Drept contraventional

1

Introducere

Cursul intitulat Drept contraventional pune în discuţie - pornind de la rolul şi funcţiile

sociale ale dreptului - sistematizarea ramurilor dreptului, separarea dreptului contravenţional

din cel administrativ, apariţia răspunderii contravenţionale ca formă distinctă a răspunderii

juridice şi ca modalitate a constrangerii statale în domeniul combaterii contravenţionalităţii.

Prezentul curs are ca scop determinarea rolului şi a locului răspunderii

contravenţionale în sistemul metodelor de constrîngere statală aplicate pentru asigurarea

ordinii de drept precum si a cunoasterii procedurii contraventionale in constatarea, stabilirea,

aplicarea si executarea sanctiunii contraventionale.

Obiectivele cursului

Cursul intitulat Drept contraventional are ca obiectiv principal îmbogăţirea

cunoştinţelor din sfera disciplinelor cu caracter juridic ale studenţilor Programului

de studii Drept, forma de învăţământ FR. În acest sens, la sfârşitul acestui curs,

studenţii vor fi capabili să:

sa opereze cu noţiuni precum: contraventie, raspundere contraventionala,

sanctiune contraventionla, procedura contraventionala;

sa cunoasca si sa aplice principiile care ghidează răspunderea contravenţională

sa identifice subiectele raportului contravenţional, cauzele care înlătură

caracterul contravenţional al faptelor, sa execute corect aplicarea legii

contravenţionale în timp;

sa identifice domeniul sancţiunilor aplicabile, modalităţile sau durata de

aplicare, competenţa agenţilor constatatori;

Cerinţe preliminare

Elemente cuprinse in cadrul materiilor: teoria generala a dreptului, drept

administrativ si drept penal general.

Resurse

Parcurgerea unităţilor de învăţare nu necesită existenţa unor mijloace sau

instrumente de lucru.

2

Structura cursului

Cursul Drept contraventional este structurat în două module, astfel: ambele

module cuprinde cate trei unităţi de învăţare. La rândul său, fiecare unitate de

învăţare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unităţii de învăţare

respective, exemple, teste de autoevaluare precum şi probleme propuse spre

discuţie şi rezolvare.

La sfârşitul celor doua module sunt indicate teme de control. Rezolvarea acestor

teme de control este obligatorie. Acestea vor fi încărcate de către studenţi pe

platforma e-learning până la odată prestabilită sau predate cadrului didactic titular.

Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului de Drept

contraventional (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de autoevaluare

şi rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 2-3 ore pentru fiecare unitate.

Evaluarea

La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde: un test

grilă, ce va conţine întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul acestui

material, test ce va deţine o pondere de 60% în nota finală şi notele aferente celor

două teme de control, realizate pe parcursul semestrului, care vor deţine o pondere

de 20% fiecare.

Spor la treaba !

3

Modulul 1. Noţiuni de bază de drept contraventional

Cuprins

Introducere ...................................................................................................................... 3

Obiectivele modului.........................................................................................................4

Competente ..................................................................................................................... 4

U1. Dreptul contraventional: definire, obiect, trasaturi, delimitare, izvoare, principii ... 5

U2. Raportul juridic de drept contraventional .............................................................. 13

U3. Contraventia ...............................................................................................................

Introducere

Unul din rolurile normei de drept si a sanctiunii ca parte structurala a acesteia este

cel de a disciplina comportamentul uman în principalele relatii dintr-o societate,

într-un climat specific coexistentei libertatilor, al apararii drepturilor esentiale ale

omului si al statornicirii spiritului de dreptate.

Cursul de Drept contraventional are in vedere atat prezentarea unor chestiuni

generale legate de ideea de pedeapsa si sanctiune, cat si aprofundarea aspectelor

speciale care tin de sanctiunile contraventionale în sine, individualizarea lor,

cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptelor, subiectele

contraventionale, aplicarea legii contraventionale în timp, alaturi de unele

probleme sensibile de procedura contraventionala care au influenta asupra

aspectelor de drept material.

Contraventia si raspunderea contraventionala au la momentul actual o abordare

mai mult in planul dreptului administrativ, mai precis pe segmentul care se ocupa

de sanctiunile contraventionale. Insa, in plan doctrinar, se impune o paralela bine

conturata între legislatiile mai multor state europene, tocmai pentru ca sistemul de

drept românesc sa „împrumute” cât mai multe elemente benefice privitoare la

natura si esenta sanctiunilor ca atare, la limitele acestora, modalitati privind

constatarea si aplicarea lor, pentru a se ajunge în cele din urma, la o sistematizare

si reunire a lor într-un ansamblu logic, coerent numit Cod contraventional, având

drept puncte de referinta codurile unor state ale UE sau din afara granitelor

acesteia.

4

Obiectivele modulului

Obiectivele modulului pot fi grupate in obiective principale si obiective secundare.

Obiectivele principale constau in deprinderea studentilor cu elementele de noutate

ale raspunderii juridice contraventionale, din prespectiva dreptului contraventional,

si operarea cu notiunile de raport juridic de drept contraventional, contraventie,

raspundere contraventionala.

In secundar se doreste obisnuirea studentilor de a identifica si aplica cunostintele

din materiile cu caracter general si special, cum ar fi teoria generala a dreptului,

drept penal general si drept administrativ, in domeniul dreptului contraventional.

Competenţe

La sfârşitul acestui modul studenţii vor fi capabili să:

înţeleagă importanţa raspunderii juridice sub forma specifica dreptului

contraventional ;

să înţeleagă elementele de bază ale dreptului contraventional

să identifice faptele ilicite ce cad sub incidenta contraventionala;

să identifice raportul de drept contraventional, sub toate elementele sale;

să identifice izvoarele formale si materiale ale dreptului contraventional;

identifice raportul juridic de drept contraventional, conditiile si elementele

acestuia;

identifice momentul nasterii si stingerii raportului juridic de drept

contraventional.

inteleaga fapta contraventionala

înţeleagă şi să explice elementele care stau la baza contraventiei;

identifice izvoarele de drept material si formal;

sa delimiteze contraventia de alte fapte ilicite

.

5

Unitatea de învăţare M1.U1. Dreptul contraventional: definire,

obiect, trasaturi, delimitare, izvoare,

principii

Cuprins

M1.U1.1. Introducere ...................................................................................................... 5

M1.U1.2. Obiectivele unitatii de invatare ....................................................................... 6

M1.U1.3. Definitia, obiectul, trasaturile si delimitarea dreptului contraventional ........ 6

M1.U1.4. Izvoarele dreptului contraventional ................................................................ 8

M1.U1.5. Principiile dreptului contraventional ............................................................ 10

M1.U1.6. Rezumat ........................................................................................................ 12

M1.U1.1. Introducere

Dreptul apare ca un ansamblu organizat si logic a carui structura implica o

retea de relatii a caror organizare si ierarhizare constituie pana la urma un

sistem. SISTEMUL DREPTULUI - este rezultatul unitatii ramurilor si institutiilor

dreptului.

Existenta acestui sistem, exclude posibilitatea ca dreptul sa fie privit ca o

simpla alaturare a unui numar, mai mare sau mai mic, de norme juridice.

Societatea moderna se caracterizeaza printr-o amplificare fara precedent a

activitatii normative. Numarul mare de acte normative impune organizarea lor,

ordonarea lor in raport de anumite criterii.

Caracteristica sistemului consta in prezenta obligatorie a unei structuri

comune, care reuneste elementele si care-si pune, in cele din urma, amprenta pe

aceste elemente.

Sistemul dreptului este un sistem in continua miscare, adaptare la evolutia

societatii, la amploarea unor fenomene sociale transpuse in raporturi juridice.

Putem spune ca dreptul contraventional ca ramura de drept, cu institutiile sale

specifice este rezultatul acestei adaptari si prin urmare trebuiesc cunoscute si

aprofundate din acest punct de vedere.

6

M1.U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal prezentarea catre

studenţi a elementelor introductive in dreptul contraventional.

La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:

inteleaga locul si rolul dreptului contraventional

înţeleagă şi să explice elementele care stau la baza raspunderii;


identifice principiile de drept contraventional aplicabile

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore.

M1.U1.3. Definitia, obiectul, trasaturile si delimitarea dreptului contraventional

Definitie

Cunoastem ca ramura de drept este ansamblul normelor juridice care reglementeaza

relatiile sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, in baza unei metode specifice de

reglementare si a unor principii comune.

Astfel, dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblul de norme juridice

determinate de legislaţia contravenţională, care cuprinde instituţiile juridice de bază, cum ar fi

contravenţia, răspunderea contravenţională, sancţiunea contravenţională şi procedura

contravenţională, avand ca scop protecţia juridică a unor valori sociale determinate si

soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activitătii de combatere a

contravenţionalităţii.

Obiectul dreptului contraventional

Obiectul dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc intre

subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea contravenţională obţine forţă

juridică, parcurgînd etapele constatării faptei contravenţionale, aplicării sancţiunilor

contravenţionale şi pană la executarea pedepsei contravenţionale.

Asa cum arata OG 2 din 2001 la art. 1, “legea contraventională apără valorile sociale,

care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contraventie fapta savârsită cu vinovatie,

stabilită si sanctionată prin lege, ordonanta, prin hotarâre a Guvernului sau, dupa caz, prin

hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului

Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.”

7

Legea 32 din 1968, care a fost abrogata prin OG 2 din 2001, arata la art. 1 ca prin

contraventie se intelege “fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai

redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau prin

acte normative ale organelor aratate in legea de fata.”

Trasaturile dreptul contraventional:

Principalele trasaturi ale dreptului contraventional pot fi reunite in urmatoarele

afirmatii:

1 - apartine dreptul public

2 - are ca si caracteristica pozitia de inegalitate si de subordonare a subiectelor

3 - sanctiunile contraventionale, de regula, se aplica pe cale extrajudiciara

Legaturile dreptului contraventional in sistemul dreptului

Legatura dreptului contraventional cu dreptul constitutional este determinata de faptul

ca prin legea constitutionala se stabilesc principiile de baza carora trebuie sa se supuna

organele statale pe parcursul procesului contraventional.

Legatura cu dreptul administrativ este cea mai strinsa deoarece ambele reglementeaza

relatii ce apar in procesul activitatii executive a statului, precum si ambele au ca scop buna

functionare a mecanismului statal. Mai mult la art. 8 din ordonanta se prevede ca amenda

contraventionala are caracter administrativ.

De asemenea dreptul contraventional se afla in legaturi stranse cu dreptul penal avand

in vedere ca: se utilizeaza gradul de pericol social ca delimitare a faptei contraventionale fata

de fapta penala, iar formele de vinovatie si cauzele de inlaturare a acestora sunt elemente ce

apartin dreptului penal general.

Aceste fine distincţii au făcut obiect al unor cauze în faţa Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, situaţie în care s-a constatat că în dreptul românesc, contravenţiile au fost

scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ. Sub acest

aspect, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se

opune tendinţei de "dezincriminare" a unor asemenea fapte. În acelaşi sens, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat că nimic nu împiedică statele să-şi

îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei

distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni, reţinând că, în scopul aplicării prevederilor art. 6

al Convenţiei, trebuie avute în vedere trei criterii:

1) caracterizarea faptei în dreptul naţional;

2) natura faptei;

8

3) natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în

cauză.

În aprecierea acestor criterii, în cauza Öztürk împotriva Germaniei, 1994, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor prin dreptul intern

are o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Curtea Europeană consideră

ca pozitivă măsura dezincriminării, în "interesul individului", a unor infracţiuni mai puţin

grave şi pentru care făptuitorul nu mai răspunde penal, putând chiar să evite procedura

judiciară şi pe această cale să se elimine supraaglomerarea tribunalelor. Cu toate acestea,

distincţia operată de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantă,

întrucât în sensul art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale toate aceste fapte au caracter penal şi, tocmai de aceea, prevederile sale

garantează oricărui "acuzat" dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în

dreptul intern. În sensul arătat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat şi în

cauza Garyfallou Aebe împotriva Greciei, 1997, în cauza Lauko împotriva Slovaciei, 1998,

precum şi în cauza Kadubec împotriva Slovaciei, 1998 (Decizia nr. 183/2003 a Curţii

Constituţionale).

Să ne reamintim...

Definitia dreptului contraventional este circumscrisa normelor juridice si

institutiilor de drept specifice .

Obiectul dreptului contraventional este definit prin aplicarea termenilor

specifici materiei.

Legaturile dreptului contraventional cu alte ramuri de drept: drept

constitutional, drept administrativ, drept penal.

M1.U1.4. Izvoarele dreptului contraventional

Este necesar a se face distinctie între izvoarele materiale si izvoarele formale ale

dreptului.

Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care

determina actiunea legiuitorului. In consecinta, prin izvor de drept, în sens material, întelegem

viata sociala, economica si culturala în complexitatea ei, progresul social care determina

nasterea unor reguli de drept si institutii.

Izvoarele materiale ale dreptul contraventional sunt acelea imprejurari sau conditii de

fapt care au determinat aparitia normelor contraventionale.

9

Din punct de vedere juridic, ne intereseaza în special izvoarele formale sau formele de

exprimare a normelor de drept.

Sensul juridic al notiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o multitudine de

aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se

impune ca model de urmat în relatiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului îl reprezinta

regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa într-o anumita haina juridica.

Izvoarele formale ale dreptul contraventional sunt actele normative care cuprind

norme de drept in domeniul combaterii contraventiilor: lege, ordonanta, hotarâre a Guvernului

sau, dupa caz, hotarâre a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului

municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului

Bucuresti.

In dreptul penal, este exclus rolul cutumei, aici functionând principiul legalitatii

pedepsei si incriminarii: NULLA POENE SINE LEGE/ NULLA CRIMEN SINE LEGE -

ceea ce presupune întodeauna ca izvor al dreptului poate fi doar legea scrisa. Facand legatura

cu dreptul contraventional si avand in vedere elementele acestora de legatura, putem afirma ca

si in dreptul contraventional întodeauna ca izvor formal al dreptului poate fi doar legea scrisa.

ACTUL NORMATIV

Actul normativ sau legea are în prezent cea mai mare importanta în sistemul izvoarelor

de drept. Dupa ce a început actiunea de codificare, legea a capatat o importanta deosebita.

Prin “legea ca izvor de drept” nu vom întelege numai normele elaborate de organul

reprezentativ - Parlamentul, ci orice reguli de drept cu caracter obligatoriu cuprinse în diverse

acte normative elaborate de organele statului abilitate sa elaboreze acte normative. Totalitatea

actelor normative alcatuiesc dreptul scris.

Actul normativ cuprinde norme generale obligatorii a caror aplicare poate fi realizata

si prin intermediul fortei de constrângere a statului. Pozitia predominanta a actului normativ

în izvoarele de drept din statele moderne este determinata de necesitatea de a se asigura

securitatea si stabilitatea raporturilor sociale.

Principiul legalitatii implica subordonarea neconditionata a participantilor la raportul

juridic fata de dispozitiile normative, însa pentru ca aceasta conformare sa poata deveni

realitate, este necesar ca destinatarii normelor sa-si cunoasca într-o maniera clara si

neechivoca drepturile si obligatiile, ceea ce se poate realiza doar când normele juridice sunt

cuprinse în acte normative scrise.

La noi sistemul actelor normative este alcatuit din legi, decrete, hotarâri, ordonante,

regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei publice locale. Intre

10

acestea, legile ocupa locul central, fiind elaborate de puterea legislativa, care exprima vointa

si interesele alegatorilor. Celelalte acte normative trebuie sa se subordoneze legilor, fiind

elaborate pe baza lor si în vederea executarii acestora.

Prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii

în toate domeniile de activitate.

Prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si

se sanctioneaza contraventii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt

stabilite atributii prin lege, în masura în care în domeniile respective nu sunt stabilite

contraventii prin legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona

contraventii în urmatoarele domenii: salubritate; activitatea din piete, curatenia si igienizarea

acestora; întretinerea parcurilor si spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii;

amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, precum si a terenurilor

virane; întretinerea bazelor si obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întretinerea

strazilor si trotuarelor, a scolilor si altor institutii de educatie si cultura, întretinerea cladirilor,

imprejmuirilor si a altor constructii; depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor

menajere.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate

din competenta consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili si sanctiona

contraventii.

Hotarârile consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului

Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor anterior prevazute,

sunt nule de drept.

Exemple

-LEGEA 56 din 2010 privind accesibilizarea fondului forestier naţional.

-HOTĂRÂREA nr. 910 din 14 septembrie 2011 privind stabilirea unor

măsuri pentru aplicarea regulamentelor (UE) nr. 1.015/2010 şi nr. 1.016/2010 ale

Comisiei, prin care se implementează Directiva 2009/125/CE a Parlamentului

European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru

stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu

impact energetic

Identificati alte acte normative care sa cuprinda norme de drept contraventional

din categoriile: lege, ordonanta, hotarare a Guvernului, ordin, hotarari ale

autoritatilor administratiei publice locale sau judetene.

11

Să ne reamintim...

Clasificarea izvoarelor de drept in izvoare materiale si formale.

Izvoarele formale ale dreptul contraventional sunt actele normative care cuprind

norme de drept in domeniul combaterii contraventiilor, constand in legi, hotarâri,

ordonante, regulamente si ordine, precum si decizii ale organelor administratiei

publice locale.

M1.U1.5. Principiile dreptului contraventional

Prin principii in domeniul dreptului intelegem atat un fundament al sistemului de drept

cat si o modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei calauzitoare.

Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare care

călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind trăsăturile

legislaţiei contraventionale.

1.Principiul legalităţii

Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului

contraventional se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul că

atât conduita pretinsă membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de

nerespectare a conduitei prevăzute de legea contraventională, trebuie să fie prevăzută de lege

2.Principiul contravenţiei ca unic temei al răspunderii contravenţionale.

Acest principiu ne arata că răspunderea va exista numai dacă va fi săvarşită o

contravenţie, adica o incălcare a acelor valori sociale aparate de normele juridice

contravenţionale. Astfel constrangerea din partea statului faţă de contravenient va exista

numai dacă fapta săvarşită indeplineşte toate condiţiile şi elementele unei contravenţii.

Constatarea unei fapte ilicite nu inseamnă si ca suntem in prezenta unei contravenţii. Suntem

in prezenta unei contravenţii doar atunci cand sunt intrunite toate elemente constitutive ale

acesteia, adica subiecţii, conţinutul şi obiectul raportului de constrangere.

3. Principiul răspunderii personale, este acel principiu care ne arata si impune ca

tragerea la răspundere este aplicata doar persoanei care a săvarşit contravenţia, numit

contravenient. Acest principiu este intarit si de prevederile art. 10 din OUG 2 din 2001 care

arata ca in cazul în care la savârsirea unei contraventii au participat mai multe persoane,

sanctiunea se va aplica fiecareia separat.

12

4. Principiul individualizării răspunderii şi pedepsei contravenţionale.

Acest principiu constă in faptul că legea contravenţională se aplică ţinandu-se cont de

caracterul, de gradul de pericol si urmarile contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de

circumstanţele atenuante ori agravante, de locul, timpul, modul de săvarşire a contraventiei.

5.Principiul interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale (unicităţii răspunderii

contravenţionale),

In baza acestui principiu se interzice de a sancţiona a doua oară aceeaşi persoană

pentru aceeaşi faptă, deoarece contravenientul deja a suportat pedeapsa pentru fapta săvarşită.

Sancţiunea se stabileşte de catre organul competent in urma constatarii contravenţiei.

6. Principiul egalitatii in fata legii contraventionale

Se exprimă astfel regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii.

Art. 16 din Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor

publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” Acest

principiu ne arata faptul că legea contraventională nu promovează imunităţii sau privilegii

care să permită inegalităţi de tratament în aplicarea legii contraventionale. Egalitatea

indivizilor în faţa legii contraventionale funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa

de beneficiar al ocrotirii contraventionale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse

de legea contraventională.

7. Principiul aplicarii legii mai favorabile

Art. 14 din ordonanta prevede ca “daca printr-un act normativ fapta nu mai este

considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza,chiar daca a fost savârsita înainte de data

intrarii în vigoare a noului act normativ” si ca “daca sanctiunea prevazuta în noul act normativ

este mai usoara se va aplica aceasta” sau “in cazul în care noul act normativ prevede o

sanctiune mai grava, contraventia savârsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor

actului normativ în vigoare la data savârsirii acesteia.”

