Dreptul Transporturilor

5/11/2018 Dreptul Transporturilor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/dreptul-transporturilor-55a0cb845b129 1/38

DREPTUL TRANSPORTURILOR

Noţiuni introductive

Dreptul transporturilor reprezintă ansamblul de regelementări privitoare la activitatea profesională executade cărăuşi ( transportatori ) cu vehicule corespunzătoare pt a deplasa pe baza contractului şi în condiăţii ega persoane şi bunuri.

Obiectul de studiu îl constituie transporturile.Transportul- reprezintă activitatea de deplasare în spaţiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unomijloace de transport şi prin utilizarea unei căi de transport adecvate.Elementele transportului: - o acţiune de deplasare în spaţiu- deplasarea se realizează cu un vehicul- obiectul deplasării constituie persoanele sau bunurile- deplasarea se realizează printr-o cale de transport

Locul dreptului transporturilor în sistemul drepturilor - reglementările pt această ramură sunt puţine- izvorul de drept comun al dreptului transporturilor, îl constituie dr. comercial precum şi dr. civil ca

completează legea comercială- art. 1 alin 2 din Codul Comercial, prevede că “legea civilă” completează “legea comercială”Cu privire la locul drepturilor transp. În sistemul drepturilor există două teorii”- teoria tradiţională- dr. tr. Constituie o subramură a dr. comercial- teoria recentă- dr. tr. Este o ramură distinctă de dr. din cauza reglementărilor cu privire la expeditor

cărăuş.

1. Teoria tradiţională se bazează pe faptul că contractul de transp. E un contract comercial, având cactivitate acte şi fapte de comerţ. Art 3 punctul 13 din Codul comercial atribuie caracter comerciîntreprinderii de transport ( comercialitate )

Actele şi faptele de comerţ sunt:- obiective- subiective- mixte

2. Teoria recentă se bazează pe complexitatea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, aspecte care n-ar putea lămurite decât după metode specifice de reglementare şi prin tehnici şi procedee adecvate.

Clasificarea transporturilor a) după obiectul său există:- transport de persoane- transport de bunuri sau mărfuri

b) după mijlocul de transport există: - transport terestru- transport pe ape- navale

- transport aerianOrdonanţa 19/1997 privind transporturile prevede modurile de transport ce fac parte din sistemul naţion( feroviar, naval, aerian, combinat, multimodal, rutier)Există şi transporturi speciale cum ar fi prin conducte şi informaţie. Acestea nu aparţin sistemului naţional dtransporturi.- infrastructura de transport- mijloacele de transport

1



- operatorii de transport- operaţiunile conexec) după itinerariul parcurs există- transport intern- transport internaţional

d) după interesul servit există:

-transporturi publice

- transporturi de interes privat ( propriu şi folos propriu)La cele publice este necesară autorizaţia Ministerului Transporturilor.

e) după periodicitatea deplasării există:- cu periodicitate regulată- transporturi ocazionale ( tip charter)

Principiile organizării şi executării transporturilor în economia de piaţă- OG 19/1997Statul român trabuie să garanteze următoarele obligaţii:

-

să sprijine dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, prin subvenţionări, a celor de călători păstrânun nivel moderat al tarifului

- să garanteze libera iniţiativă şi autonomie a transporturilor

- să asigure condiţiile unei concurenţe loiale între modurile de transport şi categoriile de transportatoriEx. Asigurarea libertăţii comerţului ( art 134 din Constituţie)

Sistemul Naţional de transport are următoarele obiective:- realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională a transporturilor - asigurarea dreptului de liberă circulaţie a tuturor cetăţenilor - asigurarea liberei circulaţii a bunurilor - asigurarea racordării sistemului naţăional la sistemele internaţionale- participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării

Izvoarele dretului transporturilor 1. reglementări cu caracter generalex. Dreptul comun al transporturilor îl reprezintă Codul Comercial şi civil ( Og 19/1997 şi HG…/2001)2. reglementări cu caracter special- de drept intern- rutier, feroiviar, aeriene, fluviale- de drept internaţional

Sistemul naţional de transport

În conformitate cu art. 2 din OG 19/1997 este parte integrantă( caracter strategic )- are caracter prioritar pt protecţia vieţii şi a mediului

- art 9 din ordonanţă prevede că infrastructura împreună cu sistemul de management al traficuldepoziţionare şi navigaţie, formează reţelele de transport. Bunurile din sist naţ de transp. se împart îngrupe:- reţele de transport

- mijloace de transpMijloacele de transp reprezintă mijloacele mobile cu sau fără propulsie amenajate pt transp. De persoane sa bunuri destinate a fi deplasate pe o cale de navigaţie rutieră, aeriană, etc.Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri aparţine domeniului public al statului ( inalienabile, insesizabilimprescriptibile ). Toate infrastructurile de transport facd parte din domeniul public.

2



Bunurile din domeniul transporturilor care nu sunt proprietate publică constituie proprietate privată.Toate bunurile din proprietate publică pot fi date în administrare prin HG instituţiilor publice din subordineMin Transp. Sau pot fi închiriate sau concesionate.Legea 213/1998 numai bunurile proprietate publică pot fi date în administrare. Art 18 din 213/1998 prevedcă bunurile acestea pot fi şi închiriate, concesionate, în condiţiile legii prin contracte comerciale saadministrative. Noţiunea de operator de transp.

Noţiunea de utilizator de transport.Transportatorii (cărăuşii )- pers fizice sau juridice, autorizate să efectueze transp. Interne sau internaţionade persoane sau bunuri, în interes public sau propriu, cu mijloace de transp. Proprietate personală saînchiriate sau în leasing.

Oeratorii serviciilor conex e= persoane fizice sau juridice ce efectuează activităţi în legătură cu, sau în timptransportului

Utilizatorii sistemului naţional- li se enumeră drepturile- au acces egal şi nediscriminatoriu la leg. De transport- aleg liber mijlocul de transport

- pot efectua ei transporturi Nu e cuprins în sistemul utilizatorilor destinatarul.

15. X. 200

Contractul comercial de transport

- este reglementat de Codul Comercial (art 413- 441) şi de Codul Civil ( art 1470- 1477 )Contractul de transport din Codul Comercial se referă la transportul de mărfuri, reglementare care se aplic prin analogie şi la transportul de persoane.Art. 413 Cod Comercial prevede că operaţiunea juridică a contractului de transport are loc între expeditor

întreprinzător care se obligă a-i face în numele său npropriu sau pe siocoteala altuia, şi cărăuţul ce sînsărcinează a face transportul. Expeditorul - în general este proprietarul mărfii, fiind parte a contractului de transport.Codul Comercial consideră ca fiind parte a contractului şi persoana care acţionează în numele expeditorulucare poate fi un mandatar sau un comisionar.Concepţia de cărăuş are două sensuri:a) ca fiind persoana care desfăşoară activitatea de transport în nume propriu sau cu mijloace propriib) cărăuşul poate fi persoana care face să se transporte mărfurile ( persoana care face toate operaţiunile ce a

legătură cu organizarea transportului ) situaţie în care mai poartă denumirea de comisionar.Definiţia legală omite referirea la destinatarul bunurilor, ca fiind persoana care urmează a prelua încărcătuşi care îndeplineşte anumite drepturi şi obligaţii.

Contractul de transport e:- acel contract prin care o parte, în calitate de cărăuş, se obligă în schimbul unei sume de bani ( tarisă transporte sub paza sa şi în timpul unui termen , o cantitate de mărfuri pe care se obligă să o dedestinatarului indicat de expeditor.- convenţia prin care cărăuşul în schimbul unei remuneraţii se obligă să efectueze o deplasare dpersoane sau de bunuri pe o anumită distanţă cu un vehicul corespunzător.

Caracterele juridice

3



- orice transport presupune parcurgerea unui itinerar, care în cazul transportului cu periodicitate regulaeste stabilit de către cărăuş, iar în cazul transportului ocazional, itinerariul este stabilit de către ambe părţi

- E un contract numit, în sensul că prevederile Codului Comercial precizează această denumire, ireglementări speciale îl împart în transport de trafic intern şi internaţional.

- E un act juridic principal Deşi transportul prezintă o calitate accesorie, totuşi în cele mai multe cazurtransportul este un element necesar al unui contract, care impune deplasarea mărfurilor de la vânzător

cumpărător, sediile acestora de regulă fiind la distanţă.Vânzarea care face posibil transportul constituie raportul juridic fundamental , care determină ca bunuricumărate să parvină cumpărătorului.În aceste condiţii contractul de transport îşi păstrează autonomia, el nefiind influenţat de existenţa svalabilitatea vânzării.Este un act juridic principal asupra căruia nu are influenţă ineficacitatea contractului de vânzare- cumpărareE un contract sinalagmatic , în sarcina ambelor părţi iau naştere obligaţii reciproce. Ca o particularitatecontractului de transport este faptul că acesta poate da naştere la obligaţii şi asupra destinatarului, care nu parte a contractului de vânzare- cumpărare, ci o terţă persoană.Este un act cu titlu oneros şi comutativ. Transportul se efectuează în schimbul unui echibalent în bani ( pretarif )care este rezultatul unei negocieri libere între expeditor şi cărăuş, sau uneori este stabilit unilateral d

cărăuş în cazul transportului permanent.Este un contract consensual – e considerat încheiat în momentul în care acordul de voinţă între părţi e perfecfără a fi dublat de predarea mărfii.Contractul de transport de persoane este în toate cazurile uin contract consensual.

Încheierea contractului de transport ( părţile contractului )

În transportul de persoane contractul se încheie şi execută între cărăuş sau transportator şi călător sa pasager. În cazul bunurilor, încheierea contractului are loc între expeditor şi cărăuş.Faţă de aceste părţi de bază ale contractului de transport se adaugă, dar numai în calitate de partdestinatarul, care e un terţ faţă de contract, ce dobândeşte drepturi şi obligaţii direct din contractul d

transport.

Părţile contractului

Cărăuşul- este principalul subiect al contractului care se angajează să efectueze deplasarea de persoane sa bunuri printr-o activitate organizată şi obişnuită de transport, pt care e autorizat în baza unei licenţe transport şi care are calitatea de comerciant.În cazul transportului persoana juridică, trebuie să respecte principiul specialităţii capacităţii de folosinţă. Nu au calitate de cărăuşi mandatarii sau comisionarii de transport ( expediţionarii)

Expeditorul- reprezintă cocontractantul cărăuşului care se mai numeşte şi clinent, încărcător sau predător.

Expeditorul este proprietarul mărfii vândute, iar transferul dreptului de proprietate asupra mărfii vândute realizează de regulă la predarea mărfii către cărăuş în vederea transportului.În practică se întâlnesc următoarele situaţii:Când expeditorul încheie contractul prin comisionar sau mandatar. Expeditorul trebuie să precizeze persoandestinatarul căruia urmează să-I fie predată marfa.Expeditorul işi poate rezerva dreptul de a fi destinatarul mărfii.Expeditorul poate schimba destinatarul, modificând unilateral contractul de transport.Contractul de transport generează raporturi juridice trilaterale avându-l în vedere şi pe destinatarul ca primeşte marfa.

4



Călătorul- e cocontractantul cărăuşului în contractul de transport de persoane. El e un necomerciant, dar faptul că una din părţi ( cărăuşul )e comerciant, contractul se încheia în cadrul contractelor mixte.

Poziţia destinatarului în raport cu părţile contractului de transportO particularitate a contractului de transport constă în efectul acestuia faţă de destinatar.Art. 432 Cod Comercial prevede că după ajungerea mărfii transportului, sau după trecerea zilei în catrebuia să ajungă la destinaţie, destinatarul poate exercita toate drepturile decurgând din contractul d

transport precum şi drepturi de despăgubire, el putând prelua bunurile şi documentele.Deşi destinatarul nu e parte în contract, dar din moment ce el aderă la contract devine titular al unor dreptuşi obligaţii.Este o derogare de la principiul contractelor.Destinatarul poate fi titular de drepturi şi obligaţii autonome născute nemijlocit din contractul de transport.Destinatarul este creditor al expeditorului.Gestiunea de afaceri ( transportul ) acţionează în interesul destinatarului.Cesiuni de drepturi- drepturi care trec de la expeditor la destinatar în momentu eliberării bunuluiStipulaţia pt altul- expeditorul e un stipulant, cărăuşul este promitent, iar destinatarul un terţ beneficiar Destinatarul dobândeşte drepturi faţă de cărăuş încă de la data încheierii contractului, drepturi care susupuse unui termen suspensiv şi a unei condiţii rezolutorii.

Expeditorul poate revoca drepturile destinatarului înlocuindu-l pe timpul transportului cu alt transportator.Obligaţiile destinatarului iau naştere numai dacă acesta acceptă fără rezerve condiţiile contractului dtransport.

Condiţiile de valabilitate Condiţii de formă:- capacitate- consimţământ- obiect- cauză

Particularităţi1. Cărăuşul trebuie să aibă capacitatea de a fi comerciant. Dacă este pers. juridică să aibă ca obiect d

activitate obişnuită transportul, altfel e lovit de nulitatea contractului de transport.2. Transportul cu periodicitate regulată- se pleacă de la consimţământul în baza oferte cărăuşului şi

acceptării clientului. Particularitatea este aceea potrivit căreiaorice cărăuş profesionist se află în stare dofertă permanentă faţă de public, iar clientela reprezintă un număr nedefinit de persoane care pot apeoricând la serviciile cărăuşului.

