Dreptul la un recurs efectiv ºi termenul rezonabil în ... · 01.08.2000 · dreptul la un recurs...

72 Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 3/2009

Dreptul la un recurs efectivºi termenul rezonabil

în dreptul roman

judecãtor Elena Blidaru,Judecãtoria Giurgiu

L‘absence d‘une procédure interne conçue à assurer un remède effectif contre le manque decélérité des organes judiciaires dans le déroulement des procédures représente un problèmefondamental du droit roumain tenant compte de l‘article 13 de la Convention Européenne des Droitsdes Hommes.

Au-delà de l‘évidente nécessité d‘une démarche législative, l‘arrêt Abramiuc c. Roumanie représenteun premier pas dans le procès d‘atténuation des inconvénients déterminés par le manque deréglementation, sa principale conséquence étant l‘obligation de la juridiction nationale, saisie avecune requête sur la tergiversation de l‘affaire, de constater l‘admissibilité et de statuer sur le bien-fondé.

1. Aspecte introductive

Convenþia Europeanã a Drepturilor Omuluireprezintã un tratat internaþional care area fi aplicat în ordinea juridicã internã a

statelor contractante. Stabilind faptul cã primuljudecãtor al Convenþiei este judecãtorul naþional,Curtea Europeanã a Drepturilor Omuluisubliniazã cã rolul sãu este de a interveni numaiatunci când persoanele nu obþin satisfacþie lanivel naþional, garantarea drepturilor consacratede Convenþie, care presupune atât respectarealor de cãtre autoritãþile naþionale, cât ºiînlãturarea eventualelor încãlcãri fiind o sarcinãce revine, în primul rând fiecãrui stat parte.

În atingerea acestui scop, prin consacrareadreptului la un recurs efectiv, Convenþia creeazão garanþie suplimentarã de punere în valoareefectivã a drepturilor convenþionale, asigu-rându-se cã punerea în miºcare a mecanismuluiinternaþional de protecþie se face doar în situaþiaîn care sistemele naþionale ale statelor europenenu rãspund în mod corespunzãtor la încãlcãriledrepturilor omului, fãrã a se încerca însãtransformarea instanþei de contencios europeanîntr-un substitut al cãilor interne de atac.

Pornind de la aceastã idee, prin prezentalucrare ne propunem sã realizãm o analizã achestiunilor legate de aplicabilitatea dreptului laun recurs efectiv, consacrat de art. 13 dinConvenþia Europeanã a Drepturilor Omului, în

dreptul român, aplecându-ne în mod deosebitasupra problemelor generate de absenþa unuiremediu efectiv în dreptul intern în cazul lipseide celeritate a organelor judiciare în desfã-ºurarea procedurilor.

În acest sens urmeazã sã facem referire înprima parte a lucrãrii la aplicarea corelatã a art.6 par. 1 ºi art. 13 din Convenþie, prin prismajurisprudenþei Curþii, pentru a face ulterior oanalizã a modului în care se prezintã proble-matica remediilor efective privind nerezona-bilitatea duratei procedurilor judiciare înlegislaþiile europene ºi a situaþiei sistemului juridicromân. Continuând, vom recurge la prezentarearecentei hotãrâri pronunþate în cauza Abramiucc. României pentru ca în ultima parte a lucrãriisã examinãm cele mai relevante probleme pecare neconformitatea sistemului juridic român cuexigenþele Convenþiei în materia denunþãrii lipseide celeritate a duratei procedurilor judiciare leridicã.

2. Aplicarea corelatã a art. 6 par. 1 ºi art.13 din Convenþie ºi autonomia dreptului laun recurs efectiv

Încrederea într-o justiþie independentã ºiimparþialã, eficace ºi credibilã se construieºte carãspuns al respectului pe care zi de zi întregulmecanism judiciar împreunã cu toate celelalteentitãþi angrenate în funcþionarea lui îldemonstreazã faþã de fiecare dintre cei care

Revista Forumul Judecãtorilor – Nr. 3/2009 73

compar în faþa sa ºi faþã de fiecare dintredrepturile acestora.

Dezideratul creãrii unei societãþi democratice,guvernate de principiul preeminenþei dreptuluipoate fi atins nu doar prin prevenirea încãlcãriidrepturilor omului ºi prin asigurarea sancþionãriiacestor încãlcãri, dar ºi prin crearea unuicomplex de garanþii ºi instrumente care sãasigure cã funcþiile reparatorie ºi sancþionatorieale justiþiei sunt exercitate într-un cadru delegalitate ºi operativitate, înlãturându-se astfelposibilitatea producerii de noi vãtãmãri în însuºidemersul de a înfãptui actul de justiþie.

În vederea atingerii acestui scop, ConvenþiaEuropeanã a Drepturilor Omului reglementeazãdouã drepturi procedurale, care se concretizeazãîn garanþii cu privire la punerea în valoare în faþainstanþelor judiciare a drepturilor ce suntrecunoscute persoanelor.

În acest context dispoziþiile prevãzute de art.6 ºi art. 13 din Convenþie, relative la dreptul laun proces echitabil ºi la dreptul la un recursefectiv, dau expresie unei idei generale, potrivitcu care o protecþie eficace a drepturilor omuluinu poate fi realizatã prin simpla consacrare aunor drepturi substanþiale, ci este necesar caaceste drepturi sã fie însoþite de garanþii funda-mentale de ordin procedural, care sã asiguremecanismele corespunzãtoare de punere învaloare.

Analizând sistemele judiciare ale statelormembre, prin prisma jurisprudenþei Curþii, apareca evident faptul cã una dintre cele mai stringenteprobleme cu care statele europene se confruntãeste legatã de durata desfãºurãrii procedurilorjudiciare, eficientizarea actului de justiþieconstituind o realã prioritate din perspectivainstanþei europene.1

Subliniind în repetate rânduri obligaþia statelorsemnatare ale Convenþiei de a asigura faptul cãdrepturile garantate de cãtre aceasta suntconcrete ºi efective, iar nu teoretice ºi iluzorii,Curtea Europeanã a Drepturilor Omului ridicãceleritatea procedurilor judiciare la rangul deprincipiu, remarcând de fiecare datã importanþape care administrarea actului de justiþie fãrã

întârzieri de naturã a-i compromite eficienþa ºicredibilitatea, o prezintã.

În sensul garantãrii dreptului la un procesechitabil sub aspectul rezonabilitãþii procedurilor,Curtea Europeanã acþioneazã pe calea celordouã drepturi procedurale mai sus menþionate,transformând astfel art. 6 par. 1 ºi art. 13 atât înresorturi juridice la care orice persoanã poaterecurge în vederea apãrãrii drepturilor sale câtºi în veritabile instrumente de mãsurare anivelului de eficienþã a sistemelor judiciare alestatelor parte la Convenþie.

Astfel, învederând faptul cã rezonabilitateaduratei procedurilor judiciare nu poate fi apreciatãin abstracto, mecanic, ci trebuie realizatã înfiecare cauzã în parte, în funcþie de circum-stanþele sale concrete,2 Curtea Europeanã aDrepturilor Omului a trasat pe tãrâmul art. 6 par.1 din Convenþie o serie de linii directoare,indicând astfel criteriile ce trebuie avute în vedereîn aprecierea caracterului rezonabil al durateiavute în vedere.

În acest sens Curtea aratã cã este necesarca analiza termenului de desfãºurare aprocedurilor judiciare sã se facã prin raportarela criteriile consacrate de jurisprudenþa sa,respectiv complexitatea cauzei în fapt ºi în drept,comportamentul pãrþilor din proces precum ºicomportamentul autoritãþilor statale competente,în special a autoritãþilor judecãtoreºti.Stabilind faptul cã statul este responsabil pentruactivitatea ansamblului serviciilor sale, nu numaipentru cea a organelor judiciare, instanþaeuropeanã subliniazã faptul cã numai întârzierileimputabile autoritãþilor judiciare competente potconduce la o eventualã constatare a depãºiriiunui termen rezonabil în care trebuie sã fiesoluþionatã orice cauzã, permiþând astfel sã seconchidã cã nu a fost respectatã cerinþaprevãzutã de art. 6 par. 1 din Convenþie.3

Aprecierea trebuie însã sã ia în calcul „justulechilibru” ce trebuie menþinut între exigenþaceleritãþii procedurilor judecãtoreºti ºi principiulgeneral al unei bune administrãri a justiþiei, înegalã mãsurã consacrat de art. 6.4

1 A se vedea discursul Preºedintelui Curþii Europene aDrepturilor Omului, Luzius Wildhaber, la aniversarea a50 de ani de la apariþia Convenþiei Europene aDrepturilor Omului, http://www.ena.lu/

2 CEDO, cauza Bartenbach c. Austriei, hotãrâre din 20martie 2008, cauza Tudorache c. României, hotãrâredin 29 septembrie 2005

3 CEDO, cauza Lavents c. Letoniei, hotãrâre din 28februarie 2003.

4 CEDO, cauza Boddaert c. Belgiei, hotãrâre din 12octombrie 1992, cauza C.P. ºi alþii c. Franþei, hotãrâredin 1 august 2000.


Având în vederetocmai importanþamajorã pe care oare conduita auto-ritãþilor implicate îndesfãºurarea pro-cedurilor judiciare ºiefectele produse decãtre perioadele deinactivitate a aces-tora asupra drep-turilor persoanelor,se impune conclu-zia necesitãþii regle-mentãrii de cãtreautoritãþile naþionalea unor remediipentru depãºireaduratei rezonabile aprocedurilor.

Sub acestaspect, garantarea dreptului la un recurs efectiv,potrivit cãruia orice persoanã, ale cãrei drepturiºi libertãþi recunoscute de cãtre Convenþie au fostîncãlcate, are dreptul de a se adresa efectiv uneiinstanþe naþionale, chiar ºi atunci când încãlcareas-ar datora unor persoane ce au acþionat înexercitarea atribuþiilor lor oficiale, apare cafundamentalã.