Să ne reamintim...

Orice ramura de drept este calauzita de principii de drept. Principiile

fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare care

călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind

trăsăturile legislaţiei contraventionale.

13

Alegeţi un principiu pe care sa il exemplificati prin trimitere la o normă juridică de

drept contravenţional.

M1.U1.6. Rezumat

Dreptul contravenţional se poate defini ca un ansamblul de norme juridice

determinate de legislaţia contravenţională, care cuprinde instituţiile juridice de

bază: contravenţia, răspunderea contravenţională, sancţiunea contravenţională şi

procedura contravenţională, avand ca scop protecţia juridică a unor valori sociale

determinate si soluţionarea raporturilor juridice apărute in procesul activităţii de

combatere a contravenţionalităţii, in baza unor principii specifice.

▪Obiectul dreptului contravenţional îl constituie relaţiile sociale care se stabilesc

intre subiecţii dreptului contravenţional din momentul în care legea

contravenţională obţine forţă juridică, parcurgînd etapele constatării faptei

contravenţionale, aplicării sancţiunilor contravenţionale şi pană la

executarea pedepsei contravenţionale.

▪Dreptul contraventional are urmatoarele trasaturi: apartine dreptul public, are ca

si caracteristica pozitia de inegalitate si de subordonare a subiectelor si

sanctiunile contraventionale, de regula, se aplica pe cale extrajudiciara

Izvoarele dreptului contraventional sunt izvoarele formale sub forma actelor

normative.

14

Unitatea de învăţare M1.U2. Raportul juridic de drept

contraventional

Cuprins

M1.U2.1. Introducere .................................................................................................... 13

M1.U2.2. Obiectivele unitatii de invatare ..................................................................... 13

M1.U2.3. Definitia si delimitarea raportului juridic de drept contraventional ............. 14

M1.U2.4. Conditiile raportului juridic de drept contraventional .................................. 15

M1.U2.5. Elementele raportului juridic de drept contraventional .............................. 17

M1.U2.6. Rezumat ........................................................................................................ 20


Raporturile juridice sunt relaţii sociale reglementate de normele juridice.

Conformându-se normelor juridice sau încălcându-le, cetăţenii, destinatarii

acestora, adoptă anumite conduite care determină naşterea unor drepturi şi obligaţii

juridice. Aceste drepturi şi obligaţii se nasc datorită existenţei unei norme juridice

care le descrie şi care le oferă forţă juridică, adică leagă de nerespectarea lor

intervenţia forţei corecitive a statului. Raportul juridic reprezintă deci modul,

forma în care dreptul se transpune, se realizează în viaţa socială.



studenţi a elementelor si conditiilor raportului juridic de drept contraventional.


defineasca si delimiteze raportul juridic de drept contraventional

identifice conditiile raportului juridic de drept contraventional;

identifice elementele raportului juridic de drept contraventional ;

identifice momentul nasterii si stingerii raportului juridic de drept

contraventional.


15

M1.U2.3. Definitia si delimitarea raportului juridic de drept contraventional

Raportul juridic de drept contraventional este un raport juridic de constrâgere,

stabilit intre stat şi contravenient, al cărui conţinut il constituie dreptul statului de a aplica

măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia corelativă

a acestuia de a suporta măsurile respective.

Constrângerea în drept apare ca fiind rezultatul caracterului obligatoriu al normei

juridice care conţine prevederi care nu sunt lăsate la liberul arbitru al subiectului, ci îi sunt

impuse printr-o varietate de modalităţi.

Materializarea în viaţa socială a forţei legii are loc la nevoie prin intermediul unui

raport juridic de constrângere, înţeles ca pluralitate de drepturi şi obligaţii, de drept material

sau procesual, ce apar ca rezultat al săvârşirii unei fapte neconforme cu modelul prefigurat de

normă (fapta ilicită) şi prin care se realizează aplicarea sancţiunilor juridice. Aşadar, orice

încălcare a normei juridice poate da naştere unui raport de constrângere. Acesta se stabileşte

între stat şi autorul unei asemenea încălcări. Rezultă că în domeniul dreptului, constrângerea

implică ideea de răspundere.

Atunci când normele juridice reglementează raporturi sociale între stat şi cetăţenii

acestuia, în care statul are o poziţie supraordonată, prin încălcarea normei juridice se naşte

raportul tipic de constrângere, între stat şi autorul încălcării, cu toate caracteristicile ce vor fi

descrise pe parcursul acestei unităţi de învăţare. Când normele juridice reglementează însă

relaţii sociale între persoane care se află pe poziţie juridică de egalitate, norme aparţinând

dreptului civil, situaţia este alta. Urmare a faptului că nici unul din subiecte nu are mijloace

proprii de constrângere, fiecare este îndreptăţit să apeleze la concursul forţei de constrângere a

statului pentru obţinerea dreptului său. Statul însă nu se va sesiza din oficiu privind încălcarea

unei norme juridice care reglementează relaţii între subiecţi aflaţi pe poziţie de egalitate

juridică.

Să ne reamintim...

Raportul juridic de constrangere este o notiune complexa, prin care se intelege o

pluralitate de drepturi si obligati, de drept material si procesual, ce apar ca rezultat al

savarsirii unei fapte ilicite si prin care se realizeaza aplicarea sanctiunilor juridice.

Orice incalcare a normei juridice poate da nastere unui raport de constrangere, care

se stabileste intre stat si autorul unei asemenea incalcari.

16

M1.U2.4. Conditiile raportului juridic de drept contraventional

Dupa cum am afirmat anterior, raportul juridic este raportul social reglementat de

norma de drept, raport in cadrul caruia subiectii umani sau partile se manifesta ca titulari de

drepturi si obligatii prin exercitarea carora se realizeaza finalitatea normei a carei respectare

este asigurata fie prin vointa partilor, fie prin forta coercitiva a statului.

Conditiile raportului juridic sunt:

a) Norma juridica -; conditie general-abstractă;

Norma juridică reprezintă premisa abstractă a naşterii raporturilor juridice şi ea descrie

în conţinutul ei anumite fapte materiale a căror realizare determină naşterea, modificarea sau

stingerea unor raporturi juridice.

Este de la sine înţeles că trebuie să fim în prezenţa unei norme juridice în vigoare.

Conform OG 2 din 2001, dispozitiile din actele normative prin care se stabilesc si se

sanctioneaza contraventiile intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicarii, iar în

cazul hotarârilor consiliilor locale sau judetene, punerea în aplicare se face si cu respectarea

conditiilor prevazute la art. 50 alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

În acest sens se prevede că “Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de

la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii.”iar

“Aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face in termen de 5

zile de la data comunicarii oficiale catre prefect”.

In cazuri urgente, insa, se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt,

dar nu mai putin de10 zile.

Hotarârile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene prin care se stabilesc

si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica prin afisare sau prin orice

alta forma de publicitate în conditiile Legii nr. 215/2001.

b) Faptul juridic - elementul concret

Faptele juridice: sunt împrejurări de fapt concrete descrise de ipoteza normei juridice

şi care generează apariţia unor raporturi juridice.

Fapte materiale dobândesc semnificaţie juridică datorită prevederilor lor in cadrul unor

norme juridice si poarta astfel denumirea de fapte juridice.

Faptele juridice se clasifica in doua categorii, în funcţie de legătura dintre acestea şi

voinţa oamenilor:

1) Evenimentele - sunt fapte care se petrec independent de voinţa oamenilor şi de care

norma juridică leagă apariţia, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice ( naşterea,

moartea, un incendiu, o inundaţie, împlinirea unui termen).

17

2) Actiunile omenesti - manifestari de vointa ale partilor, de a intra intr-un raport

juridic, adica acea manifestare de vointa a partilor sau subiectelor facuta cu scopul de a

produce, modifica sau stinge raporturile juridice.

Ele sunt de două feluri:

- acţiuni ilicite, adică fapte umane interzise de normele juridice care generează

raporturi juridice în cadrul cărora se aplică sancţiunile descrise în normele

juridice.

- acţiunile licite sunt fapte umane care concordă cu dispoziţiile normelor

juridice derulate cu scopul special de a genera, modifica sau stinge raporturi

juridice.

Exemple

OUG 195 din 2005 privind protectia mediului, prevede la art. 96

urmatoarele:

Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 6.500 lei (RON) la

7.000 lei (RON) pentru persoane fizice, şi de la 25.000 lei (RON) la 30.000 lei

(RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

..... obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ale

persoanelor fizice şi juridice, după caz, să adopte şi/sau să aplice măsuri

obligatorii cu privire la întreţinerea şi înfrumuseţarea clădirilor, a curţilor şi

împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi

arbuştilor decorativi....

HCL Brasov nr. 724-2010 Reglementarea regimului juridic al

plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi

psihotrope, altele decât cele al căror regim juridic este reglementat prin

legislaţia în vigoare;

Art. 1. Începând cu data prezentei hotărâri, în Municipiul Braşov se

interzice comercializarea, deţinerea şi distribuţia plantelor, substanţelor şi

preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice şi psihotrope, de orice fel, care

aduc atingere sau pun în pericol viaţa şi sănătatea populaţiei, ordinea şi liniştea

publică, altele decât cele al căror regim juridic este reglementat prin legislaţia în

vigoare. De asemenea, este interzisă distribuirea sau oferirea de eşantioane ale

plantelor, substanţelor şi preparatelor prevăzute mai sus.

Art. 4. Nerespectarea prevederilor art. 1 şi 2 din hotarâre, constituie

contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională cuprinsă între 3.000

şi 5.000 lei.

In cadrul actelor normative identificate in exercitiile anterioare stabiliti

elementele unui raport juridic de drept contraventional.

18

Să ne reamintim...

Conditiile unui raport juridic sunt: norma juridica ca si conditie general-abstracta si

faptul juridic ca element concret al acestuia.

M1.U2.5. Elementele raportului juridic de drept contraventional

Elementele constitutive ale raportului juridic sunt:

1) Subiectele - cel putin doua;

2) Continutul - alcatuit din drepturile si obligatiile corelative ale partilor;

3) Obiectul raportului juridic - constituit de conduita partilor indreptata spre un anumit

scop.

Subiectele raportului juridic

Prin norma juridica, expresie a vointei statului, se apara anumite valori sociale. În

cazul încălcării lor, societatea, reprezentată de stat, este interesată să asigure restabilirea

legalităţii.

In situatia dreptului contraventional, interesul statului de a aplica sanctiuni in vederea

restabilirii ordinii de drept, coincide cu interesul persoanei ca membru al societatii interesata a

fi pastrata ordinea de drept.

Sanctiunea juridica se aplica intotdeauna in numele societatii, reprezentata prin

organele de stat si reprezinta o reactie negativa de dezaprobare din partea societatii.

Astfel putem sa afirmam ca subiectii raportului juridic de drept contraventional sunt:

- pe de o parte persoana care a savarsit fapta ilicita, ce poarta denumirea de

contravenient,

- iar pe de alta parte organele de stat, care aplica sanctiuni in numele societatii,

prin reprezentantii sai – agenti constatatori.

In dreptul contraventional poate savarsi o fapta contraventionala, si astfel sa devina unul

din subiectii raportului juridic, atat persoana fizica cat si persoana juridica. Persoana juridica

raspunde contraventional în cazurile si în conditiile prevazute de actele normative prin care se

stabilesc si se sanctioneaza contraventii..

Trebuie subliniat faptul că în raportul juridic de conformare persoana fizică sau juridica,

destinatar al obligaţiei, este nenominalizată, iar în cadrul raportului juridic de conflict

persoana fizică sau juridica este determinată şi anume este persoana care a săvârşit fapta

interzisă, cu alte cuvinte contravenientul. În raporturile de conformare statul impune tuturor

destinatarilor legii contraventionale norme obligatorii, iar în raportul juridic de conflict statul

19

impune celuilalt subiect şi anume persoana fizică sau juridică să suporte consecinţele faptei

sale, adică pedeapsa.

Continutul raportului juridic de drept contraventional

Continutul raportului juridic de drept contraventional este format din acel complex de

drepturi si obligatii corelative care reprezinta categoria raspunderii juridice contraventionale.

In continutul acestui raport intra in principal dreptul statului de a aplica sanctiuni si

obligatia autorului faptei de a suporta consecintele faptei sale, adica aplicarea şi executarea

sancţiunii contravenţionale.

Acest continut se intregeste cu drepturi si obligatii corelative cum ar fi: obligatia statului

de a aplica numai sanctiuni prevazute de legea contraventionala pentru fapta comisa si dreptul

contravenientului de a i se aplica numai aceea sanctiune si nu alta.

În cadrul raportului juridic de conformare conţinutul îl reprezintă obligaţia destinatarilor

legii contraventionale de a se conforma cerinţelor impuse de lege, dar tot odată este format şi

din dreptul statului de a pretinde o anume conduită titularilor obligaţiei de conformare. În

cadrul raportului contraventional de conflict impunerea unei sancţiuni pentru fapta săvârşită

reprezintă dreptul statului şi corelativ acestui drept al statului există obligaţia

contravenientului de a suporta consecinţele faptei sale.

Obiectul raportului juridic de drept contraventional

Obiectul raportului juridic de drept contraventional îl constituie acţiunile pe care titularii

drepturilor le efectuează sau le poate pretinde şi pe care ceilalţi subiecţi au obligaţia de a le

săvârşi sau obligaţia de a se abţine de a le săvârşi.

Statul prin organele sale are dreptul de a trage la răspundere contraventională, iar

contravenientul are obligaţia de a suporta pedeapsa. Prin realizarea obiectului specific

raportului juridic de drept contraventional se realizează norma de de drept contraventional.

În cazul raportului juridic de conflict obiectul îl constituie în principal pedeapsa

contraventională, privită ca o sancţiune tipică de drept contraventional. În noţiunea de

pedepsă intră sancţiunea principală alături de care pot exista şi alte sancţiuni de drept

contraventional, şi anume sancţiunile complementare.

În ceea ce priveşte raportul juridic de conformare obiectul specific îl reprezintă însăşi

conformarea, adică adoptarea unei conduite corespunzătoare exigenţei normei

contraventionale fapt ce duce la realizarea normei de drept contraventional ce reprezintă şi

temeiul raportului juridic contraventional de conformare.

20

Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic de drept contraventional

Raportul juridic de drept contraventional se naşte o dată cu intrarea în vigoare a

normei contraventionale, normă ce prevede drepturile şi obligaţiile participanţilor la acest

raport.

Raportul juridic de conformare nu depinde de voinţa destinatarilor, este deci o creaţie

a legii contraventionale.

Raportul juridic de conformare se desfăşoară prin respectarea obligaţiei de abţinere de

la acţiunea interzisă, obligaţie ce incumbă destinatarului normei.

Durata unui raport juridic nu este prestabilită ci acesta depinde de perioada de timp

pentru care normele incriminatoare sunt în vigoare, în acest sens orice modificare a normei

incriminatoare, respectiv extinderea sau restrângerea obligaţiei de conformare, determină o

modificare în acelaşi sens şi a raportului juridic .

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, raportul juridic de conformare nu încetează prin

simpla nerespectare a obligaţiei de către subiectul pasiv, adică acesta nu încetează o dată cu

săvărşirea faptei interzise, a contraventiei.

Raportul juridic de conformare se naşte din lege, adică o dată cu intrarea acesteia în

vigoare, în timp ce raportul juridic de conflict se naşte prin săvărşirea faptei interzise.

Existenţa raportului juridic de conflict se constată de către organul constatator competent, în

forma cerută de lege, aceasta fiind procesul verbal de constatare a contraventiei.

Să ne reamintim...

Elementele constitutive ale raportului juridic de drept

contraventional sunt:

1) Subiectele – statul prin reprezentantii sai in calitate de agenti

constatatori si persoanele fizice si juridice in calitate de contravenient;

2) Continutul - alcatuit din drepturile si obligatiile corelative ale partilor;

3) Obiectul raportului juridic - este constituit de conduita partilor

indreptata spre un anumit scop. Prin realizarea obiectului specific raportului

juridic de drept contraventional se realizează norma de de drept contraventional.

Identificati un raport juridic de drept contraventional si stabiliti elementele sale

constitutive.

21

M1.U2.6. Rezumat

Atunci când normele juridice reglementează raporturi sociale între stat şi

cetăţenii acestuia, în care statul are o poziţie supraordonată, prin încălcarea

normei juridice se naşte raportul tipic de constrângere, între stat şi autorul

încălcării, cu toate caracteristicile sale.

Raportul juridic de drept contraventional este un raport juridic de constrâgere,

stabilit intre stat şi contravenient, al cărui conţinut il constituie dreptul statului de

a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi

obligaţia corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective.

In continutul acestui raport intra in principal dreptul statului de a aplica

sanctiuni si obligatia autorului faptei de a suporta consecintele faptei sale, adica

aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale.

22

Unitatea de învăţare M1.U3. Contraventia

Cuprins

M1.U3.1. Introducere .................................................................................................... 21


M1.U3.3. Definitia si trasaturile contraventiei ............................................................. 23

M1.U3.4. Elementele contraventiei .............................................................................. 24

M1.U3.5. Compararea contraventiei cu alte fapte ilicite .............................................. 27

M1.U3.6. Rezumat ........................................................................................................ 29

M1.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor ................................................................... 30

Tema de control.............................................................................................................31


Fapta contravenţională este un fenomen al realităţii înconjurătoare, iar

conţinutul ei îl constituie construcţia logică şi noţiunea juridică a acestei fapte, care

exprimă însuşirile şi caracteristicile esenţiale ale acestui fenomen real ca raport

antisocial.

Trăsăturile esenţiale ale contravenţiei sau conţinutul juridic al contravenţiei

indică criteriile generale de diferenţiere a acesteia de alte forme de ilicit juridic

(infracţiuni sau abateri), dar nu le pot servi la particularizarea faptelor ilicite, la

cunoaşterea trăsăturilor şi elementelor ce compun contravenţia.

În ştiinţa dreptului se face distincţie între conţinutul juridic, care cuprinde

condiţia privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină

gravitatea, şi conţinutul constitutiv, ce cuprinde totalitatea condiţiilor necesare

pentru existenţa contravenţiei şi pe care le îndeplineşte făptuitorul.

De aceea, e necesar ca fapta contravenţională să fie analizată şi sub raportul

conţinutului constitutiv, prin care se înţelege totalitatea elementelor stabilite prin

normele de drept contravenţional, de a căror existenţă depinde calificarea juridică a

faptei ilicite în calitate de contravenţie.

23



studenţi a contraventiei, fapta ilicita baza a raspunderii contraventionale.


inteleaga fapta contraventionala;

înţeleagă şi să explice elementele care stau la baza contraventiei;


sa delimiteze contraventia de alte fapte ilicite.


M1.U3.3. Definirea si trasaturile contraventiei

Răspunderea contravenţională apare ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite pentru care

trebuie sancţionat autorul, fapta ce este denumită contravenţie si care este un fenomen

complex avand aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice.

Contravenţia joacă, astfel, un rol important deoarece ea reprezintă obiectul, fapta

antisocială generatoare de răspundere.

Conform art 1 din OG 2/2001 constituie contraventie fapta savârsita cu vinovatie,

stabilita si sanctionata prin lege, insa de legea care apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite

prin legea penala, adica de legea contraventionala.

Primul act normativ prin care aceste unele fapte ilicite au fost considerate abateri

administrative a fost Decretul nr. 184/1954. Desi denumirea de contraventii s-a pastrat,

sanctiunile prevazute în acest decret erau corespunzatoare naturii noi a acestor încalcari a

legii. Ulterior aceasta reglementare a fost îmbunatatita prin Legea nr.32/1968 care a fost în

vigoare pâna în anul 2001 când a fost abrogata.

Legea 32 din 1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, care a fost

abrogata prin OG 2 din 2001, arăta la art. 1 că prin contraventie se intelege “fapta savarsita

cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si

sanctionata ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor aratate in legea de

fata.”

În iulie 2001 a fost adoptata Ordonanta Guvernului României nr. 2 care a reglementat

într-o alta viziune regimul juridic al contraventiilor abrogând Legea nr. 32/1968. Aceasta

ordonanta constituie la momentul actual legea cadru în domeniul contraventiilor şi cuprinde

principiile generale de reglementare juridica a faptelor ce constituie contraventii, delimitând

organele de stat competente sa stabileasca si sa sanctioneze astfel de fapte, stabileste

24

sanctiunile principale si complementare ce se aplica faptuitorului, caile de atac, modul de

executare a sanctiunilor si a celorlalte masuri luate fata de contravenient, precum si alte

probleme de ordin general în acest domeniu.

