DREPTURILE CONSUMATORILOR N VIZIUNEA DE MARKETING;

Drepturile consumatorilor n viziunea de Marketing;n cadrul politicilor de protecie sociala promovate de orice stat, politica privind consumatorul trebuie sa fie considerata o componenta de sine stttoare, cu obiective, prioriti si instrumente proprii, bine integrata celorlalte politici ale statului.

Consumatorul, in calitatea sa de purttor al cererii de mrfuri, joaca un rol important in mecanismul de piaa, constituind, in acelai timp, elementul de referina al tuturor aciunilor intreprinse atat de productor, cat si de ctre comerciant.Luand in considerare interesele si nevoile respectivilor consumatori, acetia sunt confruntai cu o serie de dezechilibre in raporturile de piaa, dezechilibre ce-I afecteaz sub multiple aspecte-econimic educaional, sigurana sanatatii etc.

Ca latura importanta a proteciei sociale pe care trebuie sa o promoveze o societate democratica si ca o componenta de baza a programelor de protecie sociala, protecia consumatorilor reprezimta un ansamblu de dispoziii privind iniiativa publica sau privata, destinat a asigura si a ameliora continuu respectarea intereselor consumaturilor.

Data fiind larghetea unei asemenea noiuni, protecia consumatorilor imbraca o serie intreaga de aspecte, omul de rand, cu calitatea sa de consumator si, indeosebi, in calitatea sa de cumprtor, devenit agent de piaa, confruntandu-se cu o multitudine de probleme legate de structura produselor destinate a-i asigura consumatorului, preturile la care isi poate procura diversele bunuri si servicii, calitatea acestora, sistemul de informare care asigura transparenta pieei, sistemul de comercializare a produselor si calitatea serviciilor comerciale etc.

Pornind de la principalele aspecte prin care sunt caracterizate relaiile dintre agenii

economici, ce acioneaz intr-o economie de piaa, se apreciaz ca problemele care pot forma obiectul unor programe de protecie a consumatorilor sunt extrem de diverse, ele putandu-se referi la multiple fenomene economice, sociale si chiar politice.

Data fiind natura problematica a consumului si, indeosebi, a posibilitilor de gestiune ale acestuia, este de subliniat ca nscrierea unui asemenea obiectiv in programele de protecie a consumatorilor se refera, in special, la responsabilitatea statului, care trebuie sa asigure, prin politica sa sociala, condiii de realizare, atat pentru o cretere constanta a volumului fizic al consumului, cat si pentru o mbuntire structurala a acestuia.

Realizarea unui asemenea obiectiv presupune, drept condiii principale, soluionarea urmtoarelor probleme:

asigurarea echilibrului fondului de mrfuri cu fondul de cumprare al populaiei, in acest fel fiind necesara o stimulare a creterii ofertei de mrfuri, care sa devin capabila sa faca fata, din punct de vedere cantitativ, tuturor componentelor nivelului de trai; orientarea agenilor economici, prin facilitai economice si o politica adecvata, spre realizarea unor programe de producie privind bunurile de consum, care sa contribuie la realizarea unei bune funcionari a mecanismului de piaa; importarea unor bunuri de consum care sa intervin in cadrului mecanismului de reglare a echilibrului dintre nevoi si resurse; asigurarea calitii bunurilor si serviciilor oferite spre vnzare in cadrul pieei -preocuparea trebuie generalizata sub toate aspectele, implicnd absolut toti agenii economici cuprini in circuitul produselor; domeniul cel mai controversat si cel mai discutat atat sub aspectul specificitii perioadelor de reforma, cat si sub cel al programelor de protecie sociala, il constituie asigurarea unui sistem de preturi in concordanta cu cerinele pieei si cu calitatea produselor.nscrierea unor asemenea probleme in programele de protecie sociala, si implicit in cadrul celor privind protecia consumatorilor, presupune soluionarea atat a unor aspecte de fond referitoare la regimul preturilor si tarifelor, cat si impactul evoluiei preturilor asupra sistuatiei populaiei.

In primul rand trebuie sa se aiba in vedere ca sistemul preturilor reprezint una dintre cele mai importante prghii econmico-financiare ale unei economii de piaa.In al doilea

rand, este necesar sa se tina seama de faptul ca penuria de marfa poate face ca nivelul de echilibru al preturilor de piaa sa fie foarte ridicat si sa apar astfel preturi foarte mari fata de puterea de cumprare a diferitelor categorii de populaie.