Art. 13 din Convenþie impune astfel statelorcontractante o obligaþie pozitivã ce are ca obiectreglementarea, în cadrul legislaþiei interne, a unuirecurs care sã permitã înlãturarea eventualelorîncãlcãri aduse dispoziþiilor Convenþiei,efectivitatea acestuia constând în aceea cãabiliteazã instanþa naþionalã competentã sãexamineze conþinutul plângerii întemeiate pe odispoziþie a Convenþiei ºi sã ofere o reparaþieadecvatã.5 Absenþa unui asemenea recurs îndreptul intern constituie în opinia instanþeieuropene o încãlcare a acestei obligaþii ºi deci aprevederilor Convenþiei.

Consacrând expres caracterul subsidiar alsistemului european de protecþie, art. 13 dinConvenþie enunþã explicit obligaþia statelor pãrþide a apãra drepturile omului, în primul rând, înpropria lor ordine juridicã, stabilind astfel înfavoarea justiþiabililor o garanþie suplimentarã derecunoaºtere efectivã a acestor drepturi.

Deºi într-o primã etapã, Curtea a reflectat oabordare diferitã cu privire la corelaþia dintredreptul la un recurs efectiv ºi dreptul la abeneficia de soluþionarea cauzelor într-un termen

rezonabil, ulterior instanþa europeanã a ajuns laconcluzia cã ºi în ceea ce priveºte rezonabilitateaduratei de desfãºurare a procedurilor judiciare,este necesar ca justiþiabilii sã poatã obþine la nivelnaþional înlãturarea încãlcãrii acestui drept,înainte de a pune în miºcare mecanismulinternaþional de protecþie în faþa Curþii Europene.

Astfel, pornind de la concurenþa dreptului laun recurs efectiv cu alte drepturi de naturãechivalentã, în special cu dreptul la un procesechitabil, judecãtorul european a manifestat iniþialtendinþa de a considera art. 13 ca instituind ogaranþie cu caracter general, inaplicabilã încazurile în care intervin garanþiile mai specificeºi mai stricte prevãzute de art. 6, fiind vorba, cuprecãdere, de chestiunea duratei rezonabile aprocedurilor, instituitã de paragraful 1 al arti-colului.

Cu toate acestea, problema aplicãrii corelatea dreptului la un recurs efectiv ºi a dreptului laun proces echitabil, sub aspectul rezonabilitãþiitermenului, a cunoscut o importantã evoluþie înjurisprudenþa Curþii, marcatã de schimbarea deabordare a instanþei de contencios europeandupã momentul pronunþãrii hotãrârii în cauzaKudla contra Poloniei, începând cu care statelepãrþi sunt obligate sã punã la dispoziþiajustiþiabililor o cale de recurs eficientã pentru avalorifica plângerile privitoare la depãºireaduratei rezonabile a procedurii.

În cauza menþionatã reclamantul a susþinutcã nu a avut la îndemânã niciun recurs efectivprin intermediul cãruia sã poatã ridica în faþa uneiinstanþe naþionale problema duratei excesive aprocedurii, invocând astfel încãlcarea art. 13 dinConvenþie. Curtea a fost deci chematã sãdetermine întinderea obligaþiei pe care art. 13din Convenþie o impune statelor contractante dea oferi justiþiabililor un recurs efectiv în faþainstanþelor naþionale, dacã dreptul invocat estecel garantat de art. 6 par. 1 din Convenþie,respectiv soluþionarea cauzei într-un termenrezonabil.

În numeroase cauze anterioare în care aconstatat încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie,Curtea nu a considerat necesar, chiar dacã s-ainvocat, sã se pronunþe asupra încãlcãrii art. 13,apreciind cã art. 6 par. 1 instituia o lex specialisprin raportare la art. 13, ale cãrui garanþii erauabsorbite de cãtre aceasta, astfel încât, o datãconstatã încãlcarea art. 6 sub aspectul durateirezonabile a procedurii, Curtea considera cainutilã examinarea plângerii sub temeiul art. 13,

5 CEDO, cauza Aydin c. Turciei, hotãrâre din 25septembrie 1997, cauza Kaya c. Turciei, hotãrâre din

19 februarie 1998, cauza Z ºi alþii c. Regatului Unit,hotãrâre din 10 mai 2001.

Aspectele legate deacþiunile justiþiabililor în

cazul prelungiriiexcesive a soluþionãriicauzelor constituie o

problemã fundamentalãa sistemului juridicromân, necesitatea

reglementãrii cu maximãprioritate a procedurii deasigurare a unui remediuefectiv în cazul lipsei de

celeritate îndesfãºurarea proce-

durilor judiciare consti-tuind o exigenþã obliga-

torie în vedereaasigurãrii dreptului la un

proces echitabil.


relativ la absenþa unui recurs efectiv în dreptulintern care sã permitã denunþarea durateiexcesive a procedurii.6

Revenind asupra acestei jurisprudenþe,hotãrârea datã în cauza Kudla c. Polonieilãrgeºte semnificativ sfera de aplicare a art. 13,judecãtorul european apreciind de la acestmoment cã art. 13 garanteazã un recurs efectivîn faþa unei instanþe naþionale, permiþândinvocarea unei nesocotiri a obligaþiei impuse deart. 6 par. 1 de a audia cauzele într-un termenrezonabil, exigenþele art. 13 fiind percepute ca oconsolidare a art. 6 par. 1, iar nu ca fiind absorbitede cãtre obligaþia generalã de a nu supunejustiþiabilii un or proceduri neobiºnuit de lungi.Statul semnatar are astfel obligaþia de a instituiîn sistemul sãu juridic intern o cale de recursspecificã, permiþându-i justiþiabilului sã contestedurata procedurii, în caz contrar constatându-seîncãlcat art. 13 din Convenþie.7

Revirimentul jurisprudenþei Curþii apare astfelºi ca un important semnal de alarmã asuprapericolului pe care îl reprezintã „încetinealaexcesivã a justiþiei”8 în ordinea juridicã a statelorcontractante ºi asupra necesitãþii creãrii unorremedii interne care sã confere justiþiabililorposibilitatea de a denunþa vãtãmarea drepturilorlor ºi de a obþine repararea prejudiciilor cauzateca urmare a acestor încãlcãri.

3. Remedii efective în legislaþia europeanãHotãrârea datã de cãtre Curte în cauza Kudla

c. Poloniei, dincolo de a recunoaºte pentruprima datã în mod ferm dreptul persoanelor dea beneficia de o cale internã de atac în materiaduratei rezonabile a procedurilor, a atras atenþiastatelor semnatare asupra obligaþiei corelativece le revine, de a efectua toate demersurilenecesare în vederea creãrii în sistemele juridicenaþionale a unor cãi procedurale, concrete ºiefective pe care justiþiabilii sã le poatã utiliza înacest sens.

Având în vedere faptul cã încãlcarea art. 13din Convenþie decurge în mod implicit din simplaabsenþã a unui remediu efectiv împotrivadepãºirii duratei rezonabile a unei proceduri îndreptul intern al unui stat, indiferent de consta-tarea unei încãlcãri a dreptului de a beneficia desoluþionarea cauzei într-un termen rezonabil,statele membre au fost puse în faþa pericoluluide a se vedea condamnate în mod constant decãtre Curte pentru nerespectarea dreptului la unrecurs efectiv. Pentru a preveni acest risc, multedin statele europene s-au conformat noii abordãria Curþii ºi au intervenit la nivel legislativ în sensulprevederii unor sisteme de sancþionare ºireparare a încãlcãrii dreptului la un termenrezonabil al procedurilor.

Fãrã îndoialã, una dintre legislaþiile cel maiîndelung discutate este cea introdusã de statulitalian ca urmare a numeroaselor condamnãripronunþate de Curte pe motivul inexistenþei uneicãi eficiente de contestare a duratei nerezonabilede soluþionare a procedurilor judiciare. Emisã caurmare a consacrãrii constituþionale a dreptuluila o duratã rezonabilã a procedurilor, prin legeade revizuire a Constituþiei din 23 noiembrie 1999,Legea nr. 89 din 24 martie 2001, cunoscutã subnumele de Legea Pinto (dupã iniþiatorul sãu,senatorul Michele Pinto), recunoaºte dreptuloricãrei persoane care pretinde a fi victimã aîncãlcãrii art. 6 par. 1 din Convenþie, în ceea cepriveºte desfãºurarea procedurii într-un termenrezonabil, de a sesiza curtea de apel din razateritorialã din care face parte instanþa în faþacãreia se aflã cauza sa, fie în timpul desfãºurãriiacesteia, fie într-un termen de 6 luni de la dataîncheierii sale ºi de a obþine, într-un termen demaxim 4 luni, repararea prejudiciului material ºimoral suferit ca urmare a prelungirii excesive aprocedurilor. Potrivit dispoziþiilor legii, hotãrâreapronunþatã de cãtre Curtea de Apel esteexecutorie de drept ºi susceptibilã de recurs, carese soluþioneazã de cãtre Curtea de Casaþie. În

6 CEDO, cauza Vasilescu c. României, hotãrârea din 22mai 1998; cauza Allan Jacobsson c. Suediei, hotãrâreadin 25 octombrie 1989; cauza Sporrong ºi Lonnroth c.Suediei, hotãrârea din 23 septembrie 1982; cauzaBrualla Gomez de la Torre c. Spaniei, hotãrârea din 19decembrie 1997; A se vedea ºi: C. Bîrsan, Convenþiaeuropeanã a drepturilor omului, Comentarii pe articole,Vol. I Drepturi ºi libertãþi, Ed. C.H.Beck, Bucureºti,2005; R. Chiriþã, Convenþia europeanã a drepturiloromului, Comentarii ºi Explicaþii, Vol. I, Ed. C.H. Beck,Bucureºti, 2007; M. Udroiu, O. Predescu, Protecþiaeuropeanã a drepturilor omului ºi procesul penalromân, Ed. C.H.Beck, Bucureºti, 2008; Frederic Sudre,Drept european ºi internaþional al drepturilor omului,

Ed. Polirom, Bucureºti, 2006; I. Neagu, Dreptprocesual penal Partea Generalã, Ed. Global Lex,Bucureºti, 2007; A. Andone-Bontaº, Plângereaîmpotriva actelor ºi mãsurilor procurorului, Practicãjudiciarã, Ed. Hamangiu, Bucureºti, 2009; I. Ilie,Aspecte privind durata rezonabilã a procedurii îndreptul italian prin prisma jurispudenþei C.E.D.O.,Revista Themis, nr. 2/2005.

