Dreptul copiilor la educatia moral-civica

“Scoala imprima dominatia sa particulara pe o parte din viata si cultura tanarului: ea isi asuma sarcina intalnirii cu genialul si il copleseste cu ambitia sa, vrand aceasta intalnire pentru toti” (Snyders, 1986). Or, este lucru stiut ca nu toti tinerii au sau pot suporta acelasi parcurs spiritual, ghidandu-se dupa modele valorice unice, invariabile. Intr-un fel, scoala are si rolul de a masifica preferintele si dorintele, de a alinia fiintele la aceleasi repere existentiale, ca si cum acestea ar fi singurele.Elaborarea unui corpus de drepturi ale scolarului (similar drepturilor omului sau ale copilului la educatie) ar trebui sa stea in atentia educatorilor sau a responsabililor guvernamentali. Cu riscul de a starni zambete sau respingere din partea unora, iata cateva drepuri sugerate intr-o lucrare recenta, editata de Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii din Geneva.

2. Dreptul la forul sau interiorSe stie ca scoala este un loc mai putin intim. Chiar daca functioneaza unele asigurari de protectie, ea este asemenea unei arene unde aproape totul trebuie stiut despre individ. Instituirea pedagogica si controlul educativ sunt mai putin negociate de elev; ele sunt apanajul dascalului. Pentru “binele” copilului, se intocmesc fise, se aplica chestionare, se interogheaza. Sfera private a copilului, cu gandurile si emotiile lui, este oarecum amenintata.

5. Dreptul de a te miscaIn clasa, copiii sunt condamnati la imobilitate: nu au voie sa se ridice in picioare, sa se intoarca, sa merga de la o banca la alta etc fara permisiunea profesorului. Doar profesorii se pot misca in voie. Energiile acumulate in timpul orelor devin debordante in timpul scurtelor pauze. Ar fi mai nimerit daca aceste forte latente (de fapt, nevoi fiziologice elementare) ar fi mai putin incorsetate si eventual integrate proceselor de maxima incordare intelectuala

  Exercitarea dreptului de reuniune în diverse scopuri ştiinţifice, culturale, artistice,

sportive sau civile este consfinţită conform Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului şi

nu poate fi supusă decât limitărilor impuse de legislaţie.

  Redactarea de reviste şi publicaţii şcolare proprii este permisă, iar suspendarea

editării nu poate fi hotărâtă decât în condiţiile în care conţinutul sau forma publicaţiilor

respective contravine prevederilor legislaţiei în vigoare.

  Frecventarea cursurilor şi participarea la toate activităţile înscrise în programul

instituţiei de învăţământ alese sunt obligatorii. Evidenţa prezenţei se face la începutul

fiecărei ore de curs de către profesori şi se consemnează în catalog.

  Elevii care nu se află in clasă la intrarea cadrului didactic vor fi consideraţi absenţi

la ora respectiva. În cazuri bine motivate (elevii navetişti etc.), elevii întârziaţi pot cere

permisiunea de a asista la ora, profesorul motivând absenţa şi eliberând elevului un bilet

de voie pentru a fi prezentat dirigintelui clasei. Completarea unui bilet de voie de către

profesor este obligatorie şi in cazul învoirii unui elev de la ora. Elevul va prezenta acest

bilet la poartă, elevului de serviciu pe şcoala, iar apoi îl va înmâna dirigintelui, pentru

motivarea absenţei respective.

1

Reguli de conduită

  Elevii şi studenţii trebuie sa aibă o comportare civilizată în cadrul şcolii/facultăţii,

respectând legile statului şi regulamentul şcolar.

  Este interzisă distrugerea documentelor şcolare (cataloage, foi matricole, carnete

de elev) şi deterioararea bunurilor materiale aflate în dotarea şcolii.

  Sunt interzise şi sever sancţionate: deţinerea şi consumul de droguri, băuturi

alcoolice sau ţigări, introducerea în şcoală a oricăror tipuri de arme, petarde, pocnitori etc.

arme albe, substanţe inflamabile sau explozive, spray-uri paralizante etc.

    Orice comportament care lezează legile în vigoare poate fi sancţionat cu:

?  mustrări (in fata clasei sau in fata Consiliului Profesoral)

?  retragerea temporară sau definitiva a bursei (dacă aveţi)

?  eliminarea pe o anumită perioadă de timp (3-5 zile)

?  mutarea disciplinară (în altă clasă sau în altă unitate şcolară)

?  exmatricularea cu drept de înscriere în anul următor sau exmatricularea definitivă.

„Copiii, inclusiv adolescenţii, trebuie să-şi poată exercita dreptul de a-şi exprima liber opiniile, în funcţie de capacitatea lor în plină evoluţie, să-şi poată dezvolta respectul de sine, să dobândească cunoştinţe şi deprinderi, cum ar fi cele de a rezolva conflicte, de a lua decizii şi de a comunica, pentru a face faţă provocărilor vieţii.”O lume demnă pentru copii, (Document adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de-a XXVI -a Sesiune Specială, din data de 10 mai 2002)

Aş dori să evoc la începutul intervenţiei mele una dintre cele mai importante solicitări ale copiilor, exprimată în cadrul Sesiunii Extraordinare pentru Copii a Adunării Generale a ONU din 2002: “Ne angajăm într-un parteneriat egal în lupta pentru drepturile copilului. Şi, in timp ce promitem să susţinem acţiunile pe care le intreprindeţi în numele copiilor, vă cerem angajamentul şi susţinerea faţă de acţiunile pe care le întreprindem noi […]”1

Eu sunt convins că proiectul “Avocatul elevului” se circumscrie spiritului acestui parteneriat egal pentru promovarea drepturilor copilului invocat de către copiii lumii. La acea Sesiune Extraordinară, şefii de state şi de guverne şi-au asumat obligaţia de a crea “O lume demnă pentru copii”, în care opiniile copiilor să fie auzite şi ascultate. Ei şi-au asumat obligaţia de “a acţiona în vederea promovării şi protejării drepturilor tuturor copiilor”.

Astfel, iniţiativa pe care o lansăm astăzi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi cu organizaţia ‘Asistenţă şi Programe pentru Dezvoltare Durabilă – Agenda 21’ vine să materializeze această promisiune facută copiilor şi tinerilor.

Fără o implicare activaă a copiilor şi tinerilor în viaţa publică, în viaţa şcolii, a comunităţii şi a familiei, nu se poate vorbi despre ‘drepturile copilului’. Fără a asigura structurile şi mecanismele

1 O lume demna pentru copii – (O lume demna pentru noi – Declaratia Copiilor)

2

prin care adulţii, în parteneriat cu copiii, să transpună în practică aceste drepturi, ele riscă să rămână la stadiul de slogan. Mai mult, Comitetul pentru Drepturile Copilului a respins ceea ce a numit ‘mentalitatea de caritate sau abordarea paternalistă’ faţă de problematica copiilor, iar în discuţiile cu Statele Părţi la Convenţia pentru Drepturile Copilului a ridicat, invariabil, în discuţie practicile, cultura şi atitudinile tradiţionale care reprezintă obstacole în calea realizarii principiului participării copiilor şi a drepturilor copilului.

“Avocatul elevului” trebuie să fie o instituţie a elevilor. Ea trebuie să răspundă nevoilor elevilor atât de participare, cât şi de reprezentare, în sistemul educational. “Avocatul elevului” trebuie să abordeze atât problemele individuale ale elevilor, cât şi acelea colective. În alte ţări există diferite structuri şi modele care se apropie, mai mult sau mai puţin, de o instituţie a “Avocatului elevului”. In Olanda există atât ‘Carta elevului’, cât şi ‘Consiliul participativ’, dar şi ‘Comitetul pentru soluţionarea disputelor’ sau ‘Comitetul Natţonal de Acţiune al Elevilor’. În Suedia, printr-o hotărare a Parlamentului, a fost instituit iniţial, pe o perioadă experimentală un organism local de guvernare format în majoritate din elevi, care are ca obiectiv principal consolidarea influenţei exercitate de elevi şi părinti în şcoală.

Viziunea Reprezentanţei UNICEF în România asupra instituţiei “Avocatului elevilor” este aceea a unei structuri care, dincolo de a asigura o participare efectivă a elevilor în procesele decizionale ale şcolii, oferă posibilitatea elevilor de a se implica într-un exerciţiu de solidaritate, de acţiune civică, pentru promovarea şi protejarea comună a drepturilor lor, inclusiv ale colegilor lor din cele mai vulnerabile comunităţi, urmând principiile Convenţiei pentru Drepturile Copilului: principiul interesului superior al copilului, principiul nediscriminării, principiul participării şi principiul supravieţurii şi dezvoltării copiilor.

Instituţia “Avocatului elevului” reprezintă un model educaţional pentru accederea la o cetăţenie democratică. Poate că, din această cauză, nici nu este întâmplător că acest proiect este inclus în Programul Naţional de Educaţie pentru Cetăţenie Democratică. Democraţia nu este un dat. Democraţia se învată. Democraţia nu se declamă, ci se practică! Iată de ce “Avocatul elevului” permite formarea unor deprinderi de viaţă democratică care sunt absolut necesare adultului într-o societate liberă şi deschisă.

Eu doresc să transmit un mesaj foarte clar din partea UNICEF tuturor copiilor şi tinerilor care vor face parte din Avocatul elevului: noi vom fi alături de voi şi vă vom sprijni împreună cu profesorii şi părinţii voştri pentru a vă implica plenar în această activitate nobilă de promovare a drepturilor copilului! V-aţi asumat o responsabilitate enormă, dar nu sunteţi singuri pe acest drum! Pierre Poupard,Reprezentantul UNICEF în Romania şi Republica Moldova

(Cuvântul Domnului Pierre Poupard a fost adresat reprezentanţilor instituţiei ”Avocatul elevului” cu prilejul lansării proiectului la sediul UNICEF în 20 mai 2005)

DREPTURILE OMULUI – DREPTURILE FUNDAMENTALE

Durata : An şcolar 2006-2007

Responsabil: Consiliul elevilor.

Grup ţintă : Elevii claselor IX-XII ai Grupului Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi                                            

Argument :Drepturile omului constituie baza unei convieţuirii paşnice: atât în domeniul politicii naţionale şi internaţionale, cât şi în cadrul localităţii de reşedinţă şi în familie, în şcoală. Drepturile omului

3

vizează toţi oamenii şi toată lumea trebuie să se bucure de ele. De aceea, toţi oamenii trebuie să le cunoască.Dreptul este un fapt social, un aspect al vieţii cotidiene, de aceea el poate fi înţeles numai dacă pornim în acest tip de educaţie de la premisa că există o vulnerabilitate a omului în viaţa socială, generată de insecuritatea condiţiilor în care trăieşte, a arbitrarului puterii, a subiectivităţii legiuitorului, de aceea el trebuie protejat şi educat spre a se autoapăra pentru a nu deveni victima unor abuzuri şi încălcări ale drepturilor sale. Totodată considerăm că drepturile nu se cer, se dobândesc în acţiunea socială. Drepturile sunt o premisă dar şi o consecinţă a responsabilităţilor noastre. Ele sunt complementare neputând vorbi de drept fără a face apel la reversul său, obligaţia. De aceea educaţia trebuie începută de la recunoaşterea acestei dualităţi în care ne manifestăm ca fiinţe umane, cu drepturi, dar şi cu obligaţii.

Scop : Cunoaşterea de către elevi a aspectelor legate de drepturile omului şi cultură civică la nivel local, naţional şi global.

Obiective :Dezvoltarea încrederii elevilor în capacitatea lor de a acţiona responsabil şi eficient pentru apărarea drepturilor omului;

Lansarea unei campanii de conştientizare a drepturilor tinerilor în Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi;

Elaborarea de materiale pentru educaţia în domeniul drepturilor tinerilor destinate orelor de consiliere; Pregătirea profesorilor pentru a folosi eficient materialele în cadrul orelor de curs;

Iniţierea unor proiecte de parteneriat între Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu” şi alte licee din Craiova prin care elevii vor analiza aspecte legate de drepturile omului.

Eşalonarea pe etape:

Luna Septembrie / OctombrieDesfăşurarea unei acţiuni de informare şi pregătire a elevilor, diriginţilor şi a cadrelor didactice implicate în program.

Lunile Noiembrie / IunieLa nivelul şcolii:         Colectivul de elevi, profesori implicaţi în program trebuie:Să informeze şi să formeze elevii pe tematica drepturilor fundamentale;Să fixeze orarul întâlnirilor (minim 2 întâlniri / lună) cu elevii şi / sau diriginţii acestora;Să realizeze un program al întâlnirilor cu o tematică stabilită de consiliul elevilor;Să proiecteze şi să desfăşoare activităţi menite să promoveze drepturile şi obligaţiile în rândul elevilor;Să realizeze materiale informative despre drepturile fundamentale ale elevilor.

La nivelul judeţului :Realizarea unor parteneriate educaţionale între Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi, şi alte licee din Craiova

PROIECT: EGALITATE DE SANSE - IN SCOALA TOTI SUNTEM LA FELDurata : An şcolar 2006-2007

Coordonator de proiect: Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi                                          Responsabil :  director prof. Bebu Bianka                         director educativ prof. Diana Petrişor                         prof. consilier Buce Mădălina                         consiliul elevilor.

Grup ţintă : elevii claselor I-XII

Argument :

4

Există categorii de elevi care întâmpină greutăţi mai mari şi de durată în procesul şcolarizării. O categorie aparte a defavorizării este constituită de genul elevilor, fiind ştiut ca fetele „par” favorizate. O altă categorie aparte e constituită de etnia elevilor. La acestea am mai putea adăuga aşa-zisul „handicap socio-cultural”, care vizează elevii proveniţi din medii dezavantajate în planul cultural, economic şi social. Familiile de provenienţă ale acestor elevi sunt sărace (cu părinţi aflaţi în şomaj de lungă durată, care nu au fost niciodată angajaţi sau au lucrat ocazional), analfabete (sau cu niveluri extrem de reduse de instruire), nu au o atitudine pozitivă faţă de educaţia de tip şcolar etc., şi în consecinţă, nu pot oferi copiilor lor nici măcar minima ambianţă socio-culturală şi economică necesară şcolarizării.Activităţile educative  sunt esenţiale în sporirea şanselor de integrare şcolar-profesională viitoare a acestor elevi aflaţi în situaţii dezavantajate socio-cultural, economic, naţional şi etnic. Scop : Informarea unui număr cât mai mare de fete şi băieţi asupra necesităţii implementării principiului egalităţi de şanse în toate domeniile, indiferent de naţionalitate,  etnie, sex, mediul social-economic.

Obiective :Dezvoltarea încrederii elevilor în capacitatea lor de a acţiona responsabil şi eficient, indiferent de mediul social de provenienţă;Formarea deprinderilor sau abilităţilor de muncă în şcoală prin învăţarea şi/sau imitarea părinţilor, a grupului de prieteni, etc.;Socializarea, comunicarea eficientă şi exteriorizarea emoţională care îl fac pe individ egal oricui şi în consecinţă capabil de a-şi programa şi trăi cariera;Lansarea unei campanii de conştientizare a tinerilor în Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi în privinţa egalităţii de şanse;Elaborarea de materiale destinate orelor de consiliere pentru educaţia în domeniul egalităţii de şanse a tinerilor;Iniţierea unor proiecte de parteneriat între Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu” şi alte licee din Craiova prin care elevii vor analiza aspecte legate de egalitatea de şanse.

Tematica activităţilor :Legislaţie naţională şi internaţională în domeniul egalităţii de şanse;Diferenţa sex-gen, etnie, religie, naţionalitate;Discriminarea;Violenţa şi traficul de femei;Comunicare şi conflict;Managementul stresului şi managementul timpului liber;Codul de bună practică.

Eşalonarea pe etape:

Luna Septembrie / OctombrieDesfăşurarea unei acţiuni de informare şi pregătire a elevilor, diriginţilor şi a cadrelor didactice implicate în program.

Lunile Noiembrie / IunieLa nivelul şcolii:Consiliul  elevilor, profesori implicaţi în program trebuie:Să informeze şi să formeze elevii pe tematica egalităţii de şanse;Să fixeze orarul întâlnirilor (minim 2 întâlniri / lună) cu elevii şi / sau consilierii acestora;Să realizeze un program al întâlnirilor cu o tematică stabilită de consiliul elevilor;Să proiecteze şi să desfăşoare activităţi menite să promoveze egalitatea de şanse în rândul elevilor;Să realizeze materiale informative despre promovarea egalităţii atât în rândul elevilor, cât şi în rândul colectivului, indiferent de sex, naţionalitate, etnie şi de mediu social-economic.