Condiţii de formă- documentul prin care se materializează contractul de transport se numeşte document de transpo

( legitimaţie de călător ). Această legitimaţie se prezintă ca un titlu la purtător. În cazul mărfurildocumentul se numeşte scrisoare de trăsură ( scrisoare de cărat )- în cazul contractului de transport de mărfuri contractul este un înscris nominativ, la ordin, la purtător.Distincţia dintre cele trei tipuri se face astfel:- în cazul titlului nominativ părţile sunt indicate prin drepturile aferente circulă prin cesiune de creanţă;

cazul persoanelor, drepturile aferente sunt netransmisibile- în cazul titlului la ordin, părţile sunt identificate, iar drepturile circulă prin gir.- în cazul titlurilor la purtător, titularul drepturilor aferente este identificat prin posesia documentului, i

drepturile circulă prin tradiţiune

5



Legitimaţia de transportEx.:- biletele de tren- titluri la purtător improprii, au caracter concret (cauzal) fiind netransmisibile, emise po durată scurtă.Legislaţia consacră forma scrisă în cazul contractului de transport, formă care este ca o cerinţă atât avaliditatem cât şi ad probationem.Contractul de transport cuprinde şi unele clauze speciale fără de care contractul ar fi nul, cum ar fi: datidentitatea părţilor şi a destinatarului, a mărfurilor transportate, obligaţiile părţilor, semnăturile.

Lipsa unor înscrisuri dezavantajează expeditorul.Documentele de transport au şi funcţia de mijloc de probă care dovedeşte:a) existenţa contractului de transportex.: factura eliberată pt livrarea mărfii nu atestă prin ea însăşi existenţa contractului de transport b) Dovada obligaţiilor asumate de cărăuşc) Preluarea mărfii în posesia şi custodia cărăuşului

În cazul mărfurilor calitatea de titular revine iniţial expeditorului, dar ulterior aceasta trece asupdestinatarului când documentul ajunge în posesia acestuia; destinatarul ajuns în posesia documentului poacere cărăuşului eliberarea mărfurilor dacă expeditorul nu a emis un alt ordin.

22 X 200Efectele contractului de transport de mărfuri ( pers.)

Efectele oricărui contract constau în drepturile şi obligaţiile părţilor ce rezultă din contractul respectiv.Executarea transportului în baza contractului se realizează în 4 faze:- prercontractuală- constă în derularea propriu-zisă a contractului care e precedată de anumite obligaţii a

cărăuşului şi expeditorului

- drepturile şi obligaţiile părţilor se repartizează în funcţie de 3 etape în derularea contractului:a) la punctul de pornire b) de-a lungul itinerariului de deplasare a mărfii

c) la destinaţie- din contractul de transport de mărfuri pot rezulta drepturi şi obligaţii faţă de un terţ- destinatarul

- expeditorul şi în situaţii speciale, destinatarul, au dreptul de a modifica unilateral contractul de transportÎn faza precontractuală expeditorul are obligaţia de a pregăti condiţiile materiale şi juridice ale deplasărmărfii”: să aleagă mijlocul de transport, să colaboreze la întocmirea dreptului de transportAceste activităţi pot fi executate direct sau prin intermediul unui mandatar sau comisionar.Tot aici, cărăuşul e obligat să accepte transportul, poate refuza doar în situaţii excepţionale.Riscul insolvabilităţii clientului nu-l scuteşte pe cărăuş de obligaţia de a accepta transportul pt că cărăuşulîntr-o stare permanentă de a contracta, iar refuzul nejustificat al cărăuşului poate îi atrage răspundere juridică sub toate aspectele ei.

Obligaţiile părţilor contractante la punctul de pornireObligaţiile expeditoruluia) obligaţia de a preda marfa şi de a asigura încărcarea acesteia în mijlocul de transport ( uneori cântărir

sau marcarea mărfurilor )b) obligaţia de a plăti preţul transportuluia) prin predarea mărfii către cărăuş se realizează transmiterea temporară a posesiei către cărăuş în scop

deplasării acestei la destinatar Locul predării diferă în funcţie de felul transportului:- când se transportă terestru predarea se realizează loco- fabrică

6



- în transportul feroviar se face în staţia CFR cea mai apropiată fie pe rampa de încărcare, fie în vagonul pus la dispoziţie de cărăuş

- în transportul aerian predarea se face în sistem cargo şi se realizează pe aeroport- în transporturi maritime se foloseşte predarea pe chei prin trecerea mărfii peste balustrada naveiData predării-trebuie prevăzută în contract pt că depăşirea se sancţionează cu penalităţiÎncărcarea mărfii- introducerea ei în spaţiul interior akl vehiculului- încărcarea ţine cont de capacitatea vehiculului

- sub încărcarea, în transportul naval atrage sancţionarea expeditorului de către cărăuşÎmpotriva sustragerilor vehiculelor închise se aplică sigiliul propriu atăt de expeditor căt şi de cărăuş.Ruperea lor = sustragere.În cazul vehicolelor deschise marfa trebuie marcată, cântărită.Calitatea de debitor al preţului aparţine axpeditorului.Momentul plăţii preţului coincide cu momentul predării.Înţelegerile dintre părţi cu privire la cheltuieli sunt inopozabile cărăuşului, prin excepţie costul tranportului poate fi pus şi în sarcina destinatarului ( clauza de plată transmisă) această clauză trebuie să fie acceptată şide destinatar.

Obligaţiile cărăuşului

- după realizarea consimţământului la punctul de pornire are următoarele obligaţii:a) să procure un mijloc de transport corespunzător b) să preia marfa spre a o transporta asigurând-o contra riscului de sustragere în colaborare cu expedditorul

şi cântărind-o.Cântărirea e obligatorie în transporturile aeriene, coletăriei şi mesageriei.Dacă cărăuşul primeşte marfa fără rezerve se presupune că marfa nu prezintă vicii aparente de ambalare,excuzând viciile mărfii.În legătură cu viciile mărfii, destinatarul are dreptul de a le denunţa împotriva cărăuşului în termen de 2 zilede la descoperireCărăuşul poate accepta marfa la transport cu rezerve, în situaţia când e apărat parţial de răspundere.Rezervele pot fi bilaterale, sunt incluse în contractul de cărăuş cu acceptul expeditorului.

Rezervele sunt dezavantajoase pt expeditor pt că-I pot aduce prejudicii în relaţia cu destinatarul.E obligat să elibereze expeditorului documente de transport.Contractul îşi produce efecte depline în momentul ştampilei cărăuşului pe document, când marfa se conside primită.

Obligaţiile părţilor în cursul deplasării

Obligaţiile expeditorului ( dreptul lui în caz de transport deficitar)- în cazul unor transporturi ce necesită precauţii speciale, expeditorul are obligaţia să pună la dispoziţia

cărăuşului însoţitori. Ex. În cazul animalelor vii.- Expeditorul şi destinatarul au această facultate de a recurge la însoţitori şi decretează pe cărăuş de a

veghea la integritatea mărfii.- În cazuri fortuite ce pot apărea fie la punctul de pornire, fie pe parcurs, întârzierea se poate produce fără

angaja răspundere juridică ( transporturi deficitare )- În aceste cazuri expeditorul are dreptul să fie anunţat în timp util şi să decidă soarta transportuluiArt 420 Cod Comercial prevede 2 opţiuni ale expeditorului:- să menţină contractul acceptând decalarea termenului, dar cu dreptul de a cere despăgubiri- să rezilieze contractul unilateral, care e o derogare de la dreptul comun al rezoluţiunii, care în lipsa unui

pact comisoriu trebuie pronunţat de un tribunalOpţiunile expeditorului în caz de transport deficitar nu se confundă cu revocarea contractului.

7



Cazurile fortuite ridică şi problema riscului. Ex. Riscul obiectului transportat.Riscul acesta se judecă în prisma obligaţiei de rezultat( a cărăuşului )În cazul transportului deficitar, expeditorul are obligaţia să restituie cărăuşului actele de transport întocmiteca titluri negociabile.Expeditorul în cazurile fortuite suportă daunekle, dar nu datorează preţul cărăuşului, iar acesta din urmăsuportă şi el riscul contractului, în sensul că pierde dreptul de a cere preţul transportului.

Obligaţiile cărăuşului pe parcursul transportului- reprezintă prestaţia caracteristică în contractul de transport:a) respectarea ordinilor expediţiilor b) parcurgerea ordinii stabilitec) exercitarea transportului la termenul fixatd) conservarea mărfii pe întregul parcursCând există însoţitor al mărfii, cărăuşul e degrevat de această îndatorire.Transporturile modificate prin voinţa expeditorului:- contractul poate fi modificat prin voinţa părţilor ori prin cauze autorizate prin lege- art 421 Cod Comercial îngăduie expeditorului să modifice unilateral contractul de transport printr-un

contraordin sau să-l revoce.

- Prin contraordin expeditorul poate: suspendarea transportului şi restituirea mărfii- Predarea mărfii către un alt destinatar

Din punct de vedere economic contraordinul poate produce următoarele situaţii:- când destinatarul falimentează ori dispare- în această situaţie proprietarul mărfii poate dispune de marfăÎn vănzările comerciale, vânzarea lucrului altuia e obişnuită, iar vânzarea bunurilor de gen, e valabilă chiar dacă lucrurile nu aparţin.Modificările contractului de transport trebuie făcute conform ad-validitatem şi ad-probationem.În unele situaţii cărăuşul se poate opune modificărilor. Ex. Când executarea contractului în condiţiilecontraordinului nu e posibilă în momentul primirii contraordinului. Alt ex. Când contraordinul e de natură a perturba traficul pe calea ferată. Alt ex. Cănd valoarea mărfii nu acoperă toate tarifele.Contraordinul are caracter obligatoriu pt cărăuş.

Expeditorul poate ceda destinatarului sau unui terţ dreptul de a face modificări.

Obligaţiile părţilor la destinaţie- sosirea mărfii reprezintă executarea obligaţiilor de către cărăuşObligaţiile cărăuşuluia) să identifice şi să avizeze destinatarul de sosirea mărfiib) să elibereze încărcătura la locul şi data prevăzute în contractc) după caz descărcarea mărfii din mijlocul de transportPredarea documentelor de transport- în cazul documentelor la purtător calitatea de destinatar aparţine persoanei care are titlul- în cazul actelor la ordin, destinatar e fie beneficiarul, indicat în titlu, fie cel care a făcut girulCărăuşul când nu poate identifica destinatarul are obligaţia să-l notifice pe expeditor pt a lua măsuri urgenteDupă preluarea mărfii de către destinatar încetează posesia precară a cărăuşului asupra mărfii, precum şiobligaţia de pază asupra lucrului, de regyulă descărcarea o face destinatarul.În vânzarea pe chei ( transporturi maritime ) obligaţia descărcării revine cărăuşului. Acesta pune la dispoziţidestinatarului marfa pe cheiul respectiv.Cărăuşul are dreptul de retenţie asupra mărfii pt:- neplata taxelor de transport- refuzul de restituire a titlurilor de transport la ordin sau la purtător - bunurilor de import faţă de care s-au dispus măsuri de carantină

8



- sechestrarea mărfii în cursul transportului de către un creditor al expeditorului sau destinatarului

Obligaţiile destinatarului- acesta, deşi nu este parte în contract, e ţinut să respecte clauzele lui după ce l-a acceptat. Consimţământu

destinatarului rezultă din primirea documentului de transport sau din recepţia încărcăturii.- Să ia în primire marfa ajunsă- Să elibereze mijlocul de transport

- Să plătească sumele restante- Să conserve acţiuni judiciare împotriva cărăuşului pt repararea de daune provocate de transportDupă primirea mărfii destinatarul verifică documentele de transport şi verifică starea în care se află lucrurileDacă se constată sustrageri se încheie un proces verbal de constatare pt pagubele respective.Decărcarea trebuie făcută în timp util altfel intervin daunele moratorii.Când cheltuielile cărăuşului nu sunt onorate poate cere instanţei vânzarea încărcăturii în limita sumeidatorate. Dacă nu ia această măsură, cărăuşul poate fi considerat răspunzător.

29.10.200

REGIMUL JURIDIC AL MĂRFII TRANSPORTATE

În cursul transportului cărăuşul devine titular de drepturi asupra încărcăturii, în virtutea contractului dtransport.Drepturile cărăuşului asupra mărfii transportate decurg din faptul material al deţinerii, deţinere care justificdreptul de retenţie al cărăuşului şi privilegiul său asupra mărfii, în calitate de creditor al preţului ransportuluRegimul juridic al mărfii transportate este influenţat şi de transmiterea proprietăţii asupra mărfii precum şiriscului transmis de la expeditor la destinatar.

Detenţia ( posesia precară) executată de cărăuş asupra mărfii transportate- cărăuşul este un detentor al mărfii transportate, adică un posesor precar - detenţia ( posesia precară ) constă în exercitarea unei puteri de fapt asupra lucrurilor, fie cu încuviinţare

şi pe socoteala proprietarului, fie în temeiul unei dispoziţii legale sau hot. judec.Dobândirea posesiei precare asupra mărfii, este consecinţa directă a acceptării mărfii la transport, de punctul de pornire şi încetează odată cu eliberarea mărfii la punctul de sosire în mâinile destinatarului.Codul Civil asimilează cărăuşul cu un depozitar, cadrul depozitului necesar.Detenţia nu se confundă cu posesia propriu-zisă, ci este o posesie precară. Posesia este puterea de faexercitată asupra unui lucru, manifestarea exterioară a unui drept real.Posesorul este prezumat proprietar, fie absolut- în cazul bunurilor mobile, fie ca proprietar titular- în caz bunurilor imobile.În cazul imobilelor, posesia de lungă durată poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pruzucapiune.Posesia presupune 2 elemente:

- corpus ( stapânirea directă a bunului)- animus ( voinţa de a stăpâni)Animus se prezumă pentru siguranţa circuitului civil. Posesorul precar stăpâneşte bunul în fapt, dar nu pt sinci pt altul, lipsindu-i animusul. Pe când în cazul posesiei propriu-zise, proprietarul are posesia continuasupra bunului, cu toate că stăpânirea în fapt o realizează o altă persoană.Posesia propriu-zisă este o stare de fapt, pe când posesia precară se realizează printr-un titlu juridic.O altă deosebire: posesia precară are o durată limitată şi nu poate duce la uzocapiune, pe candd cealal produce efecte juridice.