7 CEDO, cauza Kudla c. Poloniei, hotãrârea din 26octombrie 2000;

8 CEDO, cauza Ferrari c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie1999; cauza Botazzi c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie1999, cauza Di Mauro c. Italiei, hotãrârea din 28 iulie1999;


vederea evitãrii apariþiei de noi cauze în faþajudecãtorilor europeni, legea Pinto a încercattranspunerea tale quale a criteriilor stabilite decãtre Curte în aprecierea duratei rezonabile aprocedurilor, actul normativ prevãzând faptul cãjudecãtorul va lua în considerare complexitateacauzei, comportamentul pãrþilor, al judecãtorului,precum ºi comportamentul oricãrei alte autoritãþiimplicate în procedurã. Deºi în primã fazãlegislaþia italianã a fost apreciatã de cãtre Curteca reprezentând un remediu eficient ºi accesibil9,ulterior, constatând faptul cã potrivit jurispru-denþei Curþii de Casaþie Italiene, stabilireanerezonabilitãþii duratei procedurilor nu confereaîn mod necesar persoanelor prejudiciate dreptulla o reparaþie echitabilã, faþã de nerecunoaºtereade cãtre aceastã instanþã a statutului de dreptfundamental al dreptului la judecarea cauzeiîntr-un termen rezonabil ºi faþã de lipsa aplicãriidirecte a Convenþiei ºi a jurisprudenþei Curþii înmateria satisfacþiei echitabile, instanþaeuropeanã a ajuns la concluzia cã recursul înfaþa Curþii de Casaþie nu este unul efectiv ºi, înconsecinþã, epuizarea cãilor de recurs internenu este necesarã.10 Ca urmare a deciziilorinstanþei europene, în anul 2004, Curtea deCasaþie Italianã ºi-a modificat practica, în sensulcorelãrii jurisprudenþei sale în materia acordãriide daune cu aceea a Curþii.11

Consacrând în art. 24 din Constituþie dreptuloricãrei persoane de a fi judecatã în cadrul unuiproces public ºi având o duratã rezonabilã,sistemul juridic spaniol oferã douã remediidiferite, dupã cum litigiul se aflã încã pe rolulinstanþei sau, dimpotrivã, procedura s-a finalizat.Astfel, în prima situaþie orice parte poate solicitaTribunalului Constituþional, pe calea unui recursod’amparo, atât constatarea încãlcãrii dreptuluiconstituþional de a fi judecat într-o duratã de timprezonabilã, precum ºi stabilirea de cãtre instanþaconstituþionalã a unor mãsuri concrete ºiobligatorii pentru instanþa de fond în vedereaurgentãrii procedurii. În cazul în care proceduras-a încheiat, remediul mai sus indicat devine

inaccesibil, fiind însã pusã la dispoziþia pãrþilorposibilitatea de a formula într-un termen de unan o cerere cãtre Ministerul Justiþiei, solicitândrepararea prejudiciului suferit ca urmare adisfuncþionalitãþilor sistemului judiciar12, deciziaMinisterului fiind supusã cãii de atac, pe caleacontenciosului administrativ

O soluþie similarã se regãseºte ºi în legislaþiaRepublicii Cehe, cu menþiunea cã procedurapriveºte doar litigiile în curs, fãrã a existaposibilitatea sancþionãrii procedurile dejafinalizate ºi fãrã posibilitatea de a obþine daunemorale. Reformele iniþiate de cãtre statul ceh vinca urmare a constatãrii de cãtre instanþa decontencios european13 a faptului cã recursul înfaþa Curþii Constituþionale nu este unul eficient,motiv pentru care, prin amendamentele aduseLegii privind organizarea judecãtoreascã prinLegea nr. 192/2003, începând cu 1 iulie 2004 afost introdusã posibilitatea solicitãrii stabilirii unuitermen pentru finalizarea procedurilor, de cãtrepersoana nemulþumitã de durata acestora.

Competenþa instanþei de contencios consti-tuþional în materia dreptului la judecarea cauzelorîntr-un termen rezonabil este consacratã ºi decãtre sistemul juridic croat, care, prin modificãrileaduse la 15 martie 2002 legii care reglementeazãactivitatea Curþii Constituþionale, a prevãzutposibilitatea oricãrei persoane ca în timpulsoluþionãrii unui litigiu sã sesizeze instanþaconstituþionalã cu privire la durata excesivã aprocedurii la care este parte ºi sã obþinã dinpartea acesteia atât repararea prejudiciuluisuferit, cât ºi stabilirea unui termen limitã pânãla care instanþa de fond trebuie sã se pronunþeasupra soluþiei din respectiva cauzã. În acestsens Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aapreciat în repetate rânduri legislaþia croatã caasigurând un remediu efectiv împotrivaîncãlcãrilor aduse drepturilor garantate de art. 6par. 1, cu atât mai mult cu cât în urma reformeilegislative din anul 2002 s-a recunoscutaplicabilitatea directã a hotãrârilor Curþii înmateria termenului rezonabil al procedurilor.14

9 CEDO, cauza Brusco c. Italiei, decizie asupraadmisibilitãþii din 6 septembrie 2001

10 CEDO, cauza Scordino c. Italiei, decizie asupraadmisibilitãþii din 27 martie 2003 ºi hotãrâre din 29 iulie2004

11 CEDO, cauza Di Sante c. Italiei, decizie asupraadmisibilitãþii din 24 iunie 2004

12 CEDO, cauza Gonzalez Marin c. Spaniei, decizieasupra admisibilitãþii din 27 octombrie 1998 ºi cauzaCaldas Ramirez de Arellano c. Spaniei, decizie asupra

admisibilitãþii din 28 ianuarie 2003.13 CEDO, cauza Hartman c. Republicii Cehe, 10 iulie

2003.14 CEDO, cauzele Rodos ºi alþii c. Croaþiei, hotãrâre din

07 noiembrie 2002, Slavicek c. Croaþiei, decizie deadmisibilitate din 04 iulie 2002, Nogolica c. Croaþiei,05.09.2002, Plaftk ºi alþii c. Croaþiei, decizie deadmisibilitate din 03 octombrie 2002, Jeftic c. Croaþiei,03.10.2002, Sahini c. Croaþiei, decizie de admisibilitatedin 11 octombrie 2002.


Sistemul juridic austriac a consacrat deasemenea, începând cu anul 1999, posibilitateaoricãrei persoane cãreia i s-a încãlcat dreptul laa beneficia de o judecatã într-un termenrezonabil, de a se adresa Curþii Supreme învederea stabilirii unui termen în care litigiul sãfie soluþionat. La nivelul anului 2001, Curteaconstata cã remediul prevãzut de legislaþiaaustriacã era unul eficient15, noi dispoziþii însensul sporirii operativitãþii procedurilor judiciarefiind introduse în anul 2004 în Codul deProcedurã Penalã, garantându-se astfelinculpaþilor dreptul la finalizarea judecãþii lor cuceleritate.

La aceeaºi concluzie a ajuns Curtea Euro-peanã a Drepturilor Omului ºi în cazul Slovaciei,care, prin modificãrile aduse Constituþiei la datade 1 ianuarie 2002, a consacrat dreptul CurþiiConstituþionale de a dispune ca autoritãþileimplicate în soluþionarea cauzelor sã finalizezecu maximã urgenþã procedurile introduse în faþaacestora ºi sã acorde despãgubiri financiareadecvate pentru durata excesivã de solu-þionare.16

Deºi potrivit Legii Fundamentale germanedreptul la soluþionarea cauzelor într-un termenrezonabil este garantat, iar persoanele vãtãmateau dreptul de a introduce plângeri în faþa CurþiiConstituþionale Federale, la nivelul anului 2005,constatând încãlcarea, aceastã instanþãdispunea doar de posibilitatea de a solicitainstanþei de fond soluþionarea cu celeritate aprocedurilor, dar nu era competentã sã stabi-leascã termene în sarcina instanþelor inferioare,sã dispunã alte mãsuri de urgentare sau sãacorde despãgubiri. În vederea remedieriiacestor inconveniente, statul german a iniþiat lasfârºitul aceluiaºi an un proiect de lege careprevedea, printre altele, obligaþia de introducerea plângerilor chiar la instanþa în faþa cãreia seaflã cauza al cãrei termen este contestat, sau,în cazul în care aceastã instanþã refuzã sãaccelereze procedura, la instanþa ierarhicsuperioarã.

În Belgia, modificãrile aduse Codului deProcedurã Penalã la 30 iunie 2000 au conferitinstanþelor posibilitatea de a pronunþa hotãrâride condamnare pe baza unei simple declaraþii

de vinovãþie, fãrã aplicarea subsecventã a uneipedepse sau de a stabili pedepse sub minimulobligatoriu, în cazul în care procedurile penales-au prelungit în mod excesiv.

O abordare similarã poate fi regãsitã ºi încazul statului finlandez, al cãrui Cod deProcedurã Penalã prevede posibilitatea reduceriipedepsei de cãtre instanþã, în ipoteza în care acurs un interval deosebit de lung de la datacomiterii faptei, iar cuantumul normal al pedepseiar produce efecte nejustificat de vãtãmãtoare.

Mãsuri legislative în sensul accelerãriiprocedurilor judiciare ºi a sancþionãrii termenelornerezonabile de soluþionare se regãsesc ºi însistemul legislativ polonez, unde, începând cuanul 2004, orice parte a unui proces, nemulþumitãde durata excesivã a acestuia, poate sesizainstanþa superioarã celei care judecã cauza pefond, aceasta având posibilitatea de a stabilimãsuri concrete în vederea accelerãriiprocedurii, mãsuri cu caracter obligatoriu pentruinstanþa inferioarã. Totodatã este prevãzutãposibilitatea ca instanþa superioarã sã acordepãrþii în cauzã despãgubiri pentru prejudiciulsuferit, al cãror cuantum este însã plafonat.