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 a fost modificata, completata si aprobata prin Legea

nr. 180 din 11 aprilie 2002, în care se prevede ca legea contraventionala apara valorile sociale

care nu sunt ocrotite prin legea penala.

De mentionat ca sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele

putând fi savârsite, practic, în orice domeniu de activitate.

Trasaturile contraventie

Trasaturile contraventie rezulta in principal din definitia data de legiuitor. Acestea

sunt:

1. contraventia este o fapta ilicita,

2. contraventia este o fapta savârsita cu vinovatie,

3. fapta comisa trebuie sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie printr-un act

normativ,

4. a patra trasatura, care desi nu rezulta din definitia data în Ordonanta nr.2/2001, se

refera la pericolul social, care o deosebeste de infractiune. În cazul contraventiei acest grad

de pericol social este mai redus decât la infractiune întrucât fapta contraventionala are

consecinte mai putin daunatoare si lezeaza valori mai putin importante decât în cazul

infractiunii.

Pericolul social, reprezinta acea trasatura care arata în ce masura contraventia aduce

atingere uneia din valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, ocrotite printr-un

act normativ si pentru care legea prevede aplicarea unei sanctiuni contraventionale.

Acest grad de pericol social se stabileste de legiuitor atunci când emite acte normative

în care unele fapte sunt considerate infractiuni iar altele contraventii. Deci orice fapta care

prezinta pericol social atrage o anumita raspundere juridica, gradul de pericol social fiind în

ultima instanta cel care determina natura raspunderii juridice. Odata stabilita contraventia

existenta pericolului social nu trebuie dovedita.

Pentru existenta contraventiei se cere în mod obligatoriu ca aceste trasaturi sa existe

cumulativ, lipsa oricareia din ele ducând la inexistenta contraventiei. Mai mult, putem observa

ca în considerarea unei fapte drept contraventie se stabileste mai întâi daca acea fapta este

prevazuta într-un act normativ, cercetarea celorlalte trasaturi ale contraventiei fiind ulterioară

sau nu se mai justifică.

25

Să ne reamintim...

Contraventia este fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege,

insa de legea care apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala,

adica de legea contraventională.

Sfera abaterilor ce pot constitui contraventii este nelimitata, ele putând fi

savârsite, practic, în orice domeniu de activitate.

M1.U3.4. Elementele contraventiei

In cadrul procedurii de aplicare a sancţiunii contravenţionale:

- subiecţii sunt statul şi contravenientul,

- conţinutul este dreptul statului de a sancţiona contravenientul pentru fapta

licită săvârşită iar contravenientul este obligat să se subordoneze şi să se

supună sancţiunii cu caracter de pedeapsă, cu repararea prejudiciului acolo

unde este cazul, iar

- obiectul raportului este nu altceva decat fapta ilicită.

Contraventia, ca si infractiunea, se caracterizeaza prin patru elemente constitutive:

- obiectul;

- subiectul;

- latura obiectiva (fapta);

- latura subiectiva (vinovatia).

Aceste elemente trebuiesc indeplinite cumulativ pentru fiecare contraventie. Lipsa

oricareia dintre ele conduce la „inexistenta contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii

la raspundere a faptuitorului”.

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele

legitime, aparate prin normele de drept contraventional carora li se aduce atingere sau sunt

puse in pericol de fapta savarsita. Fiecare contraventie are un obiect specific, ce rezulta din

textul actului normativ care o prevede.

Obiectul contravenţiei se deosebeşte de cel al infracţiunii prin aceea că valorile,

relaţiile sociale, bunurile sau interesele legitime, apărate prin normele de drept

contravenţional au o importanţă socială mai redusă, ele fiind legate de activitatea organelor ce

realizează administraţia publică în anumite domenii de activitate sau privesc unele raporturi

sociale de o rezonanţă mai redusă, spre deosebire de obiectul infracţiunii care vizează valorile

fundamentale ale statului.

26

Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare a

urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta, pun in pericol anumite valori si care este

prevazuta ca ilicita in actul normativ de stabilire a contraventiei.

Actiunea ilicita consta în comiterea unei fapte oprita de norma de drept.

Inactiunea ilicita consta în neîndeplinirea de catre o persoana a obligatiilor ce-i revin

din norma de drept.

Latura obiectivă, ca element constitutiv al contravenţiei, este alcătuită din acele

trăsături care caracterizează materialitatea faptei.

Reprezentanţii doctrinei penale includ în categoria trăsăturilor obligatorii ale laturii

obiective: pericolul social, consecinţele negative, raportul cauzal.

Subiectul activ al contraventiei este potrivit Legii nr.180/2002 atat persoana fizica

cat si persoana juridica ce comite fapta contraventionala. Potrivit Legii nr.180/2002 persoana

juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative

prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. Persoana fizica pentru a putea fi subiect

al unei contraventii trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- sa aiba varsta de cel putin 14 ani. In OG 2 din 2001 se arată la art. 11 la alin. (2) si

(4) ca minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional si ca minorul care nu a împlinit vârsta

de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei activitati în folosul comunităţii.;

- sa fie responsabila, iresponsabilitatea fiind exceptie ce trebuie dovedita;

- sa aiba libertate de hotarare si actiune;

- pentru unele contraventii, subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate (de exemplu:

conducator auto, posesor de arma, gestionar).

Când se analizeaza subiectul contraventiei trebuie avut în vedere si subiectul

raspunderii contraventionale (adica persoana care este trasa la raspundere în cazul savârsirii

acestor fapte) deoarece nu întotdeauna aceste subiecte sunt identice.

Intro alta opinie se arata ca, daca în cazul infractiunii subiectul acesteia este

întotdeauna si subiect al raspunderii penale, în cazul contraventiei Ordonanta nr.2/2001

referitoare la regimul juridic al contraventiilor prevede posibilitatea sanctionarii cu amenda si

a persoanelor juridice. Persoana juridica raspunde contraventional în cazurile si conditiile

prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii.

Acest lucru este un artificiu al actului amintit, deoarece este recunoscut faptul ca

persoana juridica nu poate savârsi actiuni, ele fiind ale personalului angajat ce o compune, iar

atunci când aceste actiuni îmbraca un caracter contraventional ar trebui în mod normal sa fie

considerati autorii acestor fapte.

Deci, se poate afirma ca, persoana juridica nu poate fi subiect al contraventiei ci numai

subiect al raspunderii contraventionale. Amenzile aplicate persoanelor juridice vor fi imputate

de acestea persoanelor fizice angajate care nu si-au îndeplinit obligatiile de serviciu legate de

27

contraventie. Este firesc sa fie asa deoarece persoana juridica îsi îndeplineste atributiile sale

prin persoane fizice ce au calitatea de salariati (angajati).

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta

savarsita si urmarile sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia atat sub

forma intentiei cat si a culpei, elemente ce sunt stabilite de legiuitor.

Vinovăţia nu o găsim definită în legislaţia contravenţională, dar ea poate fi explicată

atât prin înrudirea contravenţiilor cu infracţiunile, cât şi prin formele şi modalităţile ce le

întâlnim în prevederile din Codul penal.

Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al faptuitorului fata de fapta comisa si fata de

urmarile acesteia. Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi factori: constiinta si vointa.

Vinovatia presupune o atitudine constienta în sensul ca faptuitorul are reprezentarea actiunilor

sau inactiunilor sale ilicite, a rezultatului acestora, care este socialmente periculos si

savârseste cu vointa aceste actiuni sau inactiuni pentru realizarea rezultatului urmarit. Vointa

de a savârsi fapta ilicita este determinata numai dupa reprezentarea în constiinta faptuitorului

a urmarilor faptei. Prezenta atât a factorului intelectiv cât si a celui volitiv în comiterea faptei

este o conditie esentiala a vinovatiei.

Astfel, există vinovăţie atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu

intenţie sau din culpă. Intenţia poate să fie directă (când contravenientul prevede urmările

faptei sale şi urmăreşte producerea lor prin comiterea acelei fapte) şi indirectă (atunci când

prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu îl urmăreşte să se producă, acceptă posibilitatea

producerii lui).

Culpa, la rândul, ei poate să fie cu previziune sau uşurinţă (când contravenientul

prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce) sau

fără previziune sau din neglijenţă (când contravenientul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi

trebuia şi putea să-l prevadă).

Vinovăţia constituie latura subiectivă a contravenţiei, respectiv ea este un act de

conştiinţă care implică în primul rând un factor intelectiv şi apoi unul volitiv, deci un proces

de conştiinţă şi apoi unul de voinţă, conştiinţa fiind premisa voinţei.

În literatura juridică s-a arătat că în situaţia juridică în care actul normativ de sancţionare

prevede intenţia, ca element constitutiv al contravenţiei, fapta săvârşită din culpă nu poate fi

calificată contravenţie .

Identificati in jurisprudenta existenta pe portal.just.ro-cauze, spete de drept

contraventional si in cadrul acestora identificati pe baza cunoştinţelor

acumulate, elementele contraventiei.

28

Să ne reamintim...

Elemente constitutive ale contraventiei: obiectul, subiectul, latura obiectiva

(fapta) si latura subiectiva (vinovatia), trebuiesc indeplinite cumulativ pentru

fiecare contraventie. Lipsa oricareia dintre ele conduce la „inexistenta

contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului”.

M1.U3.5. Compararea contraventiei cu alte fapte ilicite

Comparatia contraventiei cu fapta penala, abaterea administrativa si

disciplinara

a.- Caracterizarea contraventiei în raport cu infractiunea

Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu

consecinte mai grave, lezând valori sociale importante (ex. siguranta statului, viata si celelalte

atribute ale persoanei, proprietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar

urmarile sale sunt mai restrânse, neafectând valori importante.

Contraventiile se deosebesc de infractiuni si prin modul lor de reglementare juridica.

Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal si legi speciale, pe când faptele

contraventionale sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante sau hotarâri ale

Guvernului, precum si prin hotarâri ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene.

De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare

diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare sau amenda penala pe când

contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea

contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, precum si cu o serie de

sanctiuni complementare.

b.- Caracterizarea contraventiei în raport cu abaterea administrativa

Contraventia se deosebeste si de celelalte abateri administrative, prin abatere

administrativa întelegându-se orice fapta care încalca normele de drept administrativ, ori

faptele de a nu îndeplini obligatiile de executare ce decurg din acte administrative (ex.

neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmarire penala ).

c.- Caracterizarea contraventiei în raport cu abaterea disciplinara

Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de munca

statornicite în cadrul institutiei în care s-a savârsit fapta, neavând consecinte care sa lezeze un

interes general, într-un sector de activitate cum este în cazul contraventiilor, în care

raspunderea pentru ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administratiei

publice.

29

Abaterea disciplina este o fapta în legatura cu munca, care consta într-o actiune sau o

inactiune savârsita cu vinovatie de catre un salariat, prin care acesta a încalcat normele legale,

regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Este fapta cu cel mai redus pericol social, care constituie, de altfel, criteriul esential ce

o deosebeste de infractiune si contraventie.

Angajatorul este cel care dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a

aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori se constata ca acestia

au savârsit o abatere disciplinara.

Contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin aceea ca la abaterea

disciplinara subiectul este întotdeauna calificat, fapta neputând fi comisa decât de catre o

persoana ce are calitatea de angajat, fata de care subiectul se afla în raport de subordonare, pe

când fapta contraventionala poate fi comisa de orice persoana.

Contraventia având un pericol social mai mare este combatuta prin masuri de

constrângere ce au caracter de sanctiune contraventionala pe când abaterea disciplinara este

sanctionata prin masuri administrative prevazute în regulamentul de ordine interioara sau în

Codul Muncii astfel:

A. avertisment scris;

B. suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu

poate depasi 10 zile lucratoare;

C. retrogradarea din functie cu acordarea salariului functiei în care s-a

dispus retrogradarea pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;

D. reducerea salariului de baza pe o durata de la 1-3 luni cu un procent de 5-

10%;

E. reducerea salariului si (sau) dupa caz si a indemnizatiei de conducere pe

o perioada de la 1-3 luni cu un procent de 5-10%;

F. desfacerea disciplinara a contractului de munca.

De asemenea contraventia se deosebeste de abaterea disciplinara si prin modul de

constatare si sanctionare a celor doua fapte. Contraventia se constata si se sanctioneaza de

catre organe ale statului special desemnate fata de care subiectul nu se afla într-un raport de

subordonare, pe când abaterea disciplinara se constata si se sanctioneaza de conducerea

institutiei în care subiectul este salariat.

Contraventiile sunt prevazute în legi, hotarâri ale Guvernului sau hotarâri ale

organelor administratiei locale pe când abaterile disciplinare sunt prevazute si sanctionate

numai de regulamentele de ordine interioara, coduri, statute specifice unor categorii de

salariati din diferite institutii.

30

Elementul comun prin care cele trei categorii de fapte se aseamana, consta în

caracterul lor ilicit si socialmente periculos.

Nu în toate statele contraventiile sunt considerate o categorie distincta de fapte

antisociale. În unele legislatii aceste fapte sunt incluse în categoria infractiunilor alaturi de

crime si delicte. Si în tara noastra, potrivit Codului penal din 1937, contraventiile erau

considerate drept infractiuni desi prezentau un grad de pericol social redus, fiind ultimele din

ierarhia acestora.

În actuala legislatie din România nu mai exista o clasificare tripartita a infractiunilor

(crime, delicte si contraventii) si nici una bipartita (crime si delicte) cum sunt în alte legislatii

ale unor state.

Fiind fapte de mai mica importanta, fapt ce se reflecta prin pedepsele mai blânde cu

care erau sanctionate, contraventiile au constituit primele fapte ilicite asupra carora a operat

înlocuirea raspunderii penale cu cea administrativa.

Deci ca si faptele ori abaterile ce atrag raspunderea materiala, civila, administrativa

sau disciplinara, contraventiile apartin câmpului extrapenal, constituind cauze de natura civila,

în privinta carora sanctiunile si hotarârile instantei de judecata au caracter nepenal, fiind

supuse principiilor si normelor procedurale proprii procesului civil, nefiind înregistrate în

cazierul judiciar.

Să ne reamintim...

Contraventia este o fapta ilicita diferita de fapta ilicita penala, fata de

abaterea admnistrativa si abaterea discipliniara. Elementul comun prin care cele

trei categorii de fapte se aseamana, consta în caracterul lor ilicit si socialmente

periculos.

M1.U3.6. Rezumat

Fapta ilicita contraventionala –contraventia- se delimiteaza de faptele ilicite

generatoare de raspundere penala, disciplinara sau de abaterea administrativa.

Contraventia constituie fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin

lege, care apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala.

Elementele constitutive ale contraventiei sunt: obiectul; subiectul; latura

obiectiva (fapta); latura subiectiva (vinovatia).

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau

interesele legitime, aparate prin normele de drept contraventional carora li se aduce

atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita

Latura obiectiva a contraventiei o formeaza actiunea sau inactiunea producatoare

a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta, pun in pericol anumite

31

valori si care este prevazuta ca ilicita in actul normativ de stabilire a contraventiei.

Subiectul activ al contraventiei este potrivit Legii nr.180/2002 atat persoana

fizica cat si persoana juridica ce comite fapta contraventionala.

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta

savarsita si urmarile sale.

32

M1.U3.7. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Izvoarele de drept contraventional sunt:

a) formale c) cutuma

b) materiale d) precedentul

2. Dreptul contraventional cunoaste elemente de delimitare fata:

a) dreptul muncii c) dreptul administrativ

b) dreptul mediului d) dreptul penal special

3. Nu face parte din principiile dreptului contraventional:

a) principiul legalitatii c) principiul egalitatii partilor

b) principiul egalitatii in fata legii d) principiul individualizarii pedepselor

4. Raportul juridic de drept contraventional este:

a) un raport juridic de drept civil c) un raport juridic de drept public

b)un raport juridic de constrangere d) un raport juridic de conformare

5.Norma juridica de drept contraventional care intra în vigoare în termen de 30 de zile de la

data publicarii este cuprinsa in:

a) ordonanta de guvern c)hotarârile autoritatilor administratiei publice locale

b) lege d) ordonanta de urgenta de guvern

6. Subiectii raportului juridic de drept contraventional sunt:

a) statul si agentul constatator c) agentul constatator si faptuitorul

b) statul prin organele sale d) agentul constatator si contravenientul

7. Latura obiectiva a contraventiei este formata din:

a) valorile, relatiile sociale aparate de lege c) actiunea sau inactiunea contrara normei

b) actiunea sau inactiunea prescrisa d) atitudinea faptuitorului

8. Subiect activ al contraventiei este:

a) persoana fizica c) persoana juridica

b) contravenientul d) organul constatator

9. Latura subiectiva a contraventiei consta in:

a) valorile, relatiile sociale aparate de lege c) actiunea sau inactiunea contrara normei

b) actiunea sau inactiunea prescrisa d) atitudinea faptuitorului fata de fapta sa

33

Temă de control

1. Alegeţi un domeniu de reglementare si in cadrul acestuia realizaţi urmatoarele

sarcini:

a) Identificati zvoarele de drept fomale, functie de emitenti.

b) Identificati - imaginati posibile izvoare de drept material.

c) Exemplificati aplicarea principiilor de drept contraventional.

2. Identificati elementele contraventiei in cazurile prevazute de Legea 171 din

2010, actualizata, la CAPITOLUL III Amenajarea pădurilor, art. 5 si 6, care

prevad urmatoarele:

Art. 5. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la

1.000 lei până la 5.000 lei următoarele fapte:

a) nerespectarea normelor tehnice de amenajare a pădurilor la culegerea

datelor din teren, care determină modificarea măsurilor de gospodărire a

pădurilor;

b) depăşirea posibilităţii stabilite de amenajamentele silvice în alte

condiţii decât cele prevăzute de lege; sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic.


500 lei până la 1.000 lei următoarele fapte:

a) necompletarea, anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor

anului pentru care se face raportarea, a tuturor evidenţelor prevăzute în

amenajamentul silvic; sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic;

b) nerespectarea de către şeful de proiect a prevederilor consemnate în

şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice consemnate în procesul-verbal de

stabilire a soluţiilor tehnice pentru amenajament de către echipa de teren,

organizată pentru un ocol silvic sau pentru un proprietar;

c) nematerializarea şi/sau neîntreţinerea semnelor amenajistice;

d) mutarea semnelor amenajistice.

34

Modulul 2. Aspecte procedurale de drept contraventional

Cuprins

Introducere ...................................................................................................................... 3

Obiectivele modului...................................................................................................... 4

Competente ..................................................................................................................... 4

U1. Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor .................................................. 5

U2. Executarea contraventiilor ..................................................................................... 13

U3. Căile de atac; plângerea contraventională şi apelul ...................................................

Introducere

Conturarea regimului juridic contraventional ca un regim de sine statator,

independent si fata de regimul administrativ, presupune rezolvarea în mod

corespunzator a aspectelor esentiale ale acestei proceduri referitoare la constatarea

contraventiei, aplicarea sanctiunii, si îndeosebi la caile de atac.

Procedura contraventionala potrivit reglementarii cadru cuprinde 4 faze (etape):

- constatarea contraventiei

- aplicarea sanctiunilor contraventionale

- executarea sanctiunilor contraventionale

- caile de atac

Procesul verbal de contravenţie, ca act administrativ de autoritate întocmit

de agentul constatator reprezentant al unei autorităţi administrative investit cu

autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin

ordinii sociale, se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate. Aceasta

prezumtie este relativă şi poate fi răsturnată de probe de către contravenient

conform dispozitiilor codului civil care reglementează sarcina probei.

Astfel procedura constatării si pe cale de consecinta elementele de ordin

material cum ar fi elementele constitutive ale procesului-verbal de constatare a

contraventiei, de individualizare a pedepsei cat si cele de ordin procedural cum ar

fi respectarea termenelor privind stabilirea contraventiei si aplicarea sanctiunilor

prezinta o deosebita importanta in atingerea scopului dreptului contraventional.

Executarea contraventiei reprezinta chiar esenta raportului juridic de

constrangere, asigurandu-se functiile acestuia si anume: functia de sanctionare si

restabilire a ordinii de drept, functia preventiva si functia educativa.

