Principii generale privind organizarea muncii educative cu condamnaţii

Prin educaţie înţelegem un fenomen social general, permanent şi continuu, în cadrul căruiase face un transfer de valori spirituale, politice, morale, ştiinţifice, juridice, cultu

rale, religioase, în

scopul formării şi dezvoltării persoanlităţii omului.

Educaţia înglobează în domeniul său şi recuperarea indivizilor cu conştiinţă înapoiată şi, înultimă instanţă, cu comporatment deviant. Această componentă a educaţiei este denumită

reeducare.

Deoarece forma flagrantă de manifestare a deprinderilor antisociale o constituie infarcţiunea,reeducarea se adresează, în primul rând, celor condamnaţi

la pedeapsa cu închisoarea.

Administratţia penitenciară trebuie să depună toate eforturile

pentru a nu admite degradarea

fizică, morală şi psihică a deţinuţilor. Nu este suficient ca administratţia penitenciară să aibă uncomportament uman şi nepărtinitor în raport cu deţinuţii. Se cere a realiza un complex de activităţi

care ar permite dezvolt

area, în direcţia bună, a personalităţii celui deţinut.

Procesul de reeducare a condamnaţilor este deosebit de complex dar, pentru îndeplinireascopurilor sale, legea penală pune la dispoziţie mijloace prin intermediul cărora acţionează asupratransformării conştiinţei condamnaţilor dintre care cel mai important este munca productivă. Totuşi,

munca social-

utilă nu poate fi unica în realizarea sarcinilor reeducării condamnaţilor. Alături demuncă, legiuitroul a prevăzut acţiunile socio

-educative, instruirea

generală şi profesională acondamnaţilor.

Procesul de corijare a condamnaţilor în instituţiile penitenciare se realizează

într-un mediu

nefavorabil din punct de vedere pedagogic, cum ar fi concentrarea unui număr mare de persoanecărora le sunt caracteri

stice anumite vicii morale.

O astfel de atmosferă face dificil procesul decultivare a calităţilor morale deoarece micromediul instituţiei penitenciare

se manifestă ca un factor

social-

psihologic negativ care diminuează eficacitatea influenţării educative asupra condamnaţilor.

În locurile de detenţie există o colectivitate eterogenă de oameni de vârste, profesii şi sexe diferite,cu unn nivel variat de instruire şi cultură, proveniţi din idverse medii sociale, cu o activitateinfracţională îndelungată sau a

flându-

se la prima faptă, cu caractere şi trăsături individuale multiple,mai mult sau mai puţin receptivi la acţiunea de reeducare, având

un singur element comun:

încălcarea legilor şi normelor de convieţuire socială.