Primăria satului Cărbuna

Complexul de odihnă

"Forest Club" Asociația pentru Dezvoltare

Social-Economică “Cărbuna”

CĂRBUNA

satul în care m-am născut

Concurs de poezie organizat cu ocazia sărbătorii “Hramul Satului Cărbuna” 21 noiembrie 2011

www.carbuna.org

2

Concursul de poezie “Cărbuna satul în care m-am născut” este organizat de Primarul satului Cărbuna, Asociația pentru Dezvoltare Social-Economică

“Cărbuna” și cu susținerea financiară a Complexul de odihnă "Forest Club".

21 noiembrie 2011

3

Cuprins:

Anrieș Valentina ………………………………………………...... 4

Balan Alexandrina…………………………………………………6

Barbăneagră Daniela……………………………………………... 7

Botea Veronica …………………………………………………... 9

Botnari Vadim…………………………………………………..... 10

Ciocoi Liliana…………………………………………………….. 11

Ciocoi Mihaela……………………………………………………12

Cotorobai Veronica……………………………………………..... 14

Cucovici Grigorie………………………………………………… 16

Cujbă Natalia…………………………………………………….. 19

Damaschin Marcela……………………………………………..... 21

Domenti Silvia…………………………………………………..... 22

Ghilaș Daniela …………………………………………………… 23

Inculeț Elena……………………………………………………... 24

Pusic Sveltana …………………………………………………….25

Strișca Elena………………………………………………………26

Sârbu Adrian …………………………………………………….. 27

Tachi Nadejda ……………………………………………………28

Verbițchi Daniela………………………………………………… 30

Nicoreanu Ana-Maria…………………………………………….. 32

4

Andrieș Valentina

Cărbuna În Cărbuna toamna Pămîntul e un covor, În Cărbuna iarna Este ca în rai. Ci doar Cărbuna noastră Este cea mai frumoasă, Ci doar la noi în sat E mult mai interesant. Cărbuna e frumoasă, Și lumea e duioasă. Pădurile întinse Și viile frumoase Cu rădăcini luminoase S-au prins de o lumină Ce a căzut din cer.

Neamul din Cărbuna

În Cărbuna noastră Nu este-o altă casă Că doar aici la noi Este satul vioi.

Ci doar aici în sat Este interesant, Este foarte frumos Și nu e sat gălăgios.

Să pleci altundeva Nu e ca în Cărbuna ta, Că doar aici la noi Este totul vioi.

5

Iar în Cărbuna noastră Nu este nici o casă, Unde să te întorci, Să nu te aștepte nimeni. În sătucul Cărbuna Se întîlnește lumea, Se fac nemurele Și pleacă cu ele.

6

Balan Alexandrina

Baștina

De privesc spre sat în vale Și ascult cum trenu-i vuiet Gîndu-mi prinde-naripare Liste-mi patrunde-nsuflet

E sărbătoare mare-n sat ! E Hram, e multă veselie, El pe noi ne-a învățat Ce-nseamnă în casă armonie!

E frumos în sat la mine Sînt paduri și rîuri line, Sunt copii și oameni buni, Avem datini din străbuni.

Soarele-i mîndru și lucios, Aer proaspăt sănătos, Viața plină, greutăți, Izbăviți de răutăți.

Mi-e dor de anii ce-au trecut Petrecuți la mine-acasă! În satul meu ce m-a crescut “Cărbuna”-baștina mea aleasă!

Nu se compară satul meu cel drag Nici cu un sat din lumea aceasta mare, Bătrînul meu, și scumpul meu meleag, În viața aceasta tu mi-ai făcut cărare.

7

Barbăneagră Daniela

Sat frumos

Sat frumos cu oameni buni, Ce n-ea rămas de la străbuni. Sat frumos cu oameni mari, Care-s tare gospodari. Cu băieți și fete mîndre, Ce iubesc ca să se plimbe. Prin parcul ce e situat, La mijlocul acestu-i sat. Are salcii, mari pletoase , Cu coroanele umbroase. Le admiră mic și mare În zilele de sărbătoare. Satul meu i-o floare rară Cum nu-i altu-ntreaga țară Are lanuri, are vii, Multe livezi și cîmpii. La o margine de sat M-ai avem și-un iaz curat Cu copaci în jurul lui Ce umbrește malurile iazului. Dar mergînd pe drum în vale Dăm și di-un izvor în cale Cu apă limpede, curată, Cum nu-i altu-n lumea toată.