La nivelul judeţului :Realizarea unor parteneriate educaţionale între Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi, şi alte licee din Craiova.

PRACTICI DEMOCRATICE IN SCOALAVREM O SCOALA MODERNA, DECI AVEM NEVOIE DE PRACTICI DEMOCRATICE

Durata: An şcolar 2006-2007

5

Responsabil:  consiliul elevilor.

Grup ţintă: elevii claselor I-XII ai Grupului Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi

Scop: Cunoaşterea celor mai moderne si eficiente tehnici de educare a generaţiilor de elevi şi cadre didactice.

Obiective :Prezentarea si exemplificarea unor stiluri democratice de predare-învăţare si evaluare;

Exprimarea democratica a părerii fiecărui elev în ceea ce priveşte „elev-model”, „profesor-model” ;Comunicarea eficientă şi exteriorizarea opiniilor cu referire la existenta practicilor democratice

prezente în şcoala; Lansarea unei campanii de conştientizare a tinerilor în Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu”, Filiaşi în

privinţa practicilor democratice;Elaborarea de materiale destinate orelor de consiliere pentru educaţia în domeniul practicilor

moderne de predare-învăţare-evaluare.Iniţierea unor mese rotunde între Grupul Şcolar „Dimitrie Filişanu” şi alte licee din Craiova prin care

elevii vor prezenta si analiza aspecte legate de practicile democratice din fiecare scoală.

Tematica activităţilor :Prezentarea celor mai noi stiluri de predare.

Elevul model.Profesorul model.

Comunicarea asertiva profesor-elev.

Eşalonarea pe etape:Luna Septembrie / Octombrie

Desfăşurarea unei acţiuni de informare şi pregătire a elevilor, diriginţilor şi a cadrelor didactice implicate în program.

Lunile Noiembrie / IunieLa nivelul şcolii:

Consiliul  elevilor, profesori implicaţi în program trebuie:Să informeze şi să formeze elevii pe tematica practici democratice;

Să fixeze orarul întâlnirilor (minim 2 întâlniri / lună) cu elevii şi / sau consilierii acestora;Să realizeze un program al întâlnirilor cu o tematică stabilită de consiliul elevilor;

Să proiecteze şi să desfăşoare activităţi menite să promoveze practicile democratice din şcoala atât in rândul elevilor, cat si al profesorilor;

Să realizeze materiale informative despre promovarea unei concepţii universale despre un „profesor-model”, un „elev-model” şi comunicarea dintre elevul-model şi profesorul-model.

Evoluţii ale rolului şi competenţelor cadrelor didactice

Paradigmele şi evoluţiile recente ale teoriei şi metodologiei curriculumului, instruirii şi evaluăriia solicită din partea profesorilor noi competenţe, concretizate în:

preocuparea pentru adecvarea procesului de instruire la nevoile fiecărui individ: capacitatea de a identifica nevoile/domeniile de dezvoltare ale fiecărui elev, de a identifica ritmul dezvoltării (a accepta că dezvoltarea se produce în ritmuri diferite la momente diferite); capacitatea de a adecva situaţiile de învăţare, conţinuturile şi materialele educaţionale la caracteristicile individuale ale

6

elevului, de a încuraja spiritul de iniţiativa şi capacitatea de studiu independent ale elevilor;

maximizarea potenţialului fiecărui copil (cu deosebire al copiilor dezavantajaţi): capacitatea de a diagnostica nevoile fiecărui elev, în termenii unor caracteristici fizice, cognitive, afective, socio-economice sau culturale;

evaluarea holistică a performanţelor: capacitatea de a adapta modul de evaluare la dezvoltarea globală a elevului şi de a utiliza informaţiile evaluative pentru a proiecta activităţi de predare-învăţare; dezvoltarea capacităţii de autoevaluare la elevi; elaborarea unor instrumente de evaluare; interpretarea rezultatelor evaluării pentru adoptarea de decizii şi ameliorarea activităţii; utilizarea adecvată a metodelor alternative de evaluare;

adaptarea la schimbare: capacitatea de a identifica schimbările din societate şi natura lor (direcţii, tendinţe, calitate), a evalua acţiunile/practicile elevilor şi a sugera şi implementa modificările necesare;

implicarea elevilor în învăţare, dezvoltarea motivaţiei, negocierea cu elevii a diferitelor tipuri de reguli; favorizarea definirii unui proiect profesional al elevului. munca în echipă.

Ideea "educaţiei pentru toţi" - sau, mai bine spus, a educaţiei adaptate nevoilor fiecărui elev - solicită profesorului capacitatea de adaptare la diversitatea elevilor, de sprijinire a achiziţiilor acestuia, de motivare pentru obţinerea de performanţe superioare şi dezvoltarea de capacităţi pentru educaţia permanentă.

Competenţe ale profesorilor din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie

În contextul educaţiei pentru cetăţenie, relaţia profesor - elev implică anumite caracteristici care derivă din specificul acestui tip de educaţie şi din următoarele concepte-cheie: responsabilizare, drepturile omului, democraţie participativă, împuternicire (engl., empowerment). Educaţia pentru cetăţenie se înscrie în paradigma conform căreia rolul profesorului nu trebuie să se reducă la a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului la a asculta şi a asimila informaţii. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea elevilor în procesul de decizie începe chiar în contextul procesului didactic, în toate aspectele sale: predare-învăţare-evaluare. Modificarea rolului profesorului se reflectă în: cunoştinţe interdisciplinare vs. cunoştinţe monodisciplinare, proces de predare-învăţare linear, static vs, proces de învăţământ dinamic, interactiv (managementul clasei, metode de predare, învăţare prin cooperare, evaluare etc). Astfel, elevii şi profesorii sunt implicaţi în procesul de

7

învăţământ şi sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora.Competenţele profesorilor, din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie, sunt:

abordarea problemelor din perspectiva elevului; sesizarea şi acceptarea similitudinilor şi diferenţelor dintre

el însuşi şi elevi, ca şi dintre elevii înşişi; respectarea drepturilor elevilor şi manifestarea unei

atitudini de sensibilitate faţă de nevoile şi interesele lor; soluţionarea problemelor şi a situaţiilor ambigue, complexe,

din clasă sau din şcoală; capacitatea de a se vedea pe sine, ca şi pe elevi, ca membri

activi ai comunităţii locale, naţionale şi globale; capacitatea de a integra propriile sale priorităţi într-un

cadru comun de probleme şi valori, precum şi de a acţiona pe baza deciziilor elevilor;

capacitatea de a-şi recunoaşte greşelile în faţa unui grup şi de a valorifica din punct de vedere educativ consecinţele acestora;

capacitatea de a dezbate aspecte ale curriculum-ului ascuns (Bîrzea, C., Educaţia pentru cetăţenie democratică. Perspectiva învăţării permanente. Consiliul Europei,2000).

Pentru dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, profesorul trebuie să creeze situaţii de învăţare menite să dezvolte astfel de atitudini, să se descurce în situaţii conflictuale date de opinii/atitudini diferite între indivizi sau între individ şi societate, să evalueze dezvoltarea atitudinilor şi valorilor la elevi.Teoriile moderne consideră necesară înlocuirea modelului profesorului ca "specialist într-un domeniu, curând depăşit de evoluţiile ştiinţifice" (Maciuc, I, 1998) cu cel al profesorului -formator, capabil să se adapteze la nou, să se autoformeze permanent. Multe ţări au revizuit sau sunt în curs de revizuire a curriculum-ului în conformitate cu schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă, însă este deosebit de important ca şi sistemul de formare a profesorilor să răspundă acestor noi dezvoltări ale curriculum-ului, ale tehnologiei didactice (metodologii de predare-îmvăţare) şi materialelor educaţionale pe care profesorii trebuie să fie pregătiţi să le folosească adecvat. Profesorii sunt, poate, partenerii cei mai importanţi în procesul de modernizare a sistemului de învăţământ. În acest context, în general, şi din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie, în special, înnoirea rolului profesorului trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

8

practicarea drepturilor omului în şcoală, dând prioritate unei pedagogii cooperative şi instaurând un climat de încredere în clasă;

centrarea pe elev; considerarea contextului social şi global, favorizând

abordările comune între profesori, pentru gestionarea problemelor;

rolul de mediator între cursanţi şi mediul lor; modernizarea procesului de evaluare: evaluarea ca

modalitate de progres, accentul pe evaluarea formativă; modernizarea formării profesorului, folosind noi abordări

pedagogice şi noile tehnologii informaţionale; activismul civic prin Internet.

Relaţia profesor-elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc. Elevul nu se simte "controlat", ci sprijinit. Profesorul trebuie să fie mai mult un organizator al situaţiilor de învăţare şi un element de legătură între elev şi societate, care mediază şi facilitează accesul la informaţie. Implicarea în egală măsură a elevilor şi profesorilor în procesul didactic înseamnă responsabilităţi împărtăşite.Simona VELEAcercetor ISE

O jurisprudenţă caracteristică momentului este cea cu privire la fumat.Iată deci un anumit număr de principii generale de drept , ce se referă la siguranţa juridică , si anume :- neretroactivitatea legilor- caracterul contradictoriu al procedurilor , atunci când sunt în cauză sancţiuni- dreptul la recurs , la reexaminare a unor deciziisunt principii procedurale ce trebuie considerate ca fundamentale .

În fapt , numai respectarea acestor principii poate garanta aplicarea normală a dreptului, esenţa fundamentală a statului pe care dorim a-l avea societatea noastră , un stat de drept, democratic.

Dreptul şi disciplina şcolară :

Expresia juridică de « normal » pătrunde din ce în ce mai mai mult în interiorul instituţiei şcolare , dar există interpretări de ordin intern , particular, care caracterizează procedura disciplinară.

Abaterea disciplinară - şcolară se distinge net de abaterea penală, chiar dacă o faptă poate fi în acelaşi timp abatere şi disciplinară şi penală ,ceea ce explică sancţionarea ei simultană sau succesivă de ambele părţi (Ex. Fumatul cu urmări de incediu în sala de clasă , sau alte spaţii ale şcolii, vestiare , sala de sport , etc.).

9

În materie penală, infracţiunea trebuie prevăzută şi definită printr-un text (aplicarea principiului: nullum crimen sine lege ) şi acet text trebuie interpretat cu stricteţe.

Din contră , sancţionarea abaterii disciplinare şcolare este mai puţin definită ca urmare a unei atente analize , ridicarea acesteia se face adesea fără urmări deosebite , în ambele cazuri măsura fiind luată la propunera unei comisii disciplinare , cu reprezentare democratică.

Abaterea penală este sancţionată de un judecător , care aplică o pedeapsă penală corespunzătoare abaterii, definită de lege. Acesta urmăreşte respectarea procedurilor disciplinare pentru aplicarea principiilor generale de drept , mai întâi obligativitatea comunicării acuzaţiei aduse , pentru a putea fi respectat dreptul de apărare . Nimeni nu poate fi condamnat făra a fi fost ascultat , fără a i se fi dat posibilitatea de a-şi exprima părerea , de a se apăra.

Aceste principii generale de drept ar trebui aplicate şi la sancţiunile disciplinare din şcoală , întrucât ele vizează stabilirea unui echilibru între cei ce sunt în poziţia relativă de vinovaţi ( elevii )şi cei ce sunt în pozitia de decidenţi , administraţia şi profesorii.

Este de uzanţă acum condiţionarea elevilor de a-şi lua angajamentul că se mută la o altă scoală sau că vor fi daţi afară din şcoală dacă mai fac o abatere, deci în fond o formă de contract ce prevede în caz de nerespectare a sa , măsuri directe de exmatriculare sau mutare fără o altă analiză a faptelor elevului.

De asemenea este de uzanţă , condiţionarea elevilor a fi promovaţi , dacă se mută din scoală, la o altă scoală , aceasta , fie de către diriginte , fie de un profesor , în timpul anului sau la un examen de corigenţă .

Educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, iar scopul ei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil (Kant), dar şi acţiunea de formare a individului pentru el însuşi, dezvoltându-i-se o multitudine de interese (Herbart).

Copiii rromi cons tituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţă de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii.

Datele statistice justifică necesitatea unor proiecte care au drept obiectiv îmbunătăţirea situaţiei copiilor rromi:

• doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa, pentru a se pregăti pentru şcoală;

10

• 20% nu sunt înscrişi la şcoală;• 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial;• aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi.

Respectarea şi implementarea dreptului copiilor rromi la educaţie constituie principala condiţie pentru viitoarea îmbunătăţire a situaţiei lor. Există însă multe obstacole cu care aceştia se confruntă:

- sărăcia: peste 90% din totalul rromilor din România trăiesc în condiţii de pauperitate economică ;- şomajul, disproporţionat de ridicat în comparaţie cu alte etnii- izolarea socială, care are drept cauze discriminarea şi prejudecăţile rasiste ale unei mari părţi din populaţia non-romani, dar şi tendinţele anti-sistem ale rromilor ;- analfabetismul şi deficitul calificărilor profesionale- comunitatea rromilor are una dintre cele mai ridicate rate a infracţionalităţii- serioase probleme de igienă (corporală, alimentară, sanitară) care oricând pot degenera în probleme medicale grave- probleme de identitate culturală: ca urmare a politicilor eronate de desconsiderare şi discriminare a rromilor, cei mai mulţi dintre rromi nu îşi cunosc, astăzi, propria identitate, propria cultura autentică şi propria istorie.

Situaţia copiilor rromi este una critică, majoritatea aparţinând unor familii extrem de sărace. Mulţi dintre ei abandonează şcoala datorită lipsurilor materiale, iar cei care continuă sunt deseori discriminaţi faţă de colegii lor: puşi in ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă, sau, mai rău câteodată, agresaţi verbal de către copii sau profesori. Educarea adulţilor (cadrelor didactice) şi a copiilor în spiritul toleranţei şi nediscriminării constituie o prioritate dacă dorim schimbarea mentalităţilor.

Se urmăreşte sprijinirea pregătirii preşcolare a copiilor rromi, dezvoltarea abilitaţilor necesare pentru a face faţă exigentelor şcolare şi pentru a le da astfel posibilitatea de a începe şcoala în condiţii egale cu ceilalţi copii.

Respectarea şi implementarea dreptului copiilor rromi la educaţie constituie principala condiţie pentru viitoarea îmbunătăţire a situaţiei lor. Există însă multe obstacole cu care aceştia se confruntă: sărăcia, atmosfera neprietenească din şcoli, absenţa unei pregătiri preşcolare adecvate. Aceasta din urmă este unul din motivele eşecului şcolar în rândul copiilor rromi.

După asigurarea unei pregătiri preşcolare, copiii rromi, care au căpătat abilităţile de a scrie, desena, învăţa, cânta, lucra împreună, obţin rezultate foarte bune la învăţătură şi se integrează mai uşor în disciplina şcolară. Un bun început este o garanţie a păstrării copiilor rromi în şcoală. Pregătirea preşcolară se asigură în grădiniţe, dar copiii rromi au dificultăţi de a veni aici cu regularitate, datorită greutăţilor financiare ale familiilor lor.

Integrarea populaţiei rrome continuă la vârsta şcolii, o şcoală căreia îi revine ca misiune promovarea printre profesorii şi elevii celorlalte naţionalităţi, valorile şi cultura elevilor

11

etnici.

De cealălaltă parte, trebuie încurajată dorinţa rromilor de integrare şi accentuat că integrarea nu înseamnă pierderea culturii tradiţionale. Teama etniei rrome de diversitatea culturală ar trebui să fie înlocuită de interesul mutual şi de deschiderea către schimbul de experienţe cu ceilalţi.

Înţelegerea mutuală va reduce riscul discriminarii şi va contribui la crearea de condiţii mai bune de învăţătură pentru copiii rromi. Condiţiile mai bune de învăţare vor stimula încrederea de sine a elevilor şi vor contribui la reducerea abandonului şcolar - o problemă extrem de frecventă între rromi. Într-o viziune de perspectivă, ameliorarea condiţiilor educaţionale implică şansa unui loc de muncă mai bun, facilităţi pentru integrarea socială şi astfel participarea în mai mare măsură la societatea democratică.

Copiii rromi care au beneficiat de pregătirea suplimentară şi au fost înscrişi în clasa I la şcoală au rezultate bune la învăţătură şi disciplină şi o prezenţă regulată la ore. Ei au sentimentul că sunt egali cu ceilalţi colegi, întrucât au cunoştinte şi abilităţi similare.

