vrNTrLA sonra

DUMNEZEUS.ANASCUT

IN EXILJurnalul lui Ovidiu la Tomis

roman

Traducere din francez[ de Ileana Cantuniari

Prefa![ de Daniel-Rops,membru al Academiei Franceze

Postfa!5 de Marilena Rotaru

ffiEDITURAVREMEA

BUCURE$TI2016

'l

PRIMULAN

lnchid ochii ca s6 tr[iesc. $i ca sI ucid. Pentru asta eu mIdovedesc cel mai tare, cdci e/ nu inchide ochii dec6t ca sd

doarmd, iar somnul insuqi nu-i aduce nici o m6ng6iere.Beznalui mi;un[ de morfi, de cruzimi care il bdntuie. $tiu c5 nu-iplace odihna, aidoma tuturor puternicilor lumii. Odihna illasi singur, cu conqtiinla qi cu remuqcdrile lui, cu regretul de

a fi aclionat intotdeauna in chip de om puternic, adicd de ominspdimAntat de propria-i putere. Odat6, cu cinci ani in urmfll-am int6lnit la templu, dimineafa, abia ieqit din imp[rEfia som-

nului. Avea ochii roqii, umfla{i de oboseal[, qi nu avea curajulsd se uite la noi, de teamd cd vom putea descifra in privirea luinumele sau trdsSturile celor care il chinuiserl in cursul noplii.E slSvit cavnze:u, dar nimeni nu-l iubeqte. CIci este fruritorulPdcii pentru tofi qi a intemeiat cel mai mare imperiu al tuturortimpurilor, dar mai este indeosebi qi pricina Spairnei, a spai-

mei celorlalli qi a propriei sale spaime.

Mscolul zgdllAie acoperiqul. Marea se tdnguieqte in depir-tare, iar valurile ei se transformd, in intuneric, in lungi spectre

de ghea!5. M0ine oamenii vor putea sd se preumble pe deasupra

pegtilor, iar weun vecin mai robust dec0t mine va fi nevoit sd-Ei

croiascl drum p6n[ la uqa mea, prin stratul gros de omdt, ca sIpot ieqi afard. N-am mai auzitniciodatlpdnd acum un asemenea

urlet, inso,tit de scdrlAitul zdpezhinghefate pe suprafala perelilorexteriori. Dincolo de acest lipdt ascufit care se nlpusteEte asu-

pra mea ca un val, geam[tul mdrii pare glasul ?nsuqi al nopfii,ca gi cum timpul ar avea glas qi l-ar face auzit intr-un singurpunct de pe p[m6nt: aici. Casa mea aproape cd se sprijin[ pe

meterezele oraqului, iar c6nd v0ntul se domolegte, aud urletullupilor, dincolo de ziduri. Le e foame. Oamenii au ucis u:rul indupd-amiaza asta, pe ulif6. innebunit[ de foame, frara ddduse

15

ndvald in oraq, se nlpustise asupra celei dintdi fiin{e vii intdlnitein cale, o bdtrdnd care se intorcea de la tdrguieli, qi o sffiqiase c6tai clipi. Am dat qi eu fuga stdrnit de lipetele oamenilor, qi amavut weme si vid lupul, strdpuns de o lance, zdcdndpeste pro-pria-i victim6, in mijlocul zdpezli insdngerate. M-am g6ndit pe

datdlaea. Nu m-am putut impiedica s[-i doresc o soarti asemi-ndtoare, ceea ce, din p[cate, este cu neputint5, c6ci lupii nu vinniciodat6 la Roma. Dar un leu ar putea scdpa intr-o noapte dinaddposturile pentru frare, ar putea pdtrunde in grldina palatuluiimperial qi ar putea face ceea ce nici un om n-a avut curajul sifacdpind acum...

inchid ochii qi ucid. Cdt de prezente sunt aceste scene, maivii qi mai limpezi decdt insigi amintirea acelei dup6-amiezl!inchid ochii qi tr6iesc. Eu sunt poetul, el nteste decdt imp[ratul.