8

Așa-i satul meu Cărbuna Ce-l voi iubi întotdeauna, Pentru c-aici m-am născut Și aici eu am crescut. Îi doresc să prospereze Și lucrurile să se-nbuneze, Oameni mari s-avem mai mulți Și să fim cu toți mai culți. Frunză verde de alun Nu-i ca-l nostru sat mai bun. Frunză verde și-un bujor Acesta-i satul carbunenilor.

9

Botea Veronica

Satul meu Cărbuna

O linişte profundă Predomina pădurea, Un strop de ploaie caldă Străbate sărbătoarea.

E sărbătoare mare, E hramul satului, E satul plin de soare Și bunătatea omului.

E-un sat micuţ, dar veşnic Voi ştiţi, doar e: Cărbuna C-un suflet foarte darnic Se-aseamănă cu luna.

Aici eu m-am născut Și tot aici trăiesc, Sătucul meu Cărbuna Să ştii: eu te iubesc.

Și-acum vreau să răsune, Să cânte lăutarii, Dragi consăteni, cu fuga Încingeţi hora mare.

Ca-i hram la noi in sat Odată-n an el este, Luceafărul mirat La noi de sus priveşte.

Cum sar scântei din talpe, Cum rugul tot mocneşte Și oamenii serbează Și totu-i ca-n poveste.

10

Botnari Vadim

Satul meu

Dacă pleci de acasă Să nu uiți nicicînd dragostea de sat Nu uita de satul În care te-ai născut Nu-ti uita prietenii Din satul tău iubit Nu uita ce ai mai sfînt Dragostea de sat e una pe Pămînt.

Satul meu natal Sunt multe sate-n lume Ce te-ncîntă și te-atrag Dar satul meu anume Este cel mai drag. La noi mai dulce-mi pare Și pîinea coaptă în cuptor Și apa rece din izvor Care o bei cu dor. Bine e la noi în sat Nu e lume mai frumoasă. Toți suntem uniți, Bucuroși și fericiți.

11

Ciocoi Liliana

Un sătuc ca din poveste

Satul meu Cărbuna este Un sătuc ca din poveste De păduri înconjurat De băștinași aparat.

E un sat din depărtare Cu femei muncitoare. Case îngrijite și curate, Cu curţile maturate.

Toamna este minunată, Oamenii își strîng roada toata. Vinul ei îl pregătesc Și cu asta se mândresc.

Colţ de rai

Satul meu e un colț de rai Ce seamăn pe lume nu ai Pe aceste cărărui de țară Am zis “mama” întiia oară.

Un loc unde noi revenim, Aici mereu ne odihnim. În satul unde-am crescut anume Locul cel mai drag și scump din lume.

Unde soarele ne încălzeşte Și adierea vântului ne răcoreşte. Minunăţiile naturii le admirăm, Aerul curat îl respirăm.

Numai aici e casa mea În acest sat părinţii ne vor aştepta. Cu dor se vor uita în depărtare Aşteptându-ne cu nerăbdare.

12

Ciocoi Mihaela

Satul Meu!

Satul meu cu râuri și coline Satul meu cu busuioc și flori Eşti frumos cu oamenii de bine O să mă întorc la tine uneori.

Satul meu umbrit de vrajă, Satul meu iubit și sfânt, Eşti o taină prea curată Dăinuită pe pământ.

Satule cu Ilene Cosînzene, Satule cu a dragostei fior, Satule cu crânguri și poiene, Îmi va fi de tine tare dor.

Satul meu cu râuri și izvoare, Satul meu cu fete și băieţi, Satule cu firi fermecătoare Aș trăi cu tine zece vieţi.

