

coordonează programul cu cel al căilor ferate şi oferă conexiuni cu orarul de sosire şi plecare a pasagerilor din gările căilor ferate, oraşelor mici şi satelor neservite de o staŃie de cale ferată. Pentru a atrage clienŃii, companiile de autobuze au introdus, în anii recenŃi, multe îmbunătăŃiri tehnologice: protecŃie sonică, locuri confortabile, ferestre largi, aer condiŃionat, toaletă şi chiar servicii de chelner. Unele companii de autobuze s-au dezvoltat în conglomerate, fiind branşate la alte "câmpuri" de turism. De exemplu, bine cunoscuta U.S. Greyhaund Company, fondată în 1928, înglobează acum restaurante proprii, operaŃii de servire a mesei, închirieri de maşini, operaŃiuni financiare şi de asigurări. CompetiŃia s-a accentuat prin apariŃia unei alte mari companii de autobuze din America de Nord, respectiv Trailways. Alături de aceşti doi giganŃi industriali ai domeniului există şi multe agenŃii familiale. Industria autobuzelor, mai ales cea nord-americană, furnizează mai multe servicii şi accesibilităŃi, pentru o diversitate de comunităŃi, decât o face oricare altă formă a transporturilor publice. Marele avantaj pe care-l au autobuzele, faŃă de căile ferate şi aeriene, este accesibilitatea şi flexibilitatea programelor lor. Companiile de autobuze pot porni foarte rapid noi servicii între oraşe, dacă există cerere. Activitatea lor nu implică o mare investiŃie, dacă arterele rutiere există deja. Volumul de muncă al companiilor auto reclamă un cost mai scăzut, deoarece un drum cu autobuzul necesită numai un şofer, pe când un tren necesită un echipaj mare, iar un avion unul forte mare, în raport cu numărul pasagerilor transportaŃi. În plus, faŃă de autobuzele cu itinerarii regulate, mai funcŃionează aşa-zisele companii de autocare ("tour bus operators", cum se numesc în America de Nord) care oferă un pachet de servicii ce includ serviciile de transport, de cazare, de hrană şi manipulare a bagajelor, satisfăcând la un nivel ridicat şi până la cel mai mic detaliu călătorii care doresc această formă de experienŃă. Unele autocare sunt echipate cu magnetofoane ( în mai multe limbi, în unele cazuri) ce redau amănunte despre itinerariile şi atracŃiile turistice sau tururile oraşelor vizitate. Ghizii care însoŃesc aceste mijloace de transport sunt, de asemenea, cunoscători ai mai multor limbi, deoarece autocarele, adesea, trec prin câteva Ńări diferite pentru fiecare excursie, iar pasagerii au nevoie de cineva care să-i ajute în problemele lor de limbi străine. Paralel cu dezvoltarea serviciilor de transport turistic cu autobuzele şi autocarele cu itinerarii regulate s-au impus şi afacerile cu autocare şi autobuze charter, apreciate de analişti ca segmentul

121

cel mai profitabil al industriei autobuzelor din America de Nord. Datele statistice arată că cca.50% din călătoriile rutiere cu autocarele revin formulei charter. ClienŃii acestora aduc venit nu numai companiilor de transport ci şi celor de cazare (hoteluri, etc.), de alimentaŃie publică şi sectoarelor de atracŃii de-a lungul arterelor străbătute. Autocarele sunt, de asemenea, folosite în multe oraşe şi-n orice loc din Europa şi America de Nord pentru vizitele locale la obiectivele turistice, unde trebuie să meargă de la 1 până la 12 ore. Companiile organizatoare sunt, de obicei, antreprenori independenŃi, grupaŃi în asociaŃii profesionale naŃionale (NTA - National Tour Association, în S.U.A., de exemplu).

6.2.2. Transportul feroviar

Transporturile turistice pe calea ferată s-au numărat printre pionierii prestaŃiilor de servicii turistice. Chiar dacă în transporturile turistice se manifestă două tendinŃe majore: viteza şi independenŃa deplasărilor, situaŃie ce dă câştig de cauză automobilului şi avionului, totuşi aceste mijloace de transport nu rezolvă absolut toate problemele. Astfel, transporturile aeriene sunt dezavantajate de imposibilitatea pătrunderii în toate zonele de interes turistic. Apoi, în condiŃiile aeroporturilor moderne amplasate la distanŃe mai mari, se constată frecvente fracŃionări ale legăturilor de acces între aeroporturi şi centrele urbane. În paralel, supraaglomerarea căilor rutiere de circulaŃie, mai ales în ariile urbane şi suburbane, limitează avantajele transporturilor automobilistice. La acestea mai trebuie să adăugăm şi limitele de îngrădire a vitezei de deplasare a automobilului pe autostrăzi şi şosele. Drept urmare, transporturile turistice pe calea ferată vin să suplinească toate aceste inconveniente şi să reprezinte o variantă alternativă altor forme ale transportului turistic cu o poziŃie importantă. Sintetizând, motivaŃia opŃiunii turiştilor, care persistă încă în mai multe regiuni ale lumii, spre acest mijloc de transport s-ar putea rezuma la următoarele principale avantaje1: regularitatea şi certitudinea deplasării, ca urmare a independenŃei relative a mijloacelor feroviare faŃă de starea vremii (întrebuinŃarea avioanelor şi automobilelor depinzând, în mare măsură, de condiŃiile meteorologice); costul relativ mai scăzut al călătoriei faŃă de mijloacele aeriene, asociat cu viteza mare de deplasare; comodităŃile

1 Vezi Minciu R., Baron P. şi Neacşu N., lucr. cit., p.97.

122

oferite prin vagonul de dormit şi vagonul-restaurant; posibilităŃile mult mai largi de vizionare a peisajului; mişcarea în interiorul mijlocului de transport; faptul că îmbarcarea şi debarcarea se realizează, în general, în interiorul localităŃilor, pentru ajungerea la hotel nemaifiind necesar transferul; perfecŃionările adăugate în ultima vreme în domeniul transporturilor feroviare, ca rezultat al introducerii progresului tehnic (grad de confort ridicat, viteză de deplasare substanŃial crescută, ofertă diversificată de servicii suplimentare, aranjamente de călătorie care asigură deplasarea simultană a turistului şi a automobilului său ş.a.). Şi totuşi, în circulaŃia turistică internaŃională, transportul feroviar întruneşte numai 4-5% din opŃiuni. Există, într-adevăr, şi Ńări în care ponderea lui este cu mult mai mare, de 15-20%, în unele depăşind chiar ponderea transporturilor aeriene (de exemplu, Italia, Bulgaria sau Ńările fostei federaŃii iugoslave). În România, călătoriile cu trenul deŃin cca. 25% din traficul turistic internaŃional şi aproximativ 30% din cel intern. Acest procent, relativ înalt, se justifică prin existenŃa condiŃiilor specifice (distanŃele scurte care nu motivează solicitarea serviciilor aeriene, starea mai precară a motorizării populaŃiei cu automobile etc.), prin facilităŃile pe care le oferă turiştilor (mai ales pentru călătoriile în grup) şi prin ponderea relativ ridicată a turiştilor din Ńările învecinate României care optează (datorită distanŃelor relativ mici şi practicării unor sisteme de reduceri) pentru această formă de transport, ceea ce a atras după sine dezvoltarea mai accentuată a transporturilor feroviare în raport cu celelalte forme. Organizatorii transporturilor turistice cu mijloace feroviare oferă serviciile curselor regulate şi ale celor speciale şi, corespunzător, o gamă largă de aranjamente. Cel mai important tip de aranjament este sistemul "Rail Inclusive Tour"1, un produs turistic ce include serviciile de transport cu trenul, de cazare şi alte servicii turistice oferite voiajorilor individuali sau în grup. Sistemul RIT grupează mai multe alternative de călătorii turistice: circuite, dus-întors pe un anumit traseu ("aller-retour"), curse speciale într-o singură direcŃie, curse combinate cu folosirea pe anumite parcursuri a mijloacelor rutiere şi maritime. RestricŃiile legate de acest aranjament turistic prevăd un număr minim de

1 Vezi Ionel Gh., Crişan C., Tehnica operaŃiunilor de turism internaŃional, Editura

Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p.127-134; Cristureanu C., lucr. cit., p.180-182; Pascariu G., lucr. cit., p. 109-111.-

123

înnoptări hoteliere, diferite de la o variantă la alta. Tariful se stabileşte în contractul încheiat între agentul de voiaj şi calea ferată şi poate fi aplicat în mai multe variante, în funcŃie de tipul de aranjament RIT. Principalele tipuri de acorduri RIT sunt:

• RIT-I, oferit turiştilor individuali. Acesta presupune o reducere a tarifului feroviar cu cca. 20%, fără a limita volumul minim al traficului în acest aranjament. Cu alte cuvinte, agenŃia turistică nu are obligaŃia de a se angaja la un minim de vânzări;

• RIT-I G, oferit turiştilor individuali sau în grupuri mici şi presupune reduceri tarifare de maximum 40%. Aranjamentul presupune un minim de trafic, dar prezintă în schimb avantajul neprogramării datelor de călătorie, fapt ce permite folosirea lui pe toată durata anului;

• RIT-G P, oferit numai grupurilor de turişti, programate pe subperioade de timp, prevăzându-se pentru fiecare un anumit minim de trafic. În această variantă, cu reduceri de tarif de până la 45%, condiŃiile de acordare impun un număr minim de turişti pe care agenŃia se angajează să-l asigure şi programarea plecărilor în anumite zile şi pe anumite rute stabilite anterior;

• RIT-Y şi RIT-YP sunt aranjamente destinate tinerilor sub 26 de ani, cu sau fără programarea transportului. Acesta poate asigura reduceri tarifare până la 50%, presupunând un minim de trafic;

• RIT-G, variantă ce practică cele mai scăzute tarife , cu scop promoŃional bine conturat, dar cu o utilizare conjuncturală şi doar la iniŃiativa căilor ferate din Ńara de plecare în acord cu cele din Ńările tranzitate.

AgenŃiile turistice formulează cererile de acord (în variantele menŃionate) către administraŃia căilor ferate din Ńara de reşedinŃă, începând cu 1 mai - pentru sezonul de iarnă, şi cu 15 august - pentru sezonul de vară, ale anului următor, dar nu mai târziu de trei luni înaintea începerii programului. În plus, agenŃiile pot solicita combinarea tipurilor de acorduri în sistemul RIT, neputând însă cumula rezultatele diferitelor traficuri în scopul obŃinerii de reduceri. Cererea de acord trebuie să cuprindă: tipul de aranjament solicitat, prestaŃiile oferite de agenŃia de voiaj care a dobândit dreptul de comercializare în urma încheierii unui acord - contract cu administraŃia căilor ferate din Ńara ei de reşedinŃă, destinaŃia, datele de plecare şi trenurile (numai pentru RIT - GP şi RIT - YP), textul broşurii publicitare întocmită de agenŃia în cauză - al cărei conŃinut

124

trebuie să îndeplinească anumite condiŃii şi să cuprindă: durata călătoriei, tipul de cazare folosit, clasa calitativă, tipurile de prestaŃii, preŃul de vânzare. Serviciile de transport feroviar, comercializate printr-un aranjament RIT, nu pot avea preŃuri mai mici de cel puŃin 110% faŃă de tariful obişnuit pe ruta respectivă pentru călătorii izolaŃi. FacilităŃile de care beneficiază un călător-turist, pe baza unui aranjament RIT, sunt condiŃionate de obligaŃiile pe care acesta le are: respectarea trenului, a datelor şi itinerarului prevăzut; deŃinerea şi prezentarea la solicitarea controlorului a aranjamentului de hotel (bonul de schimb sau voucher-ul), a biletului de călătorie şi a fişei de orar (în cazul RIT-urilor programate). Pentru a lărgi posibilităŃile de circulaŃie cu tarife reduse au fost dezvoltate şi alte tipuri de aranjamente feroviare, cum ar fi:

• Inter - Rail, destinat tinerilor sub 21 de ani şi girat de către căile ferate franceze. Acest tip de aranjament de transport feroviar, ce se organizează pentru posesorii de legitimaŃii cu acelaşi nume, implică reduceri tarifare de 50% la vagoane de clasa a II-a pe tot parcursul feroviar al Ńărilor ce au aderat la acest sistem.

• Eurail Tariff, Eurail Group, Eurailpass Student şi Railpass, care se adresează turiştilor din Ńările extra-europene care pot achiziŃiona bilete cu acelaşi nume de la reprezentanŃii unor administraŃii ale căilor ferate europene sau agenŃii de voiaj acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia sau Australia. Pe baza acestor legitimaŃii turiştii pot călători nelimitat o perioadă determinată de timp, spre diferitele destinaŃii europene, pe toate reŃelele căilor ferate participante la înŃelegerile respective.

6.2.3. Transportul naval

Transportul pe apă reprezintă una din formele de deplasare puŃin solicitată, datorită condiŃiilor mai speciale de realizare, vitezei reduse pe care o realizează navele şi necesităŃii continuării călătoriei, de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace. Drept urmare, transportul naval cotează doar cu 2-3% din traficul turistic internaŃional şi 1-2% în circulaŃia turistică a Ńării noastre, ponderea sa menŃinându-se relativ constantă. Transporturile navale se realizează în prezent mai mult sub forma croazierelor, transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement. Croaziera se poate constitui atât într-un produs turistic distinct cât şi într-un element component al acestuia, sub forma unui

125

circuit complet (portul de îmbarcare este acelaşi cu cel de debarcare) sau ca deplasare pe un parcurs parŃial. Vasul de croazieră pentru întreprinzătorii de turism, apreciază specialiştii, este una din ramurile domeniului cu creşterea cea mai rapidă, cu un număr de oameni efectuând croaziere de ordinul miilor pe an. Acest succes se datorează, în bună măsură, şi unui interes comun al celor două tipuri rivale de transporturi turistice noi incluse în aranjamente de care să beneficieze ambele părŃi. Este vorba de pachetele de servicii "fly-cruise" (zbor-croazieră), integrate în aranjamente ce atrag cca. 80% din vasele de croazieră interesate în afacerile turismului contemporan. Produsul turistic "fly - cruise" permite pasagerilor turişti să atingă puncte de îmbarcare în vase rapide şi să revină la domiciliu tot rapid la sfârşitul croazierei, prin continuarea drumului pe calea aerului. Spre deosebire de liniile trans-atlantice din perioadele "de copilărie" ale acestui gen de servicii, multe din vasele de croazieră de astăzi oferă o unică clasă de servicii. Oricum, preŃurile actuale pentru clienŃi se diferenŃiază în funcŃie de mărimea cabinei şi poziŃionarea acesteia. De obicei preŃurile oscilează în jurul unei medii de cca. 200$/pers./zi, interpretat ca fiind un preŃ relativ scăzut, în comparaŃie cu costul serviciilor turistice ce-ar trebui achitate zilnic de un client, într-un alt mod de organizare a deplasării, pentru transport, rezervări la hotel, servirea meselor şi distracŃii. Pe lângă scăderea preŃurilor şi oferta de croaziere în combinaŃie cu serviciile companiilor aeriene, multe linii de croaziere au trebuit să-şi adapteze structural finalitatea produselor oferite, în scopul de a atrage un nou tip de pasageri. Croaziera ca formă de vacanŃă, răspunde acestui imperativ pentru un potenŃial segment de 35 de milioane de americani ce manifestă interes pentru această formă de petrecere a timpului liber. AtracŃia pentru acest nou produs este consemnată într-un studiu recent al AsociaŃiei InternaŃionale a Liniilor de Croazieră, după care cca. 80% din potenŃialul menŃionat revine persoanelor ce n-au practicat niciodată croaziera ca formă de vacanŃă, iar 60% nici nu cunoşteau că există această alternativă de petrecere a vacanŃei. Pentru nord-americani, cele mai cunoscute destinaŃii de croaziere sunt porturile caraibiene şi mexicane, călătoriile de-a lungul coastei nord-vestice a pacificului spre Alaska în timpul sezonului de vară. De asemenea, Mississippi îşi păstrează atracŃia din perioadele timpurii ale călătoriilor fluviale şi oferă croaziere cu grad ridicat de

126

interes. După McIntosh şi Goeldner1 plecările din Florida au dominat piaŃa croazierelor nord-americane în ultimele decenii, ponderea lor crescând de la 60%, la începutul anilor '70, la 75% în prezent. În Europa, croazierele pe Mediterană şi pe fluviile reprezentative (Rinul, Tamisa şi Dunăre) sunt cele mai cunoscute. Vasele de croazieră sunt, prin concepŃie, variante ale resurselor turistice globale unde clienŃii sunt cazaŃi, hrăniŃi, distraŃi şi transportaŃi. Această realitate explică de ce recent ele au fost supuse unui proces de reutilare şi modernizare (în valoare de 130 milioane $, în cazul celor transatlantice). O croazieră de vacanŃă oferă relaxare, distracŃie, soare, împachetare şi despachetare limitată, o varietate de acorduri culturale şi, invariabil, hrană într-o diversitate şi calitate deosebite. Destul de recentă, cu un grad de interes crescând, este organizarea tematică a croazierelor, care îmbină educaŃia cu vacanŃa. EsenŃa unei croaziere cu un obiectiv tematic Ńintă poate fi: arta culinară cu un anumit specific, istoria, arta fotografică, astronomia, sau orice altceva ce poate atrage un număr de indivizi într-un grup suficient de larg. Era unor croaziere spre nicăieri, cu pasageri neştiutori ai destinaŃiilor în avans şi a unor grupuri convenŃional închise pare a apune. În sfârşit, o tot atât de recentă inovaŃie organizatorică în materie de croaziere, este introducerea unor vapoare de croazieră cu garaj la bord care deplasează, odată cu pasagerii-turişti, şi vehiculele recreaŃionale (automobile şi autocare) pentru turiştii interesaŃi. Capacitatea acestora poate ajunge până la 350 de autovehicule, facilitate ce poate asigura pentru un număr relativ mare de turişti posibilitatea de a continua vacanŃa pe uscat înainte de revenirea acasă, conducând automobilele ce le aparŃin.

6.2.4. Transportul aerian

Serviciile de transport aerian se plasează printre cele mai dinamice forme de transport turistic, fiind utilizate cu precădere pe distanŃe lungi şi foarte lungi. Studiile consemnează faptul că avionul este folosit ca mijloc de deplasare într-un procent de 50% pe distanŃe între 1000 şi 4000 km şi aproape în exclusivitate pe cele ce depăşesc 4000 km. OpŃiunea turiştilor spre călătorii pe distanŃe lungi justifică, parŃial, creşterea ponderii transporturilor aeriene în ansamblul traficului turistic, componentă ce cotează în prezent cu 20-

1 Vezi McIntosh W.Robert, Goeldner R.Charles, TOURISM. Principles, practices,

philosophies, ed.a 4-a, New York, 1986, p.155.