Organizarea unui sistem de informare util pentru consumatori si aprarea mpotriva politicilor comerciale agresive promovate de agenii economici ofertani, prezeni in cadrul pieei, constituie un alt domeniu complex din cadrul procesului de protecie a consumatorilor, care implica o multitudine de aspecte si responsabiliti, ce revin atat in sarcina statului, cat si in cea a fiecrui agent economic.

Transparenta pieei, ca una din condiiile de funcionare a mecanismului de piaa, implica o buna informare a consumatorului, in calitatea sa de cumprtor potenial. O asemenea condiie, poate fi frecvent eludata sau ingradita prin diverse metode, corespunztor intereselor monopoliste sau a diferitelor nelegeri oligopoliste. Drept urmare, in lumea contemporana a economiei de piaa, informarea consumatorilor constituie unul din obiectivele de baza ale programelor de protecie sociala.

Experiena acumulata in acest domeniu permite o delimitare a complexului de informaii, destinate consumatorului, in 4 mari categorii de elemente :

informaii asupra produselor prezente in cadrul pieei - o categorie de elemente prin care se fac cunoscute consumatorilor natura produsului, preul acestuia, originea sa, proveniena, data limita de consum, sisteme de ambalare si date asupra naturii si compoziiei ambalajului, sisteme de depozitare si conservare etc;

informaii asupra pieei - referindu-se, ndeosebi, la sistemul de relaii existent in cadrul pieei, intermediarii implicai, sistemele si nivelurile de preturi practicate, tipurile de servicii asigurate, facilitile care pot fi obinute in domeniul achiziionrii, serviciilor si preturilor etc;

informaii referitoare la circuitele de distribuie - privesc modul in care publicul poate efectiv, in cadrul piatei, sa se adreseze unitilor care le asigura cel mai bun raport calitate-pret. Ele se refera la structura circuitelor economice care privesc fluxul fiecrei categorii de produse, reeaua de produse existenta, localizarea unitilor si programului de funcionare;

informaii asupra propriilor nevoi - o categorie de informaii care au drept obiectiv sa lmureasc publicul consumator in legtura cu modul tiinific de interpretare, intelegere si satisfacere a propriilor nevoi alimentare, atat sub aspectul lor cantitativ, cat si calitativ.

In cadrul pieei, informarea consumatorilor se asigura prin intermediul publicitii si al sistemului de etichetare. Publicitatea are menirea de a asigura cunoaterea existentei diferitelor produse si a sortimentelor acestora, axandu-se indeosebi pe comunicarea noutilor, a diferitelor sisteme de ambalare, dozare si condiionare, precum si a sistemului de preturi. Etichetarea este destinata sa permit cunoaterea mrcii, a naturii produselor, greutii, preului, datei limita a consumului si a modalitilor de folosire etc.

Tinand seama de modul in care se desfoar aciunea de informare a consumatorilor, in majoritatea tarilor cu economie de piaa sunt formulate serioase rezerve, in special, in legtura cu informarea efectiva a consumatorului prin publicitate si etichetaj.

Fenomenul este generat de faptul ca scopul publicitii, indeosebi, indiferent de forma sub care se prezint aceasta, il constituie asigurarea vnzrii produsului sau serviciului, ceea ce apare, din pcate, incompatibil cu informarea obiectiva a publicului. Foarte adesea insa, publicitatea si etichetarea au drept unic scop sporirea puternica a vnzrilor si drept urmare ele nu fac altceva dect caut sa-i inoculeze consumatorului, in mod agresiv, preferinele pentru produsul ce intereseaz firma ofertanta.Un nivel inalt de protecie a consumatorilor ar putea fi atins cu ajutorul armonizrii prin directive cadru, standarde, cele mai bune practici vizand nu numai sigurana produselor i serviciilor ci i aspectele economice i juridice care permit consumatorilor efectuarea de tranzacii oriunde pe piaa intern. Aciunile prioritare vor viza practicile comerciale i sigurana serviciilor. Consumatorii trebuie s benefi cieze de aceeai protecie in toate rile membre i aceasta inseamn dezvoltarea unui cadru propice pentru cooperarea intre administraiile naionale i a mecanismelor de apel pentru consumatori. Dezvoltarea i implementarea unei politici efi ciente presupune implicarea consumatorilor i reprezentanilor lor in acest proces, dar acetia trebuie s aib capacitatea i resursele necesare de a-i promova interesele in raport cu ceilali parteneri. Aciunile principale pentru