Cadrele didactice s-au implicat în găsirea unor modalităţi de ameliorare a situaţiei copiilor. Principalele direcţii ale acestora constau în: informarea autorităţilor locale, a părinţilor rromi şi a reprezentanţilor presei cu privire la drepturile copiilor rromi, cursuri de pregătire pentru profesorii care lucrează cu copiii aparţinând acestei minorităţi, educaţie preşcolară pentru copiii rromi, educaţie pentru toleranţă, non-discriminare, înţelegere şi apropiere între copiii de etnii diferite (romani şi rromi). Referinte:

1. INVATAMANTUL IN ZONE DEFAVORIZATE- - insp.gen. Constantin

Ciurea, insp. gen adj. Valeriu Stoicescu, insp. Veronica Staicu, insp. Relu Stoica, insp. Paraschiv Frone.

2.PSIHOLOGIA COPILULUI –MIHAELA GAISTEANU

Editura All 2003

3. ANDOLFI,M. – Family Therapy : An

Interactional Approach,1979,Plenum,

4. N.Y. DeMARIA,R.&co. – Focused Genograms, 1999, Brunner/Mazel, Ph.

Educatia pentru drepturile omului si copiluluiAcasa / Articole / Educatie

In 1959 Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat pentru prima dată Declaraţia Drepturilor Copilului, iar la 20 noiembrie 1989 Naţiunile Unite au adoptat Convenţia Internaţională a Drepturilor Copilului.

Normele, principiile şi valorile unei declaraţii universale sau “convenţii internaţionale” au un caracter universal, cu

12

toate că sunt criticate din cauza diversităţii ce rezultă din diferenţele de cultură şi tradiţie, respectarea drepturilor fundamentale ale omului constituie un element esenţial al actualului context intercultural. Drepturile omului nu alcătuiesc un univers închis şi nu constituie expresia unor valori absolute. Drepturile omului alcătuiec un minimum axiologic şi pragmatic, un ansamblu de valori, norme, principii care orientează via ţa comună a indivizilor şi a societăţilor. Educaţia pentru drepturile omului nu înseamnă asumarea pasivă a unor valori impuse, ci constituirea unor valori-idei ca bază pentru respectarea lor.

F. Audigier şi G. Lagelée consideră că secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au creat spaţiul politic şi juridic al afirmării drepturilor omului. Din punct de vedere logic, existenţa drepturilor omului se situează la originea vieţii sociale, iar din punct de vedere istoric, ideea dreptului natural este o moştenire a gândirii creştine şi a gândirii clasice.

Ideea de declaraţie datează din secolul al XVIII-lea şi este o creaţie a spiritului modern, iar ideea de declaraţie universală nu putea apărea decât în veacul nostru când s-au mondializat problemele cu care se confruntă omul în calitate de individ, grupare politică, socială, religioasă, profesională sau naţiune.

Premisa educaţiei pentru drepturile omului o constituie ideea că există anumite valori importante pentru umanitate în ansamblul ei cum sunt valorile de: egalitate, nediscriminare, respectul vieţii, libertate, respectul opiniilor, al credinţelor religioase etc.

Potrivit Federaţiei Internaţionale a Comunităţilor Educative (1998), copiii, deşi nu cunosc sensul conceptului de drepturi ale copilului, aproape toţi sunt convinşi că au unele drepturi. Educaţia pentru drepturile omului pune în joc valori şi atitudini care pot fi formate cel mai bine în perioada copilăriei . Educaţia preşcolară şi educaţia şcolară elementară constituie factori care pot favoriza asumarea acestor valori şi atitudini. Teoriile dezvoltării morale aduc argumente în favoarea necesităţii unei educaţii precoce (teoria lui Kohlberg).

Obiective ale educaţiei pentru drepturile omului

F. Audigier situează educaţia pentru drepturile omului într-un câmp de contradicţii din care enunţă:

• supunerea la norme şi învăţarea libertăţii critice. Educaţia pentru drepturile omului presupune transmiterea de norme şi principii care trebuie respectate ca atare şi exercitarea libertăţii critice;

• universalitatea şi dreptul la diferenţă. Pe de o parte, drepturile omului conturează un ansamblu de cunoştiinţe şi valori cu vocaţie universală, pe de altă parte, diversitatea contextelor sociale, politice, etice, religioase justifică revendicarea acestei pluralităţi;

• relaţia specială dintre spaţiul privat şi spaţiul public. O prejudecată foarte răspândită este aceea că transmiterea valorilor revine familiei, pe când şcoala are rolul de a transmite

13

cunoştinţe; distincţia dintre public şi privat subliniază puterea instituţiilor şi a persoanelor asupra formării tinerilor;

• transmiterea de cunoştinţe şi formarea de atitudini. Educaţia pentru drepturile omului vizează dobândirea unor competenţe sociale, care dau fiecăruia posibilitatea de a dezvolta comportamente conforme principiilor drepturilor omului. Şcoala reuşeşte cu succes să transmită cunoştinţe, însş ea are şi datoria de a-l pregăti pe copil pentru îndeplinirea propriului rol. J. Delors consideră că acesta este sensul educaţiei civice.

Tot J. Delors spune că un proiect educativ cu privire la drepturile omului va include în mod necesar trei componente: cognitivă, afectivă şi atitudinală.Referinte :

Momanu, Mariana. Introducere în teoria educaţiei. Editura Polirom, Iaşi, 2002

Delors, J. (coord.), Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei

Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

Durkheim, Ém., Educaţie şi sociologie. Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, , 1980.

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Educatia civica asigurata prin curriculum scolar aduce o contributie foarte importanta la educarea scolarilor , dar transformarea fiecarui elev intr-un bun cetatean presupune din partea fiecarei scoli si organizarea unor activitati extrascolare.

Aceste activitati au rolul sa completeze in mod armonios activitatile cu caracter curricular , ofera elevilor posibilitatea sa exerseze practici democratice in scoala si in comunitate , sa atraga si sprijinul membrilor din comunitate.

In general , educatia pentru cetatenie democratica urmareste dezvoltarea unei societati mai bune prin promovarea unor concepte/valori de baza , precum

egalitatea , demnitatea , solidaritatea , participarea , libertatea , dreptatea , pacea. (Hugh Starkey , 1996) .

Demersul vizeaza formarea bunului cetatean , in sensul trasmiterii de cunostinte , dezvoltarii de drepturi si atitudini care sa-i permita individului sa perceapa si sa inteleaga modul in care societatea trebuie sa functioneze si sa contribuie la ameliorarea respective .

Rolul scolii este acela de a pregati cetateni responsabili care stiu sa analizeze probleme controversate , sa influenteze politicile publice , sa-si exprime opinia.

14

Scoala trebuie sa-i invete pe elevi sa participe la viata comunitatii , sa le pese de lumea in care traiesc.

Avantajele educatiei extrascolare sunt multiple deoarece demersul este realizat din perspectiva pluri si interdisciplinara , ceea ce favorizeaza spiritul democratic , interesul pentru viata sociala si politica , grija fata de mediu.

In acest sens , activitatea extrascolara este o oportunitate ce trebuie valorificata in directia eficientizarii si focusarii ei pe educatia civica a elevilor.

Un proiect cu tema “Drepturile si indatoririle copilului” care a venit in sprijinul promovarii si sustinerii drepturilor omului.

Elementul esential al educatiei pentru drepturile omului il constituie organizarea unor activitati extrascolare prin care elevii sa se implice direct in promovarea , apararea , protejarea drepturilor in comunitatile in care traiesc.

Acţiunile din ciclul “Drepturile si indatoririle copilului” derulate i-au implicat pe copii in dezvoltarea abilitatii si atitudinii de cetatean activ si au contribuit eficient la cresterea calitatii vietii in comunitatea din care provin.

Enumar cateva care s-au dovedit practici de succes in scoala :

- Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost realizata sub forma de afis si distribuita in scoala - Organizarea unei expozitii cu lucrari ce decurg din Declaratie - Realizarea unui “colt special” ce constituie punct de informare si totodata loc de exprimare a experientei personale legate de drepturi - Realizarea de fluturasi pe teme de drepturi ale omului- Intalniri cu “personalitati” - Conceperea unor scrisori catre autoritatile locale prin care se face publica pozitia in legatura cu cateva cazuri sesizate la fundatia ce-si desfasoara activitatea in cartierul nostru patronata de primarul nostru Radu Stefan Mazare - Activitati de strangere de fonduri pentru copiii defavorizati din comunitate

In realizarea activitatilor extrascolare , am antrenat intotdeauna cei trei factori implicati in actul educational : elevii , prin responsabilitatile asumate atat individual , cat si in grup ; familiile , prin sustinere morala financiara si de multe ori implicate chiar in organizarea activitatilor ; scoala , prin obtinerea avizelor necesare deplasarii (atunci cand am plecat in excursie) , elaborarea strategiilor didactice , realizarea unitatii dintre cei trei factori , finalizarea activitatii intreprinse.

In proiectarea activitatii extrascolare , am avut grija ca obiectivele instructiv-educative sa primeze , dar sa fie prezente in mod echilibrat si momentele recreative , de relaxare , atunci si rezultatele vor fi deosebite .

15

Participarea efectiva si afectiva , totala , in activitatile cu caracter umanitar ce au avut ca scop strangerea de fonduri pentru anumite situatii critice ivite in viata semenilor lor , a angajat atat elevii timizi cat si pe cei slabi , i-a temperat pe cei impulsivi , stimuland curentul de influente reciproce , dezvoltand spiritul de cooperare si intrajutorare.

Prin faptul ca in asemenea activitati se supun de buna voie regulilor , asumandu-si responsabilitati , elevii se autodisciplineaza.

Prin activitatile derulate in cadrul acţiunilor “Drepturile si indatoririle copilului” , am avut posibilitatea sa cunosc alte laturi ascunse ale personalitatii copiilor , sa-i dirijez , sa le influentez dezvoltarea , sa-i ajut sa nu mai fie violenti , sa devina altruisti , generosi , milosi cu alte cuvinte , am incercat sa-i pregatesc pentru viata.

“ Cel care nu se bucura de actiunile sale nobile nu este o persoana buna ; nimeni nu ar spune despre cineva ca este drept daca nu se bucura ca actioneaza drept”. (Aristotel , “Etica Nicomacheana”)

Activitatile extrascolare cu caracter intedisciplinar pot juca un rol deosebit de important pentru ca ele au o influenta puternica asupra elevilor : dezvoltarea creativitatii civice , valorificarea aptitudinilor , pregatirea pentru cetatenia in comunitate , dezvoltarea responsabilitatii fata de unele probleme ale comunitatii , incurajarea initiativei in folosirea resurselor locale.

Organizarea acestui tip de activitate are numeroase consecinte pozitive in orice comunitate si in mod special in comunitatile ce au serioase greutati socio-economice si in care locuitorii nu incearca sa gaseasca solutii pentru rezolvarea problemelor prin valorificarea resurselor locale. In astfel de situatii , ar fi bine ca scolile sa indeplineasca rolul de organizator social al comunitatilor si sa contribuie prin educatia civica la pregatirea unor buni cetateni , capabili sa inteleaga si sa sustina dezvoltarea localitatii in care traiesc.

Referinte :

- Ghid pentru profesori , Ed.Radical ; ELLIE KEEn si ANCA TIRCA , 1999

- Dirigentie Consiliere si orientare , Ed. Tribuna Invatam , 1998 Bucuresti

- Daniel Hameline , 1978 , Profesori si elevi , E.D.P.Bucuresti

- Gh.Tomsa , Relatia invatator-elev in procesul educatiei in Invatamantul primar , nr.3/1996

- Cernea , Maria , Contributia activitati extracurriculare la optimizarea procesului de invat ,in “Invatamantul primar” , nr.1/2000 , Ed. DISCIPOL ,

Bucuresti

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Fiecare fiinta umana este inzestrata cu o varietate de distinctii biologice (cu care se naste: varsta, sex, caracteristici fizice…) si socio-culturale (familia, educatia, clasa sociala, etnicitate, religie, mod de gandire), cat si cu o istorie individuala care il deosebeste de orice alta persoana. Prin aceasta fiecare persoana este unica in felul sau.

16

Pentru a beneficia in mod democratic de aceste drepturi, copilul (viitorul adult) trebuie sa primeasca o educatie adecvata: educatie pentru civism, aceasta fiind nediscriminativa.

Educatia civica desemneaza toate practicile educative si continuturile invatamantului care au ca scop transmiterea si deprinderea relatiilor de viata, individuale si sociale. Educatia civica nu poate fi impusa prescolarului in mod autoritar prin mediul unor precepte, dispozitii, interdictii. Ea il educa pe copil in directia constientizarii celuilalt, il invata care-I sunt drepturile si indatoririle, il invata sa comunice, contribuie la formarea spiritului de initiativa.

Ca membru al societatii, copilul trebuie sa fie receptiv la obligatiile sociale, sa manifeste disponibilitati de participare si cooperare in actiuni cu semenii sai (cu membrii grupului din care face parte, sa manifeste conduite sociale si responsabile. Individul uman nu poate trai decat in comunitati-grupuri. In grup, copilul invata sa vorbeasca, sa se comporte, aici isi formeaza si dezvolta personalitatea. Copiii trebuie sa inteleaga ca exista si grupuri care fac rau individului si sa incerce sa analizeze influenta nefasta a acestuia.(exemple de activitati: “Criterii in alegerea prietenilor”, “Manifestarea respectului si al ajutorului intre prieteni”,”Roluri pe care copilul le are in clasa si in familie”).

Faptele de educatie sunt niste fapte psihosociologice. ‘Societatea este singura sursa a moralitatii’, spunea Durkheim.

Orele de educatie civica trebuie sa constituie sursa de interactiune intre invatator si elevi, mijloc de expresie a comportamentului civic in clasa.In acest context , accentul nu trebuie sa cada pe transmiterea unei bogate informatii de specialitate pe care elevii ar trebui sa o reproduca fidel, ci pe formarea unor atitudini critice, reflexive, responsabile, pe dezvoltarea capacitatii de dialog si cooperare, pe cultivarea respectului fata de sine si fata de ceilalti.

Invatatorul trebuie sa ofere elevilor posibilitatea de a ridica probleme, de a exprima puncte de vedere, de a participa pas cu pas la construirea notiunilor, conceptelor, ideilor.

Educatia civica nu poate fi impusa in mod autoritar prin intermediul unor percepte, dispozitii, interdictii. Ea il educa pe elev in directia constientizarii celuilalt, il invata care-i sunt drepturile si indatoririle, il invata sa contribuie la formarea spiritului de initiativa.

Fiecare tema este bine sa fie prezentata ca o ‘problema care include in sinea ei altele pe care elevii sa le descopere si sa le discute activ, pornind de la cunostintele si experienta lor.

Prezentarea cunostintelor si solicitarea reproducerii lor inseamna compromiterea obiectivelor disciplinei. Cunostintele, notiunile, problemele trebuie construite pas cu pas, in dialogul cu elevii.

17

Lectiile de educatie civica, concepute intr-o maniera atractiva, motivata si accesibila, contin setul de cunostinte necesare copilului pentru a deveni o persoana responsabila, activ-participativa la viata sociala. Ele trebuie sa contribuie la formarea unui civism deschis marilor probleme ale societatii si ale timpului nostru.

Intelegand ca unicitatea persoanei presupune existenta diferentelor, elevul trebuie sa accepte diferentele dintre oameni, sa manifeste toleranta, sa fie lipsit de prejudecati, sa accepte si sa manifeste interes fata de modul de viata, obiceiurile altor popoare sau, pur si simplu, fata de obiceiurile diferite ale celor de langa ei.Importanta este, de asemenea, constientizarea faptului ca neacceptarea diferentelor da nastere conflictelor.

Pot fi purtate discutii pe teme cum ar fi : ‘Criterii in alegerea prietenilor ‘, ‘Manifestarea respectului si al ajutorului reciproc intre prieteni, vecini, colegi’, ‘Roluri (influente) pe care copilul le are in clasa si in familie’.Copiii trebuie sa constientizezefaptul ca nu exista drepturi fara indatoriri, ca fiecarui drept ii corespunde o indatorire. Le impune, de asemenea, analiza consecintelor pe care nerespectarea regulilor de comportare in grup le are asupra celui in cauza.

Copilul de varsta scolara mica apreciaza faptele morale in raport cu situatia respectiva, cu interesele sale sau cu o imprejurare de moment.La acest nivel de varsta se reclama o moralitate de tip practic vazand si facand, in care imitatia, identificarea cu cei din jur sunt frecvente. Pe parcurs, se poate valorifica experienta practica de viata a copiilor, prin atribuirea de roluri morale, lecturi de continut etc., convorbirile raportate la cazuri concrete, angajarea in diferite responsabilitati.