Satul meu precum lumina Încălzeşti a noastre inimi Eşti norocul, fericirea Eşti chiar steaua cea de vineri!

Satul Meu Cărbuna

Ştiţi, este o legenda, Lungă este ea de spus Dar bătrânii au scurtat-o, Uiteașa va fi deajuns. Cicăn vremurile amare Un sat în fund de păduri, Era satul meu Cărbuna, Fără drumuri, fundături.

13

Și ziceam pădure neagră, În cuvintele turceşti, Te gândeai de vine turcii, Astăzi eşti, mine nu eşti. Iat-așa sunt cărbunenii, Cu legendele trăiesc, Ei îşi făuresc viața, Zi de zi tot înfloresc. Ne mândrim cu mici talente, Ne cresc rădăcini mereu, Iată-aşa trăiește satul, Când mai bine, când mai rău. Și acum ca altă dată, Sta Cărbuna aşezată, Între dealuri mult pitite, Cu case de lut lipite, Și prispe și brâu vopsite. Satu-n care m-am născut Îl iubesc nespus de mult Și pe unde nu m-aș duce Amintirea-n sat m-aduce.

14

Cotorobai Veronica

Sătenii mei Doamne nici în cap să-ți vină Să mă rupi de la țărînă Îmi iubesc nespus cărarea Ce, fugeam cînd eram mică. Îmi iubesc nespus părinții, Chiar și ploaia pic cu pică. Îmi place viața și cînd este ceață, Cînd vîntul bate tulburat Și mai mult îmi place viața Că-s acasă-n al meu sat . Cînd privesc din deal în vale Cum stau casele petite Pe-nserat ard luminițe Iar prin case mult gătite Stau la masă gospodarii Și gîndesc că ar fi bine Să ajunga-n zi de mîine Și să facă treabă care, Trebuie la fiecare. Și mergînd pe ulicioare Se tot uită prin grădini Iată ce-a făcut “cutare”, Zic e bine cu vecinii . Toți se ajută omenește Și „Carul “din loc pornește. Mulțumesc că m-am născut În așa sătuc placut.

15

Hramul din sătuc la noi Hramul din Cărbuna E pe douăzeci și una , De Arhanghel Mihail și Gavril Pe la case nu vezi nici-un copil. Toată lumea e la Hram Că au așteptat un an. Pînă Hramul a venit Lumea mult a mai muncit. La Hram din sat la noi Se-tîlnesc băieți vioi, Fete bune și frumoase Și mai multe bucuroase. Toți voinicii se trîntesc Doi berbecul îl biruiesc Cîțiva la cocoș i-au parte , Să poată ca să-l împartă.

16

Cucovici Grigorie

Cărbuna colţișor de rai

Cărbuna colțișor de rai Mai mare bogație n-ai Cu locurile pitorești De le vezi, le îndragești. Iată așa e satul meu, Mă mîndresc cu el mereu Ne mîndrim cu mici talente, Ne cresc radăcini mereu. Avem gradiniță mare Unde vine fiecare. Unde copilașii mici Cresc ca brazii ce-i voinici. Casa de cultură-i mare, Cultura se vede-n zare. De la centru mai la vale Avem și o școală nu chiar mare, Un gimnaziu frumos Pentru cel ce-i curios. Îl așteaptă cunoștința Viitorul luminos. Uite învăț aici și eu Să termin cu bine, este visul meu Și acum la încheiere, Eu vă zic ”La revedere”.

Satul în care m-am născut

Îmi iubesc nespus de mult Satul în care m-am născut, Între dealuri mult pitite, Cu case din lut lipite. Cu prispe si brîu vopsite.