atingerea acestui obiectiv sunt legate de perfecionarea mecanismelor de participare a organizaiilor consumatorilor in elaborarea politicii i in proiectele educaionale i instituionaleCmpul foarte larg de aciune, in cadrul cruia puterea publica sau diversele organismele guvernamentale trebuie sa intervin pentru a asigura o anumita protecie sociala, precum si natura deosebit de complexa a relaiilor dintre ofertani si consumatori, au pus societatea in alerta, determinand-o sa intervin prin diverse programe de protecie a consumatorilor, cu largi reverberaii asupra ntregului sau sistem economico-social.

Intr-un asemenea context, s-a considerat util ca in vederea conturrii principalelor aspecte asupra crora trebuie sa se concentreze aciunile ce urmeaz a fi incluse in cadrul programelor de protecie a consumatorilor, sa fie supuse ateniei cteva aspecte cadru, crora le vor fi subordonate, la inceput, obiectivelor generale ale respectivelor programe

si apoi ale revendicrilor sau ale diferitelor alte aspecte, aprute pe parcurs, ca generatoare de conflicte sociale sau de prejudicii n hrana consumatorilor.

Pornind de la un asemenea cadru, Organizaia Naiunilor Unite, prin rezoluia 32/248 din aprilie 1985, a stabilit o serie de principii directoare pentru protecia consumatorilor, menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poat fi folosit in elaborarea si consolidarea politicii si legislaiei pentru protecia consumatorilor.

Potrivit acestui cadru de principii, drept principale obiective asupra crora ar trebui sa se concentreze fiecare tara si micrile de aprare a drepturilor consumatorilor, se contureaz urmtoarele :

facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunztoare nevoilor si cererilor consumatorilor;

incurajarea unor nivele ridicate ale eticii celor angajai in producerea si distribuirea bunurilor de consum si serviciilor ctre consumatori;

asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizaiilor naionale si internaionale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaz consumatorii;

promovarea unei cooperri internaionale in domeniul proteciei consumatorilor;

incurajarea dezvoltrii condiiilor de piaa, care sa asigure consumatorilor o larga gama de produse, la preturi avantajoase acestora;

stabilirea unui sistem de prioriti privind protecia consumatorilor din fiecare tara , a circumstanelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populaiei statului respectiv;

protecia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaz sntatea si sigurana lor;

promovarea si protecia intereselor economice ale consumatorilor;

asigurarea accesului consumatorilor la informaiile corecte, care sa permit acestora sa faca o alegere conforma dorinelor si necesitailor personale;

crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

asigurarea posibilitii unei despgubiri efective a consumatorilor, in cazul ivirii unor daune generate de produsele sau serviciile achiziionate in cadrul pieei.

Principiile conturate de Organizaia Naiunilor Unite si recomandate guvernelor statelor membre ale acestei organizaii mondiale, prin natura lor se adreseaz puterii de stat, administraiei publice.

Se considera insa ca este necesar ca programele de protecie a consumatorilor, din tarile care trec, in aceasta perioada, spre o economie de piaa, sa cuprind in structurile lor si ale aspecte generale, de larga audienta n cadrul consumatorilor si cu o frecventa ridicata in cadrul revendicrilor individuale formulate de ctre ei.

Dintre acestea, o importanta deosebita prezint urmtoarele :

obligarea statului de a asigura o poziie dominanta a consumatorului pe piaa, poziie garantata prin legi sau alte acte normative specifice, precum si prin programele de protecie a consumatorilor alctuite de diversele sale instituii;

impunerea ideii potrivit creia, protecia consumatorului trebuie interpretata ca o problema publica, fenomen care presupune respectarea unui pachet de norme juridice si diferite acte departamentale legate de intregul proces de comercializare si consum al mrfurilor;

inlaturarea discriminrilor in domeniul serviciilor si instaurarea principiului potrivit cruia, in asigurarea serviciilor ctre consumatori, sa se aiba in vedere excluderea diferentelor si a decalajelor dintre sectorul de stat, cooperatist si particular;

includerea rspunderii subiective a celui care ofer bunuri sau asigura diferite servicii, cu rspunderea obiectiva sau asa-numita "rspundere pentru rezultate";

impunerea obligativitii productorilor de bunuri de consum si prestri de servicii de a emite documente asupra utilitii si serviciului asigurat, iar in funcie de anumite particulariti ale bunului sau serviciului si alte documente care sa garanteze sigurana consumului si securitatea in procesul de utilizare.