127

25% în traficul internaŃional, cu valori sensibil diferite pe Ńări (Grecia-75%, Anglia-62%, Italia-10% etc.) În circulaŃia turistică a României, transporturile aeriene asigură legătura între Bucureşti şi un număr însemnat de oraşe din Ńară, iar în sezonul estival între o parte din acestea şi litoral. Ca urmare a evoluŃiilor (interne şi internaŃionale din ultimii ani, numărul călătoriilor (români şi străini) ce apelează la serviciile companiilor aviatice româneşti a crescut simŃitor. Cu toate acestea, transporturile aeriene ocupă o poziŃie semnificativă doar în traficul turistic internaŃional gestionat de liniile româneşti (publice şi private), unde reprezintă 5-6%; în traficul turistic intern, datorită distanŃelor relativ mici, sunt preferate celelalte forme de transport. Progresele înregistrate de aeronautică în timpul celui de-al doilea război mondial au fost adoptate, după 1945, şi de industria civilă a domeniului, fapt ce a determinat ca viteza şi oferta de capacitate să fie considerabil mărite. În aceste împrejurări favorabile, serviciile de transport aerian de persoane au devenit o obişnuinŃă, iar, ca urmare a creşterii cererii, aeroporturile au fost modernizate. În 1957, pentru prima oară, mai mulŃi pasageri traversau Atlanticul prin mijlocirea avionului decât a vaporului. Traficul aerian peste Atlantic s-a dublat la fiecare cinci ani şi, după jumătatea deceniului al şaptelea, ordinea de mărime a numărului de călători cu avionul, faŃă de cel al celor ce folosesc vaporul, este mai mare de o mie. În acelaşi timp, boomul economic cunoscut de traficul aerian a întrerupt dominaŃia multor porturi maritime renumite. Portul maritim Southampton, în Anglia, a fost eclipsat de London's Heathrow, Hamburg - în Germania, de Frankfurt, Cherbourg - în FranŃa, de Paris, şi Genova - în Italia, de Milano. Vechile linii maritime de pasageri, care cu câteva decenii în urmă păreau de neclintit, şi-au restrâns până la desfiinŃare serviciile. Cum era de aşteptat, concurenŃa s-a instalat şi în interiorul domeniului. Sub acest aspect, firmele americane prin numărul aeronavelor şi varietatea lor constructivă (DC-8, 9 şi 10, B-727, 737, 747, 757, 767, şi 7771, ş.a.) au căutat permanent un ascendent faŃă

1 Boeing 777 este varianta cea mai nouă, rezultat al unei cooperări internaŃioanle a

constructorilor din domeniu: computerele de zbor sunt achiziŃionate de la General Electric Company&Aironics Ltd. din Kent (Anglia), Korean Airways produce flops-faring-urile, componentele de ghidare sunt produse de Aerospace Technologies din Australia, flaps-urile din afara bordului sunt fabricate de Alemmia din Neapole (Italia), alte companii producând restul componentelor. Pe lângă greutatea sa mai mică decât precedentele variante, fiind echipat numai cu două motoare gemene şi mai puternice, B777 costă cu 25% mai puŃin pentru a fi mai operant decât

128

de cele europene şi modelele acestora (BAC-11 şi Trident în Anglia, Carravelle şi Mercure în FranŃa, Airbus A300 în cooperare, supersonicele: franco-britanicul Concorde şi sovieticul TU 144). Boeing, producătorul major al SUA, curent construieşte 60% din totalul avioanelor cu reacŃie din lume. De fapt, unul din motivele producŃiei mai mari a fabricilor americane este că avioanele europene au fost concepute special pentru liniile lor naŃionale, apelând doar complementar la piaŃa internaŃională globală a transportului aerian. Produsele întreprinderilor americane de avioane au un avantaj major - ele sunt vândute liniilor aeriene ale SUA, ale căror curse, apreciază specialiştii, pot transporta mai mulŃi pasageri anual decât o fac toate celelalte linii aeriene din lume la un loc. Avioanele lor domină pieŃele mondiale şi contribuie mai mult la exporturile americane decât o face oricare altă industrie din această Ńară1. Un voiaj turistic aerian poate fi realizat prin două tipuri de curse: - curse cu zboruri programate regulat; - curse la cerere (charter). A. Cursele regulate, cursele de linie cum mai sunt ele numite, presupun prestarea serviciilor de specialitate pe baza unor orare dinainte stabilite. În elaborarea produselor lor, turoperatorii au posibilitatea să folosească cursele regulate ale diferitelor companii aeriene la tarifele obişnuite pe care aceştia le practică. De regulă, însă, ei angajează relaŃii cu companiile de transport aerian prin prisma intenŃiei de a obŃine un tarif preferenŃial prin acorduri de tipul "inclusive tour" (IT), "blocs-siéges", "courtage" sau "broking", închiriere parŃială sau totală2. Pentru a impulsiona traficul turistic aerian, agenŃiile turistice, în anumite condiŃii (cifră de afaceri minimă, număr minim de salariaŃi, recomandări privind onorabilitatea în afaceri din partea a cel puŃin două companii de transport aerian membre I.A.T.A.), pot primi calitatea de membru agreat. Un statut de acest gen oferă agenŃiilor dreptul de a se implica în comercializarea serviciilor de transport aerian ale tuturor companiilor membre I.A.T.A. şi de a lansa pe piaŃă

modelele cu patru motoare, autonomia sa de zbor fiind extinsă la 7250 mile nautice şi poate transporta 440 pasageri.

1 Vezi Lundberg Donald, TOURISM ECONOMICS, New York, 1997, p.103. 2 J.P. Pasqualini, B. Jaquot, "Tourismes. Organization, économie et action

touristique", Dunod, Paris, 1989, p.30, citat după G.C. Pascariu, lucr. cit., p.104.

129

aranjamente turistice bazate pe cote stabilite de rezoluŃiile AsociaŃiei1. În condiŃiile accentuării concurenŃei şi în scopul creşterii gradului de ocupare, respectând reglementările internaŃionale elaborate de AsociaŃia InternaŃională de Transport Aerian (I.A.T.A.), companiile aeriene au fost nevoite să adopte, în afara tarifelor obişnuite, şi tarife reduse pentru turiştii de vârsta a treia, tinerii sub 26 de ani, grupurile de minimum 10 persoane, etc. Pentru diminuarea riscului de nerecuperare a costurilor în cazul vânzării de bilete cu tarife preferenŃiale, în general, companiile aeronautice impun câteva categorii de restricŃii (a căror severitate se accentuează proporŃional cu creşterea procentului de reducere), privind: certitudinea datelor de deplasare, mărimea minimă a grupului, numărul de zile între zborul "dus" şi cel "întors" etc. 1. Una dintre variantele tarifelor preferenŃiale o reprezintă biletele "inclusive tour", utilizate în cadrul voiajelor organizate. Ele asigură turoperatorilor avantajul unui tarif inferior celui clasei "economice", echivalent însă tarifului "zbor-vacanŃă". Dreptul de a beneficia de un IT este condiŃionat de angajamentul touroperatorului de a asigura un minim de călători pe unitatea de zbor şi anumite prestaŃii nominalizate. Angajamentul va figura în cel puŃin 500 de exemplare ale broşurii publicitare întocmite de touroperatorul în cauză (în Uniunea Europeană) şi pe diferitele documente comerciale de călătorie. Conform rezoluŃiei I.A.T.A., aranjamentele aeriene IT, în cadrul curselor regulate, sunt de două tipuri: de grup şi individuale. PreŃul, diferit ca nivel între cele două variante, include costul (tariful) transportului, cazarea, masa şi alte prestaŃii la destinaŃie. Prin contract, organizatorul se obligă să detalieze în materialul publicitar toate avantajele componente ale acestui gen de aranjament turistic. 2. Formula "blocs-siéges" reprezintă o altă modalitate de a beneficia de tarife reduse în cursele regulate ale transportului aerian. Este apreciată drept o variantă mai suplă şi mai avantajoasă, comparativ cu celelalte, constând în cumpărarea pentru un întreg sezon a unui număr de locuri pe o linie aeriană, repartizate pe mai multe zboruri, dar la date şi ore de trafic scăzut. Reprezintă, practic, o închiriere parŃială a aeronavelor de către touroperatori, formulă

1 Vezi Gh. Ionel, Careba Crişan, "Tehnica operaŃiunilor de turism internaŃional", Ed.

Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p.116 şi Gabriela Stănciulescu ş.a., "Tehnica operaŃiunilor de turism", Editura ALL, Bucureşti, 1995, p.42-45.

130

avantajată şi de creşterea ponderii turiştilor în totalul călătoriilor pe liniile aeriene (60%, după statisticile actuale). 3. ConcurenŃa din domeniu este deosebit de accentuată. Ea face posibilă existenŃa şi a unor firme care nu pot dispune permanent de o clientelă suficientă pentru a negocia un IT, ori un "blocs-siéges". Într-o atare situaŃie, firmele în cauză au posibilitatea de a apela la aşa-numiŃii "curtieri" sau "brokeri" ai aerului. Broking-ul transportului aerian are ca obiect cumpărarea de către o firmă specializată, titulară a unei licenŃe de turism, a unui număr mare de bilete de la companiile aeronautice de transport pe care le vinde ulterior diferitelor agenŃii turistice. În acest caz raporturile contractuale sunt de intermediere. 4. AgenŃiile turistice, care deŃin un segment important al cererii, pot să închirieze parŃial sau total aeronave. Închirierea în varianta parŃială este condiŃionată de respectarea cu stricteŃe a rutei şi asigurarea unui minim de pasageri. Închirierea în totalitate a unui aparat de zbor ridică însă, serioase probleme de rentabilitate ca urmare a returului în gol a curselor în punctul de plecare. Pentru turoperatorii cu clientelă numeroasă pe liniile cu frecvenŃă ridicată a cererii există, totuşi, o soluŃie - "back to back" - care presupune ca pentru zborul "retour" aeronava să readucă turiştii ce-şi finalizează vacanŃa. Oricum, această formulă de "air business" este mult mai riscantă decât cele amintite anterior. Necomercializarea voiajului la nivelele scontate face imposibilă exploatarea optimă a capacităŃii şi, ca o consecinŃă economică. nerecuperarea cheltuielilor de închiriere. B. Cursele la cerere (charter) reprezintă o alternativă la cursele regulate, la care pot apela touroperatorii prin închirierea de la companiile prestatoare a uneia sau mai multor nave timp de un sezon întreg. Aranjamentele comerciale charter se stabilesc pe baza unui contract1 între cei doi parteneri în conformitate cu reglementările internaŃionale, normele şi restricŃiile de operare stabilite prin acorduri guvernamentale între Ńările de origine şi cele de destinaŃie. Aranjamentele charter sunt, în principal, de 4 tipuri2 a) charter de grup, cu sau fără afinitate. În varianta cu afinitate acesta presupune obligativitatea existenŃei unui grup-sursă format dintr-un maxim de persoane (50.000, 5% etc.) constituit în alt

1 Stănciulescu G., ş.a., "Tehnica operaŃiunilor de turism", Editura ALL, Bucureşti,

1985, p.41-45. 2 Cristureanu C., Economia şi politica turismului internaŃional, ABEONA, Bucureşti,

1992, p. 158-161.

131

scop decât călătoria (cum ar fi o organizaŃie de lucrători, un grup etnic, ori un club de hobby) cu un minim de timp anterior cererii de transport (6 luni în SUA). Charter-ul în varianta fără afinitate obligă la închirierea integrată a aeronavei, cumpărarea a cel puŃin 40 de locuri de către fiecare organizator cu minim 60 de zile înaintea începerii călătoriei. El funcŃionează în două formule: TGC (Travel Group Charter) - folosit în SUA şi ABC (Advance Booking Charter) - folosit în Europa. b) Charter IT - "Inclusive Tour Charter (ITC), curse utilizate predominant în zona europeană. CondiŃiile de angajare a unui ITC de către agenŃiile touroperatoare sunt: - călătorie tur-retur (cu sejur la destinaŃie) sau în circuit (cu un minim de escale); - durată minimă a călătoriei (4 zile pentru destinaŃii ale Americii de Nord şi 7 zile pentru alte destinaŃii în cazul OTC - One Stop Inclusive Tour); - un minim de zile pentru înaintarea de către agenŃie a prospectului călătoriei (inclusiv garanŃia); - includerea în preŃ a transportului, cazării şi transportului la sol; c) charter pentru uz-propriu ("own-use") presupunând închirierea integrală a unui avion în scopul personal; d) charter specializat, pentru grupuri de studiu sau evenimente deosebite. Reglementarea funcŃionării aranjamentelor charter este asigurată prin rezoluŃii I.A.T.A., acorduri între companiile membre ale "Acordului Multilateral asupra Drepturilor Comerciale pentru Curse Charter în Europa", rezoluŃii ale ABC (Civil Aeronautic Board) şi ale ConferinŃei pentru AviaŃia Civilă Europeană (ECAC). Specialiştii în analiza datelor privind evoluŃiile din domeniu, apreciază că în mare măsură rata de dezvoltare a liniilor aeriene de pasageri, ce a atins mulŃi ani o medie de 5%, s-a datorat curselor de tip charter. SituaŃia se explică în primul rând, prin tarifele mai scăzute ce le caracterizează, comparativ cu cele ale curselor regulate. Îmbarcările în grup au stimulat de la început interesul prestatorilor de a oferi un avantaj alternativ clienŃilor lor, reducând costul serviciului pe persoană. Dacă iniŃial zborurile charter au fost orientate spre călătorii de afaceri, foarte rapid ele au inclus şi exploatarea călătoriilor de vacanŃă. O remarcă s-ar mai putea adăuga, aceea că astăzi, prin renunŃarea la regula afinităŃii impuse iniŃial de I.A.T.A. în constituirea grupurilor curselor charter, distincŃia dintre cele două tipuri de curse

132

(regulate şi la cerere) s-a diluat foarte mult. Este vorba de faptul că, într-un procent important, chiar cursele cu zboruri programate regulat comercializează bilete pe bază charter (rezervare tip charter la tarife foarte avantajoase). Cu toate avantajele pe care le prezintă această formă de transport, se cuvine a menŃiona şi principalele neajunsuri ale utilizării aeronavelor, oricare ar fi tipul de cursă, şi anume: dependenŃa acestora de condiŃiile atmosferice, ceea ce pune sub semnul incertitudinii respectarea riguroasă a orarului sau chiar realizarea călătoriei; costul relativ ridicat al călătoriei, comparativ cu cel al altor forme de transport turistic; investiŃiile mai mari pe care le necesită construirea şi exploatarea unor aeroporturi moderne; dependenŃa de faptul că îmbarcarea şi debarcarea turiştilor se face în afara localităŃilor, necesitând transferul la baza de cazare cu alte mijloace etc. Cu toate acestea, calea aerului continuă să fie tot mai mult solicitată în aranjamentele turistice şi în călătoriile pe cont propriu, mai ales în traficul internaŃional.

Termeni cheie: trafic turistic, turismul destinaŃiilor, turismul de sejur, transport rutier, transport feroviar, transport naval, transport aerian.

Întrebări recapitulative 1. Ce rol atribuiŃi transportului în circulaŃia turistică? 2. Care sunt tipurile de transport utilizate în turism? 3. Ce tendinŃe se prefigurează în transporturile turistice prezente şi

de viitor?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. MotivaŃia opŃiunii turiştilor pentru transportul pe ale ferată se

rezumă la următoarele avantaje principale: a. regularitatea şi certitudinea deplasării; b. posibilitate mare de a controla traseul ales; c. costul relativ mai scăzut al călătoriei faŃă de mijloacele

aeriene, asociat cu viteza mare de deplasare; d. autonomia în alegerea rutelor în circuitele itinerante.

A (a,c,d); B (a,c); C (a,b); D (c,d) 2. În cazul sosirilor de turişti străini în România, cele mai utilizate

mijloace de transport sunt: A. rutiere; B. feroviare; C. aeriene;

133

D. navale. 3. Factorii-cauză fundamentali care determină alegerea unui anumit

mod de transport turistic sunt: A. distanŃa călătoriei; B. numărul de persoane din grup; C. disponibilităŃile băneşti; D. toŃi factorii menŃionaŃi.

4. Tipurile de curse prin care poate fi realizat un voiaj turistic aerian pot fi: a. curse cu zboruri programare regulat; b. curse amânate; c. curse la cerere (charter); d. curse reorientate.

A (a,c); B (a,b); C (a,b,c,d); D (b,d) 5. Vasele de croazieră, prin concepŃie, asigură turiştilor:

A. transportul; B. cazarea; C. hrana şi distracŃia; D. toate acestea, luate la un loc.

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.32-61.

2. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică, Editura Economică, Bucureşti, pg.169-192.

134

CAPITOLUL 7

SERVICIILE TURISTICE DE CAZARE Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • explice rolul şi importanŃa cazării turistice; • înŃeleagă metodologia clasificării structurilor de primire turistice; • cunoască condiŃiile certificatului de clasificare a structurilor de

cazare; • definească şi să discute principalele tipuri ale serviciilor de cazare. Rezumat: Capitolul argumentează, pe baze ştiinŃifice, rolul şi importanŃa cazării turistice, precum şi metodologia ce stă la baza clasificării structurilor de primire turistice.

7.1. Rolul şi importanŃa cazării turistice Etapa următoare transportului, în desfăşurarea prestaŃiei turistice, o reprezintă cazarea. De cele mai multe ori, prestaŃiile aferente ei sunt asociate cu cele pentru alimentaŃia turiştilor , poate şi pentru faptul că ambele categorii de servicii se derulează în aceleaşi incinte construite, ceea ce în teoria şi practica turistică occidentală se defineşte prin termenul de ospitalitate. Termenul de ospitalitate, în accepŃiunea conferită, este prezent şi în reglementările juridice ale multor state. Astfel, legea turismului englez din 1969 defineşte ospitalitatea pentru turişti astfel: "hoteluri sau alte aşezări unde dormitul şi masa sunt asigurate pe calea comerŃului sau afacerii"1. Serviciul de cazare vizează, prin conŃinutul său, conturarea condiŃiilor şi confortului pentru adăpostirea şi odihna călătorului. În practica turismului modern, el este produsul a ceea ce se numeşte industria hotelieră, sector care înglobează ansamblul activităŃilor desfăşurate în spaŃiile de cazare, acele prestaŃii oferite turistului pe timpul şi în legătură cu rămânerea lui în unităŃile hoteliere.2 Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând, de existenŃa unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice etc. Ele trebuie să deŃină dotările corespunzătoare

1 Jefferson Alan and Lickorish, Marketing tourism. A practical guide, Longman,

London, 1988, p.203. 2 Vezi Minciu R., Baron P. şi Neacşu N., Economia turismului, Bucureşti, 1991, p.

100.

135

care să ofere turiştilor condiŃii optime şi care să îndeplinească, după caz, şi alte funcŃii. În al doilea rând, toŃi parametri cantitativ-calitativi ai serviciilor sunt influenŃaŃi de încadrarea cu personal a capacităŃilor de cazare, de nivelul de calificare al lucrătorilor, de calitatea managementului hotelier. În acest context, insuficienŃa spaŃiilor de cazare şi neechiparea lor corespunzătoare, necorespondenŃa între nivelul confortului oferit şi aşteptările turiştilor, ca şi insuficienŃa personalului sau slaba sa pregătire influenŃează negativ calitatea prestaŃiei turistice şi, prin efectul propagat al acesteia, dimensiunile circulaŃiei turistice şi posibilităŃile de valorificare a ofertei. Industria hotelieră, deşi nu se rezumă în exclusivitate la asigurarea serviciilor de cazare pentru turişti, manifestă multă disponibilitate pentru nevoile acestora, evoluează în interdependenŃă cu activitatea turistică. O altă faŃetă a acestei relaŃii este pusă în valoare de faptul că cca. 70% din existentul de spaŃii de cazare se găseşte poziŃionat în zonele de interes turistic. Aşa stând lucrurile, satisfacerea motivaŃiilor turiştilor devine, tot mai frecvent, funcŃia-obiectiv a unităŃilor hoteliere. RelaŃia de interdependenŃă dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă şi de profunzime. Pe de o parte, dezvoltarea turismului este determinată cauzal de existenŃa spaŃiilor de cazare, de gradul lor de echipare, de varietatea şi calitatea prestaŃiilor oferite, iar pe de altă parte, industria hotelieră se dezvoltă cantitativ-calitativ ca urmare a circulaŃiei turistice. Nu este o noutate faptul că, pe lângă atracŃia exercitată de o destinaŃie turistică, prin componentele sale naturale şi antropice, amenajările aferente, în principal, condiŃiilor de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la existenŃa unui turism viguros în zona respectivă. Rolul fundamental al unor dotări de acest gen şi, implicit, al calităŃii serviciilor de cazare se evidenŃiază cu un grad de imperativitate şi mai mare în cazul turismului de odihnă, de vacanŃă şi de sejur mai lung, când turistul doreşte să-şi petreacă perioada de recreere a timpului său liber într-un cadru natural, fără să fie lipsit însă de confortul specific civilizaŃiei contemporane. O altă latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltarea turismului şi, indirect, a întregii economii o constituie valorificarea superioară a patrimoniului turistic, prin atragerea în circuitul turistic a diferitelor zone. Sunt cunoscute destule zone, deosebit de bogate în obiective turistice, rămase în afara interesului turiştilor datorită echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiŃii minime de campare, după cum alte zone, mai puŃin bogate în resurse turistice, sunt intens solicitate, între altele, şi pentru confortul pe care îl oferă.