Elevii trec astfel de la fapte si valori elementare- recunostinta, respectul fata de altii si fata de sine- spre valori superioare- capacitatea de a hotari, de a decide si actiona singuri, de a duce la bun sfarsit o activitate, de a coopera in grup.

Copilul preia de la parintii sai modul fundamental de a se raporta la viata si la valorile ei, de a se implica in raporturile cu ceilalti, de a se cunoaste, evolua, actiona si afirma. Astfel un climat conjugal tensionat, conflictual, instabil poate genera la unii copii o anume precocitate a maturizarii afective si cognitive care ii determina sa dea dovada de razbunare, ura, ranchiuna, rezultat al frustrarilor afective si al anxietatilor acumulate in primii ani de viata. (Ex: in jocurile de rol se regaseste acest lucru).

Copilul simte nevoia sa relateze parintilor evenimentele zilei (ce s-a intamplat la gradinita, la joaca, la plimbare etc). Daca parintii se vor considera uneori obositi sau ocupati, ei nu vor avea dispozitia sufleteasca si nici timpul necesar pentru a-l asculta pe copil si pentru a-i raspunde. Treptat copilul se simte neglijat, respins, nemultumit.

Majoritatea parintilor cunosc oboseala, stresul cotidian, sunt ocupati dar nu toti se sustrag

18

de la obligatiile parintesti ce le revin fata de copil. Cand unii dintre ei isi dau seama de consecintele dezastruoase ale lipsei de tandrete si intelegere parinteasca, de lipsa comunicarii cu proprii copii, cel mai adesea este prea tarziu, prapastia dintre ei fiind de netrecut, iar consecintele destul de grave.

Comunicarea adultului cu prescolarul trebuie sa se adapteze la particularitatile specifice acestuia. Numeroase sunt situatiile in care copiii au probleme, pe care incearca sa le comunice parintilor, dar acestia intevin brusc cu punctul lor de vedere, fara a asculta pana la capat. In cazul utilizarii metodelor autoritare (parintele decide, copilul asculta), dar si in cazul celor permisive (copilul decide, parintele se supune) apar starile fizice de nemultumire. Trebuie sa recurga deci, la o a treia metoda deosebit de eficienta care presupune o intelegere si o comunicare reciproca.

Sunt parinti care nu inteleg necesitatea si valoarea formativa pentru copil a acelui sir neintrerupt de intrebari (“de ce-urile”) parinti care se plictisesc, refuza sa raspunda la asemenea intrebari, iar uneori chiar amenninta sau pedepsesc copilul care insista sa intrebe. Oare stiu acesti parinti ce grava greseala comit printr-o asemenea atitudine, limitand sansa de dezvoltare intelectuala prin cunoasterea copilului?

In egala masura sunt parinti care stiu sa zaboveasca cu grija si rabdare asupra problemelor educative ale copilului si sa transforme, spre exemplu, o zi de plimbare sau excursie intr-o adevarata sarbatoare a mintii si a sufletului copilului.

In cadrul parteneriatului cu parintii am cautat sa realizam o deschidere a gradinitei catre parinti pentru a stabili legaturi concrete, sincere facilitand dialogul democratic si implicand parintii in demersul educational propus.

Cunoscand rolul deosebit de important al parteneriatului gradinita-familie, precum si particularitatile gradinitei noastre, am stabilit obiective clare si precise prin care parintii sa contribuie efectiv si afectiv la implementarea reformei in gradinita noastra:

- Democratizarea relatiilor educatoare-parinti- Gasirea unor resurse extrabugetare (sponsorizari, donatii etc) pentru imbogatirea bazei didactico-materiale a gradinitei;- Implicarea parintilor in pregatirea si organizarea activitatilor proiectate astfel incat sa creeze un climat educativ stimulativ pentru prescolar; - Implicarea parintilor in actiuni extracuriculare cu copiii;- Realizarea unor activitati demonstrative asistate de parinti;

Initierea parintilor in probleme specifice educatiei si instructiei am realizat-o si o realizam prin: lectorate, sedinte cu parintii, drumetii, spectacole, excursii, vizite. Prin aceste modalitati nu numai eficienta activitatilor va fi mai mare, dar realizam si un invatamant modern.

A fi exigent cu propriul copil, in limite rationale este un semn de respect si totodata de dragoste prin interesul ce-l manifestam pentru soarta si evolutia ei.

19

Rolul parintelui in existenta copilului este fundamentat dar numai in masura in care el gaseste forta si secretul de a lansa pe traiectoria vietii, un individ rezistent, puternic, adaptabil, echilibrat, bun predispus la o anume fericire.

“Sa nu cerem niciodata copilului –oricat ar fi temperamentul lui de echilibrat – sa faca ce nu-i putem arata prin fapte, ci doar prin vorbe” DR. DOC. – SEBASTIAN NICOLAUReferinte :

- Revista Invatamantul Prescolar Doljean – nr. 8 Craiova 1999

- Revista Invatamantul Prescolar nr. 3 – 4 1995 Bucuresti

- “Educatia in anul 2000” nr. 1 – 2 /2000 Bucuresti

Potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite la Drepturile Copilului, nondiscriminarea pe criteriul incapacităţii alături de alte criterii (social,. politic, etnic, etc.) este fundamentală pentru respectarea integrală şi reală drepturilor copilului.

Copiii cu nevoi speciale beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii din România, în plus ei dispun şi de alte câteva drepturi care să-l ajute să aibă o viaţă cât mai împlinită şi decentă.

Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoana cu nevoi speciale, atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupurile sociale, în comunitatea locala.

Din punct de vedere al integrării sociale a copiilor cu nevoi speciale trebuie avute în vedere câteva aspecte importante:

• Interesul superior al copilului şi dreptul la viaţă şi dezvoltare în familie şi comunitate primează şi pentru copiii cu nevoi speciale;• Acordarea de şanse egale presupune ca intervenţia şi suportul educativ să fie acordate corespunzător nevoilor copiilor;• Depistarea precoce şi intervenţia timpurie este un obiectiv prioritar de acţiune pentru egalizarea şanselor.• Parteneriatul, cooperarea între specialişti, autorităţi, O.N.G.-uri, familie alţi factori din comunitate sunt esenţiale pentru integrarea şcolară.

În Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, ţara noastră îşi asuma garantarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor, aşa cum sunt ele definite în Convenţie şi în conformitate cu principiile şi normele enunţate de aceasta, inclusiv în privinţa copiilor cu nevoi speciale. În strânsă legătură cu expresia „copii cu nevoi speciale” se afla principiul egalizării şanselor care se referă la procesul prin care diversele sisteme ale societăţii şi mediului, ca, de pildă, serviciile, activităţile, informaţiile, documentarea sunt puse la dispoziţia tuturor şi, în particular, a persoanelor cu nevoi speciale . Egalizarea şanselor trebuie înţeleasă ca drept al persoanelor si copiilor cu nevoi speciale de a rămâne în comunitate şi de a primi sprijinul

20

necesar în cadrul structurilor obişnuite de educaţie, sănătate, a serviciilor sociale şi de încadrare în munca.

Convenţia include un articol specific asupra drepturilor copiilor cu nevoi speciale (art. 23), în care accentul este pus pe participarea activă la comunitate, precum şi pe cea mai deplin posibilă integrare socială ceea ce implică, evident, necesitatea evitării şi a reducerii instituţionalizării copiilor cu nevoi speciale. Se realizează astfel valorizarea socială a copilului cu nevoi speciale, ca fiinţă umană cu drepturi egale, prin integrare şcolară ca forma efectivă de integrare socială. Reuşita integrării şcolare este fundamentală pentru inserţia socială.

Performantele intelectuale realizate de copiii instruiţi în scoli speciale sunt aproximativ aceleaşi atinse de copiii cu nevoi speciale care frecventează şcolile obişnuite în schimb, sub aspectul învăţării sociale, achiziţiile copiilor care învaţă în şcolile obişnuite sunt superioare.

Potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite la Drepturile Copilului, nondiscriminarea pe criteriul incapacităţii alături de alte criterii (social,. politic, etnic, etc.) este fundamentală pentru respectarea integrală şi reală drepturilor copilului.

Copiii cu nevoi speciale beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi copii din România, în plus ei dispun şi de alte câteva drepturi care să-l ajute să aibă o viaţă cât mai împlinită şi decentă.

Educaţia trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoana cu nevoi speciale, atât în familie cât şi în grădiniţă, în şcoală, în grupurile sociale, în comunitatea locala.

Din punct de vedere al integrării sociale a copiilor cu nevoi speciale trebuie avute în vedere câteva aspecte importante:

• Interesul superior al copilului şi dreptul la viaţă şi dezvoltare în familie şi comunitate primează şi pentru copiii cu nevoi speciale;• Acordarea de şanse egale presupune ca intervenţia şi suportul educativ să fie acordate corespunzător nevoilor copiilor;• Depistarea precoce şi intervenţia timpurie este un obiectiv prioritar de acţiune pentru egalizarea şanselor.• Parteneriatul, cooperarea între specialişti, autorităţi, O.N.G.-uri, familie alţi factori din comunitate sunt esenţiale pentru integrarea şcolară.

În Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, ţara noastră îşi asuma garantarea şi promovarea drepturilor tuturor copiilor, aşa cum sunt ele definite în Convenţie şi în conformitate cu principiile şi normele enunţate de aceasta, inclusiv în privinţa copiilor cu nevoi speciale. În strânsă legătură cu expresia „copii cu nevoi speciale” se afla principiul egalizării şanselor care se referă la

21

procesul prin care diversele sisteme ale societăţii şi mediului, ca, de pildă, serviciile, activităţile, informaţiile, documentarea sunt puse la dispoziţia tuturor şi, în particular, a persoanelor cu nevoi speciale . Egalizarea şanselor trebuie înţeleasă ca drept al persoanelor si copiilor cu nevoi speciale de a rămâne în comunitate şi de a primi sprijinul necesar în cadrul structurilor obişnuite de educaţie, sănătate, a serviciilor sociale şi de încadrare în munca.

Convenţia include un articol specific asupra drepturilor copiilor cu nevoi speciale (art. 23), în care accentul este pus pe participarea activă la comunitate, precum şi pe cea mai deplin posibilă integrare socială ceea ce implică, evident, necesitatea evitării şi a reducerii instituţionalizării copiilor cu nevoi speciale. Se realizează astfel valorizarea socială a copilului cu nevoi speciale, ca fiinţă umană cu drepturi egale, prin integrare şcolară ca forma efectivă de integrare socială. Reuşita integrării şcolare este fundamentală pentru inserţia socială.

Performantele intelectuale realizate de copiii instruiţi în scoli speciale sunt aproximativ aceleaşi atinse de copiii cu nevoi speciale care frecventează şcolile obişnuite în schimb, sub aspectul învăţării sociale, achiziţiile copiilor care învaţă în şcolile obişnuite sunt superioare.

Pentru a indeplini cu succes sarcinile instructiv-educative am urmarit cunoasterea caracteristicilor clasei in ansamblu si a particularitatilor fiecarui elev in parte, considerand ca munca de organizare si educare a colectivului clasei nu poate fi conceputa fara aceasta studiere atenta.

Pentru cunoasterea elevilor am folosit metode multiple, reusin d sa stabilesc corelatia intre diversele laturi si trasaturi ale personalitatii elevilor, cunoscandu-i sub toate aspectele.

Pentru atingerea telului propus am intocmit caracterizari ale elevilor si ale clasei in ansamblu, apoi am intiocmit un plan concret de munca instructiv-educativa tinand seama de acestea.

Cunoasterea elevilor a fost posibila folosind si colaborarea cu familia. Am cautat ca parintii sa devina colaboratori activi ai invatatorului, sa devina constienti de raspunderea pe care o au in fata societatii pentriu instructia si educatia copiilor lor.

Astfel am urmarit sa-i atrag pe parinti in jurul scolii si sa desfasor o intensa activitate de propaganda pedagogica in mijlocul lor.

Diferite forme si metode care si-au probat eficienta in practica scolilor noastre sunt: adunarile parintilor, consultatiile si convorbirile de grup sau individuale, vizitele la domiciliu, ca si antrenarea parintilor in realizarea diferitelor probleme ale scolii, in

22

comitetul de parinti al clasei sau al scolii.

Sunt si cazuri in care parintii au reactia de evitare a intalnirii cu invatatorul, lipsa de sinceritate si de aparare a copilului lor.Cand temele au fost de genul:

„Va cunoasteti copilul? Ce rol are tatal? Ce rol are mama? Cum cream climat educativ copiilor nostri? Cate ceva despre necazurile copiilor scolari” etc. iar parintii au fost sinceri si interesati de masurile preconizate, rezultatele bune au fost in permanenta.

Pentru a astabili masuri educative in sensul realizarii unitatii de actiune a scolii cu familia cu o valabilitate mai larga decat acelea care se stabilesc in cursul convorbirilor individuale se organizeaza adunarile pe clasa cu parintii dezbatand probleme cu caracter pedagogic in concordanta cu interesele si doleantele parintilor, prezentandu-le lucrari din literatura pedagogica privind educatia elevilor si indrumandu-i spre lectoratele cu parintii organizate pentru ei la nivelul scolii.

Conditii psihopedagogice ale optimizarii educatiei moraleAcasa / Articole / Educatie

Educatia morala dispune de un teren propice pentru implinirea ei eficace inca de la varsta prescolaritatii. In acest sens, consider ca strategiile “oportune” (eficace) pe aceste trepte trebuie sa se sprijine in mod direct pe materialul con-cret al experientei curente de viata si activitate, pe “modelele” de conduita morala proprii si ale celor din jur – prin asigurarea unei convergente optime de actiune a tuturor factorilor educationali (familie, gradinita, mediul social ambiental, diferite organizatii de copii etc.);

In contact cu faptele de viata si de munca ale celor din jur, receptionarea si trairea acestora ca si a evenimentelor din ambiata sociala, rezonanta lor afectiv-motivationala contribuie la geneza unor importante elemente pentru insusi modelul comportamental psih omoral al copilului – premise pentru condui ta sa cetateneasca viitoare. Acesta este insusi sensul formelor prime de realizare de implinire a misiunilor proprii educatiei moral-cetatenesti inca de la varste de debut ale dezvoltarii umane.

23

Ca urmare a interactiunii cu adultii (a modelelor oferite) copilul ajunge sa-si desfasoare activitatea, pe baza unor reguli.

In acest moment trebuie sa distingem, pe de o parte, practica regulei, iar pe de alta parte, constientizarea regulei. Prin practica regulei intelegem maniera in care copilul aplica, efectiv, regulile impuse de catre adulti, iar prin constientiza-rea regulei intelegem “maniera in care copilul de diferite varste isi reprezinta caracterul obligatoriu, sacru sau decizitoriu, heteronomia sau autonomia proprie a regulilor”.

Experienta pedagogica arata ca, in general, copilul prescolar este incapabil sa-si regleze comportamentul sau social in afara aplicarii “automate” a consemnurile indicate de catre adulti. Regula pe care si-o insusete copilul ramane in perioada de inceput exterioara constiintei lui, fiind reprezentata ca ceva peste care nu se poate trece din moment ce exista ca atare. Ceea ce spune adultul este just prin simplul fapt ca este spus de adult. Acest mod caracteristic de a-si reprezenta regulile a fost denumit “realism moral” pe care J. Piaget il defineste prin “tendinta copilului de a considera trebuintele si valorile carora li se raporteaza ca existand in sine, independent de constiinta, si ca impunandu-se obligatoriu oricare ar fi circumstantele in care este angajat individul”.

Ceea ce caracterizeaza asadar, moralitatea prescolarului este existenta unei permanente discrepante intre practica regulei si constiinta regulei. Practica regulei precede constientizarea ei, constituind totodata o etapa obligatorie in interiorizarea unei reguli morale.