*rl.*

Ceea ce este amuzant, in ad6ncul disper[rii mele, este c[nu mi pot deprinde cu ideea schimblrii. Md aflu aici de weozece zile; am pdrlsit Roma cu trei luni in urmI, dar eu sunt laRoma, gi am impresia c[ mi-ar fi de ajuns s[ prelungesc un picmai mult un gdnd sau o imagine ca si-mi schimb locul qi sImd irrtegrez din nou in ritmul meu obiqnuit qi in spaliul bine-cunoscut. Chiar in acest moment, scriind aceste rdnduri, m[simt nip[dit de o cumpliti indoiald. Roma e departe, la celElaltcapdt al plmdntului, qi nici un g6nd nu se aratd a fi in stare sd

md facd sd schimb locul. Roma e aidoma trecutului, pe vecipierdutd, trditd,, adicd desprinsi de mine ca un lucru straniu pe

care il pofi reconstitui prin gdnd qi inchipuire, dar care nu se

mai afl6 la indemdni. Trecutul meu are un nume, dar, la ce bun?Pl6ng. Mi-e team6 qi mi-e frig, iar zeii nu exist6. Adev6rul Ssta

capdtA formi dupi ce am vS.rsat lacrimi, precum pldsmuirile degheafi la malul mlrii. El a fost mereu prezent inl[untrul meu,dar eu n-am avut niciodatd timpul, sau fo4a, de aJ gAndi. Via{amea, la fel ca stihurile mele, ii era pokivnicd, pentru c[ ffdiamdintr-o il:uzie, o cdntam pentru desfbtarea celorlalli. ins[ dacd

l6

n)-aE incumeta sA recitesc Metamorfozele, ottrt aq mai putea

sir nu md infior in fala vidului pe care aceastd carte l-a deschis

inl6untrul meu, inc[ de pe vremea c6nd vorbeam despre atot-

lruternicia zeilort Cruzimea lor vorbeqte despre inexistenla lor'

lii sunt reflexul temerilor noastre qi a ceea ce noi nu cutezdm sd

lacem ffir6 remuqcdri. Cici in ce fel ar fi putut oamenii supra-

vie{ui in fala urii, toanelor gi asemdniriizellot? Cum ar fi putut

li posibil Prometeu? Eu sunt Prometeu, qi exist. Tristele va ft

titlul viitoarei mele cd(i. Voi continua si mint, spre a-mi cdpdta

icrtarea. Poate cI E/ va schimba locul surghiunului meu qi-mi

voi putea duce intr-o zitraiilintr-una din insulele Greciei, sau

poate in Sicilia, in preajma lui Agrippa Postumus 9i a luliei'

Iilegiile mele il vor face sd spun6: Ovidiu a rdmas acelaqi, slu-

garnic Ei adulator, se teme de mine, il pot ierta sau ii pot alege

un loc de exil mai b10nd. Dx el nu va cunoaqte aceste rAnduri

care glEsuiesc despre o teribild schimbare. Nu va gti niciodat[

cAt m-a ajutat flcindu-mi s6 sufbr. Iar dacd cineva va descoperi

intr-o bun[ zi aceste note secrete, va putea spune cI a cunoscut

adevdratul chip al lui Ovidiu.Viscolul se domoleqte pulin c6te pu{in. Stratul de omdt e

atdt de gros c6-mi astupd fereastra. Casa a devenit mai c6ldu-

roasl gi mai familiarI. Focul arde in vatr[. Am vin qi merinde

pentru c6teva sdptdmAni, iar ieri seard am bigat in casl cAinele,

care doarme in clipa asta la picioarele mele qi ciuleqte urechea

cle indat6 ce mb aude tugind sau de curn imi schimb locul ca sd

md dezmorlesc. I-am dat numele lui.Il strig,,Augustus", ii dau

s[ minflnce qi, daci am chef, ii dau qi cdte un picior in fund'

E intuneric. Sd fie oare noapte sau dup6-amiazS? Mai sunt

oare solda,ti pe metereze? Nu le mai aud glasurile 1a ceasul la

care se face schimb atea gdrz\i. Gelii ar putea profita de zdpadd

ca s6 cotropeasci oraEul. L-ar putea cuceri venind ;i dinspre

mare, trecand pur qi simplu peste treptele valurilor solidificate.