136

În consecinŃă, înŃelegerea elementelor de profunzime ale acestui aspect al relaŃiei industrie hotelieră - turism are deosebită valoare pentru orientarea investiŃiilor şi direcŃionarea dezvoltării sectorului hotelier. De asemenea, industria hotelieră este cea care trebuie să creeze condiŃiile pentru ca un număr tot mai mare din populaŃie să beneficieze de posibilităŃile petrecerii vacanŃei sau sfârşitului de săptămână într-o zonă de destinaŃie turistică. În felul acesta nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere exprimă măsura satisfacerii nevoii pentru turism a populaŃiei. Aceasta pentru că, sporirea veniturilor băneşti, urbanizarea, creşterea timpului liber etc. au provocat mutaŃii în comportamentul consumatorilor în direcŃia intensificării cererii turistice a acestora. Într-o astfel de relaŃie, dacă serviciile hoteliere, în ansamblu sau într-o anumită zonă, sunt insuficiente în raport cu potenŃialul cererii sau calitativ necorespunzătoare, nu numai că vor determina schimbări în destinaŃia vacanŃelor, dar şi în cea a veniturilor şi disponibilităŃilor de timp liber şi, indirect, scăderi în circulaŃia turistică. Serviciile de cazare, prin volumul şi calitatea lor, influenŃează nu numai dezvoltarea de ansamblu a turismului, ci şi eficienŃa acestui domeniu. Prin interesul exercitat, serviciile structurilor de cazare creează cadrul unei mai bune valorificări a potenŃialului turistic, a disponibilităŃilor de forŃă de muncă, a dotărilor specifice, consolidând şansa unei exploatări superioare. Totodată, complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor trebuie să reprezinte "...un factor de prestigiu, de atractivitate a produsului turistic şi indirect de creştere a eficienŃei comercializării lui".1 Sistemul serviciilor de cazare şi celor auxiliare acestora suportă la rându-i, aşa cum am mai consemnat anterior, influenŃa dezvoltării turistice. Practic, elasticitatea acestuia evoluează sub incidenŃa unei complexităŃi de fenomene socio-economice şi factori, în cadrul cărora circulaŃia turistică deŃine un loc prioritar. Sporirea numărului de turişti şi exigenŃelor acestora antrenează, în mod obiectiv, eforturi de adaptare din partea structurilor de cazare, eforturi care trebuiesc concretizate în sporirea şi modernizarea capacităŃilor de primire, în apariŃia de unităŃi hoteliere cu funcŃii complexe, care să se adreseze diferenŃiat pe categorii de turişti şi forme de turism, în diversificarea gamei de servicii comercializate. Cazarea este funcŃia principală a unităŃilor hoteliere indiferent de tipul, categoria de confort, gradul de dotare etc. al acestora. Ea

1 Minciu R. ş.a., lucr. cit., p.102.

137

presupune existenŃa unui spaŃiu şi a dotărilor necesare asigurării condiŃiilor de odihnă şi de igienă ale turistului. Odihna turiştilor în spaŃiile de cazare este condiŃionată de amplasarea acestora, de insonorizarea camerelor în raport cu zonele de mare circulaŃie (holuri de staŃionare, culoare de trecere, scări, lifturi ş.a.) din incinta unităŃii, de mişcarea personalului, etc. CondiŃiile de igienă sunt dependente de calitatea echipamentului sanitar, de întreŃinerea şi buna funcŃionare a acestuia, de existenŃa obiectelor de inventar destinate igienei personale şi de frecvenŃa înlocuirii lor. În afara acestora, realizarea serviciului de cazare vizează crearea condiŃiilor pentru buna desfăşurare a unor relaŃii sociale, prin existenŃa unor spaŃii amenajate în vederea primirii turiştilor, desfăşurării unor întâlniri cu prieteni sau parteneri de afaceri, realizării unor manifestări ştiinŃifice ş.a. Totodată, funcŃia de cazare a structurilor hoteliere este întregită prin prestarea unor servicii complementare , cum sunt: servicii de schimb valutar, păstrarea unor obiecte de valoare ale oaspeŃilor, curăŃirea hainelor şi a încălŃămintei, spălatul şi călcatul lenjeriei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor etc. Tot acestei grupe, de servicii hoteliere complementare, i se adaugă dotarea camerelor, la solicitarea clienŃilor, cu inventar suplimentar (frigider, televizor, perne, pături, paturi ş.a.). Hotelăria modernă se caracterizează prin existenŃa unei tendinŃe de integrare a prestaŃiei privind cazarea, ca funcŃie de bază a suportului material şi organizatoric pe care se bazează, cu cea privind alimentaŃia clienŃilor găzduiŃi. ReŃinem însă, că serviciul de alimentaŃie publică, deşi îndeplineşte o funcŃie de bază în ansamblul serviciilor turistice, nu este obligatoriu prezent în toate unităŃile de cazare. Acolo unde funcŃionează, el presupune existenŃa unei varietăŃi de compartimente şi tipuri de unităŃi, care să satisfacă pentru toŃi oaspeŃii şi în orice moment atât nevoia de hrană cât şi pe cea de agrement. Organizarea unui serviciu propriu de alimentaŃie publică ridică probleme deosebite în legătură cu amplasarea şi funcŃionarea sa, care nu trebuie să afecteze volumul şi calitatea celorlalte activităŃi care concură la asigurarea serviciilor într-un obiectiv de primire turistică (Fig.7.1.).

138

ActivităŃi legate de primirea şi plecarea turistului:informare, intermediere ş.a.

H ActivităŃi O hoteliere AlimentaŃie T suplimentare

E AgrementCazarea Lpropriu-zisă

Alte servicii

Fig.7.1. Structura activităŃii globale care concură la asigurarea

serviciilor într-un obiectiv al ospitalităŃii turistice (hotel) În cadrul multor structuri ale ospitalităŃii turistice sunt organizate activităŃi prestatoare de servicii cultural-artistice şi de agrement. Organizarea şi desfăşurarea unor asemenea activităŃi presupune existenŃa unor dotări adecvate pentru petrecerea timpului şi divertismentul turistului: piscine, saune, săli de gimnastică, terenuri de sport etc., cât şi a unui personal de specialitate care să asigure instruirea şi/sau supravegherea turiştilor. Tot în structura acestor categorii de activităŃi sunt incluse şi activităŃile iniŃiate cu turiştii, de tipul concursurilor, serilor distractive etc., pentru care dotările şi personalul nu ridică probleme deosebite. Unele unităŃi hoteliere asigură condiŃii pentru desfăşurarea unor manifestări cultural-artistice: festivaluri folclorice, reuniuni, întâlniri cu personalităŃi ale artei şi culturii, spectacole, expoziŃii ş.a. Serviciile de informare, asigurate prin structurile de primire turistice, facilitează clienŃilor interesaŃi cunoaşterea ofertei turistice, a posibilităŃilor de petrecere cât mai agreabilă a vacanŃei. Astfel de servicii sunt asigurate de compartimentele de recepŃie ale unităŃilor hoteliere şi sunt oferite verbal la solicitarea turiştilor sau sub forma unor anunŃuri, afişe, pliante etc. aflate la îndemâna turiştilor sau amplasate în locurile de trecere. De subliniat este faptul că cele mai multe din componentele acestei categorii de servicii nu sunt facultative, ci chiar obligatorii, orice unitate hotelieră ce-şi respectă clienŃii trebuie să furnizeze informaŃii privind: orarul de funcŃionare a diverselor unităŃi prestatoare de servicii, orarele curselor mijloacelor de transport, formalităŃile vamale sau de prelungire a vizei, programul manifestărilor cultural-artistice şi sportive, programul acŃiunilor de agrement organizate în unitate sau în zona respectivă de destinaŃie turistică (momentul, durata şi preŃul), etc. De fapt, serviciul de

139

informare realizat de unităŃile hoteliere este o componentă a activităŃii de publicitate turistică şi întrebuinŃează, de cele mai multe ori, materialele documentare şi informaŃiile folosite cu prilejul campaniilor promoŃionale. Serviciile de intermediere , asemeni celorlalte servicii suplimentare, au drept obiectiv-Ńintă satisfacerea cât mai deplină a intereselor turiştilor. Prin urmare, unităŃile hoteliere se interpun, în calitate de mijlocitor, între turiştii proprii şi prestatorii de servicii specializaŃi în: repararea sau întreŃinerea unor bunuri din dotarea turistului, închirieri de obiecte de uz personal pentru agrement, rezervări de locuri în mijloacele de transport sau în alte unităŃi de cazare etc. Aşa cum practica o demonstrează, dintre serviciile de intermediere, de o apreciere deosebită din partea turiştilor se bucură mijlocirea închirierii de autoturisme de la unităŃile specializate (rent-a car), precum şi mijlocirea unor activităŃi cu caracter special: servicii de traduceri şi stenografie, organizarea de congrese, conferinŃe şi simpozioane, personal pentru supravegherea copiilor sau a persoanelor handicapate. Întreprinzătorii hotelieri mai oferă şi servicii comerciale, de vânzare a unor produse necesare turistului pe durata sejurului, ca: ziare şi reviste, ilustrate şi efecte poştale, cărŃi, cosmetice, cadouri-amintiri, specialităŃi alimentare ş.a. În afara grupelor de servicii menŃionate, unităŃile hoteliere pot oferi şi alte categorii de prestaŃii. În general, se remarcă preocuparea agenŃilor economici din domeniu pentru diversificarea serviciilor hoteliere complementare funcŃiei de cazare, ca urmare a creşterii exigenŃelor turiştilor, cât şi interesului sporirii eficienŃei şi atenuării sezonalităŃii folosirii bazei materiale de cazare. De fapt, cu cât unitatea beneficiază de o încadrare superioară, cu atât ea trebuie să ofere clienŃilor săi o gamă cât mai bogată şi de bună calitate de astfel de servicii. Până la urmă, ca şi în alte domenii, întregul proces se subordonează mecanismului legilor economice prezente în sistemul economiei de piaŃă, în primul rând legii concurenŃei. Privită ca un procedeu deschis de confruntare, prin care agenŃii economici hotelieri urmăresc să-şi îmbunătăŃească situaŃia, concurenŃa devine "calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor" (F. von Hayek), respectiv, de maximizare a satisfacerii motivaŃiilor consumatorilor turişti. Sub presiunea concurenŃei şi urmărind obŃinerea profitului, hotelierii sunt determinaŃi să reducă cheltuielile pe unitatea de serviciu prestat, să extindă proporŃiile capitalului, să introducă progresul tehnic în toate fazele activităŃii: aprovizionarea cu bunurile specifice activităŃii, organizarea şi derularea propriu-zisă a

140

prestaŃiilor, să sprijine activitatea de cercetare ştiinŃifică din domeniu etc. ConcurenŃa reprezintă nu numai un puternic factor stimulator pentru cei care lucrează bine (hotelierii care realizează productivităŃi mai ridicate, costuri mai mici, servicii de calitate superioară), ci şi un puternic factor coercitiv pentru cei care lucrează prost. Acei hotelieri care-şi desfăşoară activitatea cu o eficienŃă scăzută sau cu pierderi sunt constrânşi prin concurenŃă să-şi restrângă sau chiar să-şi înceteze activitatea.

7.2. Metodologia clasificării structurilor de primire turistice Economia de piaŃă este un mecanism complex de organizare şi funcŃionare faŃă de care statul nu rămâne un simplu spectator sau observator, ci este implicat atât direct, cât şi indirect. Statul asigură, în mod democratic cadrul juridic-legislativ pentru desfăşurarea activităŃii economice şi condiŃiile de exercitare a liberei iniŃiative de către agenŃii economici. Din această perspectivă, Ministerul Turismului - organ de specialitate al administraŃiei publice centrale din Ńara noastră, Ńinând seama de propunerile DirecŃiei generale a clasificării, brevetării, licenŃierii şi control servicii turistice - componentă administrativă autonomizată, mai recent1, într-o instituŃie publică cu perspectivă juridică denumită Oficiul de Autorizare şi Control în Turism, care funcŃionează în subordinea Ministerului Turismului -, AsociaŃiei Hotelierilor din România, FederaŃiei Patronale din Turism, AsociaŃiei Cabanierilor şi ale AsociaŃiei NaŃionale a AgenŃiilor de turism a emis Ordinul Nr. 56 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice 2, act administrativ intrat în vigoare la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, respectiv 25 septembrie 1995.

7.2.1. Certificatului de clasificare a structurilor de cazare

Aplicarea prevederilor cuprinse în "Norme" este obligatorie pentru toŃi agenŃii economici din turism, cu activitate specifică hotelăriei, indiferent de forma de organizare şi de proprietate.

1 Vezi H.G.Nr.58 din 10 martie 1997 privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului

Turismului, în M.O.al României, Nr.42 din martie 1997, partea I. 2 Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe

stele şi categorii a structurilor de primire turistice, în Monitorul Oficial al României, partea I, anul VII, Nr. 220, 25 septembrie 1995, p. 1-39.

141

Îndeplinirea spiritului acestui act administrativ cade în sarcina agenŃilor economici cu activitate de turism şi oficiului menŃionat. Prin structuri de primire turistice, în sensul prezentelor norme, se înŃelege "orice construcŃie şi amenajare destinată, prin proiectare şi execuŃie, cazării sau servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile specifice aferente". Structurile de primire turistice includ hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, sate de vacanŃă, pensiuni, ferme agroturistice şi alte unităŃi cu funcŃiuni de cazare turistică, unităŃile de alimentaŃie din incinta acestora, unităŃile de alimentaŃie destinate turiştilor, situate în staŃiunile turistice şi cele administrate de o societate de turism, indiferent de amplasament, de forma de organizare şi de proprietate. Normele sunt obligatorii pentru toŃi agenŃii economici care administrează: − hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri; − vile şi bungalouri; − cabane turistice; − camere de închiriat din locuinŃe familiale; − spaŃiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime; − unităŃi de alimentaŃie destinate servirii turiştilor: restaurante,

baruri de zi, baruri de noapte, videodiscoteci etc., indiferent de forma de proprietate, organizare şi administrare a acestora.

Structurile de primire turistice, în cazul serviciilor de cazare, se clasifică pe stele după caracteristicile constructive, calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă, potrivit criteriilor din Anexa nr. 1, care face parte integrantă din respectivele norme. Clasificarea are ca scop prioritar protecŃia consumatorilor turişti, constituind o formă codificată de prezentare sintetică a nivelului de confort şi a calităŃii serviciilor oferite. Potrivit reglementărilor în vigoare (art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 114/1995), clasificarea structurilor de primire turistice este un atribut al Ministerului Turismului. Desfăşurarea de activităŃi de cazare şi/sau de alimentaŃie pentru turism în unităŃi care nu sunt clasificate constituie contravenŃie şi se sancŃionează potrivit H.G. nr. 114/1995 privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. În vederea obŃinerii certificatului de clasificare, agenŃii economici care administrează structuri de primire turistice pot înainta un dosar cuprinzând următoarea documentaŃie: − cerere-tip (Anexa nr. 3 din "Norme"); − fişa de prezentare a unităŃii, cu precizarea modului de îndeplinire

a criteriilor aferente numărului de stele sau categoriei solicitate;

142

− copie după hotărârea judecătorească de înfiinŃare a agentului economic sau copie după autorizaŃia de funcŃionare, după caz, din care să rezulte obiectul de activitate;

− copie după certificatul de înmatriculare în Registrul ComerŃului; − autorizaŃia sanitară de funcŃionare; − autorizaŃia sanitar-veterinară (numai pentru unităŃile de

alimentaŃie); − avizul P.S.I. − schiŃa privind amplasarea şi adresa unităŃii; − schiŃa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor,

respectiv a spaŃiilor de alimentaŃie; − fişa privind încadrarea nominală a camerelor şi a spaŃiilor de

alimentaŃie pe categorii de clasificare (Anexele nr. 6A şi nr. 6B din "Norme");

− avizul specific privind amplasamentul şi funcŃionalitatea obiectivului, emis de Ministerul Turismului pentru obiectivele nou-construite;

− copie după brevetul pentru directorii de hotel, motel, camping, sat de vacanŃă şi cabanieri;

− copii după actele de calificare ale personalului de la recepŃie şi de la unităŃile de alimentaŃie.

DocumentaŃia de clasificare se transmite Oficiului de Autorizare şi Control în Turism, în al cărui obiect principal de activitate este cuprinsă şi clasificarea structurilor de primire turistice. Certificatul de clasificare, prin care se atestă categoria unităŃii, va fi însoŃit de fişa privind încadrarea nominală a camerelor, prin care se stabileşte capacitatea şi structura unităŃii potrivit anexei Nr. 6B din "Norme". Eliberarea certificatului de clasificare presupune şi vizitarea obiectivului turistic în cauză. Verificarea la faŃa locului de către comisia tehnică de clasificare, constituită din specialiştii oficiului de autorizare, în prezenŃa reprezentantului agentului economic care administrează structura turistică în discuŃie. În funcŃie de condiŃiile concrete constatate în unitatea verificată, comisia tehnică poate propune unele compensări de dotări şi servicii pentru acordarea sau menŃinerea categoriei. Specialiştii asociaŃiilor profesionale din turism (AsociaŃia Hotelierilor, AsociaŃia Cabanierilor, AsociaŃia Bucătarilor şi Cofetarilor etc.) pot să acorde asistenŃă tehnică de specialitate agenŃilor economici pentru întocmirea documentaŃiei de clasificare şi, respectiv, să participe la activitatea comisiilor tehnice de clasificare.

143

Eliberarea certificatului se face în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii documentaŃiei de clasificare, completă, din partea agentului economic. Însemnele privind numărul de stele sau categoria unităŃii se înscriu pe o plachetă montată în exteriorul unităŃii, la loc vizibil pentru turişti. Culoarea şi materialul din care se confecŃionează această plachetă se stabilesc de către agentul economic, în funcŃie de specificul arhitectonic al clădirii. În plus, există obligaŃia ca însemnele clasei de încadrare a obiectivului turistic să fie marcate şi prin autocolante aplicate pe uşa de la intrare. Autocolantele vor avea dimensiunea de 30/30 cm şi vor cuprinde următoarele informaŃii: Ministerul Turismului, tipul structurii turistice (hotel, motel, vilă, restaurant etc.), numărul de stele şi, respectiv, categoria. Fondul autocolantelor va fi de culoare bleu, iar literele, respectiv stelele, de culoare galben-auriu. Pentru asigurarea unei estetici unitare, autocolantele sunt realizate centralizat de către o tipografie desemnată de Ministerul Turismului şi se procură, contra cost, de către agenŃii economici. UnităŃile turistice prestatoare de servicii de cazare şi/sau de alimentaŃie publică, care la data verificării nu îndeplinesc criteriile nici pentru categoria minimă, nu se clasifică şi, în consecinŃă, nu mai pot funcŃiona. MotivaŃia neclasificării se consemnează de către comisia tehnică de clasificare în procesul-verbal de verificare întocmit în 2 exemplare, din care unul se predă agentului economic care administrează unitatea; în acest caz, procesul-verbal de verificare având şi rol de comunicare cu privire la neeliberarea certificatului de clasificare. Dacă comisia tehnică de clasificare constată că, deşi unitatea nu îndeplineşte în totalitate criteriile, totuşi asigură servicii minime pentru turişti, cu respectarea normelor igienico-sanitare, P.S.I. şi de confort termic, unitatea în cauză poate fi clasificată la categoria minimă pe o perioadă limitată de maximum 1 an. La expirarea acestui termen unităŃile la care n-au fost realizate integral criteriile nici pentru categoria minimă, vor fi închise, cu excepŃia cabanelor de creastă care vor fi transformate în refugii turistice. AgenŃii economici au obligaŃia să respecte pe toată perioada de funcŃionare a structurilor de primire turistice condiŃiile şi criteriile care au stat la baza clasificării. Prin organele specializate, Ministerul Turismului verifică periodic starea şi funcŃionarea dotărilor, calitatea serviciilor prestate, respectarea normelor de igienă şi a celorlalte criterii care stau la baza clasificării unităŃii. Nerespectarea acestora atrage după sine măsuri

144

de declasificare sau, după caz, de retragere şi anulare a certificatului de clasificare. Certificatul de clasificare se retrage atunci când nu este respectat unul din următoarele criterii care influenŃează direct protecŃia turiştilor: a) asigurarea apei curente la grupurile sanitare şi în spaŃiile de producŃie din structurile de primire unde acest criteriu este obligatoriu; b) asigurarea funcŃionării şi întreŃinerii corespunzătoare a grupurilor sanitare; c) asigurarea unei temperaturi minime de 18o C, pe timp de iarnă în spaŃiile de cazare şi de servire a mesei; d) obŃinerea avizului P.S.I. prevăzut de legislaŃia în vigoare. Nerespectarea celorlalte criterii de clasificare, stabilite prin prezentele norme conduce la declasificarea de către Ministerul Turismului a structurilor turistice în cauză, în baza constatării reprezentanŃilor împuterniciŃi ai acestuia. Propunerile privind declasificarea sau retragerea certificatului de către specialiştii din cadrul ministerului şi asociaŃiilor profesionale din turism, legal constituite. Aceste propuneri se depun, în scris, cu motivaŃia necesară, la compartimentul de specialitate din minister. Decizia privind declasificarea sau retragerea certificatului se ia de către conducerea Ministerului Turismului, la propunerea oficiului în ale cărui atribuŃii intră problemele de clasificare. Ridicarea efectivă a certificatelor de clasificare, anulate pe baza aprobării conducerii ministerului, se face de către delegaŃii acestuia. În toate cazurile este obligatorie însemnarea în registrul unic de control al unităŃii respective şi predarea pe bază de semnătură, la compartimentul de specialitate din minister a certificatelor ridicate. ContestaŃiile asupra neeliberării certificatelor de clasificare sau retragerii acestora se depun, în termen de 15 zile de la primirea comunicării, la Ministerul Turismului, soluŃionarea fiind de competenŃa conducerii acestuia în termen de 30 de zile. Persoanele nemulŃumite de soluŃia dată de Ministerul Turismului se pot adresa instanŃelor de contencios administrativ, în condiŃiile Legii nr. 29/1990. În cazul în care s-au modificat condiŃiile existente la data eliberării certificatului de clasificare, în sensul neîndeplinirii integrale a criteriilor, schimbarea capacităŃii sau a structurii spaŃiilor, agentul economic este obligat ca, în termen de 30 de zile, să solicite eliberarea unui nou act de clasificare a unităŃii.

145

În acelaşi termen este obligatorie solicitarea eliberării unui nou certificat de clasificare, în cazul trecerii structurii turistice în administrarea altui agent economic. Titularul certificatului de clasificare poate solicita reclasificarea structurii de primire turistică, dacă în urma unor lucrări de modernizare şi de îmbunătăŃire a dotărilor şi serviciilor estimează că aceasta corespunde unei categorii superioare de clasificare. Solicitarea va fi însoŃită de un memoriu justificativ privind eliberarea noului certificat. Memoriul justificativ va fi însoŃit de documentaŃia de clasificare anterior prezentată (prevăzută la pct.2 din "Norme"), în măsura în care s-au produs modificări în privinŃa structurii spaŃiilor, a capacităŃilor, a echipării sanitare etc.