Consacrarea pe cale legislativã a dreptuluijustiþiabililor de a se plânge de durata excesivãa procedurilor judiciare nu este per se suficientãpentru a impune concluzia conformitãþii cu art.13, astfel cum instanþa europeanã a învederatîn repetate rânduri, atunci când a apreciatremediile introduse de statele membre ca fiindlipsite de eficienþã. În mod similar, trebuiesubliniat cã nici lipsa unei legislaþii speciale înmaterie, în sensul de lege scrisã, emisã de cãtreParlament, nu eliminã de plano posibilitateaexistenþei unui remediu juridic efectiv în dreptulnaþional.

În acest sens meritã menþionat cazul Ciprului,stat în care, printr-o decizie a instanþei supremes-a decis aplicabilitatea directã a art. 13 dinConvenþie, în dreptul intern, fiindu-le astfelrecunoscut persoanelor dreptul de a formula oacþiune ulterior finalizãrii unui litigiu, în vedereareparãrii prejudiciului material suferit ca urmarea depãºirii termenului rezonabil de judecare acauzei în care au fost parte.

15 CEDO, cauza Holzinger c. Austriei, hotãrâre din 30ianuarie 2001.

16 CEDO, cauza Hody c. Slovaciei, decizie asupraadmisibilitãþii din 06 mai 2003; Paska c. Slovaciei,

decizie asupra admisibilitãþii din 03 decembrie 2002;Andrasik ºi alþii c. Slovaciei, decizie asupraadmisibilitãþii din 22 octombrie 2002.


Rolul instanþei supreme în acest domeniu afost decisiv ºi în cazul Portugaliei, care, începândcu anul 1989 a cunoscut o jurisprudenþãconstantã, în sensul admiterii unor acþiuni înrãspundere civilã delictualã, întemeiate pedepãºirea duratei rezonabile a unor proceduri.Cu toate cã remediul în cauzã nu permiteaccelerarea procedurilor, ci doar obþinerea uneisatisfacþii materiale, Curtea a apreciat cã dreptulintern portughez cunoaºte un remediu cu un gradde certitudine suficient pentru a putea constituiun recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenþie.

Aplecându-se asupra problemei rezonabilitãþiitermenului de soluþionare a procedurilorjudiciare, sub aspectul diferitelor remedii pe carestatele membre aleg sã le utilizeze în legislaþiainternã, Comisia Europeanã pentru EficienþaJustiþiei din cadrul Consiliului Europei atrãgeaatenþia la nivelul anului 2004 asupradezavantajelor pe care însãºi existenþa soluþiiloralternative o prezintã. În acest sens, într-unraport al Comisiei se aratã faptul cã instru-mentele juridice care se limiteazã la o simplãdespãgubire pecuniarã nu sunt suficiente pentrua determina statele membre sã aducã modificãrila nivelul modului de funcþionare a justiþiei, ci doarasigurã o reparaþie a posteriori în cazulconstatãrii unei încãlcãri, stabilirea de soluþiipentru eliminarea duratei excesive a procedurilornefiind în sine o prioritate. Continuând, se aratãîn acelaºi document faptul cã în situaþia în caresistemul judiciar prezintã disfuncþionalitãþi subacest aspect, cea mai eficientã cale deremediere este reprezentatã de posibilitatea dea accelera procedurile, prevenindu-se astfelprelungirea în mod nejustificat ºi nerezonabil aduratei acestora.

În acest context se impune a fi amintitã ºiRecomandarea Rec(2004)6 a Comitetului deMiniºtri cãtre statele membre privindîmbunãtãþirea recursurilor interne (adoptatã deComitetul de Miniºtri la data de 12 mai 2004, lacea de-a 114-a sesiune):

„Comitetul de Miniºtri, în conformitate cu art.15 b din Statutul Consiliului Europei,

(...) subliniind cã, potrivit art. 13 din Convenþie,statele membre s-au angajat sã asigure cã oricepersoanã care are o plângere credibilã privindîncãlcarea drepturilor ºi libertãþilor sale garantate

de cãtre Convenþie, are dreptul la un recursefectiv în faþa unei autoritãþi naþionale;(...)

Recomandã statelor membre:I. sã se asigure, printr-o revizuire constantã,

în lumina jurisprudenþei Curþii, cã existã recursuriinterne pentru orice persoanã care reclamã într-omanierã credibilã, o încãlcare a Convenþiei, ºicã aceste recursuri sunt efective, în mãsura încare pot conduce la o decizie pe fondul plângeriiºi la un remediu adecvat pentru fiecare încãlcareconstatatã;

II. sã reexamineze, ca urmare a hotãrârilorCurþii care relevã deficienþe structurale saugenerale în dreptul sau practica statului, eficienþaremediilor interne existente ºi, în mãsura în careeste necesar, sã creeze remedii efective pentrua vita prezentarea la Curte a cauzelor repetitive;

III. sã acorde o atenþie particularã în legãturãcu punctele I ºi II de mai sus, existenþeirecursurilor efective în caz de reclamaþie credibilãprivind durata excesivã a procedurilorjurisdicþionale;(...)”

4. Problema remediului efectiv în sistemuljuridic român

Potrivit art. 21 din Constituþia României, oricepersoanã se poate adresa justiþiei pentruapãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi a intereselorsale legitime, pãrþile având dreptul la un procesechitabil ºi la soluþionarea cauzelor într-untermen rezonabil. Introduse prin legea derevizuire a Constituþiei nr. 429/2003,17

prevederile referitoare la termenul rezonabil desoluþionare a cauzelor reprezintã o regulãpreluatã în mod direct din Convenþia Europeanãa Drepturilor ºi Libertãþilor Fundamentale aleOmului, care, astfel cum înºiºi autorii legii derevizuire au învederat la acea vreme, s-a dorit areprezenta o garanþie a „faptului cã jusiþia, caserviciu public, asigurã apãrarea drepturilor ºilibertãþilor cetãþenilor, cu eliminarea oricãrormijloace ºicanatorii ºi tãrãgãneli (...), mijloaceprin care se încalcã drepturile justiþiabilului ºi secompromite calitatea actului de justiþie”.18

Dispoziþii similare sunt prevãzute ºi în Legeanr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, careîn art. 10 prevede faptul cã toate persoanele audreptul la un proces echitabil ºi la soluþionareacauzelor într-un termen rezonabil, de cãtre o

17 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.669 din 22 septembrie 2003.

18 M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan, RevizuireaConstituþiei României – Explicaþii ºi comentarii, Ed.Rosetti, Bucureºti, 2003.


instanþã imparþialã ºi independentã, constituitãpotrivit legii.

Cu toate acestea, nici Codul de procedurãpenalã ºi nici Codul de procedurã civilã nu conþindispoziþii cu privire la dreptul persoanelor de abeneficia de un proces penal, respectiv civil,desfãºurat într-un termen rezonabil, drepturileconsacrate la nivel declarativ de legeafundamentalã ºi de Legea nr. 304/2004, fiind înesenþã lipsite de substanþã. Subliniem cã unproiect legislativ care prelua câte puþin dinlegislaþiile statelor europene a fost redactat încursul anului 2003, însã acesta nu a fost finalizat.

Prin urmare, absenþa unei proceduri interne,care sã vizeze asigurarea unui remediu efectivîn cazul lipsei de celeritate a organelor judiciareîn desfãºurarea procedurilor constituie oproblemã fundamentalã a dreptului român, deºipotrivit art. 13 din Convenþia Europeanã „oricepersoanã, ale cãrei drepturi ºi libertãþi recu-noscute de cãtre Convenþie au fost încãlcate, aredreptul sã se adreseze efectiv unei instanþenaþionale, chiar ºi atunci când încãlcarea s-ardatora unor persoane care au acþionat înexercitarea atribuþiilor lor oficiale”.

Cu toate cã dispoziþiile Convenþiei ºijurisprudenþa Curþii sunt obligatorii pentru statelemembre, astfel încât ºi în absenþa uneireglementãri exprese în materie, o persoanã alcãrei drept la un proces echitabil, desfãºuratîntr-un termen rezonabil a fost încãlcat, s-arputea adresa justiþiei pentru a obþine un remediuefectiv al dreptului încãlcat, chiar în temeiul art.13 din Convenþie, jurisprudenþa instanþelor dejudecatã române demonstreazã cã în realitate,cel puþin la acest moment, aceastã posibilitateeste una cu puþine ºanse de reuºitã.

Se impune subliniat în primul rând faptul cãjurisprudenþa creatã de cãtre instanþele românecu privire la aºa numitele plângeri de tergiversarea cauzelor este departe de a fi una bogatã, eaprivind doar cereri introduse pe rolul instanþelorîn cursul procedurilor a cãror duratã de soluþio-nare este denunþatã. În al doilea rând, plângerilede tergiversare înregistrate pe rolul instanþelor

române privesc în special durata nerezonabilãde soluþionare a cauzelor penale, mai precistermenul de finalizare a urmãririi penale19, fiindformulate ca regulã în temeiul art. 275 - 278¹C.pr.pen., referitoare la plângerile împotrivaactelor ºi mãsurilor procurorului.

În acest sens, douã dintre hotãrârile pronun-þate de instanþele române apar, în opinia noastrã,ca fiind relevante atât pentru evidenþiereaabordãrii pe care instanþele naþionale o au faþãde chestiunea cererilor privind durata excesivãde soluþionare a cauzelor, dar ºi pentru subli-nierea realelor probleme care apar în practicajudecãtoreascã tocmai datoritã absenþei uneireglementãri exprese în materie.