Poate pirea ciudat, dar nu mi tem de ge!i. Mi s-a spus cd sunt

lbarte religioqi qi cred intr-un dumnezeu unic al c6rui nume pe

moment imi scap5. Cum poate un zeu sd umple cu persoana lui

t1

un inffeg cer? Dacd cerul e gol, aqa cum cred, acest dumnezeutrebuie sI fie tare mic qi tare singur in mijlocul unei tlceri ;ia unei solitudini insuportabile. Acest dumnezeu unic, in fond,probabil cd-mi seam6nd,mdcar prin latura asta.

Eram incS foarte tinlr c6nd, la Sulmona, cu cdteva luniinainte de plecarea meala Roma, am presimfit clipa acesteirevelafii. M[ aflam in afara oraqului, pe o colind aproape impre-suratd de o buclS pe care o fbcea torentul Avella. Eram insolitde fratele meu. Ne intorceam impreuni dintr-o lung6 plimbarela via unuia din unchii mei. Era cam pe la inceputul toamnei.Ne opream la rlstimpuri ca si culegem smochinele coapte depe ramurile ce at0rnau peste zidurile grldinilor. Seara era linis-titd, era cald inc6, frunzele mislinilor se rdsuceau incetigor subadierea vdntului arltdndu-qi pdntecele argintiu, aidoma unorpeqti;ori intr,o api limpede. ii istoriseam fratelui meu legendemitologice mai curAnd obscene; ii vorbeam, detaliindu-le, deamorurile Venerei cu Marte, c6ci citeam qi cunoqteam dejamulte lucruri privind intimit[1ile zeilor gi ale oamenilor. Elm[ asculta in ticere, uluit, mi se p6rea mie, de cAte gtiam. invreme ce iqi mAnca smochinele, se tot uita inddrlt, oprindu-seadesea ca sd cerceteze imprejurimile, intrerupdnd astfel firuIpovestirii mele. ,,Dar ce te-a apvcat?" l-am intrebat eu atunci.Mi-a rlspuns, surprins de bruschelea tonului meu: ,,Nu !i-eteami si vorbegti astfel despre zeii noqtri?,, imi aduc perfectaminte de vorbele care mi-au sclpat atunci: ,,Teami de ce? Dinmoment ce zeii nu existi." Fratele meu m-a privit c clipd intdcere, aqtept6nd o explicafie, apoi a roqit de parcd" ar fi cilpdtato palm[ peste obraz qi a strigat scos din fire: ,,Nu e adevlrat,nu e adevirat." Ainceput sE alerge spre Sulmona, l-am ajunsdin urm[ foarte aproape de oraq, unde l-am gdsit pl6ng6nd,rezemat de un copac. Nu nai-a indepdrtat m6na, c6ci treceamam0ndoi prin aceeaqi cizd, frecare in felul siu. Mai tilrzint,laRoma, {le-am integrat in ritmul vielii celorlalli, ne-am deprinssI credem, dacd nu in zei, mdcar in atitudinile omului fa!6 dezei. Fdrd acest lucru, ne-ar fi fost cu neputinfi s6 trdim, sd ne

18

croim drumul in via{6, sd avem succes, sd facem dragoste cu o

I'cmeie onestd sau cu o tdrfd.

)k**

Iarna se apropie oare de capdt? Nu sunt deloc sigur' Nu

te pofi increde in nimic in linutul Ista. Oricum, iatd cd s-a ivit

soarele. Mdinile mele se pot migca iardgi. Am fost nevoit s6-mi

abandonez notele secrete, c[ci era prea frig ca s5 pot scrie' Am

lEcut pe ursul vreme de o 1un5, in compania lui ,,Augustus",

c6inele meu. Dar cAte lucruri s-au petrecut! Mi-a fost trimisd

Dochia sd aibd griji de mine.

