CONCEPTE:Dreptul international public reprezinta ansamblul principiilor si normelor juridice create de catre state, pe baza acordului lor de vointa - exprimat in tratate sau cutuma- in scopul de a reglementa raporturile lor reciproce, precum si raporturile lor cu alte entitati internationale si, in primul rand, cu organizatiile internationale. elemente caracteristice ale DIP: 1. un ansamblu de reguli juridice; 2. o creatie a subiectelor sale (statele si organizatiile internationale); 3. normele juridice internationale sunt destinate sa reglementeze relatiile mutuale (bilaterale sau multilaterale) dintre subiectele DIP; 4. normele juridice internationale sunt create pe baza acordului de vointa a subiectelor de drept international; 5. normele juridice internationale sunt stabilite fie pe cale conventionala (prin tratate internationale), fie pe calea cutumei internationale; 6. DIP este respectat de subiectele sale pe baza principiului bunei-credinte. Dreptul International si Dreptul Intern O problema des discutata in literatura de specialitate si cu mari implicatii practice, mai ales in interpretarea si aplicarea dreptului, este aceea a deosebirilor existente intre DIP si dreptul intern al statelor, precum si a raportului care exista intre acestea. Dreptul international public i dreptul intern al statelor sunt dou sisteme de norme i dou tipuri de drept distincte, cu obiect de reglementare, izvoare i metode diferite. Dei diferite, ns, cele dou sisteme se ntreptrund prin intermediul statelor, care sunt creatoare att ale normelor de drept internaional, ct i ale normelor de drept intern i care vegheaz la aplicarea lor att n ordinea intern a statelor ct i n ordinea internaional. Desi dreptul international are unele trasaturi comune cu dreptul intern, ambele sunt create prin vointa statului, sunt utilizate in calitate de mijloc de reglementare a relatiilor sociale, permit recurgerea la constrangere pentru aducerea la indeplinire a normelor juridice etc., datorita faptului ca functioneaza intru-un alt mediu social, comporta unele pareticularitati in raport cu dreptul intern (national). Dreptul international exercita o influenta substantiala in sensul unificarii unor concepte si reglementari de drept intern. Pornindu-se de la ideea ca dreptul international exprima interesele superioare comune ale societatii internationale, statelor le revine obligatia de a-si adapta propria legislatie la exigentele si la regulile de drept international, existand astfel elemente ale unui proces de internationalizare a dreptului intern. Unele tratate internationale cuprind prevederi exprese in temeiul carora statele parti sunt obligate sa ia anumite masuri in planul legislatiei lor interne pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor asumate prin aceste tratate. Intrepatrunderile dintre cele doua sisteme de drept international si intern au ridicat in doctrina dreptului international problema raporturilor dintre ele, inclusiv daca si care din aceste sisteme are, eventual, prevalenta asupra celuilalt Doctrina a inregistrat doua conceptii mari in legatura cu acest raport. Conceptia DUALISTA: Potrivit acestei teorii, cele doua tipuri de drept exista in mod independent unul de celalalt. Aceasta conceptie a fost promovata mai ales in Germania si Italia si era fundamentata pe marile deosebiri, atat structurale cat si de continut. Fondatorul conceptiei Heinrich Triepel, afirma ca dreptul international si dreptul intern sunt doua sisteme distincte, rupte intre ele, cu o existenta paralela, cu domenii diferite de aplicare, avand izvoare distincte si destinatari deosebiti, care nu se influenteaza reciproc. Potrivit acestei doctrine, normele de drept international nu au valoare pentru dreptul intern, dupa cum normele de drept intern nu au valoare pentru dreptul international, ele aplicandu-se indiferent daca sunt sau nu in corcondanta unele cu altele. Conceptia MONISTA: Conceptia monista sustine, spre deosebire, existenta unei ordini juridice singulare, indiferent daca normele juridice reglementeaza in planul realitatilor interne sau internationale. Adeptii acestei conceptii pornesc de la ideea ca dreptul, in general, nu ar trebui separat in functie de interesele nationale sau internationale Problema care se pune, insa, este aceea a prevalentei dreptului intern sau dreptului international. Teoria prioritatii dreptului intern al statelor Teoria prioritatii dreptului international Teoria prioritatii dreptului intern al statelor :

Cei care sustin prioritatea dreptului intern pornesc de la ideea ca dreptul international public este, de fapt, o prelungire a dreptului intern in planul realitatilor internationale. Absolutizand suveranitatea statelor, aceasta teorie ajunge pana acolo incat nici nu recunoaste existenta unui drept international, ci existenta unui singur sistem de drept, denumit fie drept statal national, fie dreptul public extern al statelor.Teoria prioritatii dreptului international:

Aparuta si dezvoltata in a doua jumatate a secolului XX, consacra o oarecare subordonare a dreptului intern in raport cu dreptul international public. Conventia asupra dreptului tratatelor din 1969: un stat nu poate invoca dreptul sau intern pentru neexecutarea unui tratat international Tot mai mult, statele stabilesc chiar prin legile lor fundamentale regula conformitatii legilor interne cu tratatele internationale. Astfel, toate statele UE consacra expres prioritatea dreptului international public in raport cu legile lor interne.