Pentru ca aceste scopuri să fie realizate este însă necesară conştientizarea sa

de către toţi reprezentanţii autorităţilor implicate în procedura aplicării şi respectiv

executării sancţiunii contraventionale, reprezentanţi care trebuie să urmărească, cu

respectarea regulilor şi termenelor prevăzute de actele normave menţionate,

executarea lor.

35

Unitatea de învăţare M2.U1. Constatarea contraventiei si

aplicarea sanctiunilor

Cuprins

M2.U1.1. Introducere .................................................................................................... 35


M2.U1.3. Constatarea contraventiei ............................................................................. 36

M2.U1.4. Stabilire si aplicarea sanctiunilor contraventionale ...................................... 45

M2.U1.5. Sanctiunile contraventionale ........................................................................ 48

M2.U1.6. Rezumat ........................................................................................................ 53


Procesul verbal de contravenţie este un act administrativ de autoritate

întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative,

investit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care

contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se

bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate

fi răsturnată de probe de către contravenient conform dispozitiilor codului civil

care reglementează sarcina probei.

Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conţinut şi

susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal si implicit a

sanctiunii aplicate.

Pe cale de consecinta prezinta importanta atat elementele de ordin material

cum ar fi elementele constitutive ale procesului-verbal de constatare a

contraventiei, de individualizare a pedepsei cat si cele de ordin procedural cum ar

fi respectarea termenelor privind stabilirea contraventiei si aplicarea sanctiunilor.



studenţi a procedurii de constatare a faptei contraventionale si a aplicarii

raspunderii contraventionale.


identifice fazele procedurale privind constatarea contravenţiei

verifice existenţa elementelor obligatorii ale întocmirii procesului-verbal;

identifice cauzele de nulitate.

36


M2.U1.3. Constatarea contraventiei

Fazele procedurale privind constatarea contravenţiei

Raspunderea contraventionala apare ca urmare a savarsirii unei fapte contraventionale.

In procesul de aplicare a raspunderii prima etapa este constituita din constatarea contraventiei

de catre organele abilitate. Fazele procedurale privind constatarea contravenţiei sunt:

- luarea la cunoştinţă de către agentul constatator a încălcarii unei dispoziţii legale;

- constatarea încălcării dispoziţiilor legale pe baza celor observate personal de către

agentul constatator, a relatărilor autorului, victimelor, martorilor, precum şi a

altor probe

- stabilirea identităţii contravenientului

- stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârşit contravenţia;

- stabilirea actului normativ care prevede contravenţia;

- stabilirea pagubelor materiale

- stabilirea răspunderii făptuitorului.

Constatarea contraventiei

Conform prevederilor art. 15 din ordonanta, contraventia se constata printr-un proces-

verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si

sanctioneaza contraventia, denumite în mod generic agenti constatatori.

Daca o persoana savârseste mai multe contraventii constatate în acelasi timp de acelasi

agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

Daca aceeasi persoana a savârsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru

fiecare contraventie în parte.

Au calitatea de constatatori: primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de

Interne, special abilitati, persoanele împuternicite în acest scop de ministri si de alti

conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor

judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane

prevazute în legi speciale.

Ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, in calitate de agenti

constatatori, constata contraventii privind: apararea ordinii publice; circulatia pe drumurile

publice; regulile generale de comert; vânzarea, circulatia si transportul produselor alimentare

37

si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege

sau prin hotarâre a Guvernului.

Procesul verbal poate fi întocmit atât în prezenţa cât şi în absenţa făptuitorului pe baza

constatărilor personale şi a probelor administrate de agentul constatator

Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de prezumţia

relativă de autenticitate şi veridicitate până la proba contrară dacă fapta contravenţională a

fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancţiuni contravenţionale.

Situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este rezultatul unor

constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind

învestit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop

respectarea legilor şi apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent

constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal.

O situaţie deosebită este cea dată de procesele verbale incheiate de agenti constatatori

sesizati de anumite persoane cu privire la savarsirea unor contraventii. În acest caz, faptele

respective nu sunt constatate personal de catre agentii constatori, care stabilesc existenta

faptei si aplica sanctiunea pe baza declaratiilor luate de la alte persoane.

În astfel de situatii agentii constatatori trebuie sa indice in cuprinsul procesului verbal,

probele in baza carora au stabilit existenta faptei, respectiv eventualele declaratii ale

persoanelor. În realitate se face o referire generica la aceste persoane, spre exemplu "a

deranjat vecinii", "l-a lovit pe X", fara insa a se indica datele de identificare ale acestora, cu

efectul că instanta nu îi poate audia şi astfel respecta principiile nemijlocirii si

contradictorialitatii.

Faptul ca OG nr. 2/2001 nu prevede expres obligatia agentului constatator de a indica

mijloacele de proba in baza carora a stabilit existenta faptei si a aplicat sanctiunea se explica

prin aceea ca legiuitorul a avut in vedere situatia tip, aceea in care agentul constata personal

savarsirea faptei. Totusi, articolul 16 alin. (1) obliga pe cel ce incheie procesul verbal sa arate

toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei. Cu atat mai mult, in situatia in

care nu a constatat personal savarsirea faptei, agentul constatator este obligat, in primul rand,

sa arate toate imprejurarile care pot servi la dovedirea existentei acesteia.

Contravenţia continuă

Contravenţia continuă este reglementată de art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ce

defineşte acest tip de contravenţie ca fiind situaţia în care încălcarea obligaţiei legale

durează în timp, şi anume, actul de executare se prelungeşte în timp, în baza aceleaşi

rezoluţiei contravenţionale. Asemănător dreptului penal, de unde s-a preluat noţiunea de faptă

continuă, şi contravenţia continuă poate fi comisă în formă succesivă, în sensul că, actul de

38

executare ce se prelungeşte în timp poate suferi întreruperi, care însă sunt fireşti, date de

natura faptei săvârşite, fără însă ca aceste întreruperi să sisteze unitatea de contravenţie.

Potrivit doctrinei de specialitate, contravenţia continuă poate fi definită ca fiind acea

formă a unităţii naturale contravenţionale care constă în prelungirea în timp a elementului

material (acţiunii sau inacţiunii) şi a procesului de producere a rezultatului, până la un

moment viitor consumării, când activitatea contravenţională este oprită datorită unei energii

contrare celei care a declanşat activitatea. Contravenţia continuă este una dintre formele

unităţii contravenţionale, care cunoaşte o evoluţie temporală, datorită extensiei în timp a

acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a contravenţiei.

Identificarea contravenţiei continue se face diferit, în funcţie de împrejurarea dacă

elementul material îmbracă forma acţiunii sau a inacţiunii. Contravenţia continuă nu se

autonomizează în momentul consumativ, deoarece activitatea contravenţională se prelungeşte

în timp după momentul consumării până la o altă dată, denumită epuizarea contravenţiei.

Modul cum se exprimă legiuitorul prin verbum regens este criteriul de la care trebuie

să se pornească pentru identificarea contravenţiei continue. În cazul contravenţiilor continue

al căror element material se prezintă sub forma unei acţiuni, legiuitorul foloseşte termeni care

presupun activităţi durabile temporal.

Momentul consumativ al contravenţiei continue are loc la data la care este realizată

latura obiectivă a faptei, dar epuizarea acesteia va avea loc la o altă dată, respectiv când

dinamica contravenţională s-a sfârşit. În cazul contravenţiei continue, procesul ilicit se opreşte

în momentul când acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material a încetat şi ultima

evoluţie a rezultatului s-a finalizat. Actele materiale care prelungesc elementul material al

contravenţiei continue sunt activităţi de executare a acesteia, care nu pot avea independenţă

juridică. Prelungirea în timp a dinamicii contravenţiei continue este o trăsătură generală

abstractă, deoarece sunt situaţii când, deşi elementul material al contravenţiei continue este

susceptibil de continuitate temporală, acesta se poate totuşi realiza în chip instantaneu. Altfel

spus, în cadrul faptei continue conduita ilicită şi consumarea acesteia se prelungesc în timp. În

funcţie de criteriul posibilităţii existenţei unor întreruperi ale elementului material,

contravenţiile continue succesive permit anumite discontinuităţi determinate de specificul

acţiunii sau inacţiunii contravenţiei.

Constatarea contraventiei prin mijloace tehnice. Situatia OG 15/2002

Potrivit art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, constatarea

contravenţiilor rezultate din neplata rovinietei şi aplicarea sancţiunilor se realizează de:

a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri

Naţionale din România-S.A.;

39

b) personalul împuternicit de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în numele

Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A, respectiv

personalul cu atribuţii de control din cadrul Autorităţii Rutiere Române (ARR);

c) poliţia rutieră, în situaţia când efectuează controlul existenţei rovinietei valabile,

fără personalul anterior menţionat (a) şi b);

d) personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control

pentru trecerea frontierei de stat a României, împreună cu personalul împuternicit al

Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A.

Constatarea contravenţiilor se poate face, potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanţa

Guvernului nr. 15/2002 şi cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe reţeaua de

drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a

contravenţiei.

Mijloacele tehnice omologate, parte a SIEGMCR pot fi terminale de interogare a bazei

de date a SIEGMCR sau dispozitive omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din

România, care pot fi fixe sau mobile şi au rolul de a identifica, în regim static sau dinamic,

numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu

privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.

În cazul contravenţiilor constatate prin intermediul mijloacelor tehnice omologate,

procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului,

după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi

Internelor-Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a

conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

Datele furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor-Direcţia Regim Permise de

Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sunt:

a) în cazul utilizatorilor persoane fizice: numele şi prenumele; datele personale din

actul de identitate, inclusiv codul numeric personal;

b) în cazul utilizatorilor persoane juridice: denumirea; sediul; codul de înregistrare

fiscală; numărul de ordine la registrul comerţului. Odată cu aplicarea sancţiunii

contravenţionale, personalul care constată sancţiunile face menţiunea în procesul-verbal de

constatare a contravenţiei şi despre contravaloarea tarifului de despăgubire calculat în funcţie

de tipul vehiculului.

Potrivit art. 11 alin. (11) şi (12) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului

de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, în situaţia în care prin terminalele de

interogare nu se poate interoga baza de date a SIEGMCR cu privire la achitarea

corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un anumit vehicul, agentul constatator va

realiza o fotografie a vehiculului şi va întocmi un proces-verbal de constatare în care se

menţionează locul, data, ora efectuării controlului, numărul de înmatriculare al vehiculului şi

imposibilitatea tehnică de interogare a bazei de date, proces-verbal ce va fi semnat şi de

40

conducătorul auto al vehiculului. În acest caz, la reluarea conexiunii cu baza de date, agentul

constatator va întocmi un proces-verbal de constatare a contravenţiei, în cazul în care

vehiculul nu deţinea rovinieta valabilă la data efectuării controlului.

Conform „Notei de informare a utilizatorilor reţelei de drumuri naţionale din

România”, publicată pe site-ul oficial al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri

Naţionale din România S.A. „În mare parte, datele dumneavoastră cu caracter personal

(respectiv, numărul de înmatriculare al vehiculului şi imaginea) sunt prelucrate în cadrul

Sistemului Informatic pentru Emiterea, Gestiunea, Monitorizarea şi Controlul Rovinietei (sunt

preluate automat prin camerele instalate pe drumurile naţionale), o parte din acestea fiind

preluate informatic din baza de date a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări

Vehicule din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (respectiv datele necesare la

întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenţiei)”.

În concluzie, controlul achitării rovinietei se realizează, prin intermediul:

- dispozitivelor tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale, care

înregistrează numerele de înmatriculare ale vehiculelor ce tranzitează drumurile naţionale. În

baza acestor înregistrări se verifică şi identifică vehiculul în baza de date a SIEGMCR în

privinţa achitării rovinietei. Pentru identificarea deţinătorului vehiculului se consultă baza de

date a DRPCIV (Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor).

- terminalelor de interogare, cu ajutorul cărora agenţii constatatori efectuează

controlul în trafic, verificând prin interogarea bazei de date dacă deţinătorul acestuia a achitat

rovinieta.

Menţionăm că, CESTRIN (Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică)

constituie organismul tehnic al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din

România, care deţine şi colectează toate datele tehnice rezultate din experienţa şi evoluţiile

tehnice actuale, se ocupă de înregistrarea, stocarea şi procesarea acestora în baza de date

specifice, ce alcătuiesc suportul Sistemului Informatic şi Informaţional al C.N.A.D.N.R. S.A.

Contravenţiilor constatate prin intermediul mijloacelor tehnice omologate le sunt

aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor.

Elemente ale intocmirii procesului verbal de constatare a contraventiei

Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu:

-data si locul unde este încheiat;

-numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator;

-datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si

locul de munca ale contravenientului;

41

-descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost

savârsita, precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si

la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;

-indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia;

-indicarea societatii de asigurari, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea

unui accident de circulatie;

-posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii

prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate;

-termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.

În cazul contravenientilor cetateni straini, persoane fara cetatenie sau cetateni români

cu domiciliul în strainatate, în procesul-verbal vor fi cuprinse si urmatoarele date: seria si

numarul pasaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberarii

acestuia si statul emitent.

In cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele,

prenumele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

In situatia în care contravenientul este persoana juridica în procesul-verbal se vor face

mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de înmatriculare în registrul comertului si

codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

Pentru indeplinirea procedurii contraventionale si aplicarea principiilor de drept in

materie, contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de

identitate ori documentele în baza carora se fac mentiunile obligatorii ale procesului verbal. In

caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si

subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici. Acestia nu intervin in calitate de agenti

constatatori ci in calitatea lor de agenti de ordine publica.

Semnarea electronică a proceselor-verbale contravenţionale

O situaţie aparte este aceea în care procesele-verbale de contravenţie nu poartă

semnătura olografă a agentului constatator.

În acest sens trebuie avute în vedere prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura

electronică, care arată că „înscris în forma electronică reprezintă o colecţie de date în formă

electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte

caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program

informatic sau al altui procedeu similar”, respectiv „Semnătura electronică reprezintă date

în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi

care servesc ca metodă de identificare” (art. 4 pct. 2 şi 3 din actul normativ menţionat).

42

Din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 455/2001 rezultă că un înscris în format

electronic purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat în sistem electronic unui

înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.

Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate şi utilizate în

sistem electronic, fapt enunţat încă din art. 1 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura

electronică, potrivit căruia „Prezenta lege stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice

şi al înscrisurilor în forma electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de

certificare a semnăturilor electronice”.

Cât priveşte contravenţiile prevăzute de art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002,

privind fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă, care pot fi constatate şi prin mijloace

tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravenţiilor, act normativ care obligă la semnarea proceselor-

verbale contravenţionale sub sancţiunea nulităţii absolute.

În acest sens, art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că: “Lipsa

menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele

contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei

săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea

procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu”.

Or, procesele-verbale contravenţionale emise în temeiul Ordonanţei Guvernului nr.

15/2002 sunt generate şi semnate electronic, fiind transmise contravenienţilor nu prin

intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie prin intermediul serviciilor poştale.

Faţă de această situaţie, apreciem că, odată ce informaţiile sunt create şi certificate

prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv

în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise

către contravenienţi.

Mai mult, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001, astfel

că este de la sine înţeles că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu se referă la

semnarea electronică a proceselor-verbale contravenţionale de către agenţii constatatori.

Alte elemente privind intocmirea procesului verbal

In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la

cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de

constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte

mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului verbal.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de

contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa

semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie

43

confirmate de cel putin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale

din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.

Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la

încheierea procesului verbal în acest mod.

Cauzele de nulitate

Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele

si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului

acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator

atrage nulitatea procesului-verbal.

Nulitatea se constata si din oficiu.

Exemple

1. Lipsa încadrării juridice a unei a doua fapte contravenţionale reţinute în sarcina

contravenientului nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de

contravenţie (…) câtă vreme fapta contravenţională săvârşită a fost descrisă fără

echivoc în procesul-verbal....

2. Drept motiv de nulitate absolută, petenta a invocat că fapta contravenţională nu

există întrucât pe nota de constatare este trecută „oprirea, staţionarea vehiculelor

pe trotuar”, iar în procesul verbal de contravenţie „ocuparea abuzivă a locurilor

de parcare cu abonament”, însă, instanţa are în vedere că, în baza art. 17 din OG

nr. 2/2001, este sancţionată cu nulitatea absolută a procesului verbal lipsa faptei

săvârşite, în cuprinsul procesului verbal ataşat la dosar la fila 7 fiind indicată

fapta reţinută în sarcina contravenientei .....

3. Lipsa consemnării obiecţiunilor contravenientului.

În conformitate cu prevederile art. 16 al. 7 din acelaşi act normativ, în momentul

încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa

contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de

constatare, obiecţiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la

rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil,

lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul

în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenţia.

Ori în speţa de faţă, în raport de specificul faptei contravenţionale deduse

44

judecăţii, contravenientul nu era prezent la momentul constatării contravenţiei,

aceasta fiind constatată prin intermediul mijloacelor tehnice specifice ale

sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control a rovignietei

SIEGMCR.

Pe de altă parte, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16 al. 7

din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancţionată cu nulitatea relativă, care

atrage anularea actului întocmit în aceste condiţii, numai în măsura în care s-

a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Ori petenta nu a

demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul

plângerii contravenţionale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate

neregulile referitoare cu privire la existenţa faptei contravenţionale ori a

existenţei vinovăţiei celui sancţionat. În concret petenta chiar a formulat astfel de

apărări, care au fost analizate de către instanţa de fond, în condiţiile art. 34 din

OG 2/2001

4. Lipsa menţionării în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei a

locului în care a fost săvârşită fapta atrage nulitatea absolută a actului

administrativ atacat, în ceea ce priveşte contravenţiile stabilite prin HCL vizând

fapte de încălcare a regulilor privitoare la parcare, staţionare şi oprire,

locul săvârşirii contravenţiei fiind esenţial pentru a se putea verifica de către

instanţă existenţa faptei contravenţionale

5. Incorecta consemnare a datei in procesul verbal: Aşa cum a menţionat instanţa

de fond şi cum cunoaşte şi recurentul, dispoziţiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd

situaţiile în care un proces verbal de constatare a contravenţiilor este nul absolut,

printre acestea fiind şi situaţia în care din actul de constatare lipseşte data

comiterii contravenţiei. În mod evident prin dată a comiterii contravenţiei se

înţelege data la care fapta sancţionabilă contravenţional a fost efectiv comisă,

orice altă dată fiind exclusă (cu excepţia contravenţiilor continue, nefiind cazul în

speţă). Ori, procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 118122, întocmit de

Mun. Cluj-Napoca – Direcţia Poliţia Comunitară apare ca fiind întocmit la data

de 12.04.2009 pentru o faptă comisă la o dată ulterioară – 10.05.2009, acest lucru

fiind imposibil.

45

Să ne reamintim...

Contraventia este fapta savârsita cu vinovatie, stabilita si

sanctionata prin lege, insa de legea care apara valorile sociale, care nu sunt

ocrotite prin legea penala, adica de legea contraventionala. Procesul verbal de

contravenţie este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul

constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, investit cu

autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin

ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură

de prezumţia de autenticitate şi veridicitate, care însă este relativă şi poate fi

răsturnată cu probe de către contravenient conform dispozitiilor codului civil

care reglementează sarcina probei.

M2.U1.4. Stabilirea si aplicarea sanctiunilor contraventionale

Definitie, scop, clasificare

Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrangere sau de reeducare

aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia şi al prevenirii de

comitere a unor noi contravenţii atat de către contravenientul însuşi, cât şi de către alte

persoane.

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale are ca scop:

- ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contravenţionale;

- reeducarea în spiritul respectării ordinii de drept a persoanei care a comis cu

vinovăţie o contravenţie prevăzută în legea contravenţională;

- prevenirea săvîrşirii de noi fapte antisociale atat de către contravenient, cât şi de către

alte persoane.

In cazul în care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se

prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sanctiunea.

Daca, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul

constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de

îndata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz sanctiunea se

aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.

Sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie

proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile

în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit,

de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de

celelalte date înscrise în procesul-verbal.

46

Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei

savârsite.

După caracterul sancţiunii, destinaţia, modul de aplicare etc., sancţiunile

contravenţionale ar putea avea următoarea clasificare:

1. Potrivit subiectului răspunderii contravenţionale, sancţiunile se pot grupa în:

- sanctiuni aplicate persoanei fizice;

- sanctiuni aplicate persoanei juridice.

2. Potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:

- sanctiuni principale;

- sanctiuni complementare.

3. Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se pot grupa în:

- sanctiuni morale (avertismentul);

- sanctiuni materiale (amenda; munca în folosul comunităţii);

- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul

de a desfăşura o anumită activitate).

- sancţiuni de prevenire (acumulatoare) – aplicarea punctelor de penalizare .

4. Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:

-aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o

anumită activitate, munca neremunerată în folosul comunităţii);

-aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de

penalizare);

- aplicate atat de către instanţa de judecată, cat şi de către agentul constatator

Principiul proportionalitatii

Principiul proportionalitãtii în impunerea sanctiunilor de cãtre statele membre ale

Uniunii Europene a fost statuat si prin jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitãtilor

Europene de la Luxembourg. Astfel, din cauza Comisia c. Greciei (Cauza C 210/1991) rezultã

cã, în absenta armonizãrii legislatiei comunitare, statele membre sunt competente sã adopte

acele sanctiuni pe care le considerã necesare. Totusi CJCE a stabilit faptul cã, atunci când

statele membre utilizeazã de aceastã competentã, sunt obligate sã se conformeze legislatiei

comunitare si principiului proportionalitãtii în virtutea cãruia mãsurile administrative si

sanctiunile stabilite nu trebuie sã depãseascã ceea ce este strict necesar pentru atingerea

obiectivelor urmãrite, iar procedurile de control nu trebuie sã fie însotite de o sanctiune care

sã fie atât de disproportionatã fatã de gravitatea încãlcãrii încât aceasta sã constituie un

obstacol al libertãtilor conferite de Tratatul Comunitãtilor Europene.

47

Termene de prescriere a aplicarii sanctiuni contraventionale

Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la data

savârsirii faptei. In cazul contraventiilor continue, termenul de prescriere curge de la data

incetarii savarsirii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei

legale dureaza in timp.

Prin legi speciale pot fi prevazute si alte termene de prescriptie pentru aplicarea

sanctiunilor contraventionale.

In practica exista situatia in care o fapta ilicita a fost incriminata initial ca fapta penala,

trecand ulterior in sfera faptelor contraventionale. Se pune astfel problema identificarii

momentului in care incepe sa curga termenul de prescriptie. Astfel, când fapta a fost urmarita

ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii

sanctiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în fata organelor de cercetare sau de

urmarire penala ori în fata instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut înauntrul termenului

prevazut in situatiile anterioare. Prescriptia opereaza totusi daca sanctiunea nu a fost aplicata

în termen de un an de la data savârsirii, respectiv constatarii faptei, daca prin lege nu se

dispune altfel.

In cazul în care fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit de catre

procuror sau de catre instanta ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de

constatare a faptei, împreuna cu o copie de pe rezolutia, ordonanta sau, dupa caz, de pe

hotarârea judecatoreasca, se trimite de îndata organului în drept sa constate contraventia,

pentru a lua masurile ce se impun conform legii. Termenul de 6 luni pentru aplicarea

sanctiunii în acest caz curge de la data sesizarii organului în drept sa aplice sanctiunea.

Exemple

Amenda aplicată prin procesul-verbal se situează in afara limitelor legale.

Reindividualizarea sanctiunii sau anularea procesului verbal de

contravenţie.

Principiul legalitatii sanctiunii potrivit prevederilor art 21 alin (3) din OG nr

2/2001:”Sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie

sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se

seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de

săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de

circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în

procesul-verbal.”Aplicarea unei sanctiuni nelegale conduce la nulitatea absolută

a procesului-verbal de contravenţie, instanţa fiind investită doar cu verificarea

legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie prin care a fost aplicată

48

sancţiunea amenzii contravenţionale, fiind inadmisibil ca aceasta să procedeze la

încadrarea juridică a faptei în raport cu starea de fapt reţinută. Această

interpretare respectă principiul legalităţii răspunderii, nullum judicium sine lege.

Chiar dacă în primă instanţă competenţa de soluţionare a plângerii revine

judecătoriei, instanţa de recurs competentă este o instanţă de contencios

administrativ, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.

2/2001. Raportat la faptul că actul contestat este unul administrativ şi instanţa

competentă să soluţioneze recursul este cea de contencios administrativ, rezultă

că procedura aplicabilă trebuie să respecte în toate etapele principiile dreptului

administrativ, neputându-se concepe o procedură mixtă în diverse faze

procesuale. Astfel, într-adevăr, instanţa nu se poate substitui autorităţii

administrative, singura competentă să aplice sancţiunea amenzii

contravenţionale. Dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.

2/2001 conform cărora, soluţionând plângerea, instanţa „hotărăşte asupra

sancţiunii”, se referă la posibilitatea instanţei de a verifica dacă individualizarea

sancţiunii a fost corectă, în caz contrar instanţa putând să micşoreze cuantumul

amenzii, să înlocuiască o sancţiune mai gravă cu una mai puţin gravă, să înlăture

o sancţiune complementară sau să îi diminueze cuantumul, toate în limitele

prevăzute de normele care stabilesc sancţiunile contravenţionale.”

Identificati alte spete care sa puna in discutie stabilirea si aplicarea sanctiunii

contraventionale in limitele legii.

Să ne reamintim...

Elemente constitutive ale contraventiei: obiectul, subiectul, latura obiectiva

(fapta) si latura subiectiva (vinovatia), trebuiesc indeplinite cumulativ pentru

fiecare contraventie. Lipsa oricareia dintre ele conduce la „inexistenta

contraventiei si implicit la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului”.

M2.U1.5. Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile contraventionale, in baza OG 2 din 2001, sunt principale si

complementare. Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune

contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt:

a) avertismentul;

49

b) amenda contraventionala;

c) prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;

b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de

exercitare a unei activitati;

c) închiderea unitatii;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activitatii agentului economic;

f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de

comert exterior, temporar sau definitiv;

g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului în starea initiala.

Sanctiunile complementare se aplica în functie de natura si de gravitatea faptei.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

Când contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal, sanctiunile

contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru

contraventia cea mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanta

pentru prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Deşi O.G. nr. 2/2001 nu prevede un tratament sancţionator distinct pentru contravenţia

în formă simplă şi cea în formă continuă, dimpotrivă, ordonanţa recunoaşte unitatea de

contravenţie, motiv pentru care se impunea respectarea principiului non bis in idem şi

aplicarea unei singure sancţiuni principale.

Avertismentul consta în atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra

pericolului social al faptei savârsite, însotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

Putem afirma ca este o sanctiune morala si este importanta pe linia realizarii functiei

educatoare a raspunderii contraventionale.

Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.

Avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si

sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Amenda contraventionala are caracter administrativ si se aplică pentru fapte cu un

grad de pericol social mai mare decat în cazul aplicării avertismentului, fiind întalnită cel mai

frecvent în legislaţie

Limita minima a amenzii contraventionale este de data de actul normativ si are

anumite limite minime si maxime generice functie de emitentul actului normativ si limite si

maxime specifice functie de fapta si domeniul faptei ilicite.

50

Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient

persoana fizica sau juridica.

Pentru contraventiile savârsite de minorii care au împlinit 14 ani minimul si maximul

amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta savârsita se reduc la jumatate.

În toate sistemele de drept amenda reprezinta o forma de micsorare silita a

patrimoniului contravenientului, de cele mai multe ori sanctiunea constând în sume de bani

ale caror limite sunt stabilite prin lege dar poate fi vorba si de procente din valori, tarife precis

determinate, valoarea în bani a impozitului sau a taxei neplatite sau valoarea în bani a

operatiunii ilegale. Interesant este faptul ca unele state au prevazut un sistem aparte de

stabilire a amenzii, exemple în acest sens fiind Spania unde se face vorbire de unitati-amenda

sau Republica Moldova unde este valabil sistemul unitatilor conventionale, o unitate fiind

egala cu 20 de lei moldovenesti.

Prestarea unei activitati în folosul comunitatii poate fi stabilita numai prin lege si

numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore. Prestarea unei activitati în folosul

comunitatii se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice. Aceasta sanctiune se

stabileste alternativ cu amenda.

De asemenea aceasta sanctiune poate fi aplicata prin inlocuire a sanctiunii principale

amenda, in cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la

ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite. In acesta situatie

organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza

teritoriala s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii

contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea

din amenda care a fost achitata.

Procedura inlocuirii este de competenta instantelor de judecata. Astfel, la primul

termen de judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un

termen de 30 de zile, în vederea achitarii integrale a amenzii. În cazul în care contravenientul

nu achita amenda în termenul prevazut, instanta procedeaza la înlocuirea amenzii cu

sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati în folosul comunitatii. Hotararea prin care s-a

aplicat sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii este supusa numai apelului."

Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu prestarea unei

activitati în folosul comunitatii.

Desi in majoritatea statelor europene, munca în folosul comunitatii este o sanctiune

foarte des aplicabila cu efecte vizibile pe plan social, societatea româneasca nu a primit cu

foarte multa deschidere acest nou tip de sanctiune, ea fiind introdusa pe fondul tendintei de

armonizare a legislatiei României cu cea a Uniunii Europene. Dezbaterile doctrinare pe

aceasta tema au pus în discutie avantajele de ordin educational si moral dar si neadaptarea

51

acestei sanctiuni la adevaratele realitati ale unei societati în care se simte înca nevoia aplicarii

unor forme de constrictie mult mai dure pentru a preveni fenomenul contraventional.

Confiscarea. Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea poate dispune si confiscarea

bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul

constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua în privinta lor

masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facând mentiunile

corespunzatoare în procesul-verbal.

In cazul în care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii

lor în lei. Agentul constatator are obligatia sa stabileasca cine este proprietarul bunurilor

confiscate si, daca acestea apartin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal

se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza

motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.

Un aspect controversat înca, este caracterul, considerat de catre unii doctrinari, ilegal

al confiscarii bunurilor care nu apartin contravenientului, aratand lipsa de efect moralizator-

sanctionator pe plan social al acestei sanctiuni. Alte aspecte in inscrise in aceeasi nota sunt

ineficacitatea avertismentului aplicat unui contravenient în lipsa acestuia precum si limitele

exagerat de mari ale unor amenzi contraventionale în raport cu anumite amenzi penale.

O alta discutie se poate face cu privire la masura confiscarii anumitor bunuri care

depasesc cu mult gradul de periculozitate al contraventiei. In aceasta situatie se afla si

confiscarea mijloacelor de transport. Totodatã, este adevãrat cã, desi în majoritatea cazurilor

mãsura confiscãrii mãrfurilor pentru care nu existã documente de transport se aplicã automat

de cãtre agentii constatatori odatã cu constatarea faptei contraventionale, totusi mãsura

confiscãrii mijlocului de transport nu se aplicã automat, ci doar rareori, constituind situatia de

exceptie.

Din interpretarea dispoziţiilor legale se poate constata faptul cã mãsura confiscãrii

mijlocului de transport în materie contraventionalã, pentru fapta prevãzutã de art. 14 alin. 1

lit. e din OUG nr. 12/2006, se poate aplica cu mai multã usurintã decât în situatia sãvârsirii

unor fapte prevãzute de legea penalã pentru care, de altfel, pericolul social abstract este mai

ridicat decât în cazul faptelor contravenţionale.

În acest sens, trebuie mentionatã Decizia în interesul legii nr. 18/2005 pronunţatã de

Î.C.C.J. prin care s-a statuat faptul cã mãsura de siguranţã a confiscãrii speciale a mijlocului

de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, raportat la art.

118 lit. b teza I din Codul penal (art. 112 NCP, n.n.), numai în cazul în care se dovedeste cã

acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitãţile normative ale

infracţiunilor prevãzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum si în cazul în care se

dovedeste cã mijlocul de transport a fost fabricat, pregãtit ori adaptat în scopul realizãrii

laturii obiective a acestor infracţiuni.

52

Mai mult, în timp ce art. 118 C.pen. stipuleazã la alin.1 lit. b faptul cã bunurile care au

fost folosite, în orice mod, la sãvârsirea unei infracţiuni, sunt supuse confiscãrii speciale dacã

sunt ale infractorului sau dacã, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii

lor, în cazul art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G nr. 12/ 2006 nu se mai impun asemenea

condiţionãri privind proprietatea bunurilor, rezultând astfel faptul cã în cazul acestor

contravenţii, mãsura confiscãrii mijlocului de transport se poate aplica indiferent dacã acesta

este proprietatea contravenientului si indiferent dacã, fiind proprietatea unei alte persoane,

aceasta a stiut sau nu de scopul folosirii lui.

Totusi, având în vedere valoarea unui asemenea mijloc de transport (de peste 30 000

Euro), mãsura confiscãrii acestuia, în materie contravenţionalã, ridicã probleme în ceea ce

priveste încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeanã a Drepturilor

Omului.

Mai mult in art 112 al NCP se prevede la alin.2 ca “In cazul prevazut in alin.(1) lit.b)

si c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si

gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de

urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca

bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea

penala, se dispune confiscarea lor in intregime” iar la alin. (3) ca “In cazurile prevazute la

alin.(1) lit. b) si c), daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu apartin infractorului, iar

persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani

al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2).”

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea

temporară aplicată persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea

acesteia de un drept special. Este aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la

săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de

desfăşurare a acestei activităţi.

O situatie paradoxala este data posibilitatea propusa de legislatia în vigoare de a

aplica, alaturi de sanctiunea avertismentului - care are un caracter strict si profund moralizator

- o alta sanctiune complementara care se soldeaza de cele mai multe ori cu un rezultat destul

de grav fata de contravenient si anume suspendarea dreptului de a conduce pe un timp limitat

sau imobilizarea vehiculului. Rostul aplicarii unor asemenea sanctiuni complementare în

materie de circulatie ni se pare oportun, numai în situatia în care sanctiunea principala ar fi

amenda, având un pur caracter pecuniar si care presupune prin însasi natura ei o penalizare

efectiva, resimtita financiar de conducatorul auto. Nu întelegem, însa, rostul acestora alaturi

de avertisment, rolul avertismentului fiind acela de a avea un caracter blând tocmai prin faptul

ca se limiteaza la a atentiona contravenientul, fara a-l supune la efecte mai grave.

53

Să ne reamintim...

Contraventia este o fapta ilicita diferita de fapta ilicita penala, fata de

abaterea admnistrativa si abaterea discipliniara. Elementul comun prin care

cele trei categorii de fapte se aseamana, consta în caracterul lor ilicit si

socialmente periculos.

Gasiti in cuprinsul actelor normative fapte contraventionale care prevad pe

langa o pedeapsa principala si pedepse complementare. Sursa

www.cdep.ro/repertoriulegislativ

M2.U1.6. Rezumat

▪Raspunderea contraventionala apare ca urmare a savarsirii unei fapte

contraventionale. In procesul de aplicare a raspunderii prima etapa este constituita

din constatarea contraventiei de catre organele abilitate. Fazele procedurale privind

constatarea contravenţiei sunt:

- luarea la cunoştinţă de către agentul constatator a încălcarii unei dispoziţii

legale;

- constatarea încălcării dispoziţiilor legale pe baza celor observate personal

de către agentul constatator, a relatărilor autorului, victimelor, martorilor,

precum şi a altor probe

- stabilirea identităţii contravenientului

- stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârşit contravenţia;

- stabilirea actului normativ care prevede contravenţia;

- stabilirea pagubelor materiale

- stabilirea răspunderii făptuitorului.

▪Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator,

numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa

denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a

semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se

constata si din oficiu

▪Prin sancţiune contravenţională se înţelege o măsură de constrangere sau de

reeducare aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia

şi al prevenirii de comitere a unor noi contravenţii atat de către contravenientul

http://www.cdep.ro/repertoriulegislativ

54

însuşi, cat şi de către alte persoane.

▪Sanctiunile contraventionale, in baza OG 2 din 2001, sunt principale si

complementare. Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune

contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare.

Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie în termen de 6 luni de la

data savârsirii faptei. In cazul contraventiilor continue, termenul de prescriere curge

de la data incetarii savarsirii faptei.

55

Unitatea de învăţare M2.U2. Executarea contraventiilor

Cuprins

M2.U2.1. Introducere .......................................................................................... 55

M2.U2.2. Obiectivele unitatii de invatare ........................................................... 55

M2.U2.3. Inmanarea/comunicarea procesului verbal ........................................ 56

M2.U2.4. Prescriptia executarii contraventiei .................................................... 58

M2.U2.5. Executarea benevola si executarea silita a contraventiei .................... 61

M2.U2.6. Rezumat .............................................................................................. 65


Prin executarea contraventiei se restabileste ordinea de drept tulburata prin

savarsirea faptei contraventionale. Astfel executarea contraventiei reprezinta

chiar esenta raportului juridic de constrangere, asigurandu-se functiilor acestuia

si anume: functia de sanctionare si restabilire a ordinii de drept, functia

preventiva si functia educativa.

Pentru ca aceste scopuri să fie realizate este însă necesară conştientizarea sa de

către toţi reprezentanţii autorităţilor implicate în procedura aplicării şi respectiv

executării sancţiunii contraventionale, reprezentanţi care trebuie să urmărească,

cu respectarea regulilor şi termenelor prevăzute de actele normave menţionate,

executarea lor.

Lipsirea de eficienţă a textelor de lege ce prevad sanctiuni contraventionale,

printr-o lipsă de rol activ a autorităţilor competente, cu consecinţa neexecutării

sancţiunilor contravenţionale sau a tergiversării executării acestora constituie, în

esenţă, o încălcare a legii, imputabilă autorităţilor în cauză.



studenţi a importantei executarii pedepselor contraventionale si totodata

mecanismele prin care aceasta se poate infaptui.


inteleaga si sa aplice corect procedura de executare a pedepsei contraventionale,

constatate daca sunt indeplinite cerintele legale pentru executarea pedepsei

contraventionale;

verifice implinirea termenelor de prescriptie;

56


M2.U2.3. Inmanarea/ comunicarea procesului verbal

Nu se poate vorbi de executarea pedepselor contraventionale fara aducerea la

cunostinta contravenientului a sanctiunii primite si a obligatiei de executare a pedepsei. Astfel

momentul inmanarii/comunicarii procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei

este un moment important, reprezintand momentul nasterii obligatiei de executare benevola

dupa curgerea caruia ia nastere dreptul statului de a trece la executarea silita a

contravenientului.

OG 2 din 2001 prevede ca procesul-verbal se va înmâna sau, dupa caz, se va

comunica, în copie, contravenientului de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de

cel mult o luna de la data aplicarii acesteia. Comunicarea se face, daca este cazul, si catre

partea vatamata si proprietarului bunurilor confiscate.

În situatia în care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost

obligat la despagubiri, o data cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica si înstiintarea de

plata. În înstiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii

amenzii la institutiile abilitate sa o încaseze, potrivit legislatiei în vigoare si, dupa caz, a

despagubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând sa se procedeze la

executarea silita.

Daca agentul constatator aplica si sanctiunea, iar contravenientul este prezent la

încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta si înstiintarea de plata se înmâneaza

contravenientului, facându-se mentiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va

semna de primire. Aceste dispozitiile se aplica si fata de celelalte persoane carora trebuie sa li

se comunice copia de pe procesul-verbal, daca sunt prezente la încheierea acestuia.

In cazul în care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze

procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a înstiintarii de plata se face de catre agentul

constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii.

Comunicarea procesului-verbal si a înstiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de

primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare

se consemneaza într-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.

Prin Decizia ICCJ nr. 7 din 2013, se statueaza ca modalitatea de comunicare a

procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul

contravenientului, este subsidiară comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

57

Cerinţa comunicării procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată este

îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-

verbal încheiat de funcţionarul poştal.

Urmare sesizării formulate de Ministrul Justiţiei, s-a verificat jurisprudenţa la nivelul

întregii ţări, constatându-se că, în soluţionarea plângerilor contravenţionale şi a contestaţiilor

la executare, instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea

şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind

regimul juridic al contravenţiilor sub aspectul caracterului alternativ sau subsidiar al celor

două modalităţi de comunicare prevăzute de text.