Este inc[ indiferenti, nu qtie decdt cdteva vorbe in lati-

neqte, alte c6teva in greceqte Ei md inva!5 limba geti, limba

ci. Are poate doudzeci gi cinci de ani gi locuiegte ldngf, Tomis,

in cartierul s[racilor, adicd al bagtinaqilor, dincolo de zidurile

oet6lii. Dimineafa, c6nd intrl in casd, aduce cu un animal,

incotoqminatl cum este intr-o blanl de oaie care o infbqoard

cu totul. Ar putea fi frumoasd, dacd ar fi ?mbr[cat[ precum

Corina. Printre ge!i, cu siguranld ci trece drept o frumusefe,

cu pirul ei castaniu, cu ochii ad6nci care vor sd par[ severi'

Severi fata de mine, romanul cuceritor, sau pur qi simplu b[r-

batul, c6ci in viafa ei existi o poveste legatl de un bdrbat qi

aq pune prinsoare pe o mie de sesterli c[ e v[duv[ sau p[rd-

sitS qi ci are, sau a avvt,un copil. Am cerut informalii despre

ea centurionului Honorius, cu care, din cdnd in cind, mai fac

schimb de idei. Nu e sclavi Ei, dup[ cite am infeles, le face

mici servicii romanilor informandu-i despre intenliile gefilor.

Cu siguranf6 ins[ cd le face mari servicii gefilor aducdndu-le

la cunoqtinlI ceea ce poate afla despre ce au romanii de gAnd'

E foarte serioasl ca toli barbarii, care n-au ajuns incl la sub-

tilitatea zambetului gi care traiesc la extremitllile rustice ale

gravitllii qi ale veseliei zgomotoase; iqi indeplineqte treburile

zilnice in t[cere, de parc[ at aveamereu ceva sd-mi repro$eze'

Cum sd iubeqti mutismul ista bosumflat? Cum s5 nu-l iubeqti?

l9

Dar invdldtura din Arta iubirii este zadarnicl in fala acestuibloc de marmuri pe care nici o imbrdliqare nu l-a qlefuit.

Artemis vine uneori si mI vadi, c0nd nu are clien{iacasd, cdci nu pot trdi fErd o femeie. Honorius m-a inlelesfErd dificultate gi chiar el mi-a prezentat-o. Este milesiani,cel pufin mama ei era. Cdnd intrd, imi aduc pe datd amintede cdlStoria pe care am ftcut-o in Grecia, insolit de priete-nul meu Cneius Pompeius Macer, in pragul tinerelii mele. LaAtena am cunoscut o primS Artemis. I-am povestit celei deaici indepdrtatamea aventur[ qi mi-a zis, frecdndu-mi picioa-rele inghelate intre tdlpile ei mereu flerbinfi: ,,Numele istaaduce noroc." Ce noroc i-o fi adus ei numele dsta? Se mul-fumegte cu pulin, ca toate prostituatele. Poate cI iqi spune, inclipele ei de singurdtate: ,,Aq fi putut fi intr-o situa{ie qi mairea." Dar ce situalie poate fi mai req ca astq? Aceea a unuisurghiunit. Rispunsul nu s-a lSsat a;teptat. Scriu incd destulde greu. Degetele qi-au pierdut obiqnuinfa. Dar, cdnd se vaface prim[var6, voi povesti intr-o buni zi silrmana istorie alui Artemis, norocoasa.

:*{<*

Scotocind printr-un cufbr, am dat azi-diminea!6 peste

focale, eqarfa Corinei. Galbenul strllucitor de odinioard a pdlitcu trecerea anilor, dar parfumul a r6mas, abia ghicit, dar atdtde viu qi de puternic, atdt de dulce qi de aspru pentru mine.Eqarfa asta, cu mireasma qi culoarea ei, m-a fbcut s[-mi petrecintreaga dimineald la Roma, in plind tinerefe. Abia mi intor-sesem din c[ldtoria in Grecia gi Sicilia, ba nu, am cunoscut-oexact un an mai tdrziu,la calendele lui septembrie. petrecu-

sem doud luni la Sulmona, la plrin(ii mei, unde incepusem siscrit Medeeq - tarc aE fi vrut sI n-o mai glsesc niciodatd peacea Medee a cdrei amintire bdntuie zidurile Tomisului, daram regdsit-o, vai, kisti pereche a primelor mele entuziasme

- qi avusesem de asemenea timp sI mi g6ndesc la Gaia. Gaia

20