RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERNAȚIONAL

ȘI DREPTUL INTERN

Raportul dintre dreptul international si dreptul intern

Obiectivul lucrarii de fata este cel de a va prezenta cat mai succint si pe intelesul tuturor

care sunt raporturile dintre dreptul international public si cel intern. Conceptele pe care

le-am utilizat si pe care o sa le intalnim cel mai des sunt din domeniul dreptului ,

concepte care nu sunt cunoscute de toata lumea, fapt pentru care voi incerca sa raspund

oricarei nalamuriri legate de acestea. Am abordat tema din punct de vedere textual,

conform sensurilor obisnuite si clare ale termenilor, iar pasii metodologici folositi au fost

: depistarea bibliografiei , analiza bazata pe aceasta tema in general si formularea unei

concluzii din perpectiva personala.

Complexitatea  deosebită  a  lumii  contemporane  în  care  trăim,  marcată profund  de 

procesul   globalizării,  fenomen  care  în  mod  firesc,  pe lângă multe avantaje este

însoţit şi de unele aspecte care pot  genera  tensiuni  şi  chiar  conflicte  între  actorii 

statali  şi  nonstatali,  solicită reglementări  care  să  guverneze  raporturile  care  se 

stabilesc  în  societatea internaţională.

S-a  simţit  nevoia,  în  perioada  modernă  a  evoluţiei  societăţii  omeneşti , a apariţiei 

dreptului  internaţional  public.  Procesul  de  constituire  şi  aplicare  a normelor 

dreptului  internaţional  public  în  cadrul  comunităţii  internaţionale reprezintă ordinea

juridică internaţională.

Cu toate ca acceptiunile notiunii de drept international cunosc si in zilele noastre unele

nuantari, toti analistii reputati in domeniu sunt de accord ca aceasta notiune desemneaza

normele care carmuiesc raporturile dintre state . 1

Relatiile internationale se desfasoara in prezent in toate domeniile in care interesele

statelor sunt in cauza si in care isi executa vointa lor . Ele au asadar , aspecte economice ,

1 Dumitru Mazilu , Dreptul international public, I, Curs, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag. 85

culturale , militare , ecologice , dar si aspecte juridice care fac obiectul dreptului

international . 2

Este important sa cunoastem acest raport intre cele doua sisteme pentru a vedea

diferentele si asemanarile dintre ele si felul in care acestea se intrepatrund, fiind in unele

cazuri , depenedente una de cealalta.

Conexiunea dintre cele doua sisteme de drept a preocupat mintile mai multor cercetatori

si autori de specialitate din toate timpurile . Politica interna a unui stat este strans legata

de politica sa externa si se influenteaza reciproc. Politica interna a statului trebuie

raportata la politica sa externa, pentru a fi mai bine inteleasa, iar orientarea politicii

externe este determinata de necesitatile interne.3

Raportul dintre dreptul internaţional public şi dreptul intern constituie una dintre

problemele de bază ale filozofiei juridice, având totodată şi o deosebită importanţă

practică. Dreptul international public şi dreptul intern al statelor sunt două sisteme de

norme şi două tipuri de drept distincte, cu obiect de reglementare, izvoare şi metode

diferite.

Deşi diferite, însă, cele două sisteme se întrepătrund prin intermediul statelor, care sunt

creatoare atât ale normelor de drept internaţional, cât şi ale normelor de drept intern şi

care veghează la aplicarea  lor atât în ordinea internă a statelor cât şi în ordinea

internaţională. Prin acceptarea de către stat, pe baza liberului acord de voinţă, a normelor

de drept internaţional, acestea devin obligatorii şi urmează a fi aplicate pe întregul său

teritoriu şi pentru toată populaţia. Normele dreptului internaţional dobândesc astfel

valoare juridică egală cu aceea a normelor de drept intern al statelor.

2 Dumitra Popescu ; Florin Coman, Drept international public , Ed. Ministerului de interne,1993,pag. 19 3 Alexandru Burian , Geopolitica lumii contemporane, Tipografica Centrala , Chisinau, 2003 , pag. 137-140

Dreptul international se deosebeste de cel intern prin obiectul sau , prin modul de creare

si de aplicare. Diferenta esentiala este una de structura , avand in vedere ca ele

guverneaza societati cu structuri diferite , cu coeziune si cu solidaritate foarte inegale.4

Sub aspectul obiectului precizam ca dreptul international are ca obiect in principal,

relatiile dintre state. Chiar daca uneori aceste norme se refera la aspecte privind

persoanele, aceste probleme sunt tot legate de raporturile dintre state , reglementarea lor

facandu-se prin acte juridice de drept international.

Obiectul dreptului intern il reprezinta reglementarea juridica a relatiilor sociale dintre

persoanele care alcatuiesc populatia unui stat.

In cadrul societatii internationale nu exista o autoritate politica superioara care sa fie

imputernicita cu functii de legifiere , de creare a normelor de drept international.

Dimpotriva, normele acestui drept sunt create de catre stat.Aceste norme capata valoare

juridical si caracter general sau universal prin contextul statelor.

In plan intern,statul se manifesta ca autoritate politica suprema , ce prescrie o anumita

conduita persoanelor ce ii sunt subordonate. Normele de drept intern apar astfel ca

emanatia unei autoritati politice central si ierarhice superioare destinatarelor lor.

In ceea ce priveste subiectele dreptului international, acestea sunt in primul rand , statele

suverane si egale in drepturi, organizatiile internationale si miscarile de eliberare

nationala recunoscute.