7.2.2. Tipologia serviciilor turistice de cazare

Conform "Normelor", în România pot funcŃiona următoarele tipuri de structuri de primire cu funcŃiuni de cazare turistică clasificate astfel: 1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele; 3. moteluri de 3, 2, 1 stele; 4. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele; 5. cabane de 3, 2, 1 stele; 6. bungalouri de 3, 2, 1 stele; 7. sate de vacanŃă de 3, 2 stele; 8. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele; 9. pensiuni turistice de 4, 3, 2, 1 stele; 10. ferme agroturistice de 3, 2, 1 stele; 11. camere de închiriat la locuinŃele familiale de 3, 2, 1 stele; 12. nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele. În cadrul tipurilor sus-menŃionate poate exista următoarea structură a spaŃiilor de cazare:

∗ cameră cu pat individual, reprezentând spaŃiul destinat folosirii de către o singură persoană, a cărui lăŃime minimă este de 90 cm;

∗ cameră cu pat matrimonial, reprezentând spaŃiul destinat folosirii de către una sau două persoane, a cărui lăŃime minimă este de 140 cm;

∗ cameră cu pat dublu, reprezentând spaŃiul destinat folosirii de către două persoane, a cărui lăŃime minimă este de 160 cm;

∗ cameră cu două paturi individuale, reprezentând spaŃiul destinat folosirii de către două persoane;

146

∗ cameră cu trei sau mai multe paturi individuale, reprezentând spaŃiul destinat folosirii de către un număr de persoane egal cu numărul paturilor. Camerele cu peste patru paturi individuale sunt considerate camere comune.

∗ cameră cu priciuri, reprezentând spaŃiul destinat utilizării de către mai multe persoane. Priciul reprezintă o platformă din lemn sau alte materiale, pe care se asigură un spaŃiu de 200/100 cm pentru fiecare turist;

∗ garsonieră, reprezentând spaŃiul compus din: dormitor pentru două persoane, salon, vestibul şi grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărŃit de salon printr-un glasvand sau alte soluŃii care permit o delimitare estetică;

∗ apartament, reprezentând spaŃiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maxim 5), sufragerie, vestibul, echipare sanitară proprie. La categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, cât şi la restul categoriilor, minimum un grup la patru locuri.

AgenŃii economici care construiesc structuri de primire turistice au obligaŃia să asigure, încă din faza de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare prevăzute în "Normele metodologice". Categoria de clasificare a structurii de primire turistice este dată de cea la care au fost încadrate majoritatea spaŃiilor de cazare din incinta acesteia. De regulă nu se admit spaŃii de cazare încadrate la categorii superioare celei de clasificare a structurii de primire turistice. În mod excepŃional, comisia tehnică poate propune încadrarea la o categorie superioară, cu cel mult 1 stea peste categoria structurii turistice în cauză, a unor apartamente, garsoniere sau alte spaŃii de cazare cu un nivel de dotare şi o calitate a serviciilor deosebite. În anumite perioade agenŃii economici pot utiliza şi alte tipuri de spaŃii cum ar fi: cămine studenŃeşti, internate, case de odihnă ale unor asociaŃii nonprofit, destinate cazării membrilor acestora, chilii din cadrul mănăstirilor etc., cu condiŃia ca să dispună de autorizaŃie sanitară de funcŃionare. Aceste spaŃii nu se clasifică, iar tarifarea se face prin corelare cu spaŃii de cazare de confort similar din unităŃile clasificate. Important de reŃinut este semnificaŃia principalelor tipuri de primire cu funcŃiuni de cazare.

147

• Hotelul este structura de primire amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziŃia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice şi dispune de recepŃii şi spaŃii de alimentaŃie în incintă.

• Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigure păstrarea, prepararea alimentelor şi servirea mesei în incinta acestora, sunt considerate hoteluri-apartamente.

• Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităŃilor, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât pentru satisfacerea nevoilor de cazare şi de masă ale turiştilor, cât şi pentru parcarea în siguranŃă a mijloacelor de transport.

Criteriile minime pentru încadrarea acestor structuri de cazare (hotel, hotel-apartament şi motel) într-una din grupa de stele ce pot fi atribuite privesc construcŃiile şi instalaŃiile, dotarea cu mobilier, lenjerie şi alte obiecte, serviciile minime oferite turiştilor şi alte condiŃii.

• Vilele sunt structuri de primire de capacitate relativ redusă, funcŃionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staŃiuni balneoclimaterice sau în zone şi localităŃi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice.

• Bungalourile sunt structuri de primire de capacitate redusă, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu umiditate ridicată (munte-mare) acestea pot fi construite şi din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanŃă, ca unităŃi independente în cadrul unor staŃiuni sau zone turistice sau ca spaŃii complementare pe lângă alte structuri de primire turistice. Asigură cazarea turiştilor, precum şi alte servicii prestate de unitatea de bază. FuncŃionează, de regulă, cu activitate sezonieră.

Criteriile minime pentru clasificarea pe stele a vilelor şi bungalourilor privesc construcŃiile, instalaŃiile şi spaŃiile de folosinŃă comună, dotarea cu mobilier, lenjerie şi alte obiecte.

• Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcŃionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care asigură cazarea, alimentaŃia şi alte servicii specifice necesare turiştilor aflaŃi în drumeŃie sau la

148

odihnă în zone montane, rezervaŃii naturale, în apropierea staŃiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.

Cabanele, funcŃie de amplasamentul lor, pot fi: 1. cabane situate în locuri uşor accesibile (altitudine sub 1000 m,

cu acces auto pe drumuri publice); 2. cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de

creastă, izolate, fără acces auto pe drumuri publice). Cabanele din zona de creastă şi alte amplasamente izolate, care nu îndeplinesc criteriile minime pentru categoria 1 stea pot fi utilizate ca refugii turistice.

• Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice situate în locuri izolate şi greu accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari, având o capacitate redusă, un grad minim de confort şi un număr redus de personal de deservire. Acestea nu se clasifică.

Criteriile minime privind încadrarea într-una din grupa de stele (3, 2, 1 stea) ce pot fi atribuite cabanelor turistice vizează construcŃiile, instalaŃiile şi spaŃiile de folosinŃă comună, dotarea spaŃiilor de cazare, dotarea salonului din apartamente şi garsoniere, serviciile suplimentare şi alte condiŃii.

• Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să-şi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităŃi.

Campingurile sunt unităŃi cu caracter sezonier. Amplasarea campingului trebuie să fie făcută în locuri pitoreşti, cu microclimat favorabil, ferite de zgomot (inclusiv al arterelor de circulaŃie) sau alte surse de poluare, precum şi de orice alte elemente care ar putea pune în pericol sănătatea sau securitatea turiştilor (linii de înaltă tensiune, terenuri sub nivelul mării, zone inundabile etc.). Terenurile destinate campingurilor trebuie să fie plane şi să nu menŃină apa chiar şi după o ploaie de lungă durată. Şi în cazul acestui tip de structuri există o varietate de forme. Astfel, în funcŃie de destinaŃie, campingurile pot fi:

- campinguri de tranzit, amplasate în apropierea principalelor trasee turistice;

- campinguri de sejur, amplasate în perimetrul sau în vecinătatea unor staŃiuni balneoclimaterice, în zonele de agrement ale marilor aglomerări urbane sau în alte locuri pitoreşti de interes turistic.

149

Elementul de bază al campingului este parcela de campare, aceasta reprezentând o suprafaŃă de teren delimitată şi marcată, unde se poate parca mijlocul de transport şi instala cortul sau rulota, asigurându-se, totodată, suprafaŃa liberă necesară pentru mişcarea şi odihna a 4 turişti. Totalitatea parcelelor de campare reprezintă suprafaŃa de campare amenajată. Capacitatea campingului se exprimă în număr de locuri de campare şi se calculează prin înmulŃirea cu 4 a numărului parcelelor de campare, la care se adaugă eventualele locuri de cazare în căsuŃele tip camping şi/sau bungalourile amplasate în incinta unităŃii. La dimensionarea dotărilor, instalaŃiilor campingurilor se va avea în vedere capacitatea totală de cazare a campingului (parcele de campare + locuri în căsuŃe + locuri în bungalouri). Potrivit normelor în vigoare, cel puŃin 15% din suprafaŃa campingului trebuie să fie plantată cu arbori sau arbuşti. La campingurile de 3 şi 4 stele vegetaŃia trebuie să fie suficient de abundentă pentru a asigura o umbră confortabilă şi o ambianŃă agreabilă. De asemenea, căile de acces trebuie să fie suficient de largi pentru a permite încrucişarea uşoară a autovehiculelor cu rulotă. ReŃeaua de alei trebuie să permită legătura dintre spaŃiile de campare-cazare şi toate celelalte amenajări care asigură servicii (inclusiv cu terenurile pentru agrement). Accesul în camping trebuie să fie astfel conceput, încât să prevină accidentele de circulaŃie în momentul intrării şi ieşirii vehiculelor. Toate campingurile trebuie să aibă o împrejmuire care să nu permită accesul în camping decât prin intrările stabilite pentru turişti. Campingurile vor avea pază ziua şi noaptea. Mărimea campingurilor, amplasamentul, stilul constructiv şi coloritul diverselor construcŃii din cadrul acestuia nu trebuie să aducă nici un fel de prejudicii peisajului sau mediului înconjurător. Alimentarea cu apă potabilă trebuie asigurată prin racordarea la reŃeaua publică, iar în lipsa acesteia, prin realizarea de foraje proprii sau a altor lucrări de captare a unor izvoare din zonă. Nu este permisă alimentarea cu apă din fântână neacoperită din care apa se scoate cu găleata sau cu alt mijloc similar. Gurile de apă trebuie să fie amplasate raŃional pe suprafaŃa campingului, distanŃa faŃă de cea mai îndepărtată parcelă de campare nefiind mai mare de 100 m. Toate gurile de apă trebuie să dispună de canale de scurgere. Canalizarea trebuie realizată prin racordarea la reŃeaua publică sau la mijloacele proprii de epurare.

150

Alimentarea cu apă trebuie să asigure pentru fiecare loc de campare-cazare (inclusiv pentru personal) minimum:

- 60 l/zi, din care 20 l apă caldă, în campingurile de 3 şi 4 stele; - 50 l/zi în campingurile de 2 stele şi 1 stea.

În plus, criteriile minime privind încadrarea pe stele a campingurilor pun un accent deosebit pe existenŃa şi calitatea grupurilor sanitare, spaŃiilor amenajate pentru spălatul obiectelor de îmbrăcăminte şi pentru pregătirea mesei, pe amplasarea optimă a acestora şi pe înzestrarea lor corespunzătoare. Pentru a răspunde unei cereri tot mai diversificate, în campinguri pot fi amplasate căsuŃe tip camping şi bungalouri.

• CăsuŃele sunt spaŃii de cazare de dimensiuni reduse, realizate din lemn sau din alte materiale similare, compuse, de regulă, dintr-o cameră şi un mic antreu sau terasă şi, uneori, dotate şi cu grup sanitar propriu. DistanŃa între 2 căsuŃe nu poate fi mai mică de 3 m, asigurându-se, totodată, spaŃiul pentru parcarea unei maşini. Turiştii cazaŃi în căsuŃe beneficiază de toate dotările şi instalaŃiile comune din cadrul campingurilor. CăsuŃele amplasate pe terenuri care nu permit şi amenajarea unor spaŃii de campare (pentru montarea corturilor sau rulotelor) vor fi clasificate drept căsuŃe tip camping şi vor dispune de dotări şi servicii identice cu cele ale campingurilor de aceeaşi categorie. CăsuŃele tip camping amplasate pe lângă alte unităŃi de cazare sau de alimentaŃie pentru turism, ca spaŃii complementare, vor dispune de grup sanitar comun, compartimentat pe sexe, construcŃie închisă, cuprinzând: un lavoar la 30 de locuri; o cabină duş la 50 de locuri; o cabină WC la 30 de locuri. Aceste căsuŃe nu pot fi clasificate decât la categoria 1 stea. Criteriile minime privind clasificarea pe stele a campingurilor grupează condiŃiile-prag ce trebuiesc îndeplinite în legătură cu amenajarea terenului aferent, echiparea sanitară a spaŃiilor de folosinŃă individuală şi comună, precum şi cele ale dotării căsuŃelor de tip camping.

• Satul de vacanŃă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor servicii de cazare, de alimentaŃie şi o gamă largă de prestaŃii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).

151

Amplasamentul acestora trebuie să asigure un microclimat favorabil, ferit de surse de poluare (zgomot, noxe etc.) şi de alte elemente care ar putea pune în pericol securitatea şi sănătatea turiştilor. Mărimea satului de vacanŃă, amplasamentul, stilul constructiv şi coloritul diverselor construcŃii din cadrul acestuia nu trebuie să aducă nici un fel de prejudicii peisajului şi mediului înconjurător. La unităŃile de 3 stele, vegetaŃia trebuie să fie abundentă pentru a crea o ambianŃă agreabilă. De fapt, potrivit normelor, suprafaŃa spaŃiilor verzi şi a celor destinate pentru agrement şi odihnă trebuie să reprezinte minimum 25% din suprafaŃa totală a satului de vacanŃă. Tuturor satelor de vacanŃă se impune o împrejmuire corespunzătoare, accesul fiind dirijat şi controlat. Aleile trebuie să fie bine întreŃinute şi să permită legătura dintre spaŃiile de cazare şi toate celelalte amenajări care asigură servicii, precum şi cu terenurile pentru odihnă şi agrement. Dotarea cu echipamente, mobilier, obiecte de inventar şi elemente constructive şi funcŃionale ale structurilor de primire turistice din incinta satului de vacanŃă se realizează potrivit criteriilor specifice stabilite prin normele specifice prevăzute pentru unităŃile respective, Ńinându-se seama de amplasamentul şi perioada de funcŃionare a acestora (permanente sau sezoniere). Într-un fel, încadrarea unui sat de vacanŃă într-o anume clasă categorială (3 sau 2 stele) depinde în mare măsură de clasa categorială a elementelor constructive ce-l compun şi a diversităŃii şi calităŃii serviciilor oferite în cadrul acestora. De aceea, majoritatea vilelor şi bungalourilor din satele de vacanŃă de 3 stele trebuie să fie încadrate cel puŃin la această categorie. Criteriile minime pentru încadrarea într-una din cele două categorii, a unui sat de vacanŃă, privesc elementele constructive şi pachetul de servicii oferite clienŃilor turişti. • Camerele de închiriat în locuinŃele familiale reprezintă structuri de primiri turistice, constând dintr-un număr limitat de spaŃii, care oferă servicii de cazare şi posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită în comun cu locatarul sau în spaŃii special amenajate, destinate exclusiv turiştilor. Criteriile minime privind clasificarea acestora într-una din categoriile de stele (3, 2, 1 stele) au ca obiect aspectele de natură constructivă şi gradul de dotare a camerelor. • SpaŃiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime subsumează oferta mijloacelor de transport naval, inclusiv a pontoanelor plutitoare, utilizată pentru cazarea turiştilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri

152

plutitoare ancorate în porturi. Componentele sale se clasifică pe stele în funcŃie de calitatea dotărilor şi a serviciilor pe care le oferă. Criteriile de clasificare pentru hoteluri se aplică în mod corespunzător şi în cazul spaŃiilor de cazare de pe nave, cu excepŃia celor referitoare la:

− dimensiunile spaŃiilor de cazare, care pot fi reduse cu până la 50% faŃă de cele din hotelurile de aceeaşi categorie existente sau nou-construite;

− dimensiunile paturilor, care pot fi de 0,80/2,00 m în cazul celor individuale şi 1,20/2,00 m în cazul celor duble;

− dotarea cu piese de mobilier (scaune, mese etc.), ce se va adapta spaŃiului disponibil, cu condiŃia asigurării unei funcŃionalităŃi cât mai confortabile a spaŃiului de cazare. Se admit şi dotări cu piese de mobilier rabatabile. La categoria 1 şi 2 stele se pot utiliza şi paturi suprapuse.

Concluzionând, structura spaŃiilor de cazare de pe nave este similară cu cea din hoteluri.

• În cazul pensiunilor turistice şi fermelor agroturistice, normele şi criteriile minime privind clasificarea pe stele au o bază juridică distinctă1. Metodologia şi criteriile de clasificare pentru aceste structuri de primire turistice vizează instituirea facilităŃilor pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre. Pentru protecŃia turiştilor, activitatea pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice trebuie să se circumscrie spiritului normelor ce reglementează turismul în România. În funcŃie de nivelul de dotare şi de calitatea serviciilor oferite, pensiunile turistice şi fermele agroturistice se clasifică pe stele potrivit criteriilor prevăzute în anexa ce face parte integrantă din respectivele norme (pentru pensiuni turistice - 4, 3, 2, 1 stele şi pentru ferme agroturistice - 3, 2, 1 stele). Amplasarea pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viaŃa turiştilor. AgenŃii economici care construiesc sau amplasează pensiuni turistice şi ferme agroturistice au obligaŃia să asigure, încă din faza

1 Ordinul nr.20/14.04.95 al ministrului turismului pentru aprobarea normelor şi a

criteriilor minime privind clasificarea pe stele a pensiunilor turistice şi a fermelor agroturistice, în M.Of.al României, Nr.101/25.05.95, partea I.

153

de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare prevăzute în normele amintite. ActivităŃile desfăşurate în cadrul pensiunilor turistice şi al fermelor agroturistice (cazare, alimentaŃie, agrement şi divertisment) constituie un tot unitar, fiind părŃi componente ale produsului turistic. În acest sens, este obligatorie asigurarea unei corelaŃii corespunzătoare între calitatea dotărilor, a echipamentelor şi aspectul general al spaŃiilor de cazare cu cele pentru alimentaŃie şi agrement. În funcŃie de nivelul de dotare şi de calitatea serviciilor oferite, spaŃiile de cazare (camere, garsoniere sau apartamente) se clasifică pe categorii de încadrare potrivit criteriilor prevăzute la pct.2 (criterii privind spaŃiile de cazare) din anexa actului administrativ menŃionat. Categoria de clasificare a pensiunii turistice şi a fermei agroturistice este dată de cea la care au fost încadrate majoritatea spaŃiilor de cazare din incinta acestuia. Indiferent de tipurile şi clasele calitative ale obiectivelor turistice cu funcŃiuni de cazare, anterior prezentate, ceea ce ni se pare deosebit de important este faptul că păstrarea ordinii, liniştii publice, moralităŃii, curăŃeniei, concomitent cu respectarea strictă a normelor sanitare şi a celor de prevenire şi stingere a incendiilor, sunt nu numai obligatorii, ci şi condiŃii fundamentale ale unui turism civilizat, cu şanse de relansare în circuitul economic naŃional şi internaŃional.

Întrebări recapitulative 1. În ce constă importanŃa şi complexitatea cazării turistice? 2. Cum justificaŃi existenŃa unei metodologii a clasificării structurilor

de primire turistice? 3. DezbateŃi condiŃiile certificatului de clasificare a structurilor de

cazare, pe exemplul Ńării noastre. 4. Ce semnificaŃii au principalele tipuri de structuri de primire cu

funcŃiuni de cazare?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. FuncŃia principală a unităŃilor hoteliere, indiferent de tipul,

categoria de confort, gradul de dotare etc. al acestora, este: A. prestarea serviciilor complementare; B. cazarea; C. alimentaŃia clienŃilor găzduiŃi; D. serviciile de intermediere.

154

2. În cazul unei structuri a ospitalităŃii turistice (hotel) sunt cuprinse ca servicii principale: a. cazarea; b. alimentaŃia; c. serviciile de informare; d. serviciile cultural-artistice şi de agrement. A (a,b); B (a,b); C (c,d); D (a,b,c,d)

3. Prestarea serviciului de cazare semnifică: a. un serviciu turistic; b. un serviciu turistic specific; c. serviciu turistic specific de bază; d. un serviciu complementar; A (b,c); B (c); C (a,b,c); D (a,b,c,d)

4. Cazarea în cadrul pensiunilor turistice reprezintă: A. un serviciu de organizare şi pregătire a consumului turistic; B. un serviciu turistic de bază; C. un serviciu complementar; D. un serviciu turistic nespecific.

5. Asigurarea parcării automobilelor este: A. un serviciu complementar; B. un serviciu nespecific; C. un serviciu de bază; D. un serviciu de organizare a consumului turistic.

Bibliografie selectivă

3. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.62-92.

4. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică, Editura Economică, Bucureşti, pg.193-214.

155

CAPITOLUL 8

SERVICIILE DE ALIMENTAłIE PUBLICĂ Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • explice rolul serviciilor turistice de alimentaŃie; • discute trăsăturile specifice ale acestora; • diferenŃieze tipurile de unităŃi de alimentaŃie pentru turism; • înŃeleagă obiectivele dezvoltării serviciilor turistice de alimentaŃie

publică. Rezumat: Capitolul analizează rolul şi trăsăturile serviciilor de alimentaŃie publică, precum şi principalele tipuri de servicii de alimentaŃie publică.