Inca de la varsta de trei ani, prin felul in care actioneaza (practica regulei) copilul poate da iluzia observatorului ca si-a interiorizat o serie de reprezentari si reguli morale (saluta, semnaleaza “faptele urate” ale altor copii). In realitate, aceste reguli care determina comprtamentul sau, atunci cand este vorba de modul in care el le reprezinta, ii apar ca niste simple cerinte de comportament, impuse de adulti (“harnic inseamna sa aranjeze jucariile in ordine”). Din aceasta practica a regulei, pe masura largirii ei, vor rezulta treptat reprezentari morale adecvate. Procesul de formare a reprezentarilor morale este oarecum similar procesului de geneza a actiunilor mintale in general. El ne apare ca un proces de depasire a experientei empirice concrete, care se realizeaza, in esenta, prin interiorizarea actiunilor concrete, efective sub forma de imagini mintale. Astfel, formarea reprezentarilor morale nu ne mai apare ca simplu rezultat al unui proces de “intiparire” in memoria copilului a unor situatii si comportamente la care se ataseaza calificativul de “bine”, “rau”, “harnic” etc., date de catre adult ci ne apare ca rezultat al unui proces de ridicare treptata a copilului de la posibilitatea de a actiona doar in plan concret, la posibilitatea de a reconstrui o suita de actiuni pe plan mintal. Referinte :

1. “Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii”

2. Psihopedagogia

3. Culegere metodica “Copilul si Jocul” – Bucuresti 1975

4. Culegere metodica “Gradinita si educatia morala si patriotica” – Bucuresti 1977

24

5. “Copilaria – Fundament al personalitatii” 1997

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Preocuparile pentru ridicarea calitatii in educatia moral civicaAcasa / Articole / Educatie

Preocuparile pentru ridicarea calitatii in educatia moral civica au fost prezente in toate timpurile si societatile ca o necesitate de prim rang. Cateva opinii consacrate vin in sprijinul acestei afirmatii "Daca omul n-a primit decat o educatie defectuoasa sau rea el devine cel mai ingrozitor animal pe care l-a produs Pamantul. De aceea legiuitorul trebuie sa faca din educatia copiilor prima si cea mai serioasa din preocuparile sale" ( Platon)." Peste tot unde educatia a fost neglijata statul a primit o lovitura funesta " ( Aristotel).

"Pe drumul spre anul 2000 educatia este mai urgenta decat insasi hrana" ( Mircea Malita).

Educatorii si in special dirigintele alaturi de familie, biserica, armata constituie de-a lungul anilor factorii principali care formeaza si educa spiritul res pectarii normelor de conduita morala in societate, spiritul cultivarii unor trasaturi morale pozitive, a ideilor de demnitate umana, egalitate, toleranta, respect reciproc, responsabilitate fata de actele personale, pace si intelegere intre oameni.

Educatorul trebuie sa acorde neincetat importanta educatiei moral-civice pentru convietuirea civilizata cu ceilalti oameni, pentru progresul continuu al fiecaruia si al celor din jur. Dintr-o imensa dragoste pentru copii, din dorinta ca ei sa cunoasca si sa infrumuseteze lumea, dirigintele, educator, conducator de grup si formator se va ocupa de educatie sub toate aspectele ei. De la mica celula a familiei la viata comunitatii, de la tara in care traieste la civilizatia umana, copilului trebuie sa-i fie sadita dorinta de a sti, de a cunoaste, de a intelege oamenii, viata, natura, avand cultivata in el legea dreptatii, cinstei si dragostei.

La temelia unei inalte educatii moral civice sta invatamantul, institutia care creaza caractere, institutia prezentului si viitorului.

Scoala trebuie sa desfasoare o activitate transparenta pentru a da posibilitatea sa fie evaluata si de catre alti factori educationali. In acest sens reforma in invatamant redefineste raporturile familiei cu scoala si comunitatea pentru reusita copiilor.

25

Implicarea familiei in activitatea scolara se desfasoara in doua planuri :- relatia parinte – copil ;- relatia familie- scoala.

In primul caz parintii asigura suportul material si moral al copilului, asigura controlul frecventei, al rezultatelor scolare, temelor, ajutor in indeplinirea sarcinilor scolare.

In cel de-al doilea caz familia stabileste contacte directe cu reprezentantii institutiilor scolare, in mod special cu dirigintele sub diverse forme :

- reuniuni de informare a parintilor privind reforma in invatamant;- consultarea parintilor in stabilirea disciplinelor optionale si a CDS;- implicarea parintilor in sprijinirea scolii privind imbunatatirea frecventei si organizarea activitatilor extrascolare;- intalniri individuale cu parintii pentru discutarea rezultatelor la invatatura si conduitei elevilor ;- vizite la domiciliul elevilor ;- reuniuni comune cu parintii si elevii in care se aduc la cunostinta tinanad cont de transparenta toate activitatile organizate sau aprobate de scoala.Toate aceste actiuni au drept scop eficientizarea relatiei familie- scoala si beneficiarul direct va fi cu siguranta elevul.

In acest sens ‘’Grupul Scolar Matei Basarab ‘’ a incheiat la inceputul anului scolar un acord cadru de parteneriat pentru educatie cu familia (beneficiarul indirect) si cu elevul (beneficiarul direct). Scopul acestui acord este de a asigura conditii optime de desfasurare a procesului de invatamant in scoala noastra prin implicarea si responsabilizarea parintilor si elevilor pe toata durata scolarizarii.

Prin acest acord cadru de parteneriat pentru educatie cei trei semnatari se angajeaza sa asigure la standarde de calitate desfasurarea procesului instructiv educativ. Ridicarea calitatii educatiei moral civice nu se realizeaza insa numai in scoala. Activitatile in afara clasei si cele extrascolare, in comunitate, constituie modalitatea neinstitutionalizata de realizare a educatiei.

De aceea parteneriatul educational este absolut necesar. Astfel educatorul devine initiator de proiecte si programe educative (exemple : programe de educatie pentru sanatate, educatie pentru mediu, educatie civica, educatie pentru securitatea personala, educatie pentru valori, etc), precum si coordonator al echipei educationale.

Fiecare proiect de parteneriat educational isi propune un scop, anumite obiective care prin activitati bine gandite pot fi atinse contribuind astfel la eficientizarea relatiei scoala- comunitate.

In urma desfasurarii acestor activitati elevii capata atitudini de respect fata de mediu si isi dezvolta comportamente responsabile, spirit de solidaritate fata de semeni, responsabilitate pentru formarea unui stil de viata echilibrat, respect fata de valori, invata

26

arta convietuirii civilizate alaturi de copiii cu nevoi speciale, dorinta de cunoastere. Cu alte cuvinte isi dezvolta personalitatea prin formarea si dezvoltarea capacitatii de autocunoastere, de valorizare maxima a potentialului propriu.

Educatia moral-civica trebuie sa fie globala, sa se intinda pe toata durata existentei umane, sa reflecte schimbarile intr-un univers in permanenta transformare si eficienta ei sa reprezinte masura constientei si conditiei umane ideale catre care aspiram cu totii.

Ca profesor de biologie ma preocupa la inceputul mileniului III o componenta importanta a educatiei moral civice si anume educatia pentru destinul naturii care in ultima instanta este destinul nostru al tuturor. Din acest punct de vedere este necesar ca scoala sa sensibilizeze opinia publica fata de problemele ecologice cu care se confrunta comunitatea si sa transfere actiunile de protectie a mediului din scoala, la nivelul comunitatii. Numai printr-o relatie eficienta scoala-familie-comunitate va spori calitatea educatiei moral-civice si se va creea speranta remedierii fie si treptate a echilibrului ecologic.

In acest sens am programat si organizat actiuni la care au participat si vor participa deopotriva elevi, profesori, parinti si reprezentanti ai comunitatii locale.

- Dezbatere cu caracter informativ privind schimbarile climatice la nivel global si consecintele acestora ;- Confectionare si distribuire de fluturasi cu mesaje ecologice, locuiotorilor Craiovei ;- Igienizarea spatiilor verzi.- Expozitii de desene cu continut si mesaj ecologic.Speram ca actiunile noastre sa fie un exemplu pozitiv pentru comunitate si impreuna sa ne implicam responsabil in salvarea planetei pentru ca viitorul acestui pamant sta in mainile oamenilor mici si a oamenilor mari.Asa cum spunea Malcolm ,, Educatia este pasaportul tau pentru maine care apartine oamenilor care se pregatesc pentru ea de astazi’’ sau cum spunea Democrit ,, Buna crestere a tineretului este garantia cea mai sigura a fericirii unui stat’’.

Necesitatea educatiei morale de la cea mai frageda varstaAcasa / Articole / Educatie

Teoria si practica stiintifica au demonstrat ca educatia morala trebuie inceputa inca din primii ani de viata ai copilului si continuata apoi in mod sistematic in tot cursul vietii. Aceasta cu atat mai mult cu cat la varsta

27

copilariei este mai receptiv la diversele influente care se exercita asupra lui.

Pedagogia stiintifica a combatut acele teorii care sustineau ca se transmit, pe calea ereditatii, calitatile si defectele morale ale parintilor, exagerand in acest fel rolul ereditatii si minimalizand rolul educatiei si al educatoarei. De asemenea, au fost infirmate acele teorii care sustineau ca mediul in care traieste copilul ii imprima insusirile morale, negand posibilitatea educatiei de ai influenta acest factor. La fel de gresita este si teoria care sustine ca morala, normele si pri ncipiile ei nu ar fi accesibile copiilor, deoarece nivelul dezvoltarii lor ar fi corespunzator etapei primitive din istoria societatii omenesti, pe care copilul o reproduce in mod fidel.

Conceptia stiintifica asupra educatiei morale se fundamenteaza pe datele psihologiei copilului si pe practica educativ inaintata. Aceasta conceptie ne ajuta sa intelegem nu numai ca este posibila educatia morala de la cea mai frageda varsta dar mai ales necesitatea ei.

Eficienta muncii educative in gradinita de copii se bazeaza pe faptul ca varsta prescolara este varsta cea mai favorabila pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. De asemenea, varsta prescolara este perioada in care apar si se dezvolta trasaturile de vointa si caracter, in care se schiteaza personalitatea viitoare a omului. La aceasta varsta copilul este receptiv, sensibil, este usor impresionat de tot ceea ce-l inconjura, are o putere mare de imitatie.

Varsta prescolara constituie etapa in care copilul incepe sa inteleaga realitatea inconjuratoare, incepe sa-si insuseasca parerile celor din jurul lui – si cu atat mai mult a celor care-i fac educatia - , criteriile de apreciere a faptelor si, ca rezultat al procesului educativ, incepe sa devina constient de greselile sale. Intrebarile copiilor: “Asa-i c-am fost cuminte astazi?”, “Este bine asa?” constituie de fapt confruntarea criteriilor morale cu propria lor experienta. Prescolarul are, prin urmare, toate posibilitatile sa-si insuseasca in mod intuitiv si practic cele mai importante norme de comportare, mai ales in gradinita.

Necesitatea de a incepe educatia morala cat mai timpuriu este justificata si de faptul ca la varsta prescolara se formeaza cu cea mai mare usurinta automatismele ce stau la baza deprinderilor de comportare. Activitatea sistematica de educatie morala din gradinita contribuie la formarea acestor deprinderi elementare de comportare, la perfectionarea deprinderilor insusite si la trasformarea lor in obisnuinte.

Procesul educatie morale este o activitate constienta, complexa in vederea formarii convingerilor, sentimentelor si comportamentelor morale si se realizeaza prin imbinarea rationala a metodelor si procedeelor educative: explicatie, convingere, exercitii cu caracter moral, incurajare prin organizarea unor situatii educative.

In vederea educatiei moral civice a copiilor de varsta prescolara, programa prevede: - sa se formeze si sa se largeasca sfera de reprezentari si notiuni despre gradinita, familie, mediu soicial apropiat, orasul(satul) natal, tara;- sa se formeze reprezentari legate de munca adultilor si relatiile lor de munca;

28

- sa se cunoasca insemnele tarii;- sa se cunoasca indatoririle copiilor la varsta prescolara;- sa se cunoasca unele evenimente si sarbatori din istoria poporului nostru cat si unele sarbatori nationale;- sa se dedzvolte sentimente de dragoste pentru limba si cultura poporului nostru;- sa se formeze deprinderile elementare de munca;- sa se formeze atitudini si comportamente;- sa se cultive calitati morale: sinceritate, harnicie, curaj, spirit de intrajutorare, spirit de colectiv.

Aceste obiective se realizeaza in mod gradat, potrivit particularitatilor de varsta ale copiilor. Astfel, daca la grupa mica li se formeaza reprezentari despre familie si gradinita, la grupa mijlocie si mare aceste reprezentari depasesc cadrul amintit. Odata cu varsta, formele de activitate se amplifica. Astfel, alturi de observari, povestiri, memorizaari care se fac la grupa mica se adauga la grupa mijlocie lecturi dupa imagini, iar la grupa mare convorbiri.

Continutul activitatilor este diferit, specific fiecarei grupe. De exemplu, sunt povestiri pentru prescolarii de la grupa mica sau mijlocie si povestiri istorice accesibile numai copiilor din grupa mare.

Varietatea metodelor si procedeelor utilizate in mod adecvat de catre educatoare contribuie la apropierea copilului de unele aspecte ale vietii, la de dezvoltarea sentimentelor morale, la formarea unor insusiri importante ale personalitatii.

Organizaarea judicioasa a activitatilor de educatie moral civica asigura insusirea cunostiintelor, intelegerea fenomenelor sociale accesibile, fixarea unor reprezentari, formarea deprinderilor elementare de munca, educarea sentimentelor morale inalte, formarea comportamentelor morale. sursa imaginii: freeschoolclipart.com

Educatia moral-civica formeaza caractere moraleAcasa / Articole / Educatie

Educatia moral-civica are un continut preponderant social si trebuie sa inceapa de la cea mai frageda varsta. La varsta prescoalara copilul este inca dependent de parinti, de educatoare, fapt ce pune in prim

29

plan formarea deprinderilor morale. Trasaturile morale se consolideaza la copil numai daca exista consecventa in atitudinile noastre fata de el si daca munca educativa are continuitate.

Marele pedagog John Locke , convins de puterea exemplului in familie , de rodul ambiantei familiale si de inclinatia catre imitatie a copiluli, se adresa parintilor « Nu trebuie sa faceti in fata copilului nimic din ceea ce nu vreti sa imite. Daca va scapa o vorba sau savarsiti vreo fapta pe care i-ati prezentat-o drept o greseala cand a comis-o, el cu siguranta se va apara, invocand motivul, exem plul dat de dumneavoastra si se pune in asa masura la adapostul acestui exemplu, incat cu greu va veti putea ainge de le pentru a-i indrepta greseala respectiva.Educatia morala nu este posibila decat prin simbioza cu autoeducatia, cu efortul copilului de a fi mereu bun, de a se autodepasi .

Educatia moral-civica formeaza caractere morale si mai mult de cat atat , poate crea o personalitate morala puternica apta sa serveasca intereselor societatii actuale .

Permanenta preocupare a institutiei de invatamant de a gasi cele mai eficiente modalitati de realizare a obiectivelor educatiei moral-civice se reflecta si in actualul proces de reforma ce se axeaza pe latura formativa , accentuand valentele complexe ale studiului interdisciplinar care sa conduca la o educatie in care copilul sa nu fie un simplu obiect , ci un participant activ la construirea propriei personalitati , la cultivarea constienta a actiunilor de viata . În acest sens, noile orientari pun un accent mult mai mare pe dezvoltarea parteneriatelor intre scoala, familie si comunitate , avandu-se in vedere asigurarea continuitatii intre familie si scoala pentru ca produsul procesului educational – copilul de azi – tanarul de maine , sa fie apt a intra in comunitate , intr-o societate in permanenta schimbare.

In invatamantul prescolar occidental parteneriatul dintre educatori si parinti imbraca mai multe forme : schimbul de informatii , rezolvarea de probleme in comun , vizite acasa , contacte informale , sedinte cu parintii , raportarea progresului copilului , supravegherea participarii parintilor la activitatea educativa .Multe din aceste forme sunt recomandate si chiar practicate si in invatamantul prescolar romanesc .

Pentru pregatirea parintilor au inceput sa apara servicii permanente , scoli pentru parinti , inlesniri educative , programme mass-media , publicatii pentru educatia viitorilor parinti , a parintilor de prescolari si scolari . In gradinita parintii isi pot observa proprii copiii si pot sa-i compare cu altii , pot participa la discutii in grup pe diferite teme.Initiativa activitatilor comune poate fi a directorului sau a unui comitet de parinti .

In competenta educativa a parintilor , coordonarea educatiei cu educatorii profesionalisti , intelegerea muncii realizate de ei , controlul si completarea sau corectarea acesteia sunt puncte componente majore . Institutiile de invatamant sunt si ele intresate de formarea parintilor pentru participarea la activitatea lor , pentru intelegerea caracterului stiintific al educatiei si continuarea formarii corecte a copiilor in familie .