Prin natura sa, micarea de aprare a consumatorilor imbraca doua aspecte : ea reprezint, in primul rand, o lupta contienta a consumatorilor care ndeamn la grupare si exprimare nonviolenta, in cadrul unui stat de drept, a nemulumirilor fata de ofertele de bunuri si servicii ce li se fac; in al doilea rand, ea poate fi avuta in vedere ca o aciune, sau pachet de aciuni ale puterilor publice si profesionale, ce rezulta din contientizarea necesitailor privind lupta impotriva unor practici abuzive din cadrul pieei.

In lumea contemporana, pornindu-se de la o asemenea larga si echivoca definire a micrii respective, s-au conturat doua curente, primul mai moderat, al doilea suficient de incitant, ambele deosebit de tentante pentru organizatorii micrii respective si foarte frecvent speculate de unele partide politice in lupta lor pentru putere.

Pornind de la complexitatea problemelor pe care le presupune un sistem eficient de aprare a drepturilor consumatorilor, organismele guvernamentale sau neguvernamentale cu atributiuni in domeniu, trebuie sa aiba in vedere in permananta o politica coerenta privind consumatorul.

Satisfacia consumatorului, ce poate fi definita prin distanta dintre oferta si ateptri, se va realiza numai atunci cand atat productorul, cat si comerciantul, desfoar o succesiune de activiti ce au in vedere, in principal, urmtoarele obiective : eficienta, calitatea, volumul, timpul, locul, achiziionarea, promptitudinea, precum si imaginea fabricantului si a vnztorului in general, a produsului in special.

Cercetarea practicilor mondiale si studierea experienei unor tari cu tradiie - ca Anglia, Belgia, Frana, Germania,SUA etc. - atat in domeniul relaiilor comerciale, cat si in ceea ce privete preocuprile privind asigurarea proteciei consumatorilor, contureaz cteva aspecte si direcii deosebit de interesante, ce ar putea sta la baza organizrii procesului de protecie a consumatorilor, cu intregul sau sistem legislativ structural instituional, din cadrul oricrei tari care se orienteaz spre o economie de piaa.

Ideea generala ce se desprinde din cercetarea experienei tarilor respective are in vedere ca protecia consumatorilor trebuie organizata sub forma unui proces complex, in care sa fie implicata atat puterea publica, statul ca atare, cat si consumatorul insusi.

Aceasta face necesar ca tratarea detaliata a problemelor referitoare la modul de implicare al statului, cat si unele probleme referitoare la organizarea consumatorilor in vederea aprrii propriilor drepturi.

Implicarea puterii publice in procesul de protecie a consumatorilor

Intervenia puterii publice in procesul de protecie a consumatorilor se concretizeaz in doua mari categorii de aciuni: asigurarea unei legislaii care sa rspund corespunztor necesitailor generate de asigurarea proteciei consumatorilor si organizarea unor instituii de specialitate care sa vegheze asupra proteciei consumatorilor.

In ceea ce privete legislaia pe care o implica organizarea procesului de protecie a consumatorilor, puterea legislativa, guvernul fiecrei tari are obligaia de a emite legi si respectiv, diferite acte normative, care sa reglementeze, corespunztor, suita de aspecte si tipurile de relaii ce pot lua natere in procesul de vanzare-cumparare.

Specialitii considera ca dimensiunea istorica a interveniei puterii publice pentru asigurarea securitii consumatorilor este eseniala. Cercetarea permanenta a pieelor de ctre puterile publice si dorina de a asigura securitatea produselor trebuie sa reprezinte o succesiune de intervenii ce au, in mod frecvent, obiective si medii foarte diferite. O asemenea succesiune a generat in tarile dezvoltate necesitatea crerii unui dispozitiv juridic si administrativ complex, in constanta evoluie, fundamentat atat pe progresele industriale si comerciale, cat si pe raporturile de forte politice si economice.