8.1. Rolul şi trăsăturile serviciilor turistice de alimentaŃie publică Una dintre problemele deosebit de importante cu care se confruntă permanent industria hotelieră este cea a asigurării unor servicii diversificate şi de un înalt nivel calitativ. Această tendinŃă îi este proprie şi componentei serviciilor turistice de alimentaŃie publică, servicii încadrate structural în categoria serviciilor de bază. Privit în ansamblul său, comportamentul consumatorului turist nu se deosebeşte prea mult de cel pe care-l manifestă la reşedinŃa sa permanentă. Şi totuşi, în timpul vacanŃelor turiştii pretind condiŃii superioare de confort, mai ales pentru serviciile de alimentaŃie, condiŃii transpuse în practică printr-o ofertă diversificată şi calitativ superioară, printr-o servire promptă şi ireproşabilă, printr-o ambianŃă plăcută a sălilor de consumaŃie. De aceea, prin prisma poziŃiei sale - de componentă a produsului turistic, respectiv a serviciilor de bază, alimentaŃia publică determină calitatea prestaŃiei turistice în ansamblul ei, influenŃează conŃinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu majore implicaŃii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice1. Îndeplinirea acestui rol presupune ca serviciile de alimentaŃie publică să întrunească câteva trăsături specifice:

• prezenŃa lor în toate momentele-cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaŃie şi

1 Vezi Istrate I., Bran Florina, Roşu Anca Gabriela, Economia turismului şi mediul

înconjurător, Editura economică, Bucureşti, 1996, p.177.

156

sejur, locuri de agrement. Se consideră că, odată îndeplinită această condiŃie, serviciile de alimentaŃie publică vor răspunde, prin organizatorii lor, sarcinii de a asigura ansamblul condiŃiilor pentru ca turiştii, aflaŃi temporar în afara reşedinŃei permanente, să-şi poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât mai mult cu cât ele reprezintă modalităŃile principale de satisfacere a nevoilor cotidiene de hrană pentru categoriile de turişti, indiferent de modul în care au angajat prestaŃia turistică şi de particularităŃile acesteia;

• existenŃa unei diversităŃi structurale a serviciilor de acest gen, asigurată prin prezenŃa unei tipologii largi de unităŃi de alimentaŃie publică, aptă să satisfacă o paletă diversificată de trebuinŃe. Cu alte cuvinte, concomitent cu adaptarea reŃelei de unităŃi la momentul şi locul desfăşurării programului turistic, structura tipologică a acesteia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană şi divertisment, să-l poată satisface pe turist în orice împrejurare, mai ales cu ocazia unor acŃiuni predilect orientate spre această componentă a calităŃii turistice;

• particularizarea serviciului de alimentaŃie publică, mai ales în cazul unor forme specifice de turism (balneo-medical, de exemplu), prin care se poate contribui nemijlocit la satisfacerea motivaŃiei ce a determinat opŃiunea pentru respectivul consum turistic. În general, succesul relativ în aplicarea procedurilor fizio-psihoterapeutice este dependent de calităŃile şi rigurozitatea regimului de hrană (de pildă, tratamente ale sistemului cardio-vascular, digestiv, nervos etc.). Regimurile dietetice tind să devină nu numai o modă, ci şi o necesitate pentru existenŃa noastră, inclusiv în calitate de turist;

• necesitatea de a corespunde în egală măsură exigenŃelor turiştilor autohtoni şi străini. Mai precis, bunurile ce fac obiectul serviciilor de alimentaŃie publică trebuie să fie reprezentate de preparatele din bucătăria naŃională şi internaŃională, din cea specifică anumitor Ńări şi zone. Practic, componentele specifice şi cele comune în materie gastronomică se definesc în raport cu formele de turism, cu locul şi momentul de desfăşurare a activităŃii.

Raportul dintre serviciile de alimentaŃie publică şi ansamblul ofertei turistice este complex, profund, de intercondiŃionare reciprocă, de dezvoltare sincronă. El se amplifică în condiŃiile în care gastronomia ajunge să devină, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt comparabile şi sensibil apropiate, element de referinŃă

157

în opŃiunea pentru o anume destinaŃie turistică. "De altfel - cum apreciază şi cercetătorii români ai fenomenului în cauză - produsul turistic având drept principală motivaŃie gastronomia este o realitate din ce în ce mai prezentă şi a generat o formă nouă de vacanŃă, cunoscută sub denumirea de «vacanŃă gastronomică» (pescărească, vânătorească etc.) cu atractivitate unanim recunoscută".1 Originalitatea şi diversitatea gastronomică se constituie, prin urmare, ca element de atracŃie de bază sau suplimentară, fapt ce justifică şi explică atenŃia crescândă acordată acestui segment de realitate turistică. Componentă esenŃială în structura unei oferte turistice moderne, serviciile de alimentaŃie publică se recomandă, pe măsura trecerii timpului, ca un ansamblu de prestaŃii cu multiple şi noi posibilităŃi în ce priveşte ridicarea calităŃii produsului turistic în condiŃii de înaltă eficienŃă. Se tinde, pe zi ce trece, ca alimentaŃia publică să îndeplinească, pe lângă funcŃia fiziologică propriu-zisă, şi unele funcŃii de agrement, odihnă, recreere - în general, de petrecere agreabilă a timpului liber. Acest caracter se amplifică cu cât turistul petrece o parte însemnată din bugetul său de timp (20-25%, după unele calcule) în unităŃile de alimentaŃie publică, locuri care pot focaliza interesul consumatorilor prin atracŃia pe care acestea o exercită, prin intensitatea şi caracterul contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor2 . Apreciind semnificaŃia şi importanŃa crescândă a relaŃiei de interdependenŃă dintre alimentaŃia publică şi turism, agenŃii economici şi instituŃiile ce veghează asupra dimensiunilor cantitativ-calitative ale industriei turistice trebuie să-şi orienteze eforturile de perspectivă menite să direcŃioneze corespunzător şi realist dezvoltarea sectorului respectiv. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât este cunoscut faptul că nivelul dezvoltării alimentaŃiei publice se numără printre mărimile de apreciere a satisfacŃiei consumatorilor turişti, şi nu numai.

8.2. Tipologia serviciilor de alimentaŃie publică În baza Ordinului Nr. 56 al ministrului turismului pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice, şi altor componente ale sistemului nostru legislativ, se asigură cadrul juridic

1 Istrate I., Bran F. şi Roşu A., lucr. cit., p. 178. 2 Vezi Ionescu N. Z., TendinŃe în organizarea şi dezvoltarea alimentaŃiei publice pe

plan mondial, în "ComerŃul modern", nr. 1 din 1990.

158

pentru desfăşurarea activităŃii economice şi condiŃiile de exercitare a liberei iniŃiative de către agenŃii economici şi în domeniul alimentaŃiei publice. Aplicarea prevederilor cuprinse în "Norme", similar structurilor de primire cu funcŃiuni de cazare turistică, este obligatorie pentru toŃi agenŃii economici din turism cu activitate specifică alimentaŃiei publice, indiferent de forma de proprietate şi tipul de organizare în care se înscrie fiecare. Potrivit spiritului prezentelor norme, structurile de primire în cazul serviciilor de alimentaŃie înglobează "orice construcŃie şi amenajare destinată, prin proiectare şi execuŃie a servirii mesei pentru turişti, împreună cu serviciile specifice aferente".1 Drept urmare, la înfiinŃarea sau reprofilarea unităŃilor de alimentaŃie publică se recomandă a se stabili profilul activităŃii, corespunzător cerinŃelor şi mijloacelor materiale necesare şi disponibile. Stabilirea profilului unităŃii prin studii de specialitate este o cerinŃă de bază a criteriilor de organizare a reŃelei comerciale în concordanŃă cu necesităŃile consumatorilor2. ObŃinerea unor rezultate economice şi sociale bune, într-o unitate de alimentaŃie publică, depinde într-o mare măsură de modul în care aceasta a fost proiectată, construită sau reamenajată. Profilul fiecărei unităŃi nu se poate realiza întotdeauna după proiecte tip, deoarece fiecare unitate, prin specificul său, trebuie să răspundă nevoilor majorităŃii consumatorilor din zona în care aceasta este amplasată. Materialele de finisare trebuie să fie aspectuoase, cu un colorit plăcut şi o durată de viaŃă cât mai mare. DecoraŃiunile şi ornamentele în sala de servire, se recomandă să fie cât mai judicios alese, pentru a fi vizibile din toate unghiurile posibile. De asemenea, se va Ńine seama de sursele de iluminat şi de influenŃa pe care o are fiecare culoare asupra bunei dispoziŃii a consumatorilor în timpul servirii mesei. Un rol important în ambianŃa din spaŃiile de servire a consumatorilor între care un procent important îl pot reprezenta turiştii, îl au sursele de zgomot, pentru a căror combatere trebuie găsite soluŃii eficiente: înlocuirea unor instalaŃii ce produc zgomot, desfiinŃarea unor circuite zgomotoase, folosirea unor mijloace de izolaŃie fonică, reducerea la nivelul acceptabil a intensităŃii de la staŃia de amplificare a formaŃiei orchestrale etc.

1 Normele metodologice şi criteriile privind clasificarea pe stele şi categorii a

structurilor de primire turistice, în M.O. al României, anul VII, Nr. 220, 25 Septembrie 1995, p.2.

2 Vezi Stavrositu Stere, Practica serviciilor în restaurante şi baruri, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, p.17.

159

Activitatea de profil din alimentaŃia publică se desfăşoară prin aportul a trei grupe de unităŃi: unităŃi pentru servirea consumatorilor; unităŃi de producŃie; unităŃi de depozitare şi păstrare. Un interes predilect, din unghiul nostru de vedere, îl reprezintă prima categorie. Prin unitate de servire se înŃelege localul format din una sau mai multe încăperi, dotate cu utilaje, mobilier şi obiecte de inventar corespunzătoare profilului şi gradului (categoriei) în care se încadrează unitatea, în conformitate cu care se stabileşte şi regimul de preŃuri, după cum urmează:

- unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri de lux; - unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri categoria I; - unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri categoria a II-a; - unităŃi cu grad de confort şi regim de preŃuri categoria a III-a; - unităŃi cu grad de confort şi regim special de frecventare

"cantină-restaurant". Încadrarea unităŃilor pe tipuri, profile şi categorii de funcŃionare se face, potrivit reglementărilor în vigoare, Ńinându-se seama de anumite criterii referitoare la: amplasarea unităŃii, gradul de confort, forma de servire, posibilităŃile de distracŃie a consumatorilor, gradul de dotare al unităŃii, nivelul de pregătire şi Ńinuta personalului. łinând cont de cerinŃele enunŃate, unităŃile pentru servirea consumatorilor trebuie să îndeplinească condiŃiile cerute de criteriile de clasificare, de profilul activităŃii desfăşurate şi regimul preŃurilor aplicate în desfacerea mărfurilor şi preparatelor culinare, de cofetărie - patiserie etc. Astfel, în conformitate cu normele aprobate, în România pot funcŃiona următoarele tipuri de unităŃi de alimentaŃie pentru turism:

1. restaurant - categoria lux, I, a II-a şi a III-a; 2. bar - categoria lux, I, a II-a şi a III-a; 3. unităŃi de fast-food - categoria I, a II-a şi a III-a; 4. cofetărie - categoria lux, I, a II-a şi a III-a; 5. patiserie, plăcintărie, simigerie, covrigărie - categoria I, a II-a şi a

III-a. Caracteristicile funcŃional-comerciale şi criteriile minime privind clasificarea pe categorii a unităŃilor de alimentaŃie destinate servirii turiştilor, în baza cărora se obŃine certificatul de clasificare, sunt cuprinse în Anexa nr. 2, care face parte integrantă din actul administrativ guvernamental citat anterior. În funcŃie de organizarea activităŃii de servire-producŃie, unităŃile pentru servirea consumatorilor, funcŃionează atât cu bază proprie de producŃie (situaŃie în care desfăşoară activitate combinată), cât şi numai cu activitatea de servire, situaŃie în care se

160

organizează pentru desfacerea producŃiei culinare, de cofetărie-patiserie, cu care se aprovizionează de la unităŃile specializate de producŃie. 1. Restaurantul este local public care îmbină activitatea de producŃie cu cea de servire, punând la dispoziŃia clienŃilor o gamă diversificată de preparate culinare, preparate de cofetărie-patiserie, băuturi şi unele produse pentru fumători. El funcŃionează în mai multe profile, respectiv: clasic, specializat (pescăresc-vânătoresc, dietetic şi lacto-vegetarian, rotiserie-zahana, familial-pensiune), cu specific naŃional sau local, braserie, berărie şi grădină de vară. 1.1 Restaurantul clasic este local public cu profil gastronomic în care se serveşte un larg sortiment de preparate culinare (gustări calde şi reci, preparate lichide calde, mâncăruri, minuturi, salate, dulciuri de bucătărie), produse de cofetărie, patiserie, îngheŃată, fructe, băuturi nealcoolice şi alcoolice, produse de tutun etc., în funcŃie de sortimentul minimal stabilit de reglementările metodologice în acest sens. Ca servicii suplimentare în cadrul structurilor de acest gen se pot organiza banchete, recepŃii ş.a. Aceste unităŃi, pe lângă asigurarea diversificată a meniurilor la consumatori, pot asigura şi confortul recreativ prin formaŃii orchestrale, programe artistice, solişti vocali, instrumentişti sau prin staŃii de amplificare cu aparatură muzicală şi emisiuni TV cu circuit intern. Prin ambianŃa mediului interior se oferă consumatorilor posibilitatea de a servi masa în condiŃii de linişte şi confort, cu servicii care se asigură la masă de lucrători cu înaltă pregătire profesională. Restaurantele clasice, încadrate în categoria lux, I, a II-a şi a III-a cu activitate complexă, trebuie să dispună de o compartimentare şi dotare corespunzătoare, pe fluxuri de activitate. SpaŃiile de servire trebuie să fie dotate cu mobilier corespunzător, mochete, covoare, draperii, lustre, oglinzi, garderobă, veselă şi inventar de servire superioară şi în cantităŃi suficiente, conform normativului de dotare, care să asigure o servire optimă. Vesela de serviciu trebuie să fie din porŃelan superior, cu emblema unităŃii sau a întreprinderii, din inox sau alpaca argintată, iar inventarul textil de calitate superioară şi în culori plăcute. În funcŃie de afluenŃa consumatorilor, aceste unităŃi pot funcŃiona cu program fracŃionat, în servirea micului dejun, dejun şi cină, sau cu program neîntrerupt (non - stop) cu servicii comandate, sau servicii la comandă (á la carte).

161

1.2. Restaurantul specializat serveşte un sortiment specific de preparate culinare şi băuturi care se află permanent în lista de meniu, în condiŃiile unor amenajări şi dotări clasice sau adecvate structurii sortimentale (pescăresc, vânătoresc, rotiserie, zahana, dietetic, lacto-vegetarian, familial, pensiune etc.) care formează obiectul specializării. Specificul acestor unităŃi este determinat de: profilul specializat de funcŃionare; gradul de confort ce se asigură în procesul servirii şi regimul de preŃuri aplicat; sortimentul de mărfuri (preparate culinare, de cofetărie-patiserie, băuturi) ce se încadrează în sortimentul minimal stabilit pentru fiecare profil de unitate. Principiul de organizare a acestor unităŃi este acelaşi ca la unităŃile clasice, deosebirea constând în structura sortimentală a preparatelor şi băuturilor, precum şi în modul de prezentare interioară a unităŃii (care sugerează de fapt profilul unităŃii prin amenajare, dotare cu mobilier, veselă, inventar textil, Ńinuta personalului etc.). 1.2.1. Restaurantul pescăresc este o unitate gastronomică ce se caracterizează prin desfacerea, în principal, a unui sortiment variat de preparate culinare din peşte proaspăt şi congelat de toate speciile. În sortimentul minimal stabilit pentru aceste unităŃi trebuie să se cuprindă: gustări, broşuri, mâncăruri, specialităŃi de preparate din peşte cu diferite sosuri reci şi calde, astfel încât aceste preparate să fie oferite pe tot cuprinsul zilei. Ca sortimente de băuturi se încadrează: vinurile galben-pai (soiuri pure), bere, ape minerale, rachiuri, băuturi răcoritoare etc. Specificul acestor unităŃi este sugerat şi de decoraŃiunile interioare de profil (obiecte sugestive din activitatea de pescuit şi de prelucrare a peştelui), de Ńinuta personalului specific marinărească, de mobilierul şi vesela, de asemenea, specifică. 1.2.2. Restaurantul vânătoresc este o unitate gastronomică specializată în producerea şi servirea de preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, porc mistreŃ, urs, gâşte şi raŃe sălbatice, lişiŃe, prepeliŃe, fazani, sitari etc.), pregătite în baza reŃetelor speciale în acest sens. SpaŃiile de producŃie trebuie să dispună de condiŃii pentru păstrarea vânatului la frig. Sortimentul de băuturi trebuie să asigure specialităŃile de rachiuri, vinuri, roşii, băuturi răcoritoare etc. Localurile cu acest profil se organizează şi funcŃionează pe principii similare restaurantului clasic, având însă prin amenajare, dotare şi prezentarea personalului, elemente specifice, particulare. În incinta acestora se pot asigura şi momente recreative prin formaŃii orchestrale sau aparatură muzicală.

162

1.2.3. Rotiseria este un restaurant de mică capacitate (20-50 de locuri la mese), în care consumatorii sunt serviŃi cu produse din carne la frigare-rotisor (pui, muşchi de vită şi porc, specialităŃi din carne etc.), chebap cu garnituri, unele gustări reci (pe bază de brânză, ouă, legume etc.) salate, sortimente de ciorbe din organe de pui, deserturi, precum şi băuturi răcoritoare, cafea, vin (în special vin roşu servit în carafe), un sortiment redus de băuturi alcoolice fine. SpaŃiul de producŃie se află chiar în interiorul sălii de servire şi este dotat cu rotisor sau frigărui şi cu vitrină frigorifică în care se află expuşi pui şi alte specialităŃi din carne pentru fript în faŃa consumatorilor. 1.2.4. Restaurant-zahana este unitate gastronomică în care se servesc, la comandă, în tot timpul zilei, produse (specialităŃi din carne de porc, vită, batal, miel) şi subproduse din carne neporŃionată (ficat, rinichi, inimă, splină, momiŃe, măduvioare etc.), mici, cârnaŃi etc., pregătite la grătar şi alese de consumatori din vitrinele de expunere sau platourile prezentate de ospătari la masă. Potrivit specificului său, mai poate oferi: ciorbă de burtă, ciorbă de ciocănele, tuslama, tochitură, salate combinate de sezon, murături, dulciuri de bucătărie, băuturi alcoolice (aperitive şi vinuri). 1.2.5. Restaurant dietetic este o unitate gastronomică care oferă consumatorilor sortimente de preparate culinare dietetice (pregătite sub îndrumarea unui cadru medical dietetician) şi băuturi nealcoolice. 1.2.6. Restaurant lacto-vegetarian este o unitate gastronomică în care se desfac în exclusivitate sortimente de preparate culinare pe bază de lapte şi produse lactate, ouă, paste făinoase, orez, salate din legume, precum şi dulciuri de bucătărie, lactate proaspete, produse de patiserie, îngheŃată, şi băuturi nealcoolice calde şi reci. Organizarea, dotarea şi funcŃionarea unităŃii este pe acelaşi principiu ca cea a unităŃilor clasice. Unitatea poate oferi meniuri complete "á la carte", precum şi meniuri complete (pensiune) cu baremuri fixe. Serviciul se asigură prin formaŃie de ospătari sau autoservire. 1.2.7. Restaurant familial sau pensiune este unitate cu profil gastronomic care oferă, în mai multe variante, meniuri complete la preŃ accesibil. Preparatele şi specialităŃile solicitate în afara meniurilor se servesc conform preŃurilor stabilite în listele de meniu. Băuturile sunt limitate la sortimente de răcoritoare şi ape minerale. Poate funcŃiona şi pe bază de abonament. La nevoie se poate organiza şi ca secŃie în cadrul unui restaurant clasic.