30

Antrenarea copiilor educati in proiectarea si evaluarea activitatii educative , nu doar in desfasurarea ei este un alt parteneriat care se dezvolta acum in invatamant si este recomandat si familiilor de catre cadrele didactice . Educatorilor le revine initiative si prima responsabilitate in educarea parintilor ca parteneri ai lor in formarea copiilor . Aceasta nu este o sarcina usoara pentru ei caci nu au o pregatire sistematica si solida in acest sens . Dar pregatirea initiala si continua a educatorilor trebuie sa formeze si acest tip de competenta . Implicarea parintilor si Comitetelor de parinti in viata gradinitei de copii presupune unele atributii pentru a putea fi benefica :

- participarea la stabilirea orarului activitatii ;- sprijinirea conducerii unitatii de invatamant in intrtinerea , dezvoltarea si modernizarea bazei materiale atat pentru activitatile curriculare cat si extracurriculare ;- sprijinirea educatoarei in imbunatatire frecventei ;- initierea si colaborarea in activitatile de imbunatatire a conditiilor de studiu si viata in gradinite ;- atragerea de sponsorizari ;- desfasurarea de activitati financiare strict reglementate , in folosul grupei de copii .

In programele de formare a educatoarelor se studiaza importanta si formelecolaborarii dintre educatoare si parinti , dar sumar . Activitatile prin care se preconizeaza sa se realizeze parteneriatul educativ sunt :- vizite ale educatoarei la domiciliul copilului pentru a cunoaste manifestarileacestuia in familie ;- vizite ale parintilor la gradinita pentru a cunoaste programul si activitatea copiluli in acest mediu ;- schimburi de informatii de pareri de sugestii educative ;- consultatii individuale si colective pe teme de educatie ;- adunari generale ale parintilor pentru informare reciproca si dezbateri ;- intalniri tematice cu specialistii ;- serbari , excursii si expozitii cu lucrarile copiilor ;- colaborarea in activitati gospodaresti .Unele analize asupra starii actuale a parteneriatului educativ dintre cadreledidactice si parintii copiilor educati au evidentiat limite si directii de ameliorare . Serban Iosifescu subliniaza disproportia dintre puterea decizionala la nivelul unitatii de invatamant si cea de la nivelul de conducere a sistemului de invatamant. Constiturea unui parteneriat real implica dupa parerea autorului urmatoarele :

- crearea unui limbaj comun ;- orientarea situationala spre rezolvarea problemelor concrete ;- controlul constructive bazat pe success ;- inducerea unui sentiment al proprietatii si apartenentei – "noi" si "al nostru" ;- formarea adecvata .Prin partenetiatul cu Primaria Municipiului Craiova am cautat sa atingem uneleobiective ale educatiei pentru cetatenie democratica , obiective ce vizeaza complexul

31

cunostinte – capacitati –atitudini –valori .

Prin desfasurarea acestui parteneriat , copiii prescolari si-au insusit concepte cheie – libertate , justitie , egalitate , demnitate umana , solidaritate , stat de drept , au cunoscut modul de functionare a institutiilor democratice si au inteles rolul drepturilor omului in viata cotidiana .

In cadrul actiunilor din parteneriatul cu Inspectoratul de Politie al Municipiului Craiova , copiii « beneficiari » au cunoscut mai multe despre regulile de circulatie si norme de protectie civila , au efectuat actiuni de traversare corecta , au fost pusi in diferite situatii de respectare a celor de langa ei , au captat deprinderi de a-si proteja propria persoana si pe ceilalti .

Parteneriatul « Educatie pentru sanatate la varsta prescolara « a urmarit transmiterea sistematica a unor cunostinte privind problemele legate de sanatatea individuala si colectiva specifica varstei , elaborarea deprinderilor necesare mariri rezistentei organismului la influentele nefavorabile ale mediului exterior , formarea unui stil de viata sanatos indicator al calitatii vietii .

Educatia crestina a copiilor prescolari s-a realizat in cadrul parteneriatului cu titlul “Educatia spirituala in gradinita” si a contribuit la familiarizarea copiilor cu simboluri crestine , la cunoasterea si respectarea credintei , fara a face discriminari religioase . Actiunile din acest parteneriat s-au desfasurat in cadrul festiv cu ocazia diferitelor sarbatori crestine . Pentru a putea proiecta un parteneriat performant trebuie sa-l intelegem , sa-lputem explica , sa-i cunoastem posibilitatile si limitele , variantele , fluctuatiile tipice . Pentru aceasta trebuie sa determinam caracteristicile factorilor implicati : copii educati , educatoare , parinti si membrii ai comunitatii , care influenteaza parteneriatul educativ , precum si problemele tipice care fac necesar parteneriatul , modalitatile si nivelul de solutionare actuala a problemelor . Referinte :

1. EDUCATIA IN ANUL 2003- REVISTA INVATAMANTUL PRESCOLAR NR.1-2 /2003- BUCURESTI 2003

2. I.HANGANU , C.RACLARU –EDUCATIE PENTRU SOCIETATE – INDRUMATOR PENTRU EDUCATOARE –EDITURA ARAMIS –

BUCURESTI 2005

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Notiunea de morala, caracterul eiAcasa / Articole / Educatie

32

Prin morala se intelege totalitatea principiilor si normelor de viata, a regulilor de comportament ale oamenilor, caracteristice unei societati pe o anumita treapta de dezvoltare a ei. Inca de la inceputul societatii, oamenii si-au fixat anumite reguli de convietuire care s-au schimbat in raport de conditiile vietii materiale.

Formarea conduitei si constintei morale constituie unul din cele mai com-plexe planuri in geneza personalitatii : la primul nivel putem vorbi mai ales de actiuni si deprinderi morale, care abia prin cristalizarea si generalizarea lor (prin asimilarea lor launtrica la nivelul de cerinte interioare) se vor structura ca trasa-turi de ordin moral.

Desigur, asimilarea unor modele comportamentale de ordin moral se realizeaza prin imitatie si prin persuasiune (convi ngere), cultivand, totodata, atractivitatea copilului pentru frumusetea morala a faptelor umane de conduita civica patriotica.

Frumusetea morala se impune si este atractiva copilului prin insasi natura ei; astfel este accesibila si influenta pentru copil; de aceea, ancluderea bine gan-dita a ilustrarilor adecvate privind fapte ce definesc maretia frumusetii morale a actelor patriotice, de comportare civica morala superioara – prin crearea unor premise necesare receptionarii, intelegerii lor adecvate, cat si prin asigurarea unei atmosfere corespunzatoare – poate contribui la autentica educare in spiritul valorilor morale proprii poporului nostru.

Moraltatea si civismul, in masura in care se exprima printr-un anumit fel de a gandi al omului, constituie realitati supuse invatarii. Omul nu se naste cu aceste trasaturi ale personalitatii sale si de aceea el trebuie sa le invete de la societatea in care se naste si in care traieste.

Prin invatarea moralitatii si a civismului intelgem o activitate prin care copilul ajunge sa se comporte, sa actioneze, sa gandeasca si sa simta, in conso-nanta cu principiile, normele, trebuintele morale ale societatii in care traieste.

Educatia morala urmareste sa formeze si sa dezvolte calitati si insusiri pentru ca, pe baza lor, individul sa se poata integra in grupul social si sa poata duce o viata sociala normala. In general, prin educatia morala se uramareste formarea individului pentru a face bine si a-l promova, realizarea echilibrului sau interior, generat si consolidat de respectarea

33

cotidiana a normelor si pricipi-ilor morale.

ETICA – stiinta despre morala, este stiinta vietii morale. Ca forma a constiintei sociale, morala cuprinde urmatoarele trei elemente :

a) valori morale – reprezentand comportari, actiuni, fapte carora li se ofera pe plan social, o apreciere pozitiva, in sensul ca ele coincid cu conceptiile proveni-te din societatea respectiva, cu privire la ceea ce este bine, echitabil, folositor societatii, membrilor ei (bunatate, cinste, harnicie, datorie, libertate, cumpatare, omenie, onestitate, iubire, prietenie, respect reciproc, demnitate);

b) norme, precepte si reguli morale. Ele s-au impus sub forma de coduri morale;

c) afectivitatea morala sau sensibilitatea morala (patriotismul, altruismul, compasiunea, respectul, spiritul de disciplina etc.).

Morala este raportata la norme si principii nescrise, dar inradacinate in traditia oamenilor.

Personalitatea omului prin prisma educatiei moral-civiceAcasa / Articole / Educatie

Educaţia moral-civică este o dimensiune importantă a personalităţii omului societăţii democratice, întrucât progresul economic şi spiritual depinde de gradul de angajare al fiecăruia în efortul comun de creştere a calităţii vieţii. Morala cuprinde valorile, pricipiile, normele şi regulile determinate de cerinţele socierăţii pentru a reglementa relaţiile dintre oameni.

Profilul moral-civic al personalităţii este centrat pe valorile societăţii democratice, care generează obiectivele şi conţinutul educaţiei morale. Dintre aceste valori, se pot cita-libertatea de opinie şi pluralismul, izvor de idei noi şi promovare a competiţiei-respectul demnităţii umane şi a valorii omului, creator de valori materiale şi spirituale.

Demnitatea nu are nimic comun cu aroganţa, cu umilirea şi înjosirea, ci presupune respect faţă de valoarea autentică a fiecăruia, valoare conferită de produsele muncii şi de comportarea sa; egalitate în faţa

34

legilor şi supremaţia normelor de drept; respectarea normelor morale ale societăţii democratice; responsabilitatea fiecăruia pentru acţiunile proprii; atitudinea participativă la bunul mers al societăţii şi spirit de cooperare; disciplina şi etica muncii, onestitatea.

În primul stadiu (al moralei eteronome), copilul execută prin imitaţie ceea ce observă sau îi cer adulţii. În stadiul autonomiei morale el începe să înţeleagă conţinutul normelor morale şi le interiorizează, iar în cel de al treilea stadiu convingerile, judecăţile şi sentimentele morale se dezvoltă şi se stabilizează, conturându-se conştiinţa lui morală. Î n acest proces, atitudinile constituie o sursă de motivaţie, fiind definitorii pentru formarea caracterului, întrucât ele desemnează poziţia persoanei faţă de anumite obiecte, evenimente, valori, fapte, situaţii.

La preadolescenţi şi adolescenţi este important să le formăm o atitudine corectă faţă de propria persoană, faţă de muncă şi învăţătură, înţelegând necesitatea competenţei în societatea democratică, precum şi atitudinea corectă faţă de valorile societăţii democratice, oferindu-le modele pozitive în această direcţie.

Noţiunile şi convigerile morale nu sunt suficiente pentru formarea unei conduite morale stabile, ci sunt necesare deprinderi şi obişnuinţe. Dacă deprinderile sunt componente automatizate (ca de exemplu cele de comportare civilizată), obişnuinţele exprimă şi cerinţa interioară de a săvârşi un act moral – de exemplu, a ajuta pe cineva la nevoie.

Educaţia moral-civică este un proces complx şi de durată desfăşurat stadial pe baza unor obiective precise:

a) formarea conştiinţei morale care include reprezentări, noţiuni şi judecăţi morale,convingeri, sentimente şi atitudini morale, aspiraţii şi idealuri morale;

b) formarea conduitei morale alcătuită din deprinderi şi obişnuinţe morale;

c)formarea trăsăturilor de voinţă şi de caracter.

Numai unitatea dintre conştiinţă morală, conduită şi trăsăturile pozitive de caracter pot defini profilul moral al personalităţii. Între conştiinţă şi conduită există o relaţie dinamică, întrucât convingerile morale se formează pe baza interiorizării normelor şi a principiilor morale, iar convingerile, odată formate, se manifestă în comportamentul moral, care, la rândul său, deschide calea pentru o nouă înţelegere şi acceptare a nornelor morale.

Formarea conştiinţei morale se realizează, în şcoală, prin instruirea morală, prin însuşirea de către elevi a cunoştinţelor care reflectă normele, principiile şi regulile de comportare socială, prin conştientizarea semnificaţiei sistemului de valori morale.

Dacă educaţia morală o explicăm şi o realizăm din punct de vedere al conţinuturilor,scopurilor sistemului acţional metodologic de care dispune,în funcţie de structura fenomenului moral,redată de un limbaj cu o mare încărcătură noţională şi în funcţie de structura şi stadialitatea dezvoltării conştiinţei morale individuale cu

35

momentele ei fundamentale-gândirea şi acţiunea-tot aşa trebuie să privim şi educaţia civică.

Aceasta este acţiunea de integrare a omului ca cetăţean sau viitor cetăţean în realităţile în care trăieşte,referinţa ei fiind instituţiile statului democrat din punct de vedere al respectului faţă de stat,faţă de ordinea de drept şi ordinea publică,al îndeplinirii corecte şi conştiincioase al obligaţiilor civice.

Copilul şi adolescentul au nevoie pentru dezvoltarea lor socială de imaginea şi înţelegerea instituţiilor statului şi a îndatoririlor pe care le au în viaţa socială.

Educaţia civică urmăreşte un tip de instruire şi de comportament proprii ei ce presupun un proces psihologic de înţelegere şi apreciere a ceea ce este drept şi nedrept,permis şi interzis,legal şi ilegal în convieţuirea sociaă. Anume:

- cunoaşterea structurii şi funcţionalităţii statului şi asimilarea cunoştinţelor despre legile acestuia ca instrument de acţiune asupra comportamentului cetăţenilor ţării+

- cunoaşterea şi asimilarea valorilor democratice pluraliste şi a cunoştinţelor despre drepturile omului în statul de drept+

- dezvoltarea însuşirilor comportamentului civic necesare participării la treburile publice ale ţării.

Prin aceste scopuri educaţia civică interferează cu valorile şi normele referenţiale ale fenomenului moral şi politic,cu faptele şi valorile referenţiale ale fenomenului de conştiinţă naţională.sursa imaginii: freeschoolclipart.com

Continutul educatiei moral-civiceAcasa / Articole / Educatie

Dintre toate aspectele formarii personalitatii, cel privitor la atitudinea morala si civica ocupa un loc central, daca nu chiar prioritar. De ce? Pentru ca pe aceasta atitudine se grefeaza intreg comportamentul individului. In al doilea rand, pentru ca aceasta atitudine sau acest tip de comportament este un indicator al concordantei sale cu normele morale si juridice ale comunitatii in care traieste persoana

36

respectiv si la care se raporteaza, in general, statutul sau social si chiar cel profesional .

Nu mai putin important este apoi faptul ca din punct de vedere valoric, normele morale si prescriptiile juridice trebuie sa subordoneze toate celelalte valori (profesionale, fizice, estetice, ecologice, etc.) .

Familiarizarea de timpuriu a copilului cu sensul unor notiuni ca : bine-rau; permis-interzis, minciuna-sinceritate; drept-nedrept; cinstit-necinstit s.a. reprezinta piatra de temelie a unei conduite morale si civice reale, la care accede tanarul in dezvoltarea sa .

Impletirea, fuziunea, conlucrarea, concordanta normelor cu cele juridice dau o nota complementara celor doua aspecte ale conduitei si atitudinii noastre.

Asocierea comportamentului moral cu cel civic nu este nici intamplatoare, nici fortata, ci dimpotriva. Nu poti fi moral fara sa respecti legislatiile, traditiile si valorile unei societati si nu te poti comporta corect din punct de vedere civic daca nu te conformezi principalelor reguli si valori morale, care guverneaza viata comunitatii respective .

Formarea unei atitudini civice mai inseamna nu numai respectarea legilor si a ordinei de stat, ci si promovarea intereselor generale, a binelui public, a unui spirit al legalitatii si al apararii drepturilor si datoriilor cetatenesti, toate sintetizate in constinta sociala si patriotica, fara ca aceasta sa fie una exclusivista, fanatica si intoleranta. Dimpotriva, educatia civica preconizeaza si cultivarea unui comportament de intelegere, de prietenie si de pace, de respect si ale altor grupuri etnice, concordant cu dezvotarea unui stat de drept si democratic .

Accentul pus pe elementul final al educatiei morale, pe actul moral care-l apropie pe individ de idealul social si moral il va ajuta pe fiecare tanar sa-si mobilizeze fortele afirmarii si ale autoformarii in directia fericita a finalizarii cerintelor morale .

Libertatea individului valorizeaza actiunile conform principiilor etice si juridice, adeziunea tinerilor – la cele care ne referim mai des – va primi un suport mai solid.

Imbinarea educatiei morale cu cea civica are si unele particularitati specifice. Pe langa faptul ca este vorba despre doua laturi (aspecte) complementare, este de retinut si momentul tranzitiei pe care-l parcurgem si care a adus in prim planul preocuparilor pedagogice “valorile democratice” si necesitatea precizarii unor notiuni de interes general cum sunt: libertate, independenta, toleranta, drepturi si datorii .