Majoritatea tarilor civilizate, cu o economie de piaa avansata, sunt antrenate, prin organele lor de specialitate, in desfurarea unei intense activiti legislative cu privire la politica de consum si protecia consumatorilor. Masurile legislative si administrative privind protecia consumatorilor si-au intensificat ritmul de apariie, in special in cursul anulor '"70", ultimii douzeci de ani consemnnd si un inceput de larga diversificare a legislaiei respective, diversificare care cunoate in principal, trei mari orientri :

cu privire la orientarea legislativa spre o completare a reglementarilor cu noi legi si acte normative, care sa asigure punerea la dispoziia consumatorilor a unor produse cat mai adecvate procesului de consum, garantnd sigurana fizica si morala a

consumatorului in procesul de utilizare, precum si o buna informare a pieei, se evideniaz un larg proces de elaborare si promulgare a unor asemenea legi;

orientarea privind protecia judiciara a consumatorilor in procesul de cumprare, intarirea poziiei acestora fata de vnztori si nlturarea posibilitilor de comercializare a unor produse inferioare sau promovarea unor practici comerciale neloiaie, nregistreaz tendine asemntoare, progresele din cadrul acestui domeniu fiind deosebit de evidente;

cea de-a treia orientare legislativa prezint un caracter mai complex, avnd in vedere atat reglementarea cadrului real de protecie juridica a consumatorilor, cat si creterea accesibilitii consumatorilor respectivi la justiie si valorificarea drepturilor de care pot dispune.

In ceea ce privete problematica generala legata de cadrul proteciei juridice a consumatorilor, se are in vedere ca, data fiind complexitatea fenomenelor generate de relaiile ofertant-consumator, legile promulgate in ultimele decenii au in vedere nu numai relaia directa ofertant-consumator, ci si o serie de aspecte colaterale conturate de respectivele legaturi sau care au implicaii asupra acestora.

In contextul acelorai preocupri, se evideniaz si faptul ca in comparaie cu legile precedente care dominau inainte toate raporturile dintre agenii economici, apar schimbri foarte semnificative care se refera la faptul ca drepturile consumatorilor si ale comunitii imbraca, in noile legi promulgate, o importanta proprie deosebita, consumatorul avnd acelai rang cu ceilali ageni economici.

O asemenea evoluie a fcut posibila intelegerea, interpretarea si aplicarea corespunztoare a legilor privind protecia consumatorilor, care la fel cu celelalte legi, cuprind dispoziii generale si dispoziii specifice.Dar, se observa ca in legislaia moderna tocmai dispoziiile specifice privind practicile comerciale, preturile si publicitatea capata o importanta deosebita.

Principalele probleme cu care se confrunta practica juridica n domeniul proteciei consumatorilor sunt date de o serie de aspecte referitoare la crearea unor mijloace cu adevrat eficace, care pot sa acioneze pentru asigurarea unui echilibru de forte in cadrul relaiilor ofertant-consumator.

In ceea ce privete mijloacele judiciare, acestea presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa. Specialitii in materie de drept recunosc, in aceasta privina, ca mijloacele judiciare tradiionale prezint pentru consumator numeroase inconveniente, precum: costul excesiv al justiiei, obstacole de natura psihologica etc.

Intr-un asemenea context, juriti de renume pe plan mondial, intruniti in anul 1975 in Frana, la Montpellier, in cadrul unei reuniuni organizate de Comisia Comunitilor Europene, care a avut ca teme protecia consumatorilor, au ajuns la concluzia ca este necesara o imbunatatire de substana in domeniul respectiv.

Dintre asemenea mijloace juridice nou gndite, se detaeaz, in mod deosebit, cele privind : gruparea intr-un proces unic al aprrii intereselor convergente a mai multor consumatori; asigurarea posibilitilor reale a fiecrui consumator izolat de a avea acces la justiie, pentru aprarea drepturilor sale; crearea unor tribunale specializate pe probleme de protecie a consumatorilor.

Un alt important aspect, care preocupa specialitii din practica juridica, privind protecia consumatorului, se refera la viziunea de ansamblu a cadrului de protecie, punandu-se problema unui nou mod de abordare, care sa aiba in vedere o trecere de la protecia consumatorului spre o protecie a tuturor cetenilor.

In contextul acelorai preocupri si tinand seama de tendinele aprute in ultimele decenii cu privire la puternica mobilizare a pieelor interne, se ridica si problema cadrului de protecie a consumatorilor: naional sau internaional. Problema apare cu o importanta deosebita, intrucat, comparnd modul de asigurare a proteciei juridice a consumatorilor din diferitele tari europene, se constata o mare diversitate, cu tendine de cretere a diversitii respective, pe msura apariiei a noi legi de protecie, in materie de procedura.