17

Chiar cînd copilași eram Mult pe drumuri alergam, Drumurile cu țărînă , Fierbînți ca a mamei mînă. Mult am mai cutreerat Dealurile în lung și lat Prin păduri și prin vîlcele, Plăcerea inimii mele. Ne ascundeam în stufăriș În dealul de la “Hudriș”. De doream gutuie coapte Ne duceam pe înserate La „Baba Vita” nu departe, Am cunoscut toată glia Și “Zamfira” și “ Scumpia” Ajutăm și satului Lucrăm valea tancului. Pe la iazuri “Radi” “Suhat” Tare mult m-am mai scăldat. Mai strîngeam și flori de tei, Din “Valea “1,2,3 Ajungînd și la corniș La hîrtopul ” Ilieș” De la “Poarta Țarului” Pe valea Bogdanului Veneam cu undițele-n spate , Și cu sînul de prăsade. Ne suiam sus la “ Holm” Și priveam neîncetat Satul nostru așezat Parcă e în formă de om. Ne întoarcem la „Căprărie “ Unde ești copilarie ?!!! Dumnezeu ne-a dat un dar

18

Vreau să mă fac pădurar, Că pădurea tare-mi place Și dorințe-i n-am ce-i face Despre locuri îndrăgite O legendă am citit Vreau să spun la lumea toată , De legenda învățată Nu de eri,de altă dată Nu-i legendă mai amară Ca cea de la inimioară Pe cărările răzlețe Care vin de prin stejari Vin haiducii cu alor rege Osteniți de lupte mari. Ei veneau la „Căprărie “ La izvorul de cristal , Unde-i liniște și pace Poposiră sub stejar La fîntîna din poiană Caii toți s-au adapat Cu alor paloși ascuțite Pe Berdel l-au îngropat. L-au stropit apoi cu apă Cu flori l-au acoperit Ca să-l fie somnul dulce Dulce și mai liniștit Dorm haiducii la fîntînă În raiul mirosului Floricica asta este Lacrima haiducului . Lacrima haiducului , Prefăcută într-o floare Se numesc doar lăcrimioare.

19

Cujbă Natalia

Pace la Cărbuna P-un picior de plai, Pe-o gura de rai, Intr-un loc frumos Cu Botna mai jos Se-ntinde-n lung și-n lat Cărbuna, al meu sat. Avem meşteri populari, Oameni renumiţi și mari. Locuri dragi și locuri sfinte Cu legende preamărite. Din raze de lumină, Din fulgul cel curat, Ca veşnic să ne țină Pământul s-antrupat. Din piatra și din pîine, Din negrul de mormânt, Spălata-n valuri line Cărbuna s-a trezit. Din lacrima amară, Din sufletul cernut, Iubitul nostru sat , Acum s-a liniştit.

20

Colţ de rai Satul meu, grădina-n floare, Te iubeşte mic și mare, Tu eşti floarea florilor, Din inima codrilor. Sat frumos dintre vâlcele Tu ești plin de nemurele, Sat cu oameni gospodari Buni plugari și meşteri mari. Oriunde m-ar duce soarta, Tot la tine-mi vine poarta, La căsuța minunata Cu un nuc rotat la poarta. Satule cu Lene Cosînzene Satule, cu-al dragostei fior Satule, cu crânguri și poiene Îmi va fi de tine tare dor. Satul meu cu râuri și izvoare, Plin cu fete și băieţi. Satule, cu firi fermecătoare As trai aicea zece vieţi. Satul meu umbrit de vraja, Satul meu umbrit de sfinți. Ești o taină preacurată Dăruită pe pământ.

21

Damaschin Marcela

O Cărbuna draga mea!

Satul meu natal Te iubesc și te ador Scumpul meu sătişor. Eu aicea m-am născut Draga sătişor, Eşti o floare eşti un dor Scumpule sătişor! Eşti ca mierea de albine, Ca o pasare în zbor Ca o stea ce străluceşte, Pe acest frumos ogor. Scumpa mea Cărbuna! Cu pădurea deasa, Scumpa mea Cărbuna Ca o stea frumoasa! E Cărbuna mea Satul meu cel sfânt Este satul meu Cel mai scump pe pământ.