Astfel, într-o plângere formulatã în baza art.275 alin. 2 C.pr.pen., criticând tergiversareadosarului penal în care era parte, petenta asolicitat instanþei sã reþinã cauza spresoluþionare, iar cererea acesteia a fost respinsãde cãtre instanþa de fond ca inadmisibilã,apreciindu-se de cãtre aceasta cã o astfel decerere trebuie adresatã procurorului, atâta timpcât cauza se aflã în curs de cercetare penalã.20

Menþinând soluþia instanþei de fond, instanþa decontrol judiciar aratã de asemenea faptul cã,potrivit prevederilor legale în vigoare, pânã lafinalizarea cercetãrilor, instanþa de judecatã nuare competenþa de a verifica direct actele decercetare penalã întocmite de cãtre organelejudiciare abilitate, aceastã competenþã revenindexclusiv procurorului care supravegheazãcercetarea penalã. În consecinþã, se aratã decãtre aceeaºi instanþã, plângerea adresatãinstanþei de judecatã prin care se invocãtergiversarea sau lipsa de obiectivitate alucrãtorilor de poliþie este inadmisibilã.21

Soluþia inadmisibilitãþii apare ºi într-o altãcauzã penalã, formulatã în baza art. 278¹C.pr.pen. ºi având ca obiect lipsa de celeritate aorganelor de cercetare penalã, în care petentul,nemulþumit de stadiul lucrãrilor efectuate, solicitãanalizarea plângerii sale de cãtre instanþa dejudecatã, învederând totodatã acesteia faptul cã

19 Cu privire la durata nerezonabilã a urmãririi penale, ase vedea hotãrârea CEDO din 4 august 2005pronunþatã în cauza Stoianova si Nedelcu c. Romaniei,cererile conexate nr. 77.517/01 si 77.722/01, publicataIn M. Of., Partea I, nr. 562 din 16 august 2007.

20 Judecãtoria Slobozia, sent. pen. nr. 2129 din 8noiembrie 2004, publicatã în Culegere de practicã

judiciarã a Curþii de Apel Bucureºti 2005, Ed. UniversulJuridic, pag. 295-296.

21 Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a II-a Penalã, dec.pen. nr. 819 din 10 mai 2005, în Culegere de practicãjudiciarã a Curþii de Apel Bucureºti 2005, Ed. UniversulJuridic, pag. 295-296


plângerea sa este admisibilã faþã de dispoziþiileart. 6 ºi 13 din Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului. Hotãrârea instanþei prezintã o deosebitãimportanþã faþã de faptul cã atrage atenþia asupraproblemelor reale cu care judecãtorul învestit cusoluþionarea unei astfel de cauze s-ar vedeaconfruntat în ipoteza aprecierii sale ca admisibilã.

Deºi petentul a susþinut cã plângerea sa ar fiadmisibilã în raport de jurisprudenþa CEDO,invocând prevederile art. 6 ºi 13 din Convenþie,în sentinþa penalã pronunþatã „instanþa apreciazãcã, în raport de dispoziþiile Codului de procedurãpenalã, instanþelor naþionale nu le este conferitãposibilitatea de a soluþiona astfel de plângeri,întrucât ar trebui reglementate, indicate, atâtcompetenþele judecãtorului, cât mai alesmãsurile pe care ar putea sã le dispunã în situaþiaîn care, într-adevãr, ar constata o tergiversare aefectuãrii lucrãrilor de urmãrire penalã. Astfel,în situaþia în care ne-am afla în prezenþa uneisoluþii de neîncepere a urmãririi penale, descoatere de sub urmãrire penalã, de încetare aurmãririi penale, de clasare, în ipoteza în cares-ar constata cã soluþia atacatã este nelegalãsau netemeinicã, instanþele au posibilitateaconferitã de art. 278¹ C.pr.pen. de a cenzurasoluþia primului procuror, pe când, în speþa defaþã, în lipsa unei prevederi exprese, instanþa nuare posibilitatea de a dispune cu privire la acteleprocurorului.”22

Este de remarcat totodatã faptul cã proble-mele semnalate în practica instanþelor ca urmarea absenþei unei reglementãri exprese privinddurata de soluþionare a procedurilor suntamplificate ºi de lipsa de certitudine ajurisprudenþei instanþelor române. Astfel, într-ohotãrâre pronunþatã în cadrul aceleiaºi instanþeregãsim o soluþie diametral opusã cu privire laadmisibilitatea plângerilor de tergiversareîntemeiate pe art. 13 din Convenþie.

Sesizând instanþa cu o cerere având ca obiecttergiversarea urmãririi penale, petentaînvedereazã cã temeiul juridic al plângerii saleeste art. 13 din Convenþia Europeanã aDrepturilor Omului, faþã de faptul cã nu existãnicio normã internã care sã permitã soluþionareatergiversãrii cauzelor de cãtre organele statuluiºi întrucât nu are la îndemânã decât o plângere

adresatã procurorului ierarhic superior, care nueste o instanþã independentã, în sensul celorapreciate de cãtre Curte. Analizând admisi-bilitatea unei astfel de plângeri, instanþa reþineîn hotãrârea sa faptul cã o dispoziþie legalãexpresã prin care sã se reglementezeposibilitatea petentului, nemulþumit de duratanerezonabilã a unei cauze de a se adresainstanþei cu o plângere de tergiversare nu esteconþinutã în Codul de procedurã penalã, încontextul actualei legislaþii o astfel de plângereputând fi adresatã doar procurorului caresupravegheazã urmãrirea penalã, în condiþiileart. 275 din acelaºi Cod. Cu atât mai puþin oasemenea plângere nu poate fi întemeiatã îndrept pe dispoziþiile art. 278¹ C.pr.pen., încondiþiile în care obiect al unei asemeneaproceduri este doar soluþia de netrimitere înjudecatã dispusã de cãtre procuror. În acestcontext însã, raportat la jurisprudenþa CurþiiEuropene a Drepturilor Omului, aratã instanþa,este necesar a fi subliniatã admisibilitatea uneiastfel de plângeri, în temeiul art. 13 dinConvenþie, învederând totodatã cã, pânã laadoptarea de cãtre legiuitorul naþional a uneidispoziþii legale, instanþa învestitã cu o plângerede tergiversare trebuie sã o soluþioneze pe fond,în baza art. 13 din Convenþie. În continuare, searatã cã în lipsa unei proceduri reglementate delege, a soluþiilor pe care instanþa le poatepronunþa în aceste cazuri, instanþa va analizaplângerea petentei pe baza regulilor procesualpenale ºi având în vedere jurisprudenþa CurþiiEuropene în materie.23

Hotãrârea meritã menþionatã întrucât con-stituie un prim pas în demersul de a compensanumeroasele inconveniente generate de lipsareglementãrii în materie ºi de a da eficienþãdreptului consacrat de art. 13 din Convenþie, cuatât mai mult cu cât soluþia instanþei de fond afost menþinutã în cãile de atac, admisibilitateaunei astfel de plângeri nefiind contestatã de cãtreinstanþa de control judiciar.24

Cu toate acestea, concluzia care reiese înmod evident de la o primã analizã a ansambluluisistemului judiciar român este absenþa unuiremediu real ºi efectiv la care justiþiabilii sã poatã

22 Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, Secþia Penalã, sent.pen. nr. 225 din 1 aprilie 2008, nepublicatã.

23 Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti, Secþia Penalã, sent.

pen. nr. 207 din 24 martie 2008, nepublicatã.24 Tribunalul Bucureºti, Secþia a II-a Penalã, dec. pen.

nr. 790/R din 20 iunie 2008, nepublicatã.


recurge în situaþia în care se vãd victime aleîncãlcãrii drepturilor prevãzute de însãºi legislaþiastatului român.

5. Apariþia hotãrârii în cauza Abramiuc c.României

Dacã pânã la momentul pronunþãrii hotãrâriiîn cauza Abramiuc c. României,25 chestiunealipsei unui remediu efectiv în privinþa încãlcãriidreptului la soluþionarea cauzelor într-un termenrezonabil reprezenta un subiect de controversãpentru justiþia românã, generator de realefrustrãri pentru justiþiabili, lipsiþi de oriceposibilitate de a denunþa încãlcarea drepturilorlor în faþa instanþelor naþionale ºi de multiplesemne de întrebare pentru magistraþi, o datã cuconstatarea pentru prima datã de cãtre CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a încãlcãrii art.13 din Convenþie pentru absenþa posibilitãþiicontestãrii nerezonabilitãþii termenelor dedesfãºurare a procedurilor judiciare, îºi gãsescrãspuns o serie de întrebãri, pentru ca alteprobleme, la fel de stringente sã fie puseinstanþelor de judecatã.

Faþã de relevanþa pe care cauza o prezintãîn contextul funcþionãrii sistemului judiciar român,apreciem cã o succintã prezentare a acesteiase impune.

În cauzã, reclamantul, care lucra în calitatede inginer chimist la o întreprindere de stat, afost recunoscut în anul 1984 ca autor al uneiinvenþii, în acest sens fiindu-i eliberat un brevetde cãtre Oficiul Naþional de Invenþii ºi Mãrci.Invenþia a fost utilizatã în perioada 1984-1991de cãtre întreprinderea la care lucra reclamantul,iar ulterior de cãtre S.C. Retrom S.A., societatearezultatã în urma reorganizãrii fostei întreprinderisocialiste, fãrã a i se plãti acestuia drepturile deautor. Ca urmare a acestui fapt, reclamantul achemat în judecatã S.C. Retrom S.A. în vedereaobligãrii acestei societãþi la plata drepturilor salede autor, acþiunea fiind admisã la data de 12septembrie 1994 de cãtre Tribunalul Iaºi, a cãruihotãrâre a rãmas irevocabilã la data de 21 mai1995, reclamantul procedând ulterior laformularea unei cereri de executare silitã.

Sesizat cu o contestaþie la executare la datade 19 decembrie 1996, Tribunalul Iaºi a dispussuspendarea executãrii pânã la soluþionarea

contestaþiei, apelul declarat de reclamantîmpotriva încheierii de suspendare fiind respinsca inadmisibil de cãtre instanþa superioarã pemotiv cã încheierea de suspendare nu poate fiatacatã decât o datã cu fondul, în acelaºi senspronunþându-se la data de 30 septembrie 1997ºi Curtea Supremã de Justiþie, sesizatã cusoluþionarea recursului împotriva aceleiaºiîncheieri de suspendare.