Plecand de la obiectivele educatiei morale si civice, continutul acestora este dat de ansamblul valorilor si al normelor, constitutia si legislatia tarii si de experienta, traditiile si cerintele statului nostru, pe care urmeaza sa le cunoasca, asimileze si transforme in deprinderi si obisnuinte de conduita fiecare membru al comunitatii .

Contactul cu normele morale si cu legislatia tarii trebuie sa-l ajute pe tanar nu numai sa le cunoasca si sa vibreze afectiv la descoperirea lor, ci sa-l determine sa opteze si sa ia

37

decizii ferme de a le transforma pe cele mai multe, daca nu se poate, in calitatile caracterului sau moral, in principalele insusiri ale comportamentului si personalitatii sale.

O problema specifica epocii de tranzitie, cu implicatii profunde in procesul educatiei morale si civice, o constituie necesitatea combaterii unor consecinte ale fostului

regim si anume duplicitatea unui comportament, asa-zis moral, determinat de situatii speciale, o morala in public, oficiala si alta in intimitate, personala. Educatia morala si civica trebuie sa inscrie in programul sau de lucru lichidarea unui asemenea fenomen .

Se impune sprijinirea tineretului in a determina o schimbare in sensul punerii in valoare, cu mai multa fermitate, a valorilor reale, a drepturilor si libertatilor individuale, a responsabilitatii, a sinceritatii, a sprijinului reciproc si a unui civism elevat, trasaturi care sa asigure lichidarea fenomenului semnalat .

Educatiei morale ii revine misiunea sa ridice valoarea omului, a umanismului si a civismului si sa faca din fiecare om o valoare suprema . Aceasta inseamna accentuarea obligatiilor morale si civice, intarirea calitatilor care definesc profilul moral al unei persoane, ca: demnitate, solidaritate, responsabilitate, incredere, toleranta, respect reciproc, apararea binelui, a dreptatii, a cinstei etc. sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Educatia moral-civica : limite si mod de abordare la clasele primareAcasa / Articole / Educatie

Educaţia civică are o sferă imprecis delimitată în învăţământul nostru. Pentru circumscrierea ei, unii iau ca referinţă democraţia ca valoare care să nu fie sinonimizată cu libertinajul, cu ignorarea obligaţiilor sociale. Din acest unghi de vedere sunt atribute educaţiei civice probleme referitoare la relaţiile dintre majoritate si minoritate, deosebirile un regim totalitar si unul democrat, legăturile dintre valorile politice si valorile moral si altele.

Spre deosebire de acest civism critic distingem civismul cultural ca sistem de informaţii şi cunoştinţe despre valorile civice şi drepturile omului contemporan, despre obligaţiile cetăţeanului în statul de drept.

Sunt şi alţii care asimilează educaţia civică cu “educaţia pentru integrare”, în

38

sensul abordării unor subiecte care să furnizeze copilului si tânărului:

• cunoştinţe despre familie (de exemplu, datoriile reciproce ale soţilor, relaţiile dintre părinţi si copii etc.);• cunoştinţe despre şcoala (relaţiile şcolare, loialitatea fata de şcoala);• cunoştinţe despre alegerea profesiei (de exemplu, nu-ţi alege o profesie înainte de a-ţi cunoaşte aptitudinile);• cunoştinţe despre viaţa afectivă (de exemplu, datoria de a trăi, moderaţie în viaţă, refuzul exceselor, amorul propriu şi formele sale, onestitatea, modestia, ipocrizia, egoismul, altruismul);• cunoştinţe religioase referitoare la obligaţiile credincioşilor.

Prin ele însele, asemenea subiecte nu au de-a face cu educaţia civică.

Există şi altă tendinţă de alăturare sau suprapunere a educaţiei civice celei morale prin sintagma “educaţie moral-civica”. Se ignoră că educaţia morală şi educaţia civică au limbajele lor, în funcţie de care se configurează scopurile, conţinuturile şi modurile de organizare ale acestora, metodologiile de realizare, de măsurare si realizare, de măsurare şi evaluare a comportamentelor ce le aparţin.

Ideea de interfaţă între aceste acţiuni educative nu constituie un argument. Aşa cum cooperează între ele diferitele forme ale educaţiei şi educaţia civică interferează cu limbajele educaţiei politice, ecologice, profesionale sau fizice şi sportive etc., dar nu înseamnă că se identifică cu ele. Ceea ce este important de ştiut şi respectat este faptul că valorile şi normele ce le sunt proprii definesc două variabile de comportament social – timpul de comportament civic şi timpul de comportament moral – în care relaţia cetăţenească şi societate civilă (în curs de definitivare în ceea ce priveşte existenta noastră românească) şi relaţia morală interpersonală sunt numai o constitutivă a fenomenului civic sau a celui moral.

Aceste comportamente se înfăţişează sub doua aspecte:

• cel obiectiv, în sensul unui complex de situaţii civice sau morale, a unor solicitări ce decurg din acestea (în grupul etnic, în familie, în şcoala, pe strada, în diverse instituţii publice etc.) şi au calitatea de “stimuli” ai comportamentului individual;• cel subiectiv, în accepţiunea unor acte de selecţie a “stimulilor” comportamentului, de opţiune, apreciere, deciziei si angajare efectiva (emoţională, raţională şi socio-culturală).

Privită istoric, educaţia moral-civică se înscrie pe două coordonate:

• una ca acţiune de socializare a copilului şi a adolescentului;• alta referitoare la educarea respectului pentru drepturile omului în societatea contemporană, în speţa drepturile copilului (la viata, la protecţie şi ocrotire sociala, la sănătate, la cetăţenie, la cultura şi altele).

În transpunere pedagogică, cele două coordonate ale educaţiei moral civice vizează un

39

proces psihocultural compus din:

• cunoaşterea de către copil ca viitor cetăţean sau de către adolescent a structurii si funcţionalităţii statului de drept şi asimilarea cunoştinţelor despre legile acestuia ca instrument de acţiunea asupra comportamentului uman (legea este antidotul atributului ca măsura de acţiune, este antidotul violenţei şi conştiinţei de clan);• cunoaşterea şi asimilarea valorilor democraţiei pluraliste şi a cunoştinţelor despre drepturile omului in statul de drept;• dezvoltarea respectului ca valoare şi însuşire civică de comportament şi convieţuire umana (respectul statului si al drepturilor omului, al ordinii de drept si al ordinii publice) şi prevenirea infracţiunilor de orice fel ca violare a legilor civile. Prin aceste scopuri, educaţia civica îşi precizează conţinuturile cu care operează in cadrul învăţământului nostru, cu menţiunea ca valorile la care ele se refera au o conotaţie atât axiologica cât şi juridica.

În învăţământul primar are o importanta majoră exersarea unor relaţii interpersonale de respectare a demnităţii umane. Această exersare reprezintă o componentă a unui stadiu al dezvoltării comportamentului civic al copilului, în funcţie de organizarea internă a şcolii, prin a fi o comunitate democrată.

Pentru aceasta, predare şi învăţarea drepturilor omului şi ale copilului, şi asimilarea cunoştinţelor despre valorile si instituţiile statului de drept este o condiţie esenţială.

Din acest punct de vedere, un manual de educaţie civica ar fi bine venit, faţă de ceea ce este actualul “Caiet de educaţie moral-civica”. El ar trebui să cunoască o rezolvare firească de ordin pedagogic a coordonatelor educaţiei civice; din păcate, însă este necorespunzător, neavând o axa coordonatoare ştiinţifica şi o supleţe metodologică. Nu s-a înţeles că elementul fundamental al problematicii educaţiei civice este cel de viaţă social-cetăţenească în ansamblu ei într-un stat democrat – republică constituţională, potrivit Constituţiei României. În locul unui amestec de 19 teme, câte are acest “caiet” , însoţite de o tratare confuză şi alambicată, cu expresii figurative si termeni inutili, inclusiv cu ilustrări inadecvate, este necesar doar un număr de noţiuni prin care copilul să înţeleagă manifestările de comportament civic în viaţa cotidiană, în familie, în şcoala, în societate, respectarea semenilor, valoarea muncii legata de diferitele ocupaţii, securitatea socială etc., precum şi familiarizarea copilului cu instituţiile statului, cu acţiunile acestora, cu structura de guvernare în ţara noastră şi locul ţării noastre între alte ţări, prin legăturile diplomatice, comerciale, industriale etc. pe care le are şi serviciile pe care le aduce umanităţii. În acest fel, educaţia civică este capabilă să orienteze tânăra generaţie spre viitor, spre atitudini participative, “să implice în mod conştient şi decisiv într-un proces permanent şi de lungă durată, începând acasă, în familie, continuând în mediul religios, precum şi în colectivităţi şi alte grupuri organizate… sindicate sau viaţa politică cu extindere chiar în anii pensionării.

Pentru această categorie de elevi – preadolescenţi – esenţialul este dezvoltarea unui mod de a gândi valorile civice, a capacităţilor de percepere a realităţilor vieţii naţionale şi mondiale şi a unor deprinderi de respectare a drepturilor omului, cu încurajarea reflecţiei

40

critice asupra realităţii lumii înconjurătoare.

Asemănător se pune problema unei integrări a cunoştinţelor asimilate de “cultura civică” pe treptele următoare ale învăţământului - cel liceal şi superior – în cadrul conţinuturilor diferitelor obiecte de învăţământ sau prin studierea Dreptului internaţional ca disciplina distinctă de învăţământ, pentru dezvoltarea capacităţilor şi deprinderilor de analiză şi acţiune civică.sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Educatia moral - civica ocupa un loc prioritarAcasa / Articole / Educatie

Educatia bunului cetatean

Educatia moral – civica ocupa un loc prioritar , din cele mai vechi timpuri , in realizarea idealului educational , in formarea personalitatii elevilor.

Scoala trebuie sa cultive sensibilitatea elevilor fata de problematica umana si de valorile moral civice, asigurand cultivarea dragostei fata de tara, de trecutul istoric si de traditiile poporului roman, prin strategii si tehnici moderne de instruire si educare, sustinute de stiintele educatiei si practica scolara.

Toate valorile care alcatuiesc constiinta culturala romaneasca se incarca de spiritul national gratie patriotismului, cel mai de seama referential al exsitentei si constiintei de sine (Al. Tanase), dupa principalele idei–forta ale secolului al XIX –lea care au fost ideea de libert ate .

Autenticitatea si organicitatea patriotismului decurge din faptul ,, pentru noi Patria nu este un cadru efemer , intamplatator si neutral de existenta ca pentru semintiile ratacitoare (….) , e un urias templu , modul de existenta (…) ,Columna a sufletului romanesc , un destin istoric si de libertate si independenta (….) ’’(Al .Tanase).

Educandu-i pe elevi in spiritul patriotismului , nu facem decat sa continuam demersul ilustrilor nostri inaintasi.

Formarea personalitatii elevilor din acest punct de vedere nu este importanta doar prin ea

41

insasi , ci prin masura in care este pusa in mod constient si creator in serviciul natiunii romane , elementul de referinta pentru aprecierea valorii ei constitutindu-l , intr-o mare masura modul cum ea se reflecta in atitudinea si conduita moral –cetateneasca , civica .

Pe de alta parte , demersul educativ in acest sens , presupune educarea elevilor in idee cunoasterii si respectarii normelor morale , a legilor convietuirii umane , a identificarii drepturilor si responsabilitatilor individuale in vederea aplicarii si respectarii lor , a cunoasterii problemelor contemporane , a problemelor tineretului , a insusirii normelor de protectie a muncii , a regulilor de circulatie , a normelor de prevenire a incendiilor si formarea obisnuintei de a le respecta in scopul apararii vietii si a sanatatii proprii a celorlalti ; a cultivarii respectului fata de valorile umane in general si fata de munca in special ; a dezvoltarii atasamentului , dragostei si spiritului de sacrificiu fata de patrie ; a pregatirii tinerilor pentru viata si intelegere sociala cu pastrarea individualitatii si , in sfarsit , ideea formarii tinerilor in spirirul respectului fata de libertate , democratie , institutiile sociale si valorile reale , a unor buni cetateni , capabi;i sa-si indeplineasca indatorile civile.

Preocuparea noastra, a dascalilor pentru ora de educatie-moral-civica va modela notiuni si convingeri moral cetatenesti, formarea sentimentelor corespunzatoare si sfera volitiv comportamentala (formarea deprinderilor si obisnuintelor moral-cetatenesti: salutul , regulile integrarii in societate, aprecierea obiectiva a propriului comportament si al celorlanti , dialogul civilizat, spiritul de echipa , atitudinea combativa fata de tara si popor , fata de valorile umanitatii ).

In procesul educatiei moral-civice si patriotice se instituie o interferentain sensul determinarii de catre constiinta morala a conduitei morale si a influentarii constiintei morale de catre conduita .

Pentru a-si putea forma personalitatea trebuie sa urmeze urmatoarele etape in vederea realizarii unei bune educatii moral civice:- insusirea de catre elevi a obiectului ,,cultura civica’’- valorificarea continutului altor discipline de invatamant (istoria , literatura, geografia, religia)- activitatea de cunoastere a principalelor legi interne si internationale , specifice democratiei si statului de drept.

Din acest punct de vedere , misiunea noastra , a dascalilor este aceea de a urmarii modul in care se realizeaza aceasta educatie moral civica.

- formarea deprinderilor si obisnuintelor de comportare bazate pe respect si politete in scoala , in familie si in societate , a deprinderi de avea o tinuta corecta , curata , ordonata , estetica ( chiar in conditiile in care uniforma este este o ,, rara avis”);- exprimare civilizata in ceea ce priveste limbajul , gesturile , atitudinea fata de colegi , profesori , prieteni, parinti , fata de oameni in general comportare civilizata pe strada , in locuri si institutii puplice , in mijloacele de transport; formarea unei comportari respectuoase si manierate intre baieti si fete.

42

- cultivarea raspunderii fata de actele personale de comportament , a demnitatii , a curajului raspunderii , a consecventei , a simplitatii si decentei , a combaterii violentei si intolerantei care pune tot mai mult stapanire pe unii tinerii- stimularea si consolidarea atitudinii pozitive fata de semeni ; fata de optiunile religioase ale acestora - cunoasterea temeinica si respectarea ferma a a normelor care reglementeaza viata si activitatea scolara , securitatea muncii si a vietii oamenilor, protectia mediului inconjurator, prin masuri ecologice , a normelor privind respectarea Connstitutiei si a legilor tarii.- Crearea si activizarea unei opinii combative de dezaprobare fata de abaterile de la normele muncii si disciplinei scolare, ale convietuirii pasnice cu minoritatile etnice , fata de tendintele si manifestarile de egoism ,individualim, nepasare, indolenta , lasitate , ipocrizie, minciuna.

Ca si dascali,trebuie sa acordam o pondere insemnata dicutiilor etnice privind profilul moral al tanarului contemporan, atat in privinta integrarii si contributiei , in calitate de cetatean informat si responsabil , la rezolvarea problelor sociale , profesionale , politice si economice ale tarii cat si in privinta sentimentelor de solidaritate si intelegere globala, de dezvoltare , colaborare si pace.

Noi suntem aceeia care ii vom indruma pe eleviisa respecte valorile democratiei , sa gandeasca liber si creativ, fiind capabili sa inteleaga si sa accepte opiniile corecte ale acestora.

Educatia Pentru o Societate DemocraticaAcasa / Articole / Educatie

"Educatia pentru cetatenie democratica inseamna invatarea comportamentului democratic printr-o diversitate de experiente si practici sociale"(Birzea C., 2000).

Educatia pentru cetatenie este considerata ca cel mai eficace mijloc pentru stabilirea unui nou contract social, bazat pe drepturile si indatoririle cetatenilor, care ar restaura coeziunea sociala si solidaritatea bazata pe ordinea morala.

Educatia pentru cetatenie democratica a reprezentat una din preocuparile majore ale celor

43

mai importante organizatii interguvernamentale sau nonguvernamentale.

Semnificatiile conceptului de "cetatenie" sunt diferite, de la accentul pentru obligatiile cetatenilor, la drepturile acestora, de la valentele patriotice ale cetateanului la competentele bunului cetatean.

Nucleul educa tiei pentru cetatenie democratica il reprezinta formarea copiilor, tinerilor si adultilor pentru a deveni cetateni activi si responsabili.Obiectivele educatiei pentru cetatenie democratica vizeaza complexul cunostinte-capacitati-aptitudini si valori.