163

De regulă asemenea unităŃi se organizează în staŃiuni turistice sau în pensiuni şi în ferme agroturistice. 1.3. Restaurantul cu specific este o unitate de alimentaŃie pentru recreere şi divertisment, care, prin dotare, profil, Ńinuta lucrătorilor, momente recreative şi structură sortimentală, trebuie să reprezinte obiceiuri gastronomice locale sau naŃionale, tradiŃionale şi specifice diferitelor zone. 1.3.1. Crama, un profil concret al acestui tip de unitate de alimentaŃie destinată servirii turiştilor, desface o gamă largă de vinuri. Acestea se pot servi atât îmbuteliate cât şi neîmbuteliate. PrestaŃiile organizate în cadrul ei vizează o gamă specifică de preparate culinare: tochitură, preparate din carne la grătar sau trase la tigaie. Vinurile se servesc din carafe sau căni din ceramică. Este dotată cu mobilier din lemn masiv, iar pereŃii decoraŃi cu scoarŃe, ştergare etc. Poate avea program muzical, tarafuri de muzică populară. 1.3.2. Restaurantul cu specific local pune în valoare bucătăria specifică unor zone geografice din Ńară sau a unor tipuri tradiŃionale de unităŃi (crame, colibe, şuri etc.). Aceste unităŃi, prin amplasare şi amenajare, dotare interioară şi profilul lor trebuie să reprezinte stilul de construcŃie local. La construirea unităŃilor se utilizează materiale prelucrate sumar, specifice regiunii respective, cum sunt: piatra, bolovanii de râu, lemn (brut sau prelucrat), cărămidă, trestie, stuf, răchită etc. Efectul original al acestor unităŃi este realizat prin îmbinarea cadrului natural cu cel arhitectural al sistemului construit, al finisajelor inspirate după modelul popular, al elementelor de decoraŃie, al mobilierului şi obiectelor de inventar de concepŃie deosebită, de gama sortimentală a mâncărurilor pregătite şi prezentarea personalului. Întregul mobilier, vesela, ornamentele interioare, Ńinuta personalului (costume de daci, de romani, ciobăneşti etc.), inventarul textil trebuie să simbolizeze specificul unităŃii. SpecialităŃile de preparate culinare trebuie să reprezinte obiceiurile de alimentaŃie locală, adoptându-se tehnologii moderne de preparare. Sistemul minimal de preparate culinare trebuie să urmeze structura succesivă a unui meniu complet (gustări, ciorbe, mâncăruri, specialităŃi culinare, dulciuri etc.). Băuturile recomandate, în sortimentul minimal sunt rachiuri şi vinuri din zonele locale. Serviciul se asigură la masă, prin ospătari. Momentele recreative trebuie să fie asigurate de programe folclorice cu specific local. 1.3.3. Restaurantul cu specific naŃional pune în valoare tradiŃiile culinare ale unor naŃiuni (chinezesc, grecesc, arăbesc,

164

indian, mexican, italian etc.), servind o gamă diversificată de preparate culinare, băuturi alcoolice şi nealcoolice specifice. AmbianŃa interioară şi exterioară a saloanelor, programul muzical, uniformele personalului de servire şi celelalte sunt specifice Ńării respective. 1.4. Braseria asigură în tot cursul zilei servirea consumatorilor, în principal cu preparate reci, minuturi, un sortiment restrâns de mâncăruri, specialităŃi de cofetărie-patiserie, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice de calitate superioară, un bogat sortiment de bere. Acest tip de unitate poate funcŃiona ca salon de profil în structura unui restaurant (justificat prin rapiditatea servirii consumatorilor, ca urmare a timpului limitat de şedere în unitate), sau ca unitate independentă în reŃeaua unităŃilor de alimentaŃie publică, cu sau fără bază de producŃie, respectând acelaşi profil. 1.5. Berăria este o unitate specifică pentru desfacerea berii de mai multe sortimente, în recipienŃi specifici (Ńap, halbă, cană) de diferite capacităŃi şi a unor produse şi preparate care se asociază în consum cu aceasta (crenvurşti cu hrean, mititei, cârnaŃi, debreŃini, chifteluŃe, foetaje, covrigi, migdale, alune etc.), precum şi brânzeturi, gustări calde şi reci, minuturi (pe bază de ouă şi legume), specialităŃi de zahana (1-2 preparate), precum şi băuturi alcoolice (coniac, rom, sortiment restrâns de vinuri şi băuturi nealcoolice). 1.6. Grădina de vară este o unitate amenajată în aer liber, dotată cu mobilier specific "de grădină" şi decorată în mod adecvat. Serveşte un sortiment diversificat de preparate culinare, minuturi, grătar, salate, dulciuri de bucătărie şi cofetărie-patiserie, un larg sortiment de băuturi alcoolice (vinuri selecŃionate de regiune, îmbuteliate sau neîmbuteliate, băuturi spirtoase etc.) şi nealcoolice, cafea, fructe, produse din tutun. 2. Barul - unitate de alimentaŃie cu program de zi sau de noapte, în care se serveşte un sortiment diversificat de băuturi alcoolice şi nealcoolice şi o gamă restrânsă de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiŃii muzicale, video, TV. 2.1. Barul de zi - unitate care funcŃionează, de regulă, în cadrul hotelurilor şi restaurantelor sau ca unitate independentă. Organizatorii lui oferă consumatorilor o gamă variată de servicii având ca obiect băuturi alcoolice şi nealcoolice (simple sau în amestec) şi gustări în sortiment restrâns, tartine, foetaje, specialităŃi de cofetărie şi îngheŃată, produse din tutun - Ńigări - şi posibilităŃi de distracŃie (muzică discretă, televizor, jocuri mecanice etc.). În salonul de servire se află tejgheaua-bar cu scaune înalte, un număr restrâns

165

de mese cu dimensiuni mici, cu scaunele respective. În unităŃile de acest gen serviciile sunt asigurate consumatorilor mai rapid, ca urmare a timpului limitat de şedere în unitate. 2.2. Barul de noapte este o unitate încadrată cu un grad de confort special, practicând preŃuri cu cote speciale de adaos, în funcŃie de amplasare, construcŃie, dotare, programe artistice etc. FuncŃionează cu orar de noapte, în cadrul căruia se prezintă un program variat de divertisment de music-hall şi dans pentru consumatori şi oferă o gamă variată de băuturi alcoolice, specialităŃi de cofetărie şi îngheŃată asortate, roast-beef, fripturi reci etc., fructe şi salate de fructe (proaspete şi din compoturi), cafea, jardiniere cu delicatese. Forma salonului se recomandă să fie de amfiteatru, astfel încât toŃi consumatorii să poată viziona cât mai comod întregul program artistic-muzical. Este dotat cu instalaŃii de amplificare a sunetului, orgă de lumini, de proiecŃie a unor filme. 2.3. Cafe-bar-cafenea - unitate care îmbină serviciul de desfacere a cafelei cu un anumit gen de practică recreativă; oferă consumatorilor şi gustări calde şi reci, minuturi, produse de cofetărie - patiserie, îngheŃată, băuturi nealcoolice calde (cafea filtru, şvarŃ, cafea cu lapte, ciocolată, ceai etc.), băuturi alcoolice fine (lichioruri, coniac, vermut ş.a.). 2.4. Disco-bar (Discotecă-videotecă) - unitate cu profil de divertisment pentru tineret, activitatea comercială fiind axată pe desfacerea de gustări, produse de cofetărie-patiserie, îngheŃată şi, în special, amestecuri de băuturi alcoolice şi nealcoolice. Divertismentul este susŃinut prin intermediul muzicii de audiŃie şi de dans, înregistrată şi difuzată prin instalaŃii speciale şi prin "disc-jockey", care asigură organizarea şi desfăşurarea întregii activităŃi. Videoteca este special amenajată cu instalaŃii electronice de redare şi vizionare în care se prezintă videoprograme şi filme. 2.5. Bufetul-bar - unitate ce oferă un sortiment restrâns de preparate calde şi reci (gustări, sandviciuri, minuturi, mâncăruri, produse de patiserie) pregătite în bucătăria proprie sau aduse din afară, băuturi nealcoolice calde şi reci, băuturi alcoolice (aperitive), bere, vinuri, la pahar. 3. UnităŃile tip Fast-Food, care asigură o servire rapidă şi la preŃuri avantajoase, cunosc un dinamism deosebit în Ńările cu turism avansat şi fiinŃează sub mai multe forme. 3.1. Restaurant-autoservire este o unitate cu desfacere rapidă în care consumatorii îşi aleg şi se servesc singuri cu preparatele culinare calde şi reci (gustări, produse lactate, băuturi calde nealcoolice, supe-ciorbe-creme, preparate din peşte, antreuri,

166

preparate de bază, salate, deserturi, fructe) şi băuturi alcoolice (bere) şi nealcoolice, la sticlă, aşezate în linii de autoservire cu flux dirijat şi cu plata după alegerea produselor. 3.2. Bufet tip expres - unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu este dirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. 3.3. Pizzerie - unitate specializată în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai pot desface gustări, minuturi, salate, produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab alcoolizate. 3.4. Snack-bar - unitate caracterizată prin existenŃa unei tejghele-bar, cu un front de servire care să permită accesul unui număr mare de consumatori, serviŃi direct cu sortimente pregătite total sau parŃial în faŃa lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare (crenvurşti, pui fripŃi, sandviciuri, cârnăciori, unele preparate cu specific), precum şi băuturi nealcoolice calde şi reci şi băuturi alcoolice în sortiment redus. 4. Cofetăria reprezintă o altă componentă a structurii unităŃilor de alimentaŃie destinate servirii turiştilor, specializată pentru desfacerea unui sortiment larg de: prăjituri, torturi, fursecuri, cozonac, îngheŃată, bomboane, patiserie fină, băuturi nealcoolice calde şi reci şi unele băuturi alcoolice fine (coniac, lichioruri). 5. Patiseria constituie, la rându-i, o unitate specializată în desfacerea pentru consum pe loc sau la domiciliu a producŃiei proprii specializate, în stare caldă (plăcintă, ştrudele, merdenele, pateuri, covrigi, brânzoaice, gogoşi, cornuri etc.). Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, calde, răcoritoare, vin la pahar, diferite sortimente de produse lactate (iaurt, chefir, lapte bătut etc.). Se poate organiza şi cu profil de "plăcintărie", "simigerie", "covrigărie", "gogoşerie" sau "patibar". În paralel cu elementele structurale de bază ale serviciilor de alimentaŃie asigurate de structurile de primire turistice, în funcŃie de componenta tipologică în care se încadrează fiecare unitate, există obligaŃia prestării unor servicii suplimentare şi auxiliare acestora, cum ar fi: închirieri de frigidere, room service, rezervări de locuri în unităŃile de alimentaŃie, organizarea de banchete sau mese festive, asigurarea de medicamente pentru continuarea tratamentului ambulatoriu, vânzări de mărfuri alimentare prin puncte comerciale diverse, vânzări de locuri la diferite acŃiuni speciale (degustări de vinuri, de exemplu), asigurarea pazei pentru autovehiculele parcate, gararea autoturismului şi respectiv predarea lui la plecarea clienŃilor

167

de către personalul restaurantului (în cazul restaurantelor şi barurilor de noapte nou-construite, încadrate la categoria "lux") ş.a. În afara unităŃilor cu grad de confort şi regim de preŃuri clasificate prin normele în vigoare în patru grupe distincte (lux, I, a II-a şi a III-a categorie), trebuie să adăugăm şi unităŃile cu grad de confort şi regim special de frecventare "cantină restaurant ". Aceste unităŃi sunt înfiinŃate în incinta fabricilor, uzinelor, a instituŃiilor, şcolilor etc., pentru asigurarea servirii mesei la colectivităŃi de consumatori, în cadrul cărora se integrează temporar (într-un procent mai mare sau mai mic) şi indivizi motivaŃi turistic. Cantina restaurant poate dispune şi de secŃii de producŃie, pentru prepararea şi servirea, pe lângă meniurile în sala de servire propriu-zisă, şi a unor preparate culinare pentru bufete de incintă, unităŃi gospodina, ori pentru consum la domiciliu. Se asigură un sortiment bogat de preparate culinare prin meniuri la alegere cu baremuri fixe. Pentru obŃinerea certificatului de clasificare a unei unităŃi de alimentaŃie destinată servirii turiştilor, care atestă categoria unităŃii (lux, I, a II-a sau a III-a, în ordinea descrescândă a valorii lor), se înaintează Oficiului de Autorizare şi Control în Turism, instituŃie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Turismului, documentaŃia necesară, nominalizată la capitolul privind criteriile clasificării pe stele şi categorii a structurilor de primire turistice. Certificatul de clasificare, prin care se atestă categoria unităŃii va fi însoŃit de fişa privind structura spaŃiilor de alimentaŃie destinate servirii turiştilor, prin care se stabileşte capacitatea şi structura unităŃii (Anexa nr. 6A din "Norme"). Procedura ce trebuie respectată, până la aprobarea certificatului de clasificare de către conducerea ministerului, este similară cu cea a clasificării pe stele a spaŃiilor de cazare turistică. De remarcat ar mai fi încă un fapt, ce nu trebuie scăpat din vedere, anume realitatea după care activităŃile desfăşurate în cadrul structurilor de primire turistice (cazare, alimentaŃie, agrement, tratament, comerŃ etc.) constituie un tot unitar, fiind părŃi componente ale produsului turistic. În consecinŃă, este obligatorie asigurarea unei corelaŃii corespunzătoare între categoria structurii de primire şi calitatea celorlalte servicii. În acest sens, în cazul unităŃilor de alimentaŃie integrate structurilor hoteliere, calitatea dotărilor, a echipamentelor şi aspectul general al spaŃiilor, precum şi calitatea personalului vor fi similare cu cele ale serviciului de bază (cazarea). În plus, pentru asigurarea unei transparenŃe totale, în toate structurile de primire turistice este obligatorie afişarea la loc vizibil

168

pentru turişti a numerelor de telefon de la conducerile agentului economic ce administrează structura în cauză, de la Oficiul judeŃean pentru protecŃia consumatorilor şi de la Oficiul de Autorizare şi Control în Turism din subordinea Ministerului Turismului, pentru a le da posibilitatea turiştilor să semnaleze eventualele nemulŃumiri cu privire la serviciile oferite, să facă sugestii sau să obŃină informaŃii cu privire la activitatea de turism. Fireşte, toate structurile de primire turistice, clasificate conform normelor în vigoare, au obligaŃia de a întocmi şi conduce evidenŃe primare, astfel încât acestea să permită efectuarea raportărilor statistice şi financiare, în concordanŃă cu normele metodologice prevăzute în actele normative aprobate.

8.3. Unele aspecte ale dezvoltării serviciilor turistice de alimentaŃie publică

Întreprinzătorii din domeniul serviciilor de alimentaŃie publică, căutând să răspundă atât nevoilor populaŃiei rezidente cât şi nevoilor de hrană ale turiştilor, sunt permanent preocupaŃi de dezvoltarea cantitativ-calitativă a acestuia. EvoluŃiile de până acum, în urma acŃiunii unui complex de factori, confirmă rolul tot mai important pe care alimentaŃia publică îl îndeplineşte în viaŃa social-economică, diversificarea funcŃiilor acesteia. Dintr-o asemenea perspectivă, dezvoltarea şi perfecŃionarea activităŃii de alimentaŃie publică constituie una din coordonatele esenŃiale ale prezentului şi viitorului, conturându-se într-o preocupare permanentă a agenŃilor economici din sfera comerŃului şi turismului de pretutindeni, a instituŃiilor ce veghează asupra acestui sector de activitate. Obiectiv strategic prioritar al înnoirilor în care suntem implicaŃi cu toŃii, când este vorba de o viaŃă mai bună într-un cadru social nerestricŃionat, alimentaŃia publică va cunoaşte şi în Ńara noastră importante mutaŃii, atât cantitative cât şi calitative. Din punct de vedere cantitativ există certitudinea unei creşteri semnificative a volumului activităŃii, pe seama sporirii cererii rezidenŃilor, pe de o parte, anticipându-se în acest sens o apropiere faŃă de nivelul solicitărilor din alte Ńări, şi a intensificării circulaŃiei turistice, pe de altă parte, dublată de repoziŃionarea diferitelor grupe de mărfuri (alimentare, îmbrăcăminte şi confort personal, servicii). Pe plan calitativ, modificările, vizând adaptarea la exigenŃele cererii, se desfăşoară în direcŃia modernizării şi perfecŃionării producŃiei, a îmbunătăŃirii şi diversificării formelor de comercializare şi servire. În domeniul producŃiei se manifestă o accentuată preocupare pentru concentrarea şi industrializarea procesului de pregătire a

169

preparatelor culinare, unităŃile de producŃie constituind, cum am mai precizat, o componentă structurală a activităŃii de profil din alimentaŃia publică. Folosirea raŃională a resurselor materiale şi umane, sporirea eficienŃei activităŃii, satisfacerea cererii în continuă creştere sunt condiŃionate de modul de organizare a producŃiei culinare, de nivelul industrializării acesteia. Practic, în funcŃie de activitatea desfăşurată şi profilul producŃiei culinare, unităŃile pot funcŃiona fie ca secŃii combinate cu activitatea de servire în cadrul unei unităŃi, fie ca independente. Cea de-a doua formă a dobândit o asemenea extindere în aproape toate Ńările dezvoltate, încât putem vorbi de o tendinŃă foarte bine conturată în ultimii ani. Preluarea de către unităŃile specializate a producŃiei de preparate culinare prezintă numeroase avantaje, dar presupune şi rezolvarea unor probleme de natură tehnică şi organizatorică. În acest sens, unităŃile independente trebuie să fie organizate după toate regulile de amplasare, compartimentare pe fluxuri tehnologice şi dotarea corespunzătoare unei ridicate productivităŃi a muncii, cu utilaje mecanice, tehnice, frigorifice, obiecte de inventar etc. în conformitate cu prevederile normelor de igienă-sanitară şi protecŃia muncii. Una dintre formele moderne de industrializare a producŃiei culinare o reprezintă "cateringul" (adevărata fabrică de produse culinare), extins pentru o gamă largă de sortimente, experimentat şi în Ńara noastră. Acest sistem propune separarea funcŃiilor de aprovizionare şi prelucrare de cele legate de comercializarea şi servirea preparatelor. Un obiectiv din această categorie, se organizează ca bază de producŃie a mâncărurilor (fabrică de mâncare) pe teritoriul unui oraş sau municipiu, asigurând hrana zilnică a colectivităŃilor în fabrici, instituŃii, şcoli, şantiere etc., prin intermedierea unor alte unităŃi independente de servire în toate etapele zilei (mic dejun, dejun, cină); poate asigura până la 50.000-100.000 meniuri pe zi. Se asigură astfel mecanizarea sau chiar automatizarea procesului de fabricaŃie, utilizarea unor tehnologii elaborate pe baze ştiinŃifice, controlul permanent al producŃiei cu efecte benefice asupra proprietăŃilor nutritive ale alimentelor. Dintre avantajele producŃiei de preparate culinare în sistemul catering pot fi amintite: diversificarea sortimentală şi relativa independenŃă faŃă de sezonalitatea materiilor prime; calitatea superioară şi constantă a preparatelor sub aspect nutriŃional, igienico-sanitar, organoleptic; folosirea raŃională şi permanentă a forŃei de muncă; diminuarea pierderilor generate de fluctuaŃia cererii; economisirea de spaŃii de

170

producŃie la unităŃile comerciale pentru servirea consumatorilor şi satisfacerea în condiŃii mai bune a cererii în perioadele de vârf1 . Dezvoltarea şi perfecŃionarea activităŃii de alimentaŃie publică vizează, totodată, componenta sa comercială. În această direcŃie se înregistrează modernizarea reŃelei comerciale din punct de vedere structural şi al distribuirii în teritoriu, precum şi diversificarea formelor de servire. Astfel, prioritar la structura reŃelei, se remarcă tendinŃa de realizare a unor unităŃi cu funcŃii complexe care să răspundă unor cerinŃe variate (în staŃiunile turistice, de exemplu, să satisfacă nevoia de hrană şi agrement). De asemenea, apar noi tipuri de unităŃi: cafeteria, snack-barul, bistro-ul, drugstore, restoroute etc., mai bine adaptate particularităŃilor diferitelor segmente de clientelă2.

Termeni cheie: alimentaŃie publică, unitate de servire, tipuri de restaurante.

Întrebări recapitulative 1. ArgumentaŃi rolul serviciilor de alimentaŃie în ansamblul

prestaŃiilor turistice. 2. Care sunt trăsăturile specifice serviciilor de alimentaŃie publică. 3. Ce se înŃelege prin "unitate de servire"? DescrieŃi principalele

tipuri de unităŃi de alimentaŃie pentru turism aprobate să funcŃioneze în România.

4. Care sunt şi cum se explică aspectele dezvoltării serviciilor turistice de alimentaŃie publică?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Calitatea prestaŃiei turistice în ansamblul ei este influenŃată de

trăsăturile serviciilor specifice alimentaŃiei publice, respectiv: a. prezenŃa lor în toate momentele-cheie ale consumului

turistic; b. existenŃa unei diversităŃi structurale; c. particularizarea lor; d. corespondenŃa în egală măsură a exigenŃelor turiştilor

autohtoni şi străini. A (a,c,d); B (a,b,c,d); C (a,b); D (d)

1 Snak O., Economia şi organizarea turismului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976,

p. 320-321. 2 Patriche D., Minciu R., Elemente de marketing în activitatea de alimentaŃie publică,

Sinteză documentară, CIDE, 1993.

171

2. Dezvoltarea şi perfecŃionarea serviciilor turistice de alimentaŃie publică presupun: a. concentrarea şi industrializarea procesului de pregătire a

preparatelor culinare; b. modernizarea reŃelei comerciale din punct de vedere

structural şi al distribuirii în teritoriu; c. diversificarea formelor de servire; d. reducerea preŃurilor de comercializare.