9



Cărăuşul fiind detectorul unor bunuri mobile, nu are acţiuni posesorii, deoarece există prezumţia d proprietate a posesorului de bună credinţă.Drepturile cărăuşului:1. dreptul de retenţie- e prerogativa creditorului de a refuza cât timp nu e plătit să restituie debitorului să

un lucru mobil sau imobil ce-I aparţine debitorului.Dreptul de retenţie nu are caracter convenţional, ci rezultă din lege.Caracteristici:

- este o măsură conservatorie- cărăuşul poate asigura încasarea creanţelor, prin simpla opunere de a restitui bunul pe care îl are

posesie precară- este o garanţie reală imperfectă, deoarece spre deosebire de garanţia reală, cărăuşul nu are posibilitate

de a vinde bunul şi nici dreptul de preferinţă în raport cu alţi creditori. Dreptul de retenţie nu poate exisdecât dacă bunul se află în detenţia cărăuşului.

- Acest drept de retenţie se justifică în cazul unor contracte ( detenţie, gaj transport) el poate să existe independent de contract prin efectul legii.

Condiţii generale:- să existe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Ea nu poate fi compensată cu datoria cărăuşului de a pred

bunul.

- Dreptul acesta nu este un procedeu de plată ci un mijloc juridic ce permite cărăuşului să aştepte fărăcrea prejudiciu

- Detenţia exercitată de cărăuş să fie asupra unui bun corporal alienabil, sesizabil.- Existenţa unei legături între creanţă şi marfa transportată. Efectele dreptului de retenţie:- este opozabil ca şi un drept real- are efecte indivizibile, orice fracţiune a datoriei este garantată până la stingerea ei definitivă- dreptul acesta nu produce efectul de a conferi titularului dreptul de a urmări bunul asupra unui terţ- dreptul de retenţie al cărăuşului rezultă implicit din art. 1433 Cod Comercial- acest drept nu poate fi refuzat când există dispute între cărăuş şi ddestinatar cu privire la preţ

-acest drept are ca obiect exclusiv creanţa izvorâtă din transport, fără a ţine cont de transportul ulterior.

Privilegiile cărăuşului- art 1730 Cod Civil instituie beneficiul cărăuşului ca fiind un privilegiu asupra mărfii transportate, p

creanţa privind preţul şi cheltuielile accesorii, cu condiţia ca marfa să fie în posesia cărăuşului sau posesia destinatarului cu condiţia ca privilegiul să fie solicitat în 24 de ore de la predarea mărfii cătdestinatar. Asemănător acestui art. Este şi art din Codul Comercial.

- Definiţie: este undrept de preferinţă, acordat de lege unui credditor faţă de ceilalţi creditori debitorului, ţinându-se de calitatea creanţei.

Este de 3 feluri:- general - mobiliar - imobiliar Este asemănător gajului şi ipotecii.

Privilegiul nu e un drept real, deoarece conferă titularului numai dreptul de preferinţă, nu şi dreptul durmărire, de regulă, dar sunt şi excepţii. Privilegiile generale- au ca obiect totalitatea bunurilor debitorului- privilegiile speciale mobiliare, au ca obiect bunurile transportatePrivilegiile cărăuşului se împart în 3 categorii:- cele care derivă din ideea de gaj, pe care expeditorul îl recunoaşte la încheierea contractului şi pr

predarea mărfii- cele care derivă din faptul conservării lor de către creditor - cele care derivă din îmbunătăţirea bunului prin acţiunea cărăuşului

10



În virtutea privilegiilor, cărăuşul are următoarele drepturi:- de a reţine marfa până la plata preţului (dreptul de retenţie)- de a solicita în justiţie vânzarea mărfii pt a obţine preţul transportului- când a pierdut detenţia are dreptul să o revendice, având în acest caz şi dreptul de urmărire- privilegiul cărăuşului încetează atunci când pierde detenţia mărfii sau nu solicită în 24 de ore de

predarea mărfii către destinatar, pierzănd şi dreptul de retenţie.

- în cazul transporturilor succesive, ultimul cărăuş exercită dreptul tuturor.

- În cazul concursului de privilegii- Art 564 Cod Civil, prevede că creanţele creditorului care deţine asupra bunurilor vândute prin procedu

silită dreptul de gaj, ipotecă, erc, aceste creanţe vor fi plătite după cheltuielile de judecată.Privilegiul cărăuşului vine după privilegiul general al cheltuielilor de juddecată, executarea silită. În cazacestui privilegiu garanţia reală mobiliară e reglementată de legea 99/1999, care prevede că orice creditor aun privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităţilor teritoriale pt creanţe provenite din impozite, taxe, amenzi, având prioritate faţă de acestea numai dacă privilegiului I se realizeaz publicitate sau avănd posesia bunului.Art 438 Cod Comercial, prevede că în anumite situaţii speciale, cărăuşul este autorizat să solicite sechestrarmărfurilor transportate, dar această solicitare o poate face la sosirea mărfii la destinaţie în 2 situaţii:- dacă destinatarul nu e găsit

- dacă se ivesc litigiiÎn dreptul transporturilor cererea de sechestru formulată de cărăuş nu trebuie să îndeplinească cele 2 cond.Procedura se rezolvă pe calea ordinului prezidenţial.După admiterea sechestrului, marfa se descarcă de cărăuş pe cheltuiala expeditorului sau destinatarului, depozitează în depozite speciale, urmând a fi vândută pt a se achita preţul transportului.Transmiterea proprietăţii şi a riscului asupra mărfii transportate- în general contractul de transport se bazează pe un contract de vânzare- cumpărare comercial, ce are c

efect transferul dreptului de proprietate asupra mărfii de la vânzător la cumpărător.- Transferul se face prin simplul acord de voinţă al părţilor, chiar dacă nu s-a făcut predarea lucrului, d

lucrul rămâne rizico pericolului.-

O dată cu transferul dreptului de proprietate operează şi transferul riscului pieirii fortuite a lucrulvândut.- Aceste reguli de drept comun sunt norme supletive- acţionează numai în lipsa unor clauze contractuale

în cazul bunurilor individual determinate.- Părţile contractelor comerciale reglementează momentul când operează transferul proprietăţii şi

riscurilor fie prin clauze contractuale explicite şi directe, fie indirect, trimiţând la anumite uzancomerciale acceptate de una sau mai multe pieţe.

Ex. Ar fi clauza de rexervă a dreptului de proprietate, vânzătorul se asigură contra riscului de insolvabilitaal cumpărătorului sau în cazul falimentului cumpărătorului, vânzătorul păstrându-şi calitatea de proprietar bunului, putând să-şi ia înapoi bunul.Vânzarea cu clauză de rezervă se deosebeşte de vânzarea în rate sau în leasing.

Vânzarea în rate= compărătorul devin proprietar în momentul încheierii contractului.Leasing= utilizatorul bunului e un simplu chiriaş şi acesta devine proprietar numai dacă achită valoarrisiduală.Clauze de stabilire a unor elemente cu caracter temporar sau spaţialConsecinţele acestor clauze sunt:1. Data şi locul convenit identifică pe proprietarul mărfii şi persoana care-şi asumă riscul mărfii2. Data şi locul reprezintă criteriul de împărţire a cheltuielilor, de regulă ele cad în sarcina cumpărătorului3. Creditorii părţilor îşi pot exercita dreptul numai în funcţie de data şi locul convenitExistă situaţii când transferul proprietăţii şi a riscului se amână î cazul bunurilor de gen şi bunurilor viitoare

11



În cazul mărfurilor care circulă de pe o piaţă pe alta, transmiterea proprietăţii şi a riscurilor se face îurmătoarele situaţii:- când mărfurile circulă prin intermediarii cărăuşului, bunurile de gen intră în proprietatea cărăuşilor

momentul predării lor către cărăuşi.- Riscul pieirii fortuite a mărfii chiar şi în timpul transportului e suportat de destinatar (cumpărător )- Cănd mărfurile circulă pe mare, intervine condiţia sosirii în bună stare a vasului, în lipsa individualizăr

vasului această regulă nu se aplică.

Vânzarea e un contract cu o condiţie suspensivă (vânzătorul rămâne proprietar al mărfii, suportă riscul pieirfortuite)CIF= vânzătorul se obligă să încheie contract de transport, să o încarce pe vas, să asigure marfa şi plătească preţul, riscurile trec asupra cumpărătorului când ajunge marfa la destinaţie.FOB= când vânzătorul se obligă să aducă marfa în portul de parcare şi să încarce marfa, iar marfa stransportă pe riscurile cumpărătorului.Creditorii au asupra mărfii transportate unele drepturi cu privire la măsurile de asigurare a mărfii, sechestrul mărfii.

12. 11. 200

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A CĂRĂUŞULUI

Reglementarea şi regimul convenţional al răspunderii cărăuşuluiRăspunderea juridică= sancţiunea normei juridice respectiv consecinţa încălcării unui drept subiectiv sainteres legitim. Ea poate avea un caracter sancţionatoriu sau reparatoriu.La baza răspunderii sancţionatorii stă ideea de pedeposire a autorului în timp ce răspunderea patrimonială s bazează pe repararea prejudiciului.Răspunderea sancţionatorie are 2 forme:- penală- contravenţionalăRăspunderea patrimonială- răspunderea civilă- delictuală şi contractuală

- răspundere materialăRăspunderea în contractul de transport al cărăuşului- răspunderea părţilor din contractul de transport se încadrează la răspunderea patrimonială sau civilă c

privire la încălcarea obligaţiilor asumate prin contractul de transport- răspunderea contractuală a cărăuşului= obligaţia de a acoperi prejudiciul rezultat prin încălcar

obligaţiilor sale contractuale. La baza răspunderii contractuale stă contractul de transport- regimul răspunderii contractuale se completează cu prevederile răspunderii civile delictuale ce reprezin

dreptul comun în materia răspunderii civile.Răspunderea civilă delictuală practic reglementează în mod indirect răspunderea contractuală a cărăuşului.Condiţii generale ale răspunderii contractuale1. Să existe o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii

Factori ce pot fi o acţiune sau o omisiune.Răspunderea contractuală sancţionează doar neexecutarea unui drept de creanţă.Răspunderea cărăuşului poate fi angajată pt orice deficienţe în executarea transportului pt că cărăuşul execuo obligaţie de rezultat. Neatingerea rezultatului stabilit de părţi prezumă culpa cărăuşului.2. Existenţa vinovăţiei autorului.Art. 998-999 Cod Civil instituie principiul conform căruia orice culpă fie că e vorba de dol, fie inprudensau neglijenţă e suficientă pt atragerea răspunderii cărăuşului.Dolul ca intenţie directă şi indirectă exclude răspunderea contractuală pt că intenţia directă atragrăspunderea penală.

12



În cazul răspunderii contractuale culpa contractuală se manifestă sub forma neglijenţei sau a intenţiindirecte.Art 1080 Cod Civil, prevede că un bun proprietar trebuie să indeplinească toată diligenţa sa pt îndeplinireunei obligaţii, să se manifeste ca un negustor corect, ce face comerţ considerându-l o profesiune.Vinovăţia e prezumată.3. Prejudiciul= rezultatul negativ suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau a executării cu întârziereobligarţiilor de către cărăuş, prejudiciu ce poate fi material sau moral

Condiţiile prejudiciului- să fie cert ( actual şi viitor dacă e sigur că va apărea)- să fie previzibil şi numai atunci e supus reparării.Prejudiciul implică atât paguba efectivă cât şi prejudiciul material, în transporturi cărăuşul răspunde numai limita pagubei efective art 430 Cod Com.4. Răspunderea debitorului ( cărăuşul)- poate fi angajată dacă prejudiciul e un rezultat direct şi efectiv

faptei ilicite.Răspunderea cărăuşului pt fapta altuia sub forma răspunderii delictuale căt şi contractuale- cărăuşul poate fi făcut responsabil atât în plan contractual cât şi delictual, atât ca comintent pt prepuşi- răspunderea contractuală pt fapta altuia se explică prin garanţia ce aparţine cărăuşului în caz

neexecutării obligaţiilor sau a exercitării cu întârziere a obligaţiei.

Exonerarea de răspundere şi cauzele de nerăspundereCauzele ce înlătură caracterul ilicit al faptei:- starea de necesitate- îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege- exercitarea unui drept subiectiv- consimţământul victimei- legitima apărareArt 1082 Cod Civil, care admite drept cauză de nerăspundere o cauză străină (forţa majoră şi cazul fortuit).Clauzele de nerăspundere- acţionează principiul libertăţii contractuale care uneori conduce la unele dezechilibre majore care atra

condiţii dezavantajoase pt una din părţile contractului de transport, fiind cu contract de adeziune.- Legiuitorul impune unele clauze de restricţii: restricţii referitoare la înlăturarea acestui dezechilibru înt

părţi. Aceste clauze sunt interzise în unele cazuri:- Art 441 sunt nule orice stipulaţii care ar exclude sau mărginii în transporturile pe calea ferată obligaţiile

răspunderile prevăzute de codul comercial chiar dacă ele sunt prevăzute în regulamentele căilor ferate.- Contractul de transport nu-l poate elibera pe cărăuş de răspunderea pt prestaţia sa deoarece obligaţia lui

deveni o obligaţie suspensivă condiţionată care atrage nulitatea ei.Cărăuşul nu se poate degreva pt că răspunde de dol sau culpă gravă.Toate cauzele de nerăspundere devin ilicite dacă se soldează cu un profit pt cărăuş.Probele în cadrul răspunderii cărăşului- pt angajarea răspunderii cărăuşului reclamantul trebuie să facă dovada celor 4 elemente, cărăuşul având

dispoziţie şi o serie de prezumţii cu privire la exonerarea de răspundere.Reclamantul trebuie să facă dovada existenţei contractului, a faptei ilicite şi întinderea prejudiciului. Culpcărăuşului este prezumată.Efectele răspunderii şi evaluarea prejudiciului- răspunderea contractuală schimbă obligaţia cărăuşului într-o obligaţie de dezdăunare (reparaţie)

neexecutarea sau executarea cu întârziere a clauzei contractului.Pt stabilirea întinderii prejudiciului se efectuează evaluarea:

- judiciară ( reprerzintă dreptul comun în materia evaluării)

13



- legală (are în vedererăspunderea civilă ce rezultă din neexecutarea la termen a unei obligaţii de a dasumă de bani- daunele moratorii) Prejudiciul e prezumat legal la nivelul dobânzii legale.