Cea de-a doua latura a prezentei puterii publice in procesul de protecie a consumatorilor o constituie infiintarea unor instituii si organisme insarcinate fie cu supravegherea modului de respectare a legilor si reglementarilor editate in scopul proteciei

consumatorilor, fie cu acordarea asistentei de specialitate unor organisme ale consumatorilor sau chiar, in mod direct, consumatorilor.

Intre principalele tipuri de instituii si organisme create si organizate de catre stat in scopul protejrii consumatorilor, figureaz: departamente de protecie a consumatorilor; oficii sau departamente care sa urmreasc corectitudinea comercianilor; departamente de preturi; laboratoare centrale sau regionale de analiza; servicii regionale de anchete economice sau depistare a informaiilor etc.

In ultimele decenii, in marea majoritatea a tarilor a fost creat si un tip nou de uniti de protecie a consumatorilor. Este vorba de institute sau centre naionale de cercetare tiinifica, create in vederea acordrii unei largi asistente de specialitate (consum, juridica, tehnica etc.) tuturor categoriilor de consumatori. Misiunea acestor instituii tiinifice este deosebit de complexa, conturandu-se totui trei importante categorii de preocupri: informare, protecie, tehnica.

Concomitent cu preocuprile privind crearea unei jurisprudente specifice cmpului de protecie a consumatorilor si nfiinarea unor ministere, departamente, instituii publice si chiar institute sau centre de cercetare tiinifica de specialitate, statele occidentale s-au ngrijit si de asigurarea unei legislaii care sa faciliteze si organizarea unor sisteme proprii consumatorilor privind protecia.

In cadrul Uniunii Europene se considera ca reprezentarea consumatorilor in activitatea de creare si armonizare a legislaiei de protecie si a tehnicilor de urmrire a aplicrii acesteia, a devenit o necesitate istorica, consumatorul fiind implicat funcional in formularea politicilor promovate in domeniul respectiv.

Procesul de creare si organizare a asociaiilor consumatorilor, ca forma proprie de aparare a drepturilor acestora, a cunoscut si el multe soluii. Intre aceste, trei se impun ateniei specialitilor: constituirea unor organizaii sau asociaii ale consumatorilor si organizarea unor consilii consultative si constituirea unor organizaii internaionale de protecie a consumatorilor.

Principiul de baza promovat de catre organizaiile si asociaiile internaionale ale consumatorilor consta in aceea ca orice consumator are dreptul, intre altele, la o justa reparare a diferitelor pagube generate de achiziionarea sau consumarea anumitor produse, printr-un sistem de proceduri rapide, eficace si puin costisitoare.

Organizarea procesului de protecie a consumatorilor presupune pe de-o parte un anumit mod de implicare a statului iar pe de alta parte chiar organizarea consumatorilor in aprarea drepturilor lor. Micrile consumatorilor in scopul de a controla lumea afacerilor si de a exercita o aciune legislativa, au aprut ocazional.Cele doua principale micri anti-afaceri au fost consumerismul si ecologismul.

Consumerismul este o micare organizata al crei scop este de a apara drepturile cumprtorilor fata de vnztori, de a eficientiza sistemul de marketing privind nevoile si dorinele consumatorilor. In timp ce consumerismul se preocupa de eficacitatea sistemului de marketing privind satisfacerea nevoilor si dorinelor consumatorilor, ecologistii sunt preocupai de avantajele impactului marketingului modern asupra costurilor asociate satisfacerii nevoilor si dorinelor consumatorilor.

Ecologismul este o micare organizata, al crei scop este de a proteja si mbuntii mediul social al indivizilor. Ecologistii nu se opun consumului dar, dupa prerea lor, scopul sistemului de marketing trebuie sa fie maximizarea calitii vieii, nelegnd prin aceasta nu numai calitatea si cantitatea produselor si serviciilor, ci si calitatea mediului nconjurtor. Astfel, ncercrile ecologistilor se ndreapt catre:

utilizarea unor mecanisme fiscale de reglementari, care sa impun costurile sociale comerului si ntreprinderilor care nu respecta mediul nconjurtor; obligativitatea unor ntreprinderi de a investi in achiziionarea de echipamente care sa nlture efectele polurii.Ecologismul nu considera drept obiective primordiale ale societii, suveranitatea si satisfacerea consumatorului pentru ca neglijeaz considerentele ecologice. Ca urmare, Comunitatea Europeana si statele ei membre au adoptat in ultimii 25 de ani peste 200 de directive ce vizeaz :

ameliorarea calitii apei si a aerului;

mbuntirea metodelor de eliminare a deeurilor;

controlarea riscurilor industriale;

protejarea naturii.