22

Domenti Silvia

Cărbuna- pământ sfânt

E lung pământul și e lat E mai sărac și-i mai bogat Și de-l cuprinzi cu dor sfios Nu-i sat cu nume mai frumos. Poate ne tragem din străbuni Cu moși voinici și bravi străbuni Dar poate codru-i rădăcină Cu frunză verde, apă lină. Și-avem strămoși ce ne-au ultit Și pe dușmani i-au biruit Și mai avem încă eroi Chiar în Cărbun-aici, la noi! La noi sunt codrii mai înalți Și case pline cu bărbați La noi sunt holde dese-n grâne Și măiculițe dulci ca pâine.

Cărbuna

Mi-e dor de sat, mi-e dor de țară De codrul ce odinioară Mă susținea, mă proteja De cei mai răi, de cei sfioși De cei ce sunt foarte fricoși. Mi-e bine-n Cărbuna, da! Mi-e bine când sunt cu ai mei Acasă sub bătrânul tei, Sub bolta cerului senină tare Lângă izvor cu apă sunătoare, Lângă vatră și inima-mi cântă Cărbuna e baștina sfântă!

23

Ghilas Daniela

Sat natal

Am o patrie anume, Cărbuna e al ei nume, Cu câmpii și codri ea E frumoasă ca o stea. Daca voi pleca de-acasă, N-o sa-mi uit satul nicicând, Rădăcina vieţii mele E în sfântul ei pământ. I-un sătuc nici mic, nici mare, Care parcă da în floare Este satul meu natal Ce-i frumos, fenomenal. Are o pădure verde Și un iaz imens, o vale, Lume harnică ce crede Într-un viitor frumos sub soare!

24

Inculeț Elena

Veşnicul Paradis

Tot gîndind din departare, La sătucul meu, Îl asemănam c-o floare, Dragul și frumosul meu! Aşezat între trei dealuri Şi între păduri, Est-un colţişor de soare, Eşti un loc cu oameni buni. Satul meu natal Cărbuna, Cît de mult eu te iubesc! Cu miros de pîine caldă, De părinţi îmi amineşti. Ce e mai frumos pe lume? Doar pământul tău natal. Locul, unde-ţi place cerul Și câmpiile, și deal... Locul unde am umblat Desculţ prin roua ierbii. Și locul ce nu-l voi uita, Chiar de se-nvârte roata vremii... Eu vă rog, dragi consăteni, Îndepliniţi-mi visul! Păstraţi tot ce-i frumos și sfânt, Căci asta-nseamnă paradisul.

25

Pusic Svetlana

Mă-nchin satule-n faţa ta Satul meu gradina-n floare Tu-mi eşti cel mai scump sub soare În tine m-am născut și eu Copil a lui Dumnezeu. Înconjurat de vii și de podgorii Și de păduri cu falnici stejari Tu ai și un trecut frumos și plin de glorii Și o biserică în vârf de deal. Aici mi-i casa părintească Cu părinţii mei cei dragi, Aici îmi petrec copilăria Aşteptată de mama în prag. La mine-n sat mai dulce-mi pare Hrinca de pine din ștergar Și apa din fântâni și din izvoare Și-acel cireş amar din vârf de deal. De-ar trece anii prea rapid Nu voi uita că undeva departe Într-un colț de lume mereu M-aşteptă satul meu. Mă-nchin satule-n fața ta Cu ochii plini de dragoste senină Și îţi promit ca nu te voi uita Ca pe-o lumină rămasă aprinsă.

26

Strișca Elena

Satul Meu Satul meu, sătuc iubit Tu de toţi eşti îndrăgit Cine ştie, cine este? Cel mai drag ca din poveste. Satul meu natal iubit De toţi este amintit Toţi își amintesc de el Ca e ca floarea de tei. Unde te-ai născut? Unde ai crescut? În sătucul tău Unde este mama ta Unde este tatăl tău Unde este casa ta Acolo vei merge mereu Lînga părinţii tai Și cu toţi fraţii lîngă ei, Iţi aminteşti de baştina unde ai crescut Și de părinţii ce i-ai avut În sătucul tău e tot ce ai Daca vei pleca, niciodată nu vei uita Unde locuieşti, Cărbuna se numeşte. În sătuc noi ce avem Niciodată nu uitam, Tot ce uiţi nu-i al tău Tot ce uit nu e al meu Și chiar niciodată nu vei uita De satul și țara ta!