În dreptul civil dobânzile pt neplata la termen curg de la data întârzierii prin acţiunile de chemare în judecat pe când în dreptul comercial curg de la data scadenţei.

- convenţională- ( părţile prin clauză penală stabilesc coantumul despăgubirilor pe care cel în culpurmează a le plăti fără a se face dovada prejudiciului)

Exercitarea dreptului la acţiune în răspundere împotriva cărăuşului- de regulă exercitarea acestui drept e condiţionată de efectuarea unor proceduri prealabile. Neîndeplinire

lor face ca acţiunea să fie inadmisibilă.- În litigiile comerciale cererile evaluabile în bani nu sunt addmise de instanţă decât dacă creditorul

îndeplinit concilierea prealabilă ( art 720 Cod Proc Civilă)- Procedura somaţiei de plată poate fi exercitată şi în lipsa procedurii prealabile deoarece somaţia de pla

nu e o procedură contencioasă ci doar verificarea de judecător a existenţei creanţei care trebuie să fcertă, lichidă şi exigibilă şi care rezultă dintr-un act recunoscut de debitor.

Răspunderea cărăuşului în transportul de mărfuri Angajarea răspunderii

- durata răspunderii cărăuşului e reglementată de articolul 425 Cod Comercial, ce prevede că acesrăspunde de pierderea lucrurilor încredinţate din momentul în care le primeşte şi până la predarea lor

- cărăuşul răspunde pt alte fapte anterioare sau posterioare acestor două momente pe baza răspunderdelictuale şi nu contractuale. Răspunderea delictuală ce include şi faptele juridice ce cauzează prejudicterţilor

Obligaţiile extracontractuale ale cărăuşuluiCărăuşul fiind într-o stare permanentă de a contracta, el are obligaţia legală de a accepta orice cerere, refuzusău poate atrage răspunderea delictuală a acestuiaTotuşi cărăuşul poate refuza lucrurile interzise sau inapte. Refuzuri legitime pot fi: mărfuri ce n-au foîncărcate corespunzător, mărfuri interzise, mărfuri ce nu fac parte din categoria cărăuşului, lipsa de spaţiu dvehicul.

Obligaţii contractuale

- cărăuşul îşi poate angaja răspunderea faţă de părţile contractului în oricare din fazele transportuluiExcepţii: răspunderea cărăuşului la punctul de pornire; necântărirea mărfurilor.

Exonerarea de răspundere- cauzele exonerării sunt stipulate în art 1475 Cod Civil.- Cazul fortuit- Fapta terţului

- Viciul propriu al bunului

Cuantumul despăgubirilor în transportul de mărfuri- pt lipsuri cantitative sau degradări de marfuri răspunde doar pt recuperarea prejudiciului efectiv suferit d

contractant ( 430 Cod Comercial)

- pt întârzierea transportului cărăuşul pierde o parte a preţului- prejudiciile se calculează după preţul curent la locul şi timpul predării- preţul curent se face după preţul mărfurilor la bursă sau prin orice mijloc de probă admis de leg

comercială

14



Particularităţi ale răspunderii cărăuşului în transporturile succes iveTransporturile succesive= doi sau mai mulţi cărăuşi aspect impus de trecerea graniţelor statuluiPot fi executate:- 2 sau mai mulţi cărăuşi independeţi unii de alţii- prin comisionari- în baza unui document unic de transport prin care primul cărăuş îşi angajează răspunderea în baza un

convenţii încheiate între ei.- Când sunt independenţi răspunderea e divizibilă- Cănd pierderea nu poate fi localizată, ultimul cărăuş va trebui să răspundă pt daunele constatate

- Prin comisionar, clientul va cere repararea pagubelor de la comisionar deoarece a încheiat contract înume propriu

- Documentul unic de transport- raporturile se nasc între clienţi şi cărăuşi succesiv în baza documentuluscrisoarea de trăsură internaţională- transporturile omogene şi mixte sau multinaţionale

Răspunderea cărăuşului în transportul de persoane sau de bagaje- în cazul transportului de persoane răspunderea cărăuşului se bazează pe reglementări pt mărfuri pri

analogie- răspunderea e de natură contractuală, dar e a gravată î cazul transportului de persoane deoarece pasageru

trebuie adus la destinaţie în condiţii de securitate- cărăuşul poate fi apărat de răspundere dacă se expune el însuşi pericolului ( accidentării) încălcând legile- În transportul de bagaje ca lucruri persoanale transportate odată cu acesta, bagajele de mână nefiin

preluate de cărăuş, nu are nici o răspundere, pe cănd cele preluate de cărăuş atrag răspunderea cărăuşulvănd la bază răspunderea delictuală

PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE EXPEDIŢIE

Noţiuni şi caracteristici- contractul de mărfuri- transportul de mărfuri ca operaţiune complexă ce combină unul saui mai multe tipuri de transport c

operaţiuni de incărcare-descărcare, de gestiune a informaţiilor, de transport şi import export, impune mod obligatoriu apariţia conceptului de expediţie a mărfurilor - expediţia are ca obiect asigurarea de către expediţionar în beneficiul clientului său, care e expeditorul

circuitului mărfii pt a face posibilă deplasarea ei de la expeditor la destinatar.Activitatea expediţionarului poate consta în:- consultanţă cu privire la contractele comerciale, la mijloacele de transport, durată- încărcarea şi descărcarea mărfii în vederea efectuării transportului

- negocierea şi încheierea în numele şi pe seama clientului sau a expediţionarului, dar pe seama clientuluicontractului de transport de asigurare

- efectuarea formalităţilor administrative vamale portuare aferente transportului- urmărirea şi supravegherea circuitului mărfii

- calcularea şi punctajul referitor la costurile transportuluiContractul de expediţie însumează totalitatea prestaţiilor conexe transportului, inclusiv a celor de destinaţie. Acestea sunt mai eficiente decât dacă s-ar face pe fiecare etapă în parte. Se poate organiza utrafic unitar, succesiv sau un trafic combinat. Esenţă expediţia de mărfuri e o operaţie de intermedieasemenea comisionului comercial.Reglementarea acestui contract e dată de normele standard, de normele convenţionale transformate în uzancomerciale ( coniţii generale USER)

Caracterele juridice ale contractului

15



- contract consensual- s-a instituit şi regula formei scrise şi a unui conţinut minim ( ad validitatem si a probationem)

- caracterul comercial- contract oneros şi comutativ

- contract asutonom pt că expediţionarul din proprie iniţiativă alege tipu;l de transport. Cărăuşul cel m potrivit şi toată procedura de manipulare a mărfii respective

Cadrul legal al contractului- se aplică norme standardizate transformate în uzanţe comerciale şi dispoziţiile referitoare la mandat- art 433 Cod Comercial include expediţia în contractul de transport, dar expediţionarul e un mandata

comisionar ce se ocupă de organizarea transportului, fie parţial, fie total.

- În dreptul român condiţiile generale USER sunt sub forma unui contract model, tip asemenea contractulde adeziune

- Reglementările tipizate au caracter de uzanţă normative, în sensul că repetându-se prin tradiţie se impu părţilor ca şi legea.

Încheierea contractului-

părţile, comitentul(clientul ) şi expediţionarul- poziţia destinatarului este irelevantă

- clientul = persoana care în contractul de transport ar avea poziţia expeditorului dar ar încheia el direcontractul

- Condiţiile USER definesc clientul ca orice pers fizică sau juridică deţinător care are dreptul de dispoziţasupra unei cantităţi de marfă şi solicită efectuarea transportului. Este persoana ce plăteşte şi garanteaz plata preţului.

- Expediţionarul ( comisionar expeditor) e cel ce face să se transporte marfa, organizatorul deplasării. Elfactorul determinant al derulării optime al transportului de marfă.

- Expediţia poate fi exercitată în mod egal numai de cei autorizaţi de Ministerul Transportului-

Activitatea de expediţie nu e reglementată în art 3 Cod Comercial.Condiţiile de fond ale contractului- condiţia generală de valabilitate a oricărei convenţii, art 942 Cod Civil.

Condiţiile de formă- normele convenţionale prevăd cerinţa întocmirii unui înscris între părţile contractului de expediţi

Condiţii care sunt cerute atât ad validitatem cât şi ad probationem.

Efectele contractului de expediţie-obigaţiile şi răspunderea clientului. În baza contractului, clientul e obligat să pună la dispoziţ

expediţionarului posesia încărcăturii şi să garanteze că el e proprietarul acesteia, sau mandatar proprietarului. Trebuie să predea expediţionarului documentele efectuării transportului, instrucţiunile aferenşi să garanteze datele transmise.- condiţiile USER prevăd că plata sau se face fie de client, fie de destinatar, în funcţie de clauze

contractului.În sarcina clientului există şi spezele suportate de expediţionar pt îndeplinirea contractului, cum ar fi plasau garanţia operaţiei de transport sau cum ar fi cheltuielile suplimentare făcute de expediţionar sacheltuielile făcute în cazul neprezentării destinatarului.Comisionul se plăteşte în avans.Plata comisionului- expediţionarul beneficiază de un drept de retenţie asupra mărfii.

16



Clientul îşi angajează răspunderea faţă de expediţionar pt deficienţe ale mărfii numai dacă s-au cre prejudicii, pt neplata preţului sunt prevăzute penalităţi de întârziere.

Obligaţiile expediţionarului

- comitentul ( clientul ) angajează pe expediţionar pt a avea certitudinea că încărcătura va ajunge îcondiţiile cele mai bune la destinaţie, expediţionarul asumându-şi o obligaţie de rezultat ca a cărăuşului.

În baza acestei obligaţii de rezultat expediţionarul garantează clientului următoarele:

a) sosirea încărcăturii la destinaţie în termenul convenit b) conservarea bunei stări a mărfurilor pe traseu, cu excepţia forţei majorec) executarea corectă a obligaţiilor de către eventuali intermediariDe regulă la data încheierii contractului expediţionarul trebuie să aibă echipamentele, mijloacele executăobligaţiilor, precum şi consultanţa necesară clientului pt organizarea transportului.Expediţionarul are sarcina să faciliteze clientului încasarea contravalorii mărfii de la destinatar. În practiexistă uzanţa unor certificate puse la dispoziţia clientului de expediţionar, după preluarea mărfii, pe verexistând condiţii generale de expediere a mărfii, certificate ce reprezintă documentul prin care se face dovad predării mărfii către expediţionar şi în baza căruia poate solicita plata de la destinatar ( sunt documenreprezentative ale mărfii)Certificatele:

- FCR (dovadă eliberată de expediţionar care individualizează marfa în cuprinsul ei şi care trebuie înmânadestinatarului pt a încasa contravaloarea de la o bancă, eliberat de părţi. Acest certificat nu e transmisibil)- FCT ( dovada prin care expediţionarul preimeşte marfa şi nu indică persoana destinatarului. Reprezintă utitlu de valoare la ordin , care circulă prin gir. La destinaţie marfa e livrată persoanei care are acest ciclexpediţionarul având şi el o copie)

- FBL ( echivalează cu un conosament, titlu de valoare negociabil, folosit în transportul multimodal )- FWR ( e o recipisă de depozit eliberată de expediţionar, atunci când e forţat să păstreze marfa, î

depozitele sale )

Îndeplinirea operaţiunilor de import- export de expediţionar - documentul de transport e diferit de dispoziţiile de transport şi vămuire

- document ce e trimis de vânzător expediţionarului după încheierea contractului extern. Conţine datenecesare întocmirii scrisorii de trăsură internaţională. Se întocmeşte în 3 exemplare.

Obligaţiile uzuale în timpul executării contractului- ca organizator al transportului expediţionarul e obligat să aleagă felul transportului, cărăuşul, tarifu

condiţiile deplasării, astfel încăt aceasta să se facă cât mai rapid şi economic.- Contractul de expediţie are caracterul intuito-personal, vânzătorul îşi poate alege expeditorul.- Organizarea transportului presupune activităţi conexe ( depozitarera, declaraţii vamale, control

mărfurilor, încasarea sumelor pt clienţi)- Expediţionarul să ia toate măsurile pt a conserva exerciţiul acţiunilor judiciare împotriva terţelor persoan

pt a evita riscul unor eventuale decăderi din dreptul de acţiune- Expediţionarul trebuie să-l informeze pe client asupra executării contractului şi a vânzării mărfii şirezultatelor obţinute în derularea contractului şi a măsurilor luate în timpul deplasării mărfii.

- Toate obligaţiile expediţionarului durează până în momentul predării mărfii

Obligaţiile expediţionarului în condiţii neprevăzute- riscul unui pericol ce ameninţă încărcătura trebuie comunicat clientului de îndată pt a se lua măsurile d

rigoare, iar dacă pericolul s-a produs, expediţionarul să ia măsurile pt limitarea pagubei- neinformarea clientului reprezintă vinovăţie pt expediţionar şi va suporta pagubele

17



- mărfurile persabile neridicate, neidentificate, pot fi vândute de expediţionar fără înştiinţarea prealabilăclientului

- mărfurile neperisabile ce nu pot fi predate destinatarului pot fi vândute sau returnate la alegerea clientulnumai după un termen de 21 de zile de la notificare.

Asigurarea încărcăturii de expediţionar - numai dacă proprietarul mărfurilor e de acord cu această măsură

Executarea contractului pe socoteala expediţionarului- expediţionarul răspunde pt neexercitarea obligaţiilor din contractul pecuniar - clientul fiind interesat de executarea în natură a obligaţiilor ( ajugerea mărfii intactă) despăgubirile su

subsidiare ( numai neexecutarea în natură atrage pecunia )- această executare în natură poate fi şi indirect printr-o terţă persoană dar pe cheltuiala expediţionarului

Substituirea expediţionarului şi pluralitatea de expediţionari- fiind un contract personal, înlocuirea lui e inadmisibilă totuşi caracterul acesta nu e exclusiv, ci s

întregeşte cu regulile mandatului şi comisionul ce permit în condiţii excepţionale înlocuirea acestuia

-

atunci când clientul interzice înlocuirea expediţionaruluiîncălcarea acestei clauze atrage răspundereexpediţionarului.