Problema de drept s-a ridicat în acele contestaţii la executare şi plângeri

contravenţionale în care demersul de interpretare a dispoziţiilor legale enunţate anterior a fost

necesar, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa

Guvernului nr.2/2001 referitoare la prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale,

respectiv pentru determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de decădere, de

15 zile, prevăzut de art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În contextul problemelor de drept prezentate, instanta a apreciat că următoarele soluţii

sunt în litera şi spiritul legii:

1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanţa

Guvernului nr. 2/2001, modificată şi completată raportat la art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2)

din acelaşi act normativ, atunci când persoana sancţionată nu a fost prezentă la întocmirea

procesului verbal sau a refuzat să primească un exemplar al acestuia, precum şi atunci când

sancţiunea s-a aplicat de o altă persoană sau un alt organ decât agentul constatator, cerinţa

comunicării procesului verbal şi a înştiinţării de plată, în scopul întreruperii prescripţiei

executării sancţiunii contravenţionale este îndeplinită la data la care procesul verbal a fost

depus la oficiul poştal, pentru expediere, indiferent de data la care corespondenţa a ajuns la

destinatar.

2. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanţa

Guvernului nr. 2/2001, modificată şi completată raportat la art. 31 alin. (1) din acelaşi act

normativ, comunicarea prin afişare este subsidiară comunicării prin poştă cu aviz de primire.

Atunci când persoana sancţionată nu a fost prezentă la întocmirea procesului verbal ori

a refuzat primirea acestuia, precum şi atunci când sancţiunea a fost aplicată de o altă persoană

sau un alt organ decât agentul constatator, termenul de decădere în care se poate formula

plângerea curge de la data la care persoana sancţionată sau cei însărcinaţi cu primirea

corespondenţei (în cazul contravenientului persoană juridică) au primit procesul - verbal, prin

luare de semnătură ori atunci când s-a refuzat expres primirea corespondenţei, iar refuzul a

fost consemnat în procesul verbal încheiat de funcţionarul poştal.

58

În cazul refuzului tacit, dedus din neprezentarea la oficiul poştal, în vederea ridicării

corespondenţei, termenul pentru formularea plângerii curge de la data afişării actului la

domiciliul sau sediul contravenientului.

Să ne reamintim...

Inmanarea/comunicarea procesului verbal de constatare si sanctionare a

contraventiei reprezinta momentul nasterii obligatiei de executare benevola a

sanctiunii, dupa curgerea caruia ia nastere dreptul statului de a trece la executarea

silita a contravenientului

Comunicarea procesului-verbal si a înstiintarii de plata se face prin posta, cu

aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Operatiunea de afisare se consemneaza într-un proces-verbal semnat de cel putin

un martor.

Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării

de plată, prin afişare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară

comunicării prin poştă, cu aviz de primire.

M2.U2.4. Prescriptia executarii contraventiei

În ceea ce priveşte prescripţia executării sancţiunii contravenţionale, prin art. 14 alin.

(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 se arată că aceasta intervine atunci când procesul

verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună

de la data aplicării sancţiunii, prescripţia putând fi constatată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi

articol, şi în procedura plângerii contravenţionale.

Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de 15 zile, pentru

formularea plângerii contravenţionale, în art. 31 alin. (1) se arată că acesta este reprezentat, fie

de data înmânării, fie de data comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de

aplicare a sancţiunii.

Din interpretarea logică şi sistematică a dispoziţiilor legale enunţate anterior, rezultă

că, în situaţia în care contravenientul a fost prezent la constatarea contravenţiei, iar agentul

constatator aplică sancţiunea prin acelaşi act, o copie a procesului verbal şi a înştiinţării de

plată i se înmânează acestuia, caz în care va semna de primire, iar de la acest moment începe

să curgă termenul de 15 zile, pentru formularea plângerii contravenţionale.

59

În această situaţie nu se pune problema întreruperii prescripţiei executării sancţiunii

contravenţionale, deoarece prescripţia nici nu a început să curgă, sancţiunea aplicată fiindu-i

comunicată contravenientului de agentul constatator prin înmânarea directă a actului.

În schimb, în ipotezele în care contravenientul nu este prezent la constatarea faptei ori

atunci când, deşi prezent, refuză să primească procesul verbal de constatare şi sancţionare

contravenţională şi înştiinţarea de plată, precum şi atunci când sancţiunea se aplică de o altă

persoană sau organ decât agentul constatator, actul astfel încheiat, nemaiputând fi înmânat

persoanei sancţionate, va fi comunicat acesteia în cel mult o lună de la data aplicării

sancţiunii.

Ca atare, pentru a putea produce efecte juridice, procesul verbal de constatare şi

sancţionare contravenţională trebuie comunicat.

I. Din perspectiva prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale, se observă că

termenul de o lună, prevăzut de art. 14 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului

nr. 2/2001 este un termen special de prescripţie a cărui împlinire atrage stingerea dreptului

autorităţii de a obţine executarea sancţiunii contravenţionale aplicate.

Instituirea acestui termen special de prescripţie are, pe de o parte, un rol preventiv, de

a avertiza autoritatea asupra consecinţelor necomunicării actului în intervalul de timp prevăzut

de lege, iar pe altă parte, de a sancţiona comportamentul acesteia, atunci când termenul a fost

depăşit în mod culpabil, fără a se proceda la comunicarea actului de constatare şi sancţionare a

faptei contravenţionale.

Întreruperea cursului prescripţiei se va realiza prin comunicarea procesului verbal de

constatare şi sancţionare a contravenţiei, iar pentru producerea efectului întreruptiv de

prescripţie este obligatoriu ca actul comunicării să se situeze în interiorul termenului de o lună

care începe să curgă de la data aplicării sancţiunii.

Din perspectivele analizate, se ridică problema dacă, pentru a produce efectul

întreruptiv de prescripţie, este necesar ca o astfel de comunicare să fie primită efectiv de către

persoana sancţionată ori dacă este necesară şi suficientă expedierea corespondenţei de către

organul constatator sau, după caz, de organul care a aplicat sancţiunea.

În opinia ICCJ, pentru a se produce efectul întreruptiv de prescripţie este necesară şi

suficientă expedierea actului, către contravenient, prin poştă cu aviz de primire, aceasta

reprezentând o comunicare aptă a fi primită, fără a mai fi necesar să se aştepte ori să se

realizeze o primire efectivă a actului din partea destinatarului, pentru ca, mai apoi, în funcţie

de atitudinea acestuia, să se procedeze la afişarea actului.

În această interpretare şi aplicare a legii se poate considera că au existat diligenţele

necesare din partea organului constatator şi/sau sancţionator, pentru conservarea dreptului său,

de a obţine executarea sancţiunii şi pentru îndeplinirea obligaţiei legale de comunicare.

Pe de altă parte, nu sunt validate comportamentele abuzive şi dilatorii din partea

persoanelor sancţionate contravenţional care, amânând ori refuzând primirea corespondenţei,

60

pot determina depăşirea termenului de prescripţie prevăzut de lege şi, ca atare, ineficacitatea

actului sancţionator.

Exemple

Prescriptia executarii sanctiunii contraventionale. Mijlocul

procedural prin care poate fi invocata.

In conditiile in care se prevede expres ca sanctiunea necomunicarii

procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei in termen de o

luna este prescriptia executarii amenzii, ceea ce constituie un incident ce

impiedica executarea silita, iar potrivit prevederilor art.399 C.proc.civ

impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se

poate face contestatie la executare, este evident ca folosirea contestatiei la

executare in aceasta situatie constituie singurul mijloc procedural pus la

dispozitia partii pentru invocarea unei asemenea neregularitati.

Invocarea acestui motiv pe calea plangerii contraventionale nu este posibila,

intrucat aceasta cale vizeaza nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal;

or, necomunicarea acestuia in termen este un fapt ulterior.

Este adevarat ca sanctiunea prescriptiei prezinta in acest caz trasaturi

atipice, generate insa de regimul special al materiei contraventiilor, deoarece,

chiar daca se refera la dreptul de a cere executarea silita, termenul nu curge

conform regulii generale prevazute de art.405 alin.2 C.proc.civ. de la data cand

se naste dreptul de a cere executarea silita, care este data la care a expirat

termenul pentru formularea contestatiei sau data la care hotararea prin care s-a

solutionat plangerea a ramas irevocabila si deci organul de executare poate

proceda la executare. Aceasta imprejurare nu este insa de natura sa inlature

concluzia formulata anterior, fata de existenta unei dispozitii legale exprese in

acest sens care prevede sanctiunea nerespectarii acestei dispozitii legale de

catre organul constatator.

In aceste conditii, intrucat legea nu numai ca permite, ci chiar obliga la

folosirea caii procedurale a contestatiei la executare, motivul invocat de

contestator nu poate fi analizat pe calea plangerii contraventionale. (Sent. Civ.

2256/2006)

Să ne reamintim...

Prescriptia intervine atunci când procesul verbal de constatare a

contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la

61

data aplicării sancţiunii

Termenul de o luna este un termen special de prescripţie a cărui împlinire

atrage stingerea dreptului autorităţii de a obţine executarea sancţiunii

contravenţionale aplicate

Prescripţia poate fi constatată şi în procedura plângerii contravenţionale.

M2.U2.5 Executarea benevola si executarea silita a sanctiunii contraventionale

Executarea benevola a sanctiunii contraventionale

Procesul-verbal neatacat în termenul prevazut la art. 31, precum si hotarârea

judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plângerea constituie titlu executoriu, fara

vreo alta formalitate.

Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data

încheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din

minimul amenzii prevazute în actul normativ, agentul constatator facând mentiune despre

aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contraventiilor aceasta

posibilitate trebuie mentionata în mod expres.

Termenele statornicite pe ore încep sa curga de la miezul noptii zilei urmatoare, iar

termenul care se sfârseste într-o zi de sarbatoare legala sau când serviciul este suspendat se va

prelungi pâna la sfârsitul primei zile de lucru urmatoare.

In cea ce priveste locul executarii, amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi

achitate la Casa de Economii si Consemnatiuni - C.E.C. S.A. sau la unitatile Trezoreriei

Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achita la Casa de Economii si

Consemnatiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autoritatilor administratiei publice locale ori ale

altor institutii publice abilitate sa administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de

localitatea pe a carei raza acestea functioneaza, de cetatenia, domiciliul sau de resedinta

contravenientului ori de locul savârsirii contraventiei, precum si la ghiseul unic din punctele de

trecere a frontierei de stat a României.

Dovada executarii se face prin preda de catre contravenient agentului constatator sau

se trimite prin posta organului din care acesta face parte, a unei copii de pe chitanta.

Amenzile contraventionale pot fi achitate si prin intermediul instrumentelor de plata

electronica în cadrul Ghiseului virtual de plati, proiect-pilot coordonat de Minsterul

Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul

Sistemului Electronic National. În acest caz:

62

a) achitarea unei amenzi contraventionale se dovedeste prin prezentarea extrasului de

cont al platitorului sau a dovezii de plata emise de Ghiseul virtual de plati, aceasta specificând

data si ora efectuarii platii;

b) se elimina obligativitatea pentru platitor de a preda o copie de pe extrasul de cont

sau de pe dovada de plata emisa de Ghiseul virtual de plati catre agentul constatator sau

organul din care acesta face parte.

Dispozitiile art. 28 din OG 2 se aplica si în cazurile prevazute la art. 10 alin. (2), daca

contravenientul achita jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru

fiecare dintre contraventiile constatate, fara ca prin totalizare sa se depaseasca maximul

prevazut pentru contraventia cea mai grava.

Executarea silita sanctiunilor contraventionale

Punerea în executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:

a) de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se

exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei în termenul

prevazut de lege;

b) de catre instanta judecatoreasca, în celelalte cazuri

Avertismentul se adreseaza oral atunci când contravenientul este prezent la

constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator. In celelalte cazuri

avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a

contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare.

Daca sanctiunea a fost aplicata de instanta prin înlocuirea amenzii contraventionale cu

avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunostintare scrisa.

În vederea executarii amenzii, organele abilitate vor comunica din oficiu procesu-

lverbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plângere în

termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirarii acestui termen, ori, dupa caz,

dispozitivul hotarârii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plângerea, în termen de

30 de zile de la data la care hotarârea a devenit irevocabila, astfel:

a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate

ale unitatilor administrativ-teritoriale în a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul

persoana fizica sau, dupa caz, îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica;

b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate

ale unitatilor subordonate Ministerului Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare

Fiscala, în a caror raza teritoriala îsi are domiciliul fiscal contravenientul persoana juridica.

63

Executarea se face în conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea

silita a creantelor fiscale.

Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, în conditiile

legii.

În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la

ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, acesta va sesiza

instanta în circumscriptia careia s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu

sanctiunea prestarii unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama, dupa caz, si de

partea din amenda care a fost achitata.

În cazul în care contravenientul, citat de instanta, nu a achitat amenda în termenul

prevazut de lege, instanta procedeaza la înlocuirea amenzii cu sanctiunea prestarii unei

activitati în folosul comunitatii pe o durata maxima de 50 de ore, iar pentru minori începând cu

vârsta de 16 ani, de 25 de ore.

Hotarârea prin care s-a aplicat sanctiunea prestarii unei activitati în folosul

comunitatii este supusa recursului.

Urmarirea punerii în executare a sentintelor se realizeaza de catre serviciul de

executari civile de pe lânga judecatoria în a carei raza s-a savârsit contraventia, în colaborare

cu serviciile specializate din primarii.

Executarea sanctiunilor contraventionale complementare se face potrivit dispozitiilor

legale.

Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus aceasta masura, în

conditiile legii.

In caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal bunurile confiscate, cu

exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege, se restituie de îndata celui

în drept.

Daca bunurile supuse confiscarii au fost valorificate, instanta va dispune sa se achite

celui în drept o despagubire care se stabileste în raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.

In scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif actele prevazute la art. 39

alin. (2) din OG 2 din 2001, se comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit

dispozitiilor legale referitoare la executarea silita a creantelor.

Exemple

Termenul în care se poate solicita înlocuirea amenzii

contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii

Conform art. 131 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea

64

silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a

anului următor celui în care a luat naştere acest drept, iar acest termen de

prescripţie se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

Procesul-verbal în discuţie a fost încheiat în cursul anului 2004, astfel

că executarea silită se putea realiza cel mai târziu până la data de 1 ianuarie

2010, iar prescripţia afectează inclusiv dreptul de a solicita înlocuirea amenzii

contravenţionale cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, plasat în

faza executării sancţiunii.

Reţinând şi faptul că nu există cauze de întrerupere sau suspendare a

cursuluiprescripţiei în sensul art. 132-133 din Codul de procedură fiscală,

înscrisurile comunicate de recurent atestând faptul că nici nu s-a procedat la

începerea executării silite a intimatului, iar sesizarea instanţei s-a făcut după

data de 1 ianuarie 2010, se constată că dispoziţiile privind prescripţia dreptului

sunt pe deplin aplicabile

Să ne reamintim...

.

Procesul-verbal neatacat în termenul prevazut la art. 31, precum si hotarârea

judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plângerea constituie titlu

executoriu, fara vreo alta formalitate

Termenele statornicite pe ore încep sa curga de la miezul noptii zilei

urmatoare, iar termenul care se sfârseste într-o zi de sarbatoare legala sau

când serviciul este suspendat se va prelungi pâna la sfârsitul primei zile de

lucru urmatoare

Dovada executarii se face prin preda de catre contravenient agentului

constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte, a

unei copii de pe chitanta

Punerea în executare a sanctiunii amenzii contraventionale se face astfel:

a) de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de câte

ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a

contraventiei în termenul prevazut de lege;

b) de catre instanta judecatoreasca, în celelalte cazuri

65

M1.U3.6. Rezumat

Executarea pedepselor stabilite prin procesul verbal de constatare a

contraventiei si de aplicare a ssanctiunilor contraventionale cunoaste

urmatoarele momente/etape importante:

1. inmanarea sau comunicarea procesului verbal, dupa caz

2. verificarea indeplinirii procedurii de comunicare in termenul si

modalitatile prevazute de lege

3. executarea benevola a pedepsei, iar in caz contrar

4. executarea silita a pedepsei.

5. verificarea termenului de prescriptie a executarii

66

Unitatea de învăţare M2.U3. Căile de atac; Plangerea

contraventionala si apelul

Cuprins

M2.U3.1. Introducere .................................................................................................... 66


M2.U3.3. Plangerea contraventionala: scop, definitie, persoane interesate, instanta

competenta, posibilele solutii ................................................................................................... 67

M2.U3.4. Termenul de decadere ................................................................................... 78

M2.U3.5. Alte elemente privind procedura contraventionala ....................................... 81

M2.U3.6. Rezumat ........................................................................................................ 87


Conturarea regimului juridic contraventional ca un regim de sine statator,

independent si fata de regimul administrativ, presupune rezolvarea în mod

corespunzator a aspectelor esentiale ale acestei proceduri referitoare la constatarea

contraventiei, aplicarea sanctiunii, si îndeosebi la caile de atac.

Procedura contraventionala potrivit reglementarii cadru cuprinde 4 faze

(etape):

- constatarea contraventiei

- aplicarea sanctiunilor contraventionale

- executarea sanctiunilor contraventionale

- caile de atac

Realizând analiza primelor trei elemente se constata ca procedura

contraventionala este asezata la granita dintre procedura penala si procedura

civila, sub aspecte care tin de individualizarea sanctiunilor sau de masura

confiscarii care pastreaza mult din tiparul confiscarii prezentate de textul Codului

penal.

Prin urmare, desi respecta regulile unei proceduri civile tipice, procedura

contraventionala este una mult mai complexa, iar câteva dintre problemele

controversate prezentate demonstreaza necesitatea elaborarii unei proceduri

contraventionale de sine statatoare care sa stabileasca un set mult mai precis si mai

bine definit de norme aplicabile în acest domeniu.

67



studenţi a elementelor necesare intelegerii procedurii de atac a proceselor verbale

de constatarea contraventiei, care desi sunt prezentein dreptul contraventional ele

fac legatura cu materiile de baza in domeniu, drept procesual civil si drept

procesual penal.


inteleaga locul si rolul contestatiei, plangerii impotriva proceselor verbale de

constatarea contraventiei

determine corect instanta competenta;

identifice elementele in baza carora se formuleaza plangerea, contestatia;

identifice corect momentul in care incepe sa curga termenul de contestare si de

atac cu apel


M2.U3.3. Plangerea contraventionala: scop, definitie, persoane interesate,

instanta competenta, posibilele solutii

Procesul verbal de constatare a contraventiei prin care s-a aplicat o sanctiune

principala sau complementara fiind un act administrativ este executoriu din oficiu.

Calea specifica de atac în materie contraventionala este plângerea. Ea este considerata

o cale de atac ordinara "apta de a fi utilizata împotriva tuturor sanctiunilor contraventionale,

indiferent de motivele invocate".

Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile admise

de lege, ataca unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând organelor competente sa

le anuleze ori sa le modifice.

Plângerea este o cale evolutiva de atac, adica o cale prin care se ataca la judecatorie o

hotarâre data de un organ obstesc sau administrativ cu caracter jurisdictional, fie un act

administrativ în cazuri specificate de legea speciala.

Într-adevar, atât Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al

contraventiilor cât si alte acte normative prevad ca "împotriva procesului verbal de constatare

a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data

înmânarii sau comunicarii acestuia".

68

De asemenea prin plangerea contraventionala se intelege cererea prin care

contravenientul contesta, in fata instantei, legalitatea si/sau temeinicia procesului verbal de

contraventie incheiat de organul constatator.

Persoanele care au interes si care pot formula plangerea contraventionala sunt:

- contravenientul, care ataca legalitatea si/sau temeinicia procesului verbal de

contraventie incheiat de organul constatator.

- partea vatamata care poate face plângere numai în ceea ce priveste despagubirea

- persoana carea ii apartin bunurile confiscate, altula decât contravenientul, numai în

ceea ce priveste masura confiscarii.

Instanta competenta

Conform noilor prevederi, plangerea se depune la judecatoria in a carei circumscriptie

a fost savarsita contraventia, spre deosebire de prevederile anterioare care aratau ca plângerea

însotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din

care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa înmâneze

depunatorului o dovada în acest sens si ca plângerea împreuna cu dosarul cauzei se trimit de

îndata judecatoriei în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.

Odata investita cu judecarea cauzei, judecatoria va fixa un termen de judecata, care nu

poate depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care

a facut plângerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati în procesul-

verbal sau în plângere, precum si a oricaror alte persoane în masura sa contribuie la rezolvarea

temeinica a cauzei.

Acestea din urma pot fi considerate:

- contravenientul (daca nu el a facut plangerea);

- partea vatamata (daca nu ea a facut plangerea);

- martorii care au semnat in procesul verbal de constatare a

contraventiei;

- agentul constatator (daca nu a aplicat el sanctiunea)

In cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie,

judecatoria va cita si societatea de asigurari mentionata în procesul-verbal de constatare a

contraventiei.