27

Sârbu Adrian

Satul meu

Satul meu, frumos, iubit Eu la tine am venit. Căci aici s-a mei bunici, Să-i mai văd, sa stau aici. Să-mi văd verişoarele Să gust pomuşoarele. S-ajutăm bunicilor Aidoma furnicilor.

Cărbuniţa mea

Cărbuna e un sat frumos, Mîndru, vesel și duios. Cu codru verde și umbros Și bunicul meu sfătos.

28

Tachi Nadejda

Satul Meu!!!

Satul meu grădină dragă, De tine locul mă leagă, Și mă face să mă-nchin, Ca la gradina cu crini. Și mă face sa te cânt Ca pe lucru cel mai sfânt. Nu e mare, nici micuţ Satul nostru-i ,,Cărbuna’’ Cu căsuțe îngrijite Fântâniţe văruite Gospodari și gospodine Ce știu rostul greu al pâinii. Cu copii ascultători Și la carte silitori Am un sat și îl iubesc M-am născut în el și cresc Oameni buni în el trăiesc Și cu ei eu mă mândresc Tot în el trăieşte ea, Draga-nvațătoarea mea, Care mă învaţă carte Sa-i dea Domnul sănătate! Satul unde m-am născut Este locul cel mai sfânt Cu izvoare si câmpii Cu livezi, grădini și vii, Cu oameni harnici și cuminţi,

29

Cum au fost și-ai lor părinţi Satul nostru îl iubesc Și cu dânsul mă mândresc În satul Cărbuna Aici eu locuiesc. Aici eu m-am născut Și n-am să-l părăsesc.

30

Verbițhi Daniela

Satul meu natal

Satul meu o stea ocrotitoare Grai în strai de soare, Neam nemuritor Dar de viitor. Codrul cu izvoare, Dealul cu mioare, Cuib de rîndunele, Cîmp cu viorele. Mărul din gradină, Teiul pe colină Anul cel de grîne, Ziua mea de mîine... Pe toate le numesc Un sat ce îl iubesc . Pasărea cînd vine-acasă, Cîntă-n limba mea duioasă Frunza codrului doinește Curat numai românește, Și izvoarele suspină Tot în limba mea divină . Chiar și însuși Dumnezeu Cuvîntează-ngraiul meu.

Satul meu are cîmpii mănoase , Dealuri înalte, cu multe flori Izvoare limpede și răcoroase, Un cer albastru plin cu nori. În satul acesta mă-nțeleg. Cu neamul și ogorul. În satul acesta știu să cînt,

31

Dacă mă prinde dorul. În satul acesta pot să plîng, Cînd jalea mă doboară. Și-n el găsesc cuvînt sa-mi dea Putere noua iară. Satul acesta are oșteni de frunte, Înalți ca brazii, voinici feciori. Flăcăi de munte, și de prin șesuri Ai satului natal Mîndrii apărători.

32

Nicoreanu Ana-Maria

Satul meu

Binecuvîntat de Dumnezeu Este neamul, satul meu. Are oameni gospodari, Harnici, mîndri, buni plugari . Plugărit-au de demult, Au muncit cum au putut Ca aceste cîmpii mănoase Să ne facă viața frumoasă Struguri, varză, grîu, porumb, Le adună din belșug . Noi copiii îi ajutăm , Și exemplu le urmăm.

Cărbuna

Cărbuna-locul cel mai drag E cerul lin cu stele luminoase, E primul pas,e primul meu cuvînt, Legat de multe amintiri frumoase.

Cărbuna-satul meu de dor Cu ape limpezi de izvor, Cu iarba verde din cîmpii, Cu holde mari și aurii.

Cărbuna-satul meu iubit, Cu codri verzi împodobit, Cu vii, livezi, gradini bogate, Cu oameni gospodari c-an alte sate .

Cărbuna scumpa mea comoară Te cînt cu drag a cîta oară! Oriunde-n lume m-aș afla, În inimă te voi avea.