Garanţiile expediţionarului- pt a-şi asigura încasarea creanţei ( comisionul) expediţionarul beneficiază de garanţii asupra mărfii

urmează a fi transportată, e un privilegiu al lui ( gaj tacit) precum şi dreptul la retenţie.- Între cele 2 părţi ale contractului există asemănări specifice contractului de mandat, mandatarul pt tot ce

se datorează pt exercitarea mandatului şi retribuirea sa, benediciază de un privilegiu special, ce poarasupra bunurilor dobândite prin mandat.

- Asupra acestor bunuri expediţionarul are şi un drept de retenţie asemenea cărăuşului.

Creanţele garantate expediţionarului sunt:- comisionul ( retribuţia ) cu privire la lucrul- cheluielile făcute de expediţionar pe timpul misiuniiCreanţele ce beneficiază de privilegiul expediţionarului stau la baza gajului sau a dreptului de retenţieValorificarea priovilegiului expediţionarului se face prin notificarea adresată clentului, urmată de ueventual proces şi în final, vânzarea încărcăturii. Proprietarul mărfii poate preveni vânzarea silită printentarea unui proces de opoziţie.Dreptul de retenţie al expediţionarului solicitat prin instanţă determină ca instanţa să constate legalitat procedurii de predare a mărfii către expediţionar, iar dacă nu s-a formulat o opoziţie în termenul legaexpediţionarul poate vinde încărcătura , operaţiune perfectată printr-un mijlocitor oficial.

Stingerea garanţiilor expediţionarului ( cauxele de încetare a privilegiilor)- prin plata sumelor datorate expediţionarului de către client- pieirea fortuită a mărfii încredinţată expeditorului- pierderea posesiei asupra încărcăturii prin predarea deţinătorului- înscrierea în contul curent al creanţei ca remiză compensatoare în contul curent

Răspunderea expeditorului

18



- răspunderea diferă de răspunderea transportatorului în sensul că acesta răspunde faţă de client atât pfapta proprie cât şi pt cărăuş care e o terţă persoană faţă de contract. Răspunderea pt fapt altuiaexpediţionarului în condiţiile în care acesta e substituit

- Pt fapt proprie expediţionarul răspunde atunci când îndeplineşte condiţiile: ilicită, săvârşită cu vinovăţi produce un prejudiciu.

Răspunderea poate interveni în:- dacă expediţionarul nu a pus la dispoziţia clientului informaţii complete cu privire la condiţii

contractului, dacă expediţionarul a convenit prin contractul încheiat cu cărăuşul un tarif prea mare p posibilitatea clientuluiExistă şi situaţii de culpă comună:- instrucţiunile clientului prezintă greşeli, sunt incomplete, situaţii nesesizate de expeddiţionar - pt acoperirea prejudiciului expediţionarul răspunde pt daune compensatorii, aceasta fiind integrală da

părţile au stabilit prin contract- răspunderea expediţionarului e limitată prin clauze contractuale ( pt avarii se fixează o sumă), colet sa

transportÎntotdeauna răspunderea expediţionarului e limitată pt pagubele ce decurg din întârzierea livrării la preţtransportului mărfiiExpediţionarul poate răspunde şi faţă de alţi contractanţi ( în cazul depozitării, transbordării)

Răspunderea expediţionarului pt fapta altuia apare în 2 cazuri:1. obligaţiile cărăuşului angajat de expediţionar sau al persoanei ce-l înlocuieşte au rămas neexecutate tot

sau parţial sau îndeplinite defectuos2. dacă expediţionarul si-a ales un terţ în exercitarea obligaţiilor sale.În ambele situaţii răspunderea se bazează pe dreptul comun în materie.

Acţiunile contra expediţionarului- există procedura prealabilă a reclamaţiei administrative care e impusă clientului în contractul tip. Astf

clientul poate face reclamaţie în termen de o lună din ziua eliberării mărfii la destinaţie sau din ziuîncheierii contractului de expediţie.

Reclamaţia administrativă - e legată de procedura amiabilă a litigiului civil între părţile unui proces. Co

Procedură Civilă art 780 prevede că în litigile comerciale cererile patrimoniale nu pot fi introduse în instandecât dacă creditorul a îndeplinit procedura concilierii prealabile. Procedura somaţiei de plată OG. 5/2001 poate fi exercitată şi în lipsa procedurii prealabile. Instanţa verificexistenţa creanţei fără administrarea de probe, creanţa fiind certă, lichidă, exigibilă, rezultă dintr-un aacceptat de debitor.Expediţii de mărfuri cu regim special- mărfurile cu regim special nu pot face obiectul unor contracte de adeziune pt că presupun clauze stabili

prin negocieri ( mărfurilor periculoase- mijloace de transport şi precauţii speciale)- măsurile pt evitarea riscurilor trebuie luate de expediţionarii autorizaţi. Dacă clientul ascunde natu

periculoasă a mărfii, îşi atrage răspunderea pt dol.- În cazul mărfurilor perisabile trebuie luat riscul prezumat de degradarea mărfurilor. Dacă destinatar

întârzie în preluarea mărfii, acesta răspunde de degradarea mărfii în acest moment.

Expediţia mărfurilor prin tehnica grupajuluiTransporturi organizate prin vagoane, camioane colective

Expediţiile în trafic combinat , multimodal- există nişte reguli internaţionale care se referă la transportul în sistem multimodal şi se face în baza unu

contract unic, deplasarea mărfii cu cel puţin 2 moduri de transport ( uscat, aer, apă)

19



- transportul multimodal internaţional e acel transport de mărfuri efectuat cu cel puţin 2 mijloace dtransport cu puncte de plecare dintr-o ţară şi punct de sosire în altă ţară. Acesta se deosebeşte doperaţiunile de grupaj.

- Documentul de transport e negociabil sau nenegociabil. Negociabil se face la ordin şi se transmite prin gsau la purtător şi se transmite prin predare directă.

- Documentul în formă nenegociabilă trebuie să aibă numele destinatarului.

Expediţiile de ărfuri în containere-e frecventă în traficul internaţionalContainerul are un caracter permanent, rezistent la folosiri repetate, pt uşurarea transportului multimodafără reîncărcări intermediare. Poate fi fixat şi utilizat cu uşurinţă. Are dimensiuni calculate, suprafaţa ori d14 mp, ori de 7 mp.Containerul nu cuprinde vehicule şi nici ambalaje.

Contractul de prestaţii terminale- e acela care se încheie între comisionarul autorizat şi expediţionar, sau între comisionar şi expeditor

mărfurilor - contractul de expediţie se împarte în 2 : comisionari- cel care se ocupă de transportul mărfii, până

destinaţie şi cel care se ocupă de toate punctele de destinaţie. Clientul încheie 2 contracte.- În transportul internaţional sunt benefice aceste contracte deoarece fluidizează circulaţia mărfurilor.- În plan internaţional sunt reglementate de convenţia Naţiunilor Unite ( Viena 1991)- Executantul transportului internaţional de mărfuri poate fi o persoană care în exercitarera profesiei pre

în pază mărfuri din transportri internaţionale în scopul de a îndeplinii servicii legate de transportul într-zonă aflată sub controlul său sau are drept de acces sau utilizare.

- E un contract de comision.- Serviciile se referă la încărcare, descărcare, depozitare şi operaţia de predare a mărfurilor către destinata- Documentul de preluare a mărfii poate fi emis sub orice formă. Executantul are dreptul de retenţie

mărfii, iar în anumite condiţii poate proceda la vânzarea încărcăturii.-

Răspunderea executantului începe de la primirea mărfurilor până la predarea lor.26.11.200

PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT FEROVIAR

1.Concepte generale ale transportului feroviar Transportul feroviar reprezintă orice deplasare de persoane şi bunuri realizată cu vehicule feroviare de cătroperatori de transport pe infrastructura feroviară.Operaţiunile de transport feroviar constă atât în transportul efectiv cât şi în serviciile adiacente sau conexe.Servicii adiacente transportului sunt activităţi referitoare la asigurarea desfăşurării transportului

Servicii conexe sunt activităţi ce se desfăşoară în legătură nemijlocită cu sau în timpul transportului.Transportul feroviar – public- interes propriu ( privat)Tr. feroviar public e un sector strategic de interes naţional, contribuind la libera circulaţie la rezolvarea uno probleme esenţiale ale economiei, la deplasarea mărfurilor şi persoanelor în interiorul ţării şi în afară, siguranţă, în condiţii ecologice şi eficiente şi îndeplineşte sarcini de apărare a ţării când e cazul.Se efectuează numai pe bază de contract încheiat în conformitate cu Codul Comercial, cu regulamentul dtransport CFR şi cu acordurile internaţionale.Tr. feroviar privat e cel în interesul personal cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau închiriate.

20



Toate aceste activităţi sunt efectuate de operatori(pers.fizice române)în baza unor licenţe acordate dMinisterul Transporturilor care îi obligă pe operatori să asigure condiţii de siguranţă ale circulaţiei prverificarea, întreţinerea şi repararea materialului rulant sub sancţiunea anulării licenţei.Tr. feroviar de călători este un serviciu public social în sensul că operatorii primesc de la buget subvenţiicalculate ca diferenţă între costurile reale şi tarifele stabilite.Acest tr. poate fi concesionat de Min. Transp. prin licitaţie publică.Întreg tr. feroviar public formează un sistem unitar echilibrat şi funcţional fiind compatibil cu cel european.

Reglementările tr. feroviar - OG 19 / 1997- OG 12/ 1998 privind transportul pe căi ferate, cuprinde principiile generale ale tr. feroviar - OG 41 / 1997 aprobă regulamentul de transport pe CFR - Ordinul ministrului tr. 746 / 1998 normele tehnice de transportIdentitatea cărăuşului feroviar - OG 19/1997 prevede că şi tr. feroviar poate fi efectuat de orice operatorce posedă o licenţă valabil emisă

- Iniţial a existat regia autonomă(SNCFR). Prin reorganizarea acesteia OG 12/1998 au rezultat 4 compani1. Compania Naţională de căi ferate, are ca activitate gestionarea infrastructurii feroviare2. Societatea naţională de tr. feroviar marfă(SNTFM), efectuează tr. feroviar public de marfă3. Societatea naţională de tr. feroviar călători, efectuează tr. feroviar public de persoane

4. Societatea administrare arhive feroviare, administrează activele rezultate prin reorganizarea SNCFR-uluA mai existat o societate ce asigura serviciile contabile şi management, dar a fost desfiinţată în 2002.

Capitalul social al acestor societăţi e subscris şi vărsatde statul român, acţiunile sunt proprietatestatului, iar statul gestionează prin Ministerul Transporturilor. Pot fi cotate la bursă aceste acţiuni.

Societăţile respective şi-au făcut filiale în ţară, care în condiţiile legii pot fi privatizate. Legislaţia vigoare permite transferul de acţiune de la o societate la alta prin ordinul ministrului transporturilor prmărirea de capital.

Legislaţia permite crearea de noi companii naţionale în funcţie de situaţie (mesagerie, coletăriePermite ca aceste societăţi să desfăşoare şi activităţi adiacente cum ar fi: producţie, turism, comerţ inter internaţional, activităţi de cercetare, proiectare, învăţământ.

OG 30/1997 reglementează transformarea regiilor autonome în societăţi comerciale, transmiţân

personalitatea juridică acestor societăţi. Aceste societăţi ar trebui să fie întreprinderi publice, practrealizează nişte funcţii publice.

Principiile generale1. în domeniul transportului feroviar, autoritatea de stat e Ministerul Transporturilor care îşi exerciatribuţiile în mod direct sau prin delegare de competenţe către instituţiile feroviare.2. Infrastructura feroviară publică reprezintă ansamblul elementelor necesare circulaţiei funcţionării materialului rulant, trenurilor, etc.

Ex. Liniile ferate, trenurile ce reprezintă zona de siguranţă a căilor ferate, poduri, tuneluriAcestea sunt date în administrare prin HG şi sunt scutite de taxe şi impozite.Infrastructura trebuie să devină compatibilă cu cea a statelor europene.

3. Siguranţa şi protecţia infrastructurii feroviare.Se asigură prin constituirea unei zone de siguranţă (sunt terenurile de o parte şi de alta a căilor ferate p

o distanţă de 20 m, necesară pt amplasarea instalaţiilor de semnalizare, precum şi pt protecţia mediului) şiunei zone de protecţie ( zone limitrofe pe o distanţă de 100m, terenuri unde nu se pot efectua lucrări făracordul Ministerului Transporturilor).

Sunt interzise următoarele lucrări: amplasarea construcţiilor, depozitarea de materiale, înfiinţarea d plantaţii, depozitarea substanţelor deşeurilor.

4. Siguranţa circulaţieiTransportul feroviar trebuie să se desfăşoare într-o deplină siguranţă a bunurilor şi persoanelor. Pt aceas

există regulamente ce trebuie respectate întocmai.21



5. Infrastructura feroviară poate fi contractată prin 3 contracte speciale: de concesiune, de acces şi dactivitate.

Contractul de concesiune-are ca obiect infrastructura, iar părţile sunt Ministerul Transporturilor şi CFinfrastructură. Are o durată de 50 de ani şi administrarea şi gestionarea şi exploatarea infrastructurii publicCFR infrastructură poate impune oricărui cărăuş taxe de utilizare.Contractul de acces- are ca obiect accesul şi circulaţia pe infrastructura feroviară publică de operatorii dtransport feroviar în baza unei licenţe eliberate de Ministerul Transporturilor.

În schimbul utilizării infrastructurii se stabileşte un tarif ce se stabileşte de CFR infrastructură.Contractul de activitate- e încheiat între gestionarul infrastructurii şi operatori şi instituţiile publice pe de al parte. Au durata de 4 ani, se aprobă de Guvern. Se pot încheia şi subcontracte cu interes local.