Educatia pentru cetatenie este considerata, pe plan european, ca prioritate a reformelor educationale. Aceasta este vazuta ca instrument al coeziunii sociale, bazata pe drepturile si responsabilitatile cetatenilor.De asemenea, reprezinta o dimensiune majora a politicilor educationale in toate tarile europene. Astfel, se poate spune ca educatia pentru cetatenie este un scop educational, dirijand sistemul de invatamant catre un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justitia sociala, bunastarea, solidaritatea.

Educatia pentru cetatenie sau educatia civica urmareste, in general, incurajarea pregatirii tinerilor pentru rolurile si responsabilitatile de cetateni si, in particular, rolul educatiei in acest proces de pregatire.

Formele consacrate ale educatiei pentru cetatenie democratica pot fi considerate:

•Educatia formala – invatare sistematica, structurata si gradata cronologic, realizate in institutii specializate (gradinite, scoli, universitati) de catre personal specializat;

•Educatia non-formala – activitati educative desfasurate in afara sistemului formal de invatamant de catre diferite institutii educative;

•Educatia informala – experiente de invatare spontana, cotidiana, existentiala, desfasurate in medii culturale care nu au educatia ca scop principal.Bibliografie :

- Cristea, R., Cristea ,M.- ,, Personalitatea si idealul moral’’, editura ,,Albatros’’,

Bucuresti, 1989

- Vaideanu, George - ,, Educatia la frontiera dintre milenii’’, Editura Politica

Bucuresti,1988

- Ulrich, Catalina - ,, Managementul clasei- invatare prin cooperare- ghid’’,

Editura ,,Corint’’, Bucuresti, 2000

- Corina, Leca - ,, Evaluarea competentelor cinice ale elevilor.Exemple

de bune practici’’, Bucuresti, 2004

- Francois, Audigier -,, Concepte de baza si competente esentiale referitoare

- Consiliul Europei- Consiliul pentru Cooperare Culturala

Strasbourg, 2000

44

- Graham, Haidor - ,, Agenda morala a educatiei pentru cetateni’’Institutul

de educatie, Universitatea din Londra

- Educatie interculturala in comunitati multietnice’’ Institutul intercultural Timisoara 2002

- Planul de actiune mondial pentru educatia drepturilor omului si a democratiei’’ (Montreal, 1993)

- Declaratia si cadrul integral de actiune asupra educatiei pentru pace, drepturile omului si democratie (Conferinta international ape tema educatie, Geneva,

1994)

- Conferinta regionala asupra educatiei pentru drepturile omului in Europa (Turkei, septembrie, 1997).

sursa imaginii : freeschoolclipart.com

Competenţe ale cadrelor didactice din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie :

Tendinţele majore ale reformelor curriculum-ului în plan european constau în: educaţia pentru toţi, relevanţa curriculum-ului pentru individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori dezirabile, dezvoltarea abilităţilor, a gândirii critice, preocuparea pentru adecvarea instruirii la nevoile fiecărui individ, maximizarea potenţialului fiecărui copil, predarea şi învăţarea centrate pe elev, evaluarea holistică a performanţelor.

Din perspectiva educaţiei pentru cetăţenie profesorul trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

- practicarea drepturilor omului în şcoală, dând prioritate unei pedagogii cooperative şi instaurând un climat de încredere în clasă;- centrarea pe elev;- considerarea contextului social şi global, favorizând abordările comune între profesori, pentru gestionarea problemelor;- rolul de mediator între cursanţi şi mediul lor;- modernizarea procesului de evaluare; evaluarea ca modalitate de progres, accentul pe evaluarea formativă;- modernizarea formării profesorului, folosind noi abordări pedagogice şi noile tehnologii informaţionale.

Relaţia profesor-elev este una de colaborare, de încredere şi de respect reciproc. Elevul nu se simte „controlat” ci sprijinit.Referinte :

François Audigier, Concepte de bază şi competenţe esenţiale referitoare la educaţia pentru cetăţenie într-o societate democratică, Consiliul Europei, 2000;

T. H. Marshal, Cetăţenia şi clasa socială, Editura Universităţii Cambridge, 1950;

Bîrzea, C., Educaţia pentru cetăţenie democratică. Perspectiva învăţării permanente. Consiliul Europei,2000;

Graham Haydon, Agenda morală a educaţiei pentru cetăţenie,Institutul de Educaţie, Universitatea din Londra;

Prescolarii trebuie sa recunoasca, in diferite situatii, formele de manifestare a comportamentului moral, sa manifeste ei insisi deprinderi de comportament moral ( cinste, curaj, sinceritata); sa se obisnuiasca cu folosirea formulelor de politete( sa demonstreze ca le pot utiliza in diferite situati; sa explice de ce este necesara sinceritatea in raporturile dintre oameni si de ce minciuna altereaza aceste raporturi( sa cunoasca

45

efectele negative ale minciunii); sa recunoasca si sa foloseasca principalele reguli de comportare civilizata acasa, la gradinita, pe strada, in mijloacele de transport etc; sa dea exemplu de valori morale si sa discearna valorile si nonvalorile(binele de rau), sa inteleaga rolul vointei in alegerea valorii.

Astfel in cadrul gradinitei copilul va asimila principalele caracteristici necesare dezvoltarii personalitatii in spiritul civic.

Profilul moral nu este numai un factor de concentrare a tuturor influentelor educative care se exercita asupra copiilor, ci si forta motrica a acestei pregatiri si mai ales a valorilor ei.

Necesitatea de a incepe formarea unor comportamente pozitive cat mai devreme este justificata de faptul ca la aceasta varsta se formeaza cu cea mai mare usurinta automatismele care stau la baza deprinderilor de comportare civilizata. Astfel, cu siguranta, mai tarziu se vor perfectiona aceste deprinderi si se vor transforma in obisnuinte , iar printr-o munca educativa continua aceste componente ale activitatii copilului se vor transforma treptat in trasaturi stabile ale personalitatii sale

"Spatiul social" uman este purtator al unor multiple virtuti formative in umanizarea si socializarea copilului. El ofera diferite tipuri de influente si modele pozitive care contribuie la interiorizarea anumitori norme, reguli si valori morale, proces stimulat si de nevoia fireasca a copilului pentru afectiune, aprobare si consens- in raport cu ambianta sociala . Aceasta determina o mare putere de absortie a experientelor si modelelor psiho-morale cu care acesta se confrunta.

Copilul asimileaza sisteme de reguli, norme si valori, promovate in ambianta sociala imediata, ajungand la un "cod moral” personal- pe care el si-l formeaza prin aderare la idealurile si modelele morale pozitive (in forme accesibile lui ) si pe care le va resimti afectiv ca proprii aspiratii sau dorinte si nazuinte de realizare.

Eficienta muncii educative cu copiii de varsta prescolara se bazeaza pe faptul ca aceasta perioada de dezvoltare este cea mai favorabila pentru acumularea unor impresii puternice, pentru formarea deprinderilor de comportare. La aceasta varsta apar si se dezvolta trasaturile de vointa si caracter, in care se schiteaza personalitatea viitoare a omului.

La aceasta varsta copilul este receptiv, sensibil, are o putere mare de imitatie si este usor impresionat de tot ceea ce il inconjoara . Ei dobandesc impresii vii si puternice despre evenimentele din jur, despre atitudinea adultilor cu care vin in contact si mai ales a celor apropiati cum sunt parintii si educatoarea, invatatorul. Aceste impresii pe care copiii le inregistreaza si le pastreaza cu multa usurinta vor constitui suportul din care isi vor trage seva reprezentarile si sentimentele lor morale care ii vor insoti toata viata. De aceea aceasta perioada este insotita de cunoscuta expresie “cei sapte ani de acasa”.

Pentru prescolari, "scara valorica" functioneaza atat pe claviatura traditionala- bine cunoscuta, a preferintelor si dorintelor coplariei- cat si pe zone noi de aspiratii si nazuinte

46

intime; putem vorbi chiar de o reordonare in scara de valori in sensul ca apar si trec in prim plan noi sfere ale trebuintelor si aspiratiilor.

La aceasta varsta copilul nu poate fi lasat singur sa se orienteze in multitudinea de fapte si atitudini ce se manifesta in jurul lui, ci trebuie dirijat spre acelea care il influenteaza pozitiv si din care el va trebui sa se alimenteze cu impresii pozitive. Acum cand copilul este mai mic, simte nevoia de sprijin, de a-i sublinia comportamentul pozitiv cu aprecieri si intariri verbale din partea adultului “ai fost cuminte astazi”, “este bine ce ai facut”, “ai facut bine ca ai ajutat pe colegul tau sa se imbrace, cand a alunecat si a cazut” etc. In felul acesta ii facilitam calea de intelegere a obiectivelor stabilite de adulti pe propria experienta.

Educatia incepe de la formarea notiunilor morale, iar educatorul trebuie sa-l faca pe copil sa inteleaga corect sensul, mai ales ca el vine direct din familie si nu intotdeauna are notiuni morale clare. Nu este totul rezolvat daca ii transmitem notiunea morala , ea trebuie transpusa in practica. Un exemplu concret este cunoscutul salut la intrarea in clasa. Copilul afla dintr-o discutie tematica , ca este frumos sa salute cand vine dimineata la gradinita , insa daca printr-un joc-exerciriu nu este exemplificat cum trebuie sa saluti, unde privesti in momentul rostirii salutului si nu este pus in situatia practica de a saluta , acest comportament va ramane tot la stadiul de notiune morala.

Capacitatea de intelegere a copilului prescolar nu se ridica la nivelul celorlalte trepte de invatamant si de aceea este necesar un permanent exercitiu. Notiunile de “bine” si “rau” copiii le deosebesc in timp si prin multiple activitati. Se porneste de la o poveste ori povestire, in care sunt subliniate faptele bune si faptele rele intreprinse de personaje, apoi se trece la o tema de discutie avand ca subiect “personaje pozitive, personaje negative” , iar mai tarziu sa fie transpuse intr-un joc de rol, intr- o sociograma literara si nu este nici o exagerare daca abordam chiar un studiu de caz care sa porneasca de la un caz concret petrecut in cadrul colectivului de copii sau de la o stire aparuta la televizor. Intr-o unitate scolara copiii participa la activitati de grup si intr-un spatiu educational comun tuturor membrilor grupului din care fac parte. In aceasta situatie, ei isi desfasoara activitatea dupa anumite norme si reguli de convietuire sociala pe care le aplica si le respecta zi de zi. Respectarea acestor reguli si norme zi de zi vor conduce la formarea unor deprinderi si obisnuinte morale care vor fi exersate dincolo de spatiul educational din sala de clasa si se va imbunatati comportamentul si in alte locuri de activitate al copiilor: acasa, in parc, in fata blocului, la prieteni etc.Referinte:

1. Activitati metodice in gradinita 1981

2. Omul si convietuirea sociala-Editura Albatros

3. Educatie civica- manual pentru clasa a III-aAramis 2002

4. Educatie civica- manual pentru clasa a IV-aAramis 1998

5. “Cine este dulce”-Fundatia Copiii Nostri- adaptare dupa L.Buddelmeijer

Profesorii, dar mai ales dirigintele, alaturi de familie, constituie de-a lungul anilor factorii principali care formeaza si educa tanara generatie in spiritul respectarii normelor de

47

conduita morala in societate, a cultivarii ideilor de: demnitate umana, egalitate, toleranta, respect reciproc, responsabilitate fata de actele personale, libertate, pace si intelegere intre oameni.

In activitatea de educatie pentru o societate democratica sunt vizate urmatoarele obiective:

1. cunoasterea si respectarea valorilor fundamentale ale societatii democratice;2. armonizarea si exersarea propr iului sistem de valori in acord cu cel social;3. formarea conduitei participative la viata sociala, cultivarea tolerantei;4. cunoasterea si respectarea valorilor fundamentale ale istoriei si culturii nationale;

Ca forma organizatorica de educatie, la clasele ciclului gimnazial nu poate fi neglijata ora de dirigentie.Odata stabilita tematica, in obiectivul dirigintelui intra pregatirea orelor de dirigentie, astfel incat procesul educativ sa raspunda exigentelor intelectuale si afective ale unor copii cu temperamente diferite, asigurand sanse egale de a patrunde intr-un cadru social dinamic tuturor elevilor, favorizand colaborarea dintre membrii colectivului scolar.In afara orelor de dirigentie pot fi organizate activitati extracurriculare, care sa surprinda aspectele:

1. Nivelul intelectual al elevului, cunoasterea propriei identitati, prin:

a) constientizarea identitatii si autoafirmarii;b) formarea simtului responsabilitatii si asumarea spontana de sarcini;c) dezvoltarea creativitatii;

2. Aspectul social(relatii sociale si cooperare civica) vizeaza integrarea elevului in realitatea materiala si sociala presupunand:

a) acceptarea constienta a celorlalti si stabilirea unor relatii integratoare, de comunicare si de respect fata de acestia;b) dezvoltarea abilitatilor specifice de orientare, cooperare, competitie si solidaritate;c) identificarea si dezvoltarea sentimentului de „nevoie de” si de „apartenenta la”grup;

3. In domeniul valorilor fundamentale pot fi analizate urmatoarele notiuni:

a) dragostea fata de semeni;b) bunatatea, avand in vedere stimularea sentimentului de admiratie fata de faptele bune si de consecintele acestora;

c) munca: descoperirea caracterului necesar al muncii, consecintele sale utile si practice, avantajele efortului, ale creatiei, etc.

d) receptivitatea fata de valorile culturale-elevii trebuie obisnuiti cu expresia

48

artistica(vizionarea unor opere, audierea creatiilor muzicale, etc.), cu simbolurile culturale, cu traditiile si creatia artistica populara, cu obiceiurile in care se reflecta moralitatea poporului nostru, cu participarea la sarbatorile locale si nationale, etc.

Activitatile extracurriculare pot fi desfasurate sub diferite forme de instruire si educare a elevilor, astfel:

a) ORGANIZAREA UNOR INTALNIRI ale dirigintelui cu clasa, in care se dezbat teme de educatie moral- politica, constituie un mijloc de identificare a drepturilor si responsabilitatilor individuale prevazute de conventiile si legile societatii umane, in vederea aplicarii si respectarii lor. Se pot organiza dezbateri pe teme ca: „Ideea de dreptate”, „ Toti suntem egali, toti suntem diferiti”, „ Ce este dragostea de patrie si cum o putem exprima?” etc.

b) DEZBATEREA pe marginea unor emisiuni radio sau TV, discutarea continuturilorunor carti sau al unor spectacole. Apreciera diferitelor fapte, exprimarea admiratiei fata de atitudinile curajoase, demne, dezaprobarea atitudinilor negative constituie un mijloc important de educatie civica, de cunoastere a problemelor lumii contemporane.

c) CONCURSURILE pe diferite teme: „Educatia pentru cetatenie democratica”, „Pace si toleranta”, „ Patriotismul national- patrimoniul universal”, „ Sarbatorile la romani” etc., organizate individual dar si pe echipe constituie un prilej de dezvoltare a atasamentului si dragostei fata de patrie, de afirmare a cunostintelor elevilor si a fortei moral- afective a echipajelor.

d) ORGANIZAREA UNOR EXPOZITII SAU COLTURI CU REALIZARI CREATIVE individuale sau pe grupe ale elevilor contribuie la dezvoltarea relatiilor de colaborare, cooperare si competitie intre elevi, la stimularea creativitatii elevilor, la cultivarea respectului fata de valorile umane in general si fata de munca in special.

e) INTALNIRILE ELEVILOR CU OAMENI DE STIINTA SI DE CULTURA, CU REPREZENTANTI DE SEAMA AI COMUNITATII LOCALE-asigura o Imbogatire a bagajului informational al elevilor, contribuie la dezvoltarea respectului si responsabilitatii pentru munca de calitate, la aprecierea valorilorCulturale, la cunoasterea si respectarea valorilor fundamentale ale societatii democratice.

f) VIZITELE. Inainte de vizita ,elevilor li se va face o pregatire corespunzatoare reliefandu-se scopul vizitei si dandu-le unele detalii asupra aspectelor care trebuie urmarite in unitatea care urmeaza a fi vizitata ( muzeu, manastire, institutie, casa memoriala, etc.).

g) MANIFESTARILE CULTURAL-ARTISTICE, COMPETITIILE SPORTIVE,ACTIVITATILE OBSTESTI vin sa completeze sirul activitatilor extracurriculare care contribuie la dez voltarea spiritului civic, la formarea tinerilor in spiritul respectului fata de libertate si democratie, la formarea unor cetateni capabili sa-siIndeplineasca indatoririle civice.

49

50