În 23 martie 1998, Tribunalul Iaºi a suspendatsoluþionarea contestaþiei la executare pânã lamomentul soluþionãrii cererii de revizuire asentinþei din 12 septembrie 1994 ºi a acþiuniiavând ca obiect anularea brevetului de invenþie,respingând totodatã la data de 6 septembrie1999 cererea de repunere pe rol a cauzei, pemotivul nefinalizãrii celor douã proceduri în bazacãrora s-a dispus suspendarea. Contestaþia laexecutare a fost soluþionatã la data de 4 martie2002, în sensul respingerii acesteia, soluþia fiindînsã modificatã de cãtre Curtea de Apel, motivpentru care reclamantul a formulat o nouã cererede executare silitã. Procedurile în faþa instanþelorau continuat pânã la data de 7 iulie 2005, prinîncheierea unei tranzacþii de cãtre reclamant,societatea debitoare ºi un debitor al acesteia.

Apreciind cu privire la conformitatea cu art. 6din Convenþie, Curtea a stabilit mai întâi existenþaunei încãlcãri a art. 6 alin. 1 ºi a art. 1 dinProtocolul 1 faþã de neexecutarea hotãrâriijudecãtoreºti din data de 12 septembrie 1994într-un termen rezonabil, hotãrârea fiind execu-tatã dupã aproximativ 11 ani, precum ºiîncãlcarea art. 6 alin. 1 din Convenþie prin neres-pectarea termenului rezonabil de soluþionare acontestaþiei la executare formulate de cãtresocietatea debitoare – procedura, deºi urgentã,fiind suspendatã mai mult de 3 ani ºi 8 luni ºi atermenului de soluþionare a litigiului privind platadrepturilor de autor, care a fost de asemeneasuspendat pe o perioadã de 5 ani.

În ceea ce priveºte încãlcarea art. 13 dinConvenþie, reclamantul a invocat lipsa unei cãide atac împotriva încheierii de suspendare aexecutãrii, precum ºi absenþa unei acþiuni pentrua contesta durata excesivã a procedurii judiciare.Înlãturând argumentele Guvernului român însensul cã reclamantul nemulþumit aveaposibilitatea de a face o plângere la Consiliul

25 CEDO, cauza Abramiuc c. României, cererea nr. 37411/02, hotãrârea din 24 februarie 2009, www.echr.coe.int.


Superior al Magistraturii, Curtea a arãtat cãprocedura disciplinarã împotriva unui judecãtorpoate avea efecte doar cu privire la situaþiapersonalã a magistratului respectiv ºi nu poatefi calificatã drept o cale eficientã de atac cu privirela prelungirea excesivã a unei procedurijudiciare. Referitor la posibilitatea introduceriiunei acþiuni în faþa instanþelor de judecatã,indicatã de cãtre Guvern, Curtea a învederatfaptul cã din practica judiciarã prezentatã doar osingurã hotãrâre se referã explicit la durataprocedurii, aceasta nefiind suficientã pentru aface dovada existenþei unei jurisprudenþe internecare sã poatã fi apreciatã ca o cale efectivã deatac. Or, absenþa jurisprudenþei internedovedeºte incertitudinea actualã a rezultatuluiunei asemenea cãi de atac.

Astfel cum învederam anterior, ca urmare ahotãrârii pronunþate de cãtre Curte în cauzaAbramiuc c. României se rãspunde unei seriide întrebãri legate de admisibilitatea cererilorprivind durata excesivã a procedurilor judiciare,dar se dã naºtere unor serioase probleme înceea ce priveºte modul de gestionare a unorastfel de cauze de cãtre instanþele române peviitor. Întrucât rezolvarea acestora poate fiobþinutã doar ca rezultat al unei reglementãriexprese, în lipsa acþiunii legiuitorului român ºipânã la momentul consacrãrii pe cale legislativãa remediilor efective necesare asigurãrii dreptuluiprevãzut de art. 6 par. 1 din Convenþie, le revineîn mod exclusiv instanþelor de judecatã rolul deaprecia ºi stabili asupra procedurilor ºimodalitãþilor de soluþionare a unor astfel decereri.

6. Probleme ridicate de cauza Abramiucc. României în practica instanþelor

Deºi posibilitatea oricãrei persoane de a seadresa justiþiei atunci când dreptul sãu la unproces echitabil desfãºurat într-un termenrezonabil a fost încãlcat este consacratã în modexpres atât de dispoziþiile Legii fundamentale,cât ºi prin Legea nr. 304/2004 privindorganizarea judiciarã, hotãrârea pronunþatã deCurtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzaAbramiuc c. României scoate în primul rând înevidenþã inexistenþa unei legislaþii care sã deaconþinut acestor prevederi, permiþând astfeljustiþiabililor sã conteste în mod efectiv durataexcesivã de soluþionare a cauzelor în careaceºtia sunt parte. Dincolo de evidenþiereanecesitãþii unui demers legislativ în acest sens,

hotãrârea Abramiuc c. României reprezintã unprim pas în procesul de atenuare a incon-venientelor determinate de un astfel de gol dereglementare, în sensul creãrii în sarcinamagistratului naþional a obligaþiei de a analizape fond o astfel de cerere. În consecinþã, avândîn vedere efectul obligatoriu al jurisprudenþeiCEDO pentru instanþele naþionale, principalaconsecinþã a acestei hotãrâri trebuie vãzutã înobligaþia instanþei învestitã cu soluþionarea uneicereri privind tergiversarea soluþionãrii cauzei dea constata admisibilitatea acesteia ºi de a apreciaasupra temeiniciei sale.

Pornind de la ideea admisibilitãþii uneiasemenea cereri de contestare a durateiexcesive a procedurilor judiciare, formulate întemeiul art. 13 din Convenþie ºi a jurisprudenþeicreate în baza acestuia, se ridicã în mod inevitabilo serie de semne de întrebare legate decompetenþa de soluþionare a acestora, desoluþiile pe care instanþele le pot pronunþa ºi,poate cel mai important aspect, de rãspundereapentru prejudiciile cauzate prin neasigurareadreptului persoanelor la soluþionarea cauzelor lorîntr-un termen rezonabil.

a) Competenþa. În lipsa unei reglementãriexprese privind procedura de soluþionare a uneicereri de acest tip, o primã problemã este ridicatãde determinarea instanþei competente sã sepronunþe asupra rezonabilitãþii duratei desoluþionare a cauzei.

Din acest punct de vedere se impune mai întâia se stabili dacã instanþa competentã sãsoluþioneze cauza ar trebui sã fie aceeaºiinstanþã în cadrul cãreia funcþioneazã completulînvestit cu soluþionarea speþei a cãrei duratã secontestã sau dacã, din contrã, competenþa desoluþionare ar trebui sã fie atribuitã instanþeiimediat superioare, asimilând scopul acestui tipde procedurã cu acela al unei cãi de atac ºijustificând astfel rolul instanþei de control judiciar.

În opinia noastrã tranºarea acestei chestiunipresupune mai întâi a face o distincþie întreprocedurile a cãror duratã de soluþionare estecontestatã, în sensul demarcãrii în primul rânda procedurii de urmãrire penalã de faza dejudecatã, în cazul proceselor penale, iar în aldoilea rând, prin deosebirea cererilor careprivesc procesele în curs de soluþionare deacelea care au ca obiect durata nerezonabilã desoluþionare a unor cauze deja finalizate.

Astfel, în ceea ce priveºte instanþa com-petentã sã aprecieze asupra temeiniciei unei


cereri referitoare la tergiversarea urmãririipenale, apreciem cã aceasta ar trebui sã fieinstanþa competentã sã soluþioneze cauza înfond, astfel cum se întâmplã în cazul soluþionãriiplângerilor îndreptate împotriva actelorprocurorului, întemeiate pe art. 278¹ C.pr.pen.Soluþia se justificã pe necesitatea asigurãriiposibilitãþii ca orice persoanã nemulþumitã delipsa de operativitate în efectuarea actelor ºiîndeplinirea mãsurilor dispuse în timpul urmãririipenale sã facã plângere împotriva acestora. Faþãde cãile procedurale oferite de art. 275-278¹ dinactualul Cod de procedurã penalã cu privire laactele ºi mãsurile de urmãrire penalã,considerãm cã o astfel de cerere trebuie sã fiede competenþa exclusivã a instanþelor dejudecatã, iar nu ºi a procurorului ierarhic superior,aceasta fiind singura cale eficientã de a asigurapetentului dreptul de a beneficia de un procesechitabil, în sensul soluþionãrii cererii sale decãtre o instanþã independentã ºi imparþialã, încondiþiile Convenþiei.

Cu privire la durata de soluþionare a cauzeloraflate în faza judecãþii, apreciem cã soluþia estediferitã, în sensul cã o bunã administrare a actuluide justiþie ar putea fi asiguratã în acest caz doarde cãtre instanþele ierarhic superioare celor caresoluþioneazã cauza. Având în vedere cãtranºarea unei astfel de probleme implicã ojudecatã privind ansamblul chestiunilor de faptºi de drept ale speþei a cãrei duratã se contestã,precum ºi aprecieri privind mãsurile ce se impuna fi luate în vederea eficientizãrii cursuluijudecãþii, apariþia unui element de control judiciarîn aceastã procedurã este evidentã ºiîndreptãþeºte, în opinia noastrã, atribuireacompetenþei în favoarea instanþei ierarhicsuperioare. Cererea ar urma sã fie adresatãacestei instanþe, indiferent dacã obiectul eipriveºte o cauzã aflatã în primã instanþã sau dacãaceasta se aflã în cãile de atac.

O soluþie contrarã, în sensul stabiliriicompetenþei în favoarea unui complet diferit dininstanþa în care funcþioneazã judecãtorul învestitcu soluþionarea cauzei ar duce la apariþia unorsituaþii inacceptabile, faþã de faptul cã ar urmaca un judecãtor din cadrul aceleiaºi instanþe sãse pronunþe asupra rezonabilitãþii durateiprocedurii într-o cauzã atribuitã unui alt coleg. Oastfel de ipotezã pune serioase probleme subaspectul asigurãrii dreptului la un procesechitabil, fiind de naturã sã afecteze garanþia deimparþialitate a instanþei, având în vedere faptul

cã ne aflãm într-un domeniu în care aparenþeleau un rol decisiv, iar încrederea justiþiabililor într-ojudecatã obiectivã ºi nepãrtinitoare estefundamentalã.