A (a,b); B (a,b,c,d); C (a,b,c); D (a,b,d) 3. Patiseria, ca unitate pentru servirea consumatorilor, se poate

organiza cu profil de: a. plăcintărie; b. simigerie; c. covrigărie, gogoşerie; d. patibar.

A (a,b,c); B (a,b); C (a,b,c,d); D (a,b) 4. Serviciile de alimentaŃie publică pentru turişti sunt:

A. servicii turistice de bază; B. servicii turistice nespecifice; C. servicii turistice complementare; D. servicii de organizare şi pregătire a consumului turistic.

5. Restaurantul vânătoresc este: A. un restaurant clasic; B. un restaurant specializat; C. un restaurant cu specific; D. o braserie.

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.93-120.

2. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică, Editura Economică, Bucureşti, pg.215-230.

172

CAPITOLUL 9

AGREMENTUL ŞI SERVICIILE TURISTICE COMPLEMENTARE Obiectivele cursului urmăresc ca studentul să: • definească serviciile complementare şi să explice caracteristicile

lor; • dezbată tipurile şi categoriile de servicii complementare; • explice semnificaŃia agrementului turistic; • specifice componentele structurale ale agrementului. Rezumat: Dacă agrementul este uns erviciu de bază, şi deci o componentă structurală a produsului turistic, el este completat de o varietate de servicii complementare ori suplimentare, analizate în acest capitol.

9.1. Serviciile complementare: semnificaŃie şi categorii tipologice

Alături de serviciile de bază, o contribuŃie tot mai importantă la succesul activităŃilor turistice au serviciile complementare (suplimentare). Aceste două mari grupe de servicii se susŃin reciproc, dar fiecare conturează o sferă cu existenŃă distinctă, cu particularităŃi inconfundabile. În cazul serviciilor de bază (cazare, alimentaŃie etc.), majoritatea prestaŃiilor presupune cheltuirea unui volum important de muncă din partea personalului de servire, turistul beneficiar având, de regulă, un rol de consumator pasiv al acestor servicii. În cazul serviciilor complementare, participarea activă la realizarea consumului turistic este o condiŃie sine qua non, sporind în acest mod şi gradul de satisfacŃie resimŃit de turist în urma unor asemenea prestaŃii. Măsurile organizatorice pentru pregătirea consumului turistic şi facilităŃile de bază materială asigurate în acest scop constituie, înainte de toate, factori de impulsionare pentru solicitarea unor asemenea servicii, iar activitatea personalului de servire devine, deseori, secundară în comparaŃie cu activitatea turistului, care, involuntar, preia o bună parte din funcŃiile prestatorilor de servicii. Pentru a exemplifica acest dublu rol al turistului, de prestator şi de consumator, pot fi menŃionate majoritatea activităŃilor recreative (ciclismul, bowlingul, alpinismul, jocurile sportive, folosirea instalaŃiilor de jocuri mecanice etc.). Este vorba, până la urmă, de activităŃile ce

173

au ca obiect stimularea odihnei active, a distracŃiei, a petrecerii plăcute a timpului liber - fără a se substitui serviciilor de agrement. Unele dintre aceste servicii sunt cunoscute cu anticipaŃie de către turist, intrând în costul iniŃial al programului; cu cele mai multe însă, turistul ia contact numai la destinaŃie, consumul rămânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe măsura solicitării şi obŃinerii lor. Serviciile complementare se caracterizează prin varietate, ele asociindu-se unor servicii de bază sau având o existenŃă independentă. Ca urmare, pentru majoritatea prestaŃiilor complementare nu mai este posibilă o delimitare precisă între prestaŃia turistică propriu-zisă şi facilităŃile asigurate, iar prestaŃiile se identifică tot mai pronunŃat cu noŃiunea cuprinzătoare de "activitate turistică" (cultural-educativă, recreativă, sportivă etc.). Astfel, aşa cum s-a arătat în capitolele anterioare, unităŃile de cazare oferă servicii de întreŃinere şi curăŃire a unor obiecte de uz personal, de închiriere a unor materiale sportive sau de agrement, servicii de informare ş.a.; de asemenea, unităŃile de alimentaŃie publică pot organiza, la cererea expresă a turiştilor, mese festive, seri distractive etc. În lumina acestor precizări se impune o clasificare1, chiar sumară, a serviciilor complementare, respectiv activităŃilor turistice, din punctul de vedere al caracterului prestaŃiilor, respectiv:

- serviciile de informare a clientelei turistice; - serviciile de intermediere (servicii de închiriere, de rezervări

etc.) - serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-educativ; - serviciile şi activităŃile turistice cu caracter recreativ; - serviciile şi activităŃile turistice cu caracter sportiv; - serviciile şi activităŃile turistice suplimentare cu caracter de

cure şi tratamente balneo-medicale; - serviciile şi activităŃile turistice cu caracter special (pentru

organizarea congreselor, conferinŃelor, simpozioanelor, festivalurilor, expoziŃiilor etc.);

- serviciile diverse (schimb valutar, servicii bancare, asigurări turistice facultative de persoane şi bunuri etc.)

Pentru studenŃi şi practicanŃi nu ar fi lipsită de interes prezentarea exemplificată a unor asemenea servicii, fără pretenŃia de a epuiza întreaga gamă de posibilităŃi pe care le oferă activităŃile şi prestaŃiile turistice complementare.

1 A se vedea Snak O., lucr. cit, p. 99-110.

174

a. Serviciile de informare a clientelei turistice UnităŃile de turism îndeplinesc o dublă funcŃiune, de a informa şi a da sugestii turiştilor în alegerea şi perfectarea unor programe atractive, instructive sau recreative şi de a organiza programe regăsite în serviciile suplimentare oferite turiştilor. Informarea corectă şi la timp a turiştilor reprezintă o condiŃie esenŃială a bunei desfăşurări a activităŃilor turistice şi, prin natura lor, aceste servicii de informare cu caracter general sau caracter specific pot fi grupate în:

- informaŃiile ce vin în întâmpinarea turiştilor în perioada de pregătire a călătoriilor turistice;

- informaŃiile solicitate şi sugestiile primite de turişti în momentul perfectării aranjamentelor;

- informaŃiile suplimentare în cursul consumaŃiei turistice. Sfera de cuprindere a informaŃiilor pe care un turist potenŃial sau un turist ajuns deja la destinaŃia călătoriei sale turistice le solicită este deosebit de complexă, făcând dificilă încercarea de inventariere şi sistematizare riguros - ştiinŃifică a acestor informaŃii. Pentru exemplificare pot fi menŃionate:

• informaŃii privind conŃinutul aranjamentelor oferite, respectiv al produselor turistice pe care turistul doreşte să le cumpere;

• informaŃii privind excursiile organizate, tururile de oraş, obiectivele de interes turistic din zona vizitată;

• informaŃii privind unele aspecte ale organizării călătoriilor (program de zbor, mersul trenurilor etc.);

• informaŃii privind programele distractive;

• informaŃii legate de posibilităŃile de cumpărare a unor obiecte necesare turiştilor;

• alte informaŃii solicitate de turişti (generale sau particulare) legate de desfăşurarea călătoriilor turistice, de facilităŃile turistice oferite etc.

În activităŃile de informare sunt angrenate practic toate verigile organizatoare (unităŃile de turism), de distribuŃie (inclusiv agenŃiile de voiaj din străinătate în cazul turismului internaŃional) şi verigile prestatoare de servicii. Rolul activităŃilor de informare depăşeşte deseori sfera necesităŃilor unor etape ale desfăşurării călătoriei turistice, îmbrăcând caracterul unor activităŃi publicitare, menite să capteze atenŃia şi să stimuleze solicitările de servicii turistice. Urmare a acestor determinante specifice, activităŃile de informare turistică generală

175

sunt preluate în mare parte de însăşi materialele publicitare (anunŃuri, afişe, broşuri, cataloage, prospecte, pliante, hărŃi turistice, planuri ale oraşelor etc.) puse la dispoziŃia turiştilor, cât şi de celelalte canale de comunicaŃie a mesajelor publicitare cu caracter de masă. În anumite situaŃii, informarea turiştilor se îmbină şi cu mesajele menite să faciliteze desfăşurarea acŃiunilor turistice. Pentru exemplificare, pot fi citate mesajele de tipul: "Dacă v-aŃi rătăcit, sau v-aŃi desprins de grup, întâlnirea noastră va avea loc la ora "x" în punctul de întâlnire "y". b. Serviciile de intermediere Facilitarea circulaŃiei turistice şi petrecerea agreabilă a timpului liber presupun o multitudine de activităŃi cuprinse în categoria a ceea ce se cheamă servicii de intermediere. În această categorie eterogenă pot fi menŃionate:

• serviciile de rezervare, în funcŃie de solicitare: a biletelor de călătorie pe mijloacele de transport (autocare, trenuri, avioane, vapoare etc.); a biletelor pentru spectacole (artistice, culturale, sportive etc.); a serviciilor în alte unităŃi de prestaŃii turistice (hoteluri, restaurante etc.); a obŃinerii paşapoartelor şi vizelor necesare pentru călătoriile în străinătate etc.; a orelor pentru consultaŃiile medicale ş. a.;

• serviciile de mijlocire, în funcŃie de solicitare: a închirierii de autoturisme cu şi fără şofer (RENT-A-CAR); a închirierii de rulote; a închirierii de inventar, echipament şi material sportiv; a închirierii de biciclete pentru plimbări; a închirierii de inventar pentru plajă (umbrele, halate etc.); a închirierii de inventar pentru agrementul turiştilor; a altor prestaŃii efectuate de unităŃile specializate (reparaŃii de obiecte de uz personal, de întreŃinere şi reparaŃii auto, procurarea unor mărfuri şi medicamente, developarea filmelor, expedierea la reşedinŃa turistului a unor mărfuri cumpărate etc.).

c. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-educativ Turismului îi revine un rol cultural-educativ de mare importanŃă. Din perspectiva acestui obiectiv, programele turistice includ vizitarea unor obiective de interes turistic pe întreg teritoriul Ńării, vizionarea unor programe cultural artistice care permit îmbogăŃirea cunoştinŃelor de cultură generală şi a celor de specialitate (în cazul excursiilor tematice şi vizitelor de documentare pe diverse teme profesionale).

176

AmbianŃa călătoriilor turistice şi a vacanŃelor face ca aceste acumulări de noi cunoştinŃe şi informaŃii să se realizeze într-un cadru recreativ agreabil, practic fără efort din partea turiştilor. Din multitudinea de posibilităŃi de activităŃi cu caracter cultural-educativ pot fi enumerate: • participările la spectacole (teatru, operă, operetă, recitaluri,

concerte de muzică clasică, uşoară sau populară, cinematografe etc.)

• spectacole folclorice, umoristice şi serile româneşti; • spectacole evocative de sunet şi lumină; • vizitele la muzee, case memoriale, galerii de artă şi expoziŃii de

artă (inclusiv vizitarea unor obiective de artă); • vizitarea unor obiective istorice, culturale, de parcuri naturale, de

rezervaŃii, de grădini botanice, de grădini zoologice; • conferinŃe şi concerte educative (cu audiŃii de programe muzicale

înregistrate, proiecŃii de filme şi diapozitive etc.); • serile de poezie; • programele de bibliotecă (săli de lectură, împrumuturi de cărŃi şi

reviste, inclusiv standuri de cărŃi etc.); • festivalurile turistice, periodice sau ocazionale (de cântec popular

de folclor, de muzică uşoară, gale de filme de animaŃie etc.); • concursurile pe diferite teme: artistice şi muzicale, cu participarea

turiştilor amatori; concursuri de întrebări şi răspunsuri dotate cu premii de tipul "Cine ştie câştigă"; concursuri de orientare turistică pentru tineret ş.a;

• întâlnirile cu personalităŃi din domeniul culturii, artei şi ştiinŃei (poeŃi, prozatori, artişti, savanŃi, oameni de ştiinŃă, ziarişti etc.).

d. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter recreativ ActivităŃile recreative suplimentare ale turiştilor - inclusiv odihna activă - fără a se substitui serviciilor de agrement, cuprind cele mai diverse domenii şi se individualizează în condiŃiile concrete în care se desfăşoară (mediul natural, mediul creat, sezonalitate etc.), în funcŃie de preocupările turiştilor, preferinŃele acestora, vârstă, sex, starea sănătăŃii etc. Pentru exemplificarea posibilităŃilor pot fi menŃionate: • programele unităŃilor de alimentaŃie (restaurante cu specific, cu

programe de agrement, show-uri, programe folclorice, baruri de noapte etc.);

• muzica de promenadă în parcurile publice; • programe colective (serate, reuniuni, baluri etc.); • reuniunile dansante (Five o'clock);

177

• serile de dans şi programele permanente de dans (dancing); • activităŃile de club; • concursurile distractive dotate cu premii: de dans; de frumuseŃe;

parada modei; parade sportive şi competiŃii; raliuri automobilistice, raliuri de eleganŃă etc.; concursuri pentru sculpturi în nisip etc.;

• parcurile de distracŃii şi de agrement (de tip LUNAPARC, PRATER, TIVOLI, DISNEYWORLD, SIX FLAGS etc.);

• carnavalurile şi serbările (serbarea mării, serbarea florilor etc.); • plimbările şi excursiile în împrejurimile staŃiunilor (sub

îndrumarea unor ghizi-instructori, în cazul drumeŃiilor în zonele accidentate): pe jos (drumeŃie); cu bicicleta; călare; cu barca pe suprafeŃe de ape; cu trăsura, cu sania etc.; cu mijloace mecanice de locomoŃie (autotrenuri, minitrenuri, minicare, ambarcaŃii nautice etc.);

• jocuri distractive de societate de interior (şah, domino, bridge, jocuri mecanice, popice, bowling, minibowling etc.) şi de exterior, sub îndrumarea animatorilor culturali de jocuri distractive;

• cursurile de iniŃiere (desen, pictură, sculptură în lemn, ceramică etc.); • acŃiunile şi programele distractive colective specifice diferitelor anotimpuri şi staŃiuni (petrecerile în aer liber, focuri de tabără etc.). e. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter sportiv Componentele acestei categorii se îmbină, de regulă, cu activităŃile distractive şi includ toate manifestările sportive la care participă activ turiştii care practică diferite forme de sport, fie sporadic (amatori, începători etc.), fie sistematic (inclusiv antrenamentele organizate în cantonamente şi antrenamentele în timpul vacanŃei a sportivilor avansaŃi sau de performanŃă). Cum am mai menŃionat, activităŃile circumscrise acestei categorii de servicii presupun întotdeauna participarea activă a turiştilor la acŃiunile şi jocurile sportive, pe considerentul că participarea pasivă la manifestările sportive, în calitate de spectator, reprezintă mai degrabă o activitate recreativă. În funcŃie de predilecŃiile turistice şi de caracterul lor, activităŃile sportive se desfăşoară individualizat sau în grup, putând evolua până la organizarea unor competiŃii amicale pe echipe. Unele activităŃi sportive presupun îndrumarea şi supravegherea desfăşurării lor din partea unor specialişti experimentaŃi (profesori de gimnastică, instructori de înot, de schi, instructori alpinişti etc.) care organizează şi cursurile de iniŃiere.

178

Ca şi activităŃile de agrement, activităŃile sportive se desfăşoară atât în interiorul unor obiective turistice sau obiective cu destinaŃie sportivă (de exemplu: gimnastica sportivă, culturismul, jocurile mecanice, popicele, bowlingul, minibowlingul etc.), cât şi în exterior (în aer liber). Gama posibilităŃilor de activităŃi turistice sportive este extrem de variată şi, în consecinŃă, oferta de servicii se orientează în funcŃie de condiŃiile naturale locale, care favorizează asemenea activităŃi (sporturi nautice, alpinism, sporturi de iarnă), de sezonalitatea activităŃii turistice etc. Un număr apreciabil de activităŃi sportive pot fi practicate aproape în tot cursul anului, necesitând însă existenŃa unor dotări, amenajări şi echipamente specifice (de exemplu: terenuri sportive, piscine, patinoare artificiale, săli de sport, stadioane). Enumerarea exemplificativă a unor activităŃi cu caracter eterogen1 ne duce la concluzia că, în funcŃie de formulele adoptate de prestatori, programele oferite turiştilor se diferenŃiază considerabil, permiŃând finisarea şi nuanŃarea lor potrivit împrejurărilor şi solicitărilor clientelei. Luând ca exemplu echitaŃia, ca formă a turismului sportiv, rezultă - după aprecierile profesorului şi cercetătorului Snak Oscar - o multitudine de posibilităŃi potenŃiale pentru oferirea unor variante de programe, din care organizatorii pot selecŃiona activităŃile cele mai corespunzătoare posibilităŃilor locale care au fost mobilizate în acest scop: • vacanŃele de călărie în centrele hipice şi şcolile de echitaŃie

(programe de 2-3 săptămâni pentru învăŃarea şi desăvârşirea cunoştinŃelor de călărie cu ajutorul unor instructori specializaŃi);

• circuitele (raiduri) călare pentru grupuri de turişti, accesibile călăreŃilor experimentaŃi, cu parcurgerea unor distanŃe călare până la 200-350 km în circuit, într-o perioadă de 6-10 zile, în etape zilnice călare de 3-5 ore (respectiv 20-30 km/zi);

• întrecerile hipice amicale (inclusiv vânătoarea cu programe tradiŃionale de petreceri hipice şi vânătoreşti);

• închirierile de cai şi poney (pentru copii) cu ora, pentru plimbări scurte (în parcuri, păduri, pe plajă etc.), de regulă în orele în care nu există aglomeraŃii de turişti în aceste zone;

• închirierile de atelaje (docare, şarete, trăsuri, sănii etc., cu sau fără vizitiu) pentru plimbări sau pentru circuite turistice. În această categorie s-a autonomizat o formă relativ nouă a

1 A se vedea LAROUSSE, Encyclopedie des sports, Libraire Larousse, Paris, citat

după Snak O., Economia industriei turistice, p.106.

179

turismului de caravaning, în care rulota este remorcată de cai închiriaŃi. Rulotele de construcŃii speciale, denumite "hipo-motel", au ca vizitiu, de regulă, pe însuşi turistul participant la asemenea acŃiuni turistice;

• organizarea unor vizite în herghelii, crescătorii de cai etc., combinate, după caz, şi cu lecŃii de călătorie;

• programe complexe pentru însoŃitorii persoanelor care practică călăria etc.

Combinarea şi divizarea diferitelor elemente componente ale activităŃilor culturale, recreative, sportive etc. constituie, şi atunci când este vorba de oferta turistică a Ńării noastre, o rezervă practic inepuizabilă de diferenŃiere, până la caracter de unicitate, a prestaŃiilor de servicii, de activităŃi, de programe şi de produse turistice româneşti. f. Serviciile şi activităŃile turistice suplimentare cu caracter de cure şi tratamente balneo-medicale În formele sale incipiente, turismul balneo-medical - şi într-o măsură considerabilă turismul în staŃiunile climaterice - a reprezentat o formă a turismului de lux, un privilegiu al claselor bogate. În secolul al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului nostru s-a conturat chiar un "cult" al staŃiunilor balneare, frecventate nu atât din motive de îngrijire a sănătăŃii, cât mai mult din motive de prestigiu, din snobismul caracteristic acestor pături sociale cu venituri ridicate. CondiŃiile turismului modern accentuează creşterea cererii pentru tratamentele balneo-medicale, realitate reflectată prin creşterea considerabilă a numărului de curanŃi în majoritatea Ńărilor în care există factori naturali de cură. Astăzi, mai mult ca oricând, cererea de servicii pentru tratamente balneo-medicale se caracterizează printr-un conŃinut nou, izvorât din necesităŃile reale de îngrijire a sănătăŃii în urma recomandărilor şi prescripŃiilor personalului medical de specialitate (pentru tratarea maladiilor care necesită proceduri de cură balneară), cât şi ca rezultat a evoluării concepŃiilor privitoare la necesitatea tratamentelor şi curelor profilactice pentru prevenirea îmbolnăvirii unor categorii de populaŃie predispuse pentru anumite maladii. Creşterea solicitărilor pentru tratamente balneo-medicale este cu atât mai recomandabilă, cu cât turismul balnear se adresează unor segmente de piaŃă limitate numeric la oamenii care au, respectiv ar putea avea, nevoie de asemenea tratamente balneo-medicale.