Conceptul privind "drepturile consumatorilor" isi are originea, in "Carta drepturilor consumatorilor" definita de fostul preedinte al S.U.A. J.F.Kennedy-in martie 1962, sub forma unui mesaj special adresat Congresului american. Desi Carta nu a mai fost definitivata ea ramane importanta prin conturarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor (dreptul de alegere libera, dreptul la informaie, dreptul la petiie si ascultare, dreptul la protecie), dar mai ales prin faptul ca ea a servit drept model de referina la elaborarea legilor de protecie a consumatorilor ce au aprut in deceniile apte si opt in S.U.A. si in alte tari din continentul american (Canada, Mexic), cat si in Europa (Belgia, Frana, Germania, Suedia).

Comunitatea mondiala, prin cel mai inalt forum al sau-Organizatia Naiunilor Unite-, a considerat necesar sa puna in discuia structurilor sale problematica pe care o presupune protecia consumatorilor, adoptandu-se, prin Rezoluia nr.39/248, in 8 aprilie 1985, "Principiile directoare pentru protecia consumatorilor".

Acestea sunt menite sa asigure guvernelor tuturor tarilor un cadru care sa poat fi folosit in colaborarea si consolidarea politicii si legislaiei pentru protecia consumatorilor. Privite dintr-un asemenea unghi de vedere, principalele obiective asupra crora este necesar sa se concentreze flecare tara, prin organismele sale guvernamentale si neguvernamentale, trebuie sa urmreasc, in principal, urmtoarele aspecte :

facilitarea produciei si distribuiei de produse corespunztoare nevoilor si cerinelor consumatorilor;

ncurajarea unor niveluri ridicate ale eticii celor angajai in producerea si distribuirea bunurilor de consum si serviciilor ctre consumatori;

asigurarea tinerii sub control, prin intremediul tuturor organizaiilor naionale si internaionale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaz consumatorii;

promovarea unei cooperri internaionale in domeniul proteciei consumatorilor;

incurajarea dezvoltrii condiiilor de piaa care sa asigure consumatorilor o gama larga de produse si la preturi avantajoase pentru acetia;

stabilirea unui sistem de prioriti privind protecia consumatorilor din fiecare tara, conform circumstanelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si nevoilor caracteristice populaiei statului respectiv;

protecia consumatorilor fata de pericolele ce afecteaz sigurana si sntatea lor;

asigurarea accesului consumatorilor la informaii corecte, care sa le permit o alegere conform dorinelor so necesitailor personale;

crearea unui sistem de educare a consumatorilor;

luarea in considerare, la elaborarea politicilor de protecie a consumatorilor, a potenialului pozitiv al instituiilor de invatamant si cercetare-publice sau private;

asigurarea libertii consumatorilor, precum si a altor grupuri sau asociaii reprezentative, de a se organiza si a-si desemna liderii, care sa le exprime opiniile in procesele de luare a unor decizii si sa le reprezinte interesele.

Prin natura lor, principiile conturate de Organizaia Naiunilor Unite si recomandate guvernelor statelor membre se adreseaz puterii de stat, administraiei publice. Ele pot insa sa constituie un serios suport in stabilirea obiectivelor specifice micrii de aprare a drepturilor consumatorilor din cadrul fiecrei tari in parte.

Un rol deosebit in aprarea drepturilor consumatorilor il au organismele internaionale pentru protecia consumatorilor. Astfel, in anul 1960, a fost fondata Organizaia Internaionala a Uniunulor de Consumatori, organism internaional care reprezint si sprijin organizaiile consumatorilor din intrega lume.Organizata ca fundaie nonprofit, Organizaia Internaionala a Uniunilor de Consumatori (I.O.C.U.) reprezint in prezent interesele a 180 de organizaii dintr-un numr de 70 de tari.

Sprijinul acestei organizaii se manifesta in trei direcii: