Dreptul la educație și dreptul la ocrotirea sănătății

Copiii/Tinerii au dreptul la învățământprimar obligatoriu și gratuit, la asigurareaaccesului la liceu și facultate, la servicii deinformare și orientare școlară și profesională.

Copiii/Tinerii au dreptul la o educațiede calitate care să le asigure șanse egale dereușită în viață și care să contribuie ladezvoltarea personalității.

Art. 32 Constituția României – Dreptul la învăţătură

(1) Dreptul la învăţătură esteasigurat prin învăţământul general

obligatoriu, prin învăţământul licealşi prin cel profesional, prin

învăţământul superior, precum şiprin alte forme de instrucţie şi de

perfecţionare.

(2) Învăţământul de toate gradelese desfăşoară în limba română. În

condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de

circulaţie internaţională.

(3) Dreptul persoanelor aparţinândminorităţilor naţionale de a învăţalimba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă

sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se

stabilesc prin lege.

(4) Învăţământul de stat estegratuit, potrivit legii. Statul acordăburse sociale de studii copiilor şi

tinerilor proveniţi din familiidefavorizate şi celor

instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(5) Învăţământul de toate gradelese desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în

condiţiile legii.

(6) Autonomia universitară estegarantată.

(7) Statul asigură libertateaînvăţământului religios, potrivit

cerinţelor specifice fiecărui cult. Înşcolile de stat, învăţământul religioseste organizat şi garantat prin lege

CONSTITUȚIA ROMÂNIEIARTICOLUL 33 - Accesul la cultură

• (1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.

• (2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitateași de a accede la valorile culturii naționale și universalenu poate fi îngrădită.

• (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identitățiispirituale, sprijinirea culturii naționale, stimulareaartelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale,dezvoltarea creativității contemporane, promovareavalorilor culturale și artistice ale României în lume.

CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENEArticolul 14

Dreptul la educație

(1)Orice persoană are dreptul la educație, precum și laaccesul la formare profesională și formare continuă

(2)Acest drept include posibilitatea de a urma gratuitînvățământul obligatoriu.

(3)Libertatea de a înființa instituții de învățământ curespectarea principiilor democratice, precum șidreptul părinților de a asigura educarea și instruireacopiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase,filozofice și pedagogice, sunt respectate înconformitate cu legile interne care reglementeazăexercitarea acestora

Declarația Universală a Drepturilor Omului , art. 26, „dreptul la învățătură”

1. Orice persoană are dreptul la învățătură. Învățământul trebuie să fie gratuit, cel puțin în ceea ce privește învățământul elementar și general. Învățământul tehnic și profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învățământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.

2. Învățământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalității umane şiîntărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertățile fundamentale. El trebuie să promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activității Organizației Națiunilor Unite pentru menținerea păcii.

3. Părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori.

• Articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene definește rolul Uniunii Europene (UE) în domeniul culturii: aceasta susține, coordonează sau suplimentează acțiunile statelor membre și încearcă să aducă în prim-plan patrimoniul cultural comun al Europei.

• UE susține acțiuni care au drept scop conservarea patrimoniului cultural și promovarea cooperării și a schimburilor transnaționale dintre instituțiile culturale din statele membre. În perioada 2014-2020 se va derula un nou program de finanțare „Europa creativă”. Printre alte inițiative se numără Zilele europene ale patrimoniului (inițiative locale care permit accesul în locuri ce nu sunt deschise publicului în mod normal) și Capitalele europene ale culturii, ambele lansate în 1985.

Cooperarea UE în domeniul culturii cuprinde atât țările UE, cât și țările în curs de dezvoltare și poate fi îmbunătățită prin:• punerea în comun a resurselor și colaborarea în țările terțe;• o mai bună cooperare cu institutele culturale naționale din cadrul UE;• intensificarea utilizării ambasadelor UE în țări din afara UE (delegații);• înființarea de case de cultură europene, menite să ofere servicii populației

locale, să se implice în proiecte comune și să ofere burse și schimburi culturale și educaționale;

• evenimente culturale comune ale UE;• concentrarea asupra partenerilor strategici internaționali;• schimburi de studenți, cercetători și absolvenți între țările UE și cele din

afara UE.

Strategia culturală a UE poate fi promovată utilizând resursele existente, cum ar fi:

• Instrumentul de parteneriat (instrumentul de informare UE);

• Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

• Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace;

• Programul „Europa creativă” (de promovare a patrimoniului cultural);

• Politica de extindere a UE (include politicile culturale);

• Politica europeană de vecinătate (relațiile cu țările vecine);

• Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare;

• Acordul de la Cotonou (cooperarea UE cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific).

Educația• Educația are următoarele caracteristici:

-pune accent pe oameni, urmărește dezvoltareaunor calități umane și explorarea orizonturilor, esteorientată predominant spre pregătirea pentru viață,are în vedere, cu precădere, întrebări asupraexistenței, vizează cu precădere dezvoltarea uneistări sau a unei structuri atinse, finalitatea îneducație îmbinând viziunea pe termen scurt cu ceape termen lung. Activitatea educațională estedinamică și flexibilă în același timp, iar educațiastimulează idealul ființei umane exprimat prin „a fiși a deveni“.

Educația Legea educației naționale nr. 1/2011Art. 2.(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești, înacord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii Europene și din funcționarea încontextul globalizării, și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă săfuncționeze eficient în societatea actuală și viitoare.(3) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualitățiiumane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentruîmplinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățeneascăactivă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.(4) Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământpreuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare.(5) Aceleași drepturi se asigură și cetățenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparținândSpațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene.(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formăde protecție în România, minorilor străini și minorilor apatrizi a căror ședere pe teritoriul României este oficialrecunoscută conform legii.(7) În România învățământul constituie prioritate națională.

Educatia minorilor care au săvarșit o faptă penală

• ART. 4

• Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principalăformarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:

• a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţa, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;

• b) integrarea socială şi participarea cetăţeneasca acBvă în societate;

• c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;

• d) formarea unei concepţii de viaţa, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţionala şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;

• e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

• f) cultivarea sensibilităţii faţa de problematica umană, faţa de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.

Legea educației naționale nr. 1/2011

LEGEA NR. 48/2002 pentru aprobarea OG. Nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare

ART. 1

(2) Principiul egalității intre cetățeni, al excluderii privilegiilor si discriminării sunt garantate in special in exercitarea următoarelor drepturi:

• (v) – dreptul la educație si la pregătire profesională

• (vi) – dreptul de a lua parte, in condiții de egalitate, la activități culturale si sportive

Legea nr. 448/2006, republicată, privind protecția și promovareadrepturilor persoanelor cu handicapArt. 6.Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:a) ocrotirea sănătății - prevenire, tratament și recuperare;b) educație și formare profesională;c) ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversieprofesională;d) asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale;Art. 15.(1) Persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă deeducație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul dehandicap și nevoile educaționale ale acestora.(2) Persoanelor cu handicap li se asigură educația permanentă șiformarea profesională de-a lungul întregii vieți.(3) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantullegal constituie principalul factor de decizie în alegerea formei șitipului de școlarizare, precum și a unității de învățământ.

LEGEA NR. 584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA in Romania si de protecție a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA ART. 2 - Activitatea de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România cuprinde un plan de masuri, instituite la nivel național și regional în cadrul asistenței de sănătate publică, pentru prevenirea infectării și a transmiterii virusului HIV, asigurarea îngrijirilor medicale de profil și a tratamentului specific și al bolilor asociate infecției HIV/SIDA, în spital și în ambulatoriu, educarea individului, familiei și colectivităților, pregătirea profesională de calitate și continuă a personalului medico-sanitar care asigurăservicii de asistențămedicală pacienților HIV/SIDA, precum și pentru dezvoltarea cercetării medicale în domeniu.

Codul Muncii (art. 192-203) Art. 192 . [obiectivele formarii profesionale]

(1) Formarea profesionala a salariaților are următoarele obiective principale:a) adaptarea salariatului la cerințele postului sau ale locului de munca;b) obținerea unei calificări profesionale;c) actualizarea cunoștințelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si perfecționarea pregătirii profesionale pentru ocupația de baza;d) reconversia profesionala determinata de restructurări socioeconomice;e) dobândirea unor cunoștințe avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru realizarea activităților profesionale;f) prevenirea riscului șomajului;g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.(2) Formarea profesionala si evaluarea cunoștințelor se fac pe baza standardelor ocupaționale.

ART. 194 Codul muncii(1) Angajatorii au obligația de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații, după cum urmează:a) cel puțin o dată la 2 ani, dacă au cel puțin 21 de salariați;b) cel puțin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariați.(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condițiile alin. (1), se suportă de către angajatori.