În ceea ce priveºte cauzele în care s-apronunþat deja o hotãrâre definitivã sauirevocabilã, considerãm cã argumentele carepledeazã în favoarea atribuirii competenþei desoluþionare a unei astfel de acþiuni instanþeiierarhic superioare subzistã ºi în aceastã ipotezã,cu menþiunea cã în acest caz va fi vorba deinstanþa ierarhic superioarã celei în faþa cãreiahotãrârea a rãmas definitivã sau irevocabilã.

Cu privire la competenþa de soluþionare a unorastfel de cereri care vizeazã asigurarea unuiremediu efectiv contra lipsei de celeritate asoluþionãrii cauzelor, apreciem cã o ultimãmenþiune se impune, în sensul necesitãþiijudecãrii acestor cereri de cãtre o instanþãspecializatã.

Astfel, având în vedere faptul cã examinareaºi evaluarea corectã a termenului de soluþionarea unei proceduri judiciare, indiferent cã aceastase aflã în faza de urmãrire penalã, în faza dejudecatã sau cã se are în vedere o procedurãfinalizatã, presupune o cunoaºtere profundã amodului de funcþionare a acesteia, a tuturoraspectelor pe care le implicã, precum ºi a ritmuluiei normal de desfãºurare în contextul depuneriituturor diligenþelor necesare de cãtre organeleînsãrcinate cu soluþionarea ei, se impuneconcluzia cã o acþiune având acest obiect nupoate fi adresatã decât unei instanþe care are încompetenþã acelaºi tip de cauze. Prin urmare,instanþele penale ar fi cele competente sã sepronunþe asupra rezonabilitãþii termenului dedesfãºurare a unui proces penal, iar instanþelecivile ar aprecia asupra derulãrii cauzelor civile.

Chestiunea meritã menþionatã, în opinianoastrã, faþã de faptul cã astfel de cereri privindcaracterul nerezonabil de desfãºurare aprocedurilor judiciare pot avea ca obiect exclusivreparaþii pecuniare pentru prejudiciile suferite,ceea ce ar putea induce ideea caracteruluipreponderent civil al acestora ºi prin urmare arstatua competenþa instanþelor civile.

Chiar dacã in abstracto s-ar putea susþineideea caracterului predominant civil al uneiacþiuni în repararea prejudiciului suferit de cãtrejustiþiabili, o competenþã exclusivã a instanþelorcivile în acest tip de cauze este nejustificatã, dinpunctul nostru de vedere. Luãm în considerarefaptul cã mãsurile ºi sancþiunile pe care instanþele


le pot dispune ca urmare a constatãrii uneiîncãlcãri a dreptului de a beneficia de judecareacauzei într-un termen rezonabil se impun ca efectal aprecierii ca întemeiate a susþinerilorreclamantului, apreciere care, astfel cum amindicat anterior, nu poate fi realizatã în modcorect decât de cãtre o instanþã cu aceeaºicompetenþã. Întrucât problema ar putea prezentarelevanþã în mod deosebit în ipoteza solicitãriide despãgubiri materiale ºi/sau morale caurmare a duratei nerezonabile a unui procespenal, meritã subliniat cã, astfel cum se stabileºteobligaþia instanþei penale de a se pronunþaasupra laturii civile a procesului penal ºi de astabili modul de reparare a vãtãmãrilor suferitede cãtre pãrþile civile ca urmare a sãvârºirii unorinfracþiuni, tot astfel trebuie sã recunoaºtemobligaþia acestora de a dispune asupra reparãriidaunelor provocate ca urmare a defectuoaseiinstrumentãri a unei cauze penale.

b) Termen. O datã determinatã instanþacompetentã sã se pronunþe asupra cererilorprivind durata nerezonabilã a procedurilorjudiciare, ne punem întrebarea dacãintroducerea acestora pe rolul instanþelor artrebui sã fie limitatã în timp, dacã ar trebui decisã fie supuse termenelor de prescripþie extinctivã,în cazul proceselor civile ºi termenelor dedecãdere în cazul proceselor penale.

În mod evident, problema nu se pune în cazulacþiunilor care privesc speþe aflate în curs desoluþionare, fie în faþa organelor de urmãrirepenalã, fie pe rolul instanþelor judecãtoreºti, ciface referire directã la cazul duratei procedurilorfinalizate, în care s-a pronunþat o hotãrâredefinitivã sau irevocabilã.

Pentru aceastã din urmã ipotezã apreciem cãstabilirea unui termen pentru introducerea cereriiapare ca necesarã ºi oportunã, atât faþã de faptulcã eficacitatea prevenirii ºi combaterii încãlcãrilordrepturilor justiþiabililor este strâns legatã depromptitudinea cu care se rãspunde acestora,cât ºi având în vedere cã scopul acestei instituþiieste cu atât mai bine atins cu cât reparareavãtãmãrilor produse se situeazã mai aproape demomentul sãvârºirii faptei ilicite.

c) Soluþii. Examinarea temeiniciei unei acþiuniprivind durata rezonabilã de desfãºurare aprocedurilor judiciare ridicã în acest momentserioase probleme din punct de vedere al soluþiilorpe care le pot pronunþa instanþele în ipoteza încare se constatã caracterul fondat al unei astfelde cereri ºi se impune deci admiterea ei.

Pornind de la ideea cã aceste acþiuni pot fipromovate atât în cursul procedurilor judiciare,cât ºi ulterior finalizãrii acestora prin pronunþareaunei hotãrâri definitive sau irevocabile, apreciemcã scopul acestora trebuie vãzut atât înprevenirea continuãrii vãtãmãrii dreptului de abeneficia de soluþionarea într-un termenrezonabil a cauzei, cât ºi în repararea încãlcãriloraduse acestui drept.

Din punct de vedere al soluþiilor pe careinstanþa le poate pronunþa, credem cã estenecesar a se face o distincþie între cererilededuse judecãþii anterior soluþionãrii definitive acauzelor a cãror duratã de desfãºurare estecontestatã ºi cele formulate ulterior acestuimoment.

Astfel, în ipoteza în care instanþa, sesizatã cuproblema duratei excesive a unei cauze aflateîn curs de soluþionare, fie ea civilã sau penalã,iar în acest ultim caz, indiferent cã ea se aflã înfaza de urmãrire penalã sau de judecatã,constatã existenþa unor întârzieri nejustificate înactivitatea organelor judiciare, considerãm cãtrebuie sã i se recunoascã acesteia dreptul ºiobligaþia de dispune mãsuri de urgentare aprocedurilor. În acest sens magistratul trebuiesã aibã posibilitatea de a stabili un termen în carecauza urmeazã sã fie soluþionatã, indicândtotodatã demersurile ce urmeazã a fi efectuateîn vederea eficientizãrii procedurilor.

Legat de aceastã chestiune se pune însãproblema temeiurilor în baza cãrora instanþa arputea dispune mãsuri cu caracter obligatoriupentru procurorul cauzei ºi ar putea stabili untermen de soluþionare a urmãririi penale. În timpce în cazul fazei judecãþii dispoziþiile instanþeiierarhic superioare se impun în mod firescinstanþei pe rolul cãreia se aflã cauza,obligativitatea acestora nefiind susceptibilã decritici, nu aceeaºi este situaþia pentru cazulcererilor privind faza urmãririi penale, în privinþacãrora ar trebui sã admitem faptul cã s-ar creaposibilitatea pentru instanþã de a dispune mãsuriobligatorii pentru procurorul cauzei, în ciudainexistenþei unei legãturi ierarhice sau a uneiajustificate pe ideea unui control judiciar.

În cazul în care cererea privind nerespectarearezonabilitãþii termenului este dedusã judecãþiiulterior soluþionãrii cauzei, apreciem cã singurulremediu eficient în acest stadiu îl reprezintãasigurarea dreptului la repararea prejudiciuluisuferit de cãtre reclamant ca urmare a încãlcãrii.


În legãturã cu acordarea de despãgubiripentru prejudiciul suferit se pune problema în cemãsurã o asemenea reparaþie poate fi acordatãºi în cazul cererilor introduse în cursul derulãriiprocedurilor contestate, însoþind astfel mãsuriledispuse de cãtre instanþã în vederea urgentãriisoluþionãrii cauzelor. La o primã analizã existãtentaþia de a opina cã în aceastã situaþiemodalitatea optimã de remediere a disfuncþio-nalitãþilor constatate este reprezentatã deasigurarea accelerãrii procedurilor, posibilitateade acordare a despãgubirilor în acest momentnefiind justificatã, din moment ce se pune capãtîncãlcãrii prin finalizarea cu celeritate a cauzei.

Din punctul nostru de vedere însã, chestiuneatrebuie nuanþatã. Astfel, se impune sãrecunoaºtem faptul cã ºi în situaþia cererilorintroduse în cursul soluþionãrii cauzelor estenecesar sã se constate existenþa unei vãtãmãridecurgând din prelungirea excesivã aprocedurilor desfãºurate în intervalul anteriorintroducerii cererii de tergiversare. Soluþionareaacesteia, în sensul stabilirii încãlcãriirezonabilitãþii termenului ºi urgentãrii finalizãriicauzei prin dispunerea de mãsuri adecvate decãtre instanþa competentã, nu este de naturã aînlãtura încãlcarea deja produsã, ci urmãreºteîn principal prevenirea continuãrii încãlcãrii. Oreparare integralã a prejudiciului cauzat nu s-arputea face deci exclusiv prin mãsuri care producefecte pentru viitor, ci presupune acoperireatuturor daunelor suferite, orice persoanã fiind înacest caz în mod justificat îndreptãþitã sã obþinãdespãgubiri pentru vãtãmarea suferitã. Opiniacontrarã ar duce la apariþia unor situaþii deinegalitate între justiþiabili în funcþie de singurulcriteriu al momentului de introducere a cererii.