Transporturile feroviare de mărfuri în trafic intern

Particularităţile acestuia:- cărăuşul fixează curse regulate în baza unor orare, preţuri, elemente ce duc spre un contract de adeziune- tarifele locale sunt periodic aprobate de Ministerul Transporturilor, acestea modificându-se în funcţie d

inflaţie- calea ferată în calitate de cărăuş se află în situaţie de ofertă în permanenţă pt încheierea contractului d

transport.Această obligativitate a cărăuşului are nişte limite:a) clientul trebuie să respecte tarifele de transport b) transportul să fie posibilc) transportul să nu fie împiedicat de împrejurări neprevăzuteRegulamentul prevede aici 3 situaţii:- mărfuri ce pot fi primite pt transport- mărfuri admise în anumite condiţii- mărfuri excluse pt transportContractul se consideră încheiat cănd staţia de expediţie a primit marfa însoţită de scrisoarea de trăsură.Documentul de transport pe calea ferată e scrisoarea de trăsură ( menţiuni obligatorii şi unele facultative) s

întocmeşte în 5 exemplare, 3 rămân la CFR şi 2 la expeditor (duplicat) şi la destinatar unicat.

Executarea contractului- există obligaţii:a) plata tarifului de transport ( revine expeditorului, dar şi destinatarului în unele cazuri cănd are şi drept

să modifice unilateral contractul )b) obligaţia de a transporta marfa într-un anumit termen. Termenele în transportul feroviar se determină

funcţie de felul vagoanelor care sunt de 3 feluri: complete, de coletărie, de mesagerie. Regulament prevede reguli numai pt cele complete. În cazul vagoanelor complete, cărăuşul pune la dispoziţexpeditorului întreg vagonul. În expediţiile de coletărie cantităţile sunt mai mici şi sunt puse la dispoziţmai multor persoane. În cele de mesagerie cantităţile sunt aferente transportului de călători.Pt vagoane

complete regulamentul are 3 termene: de expediere- 24h; de transport propriu-zis- 48h; suplimentar- 24hTermenul contractului se referă la suma celor trei termene de mai sus, aceste 3 termene se calculează cresponsabilitate pt că depăşirea lui atrage răspunderea cărăuşuluic) obligaţia de livrare a mărfii către destinatar. Destinatarului îi revine obligaţia să descarce marfa.

Modificarea unilaterală a contractului- poate fi făcută de expeditor, iar în mod excepţional de destinatar, respectându-se regulile de fond

formă.

Răspunderea cărăuşului feroviar 22



- cărăuşul ce a primit marfa însoţită de scrisoare răspunde de executarea transportului şi de integritatemărfii până la predarea ei.

Există trei tipuri de răspundere:a) pt pierderea totală sau parţială a mărfii b) avarierea mărfiic) întârzierea executării mărfii

a) marfa se consideră pierdută dacă ea n-a fost eliberată destinatarului sau a fost ţinută la cărăuş mai mult d30 de zile. Cu privire la despăgubire se transmite răspunderea limitată diferită de răspunderea pt pagubefectivă şi nu numai pt beneficiul realizat.

Răspunderea este efectivă- cărăuşul trebuie să plătească o despăgubire calculată după valoarea facturiDespăgubirea e limitată la valoarea pe Kg brut de marfă lipsă.Cărăuşul are obligaţia de a restitui expeditorului în cazul pierderii mărfii tariful de transport şi orice sum plătite de expeditor pt marfa pierdută. b) când marfa suferă alterări, diminuări sarcina probei revine celui care reclamă. Nu operează prezunţia

culpă a cărăuşului. Despăgubirea se calculează prin aplicarea la calitatea mărfii a procentului de avarierce nu poate depăşi….., chiar dacă toată marfa e avariată, suma în caz de pierdere a mărfii.

c) În cazul depăşirii termenului de transport cărăuşul trebuie să plătească 2% pt fiecare zi fără ca suma tota

să depăşească jumătate din tarif. Nu trebuie să se dovedească vreun prejudiciu.Acţiunile judiciare contra cărăuşuluiExercitarea acţiunii împotriva cărăuşului trebuie precedată de procedura prealabilă a reclamaţiadministrative. Termenul e de 3 luni, soluţionarea se face în alte 3 luni.Termenul de prescripţie în transporturile feroviare e de un an şi prin excepţie de 2 ani, atunci când exisintenţia sau culpa gravă a cărăuşului.

Particularităţile transportului feroviar de mărfuri în traficul internaţional- există o convenţie internaţională Berna 1890 (COTIF ) stabileşte reguli uniforme cu privire la transport

feroviar internaţional de mărfuri. Aplicabilitatea acestor forme uniforme (CIM). Regulile uniforme

aplică numai atunci când există 3 condiţii: un traseu prin 2 state ce au aderat la convenţie; un documede transport; liniile ferate să fie introduse în catalogul COTIF.- Nu are importanţă naţionalitatea părţilor contractante- Regulile uniforme CIM sunt completate de normele de drept intern ale statelor participante la contract.Părţile contractante:- transportatorii sunt de 3 feluri: transportatori iniţiali, succesivi sau substituiţi.

Particularităţi la încheiere- contractul se încheie conform regulilor uniforme, întocmirea scrisorii de trăsură internaţională are 3 părţ

- a) menţiune obligatorie- b) menţiuni circumstanţiale

- c) menţiuni facultative

Executarea contractului- efectele contractului produc 2 obligaţii:

a) obligaţia de plată a tarifului ce revine expeditorului, iar prin excepţii destinatarului b) eliberarea mărfii către destinatar Cărăuşul are dreptul la plata creanţelor ce rezultă din contractul de transport.Descărcarea mărfii e particularizată în sensul în care părţile n-au convenit în cazul vagoanelor completdescărcarea revine destinatarului, iar în cazul coletăriei, transportatorului.

23



Obligaţiile asupra destinatarului ( ramburs )- în cazul mărfii livrate e condiţionată de expeditor ca la destinaţie destinatarul trebuie să plătească o sum

cărăuşul are obligaţia să o restituie expeditorului.

Răspunderea- cărăuşul răspunde pt pierderea totală sau parţială- cărăuşul e exonerat de răspundere dacă dovedeşte că vina aparţine expeditorului sau destinatarului.

Acţiunea judiciară- e la fel cu cea de la transportul de mărfuri feroviare interne

3.12.200

PARTICULARITĂŢILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT RUTIER

Noţiuni generale despre transporturile rutiere ( drum public, vehicul), clasificare

Clasificarea transporturilor rutiere:

OG 44/1997 defineşte transportul rutier ca: operaţiunea de transport ce se realizează cu vehicule rutiere deplasarea persoanelor şi mărfurilor chiar dacă vehiculul rutier e pe o anumită porţiune transportat pe un amijloc de transport ( transport multimodal)- caracteristic acestui transport este mijlocul de transport- vehiculul rutier - infrastructura rutieră cuprinde drumurile publice clasificate după importanţă în: autostrăzi, drumu

naţionale, judeţene, locale.- Noul cod rutier ( OG 35/2002) defineşte drumurile publice ca fiind căi de comunicaţie terestră destina

traficului rutier dacă sunt deschise circulaţiei publice- Cele închise circulaţiei sunt semnalizate corespunzător - Regulile de circulaţie sunt aplicabile numai pe drumurile publice- OG 44/1997 reglementează regimul juridic al bunurilor proprietate publică din transporturile rutiere c

formează infrastructura rutieră- Vehiculul rutier e un sistem mecanic ce poate circula pe un drum, cu sau fără mijloace propriid

propulsare şi care se foloseşte pt transportul mărfurilor, persoanelor, bunurilor, efectuare dservicii sau lucrări. Sunt excluse vehiculele cu tracţiune animală, cele împinse sau trase cu mâna.

Operatorii de transport sunt obligaţi să respecte în exploatarea vehiculelor normele legale de poluarsiguranţă şi securitate.Pt infrastructurile rutiere, vehiculele fabricate în ţară sau străinătate sunt supuse omologării sau certificării circulaţie şi inspecţiei tehnice periodice (autoritatea rutieră română- eliberează cartea de identitate vehiculelor)Autocarele şi autobuzele se clasifică pe stele şi categorii la cererea operatorului, autoritatea competenemiţând un certificat de clasificare, care se retrage dacă nu sunt respectate condiţiile de clasificare.

Clasificarea transporturilor rutiere- OG 44/1997 clasifică în:

- Transporturi rutiere publice- Transporturi de interes propriu

Cele publice se operează pe bază de contract, contra cost.Aceste transporturi sunt efectuate de firme, societăţi comerciale sau firme care au în obiectul de activitaacest scop.Ordonanţa califică drept transport rutier public orice transport comercial.

24



Cele în interes propriu se subdivid în:- transport rutier în folos propriu- transport în interes personal În folos propriu se efectuează fără încasarea unui tarif şi se efectuează astfel:- transportatorul are vehule în proprietate- transporturile sunt activităţi accesorii- mărfurile sunt proprietatea operatorului, sau au fost închiriate, etc.

- persoanele transportate sunt angajaţii operatorului, scopul fiind în interes familial sau de binefacere.Cel în interes personal se practică de cei cu vehicule proprii în condiţiile legii.

Transporturile rutiere internaţionale- direct- în tranzit- transport în zona de mic trafic

Principiile generale ale transoprtului rutier - în toate raporturile rezultate din activităţi de transport prioritară e protecţia vieţii oamenilor şi a mediulu- asigurarea desfăşurării în siguranţă a transportului de persoane şi mărfuri- respectarea principiului liberei concurenţe- realizarea transportului în scopul satisfacerii economiei naţionale şi a nevoii de apărare a ţării

Cadrul legal şi instituţional- legea cadru este OG 44/1997 ce reglementează principiile acestuia, definirea termenelor şi atribuţii

instituţiilor coordonatoare- Ministerul Transporturilor.- Ordonanţa nu reglementează contractul de transport rutier, în transportul intern acestuia apicandu-I-

prevederile Codului Comercial- Legea 30/2003 privind transportul în regim de taxi se referă la prevederi ci privire la contractul d

transport completate cu dispoziţiile Codului Comercial.

- OG 97/1999- garantarea de servicii publice subvenţionate de stat- OG 88/1999- regulile pt transportul combinat de mărfuriÎn transportul internaţional rutier convenţiile internaţionale au prioritate. Reglementările interne se aplicnumai în completare.Autoritatea de stat în domeniul transportului rutier e Ministerul Transporturilor ce asigură cadrul general drealizare, dezvoltare, etc.Atribuţiile Ministerului referitoare la licenţe sunt exercitate prin activităţile Autorităţii Rutiere Român(ARR).

Atribuţiile ARR-ului sunt:- inspecţia şi controlul privind respectarea reglementărilor interne şi internaţionale în transporturi rutiere

verificarea condiţiilor de siguranţă şi de protecţie a mediului- acordarea licenţelor de transport şi de execuţie pt operatorii de transport- elaborarea programelor de transport public, înregistrarea operatorilor, evidenţa deţinătorilor de licenţ

controlează achiarea de contribuabil a obligaţiilor pt constituirea fondului special al drumurilor publice- autorizează dreptul de transport intern sau internaţional (HG 72/1999)

Operatorii de transport rutier - aceştia au ca obiect de activitate transportul rutier

25



- operatorul rutier este orice persoană juridică ce deţine în proprietate vehicule rutiere ce efectueaztransporturi rutiere interne şi internaţionale, precum şi activităţi conexe.

Prin operator de transport rutier român se înţelege ca fiind toţi cetăţenii persoane fizice sau persoane juridicce au vehicul în Roamânia.Cetăţenii străini trebuie să aibă drept de muncă în România .Operatorul străin e acela care are sediul în străinătate şi care e autorizat să desfăşoare activităţi de transport.Operatorul trebuie să obţină licenţă pe vehicul, pe categorii. Acestea se obţin numai dacă vehicul

corespunde tehnic, etc. şi se eliberează pe 5 ani, dar cu aviz annual.Pt. neîndeplinirea acestor condiţii, operatorii pot fi sancţionaţi cu amendă sau penal.

Garantarea furnizării de servicii publice subvenţionate- este acel transport public care necesită subvenţii bugetare pe care operatorul este obligat să-l efectueze

condiţii impuse de autorităţiile competente, chiar dacă acesta ar avea efect negativ asupra activităţii sa pe perioada serviciului public subvenţionat.

OG 97 /1999 prevede un principiu: “transporturile rutiere interne se desfăşoară în regim concurenţial iatarifele aferente se stabilesc liber pe piaţă în funcţie de cerere şi ofertă”.Transportul subvenţionat nu se referă numai la cel de călători ci şi de marfă, deşi numai transportul d persoane e un serviciu social.

Ministerul Transporturilor prin CL şi CJ pot stabilii servicii subvenţionate de transport:- satisfacerea unor necesităţi de natură economică- acordarea de facilităţi unor categorii de persoane sau aflate în zone defavorabileObligaţia de exploatare impune operatorului să efectueze transportul în condiţii de continuitate , regularitaşi să respecte condiţiile impuse de autorităţile ce acordă subvenţii.Obligaţia de transport e obligaţia ce impune oricărui operator să efectueze servicii subvenţionate în condiţstabilite de autorităţi.Obligaţia tarifară impune operatorilor practicarea tarifelor stabilite de autorităţi, impunere ce face ca tarifelsă fie sub tarifele reale.Subvenţiile se stabilesc în baza contractului de transport subvenţionat încheiat între Ministerul Transportulşi autoritatea locală şi operatorul de transport.

Principiile aplicabile transportului combinat (multimodal) de mărfuriE transportul de mărfuri pt care autocamionul, remorca cu sau fără autotractor, cutia mobilă(containerul ) sdeplasează sau sunt deplasate fie rutier sau pe calea ferată sau navigabil, ce depăşeşte 100km în linie dreaptăParcursul iniţial sau final poate fi în două variante:a) între punctul de încărcare şi cea mai apropiată cale ferată de expediţie pt transportul iniţial- între cea mai apropiată staţie de cale ferată şi punctul de descărcare a mărfii pt transportul final b) pe o rază ce să nu depăşească 150 km în linie dreaptă de la portul fluvial de îmbarcare sau debarcare.HG 193/2000 prevede că documentul de transport combinat poate fi :- scrisoarea de trăsură pt vehicul- scrisoarea de trăsură în varianta CIM

- scrisoarea de trăsură CIM însoţită de buletinul de remitere

10.12. 200

TRANSPORTUL RUTIER ÎN REGIM DE TAXI ŞI ÎN REGIM DE ÎNCHIRIERE(rent-a-car)

Legea 38/2003 reglementează pt prima dată în România activitatea de taximetrie şi de închiriere ( rent-a-carTransportul în regim de taxi poate fi transport de persoane şi transport de bunuri.În regim de taxi se realizează de operatori de transport în regim de taxi şi de taximetrişti independenţi.