In ceea ce priveste subictele statului intern , acestea sunt : persoanele fizice precum si

persoanele juridice sub diversele lor forme.5

Se poate trage concluzia ca normele dreptului international nu au valoare obligatorie

pentru dreptul intern, desi statul este subiect al dreptului international si creator al

4 Ion Diaconu, Curs de drept international public, Casa de editura si presa “Sansa” S.R.L, Bucuresti ,1993,pag145 Dumitra Popescu ; Florin Coman, Drept international public , Ed. Ministerului de interne,1993,pag.33-35

dreptului intern, ca atare obligat sa asigure conformitatea acestuia cu angajamentele

asumate fata de alte state. Pentru a se aplica in ordinea juridical interna, o norma de drept

international trebuie transformata intr-o norma de drept intern , adica reprodusa de legile

interne .Devenita norma de drept intern, ea poate fi modificata de o lege ulterioara, ceea

ce atrage insa raspunderea internationala a statului .6

Analizând raportul dintre cele două sisteme de drept, observăm că sunt abordate două

doctrine opuse: dualismul şi monismul.

Teoriile dualiste susţin că dreptul internaţional şi dreptul intern sunt două sisteme

distincte, rupte între ele , cu o existenţă paralelă, cu domenii diferite de aplicare, având

izvoare distincte şi destinatari deosebiţi, care nu se influenţează reciproc.

Potrivit acestei concepţii, normele de drept internaţional nu au valoare pentru dreptul

intern, după cum normele de drept intern nu au valoare pentru dreptul internaţional, ele

aplicându-se indiferent dacă sunt sau nu în concordanţă unele cu altele.

Teoriile moniste susţin existenţa unei singure ordini juridice, formată din dreptul intern

şi dreptul internaţional, dreptul având astfel o structură unitară, compusă din norme

obligatorii, indiferent dacă acestea se adresează indivizilor, statelor sau altor entităţi

asimilate acestora, aflate într-o strictă ierarhie.

Adepţii acestor teorii se despart , însă, atunci când se pune problema care dintre cele două

sisteme trebuie să prevaleze: cel intern sau cel internaţional, unii susţinând primatul

absolut al dreptului internaţional, iar alţii primatul dreptului intern, mergând până la

negarea dreptului internaţional.

Primatul dreptului internaţional este susţinut îndeosebi de şcoala normativistă a lui

Kelsen. Pornind de la concepţiile dreptului natural aceasta susţine existenţa unei ordini

universale, superioară ordinilor juridice interne, acestea din urmă bazându-se doar pe o

competenţă atribuită statelor în cadrul ordinii universale.Normele de drept se ordonează

astfel într-o ierarhie strictă, dreptul internaţional aflându-se în vârful acestei piramide.

6 Ion Diaconu, Curs de drept international public, Casa de editura si presa “Sansa” S.R.L, Bucuresti ,1993,pag 15

           

Primatul dreptului intern este susţinut în general de şcoala funcţionalismului juridic,

inspirată din concepţiile filozofice ale lui Hegel, care susţine că normele dreptului

internaţional practic nu există, ele fiind doar o proiectare în planul relaţiilor internaţionale

a unor norme de drept intern care trebuie să asigure interesul naţional, raporturile dintre

state fiint esenţialmente raporturi de forţă.

            Nici unul dintre aceste curente de gândire nu exprimă adevăratele raporturi dintre

dreptul intern şi dreptul internaţional, exagerând sau absolutizând unul din cele două

sisteme. In realitate, raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional este un raport

complex, de intercondiţionare , cu unele prevalenţe în anumite domenii sau în anumite

momente istorice ale unui sistem sau ale celuilalt.

 Avand in vedere modul in care sunt determinate, atat locul dreptului international in

ordinea juridica interna, cat si raportul dintre normele sale si normele dreptului intern,

putem afirma ca disputa intre dualism si monism pare a fi solutionata-pastrand anumite

limite - in favoarea primatului dreptului international asupra dreptului intern.

Per total, putem concluziona ca , in pofida tuturor particularitatilor si deosebirilor care

exista intre dreptul international public si cel intern, intre ele se stabilesc raporturi de

conditionare si influentare reciproca ; cele doua sisteme au un scop comun, si anume

acela de a asigura un climat de liniste si pace, propice dezvoltarii si evolutiei .Este

necesara o armonizare a celor doua sisteme de drept, fara sa se faca o ierarhizare a

acestora, deoarece armonizarea contribuie la perfectionarea dreptului national si asigura

eficienta dreptului international.

Consider ca suprematia dreptului international nu trebuie interpretata in sensul in care

normele de drept intern sunt irelevante sau nu sunt necesare, ci din contra, trebuie inteles

ca rolul legislatiei interne este vital in functionarea mecanismului juridic international.

Bibliografie

1. Dumitra Popescu ; Florin Coman, Drept international public , Ed.

Ministerului de interne,1993

2. Alexandru Burian , Geopolitica lumii contemporane, Tipografica

Centrala , Chisinau, 2003

3. Ion Diaconu, Curs de drept international public, Casa de editura si

presa “Sansa” S.R.L, Bucuresti ,1993

4. Dumitru Mazilu , Dreptul international public, I, Curs, Ed. Lumina Lex,

Bucuresti, 2001

5. Von Glahn Gerhard , Law among nations - an introduction to public

international law, Ed. Macmillan , 1986

6. Dreptul international public si cel intern -

http://revistadrept.com/interactiunea-dintre-dreptul-international-si-dreptul-

intern-al-statelor/