Acordarea de despãgubiri pecuniarepersoanei vãtãmate în drepturile sale pune larândul sãu în discuþie o serie de aspecte de ordinpractic, aspecte pe care le vom trata încontinuare.

d) Rãspunderea. În lipsa unui temei legalspecial care sã reglementeze modul desoluþionare a unei astfel de cereri, rãmâne cainstanþele sã se orienteze dupã principiileprevãzute în materia rãspunderii civile delictuale,privitoare la existenþa faptei ilicite, a prejudiciului,a legãturii de cauzalitate ºi a vinovãþiei, cuanumite particularitãþi, dupã cum urmeazã sãînvederãm.

În ceea ce priveºte fapta ilicitã cauzatoare deprejudicii, apare ca evident cã aceasta constã

în încãlcarea dreptului persoanei de a beneficiade soluþionarea cauzei sale într-un termenrezonabil. În vederea stabilirii existenþei uneiastfel de încãlcãri ºi în absenþa unei reglementãria materiei, apreciem cã magistratul învestit cusoluþionarea cererii trebuie sã utilizeze criteriilepe care însãºi Curtea le-a creat în jurisprudenþasa în vederea determinãrii caracterului rezonabilal termenului.

În acest sens urmeazã a se avea în vedereîn primul rând faptul cã analiza caracteruluirezonabil al termenului se face in concreto, înraport de circumstanþele speciale ale fiecãreicauze, folosind însã criteriile reþinute de cãtreCurte, respectiv: natura cauzei, rezultând dinimportanþa pe care aceasta o prezintã pentrureclamant; complexitatea cauzei, care esteatestatã de regulã de numãrul celor acuzaþi ºi almartorilor, de volumul dosarului, de dificultãþilece þin de administrarea probelor, de investigaþiilece trebuie desfãºurate ºi de o eventualãdimensiune internaþionalã a cauzei; compor-tamentul reclamantului, care trebuie sã facãdovada faptului cã a depus toate diligenþelenecesare în vederea derulãrii normale aprocedurilor, precum ºi comportamentulautoritãþilor, sub acest aspect urmând a severifica în principiu dacã în cursul soluþionãriicauzei au existat momente lungi de inacþiune dinpartea organelor judiciare.

Utilitatea criteriilor propuse de cãtre Curte îºigãseºte relevanþã nu doar în procesul de stabilirea rezonabilitãþii termenului de soluþionare acauzei, ci ºi în determinarea culpei în producereaprejudiciilor rezultând din durata excesivã aprocedurii.

Sub acest aspect însã, o serie de comentariipremergãtoare trebuie fãcute. Astfel, admiþândfaptul cã procedurile judiciare presupunactivitatea a numeroºi actori – instanþã, avocaþi,pãrþi, experþi, autoritãþi – fiecare cu rolul sãu ºicu implicaþii asupra modului de desfãºurare aprocedurii ºi a duratei acesteia, trebuie sãrecunoaºtem dificultãþile ce se pot ivi îndeterminarea elementului sau elementelor careîn mod concret au determinat întârzierinejustificate în soluþionarea unei cauze ºi, înconsecinþã, dificultãþile ce apar la momentuldeterminãrii persoanelor cãrora aceste întârzierile sunt direct imputabile. Putem oare consideracã vinovãþia aparþine în parte fiecãruia dintre ceicare în mod concret au contribuit la tergiversaresau ar fi întemeiat sã atribuim o culpã principalã


magistratului care a instrumentat cauza, pornindde la ideea cã acesta este cel care conduce ºicontroleazã modul de desfãºurare a procedurilorcare i-au fost supuse atenþiei?

Dacã am avea în vedere o aplicare fidelã aprincipiilor rãspunderii civile delictuale, ar urmasã constatãm cã rãspunsul la problema anteriorenunþatã ar trebui sã fie oferit în fiecare caz înparte de cãtre reclamantul, care, pretinzândrepararea vãtãmãrilor suferite ar fi obligat sãstabileascã ab initio cadrul procesual al acþiuniiformulate, indicând persoanele împotriva cãroraînþelege sã se îndrepte ºi bineînþeles fãcânddovada vinovãþiei fiecãreia dintre ele.

Având în vedere dificultatea unui asemeneademers, din punctul nostru de vedere soluþia estemai mult decât criticabilã, nu doar pentru cã arcrea o sarcinã disproporþionatã pentru persoanavãtãmatã, care în încercarea de a obþinerepararea unei încãlcãri suferite s-ar vedeaconfruntatã cu o nouã situaþie inechitabilã, ci maiales datoritã efectului în mod vãdit descurajatorpe care o astfel de procedurã l-ar avea asuprapercepþiei publice.

În aceste condiþii credem cã în primã fazã seimpune stabilirea unei rãspunderi obiective astatului pentru prejudiciile cauzate justiþiabililorca urmare a defectuoasei organizãri ºi derulãria procedurilor judiciare, întemeiatã pe ideea uneigaranþii pe care statul este obligat sã o asigurepentru actele pãgubitoare ale agenþilor sãi.Rãspunderea obiectivã a statului în cazultergiversãrii soluþionãrii cauzelor corespundenecesitãþii de eficienþã pe care o astfel deinstituþie o cere, fiind de asemenea în deplinacord cu regulile stabilite de Curtea Europeanãcu privire la rãspunderea statului pentruprejudiciile cauzate particularilor. Mergând pelinia de raþionament a Curþii trebuie sã subliniemcã obligaþia de garanþie a statului subzistãindiferent de autoritatea sau persoana de la careprovine în mod concret vãtãmarea. În acest sensva fi asimilat „comportamentului ilicit” al statuluiorice acþiune sau inacþiune a unei autoritãþi destat, precum ºi faptele persoanelor careacþioneazã în altã calitate decât cea de organeale statului, în privinþa acestora din urmãfuncþionând obligaþia pozitivã a statului de a luatoate mãsurile necesare pentru a asigurarespectarea drepturilor persoanelor.

Similar instituþiei reparãrii pagubei materialesau a daunei morale în cazul condamnãrilor penedrept sau al privãrii ori restrângerii de libertate

în mod nelegal, considerãm cã reparaþia trebuiesã fie suportatã de cãtre Statul Român prinMinisterul Finanþelor Publice, bineînþeles, curecunoaºterea dreptului statului de a exercitaacþiune în regres împotriva celui sau celor ce înmod concret au provocat situaþia generatoare deprejudicii.

În legãturã cu acoperirea prejudiciilor cauzateca urmare a duratei excesive a procedurilorjudiciare, un ultim aspect ce meritã supus atenþieieste legat de modul lor de determinare.

Faþã de absenþa reglementãrilor în materie,credem cã este oportun a recurge încã o datã lasoluþiile propuse de cãtre Curte, având în vedereîn acest caz principiile stabilite de cãtre instanþaeuropeanã în jurisprudenþa creatã pe tãrâmul art.41 privitor la reparaþia echitabilã.

Deºi Curtea aratã cã o satisfacþie echitabilãtrebuie sã acopere atât prejudiciul material,constând în pierderi de ordin patrimonial,generate direct sau chiar indirect de încãlcareaconstatatã, dar ºi pe cel de ordin moral, cepresupune repararea stãrilor de neliniºte, dedisconfort ºi de incertitudine ce rezultã din aceaîncãlcare, în ceea ce priveºte despãgubirileacordate pentru nerespectarea garanþiilorprocesuale instituite de art. 6 din Convenþie,abordarea Curþii este nuanþatã.

În acest sens, stabilind cã vãtãmãriledecurgând din depãºirea „termenului rezonabil”nu se preteazã decât la acordarea unei satisfacþiiechitabile pentru repararea prejudiciului moralsuferit, instanþa europeanã învedereazã cãnatura intrinsecã a încãlcãrii acestui drept nupermite repunerea pãrþilor în situaþia anterioarã,prejudiciul material într-o asemenea situaþie fiindmai greu de dovedit.

Cu toate acestea, considerãm cã existenþaunor eventuale prejudicii materiale determinatede durata nerezonabilã a soluþionãrii cauzelornu trebuie negatã ab initio. Deosebireafundamentalã trebuie vãzutã însã în aceea cã,în timp ce acestea din urmã sunt prezumate oride câte ori se constatã existenþa unei vãtãmãria dreptului la un proces echitabil, în cazulprejudiciului material reclamantul va trebui sãfacã dovada existenþei lui, a întinderii sale ºi maiales a faptului cã încãlcarea dreptului sãu a fostizvorul prejudiciului.

Dacã în privinþa daunelor materiale cuantumulacestora va fi cu rigurozitate determinat caurmare a probelor administrate în dovedirea lor,prejudiciul moral suferit de cãtre persoanavãtãmatã nu permite întotdeauna un calcul


valoric exact, urmând ca instanþele, dupãmodelul Curþii, sã facã o apreciere globalã, înechitate, beneficiind sub acest aspect de o mailargã putere de apreciere în stabilirea întinderiilor.

7. ConcluziiIneficienþa aplicabilitãþii directe a prevederilor

convenþionale ºi a jurisprudenþei Curþii în materiadreptului la un recurs efectiv în absenþa uneireglementãri exprese a cãilor procedurale degarantare a unui remediu efectiv în cazulnerezonabilitãþii duratei de soluþionare a

procedurilor, rezultã în mod evident din celeexpuse anterior.

Faþã de acest fapt, apreciem cã aspectelelegate de acþiunile justiþiabililor în cazul prelungiriiexcesive a soluþionãrii cauzelor constituie oproblemã fundamentalã a sistemului juridicromân, necesitatea reglementãrii cu maximãprioritate a procedurii de asigurare a unuiremediu efectiv în cazul lipsei de celeritate îndesfãºurarea procedurilor judiciare, constituindo exigenþã obligatorie în vederea asigurãriidreptului la un proces echitabil.

.

Dreptul la un recurs efectiv ºi termenul rezonabil în ... · 01.08.2000 · dreptul la un recurs...

Documents

Transcript of Dreptul la un recurs efectiv ºi termenul rezonabil în ... · 01.08.2000 · dreptul la un recurs...