26



Operatorii de transport sunt persoane juridice române ce deţin un parc de autovehucule din categoria celrezervate taximetriei, doate specific pt efectuarea transporturilor de persoane şi bunuri în regim de taxVehiculele sunt deţinute sub orice formă cu excepţia contractului de comodat.Taximetristul independent autorizat e persoana fizică autorizată care efectuează transport de persoane sa bunuri în regim de taxi cu un singur autovehicul proprietatea sa.Transportul de persoane şi bunuri în regim de taxi fac parte din categoria serviciilor de transport local, dinteres public ce se află sub autoritatea administraţiei publice locale.

Transportul în regim de închiriere (rent-a-car) sunt cele efectuate de client sau de şoferul pus la dispoziţie dlocator cu un autoturism al locatorului pus la dispoziţia clientului pe baza unui contract de închiriere cu titloneros, tarifat pe oră sau pe zi cu plata anticipată a prestaţiei pe bază de documente.Aceste transporturi sunt numai de parsoane şi se efectuează de operatori ce deţin auto cu orice titlu cexcepţia comodatului. Fac parte din transporturile publice dar sunt sub autoritatea MinisterulTransporturilor.Transportul în regim de taxi se realizează contra cost pe bază de bon. Costul se determină prin însumaretarifelor pe distanţele parcurse, măsurate cu ajutorul unui aparat de taxat la care se adaugă şi alte tarife.Tariful de pornire e unul unic, exprimat în lei înregistrat de aparatul de taxat la începutul cursei.Tariful de staţionare exprimat în lei/ ora se aplică tot de aparat pe perioada staţionării dar la cerereclientului.

Costul transportului în regim de închiriere se determină prin aplicarea costului de distanţă sau în funcţie dtimp conform contractului încheiat de părţi.Beneficiarii acestor tipuri de transport se numesc clienţi (persoane ce au angajat direct sau prin dispecexecutarea transportului de persoane sau bunuri ) persoane ce plătesc după efectuarea transportului întreagcontravaloare a prestaţiei pe bază de bon client, iar în cazul ren-a-car-ului pe baza documentelor fiscale.Legea 38/2003 prevede şi condiţiile cerute pt autorizarea taximetriştilor iar activitatea de rent-a-car autorizată după regulile de regim comun ( OG 49/1997, 19/1997 )Autorizarea operatorilor se face pt transportul de persoane sau bunuri.Autorizaţia se ridică la cerere de la Administraţia Publică Locală publică competentă teritorială.Operatorilor de transport li se eliberează o autorizaţie unică de transport.Documente necesare:-

dovada deţinerii unei asigurări civile- dovada deţinerii unui autovehicul- dovada calificării. Numărul maxim de autorizaţii se stabileşte de CLDistribuirea autorizaţiilor are în vedere şi pe taximetriştii independenţi (nu mai mult de 1/3)Administraţia locală nu poate emite unui operator taxi mai mult de 30% din autorizaţiile de taxi stabilite grupa respectivă.Activitatea de dispecerat o poate efectua numai o persoană română în baza unei licenţe eliberate de ARdupă anumite condiţii.Executarea transportului în regim de taxi se face numai la solicitarea clientului şi numai pe un traseu deschcirculaţiei publice:

- în interiorul localităţii- ocazional ( interurban)- ocazional- între localitatea respectivă şi o localitate limitrofă localităţii respective sau peste graniţele ţări

Reguli de transport în regim de taxi- se interzice transportul pe o singură cursă cu mai mult de un client- operatorul de transport are o serie de obligaţii prin care:

- să asigure executarea transportului în mod legal, sigur şi de calitate- să asigure dispecerizarea activităţii, monitorizarea taxiurilor în activitate

27



- să angajeze conducători auto cu atestări, şi la standarde

Obligaţii ale taximetristului- să aibă un comportament civilizat- să elibereze bonul client- să nu pretindă o sumă mai mare decăt face- să asigure protecţie clientului

Obligaţiile clientului- să solicite şi să păstreze bonul- să nu plătească serviciul decât în limita sumei- să nu ocupe locul din dreapta faţă dacă e liber în spate

Executarea transportului de persoane în regim rent-a-car -se face de operatori ce au licenţă de transport şi de execuţie pe vehicul eliberate conform OG44/1997- aceste vehicule pt această activitate trebuie să afişeze la vedere un ecuson eliberat de ARR (rent-a-car)- autoturismul pus la dispoziţie fără şofer îi trebuie calculate costurile privind cheltuielile de drum, d

parcare şi de acces, care cad în sarcina clientului.- Când autorturismul are şofer, toate aceste costuri sunt în sarcina operatoruluiTransportul în regim de taxi care sunt destinate transportului rent-a-car sunt interzise.Se pot efectua transporturi în regim rent-a-car cu mijloace specifice taximetriei dar respectând regimul rena-carului.De asemenea operatorul are obligaţia să asigure clientul pt eventualele accidente sau pt anumite cauzimputabile operatorului.

Transportul rutier de mărfuri în regim de trafic internaţional- se efectuează în baza unor convenţii internaţionale- convenţiile referitoare la circulaţia rutieră internaţională (CMR)-

aplicabilitatea se face adtfel:a) transportul trebuie să prezinte un element externeitate (internaţionalitate) b)locul de predare a mărfii să se afle în două state diferite

c) cel puţin unul din statele ale cărui frontiere au fost depăşite să fie parte a acestei convenţiid) transportul se efectuează în baza unui document unic de transporte) transportul să fie cu titlu oneros

Nu prezintă importanţă cetăţenia, domiciliul, naţionalitatea sau sediul părţilor contractante.Îndeplinirea acestor condiţii CMR se aplică transporturilor omogene, combinate, multimodale.Sunt exceptate de la aplicarea acestei convenţii transporturile efectuate în baza convenţiilor poştainternaţionale.Excepţie de la CMR face parte şi micul trafic de frontieră.

Transportul internaţional de mărfuri se efectuează pe baza CMR Documentul se întocmeşte în 3 exemplare: pt expeditor, pt însoţirea mărfii, pt cărăuş.Semnăturile expeditorului şi cărăuşului pot fi întocmite cu ştampilele acestora în funcţie de legea respectivăstatului unde se întocmeşte scrisoarea de trăsură.Contractul conţine menţiuni obligatorii, facultative, circumstanţiale.Cele obligatorii:- numele şi adresa cărăuşului, expeditorului şi destinatarului

- denumirea şi locul eliberării mărfiiCele circumstanţiale: exemplu- părţile pot reglementa totalul sumelor cu titlu de ramburs ce urmează a percepute odată cu livrarea mărfii la destinatar.Absenţa sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează valabilitatea.

28



Scrisoarea de trăsură face dovadă până la proba contrarie a primirii mărfii de către cărăuş, etc.Convenţia internaţională nu atribuie scrisorii calitatea de titlu reprezentativ al mărfii.Executarea transportului internaţional în lipsa unor dispoziţii în contract obligaţia plăţii îi revinexpeditorului.CMR precizează că în situaţia pierderii mărfii stabilită sau când marfa nu a ajuns la destinaţie, destinatarulautorizat să exercite drepturi ce rezultă din contractul de transport. Dacă nu le exercită destinatarul e obligsă plătească cărăuşului toate creanţele născute cu transportul.

Modificarea contractului, CMR dă dreptul expeditorului de a modifica unilateral contractul de transport, prexcepţie acest drept revine şi destinatarului dacă se menţionează expres în scrisoarea de trăsură.CMR enumeră tipurile de dispoziţii pe care le poate da expeditorul sau destinatarul privind modificaretransportului: oprirea transportului, schimbarea locului de eliberare a mărfii, a destinatarului.Cu privire la răspunderea cărăuşului CMR prevede un principiu general că transportatorul e răspunzător d pierderea totală sau parţială a mărfii.Cărăşul e exonerat de răspundere în următoarele cazuri:- când culpa persoanei ce avea drept să dispună de marfă nu rezultă dintr-o culpă a cărăuşului- când există un viciu propriu al mărfii transportate- când există circumstanţe pe care cărăuşul nu putea să le evite sau nu le putea preveniÎn cazul pierderii totale sau parţiale a mărfii, proba pierderii e considerată o prezumţie de pierdere totală

mărfii. Regimul acestei prezumţii poate fi schimbat de părţi prin stabilirea unui termen de executaretransportului, prezumţia putând fi invocată dacă au trecut 30 de zile de la expirarea termenului de plată.Despăgubirile se calculează în funcţie de valoarea mărfii la care se adaugă preţul transportului.Valoarea mărfii pierdute se determină î raport cu locul şi momentul preluării ei de cărăuş ţinându-se seamde:- cursul bursei,- preţul cuvenit al pieţei- valoarea uzuală a mărfii de acelaşi fel şi aceeaşi calitateÎntinderea despăgubirii e limitată de un plafon maximal.Pe lângă contravaloarea mărfii, cărăuşul are obligaţia să restituie taxa de transport şi orice cheltuieli legătură cu transportul, proporţional cu marfa pierdută.

În cazul avarierii mărfii se aplică crietriul din contractul de transport feroviar internaţional.Sarcina probei privind avarierea ce s-a produs aparţine creditorului dacă î scrisoarea de trăsură cărăuşulînscris rezerve privind starea mărfii şi ambalajului, în caz contrar se prezumă că la preluarea mărfii marfa ambalajul erau în stare bună.După stabilirea avarierii cărăuşul va plăti deprecierea mărfii prin aplicarea procentului de avariere la valoaremărfii ţinăndu-se seama de procentul maximal ( 0,33 ) din valoarea mărfii, stabilită de CMR.În cazul întârzierii la executare a cărăuşului, acesta va plăti despăgubiri dacă întârzierea a cauzat u prejudiciu despăgubirea neputând fii mai mare decât preţul transportului.Convenţia nu interzice cumularea diferenţelor despăgubirii, totuşi ea interzice cumulul între pierderi parţiale sau totale a mărfii cu cele pt întârziere.În unele situaţii limitele răspunderii pot fi depăşite:

- în cazul acordului părţilor (interes, etc)- CMR stabileşte în mod direct agravarea răspunderii cărăuşului în cazul dolului sau a unei culpe grav

când răspunderea cărăuşului e integrală.Acţiunile împotriva cărăuşului:- reclamaţia prealabilă nu e obligatorie, iar când reclamaţia e formulată cursul prescripţiei e suspendatLitigiile născute din contractul de transport pot fi soluţionate de o instanţă judecătorească sau un tribunarbitrar ( convenţia de la Geneva)Termenul de prescripţie al acţiunii e de un an, iar în situaţia dolului sau culpei e de 3 ani.

29



07/01/200

TRANSPORTURI MARITIME

Noţiuni generale-în cadrul navigaţiei civile, transp maritime deţin ponderea

-în sens larg transp maritime se referă la activităţile desfăşurate în calitate de participanţi la traficul maritimde către subiectele de dr privat cât şi de state ca subiecte de dr public. Participarea statului face parte din internaţional public. În sens restrâns transp maritime se ref la semnificaţia comercială a acestora, la folosirenavelor maritime în acţiuni cu caracter privat.

Art 3 cod com considera ca fapte de comerţ „întreprinderile de transport de pers sau de lucruri pape”.

Până la apariţia navelor moderne (autopropulsante). Comerciantul îşi realiza scopul cu nava propriAstfel el îşi asuma toate riscurile transportului, dar după apariţia navelor moderne a apărut cla proprietarilor de nave care pun la dispoziţia exportatorilor nave, prin contractul NAVLO SIRE (închiriere dnave maritime).Caracteristici

-se exercită în afara limitelor suveranităţii oricărui stat-navele comerciale au dr de libera circulaţie pe apele din afara teritoriilor statelor .mările şi oceanele sunt împărţite în m m zone care nu se supun suveranităţii vreunui stat.- există o delimitare între marea libera şi cea teritorială.

Marea teritorială se prelungeşte spre larg cu zona contiguă şi zona economică exclusivă. Există o convenţinternaţională de la Montego Bay: - reglementează că marea liberă=totalitatea părţilor mării necuprinse zona exclusivă în marea terit şi apele vreunui stat.

În marea liberă există libertate de mişcare a navelor de orice fel. Activităţile fiind desfăşurate îscopuri paşnice. Orice stat are dr de a fixa lăţimea mării sale teritoriale fără a depăşi 12 mile marine.

Legea 17-1990 referitoare la transporturi prevede că mareateritorială a României cuprinde fâşia dmare adiacentă ţărmului = 12 mile marine măsurate de la liniile de bază.

Zona contiguă urmează mării teritoriale şi reprezintă fâşia adiacentă mării teritoriale şi are 24 dmile marine de la limitele de bază. În continuarea acetsteia e zona economică exclusivă (200 mile de liniile de bază)

APELE MARITIME INTERIOARE – sunt suprafeţe de ape navigabile între ţărmul mării ţi liniile d bază.Cadrul legal care se aplică transp maritime

- o g 42-1997 privind transp navale- cod comercial- convenţii internaţionale aplicate în transport pe marea libera şi teritorială.