180

Sporirea considerabilă a numărului de curanŃi pentru tratamentele balneo-medicale este influenŃată atât de factorii cu caracter general care concură la dezvoltarea turismului în ansamblul său, cât şi de o serie de factori specifici dezvoltării turismului balneo-medical, printre care pot fi menŃionaŃi: - tendinŃa actuală pe plan mondial de a se înlocui, în unele afecŃiuni cronice, tratamentul medicamentos (domeniu în care specialiştii afirmă că s-au făcut în ultimul timp multe abuzuri) prin tratamente cu factori naturali de cură, mai adecvaŃi organismului suprasolicitat de ritmul vieŃii moderne. - îmbinarea turismului propriu-zis cu turismul balnear, a plăcutului cu utilul, care asigură turistului posibilitatea ca în timpul concediului de odihnă să-şi îngrijească sănătatea şi să se reconforteze, vizitând totodată şi o altă localitate, respectiv o Ńară străină; - dezvoltarea balneologiei sociale, care face ca numărul celor care beneficiază de cure balneare, total sau parŃial plătite de casele de asigurări sociale, să fie mereu în creştere. Valoarea terapeutică deosebită, şi în cazul Ńării noastre, a factorilor naturali de cură din staŃiunile balneo-medicale şi climaterice justifică necesitatea dezvoltării acestora, obiectiv ce trebuie să răspundă progreselor ştiinŃifice medicale ce stimulează circulaŃia turistică spre acest domeniu. Acest considerent impune dezvoltarea mijloacelor de cazare şi de tratament la nivelul solicitat de piaŃa turismului balnear, precum şi diversificarea serviciilor turistice din fiecare staŃiune balneoclimaterică, îmbunătăŃind totodată şi posibilităŃile de agrement şi de destindere. De fapt, practica turistică internaŃională demonstrează că anumite staŃiuni turistice clasice, care în trecut au fost solicitate intens de clientela dornică de odihna pasivă, sunt considerate de anumite categorii de clientelă ca demodate. În cazul în care asemenea destinaŃii nu sunt recomandate de necesităŃile pure de îngrijire a sănătăŃii, sunt preferate alte staŃiuni (destinaŃii) care oferă servicii de agrement mai atractive. O strategie ştiinŃific fundamentată, de diversificare a serviciilor turistice în staŃiunile turistice balneoclimaterice, trebuie să ia în considerare diferitele categorii de clientelă care favorizează segmentele de piaŃă către care se adresează aceste servicii. Practica internaŃională şi practica turistică din Ńara noastră demonstrează că în nici o formă de turism - exceptând anumite forme ale turismului de lux - preferinŃele şi cererile nu sunt atât de individualizate ca în formele turismului de tratament. La aceasta se mai adaugă şi clientela care nu solicită în mod special tratamente, ca de exemplu,

181

turiştii sosiŃi la odihnă şi persoanele care însoŃesc pe bolnavii şi indivizii cu deficienŃe care necesită diferite proceduri de tratament balnear. Deoarece comportamentul acestei clientele nu se deosebeşte cu nimic de comportamentul turiştilor obişnuiŃi, staŃiunile balneare şi climaterice trebuie să fie în măsură să ofere, în paralel cu serviciile medicale de tratament, şi serviciile pe care le solicită aceşti turişti. Caracteristicile serviciilor de cură şi tratamente balneo-medicale derivă din însăşi definiŃia curelor: modalităŃi de tratament care se bazează pe folosirea repetată a unor mijloace terapeutice naturale după prescripŃiile medicale de rigoare, corelate cu schimbarea mediului obişnuit în care trăieşte turistul. Curele se întregesc cu toate procedurile terapeutice necesare pentru tratamentul maladiilor turiştilor curanŃi, care, într-o asemenea accepŃiune, devin servicii asociate (de exemplu: inhalaŃii, pulverizaŃii, băi cu aburi, masaj subacvatic, electro-fizioterapie, cure de slăbire, diete, împachetări cu nămol, gimnastică medicală, aerosoli, geriatrie şi multe altele). Se poate aprecia deci, că balneoterapia în condiŃiile unui mediu ambiant favorizant oferit de staŃiunile balneoclimaterice, reprezintă o formă specifică a turismului modern, care, prin procedurile de cure şi tratament, urmăreşte activizarea, ameliorarea sau stabilizarea stării de sănătate a pacienŃilor care necesită asemenea tratamente. În paralel, balneoterapia modernă îndeplineşte şi o funcŃie socială de mare importanŃă: de prevenire a îmbolnăvirilor, respectiv de evitare a factorilor de risc care provoacă înrăutăŃirea în continuare a stării sănătăŃii pacienŃilor, prin instruirea sistematică a turiştilor privind: - respectarea, după terminarea curei, unui regim de viaŃă pe baza unor recomandări strict individualizate pentru fiecare pacient; - iniŃierea turiştilor pentru recunoaşterea unor simptome de îmbolnăvire prematură sau de agravare a stării lor de sănătate, pentru a se adresa din timp cadrelor medicale de specialitate şi pentru a evita riscul unor noi îmbolnăviri. Pe toată durata desfăşurării tratamentelor sau a curelor prescrise, pacienŃii beneficiază de asistenŃa medicală a cadrelor de specialitate şi auxiliare. În acest fel, consultaŃiile medicale şi asistenŃa medicală constituie şi ele o formă specifică de servicii balneo-medicale, prestate în completarea serviciilor de tratamente şi cure balneo-medicale.

182

Preocuparea specialiştilor, din staŃiunile unde se organizează asemenea prestaŃii, pentru reuşita curelor şi tratamentelor balneo-medicale, a dat naştere şi altor servicii speciale oferite turiştilor, cunoscute sub denumirea generică de reabilitarea pacienŃilor. Reabilitarea pacienŃilor reprezintă o componentă complexă a asistenŃei medicale de specialitate şi urmăreşte un triplu scop: - reabilitarea fizică a pacienŃilor, pentru a le permite să facă faŃă mai bine viitoarelor solicitări fizice în activitatea lor profesională; - readaptarea psihologică a unor persoane cu deficit la condiŃiile de viaŃă după terminarea curelor (viaŃa profesională, familială etc.); - readaptarea socială (recomandarea unor comportamente pentru menŃinerea sănătăŃii, cu respectarea prescripŃiilor medicale de rigoare şi, eventual, în funcŃie de necesităŃi, cu continuarea la domiciliu a tratamentelor prescrise). Ca şi în cazul altor componente structurale ale serviciilor turistice, fie ele de bază ori complementare, multitudinea de posibilităŃi pe care le oferă Ńara noastră în domeniul combinării diferitelor componente ale activităŃilor recreative, sportive, culturale etc. constituie o rezervă practic inepuizabilă de diferenŃiere, până la caracter de unicitate, a ofertei de prestări de servicii, de programe şi produse turistice, rezerve care aşteaptă să fie valorificate de agenŃiile şi birourile de turism la nivele comparabile cu activităŃile similare din Ńările cu vocaŃie turistică deosebită. g. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter special În această categorie se includ practic toate serviciile, activităŃile, programele etc. menite să faciliteze un sejur mai agreabil turiştilor. Prin specificul lor, asemenea servicii se adresează unor categorii determinate de clientelă, respectiv sunt solicitate ocazional, în funcŃie de necesităŃile şi preferinŃele anumitor categorii de turişti. Întrucât aceste servicii au un caracter eterogen, o grupare riguroasă a lor nu este posibilă. Pentru exemplificare menŃionăm o bună parte a acestor servicii cu caracter special: • servicii prestate pentru oameni de afaceri (închirieri de birouri,

secretariat, traduceri, dactilografie etc.); • servicii de organizare a congreselor, conferinŃelor, seminariilor,

simpozioanelor etc.; • asigurarea unor ghizi însoŃitori (ghizi-interpreŃi, animatori culturali etc.); • programele de vânătoare şi pescuit sportiv în zonele special

amenajate (terenuri şi rezervaŃii de vânătoare şi pescuit sportiv);

183

• vânzarea în valută a unor mărfuri, cadouri, artizanat etc., în agenŃiile de voiaj sau în unităŃi specializate (de tipul DUTY FREE SHOP, TAX FREE SHOP etc.);

• serviciile de asigurare a securităŃii turiştilor, inclusiv acŃiunile de salvare în caz de pericol (SALVAMAR, SALVAMONT etc.)

• asistenŃa medicală pentru îngrijirea şi supravegherea turiştilor cu handicap, pentru supravegherea dietelor, curelor de slăbire, continuarea unor tratamente în perioada vacanŃelor. Pentru a evita eventualele confuzii, subliniem că în această categorie se au în vedere serviciile de asistenŃă medicală din toate localităŃile (staŃiunile) care nu sunt de interes balneoclimateric. În cazul curelor şi tratamentelor balneo-medicale, asistenŃa medicală se transformă - cu tot caracterul special al serviciilor - într-o componentă de bază a prestaŃiilor de tratamente şi cure balneare.

• asistenŃa medico-veterinară pentru îngrijirea unor animale domestice proprietatea turiştilor (de exemplu, câini de rasă, câini de vânătoare etc.) numai în obiectivele turistice de cazare în care este admis accesul animalelor respective (pentru probleme de supraveghere veterinară, toaleta animalelor, regimul alimentar etc.);

• programele şi serviciile speciale pentru copiii mici: grădiniŃe, creşe, săli de joacă etc., unde copiii mici îşi petrec o parte din timpul lor sub supravegherea unor îngrijitoare şi educatoare calificate, poliglote;

• terenurile amenajate de joacă pentru copii, cu dotările şi instalaŃiile necesare (baby-scuter, baby-schi etc.);

• programele artistice pentru copii (concursuri de desene, poezii, programe cu participarea copiilor etc.);

• unităŃile de alimentaŃie specifice pentru copii (de tipul baby-bar); • serviciile de supraveghere a copiilor mici de un personal calificat

(baby-sitter) spre a permite turiştilor familişti cu copii să participe la programele oferite.

Cum am mai menŃionat, acestor tipuri de servicii şi activităŃi turistice complementare, grupate după natura lor, li se mai pot alătura şi altele, cum ar fi cele financiar-bancare, asiguratorii de bunuri şi persoane etc. Oricum, viaŃa modernă completează în timp şi acest sistem al serviciilor suplimentare care, prin diversitatea şi calitatea lor, întregesc gradul de satisfacŃie al consumatorului în calitate de turist.

184

9.2. Agrementul - componentă structurală a produsului turistic Creşterea rolului turismului în realizarea unei noi calităŃi a vieŃii presupune, prioritar, asigurarea unei odihne active a oaspeŃilor turişti. În acest sens, cum am mai precizat, amplificarea preocupărilor pentru realizarea dezideratului de odihnă activă - caracteristică fundamentală a vacanŃelor în epoca contemporană - stimulează eforturile de dezvoltare a acelor prestaŃii care să contribuie la satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, conturând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber1. Aceste activităŃi sunt cunoscute sub denumirea generică de agrement - domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor şi formelor capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziŃie, de plăcere, să dea senzaŃia unei satisfacŃii, a unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută.2 Acest mod de abordare relevă, pe de o parte, varietatea activităŃilor de agrement şi multitudinea planurilor pe care acŃionează, iar pe de altă parte, faptul că agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a serviciilor turistice. De fapt, acest punct de vedere este frecvent dezbătut în literatura de specialitate din Ńara noastră din ultimele două decenii3 şi întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din Ńările cu tradiŃie în acest domeniu4. Conceput în calitate de componentă de bază a serviciului turistic, alături de transport - cazare - alimentaŃie, agrementul răspunde unor nevoi şi interese specifice turiştilor şi organizatorilor din domeniu. Astfel, în armonie cu motivaŃia turistului, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică a acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităŃilor sale. De exemplu, în cazul interesului pentru acoperirea nevoilor fizice, activităŃile sportive, cele care solicită într-un mod plăcut componentele organismului - de la simpla plimbare până la atingerea unor performanŃe - ocupă un loc important. În ceea 1 Vezi Minciu R. ş.a., lucr. cit., p. 108-110. 2 Lupu Tr., Agrementul-componentă a produsului turistic, "ActualităŃi în turism", nr. 4

din 1987. 3 Lupu Tr., lucr. cit.; Nicolescu E., Marketingul în turism, Editura Sport-Turism,

Bucureşti, 1975, p. 234 şi Oglinzile viitorului în turism , Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978, p. 198; Păunescu D., Turism şi agrement, în "ActualităŃi în turism", nr. 1 din 1986; Istrate I., Bran F. şi Roşu A., Economia turismului şi mediul înconjurător, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 180-182;

4 HORECA - abreviaŃie invocată în practica turistică şi în literatura franceză de specialitate prin care sunt nominalizate serviciile de bază (Hotellerie - Restauration - Centre d'Animmation).

185

ce priveşte satisfacŃia psihică, activităŃilor cultural-distractive şi celor instructiv-educative le revine un rol hotărâtor. Prin atmosfera de destindere, amuzament şi comunicare acestea amplifică cantitativ-calitativ volumul de cunoştinŃe ale turistului. Din perspectiva economico-socială, dezvoltarea agrementului vine în întâmpinarea exigenŃelor de creştere a atractivităŃii staŃiunilor turistice. În paralel, agrementul constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor firmelor şi destinaŃiilor aflate într-o permanentă competiŃie. În fond, stimulând circulaŃia turistică, agrementul devine o sursă importantă de încasări, de creştere a eficienŃei economice a activităŃii. Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităŃilor turistice, în asigurarea competitivităŃii staŃiunilor turistice şi în satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaŃie turistică propriu-zisă, conducând la apariŃia unor noi tipuri de vacanŃe: vacanŃă de schi, alpinism, tenis, yachting, hipism, vânătoare, turism cultural etc. Dintr-un alt unghi de abordare, agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se Ńină seama în amenajarea zonelor turistice1. În acest context, tot mai frecvent se vorbeşte - în procesul de amenajare - de o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu şi pe termen lung a raporturilor om-natură, să asigure o dimensionare ponderat-raŃională a dotărilor, o adaptare a acestora la configuraŃia spaŃiilor şi peisajelor2. Reprezentând o componentă de bază a serviciilor turistice, activităŃile de agrement se grupează şi se regrupează, în timp, în funcŃie de locul unde se desfăşoară, de nivelul de organizare (staŃiune, unitate de cazare şi alimentaŃie publică, sau de către terŃi pentru întreaga activitate turistică), de forma de participare a turiştilor etc. Cel mai frecvent, organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral, montan de vară şi/sau de iarnă, balnear etc.3 De exemplu, în cazul turismului de litoral - a cărui motivaŃie o reprezintă cura helio-marină şi/sau practicarea sporturilor nautice - organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură activă (tobogane, jocuri, concursuri); existenŃa unor centre de iniŃiere în practicarea sporturilor nautice şi puncte de închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete, schiuri, iole, 1 Istrate I., Erdeli G. - Amenajări turistice, Editura UniversităŃii din Bucureşti, 1996, p.

119-122 şi 134-135. 2 Bonnefus Ed., Omul sau natura?, Editura Politică, Bucureşti, 1976, p.158. 3 A se vedea Istrate I., Erdeli G., lucr.cit., cap. IV, VI-X.

186

surfing-uri etc.); realizarea unor sporturi de agrement, cluburi de vacanŃă ş.a. Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului românesc, iar lor li se mai pot adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distracŃii, săli de spectacol, terenuri de sport etc. O formă particulară de agrement şi, corespunzător, de vacanŃă, în care Ńara noastră are vechi tradiŃii şi care se bucură de aprecierea turiştilor, o reprezintă călăria. ExistenŃa unor herghelii renumite - cum sunt cele de la Mangalia, Izvin, Lucina etc. - favorizează dezvoltarea acestei forme de agrement, căreia i se asociază plimbările cu trăsura, sania şi alte mijloace hipo. În general, apreciază specialiştii, strategia de dezvoltare a agrementului trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, motivaŃiile, aspiraŃiile şi aşteptările turiştilor iar, pe de altă parte, de profilul, structura şi specificul staŃiunilor1. Corespunzător, desfăşurarea activităŃilor de agrement presupune existenŃa unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitaŃie, săli şi terenuri de sport etc.), programe (excursii, concursuri, expoziŃii, festivaluri, activitate artizanală ş.a.) O altă latură, ce trebuie avută în vedere în elaborarea concepŃiei de organizare a agrementului, este asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de divertisment. În acest fel se realizează o trecere a acestuia de pe poziŃia de "spectator" pe cea de "participant activ", preocupare ce constituie o caracteristică a concepŃiei moderne de agrementare a staŃiunilor. Concluzionând, putem afirma că dezvoltarea activităŃilor de agrement influenŃează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea unei activităŃi utile şi eficiente.

Termeni cheie: agrement turistic, servicii complementare, servicii de informare, servicii de intermediere.

Întrebări recapitulative 1. ArgumentaŃi rolul serviciilor turistice complementare. 2. Cum pot fi clasificate, din punctul de vedere al caracterului

prestaŃiilor, serviciile turistice? 3. DefiniŃi şi exemplificaŃi serviciile de informare a clientelei turistice. 4. DefiniŃi şi exemplificaŃi serviciile de intermediere.

1 A se vedea Savu I., Cojocaru G., Creşterea atractivităŃii staŃiunilor româneşti prin

adoptarea unei concepŃii moderne de animaŃie, în "ActualităŃi în turism", nr. 1-2 din 1987.

187

5. Ce reprezintă serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-educativ şi recreativ? Dar serviciile şi activităŃile turistice cu caracter sportiv?

6. DefiniŃi serviciile suplimentare ca caracter de cure şi tratamente balneo-medicale.

7. Ce reprezintă agrementul turistic şi ce componente structurale cuprinde acesta?

Teste grilă pentru autoevaluare 1. Din punctul de vedere al caracterului prestaŃiilor, serviciile

complementare pot fi: a. servicii de cazare; b. servicii de agrement; c. servicii de informare; d. servicii de intermediere. A (a,b,c); B (c,d); C (b,c,d); D (a,b,c,d)

2. Din perspectiva economico-socială, agrementul: A. vine în întâmpinarea exigenŃelor de creştere a atractivităŃii

staŃiunilor turistice; B. constituie mijlocul principal de individualizare a ofertei

turistice; C. permite o diversificare a produselor firmelor şi destinaŃiilor

aflate într-o permanentă competiŃie; D. toate acestea sunt valabile.

3. Agrementul este un serviciu turistic: A. complementar; B. nespecific; C. de bază; D. de pregătire a consumului turistic.

4. Agrementul vizează: A. destinderea şi reconfortarea fizică a turistului; B. divertismentul turistului; C. dezvoltarea capacităŃii turiştilor practicanŃi; D. toate acestea sunt valabile.

5. Serviciile şi activităŃile turistice cu caracter cultural-educativ presupun: a. vizitarea unor obiective de interes turistic; b. odihna în timpul liber; c. vizionarea unor programe cultural-artistice; d. vizite documentare pe diverse teme profesionale.

A (a,c,d); B (a,b,c,d); C (b,c,d); D (c,d)

188

Bibliografie selectivă

1. Cosmescu I., Economia turismului, principii şi mecanisme, Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, pg.121-144.

2. Cosmescu I., Turismul – fenomen contemporan în dinamică, Editura Economică, Bucureşti, pg.231-245.

189

BIBLIOGRAFIE 1. Angelescu, C., Jula, D. (1997) Timpul liber - condiŃionări şi

implicaŃii economice, Editura Economică, Bucureşti. 2. Barbu, Gh. (coordonator) (1981) Turismul în economia naŃională,

Editura Sport-Turism, Bucureşti. 3. Baretje, R., Defert, P. (1972) Aspects économiques du tourisme,

Berger-Levrault, Paris. 5. Bran, F., Dinu, M., Şimon T. (1977) Turismul rural. Modelul

european, Editura Economică, Bucureşti. 6. Cătoiu, I., Teodorescu, N. (1997) Comportamentul consumatorului.

Teorie şi practică, Editura Economică, Bucureşti. 9. Cooper, Ch., Fletcher, J., Gilbert, D., Wanhill, St. (1996) Tourism.

Principles & Practice, Longman, London. 11. Cristureanu, C. (1992) Economia şi politica turismului

internaŃional, ABEONA, Bucureşti. 12. Dobrotă, N. (coordonator) (1995) Economie politică, Editura

Economică, Bucureşti. 13. Erdeli, G., Istrate, I. (1996) PotenŃialul turistice al României,

Editura UniversităŃii Bucureşti. 15. Hunziker, W (1972) Le tourism - caracteristique principales,

Berna. 16. Ioncică, M., Minciu, R., Stănciulescu, G. (1997) Economia

serviciilor, Editura Uranus, Bucureşti. 18. Istrate, I., Bran, F., Roşu, A.G. (1996) Economia turismului şi

mediul înconjurător, Editura Economică, Bucureşti. 21. Lanquar, R. (1987) L'économie du tourisme, Presses

Universitaires de France, Paris. 22. Lupu, N. (1994) Tehnica operaŃiunilor de turism şi gestiune

hotelieră (reglementări), ASE, Bucureşti. 27. Minciu, R., Baron, P., Neacşu, N. (1991) Economia turismului,

Bucureşti. 31. Postelnicu, Gh. (1997) Introducere în teoria şi practica turismului,

Editura Dacia, Cluj-Napoca. 33. Snak, O. (1993) Economia industriei turistice, Editura Institutului

EDEN, Bucureşti.

190

RĂSPUNSURI LA TESTUL GRILĂ DE AUTOEVALUARE Întrebare

Capitol

1 2 3 4 5

Cap.1 B A B B C Cap.2 C A B C A Cap.3 B B D B C Cap.4 D D C D D Cap.5 C A A B C Cap.6 B A D A D Cap.7 B A C B A Cap.8 B C C A B Cap.9 B D C D A