Dreptul la ocrotirea sănătății

Dreptul la ocrotirea sănătății este undrept fundamental al persoanei strâns legat deexistența fizică şi psihică, individuală și socială

Constituția României

Art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătății

(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi asănătății publice.

(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări socialepentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlulexercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precumși alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei sestabilesc potrivit legii.

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-SA

Declarația Universală a Drepturilor Omului , art. 26, „dreptul la sănătate”

ART. 25

• Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarealui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijireamedicală, precum și serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în cazde șomaj, boala, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri depierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurări independente devoința sa.

• Mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite. Toți copiii, fie ca suntnăscuți în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de aceeașiprotecție socială.

CARTA DREPTURILOR

FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE

Articolul 35

Protecția sănătății

Orice persoană are dreptul de acces laasistența medicală preventivă și de abeneficia de îngrijiri medicale în condițiilestabilite de legislațiile și practicile naționale.

PACTUL INTERNAŢIONAL

CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECONOMICE,

SOCIALE ŞI CULTURALE

ARTICOLUL 12

1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are oricepersoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală pecare o poate atinge.

2. Măsurile pe care statele părți la prezentul Pact le vor adoptaîn vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vorcuprinde măsurile necesare pentru a asigura:

a) scăderea mortalității noilor născuți și a mortalitățiiinfantile, precum și dezvoltarea sănătoasă a copilului;

b) îmbunătățirea tuturor aspectelor igienei mediului şi aleigienei industriale;

c) profilaxia și tratamentul maladiilor epidemice,endemice, profesionale și a altora, precum și lupta împotrivaacestor maladii;

d) crearea de condiții care să asigure tuturor serviciimedicale și un ajutor medical în caz de boală.

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată

Art. 2.

(1) Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinanților stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.

(2) Scopul asistenței de sănătate publică îl constituie promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea calității vieții.

LEGEA 319/2006, a securității și sănătății în muncă

Articolul 1

(1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privindpromovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a lucrătorilor.

(2) Prezenta lege stabilește principii generale referitoare laprevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatealucrătorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea,consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilorși a reprezentanților lor, precum și direcțiile generale pentruimplementarea acestor principii.

Sănătatea presupune o stare de bună dispoziţie fizică, mintală şi socială şi este determinată de două aspecte: aspectul individual şi cel colectiv

Organizația Mondială a Sănătății a propus în 1946 definițiaurmătoare: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât

fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau ainfirmităților”. Mai târziu a fost inclusă în această definiție și„capacitatea de a duce o viață productivă social șieconomic”

Îngrijirea sănătății

Îngrijirea sănătății este știința sau practicadirijată pentru diagnosticul, tratamentul și prevențiabolilor.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății(OMS), un drept fundamental al oamenilor este sănătateasau, mai precis, accesul la informația medicală si laservicii care au rolul de a intretine starea de sanatate atuturor oamenilor.

Implementarea dreptul la ocrotirea sănătăţii nu este practic posibilă decât prin crearea unui sistem eficient de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şirecuperare, prin controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi prin alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei.

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-SA

Dreptul la sănătate este unul dintr-un setmai mare de drepturi la care s-a ajuns la unconsens la nivel internațional în ceea ce priveștestandardele în drepturile omului și este un dreptinseparabil sau "indivizibil" de celelalte drepturi.

Dreptul la sănătate presupune:

-toți oamenii au dreptul la asistență medicală

-toți oamenii au dreptul la condiții de viață care lepermit să fie sănătoși: alimentație adecvată, locuință,mediu de viață sănătos

-asistența medicală este un bun public pentru toți

-fiecare om are libertatea de a alege ce se întâmplăcu propriul lui organism (ce tratamente urmează, ceintervenții medicale acceptă, etc.) atât timp câtdecizia sa nu pune în pericol sănătatea sau siguranțasemenilor săi (de exemplu, în cazul afecțiunilor ușortransmisibile sau bolilor infecțioase)

Dreptul la sănătate

• Ai dreptul să ți se asigure condiții pentru a te bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă și de a benefica de servicii medicale și de recuperare.

• Starea de sănătate se referă atât la sănătatea fizică, a corpului, cât și la cea psihică, a minții.

• Sănătatea mintală e modul în care gândești, simți, acționezi și înveți să te adaptezi la situațiile de viață.

• Sănătatea fizică și cea mintală sau psihică sunt legate una de alta și sunt la fel de importante pe tot parcursul vieții tale.