-convenţia de la Montego Buy 1992 asupra drept mării-conv de la Londra 1996

-conv de la Bruxelles 1926-conv de la Bruxelles 1952-conv de la Hamburg 1978-conv de la Hamburg 1979-conv de la Londra 1989

O G 42-1997 se aplică pt activităţile de transp naval, cele conexe şi cele auxiliare desfăşurate în apenaţionale şi porturile româneşti, se aplică navelor care arborează pavilionul românesc şi celor sub paviliostrăin, dar navighează pe teritoriul românesc. Nu se aplică navelor militare.Sistemul instituţional cu privire la transp maritime-min Transp, Lucrărilor şi locuinţelor (M.T.L.P.T.L)

30



funcţia de autoritate de stat în domeniul navigaţiei e Aut navală română. Funcţia de autoritate portuară sau căi navigabile e îndeplinită de autorităţile portuare.Principalele activităţi ale transp navale

- transp publice maritime şi fluviale- existenţa activit conexe şi auxiliare transp naval- operaţiunea de navlosire –nude (fără echipaj) închiriere pe timp determinat fără ca nava să f

armată

-în sistem charter-time armatorul se obligă să pună la dispoziţchiriaşului o navă cu echipaj corespunzător -voiaj-charter, armatorul se obligă să transporte o încărcătură numit

caric, în cursul uneia sau mai multe călătorii.Armatorul nu e numai propietarul navei, poate fi şi cărăuşul. Activităţi auxiliare sunt: cele desfăşurate dnave, macarale etc.Pt toate aceste activit sunt neces licenţe de transport şi pt navele internaţionale treb sa existe garanţii băneşti

TRANSPORTURITRANSPORTURI

14.01.2004

Prestaţiile conexe transporturilor navale – sunt activităţi desfăşurate îperimetrul infrastructurilor portuare şi ale căilor de navigaţie.

31



Exemple de activităţi conexe:- pilotajul- remorcajul- depozitarea mărfurilor în magazii- salvarea navelorActivităţile auxiliare (?) de navigaţie civilă sunt diferite de transporturil

persoanelor sau mărfurilor şi sunt îndeplinite de echipamente plutitoarcu sau fără propulsie.La instalaţiile plutitoare se adaugă docurile, hangare pt nave, etc.Ministerul Transporturilor (MTLPTL) stabileşte toate aceste activită

de transport eliberând licenţe şi autorizaţii.Licenţa – un document ce atestă capacitatea agenţilor economici de efectua activităţile de transoort naval, respectiv vocaţia agentului de deveni transportor naval.Autorizaţia - actul ce permite agenţilor economici să desfăşoaractivităţi de transport naval pe căile interioare în apele naţionale internaţionale cât şi activităţile conexe în interiorul infrastructurilonavale.Licenţa – caracter globalAutorizaţia – pt o activitate concretă, navală

Licenţele şi autorizaţiile se obţin pt orice activitate de transpomaritime fluvial, de călători şi mărfuri. Pentru transporturile internaţionanavale se pretend garanţii băneşti (în contul Min Transporturilor pt platvalorilor neachitate, pt cheltuielile de repatriere a echipajului).

OG 116/98 instituie un regim special pt activităţile de transpomaritim internaţional, un ansablu de facilităţi.

Mijloacele de transport navalPrin nave OG 42/1997 defineşte ca fiind navele maritime şi fluvial

de orice tip propulsate sau nu, destinate transportului de mărfuri sapersoane, pescuitului, remorcajului, împingerii şi instalaţii plutitoare ce nsunt destinate în mod normal efectuării de lucrări speciale precum ş

amarcaţiunile mici şi cele destinate acţiunilor de agrement.Pers. se deplasează pe mare cu ajutorul pachebotului, iar bunurile ccargourile, mărfurile lichide în navele-tanc.

Nava include instalaţiile, maşinile, motoarele, echipamentele pnavigaţie, prevenirea poluării, efectuarea comunicaţiilor. Garanţiile actele juridice asupra navei se extind şi asupra bunurilor mobileIndiferent de pavilionul ce îl au, navele care navigheazp în apele Românietrabuie să respecte condiţiile prevăzute de OG 42.

32



Navele se clasifică în trei categorii:I. Navele cu propulsie proprie pt transportul de mărfuri şi persoane

remorcări sau împingeri ce au o putere mai mare de 130 KWprecum şi navele ce au o capacitate mai mare de 10 tone sadeplasament mai mare de 12 tone.

II. Navele ce nu sunt enumerate mai sus şi navele mici.

III. Navele de agrement.

Personalul navigant şi echipajul navelorPersonalul – persoane ce au cetăţenie română, au un brevet sacertificat de capacitate eliberat – să îndeplinească anumite funcţii lbordul navei.Echipajul – persoanul navigant + cel auxiliar, care ajută la bundesfăşurare a lucururilor.

Contractul individual de ambarcare (pt tot personalul)Membrii echipajului trebuie să aibă carentul de marinar eliberat d

Min Transp şi de ANR. În afara echipajului se pot lua alte persoane numa în limitele mijloacelor de salvare. Nava e condusă de personal dspecialitate care are certificat de specialitate. Orice navă română trebuisă aibă un personal minim de siguranţă. Personalul navigant român spoate ambarca şi pe alte nave pe cont propriu sau prin agenţConducătorul navei este căpitanul.

Activităţile efectuate cu navele în apele naţionale• Remorcajul de manevră al navelor maritime în porturi• Transportul navelor cu remorchere între porturile româneşti• Cabotajul (transportul de mărfuri poştă şi pasageri) între

puncte aflate pe teritoriul României.• Existenţa şi salvarea personalului navelor• Scoaterea navelor eşuate• Pescuitul• Servicii de interes local al organelor administraţiei• Explorarea şi exploatarea mării în condiţiile legii

Aceste activităţi se fac de navele româneşti

Regimul juridic al navei comercialeNavele sunt bunuri mobile cu anumite particularităţi:

• Sunt supuse înregistrării în registrele căpităniei

33



• Elementele de identificare sunt numele, tonajul, plasa dregistru

Navele nu pot fi dobândite în proprietate ca efect al posesie(uzucapiunea). Navele pot face obiectul unor ipoteci, garanţii cargrevează numai bunurile imobile.

Individualizarea navei (5 feluri)- numele sau numărul de înmatriculare. Acesta este propus dproprietar, aprobat de ANR. Navele de categoria I se individualizeazde un număr de înmatriculare dat de ANR. Cele de categoria a II a a IIIa - li se dă un nr de la căpitănia portului.

- Portul de individualizează prin port de individualizare ce exprimă legătură permanentă cu portul de înmatriculare. Navele ţărilor fărlitoral se pot înmatricula şi în străinătate.

- Naţionalitatea proprie e legată de dreptul de a arbora pavilionul.- Tonajul propriu e un element adiţional de identificare reprezint

capacitatea mijlocului de transport. Tona – tona registru Convenţia de la Oslo.- clasa de registru a navei, numită calitatea navei, cuprinde vârsta

întreţinerea şi dacă asigură securitatea în tranportul maritim.- Actele obligatorii de la bordul navei – acte ce atestă naţionalitate

română, licenţa şi autorizaţia de transport. Lista echipajulumanifestul vamal iar cele fără încărcătură – certificatul de bord libeşi jurnalul de bord.

Publicitatea actelor translative- trebuiesc înscrise într-un registru teritorial la căpitănia zonală.

Împrumutul maritimConstrucţia, reparaţia pot fi finanţate prin ........... cât şi prin împrumutumaritim. Obiectul contractului de împrumut poate fi- nava- navlul (preţul chiriei)- încărcătura

Contractul trebuie întocmit în formă scrisă şi însoţit de o dubformalitate faţă de terţi. El trebuie să fie transcris în registrul căpitănieportului. Împrumutul maritim diferă de împrumutul obişnuit:- asociere la risc- creditare- asigurare

Ipoteci şi privilegiiGaranţiile depind de cele 2 sisteme – european şi anglo-saxon.

34



Sechestrarea navei comercialePt asigurarea recuperării unei creanţe bunurile pot fi reţinute în vedereexecutării silite prin sechestru.Sechestru asigurator

Sechestru judiciar – când are ca obiect bunul care are ca obiect lititgiulNava comercială poate face obiectul unui sechestru asigurator (arestsau sechestru judiciar. Creditorul îndreptăţit poate obţine de la instanţreţinerea navei în portul de acostare şi scoaterea la vânzare a navei.Măsura sechestrului asigurator – imobilizarea unei nave cu încuviinţareinstanţei pt a garanta o creanţă maritimă. Are va scop determinaredebitorului la plata benevolă. Convenţia de la Bruxelles prevedsituaţiile când nu pot fi sechestrate- în cazul daunelor provocate de o navă prin abordaj- în cazul pierderilor de vieţi- în cazul pierderii mărfurilor sau bagajelor

Sechestrarea cade în administrarea căpităniei portului în care se află.

Operaţiunile de transport maritim internaţional Traficul maritim internaţional e reglementat de Convenţia de

Londra (1965) care are în vedere orice activitate navală, exclusambarcaţiunile de agrement şi navele militare.

Intrarea şi ieşirea navelor din porturi - e necesară prezentarea lautorităţi a documentelor:

- declaraţia de marfă- declaraţia privind proviziile- lista cu echipajul- lista cu pasageriiArmatorii trebuie să facă o declaraţie a pasagerilor clandestindeclaraţia maritimă de sănătate.Contractul de transport maritim – constă în faptul că un cărăuş s

obligă să deplaseze pe mare pasageri sau marfă în schimbul uneremuneraţii. Contractul maritim se deosebeşte de navlosire – deşi a

asemănare, finalităţi comune constând în deplasare de mărfuri pe mare.Contractul de transport maritim nu are o reglementare de drepinternaţional. C. Const (?) defineşte conosamentul ca fiind documentuprobatoriu al acestui act.Convenţia de la Hamburg Portul de încărcare sau descărcare să fie pteritoriul unui stat contractant.Conosamentul ori alt document să fie emis într-unul dintre statecontractante. Documentele de transport să includă o clauză numit

35



paramount (aplicabilitatea asupra contractului a regulilor de la Hambursau ale altui stat semnatar de convenţii).

Regulile acestei convenţii nu se aplică contractului de navlosire.

Părţile contractului de transport maritime

- cărăuşul- expeditorul- pasagerul- destinatarul

Conosamentul ca act e înscrisul constatator al contractului de transpomaritim de mărfuri. A devenit titlu reprezentativ al mărfii transmisibil prigir. Are trei funcţii:

- dovada mărfii- proba ambarcării mărfii- titlu reprezentativ al încărcăturiiSe întocmeşte în patru exemplare:- unul pentru comandantul navei- unul pentru proprietar- unul pentru încărcător- unul pt pers. Căreia urmează să îi fie predată marfa/ destinataruluiConosamentul se emite sub titlu nominative la ordin sau la purtător şi

ordin.Conosamentul la ordin se emite pe numele destinatarului care-l poat

transmite unui terţ prin gir.Conosamentul la purtător beneficiază de predarea sa de la un poseso

la altul prin predare materială. Tiitularul legitim este cel care îl posedă.

Executarea obligaţiilor contractuale- cărăuşul preia încărcătura fie pe chei, fie prin trecerea bunurilo

peste balustradă.- Încărcarea cade în sarcina cărăuşul- Cărăuşul e răspunzător de marfă pe durata deplasării

Pierderea mărfii se prezumă dacă nu sunt livrate la portul destinatar îtermen de 60 zile.

Convenţia de la Hamburg prevede următoarele reguli:- exonerează pe cărăuş de răspundere când pierde, întârzierea livrăr

– decurge din măsuri rezonabile pt salvarea de vieţi omeneşti.- Paguba se calculează după dreptul intern având la bază principiu

reparării integrale.- Acţiunile contra cărăuşului sunt asemănătoare cu ….. ?

36



Navlosirea - contract prin care armatorul se angajează ca în schimbuunui preţ nava să pună la discreţia navlositorului o navă şi s-o menţină îaceastă stare până la expirarea contractului.

Contractul se încheie în formă scrisă.

Există mai multe tipuri:- GENCOM una sau mai multe călătorii- BALTIME pe o durată determinată

Consimţământul dintre părţi se realizează prin agenţi de navlosir(curtieri).

Transmiterea folosinţei asupra navei se face prin trei părţi.- navlosirea navei nude- navlosirea navei pe o durată determinată- navlosirea navei pt una sau mai multe călătorii

Distincţia dintre cele trei moduri decurge după modul cum estrepartizată gestionarea nautică sau comercială.

Gestiunea nautică – echipajul, armarea navei, plata echipajuluiGestiunea comercială - priveşte aprovizionarea navei şi cheltuielinecesare pentru escale.

Tipuri de navlosire- navlosirea navei nude – armatorul pune o navă nearmată la discreţi

navlositorului în schimbul navlului (?).- armarea – înzestrarea navei cu efectivul de oameni care s

alcătuiască personalul pt sig la bord (comandant, secund, mecanişef, echipaj). Echipajul aparţine navlositorului.

- Navlosirea pe timp determinat – arm,atorul pune la dispoziţinavlositorului o navă echipată şi armată pe timp determinat îschimbul navlului. Spre deosebire de primul tip echipajul aparţinarmatorului. Armatorul e obligat să suporte costurile de reparare navei sau înlocuire pt viciile ascunse.

Navlositorul trebuie să:a. facă plata periodicăb. utiliezeze corect navac. suporte cheltuieliled. restituie nava la expirarea contractului în starea de la preluare

- Navlosirea pe călătorie – armatorul pune la dipoziţie o navă în bunstare de navigaţie, se obligă să o menţină în această stare pt transporta o marfă în una sau mai multe călătorii.

37



Timpul curge în defavoarea armatorului.Sta .... (?) – timpul încărcării sau descărcării vasului

Accidentele maritime

Prevenirea si asistenţa pe mare

- riscurile acestui transport impun măsuri organizatoricadministrative bazate pe cooperarea între state pt a prevenaccidentele, a salva vieţi, etc.

- pt aceste accidente există 2 convenţii - Hamburg, 1979, Londra1989. Ele au ca obiectiv salvarea vieţilor, a navei, a mărfurilor şi poluării. Salvarea bunurilor impune reguli diferite de cea persoanelor (este remunerată).

Avariile comune – în cazul acestora se aplică regulile de la York ....(?) – 1959 şi se referă la cheltuielile extraordinare făcute pt navă ş

încărcătură după îmbarcare până la sosirea la destinaţie.

Abordajul, coliziuneaRegimul juridic e compus din- Convenţia de la Bruxelles (1910), nu se aplică navelor de război.- Regulamentul internaţional Londra (1972)- Convenţia de la Geneva (1960)

38

Dreptul Transporturilor

Documents

Transcript of Dreptul Transporturilor