Instanta competenta sa solutioneze plângerea asculta pe cel care a facut-o si pe

celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute

de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste

asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale este singura care

trebuie să stabilească dincolo de orice îndoială rezonabilă, în baza probatoriului administrat,

69

eventuala vinovăţie a contravenientului, ci nu să facă o aplicare strictă a regulii onus

probandi incumbit actori, iar în măsura în care contravenientul se află în situaţia de a nu

putea propune probe şi deci de a nu se putea apăra efectiv, să-i fie respinsă plângerea

contravenţională pe considerentul că nu a putut să dovedească cele susţinute în plângerea

contravenţională şi să răstoarne prezumţia relativă de adevăr a procesului-verbal

contravenţional, deoarece într-o asemenea situaţie instanţa nu ar face altceva decât să

(re)confirme “vinovăţia” contravenientului reţinută într-un act administrativ cu caracter

individual întocmit de un agent al statului care nu prezintă garanţii de independenţă şi

imparţialitate asemenea unui judecător.

Sub acest aspect amintim că însăşi Curtea Constituţională a României a subliniat în

cuprinsul Deciziei nr. 1096/2009 că: ”Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își

demonstreze propria nevinovăţie(…). Chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.

2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot

face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele

trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră

sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Anghel împotriva

Romaniei, 2007, a statuat că, <<deși statele au posibilitatea de a nu sancționa unele

infracțiuni sau le pot pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penală, autorii

infracțiunilor nu trebuie să se afle într-o situație defavorabilă pentru simplul fapt că regimul

juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penală>>. O asemenea poziție este

firească, întrucât, în caz contrar, autorul unei contravenții, din punct de vedere al protecției

juridice de care se bucură, s-ar afla pe o treaptă inferioară autorului unei infracțiuni în

sensul Codului penal român, ceea ce este inadmisibil din moment ce ambele fapte țin de

materia penală în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.”

Exemple

Instanţa iniţial învestită a constatat că cele două contravenţii pentru care a

fost sancţionat petentul (nedepunerea raportului veniturilor şi cheltuielilor

electorale şi nedeclararea numărului de materiale de propagandă electorală) au ca

element material acţiuni care se pot realiza doar la sediul Autorităţii Electorale

Permanente şi nu la domiciliul petentului, astfel cum a susţinut acesta, reţinând

incidente dispoziţiile art.38 alin. (1) şi art.29 alin.(4) din Legea nr.334/2006.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.3759 din 12 aprilie

2013 a invocat, la rândul său, excepţia necompetenţei sale teritoriale pe care a

70

admis-o, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Târgu Cărbuneşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus

înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că potrivit dispoz. art.44 din Legea nr.334/2006

prevederile art. 41 şi 43 din lege se completează cu dispoziţiile Ordonanţei

Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările şi completările

ulterioare.

Art. 41 din Legea nr.334/2006 stabileşte că încălcările dispoziţiilor acestei

legi constituie contravenţii şi cui se pot aplica sancţiunile contravenţionale, fără a

conţine norme procedurale derogatorii de la norma cadru reprezentată de OG

nr.2/2001.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea a stabilit, pe cale de consecinţă, că regulile

de soluţionarea a plângerii împotriva actelor de constatare şi sancţionare a

contravenţiilor prevăzute de Legea nr.334/2006 şi competenţa de soluţionarea a

acestora urmează regulile de drept comun cuprinse în art.31 şi urm. din OG

nr.2/2001.

Totodată, a reţinut că locul săvârşirii contravenţiilor este locul din care ar

11 trebuit comunicate datele impuse de art. 38 alin. (1) şi art. 29 alin. (4) din

Legea nr.334/2006, adică domiciliul candidatului independent la alegerile locale.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost

legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C.proc.civ.,

Înalta Cur t e a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal contestat, respectiv procesul-verbal emis de

Autoritatea Electorală Permanentă, Filiala Sud Vest Oltenia, din

29.11.2010 petentul, în calitatea de candidat independent la funcţia de consilier

local al comunei Berleşti, judeţul Gorj, fost sancţionat contravenţional pentru că

nu şi-a declarat şi înregistrat mandatar financiar la Autoritatea Electorală

Permanentă (AEP) pentru alegerile autorităţilor administraţiei publice locale din

data de 10.06.2012 conform art.26 alin. (12) din Legea nr.334/2006 privind

finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată,

pentru că nu a depus la AEP raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor

electorale aşa cum prevăd dispoz. art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind

finanţarea activităţii partidelor politice si a campaniilor electorale şi pentru că nu

a declarat numărul de materiale de propagandă electorală, defalcat pe categorii

aceleiaşi autorităţi electorale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 a l in . (4) din

aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 a l i n . (1 ) primirea donaţiilor sau a legatelor

71

de la persoane fizice ori juridice se face numai printr-un mandatar financiar,

desemnat în acest scop de conducerea p a r t i d u l u i , mandatar care potrivit alin. 3

al textului citat este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor financiare derulate în

perioada electorală. Totodată, potrivit alin. (12) calitatea de mandatar financiar se

dobândeşte numai după înregistrarea sa oficială la AEP, iar potrivit alin. (13)

candidaţii nu pot fi mandatari financiari.

Potrivii art. 27 din Legea nr. 334/2006 prevederile art. 26 se aplică în mod

corespunzător şi candidaţilor independenţi.

Dispoziţiile art. 41 alin.( 1 ) din lege precizează că încălcarea dispoziţiilor

art. 26 alin. (1), (3), (4), (11), (13); art. 29 alin. (2)-(4), (6 şi art. 38 constituie

contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5000 lei la 25.000 lei.

Actul normativ citat, în baza căruia a fost sancţionat petentul pentru

contravenţia de a nu îşi fi numit un mandatar financiar,care avea atribuţiile ce

intrau în sfera de incidenţă a art. 29 alin. (4) şi art. 38 alin. (1) din Legea

nr.334/2006, nu cuprinde dispoziţii exprese privitoare la competenţa instanţelor

care soluţionează contestaţiile formulate împotriva procesului verbal de

contravenţie.

Astfel, art. 44 d i n lege menţionează că prevederile ari. 41 se completează

cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată

cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi

completările ulterioare.

Prin urmare, în speţă, se aplică dispoziţiile de drept comun în materie

contravenţională, respectiv art. 32 a l in . (1) din OG nr. 2/2001.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva

procesului verbal de contravenţie împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată

judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

În ceea ce priveşte definirea locului săvârşirii contravenţiei, se constată

că, în speţă, domiciliul petentului nu are nicio relevanţă, pentru că ceea ce

interesează este actul material comis (sau omis) şi locul în care acesta şi-a produs

efectele.

Cum în procesul verbal de contravenţie se menţionează expres de către

agenţii constatatori, controlori financiari electorali în cadrul Filialei Sud-Vest

Oltenia a AEP, că au constatat la sediul Filialei Sud-Vest Oltenia a AEP faptele

ce constituie contravenţie, pentru că petentul nu şi-a

îndeplinit obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (12), art. 29 alin. (1) şi

ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, în sensul că nu a declarat şi înregistrat

un mandatar financiar care să depună şi să transmită documentele prevăzute de

textele legale menţionate la sediul Filialei Sud Vest Oltenia a AFP, cu sediul în

72

Râmnicu Vâlcea, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei este sediul instituţiei

unde trebuiau depuse documentelor în discuţie, în speţă, municipiul Râmnicu

Vâlcea, jud. Vâlcea.

Prin urmare, competenţa teritorială de soluţionare a plângerii

contravenţionale statuată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 20

C.proc.civ. aparţine Judecătoriei Râmnicu -Vâlcea, în aplicarea art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001.

Efectele depunerii plangerii contaventionale

Conform art 32 alin 3 din OG 2 din 2001, plangerea duce la suspendarea executarii. In

cazul plangerii partii vatamate sau celei careia ii apartin bunurile confiscate, suspendarea

opereaza numai in privinta despagubirii sau confiscarii.

Suspendarea executarii are loc de drept in temeiul legii fara a fi nevoie de solicitare in

acest sens.

Simpla inregistrare a plangerii, in temeiul legal opreste trecerea la executarea silita a

amenzii aplicate, iar daca a fost declansata, se va sista pe calea contestatiei la executare.

Suspendarea executarii în ceea ce priveste masura confiscarii consta în aceea ca pâna

la ramânerea irevocabila a hotarârii judecatoresti prin care se solutioneaza plângerea

contraventionala bunurile confiscate nu pot fi valorificate. Suspendarea executarii nu consta

în restituirea bunurilor confiscate întrucât aceasta ar echivala cu o desfiintare temporara a

masurii confiscarii si nu cu suspendarea ei, în sensul prevazut de dispozitiile art.41 din OG

2/2001.

CSJ Sectiile Unite prin DECIZIA nr. 1 din 18 februarie 2002

privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor

activităţi comerciale ilicite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, în sensul celor ce se vor arata în

continuare.

CSJ a stabilit ca, în cazul plangerilor îndreptate impotriva actelor de constatare şi

sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin

Ordonanta Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioara, în fata instanţelor

judecătoreşti, a actelor prin care se dovedeşte provenienta licita a bunurilor ce nu erau

însoţite, în momentul constatării contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea

procesului-verbal de contravenţie, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate şi

restituirea mărfii confiscate.

Pentru a se pronunta astfel, instant a luat in considerare urmatoarele:

1. Potrivit art. 11 alin. (1) şi (5) din aceasta ordonanta, "caracterul contraventional al

faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau

73

morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi

infirmităţii, dacă are legatura cu fapta săvârşită", iar atributia de a constata aceste cauze revine

numai instanţei de judecata. A considera altfel ar insemna ca în cazuri de efectuare cu

bunacredinta a actelor sau faptelor de comerţ cu bunuri având provenienta vadit licita, dar fără

posibilitatea prezentării documentelor de provenienta în momentul efectuării verificării,

persoana care le-ar deţine sa nu mai poată justifica provenienta lor nici în fata instanţei de

judecata, ceea ce ar fi inadmisibil.

Inadmisibilitatea unei atare interpretări rezulta şi din aceea ca prin art. 47 din

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut ca "dispoziţiile prezentei ordonanţe se

completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă". Or, în conformitate cu art. 167 alin.

1 din Codul de procedura civilă, "dovezile se pot incuviinta... dacă instanta socoteşte ca ele

pot sa aducă dezlegare pricinii", iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol "dovada şi dovada

contrarie vor fi administrate pe cat cu putinta în acelaşi timp".

Reiese, deci, din dispoziţiile Codului de procedura civilă, la care se face trimitere prin

art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ca

instanţele de judecata nu se pot abate de la cerinta de a admite ca dovada nu numai procesul-

verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de Legea nr. 12/1990, ci sunt datoare sa

încuviinţeze, în conformitate cu art. 167 şi următoarele din acel cod, administrarea tuturor

dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se

vizează stabilirea existenţei documentelor de provenienta, cum sunt factura fiscală, factura,

avizul de însoţire a mărfii şi celelalte acte la care se referă art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990,

republicată, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanta Guvernului nr. 126/1998.

2. A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar insemna sa se

contravina principiului aflarii adevărului şi sa nu se pronunţe o soluţie dreapta, incalcandu-se

astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte.

Pe de alta parte, în condiţiile dovedirii provenientei licite a mărfurilor sau produselor care au

făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerţ sau au fost destinate sa servească la astfel

de operaţiuni, nu se mai justifica nici menţinerea confiscării dispusă prin procesul-verbal de

constatare a contravenţiei.

Sub acest aspect trebuie sa se aibă în vedere ca scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este

acela al asigurării protecţiei populaţiei impotriva unor activităţi comerciale ilicite, atât prin

sancţionarea penală sau contravenţională, după caz, a celor care incalca dispoziţiile acestei

legi, cat şi prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate sa servească la

săvârşirea de activităţi comerciale ilicite.

3. În măsura în care, pe calea soluţionării plângerii îndreptate impotriva actelor de

constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990,

republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanta Guvernului nr.

74

126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se constata de instanta de

judecata existenta documentelor de provenienta a mărfurilor, este evident ca aceasta

constatare trebuie sa atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea

contravenientului de plata amenzii aplicate, ci şi restituirea mărfii confiscate.

Aceasta soluţie este impusa şi de reglementarea art. 41 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr.

2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prin care se stabileşte ca "în caz de anulare

sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror

deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept". Tot astfel,

dacă bunurile ce au făcut obiectul confiscării au fost, între timp, valorificate potrivit alin. (3)

din acelaşi articol va trebui sa se dispună, de către instanta, achitarea unei despăgubiri stabilite

în raport cu valoarea lor de circulaţie.

Solutii posibile

Plangerea va fi solutionata in termenul optim necesar indeplinirii actelor de procedura,

administrarea probelor, efectuarii cercetarii judecatoresti, prezentarii si redactarii hotararii.

Avand in vedere ca, controlul aplicarii si executarii sanctiunilor contraventionale

principale si complementare este de competenta exclusiva a judecatoriei solutiile posibile date

de sunt:

- de respingere a plangerii cand constata ca sanctiunea este temeinica

si legala;

- de admitere a plangerii in totul sau in parte, cand se justifica aceasta.

In caz de anulare a procesului verbal, petentul este exonerat de raspundere. Totodata,

lucrurile confiscate, cu exceptia celor a caror detinere sau circulatie este interzisa, se restituie

celor in drept.

Daca aceste lucruri au fost valorificate, se va dispune sa se achite o despagubire

baneasca, egala cu suma realizata prin valorificare.

In situatia admiterii in parte a plangerii, se poate reduce amenda in cadrul limitelor

acesteia sau se poate inlocui o sanctiune cu alta (de exemplu amenda cu avertismentul),

facandu-se o noua individualizare a sanctiunii.

Exemple

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie

de fapt: Petentul B. V. a fost sancţionat prin procesul-verbal de constatare şi

sancţionare a contravenţiei ….. cu amendă în cuantum de 324 lei, potrivit art.102

alin. 1 pct. 16 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,

fiindu-i aplicate 6 puncte-amendă

.....................................................................

Analizând situaţia de fapt expusă, prin prisma dispoziţiile legale incidente

75

în speţă, instanţa apreciază plângerea petentului ca fiind întemeiată în parte

pentru următoarele argumente:

Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenţie seria PCA nr.

2631608 cu prioritate sub aspectul legalităţii sale conform prevederilor art. 34

alin.1 din O.G. 2/2001, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea

dispoziţiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi

invocate de instanţă din oficiu. Instanţa reţine de asemenea că nici petentul nu a

contestat procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale.

Procedând apoi la analiza temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa

apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că situaţia de fapt reţinută

de agentul contestator corespunde realităţii.

Instanţa apreciază că procesului-verbal de contravenţie, fiind întocmit de

un agent al statului, în exerciţiul funcţiunii trebuie să i se recunoască valoare

probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, beneficiind în această situaţie de

prezumţia de legalitate şi temeinicie.

O astfel de prezumţie, nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,

nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie, garantată de prevederile art.

6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

(Salabiaku c. Franţei, s. A no 141-A, p. 15, § 28, 7 oct. 1988 ; Telfner c. Austriei,

no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct.

2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele

juridice.

Instanţa constată că este permisă utilizarea prezumţiilor şi în materie

penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la

jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului), pentru dovedirea vinovăţiei

făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite

rezonabile, ţinându-se cont şi de miza litigiului, şi respectarea dreptului la

apărare.

În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum

de 324 lei) cât şi faptul că i-a fost asigurată petentului posibilitatea de a-şi dovedi

susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, îndreptăţesc

aplicarea prezumţiei de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal, având în

vedere şi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie au fost

pecepute în mod personal de agentul constatat.

Susţinerea petentului în sensul că nu era plecat din localitate şi prin

urmare nu îi erau aplicabile dispoziţiile legale, este înlăturată de instanţă, având

în vedere faptul că obligaţiile prevăzute de H.G. 1391/2006 în sarcina

76

conducătorilor de vehicole cu tracţiune animală, sunt prevăzute fără a se distinge

zona în care se circulă, indiferent dacă este sau nu localitatea de domiciliu.

Constatând legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat, instanţa

va analiza în continuare sancţiunea aplicată de agentul constatator aşa cum

impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.

Sancţiunea pecuniară în cuantum de 324 lei cu aplicarea a 6 puncte

amendă a fost aplicată de agentul constatator sub minimul legal prevăzut de lege,

în speţă fiind aplicabil aşa cum a reţinut în mod corect şi agentul constatator, art.

102 alin. 1 pct. 16, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV a de

sancţiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din

O.U.G. 195/2002.

Faptul că agentul constatator nu a aplicat în mod corect dispoziţiile legale

incriminatoare nu poate fi reţinut ca motiv de nulitate, având în vedere că acesta a

indicat în mod corect textul legal cu incidenţă în speţă. De asemenea, nici faptul

că agentul constatator a aplicat o amendă sub minimul legal prevăzut de lege nu

poate fi motiv de nulitate ce ar putea fi invocat din oficiu de instanţa, având în

vedere si faptul că petentul nu a invocat acest motiv.

Instanţa va avea în vedere faptul că plângerea împotriva procesului-verbal

de contravenţie poate fi considerată o cale de atac împotriva actului încheiat de

agentul constatator, prin urmare apreciază că este aplicabil principiul conform

căruia nu se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea, astfel nu va

putea aplica petentului o sancţiune în limitele prevăzute de textul legal corect

individualizat de instanţă.

Instanţa va avea în vedere că în baza art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 s-a

prevăzut expres posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului şi în situaţia în

care actul normativ de sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această

sancţiune, pentru a permite în acest mod sancţionarea faptelor de o gravitate

redusă şi cu luarea în considerare şi a altor criterii de individualizare decât

limitele sancţiunii pecuniare.

Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârşite în

conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanţa

consideră că sancţiunea amenzii aplicată este prea aspră, nefiind proporţională cu

gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Pericolul social al faptei săvârşite de petent este minim, fapt ce rezultă din

împrejurarea în care a fost săvârşită fapta, din faptul că nu s-au produs urmări

grave pentru siguranţa circulaţiei, atingerea valorilor sociale ocrotite de O.U.G.

195/2002 fiind minimă.

De asemenea pericolul social minim rezultă şi din circumstanţele

77

persoanele ale petentului care s-a prezentat în faţa instanţei şi a furnizat

informaţiile necesare depunând la dosar acte pe care nu le-a avut asupra sa în

momentul încheierii procesului-verbal de contravenţie ce atestă că acesta avea act

de identitate valabil şi pentru căruţa cu care circula exista un certificat de

înregistrare.

Faţă de aceste împrejurări instanţa apreciază că fapta are o gravitate

redusă şi că se impune înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea

avertismentului, aceasta sancţiune răspunzând cerinţelor de proporţionalitate

prevăzute de art. 5 alin.5 şi art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancţiune este

mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancţiuni

contravenţionale, acela de a atrage atenţia contravenientului asupra faptei

săvârşite şi de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în

societate.

În consecinţă instanţa va admite în parte plângerea petentului şi va

modifica procesul-verbal de contravenţie atacat în sensul înlocuirii sancţiunii

amenzii în cuantum de 324 lei aplicată prin actul atacat cu sancţiunea

avertismentului, menţinând celelalte dispoziţii ale procesului-verbal. De

asemenea, va atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite

şi îi va recomanda să respecte dispoziţiile legale.

Să ne reamintim...

Calea specifica de atac în materie contraventionala este plângerea.

. Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile

admise de lege, ataca unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând

organelor competente sa le anuleze ori sa le modifice.

Persoanele care au interes si care pot formula plangerea contraventionala sunt:

contravenientul, partea vatamata, persoana careia i s-au cnfiscat bunurile;

Instanta competenta este judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita

contraventia

Plangerea duce la suspendarea executarii. Suspendarea executarii are loc de

drept in temeiul legii fara a fi nevoie de solicitare in acest sens

78

M2.U3.4. Termenul de decadere

Din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.

2/2001, se observă că termenul de decădere, de 15 zile, în care poate fi formulată plângerea

contravenţională începe să curgă de la două momente alternative prevăzute de text şi

anume, momentul înmânării, respectiv, momentul comunicării procesului verbal de constatare

a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii.

Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale prezentate în partea

introductivă, se observă că, în procedura contravenţională, legiuitorul a înţeles să pună în

relaţie producerea unor efecte juridice, printre care şi determinarea dies a quo, pentru

formularea plângerii contravenţionale, de cunoaşterea, de către persoana sancţionată, a

măsurilor aplicate.

Această cunoaştere, astfel cum vom arăta în cele ce urmează, poate fi efectivă ori

prezumată.

Cunoaşterea actului va fi efectivă atunci când se comunicarea se realizează

prin înmânare persoanei fizice sancţionate, reprezentantului său legal sau celui împuternicit cu

primirea corespondenţei, în cazul contravenientului, persoană juridică.

Înmânarea actului, sub luare de semnătură constituie, în filozofia Ordonanţei

Guvernului nr. 2/2001, modalitatea tehnică principală, de aducere la cunoştinţa

contravenientului a faptei şi sancţiunii aplicate care asigură la cel mai ridicat standard

exigenţele de cunoaştere a conţinutului actului.

Însă, atunci când cunoaşterea actului şi informarea persoanei sancţionate

contravenţional asupra faptei şi sancţiunii aplicate nu pot fi realizate prin înmânare, întrucât

aceasta, deşi prezentă la constatarea faptei şi aplicarea sancţiunii, refuză să primească o copie

a procesului – verbal sau a înştiinţării de plată ori pentru că nu este prezentă la constatare sau

atunci când sancţiunea a fost aplicată în condiţiile art. 21 alin. (2) din ordonanţă, modalitatea

prin care i se aduce la cunoştinţă conţinutul procesului verbal de constatare şi sancţionare

contravenţională este reprezentată de comunicarea actului.

Procedura de comunicare se realizează, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa

Guvernului nr. 2/2001 prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare, la domiciliul sau sediul

contravenientului.

Deşi redactarea textului care utilizează conjuncţia disjunctivă „sau” lasă să se

înţeleagă faptul că cele două modalităţi de comunicare ar fi alternative, fără a exista o ordine

de preferinţă între ele, totuşi, din interpretarea sistematică a legii, raportat şi la natura,

importanţa drepturilor ocrotite, pentru a căror garantare este instituită măsura comunicării,

apreciem că procedura de comunicare a procesului verbal şi a înştiinţării de plată, prin poştă,

cu aviz de primire primează şi este necesar a fi îndeplinită, prealabil comunicării prin afişare.

79

Această din urmă modalitate de comunicare funcţionează doar subsidiar, atunci când

procedura de comunicare prin poştă nu a fost eficientă.

Bunăoară, prin aplicarea dispoziţiilor art. 165 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă,

cu care Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se completează, potrivit art. 47, în cazul comunicării

actului prin poştă, procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către parte a

confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163, de către funcţionarul poştal, a

refuzului acesteia de a primi corespondenţa.

În cazul refuzului expres de primire a corespondenţei, se observă că legea procesual

civilă, aplicabilă şi în materie contravenţională, instituie o prezumţie absolută, de cunoaştere a

actului, fundamentată pe atitudinea subiectivă a părţii, astfel exteriorizată şi pe necesitatea

prevenirii şi sancţionării abuzului de drept.

În schimb, în cazul refuzului implicit de primire a corespondenţei constând într-o

atitudine omisivă, de neprezentare a persoanei avizate la oficiul poştal, pentru ridicarea

corespondenţei, dat fiind echivocul manifestării de voinţă, devine obligatorie îndeplinirea

procedurii de comunicare prin afişarea actului.

Se observă că prima modalitate de comunicare a actului, prin poştă, cu aviz de primire

conferă certitudine asupra cunoaşterii actului şi este de natură să asigure efectivitatea

dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional, sub aspectul garanţiilor

dreptului, de a fi informată asupra faptelor imputate şi sancţiunilor aplicate.

În această interpretare şi aplicare a legii se conferă previzibilitate şi din perspectiva

determinării momentului de la care începe să curgă termenul în care persoana sancţionată

contravenţional poate formula plângere.

Astfel, este surmontat riscul instituirii pe cale pretoriană a unor momente echivalente

comunicării, neprevăzute de lege, pentru acele situaţii în care, în mod justificat sau nu,

persoana sancţionată contravenţional, deşi avizată asupra corespondenţei, omite (din motive

ce ţin sau nu de voinţa sa) ori refuză tacit ridicarea acesteia de la oficiul poştal.

De altfel, simpla avizare nu echivalează cu aducerea la cunoştinţă, iar prezumţia

legală, de luare la cunoştinţă despre conţinutul actului comunicat nu operează de la data

înştiinţării, a avizării, ci de la data ridicării personal, de către destinatarul comunicării, a

actului, de la oficiul poştal, iar în lumina Noului Cod de procedură civilă, şi de la data

refuzului expres de primire a corespondenţei.

Or, îndeplinirea procedurii de comunicare nu poate fi lăsată la discreţia destinatarului

comunicării care, astfel cum am arătat în precedent, ar avea interes în tergiversare, plasând un

dubiu aspra atitudinii sale subiective şi asupra cauzelor care l-au împiedicat să ridice

corespondenţa în termenul de păstrare la oficiul poştal.

În situaţia unor comportamente dilatorii, indiferent dacă ele sunt ori nu culpabile,

autoritatea administrativă, prin agenţi desemnaţi, trebuie să procedeze în modalitatea de

80

comunicare subsidiară, prin afişarea actului la domiciliul ori sediul persoanei sancţionate,

încheind în acest sens un proces verbal, în prezenţa unui martor asistent.

În aceste condiţii, se asigură publicitatea şi opozabilitatea actului sancţionator faţă de

persoana la care acesta se referă şi se creează premisele de acţiune ale unei prezumţii relative,

de cunoaştere a conţinutului actului, prezumţie al cărei fundament este reprezentat de faptul

material, al afişării, într-un loc accesibil persoanei la care actul se referă.

În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a arătat că raţiunea

comunicării prin poştă cu aviz de primire constă în aducerea documentelor menţionate în

cuprinsul art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2011 la cunoştinţa persoanei care a săvârşit o

contravenţie, astfel încât aceasta să poată formula plângere în termenul legal de decădere,

fiind obligatoriu ca, în cadrul procedurii contravenţionale, să fie respectate garanţiile

prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale.

Doar din aceste perspective, îndeplinirea procedurii de comunicare prin afişarea

actului, aflată într-un raport de subsidiaritate faţă de comunicarea prin poştă, cu aviz de

primire, poate constitui o modalitate de comunicare a procesului verbal de constatare şi

sancţionare a contravenţiei, aptă a satisface pe deplin cerinţele procedurale care să asigure

exercitarea dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare, întrucât astfel cum s-a arătat

în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia nu apără drepturi teoretice,

ci efective şi concrete.

Totodată, în această modalitate de interpretare şi aplicare a legii se asigură un just

echilibru între interesele contrare din cadrul procedurii contravenţionale, într-o manieră care

să nu transforme, pe de o parte, dreptul persoanei sancţionate contravenţional, de a i se

comunica actul prin care s-a dispus această măsură într-un nudum jus, iar pe de altă parte, să

nu greveze obligaţia autorităţii cu o sarcină imposibil de realizat, ce ar depinde în

exclusivitate de voinţa persoanei sancţionate.

Să ne reamintim...

Termenul de decădere, în care poate fi formulată plângerea contravenţională, este

de 15 zile,

Acesta începe să curgă de la două momente alternative prevăzute de text şi

anume, momentul înmânării, respectiv, momentul comunicării procesului verbal

de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii.

81

M2.U3.5. Alte elemente privind procedura contraventionala

Apelul - Calea de atac a hotararilor date de judecatorii in cauzele privind

plangerile contraventionale

Prin dispoziţiile de procedură au fost create condiţiile necesare pentru ca instanţele

judecătoreşti sau alte organe cu activitate jurisdicţională să poată pronunţa hotărâri temeinice

şi legale. Cu toate acestea, mai sunt şi cazuri în care sunt pronunţate hotărâri netemeinice sau

nelegale, fie datorită unor greşeli săvârşite de către instanţele de judecată sau de alte organe

cu activitate jurisdicţională cu prilejul aprecierii împrejurărilor de fapt ori a greşitei aplicări a

legii la cauza dedusă judecăţii, fie datorită insuficienţei materialului probator sau unei greşite

apărări a uneia dintre părţi. Pentru a asigura înlăturarea unor asemenea greşeli, legea a creat

posibilitatea controlului judiciar, instituind diferite căi de atac, prin a căror exercitare se poate

solicita verificarea celor considerate nelegale sau netemeinice şi înlăturarea erorilor săvârşite.

Acesta constituie scopul căilor de atac.

Daca prin lege nu se prevede altfel, hotararea prin care s-a solutionat plangerea poate

fi atacata numai cu apel. Apelul se solutioneaza de sectia de contencios administrativ si fiscal

a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi sustinute si oral

in fata instantei. Apelul suspenda executarea hotararii.

Anterior acestei prevederi, calea de atac era recursul.

Prezumtiile de legalitate si temeinicie si prezumtia de nevinovatie

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei beneficiază de prezumţia

de legalitate şi temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată,

atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. O astfel de

prezumţie nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca

prezumţia de nevinovăţie. După cum a constatat şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului

(cazurle: Salabiaku c. Franţei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141-A, p. 15, § 28 ; Telfner

c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct.

2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind

permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia

contravenţională de faţă prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului,

dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de

miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare.

Pentru intelegerea problemei este necesara o trecere in revista a elementelor studiate

pana in prezent:

82

1. temeiul legal care reglementeaza acest domeniu il constituie Ordonanta

Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

2. putem defini procesul verbal de contraventie, ca fiind acel act juridic, emis de

autoritatile competente, care sta la baza aplicarii unei sanctiuni, in urma

savarsirii unei contraventii (fapta care are un grad de pericol social mai scazut

decat infractiunea si care este pedepsita ca atare).

3. persoana care intocmeste procesul verbal de contraventie poarta denumirea de

“agent constatator”, iar persoana care a savarsit contraventia –

“contravenient”.

4. procedura intocmirii unui proces verbal de contraventie, continutul sau si

modalitatea in care acesta poate fi contestat sunt aspecte prevazute in mod

foarte clar, tot de O.G. nr. 2/2001.

5. pentru ca procesul verbal sa fie legal intocmit, continutul acestuia trebuie sa

cuprinda anumite date si mentiuni expres prevazute in art. 16 din ordonanta, in

caz contrar acesta fiind anulabil. In unele situatii, nulitatea procesului verbal

poate fi constatata si din oficiu (art. 17 din ordonanta).

6. contravenientul este nemultumit de sanctiunea care i-a fost aplicata, poate

exercita caile de atac impotriva procesului verbal de contraventie.

7. plangerea impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de

aplicare a sanctiunii trebuie facuta in termen de 15 zile de la data inmanarii

sau comunicarii acestuia si se depune la judecatoriei in raza careia a fost

savarsita contraventia.

8. odata ce un proces verbal de contraventie a fost contestat, instanta de judecata

are rolul de a verifica legalitatea si temeinicia intocmirii acestuia.

Actualmente se inregistreaza un numar mare de plangeri impotriva proceselor verbale

de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii contraventionale. Se regasesc atat

situatiile in care procesele verbale sunt contestate in mod justificat, fiind reclamate unele

abuzuri din partea agentului constatator cat si situatiile in care aceasta constituie doar un tertip

juridic prin care contravenientul obtine o “amanare” a executarii sanctiunii care i-a fost

aplicata, speculandu-se faptul ca ordonanta prevede in mod expres, ca “plangerea suspenda

executarea”.

Situatii des intalnite sunt cele in care instantele de judecata admit plangerile introduse,

dispunand anularea proceselor verbale contestate, pentru simplu motiv ca acestea nu au fost

intocmite conform O.G. nr. 2/1001. In aceste situatii, instanta de judecata nici nu mai ajunge

sa analizeze fondul problemei, fiind obligata sa constate, de exemplu, ca actul nu cuprinde

una dintre mentiunile obligatorii prevazute la art. 16 din ordonanta, dispunand anularea

acestuia.

83

Acestea sunt aspectele care privesc forma procesului verbal de contraventie.

Daca insa se constata ca procesul verbal contestat a fost intocmit cu respectarea O.G. nr.

2/2001, instanta de judecata trece la analizarea fondului cauzei, cu alte cuvinte, la analizarea

faptelor care s-au petrecut, in final formandu-si o opinie care duce fie la admiterea plangerii

formulate si deci la anularea procesului verbal contestat, fie la respingerea plangerii.

Un rol important in formarea aprecierilor instantei de judecata, il constituie probatoriul

administrat pe parcursul procesului. Pana recent, instantele de judecata considerau ca in

materie contraventionala sarcina probei revine contravenientului. Cu alte cuvinte, cel care

contesta un proces verbal de contraventie, trebuia sa vina cu dovezi in sprijinul sustinerilor

sale. Rationamentul instantelor de judecata avea la baza prevederile Codului civil, care

statueaza, in art. 1169, ca “cel ce face o propunere in faţa instanţei de judecată trebuie să o

dovedească”.

Pe cale de consecinta, procesul verbal de contraventie se bucura de o “prezumtie de

legalitate”, aceasta putand fi rasturnata doar de catre contravenient prin probele propuse.

Recurgandu-se insa la acest stereotip (“cel ce face o propunere în faţa instanţei de judecată

trebuie să o dovedească”), consideram ca s-au creat si situatii in care instantele de judecata si-

au “autodiminuat” rolul lor activ, atributie care le permite efectuarea de cercetari cu privire la

cauza respectiva in scopul aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarari corecte.

De curand, aceasta problematica, a prezumtiei de legalitate a procesului verbal de

contraventie, a fost supusa atentiei Curtii Europene a Drepturilor Omului. Este vorba de cauza

Anghel contra Romaniei, cauza in carte Curtea, prin hotararea din data de 4 octombrie 2007,

isi exprima in mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect.

In speta mentionata, Curtea considera ca prezumtia de legalitate si de adevar a

procesului verbal de contraventie este o prezumtie “lipsita de rezonabilitate” si ca, astfel, ea

violeaza art. 6 al Conventiei, respectiv dreptul la un proces echitabil. In opinia Curtii, modul

in care prezumtia de legalitate in materie contraventionala este perceputa de unele instante de

judecata din tarile europene, printre care si cele din Romania, echivaleaza cu o nerespectare a

prezumtiei de nevinovatie.

Se apreciaza ca “nerespectarea garantiilor fundamentale – printre care prezumtia de

nevinovatie – care protejeaza indivizii in fata posibilelor abuzuri ale autoritatilor, impune in

privinţa aceasta o problema pe baza art. 6 din Conventie”, incalcand dispozitiile acestuia.

Curtea mai constata faptul ca finalitatea art. 6 din Conventie nu este de a inlatura prezumtiile,

ca cea de legalitate, din materie contraventionala, ci de a determina statele ”sa includa aceste

prezumtii in limite rezonabile luand in calcul gravitatea mizei si pastrand dreptul la aparare”.

Aceste concluzii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt intr-o oarecare

contradictie cu rationamentul juridic bazat pe prezumtia de legalitate a procesului verbal de

contraventie, practicat de catre instantele romane. Insa, intrucat este vorba despre o hotarare a

84

Curtii Europene a Drepturilor Omului, instantele de judecata din Romania sunt nevoite sa tina

cont de prevederile sale si sa le puna in aplicare.

Astfel, in conditiile in care chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului pune sub

semnul intrebarii prezumtia de legalitate a procesului verbal de contraventie, teoretic, anularea

acestor acte in instanta devine mult mai usor de obtinut de catre contravenient. Practica

judiciara in domeniu din ultimul an confirma acest lucru.

Este de dorit ca rationamentul Curtii Europene a Drepturilor Omului sa fie luat in

considerare de catre instantele de judecata si sa fie interpretat de acestea cu scopul pronuntarii

unor hotarari legale si corecte, acest lucru fiind, in primul rand, in interesul justitiabilului.

Exemple

1. Agentul constatator a constatat ca autoturismul a staţionat pe

domeniul public fără a deţine tichet sau abonament de parcare valabil şi

s-a bazat doar pe prezumţia că proprietarul acelui autoturism este şi

utilizatorul lui. Or, în cursul procesului petentul a reuşit să prezinte probe de

natură a răsturna această prezumţie, din contractul de vânzare-cumpărare

coroborat cu declaraţia unui martor rezultând că petentul a înstrăinat şi predat

autovehiculul anterior constatării faptei contravenţionale.

întrucât legea nu impune drept condiţie ad validitatem încheierea în

formă scrisă a contractului de vânzare-cumpărare a unui autovehicul şi nici

înregistrarea acestuia la autoritatea competentă, iar faţă de terţi dovada

contractului se poate face prin orice mijloc de probă, se poate concluziona că

la data săvârşirii contravenţiei intimatul nu mai deţinea în proprietate

autoturismul.

Reţinând şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a

Drepturilor Omului, instanţele interne trebuie să fie în măsură să confirme

procesul-verbal de contravenţie în cadrul unei proceduri care să respecte

principiul contradictorialităţii şi pe baza probelor apreciate ca fiind

concludente şi suficiente, doar astfel fiind exclusă apariţia arbitrariului

(cauza Neaţa c. României), urmează că nu s-a dovedit că intimatul este

persoana care a săvârşit fapta contravenţională reţinută prin procesul verbal

contestat.

2. A fost anulat verbal de contravenţie întrucât comportamentul petentei

nu poate fi considerat a se subsuma cazurilor ce fac posibilă

angajarea răspunderii contravenţionale, deoarece contestatoarea nu doar

că avea un plan de pază avizat, dar şi depusese, la data de 08.11.2011,

documentaţia aferentă pentru obţinerea unui nou aviz, obţinând de altfel la

85

data de 08.12.2011, acest aviz favorabil. în aceste condiţii, sancţionarea sa cu

amendă contravenţională la data de 27.11.2011 este nelegală, întrucât, pe de-

o parte, conduita petentei nu se încadrează în textele legale care prevăd

contravenţia reţinută, iar pe de altă parte, nu i se poate reţine petentei vreo

culpă în obţinerea noului aviz. De asemenea, se mai reţine că potrivit

principiului de drept care statuează că nicio persoană nu se poate prevala de

propria incorectitudine sau imoralitate (nemo auditur propriam turpitudinem

allegans), starea de fapt relevată în cauză denotă aceea că, în realitate,

aceeaşi instituţie care eliberează avizul, pe durata soluţionării cererii

petentului în acest sens, procedează la sancţionarea contravenţională a

acestuia din urmă

3. În mod legal s-a reţinut că martorii audiaţi nu prezintă suficiente

garanţii pentru a răsturna prezumţia de legalitate a procesului verbal de

contravenţie, Una din martore este angajata societăţii petente, iar celălalt

martor despre care se arată că era un prieten al familiei. Declaraţiile

martorilor au fost contradictorii, nerelevând cu certitudine o altă stare de fapt

decât cea stabilită de agentul constatator.

4. Agentul care a întocmit procesul verbal de constatare a contravenţiei

nu a constatat personal fapta reţinută în sarcina petentului. procesul

verbal deconstatare a contravenţiei nu se poate bucura de prezumţia de

legalitate şi temeinicie, existând dubii serioase cu privire la existenţa faptei şi

a vinovăţiei petentului

5. Situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este

rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea

atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a

constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea

legilor şi apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui

agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi

temeinicie procesului verbal. În acest context, veridicitatea constatărilor

personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în

lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu ar

corespunde realităţii. Aceste indicii trebuiesc furnizate şi dovedite de

petenta-recurentă care susţine netemeinicia procesului verbal, neputându-se

reduce la o simplă afirmaţie a acestora. în caz contrar, ar fi lipsită de conţinut

atât instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate

86

de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia

6. Situaţiile in care, in temeiul jurisprudentei CEDO, sarcina probei in

procedura contravenţionala revine agentului constatator; în ce mod se

interpretează prezumţia de legalitate si temeinicie a procesului verbal de

constatare a contravenţiei.

Procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ oficial

cu caracter jurisdicţional. In ceea ce priveşte forţa probantă a procesului

verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de

O.G. 2/2001, totuşi puterea doveditoare este lăsată al aprecierea

judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor

reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.

Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator

inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc

de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act

administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau

netemeinicia lui, răsturnând deci prezumţia de temeinicie de care se bucură

procesul verbal de contravenţie.

În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de

inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia

de a analiza aplicabilitatea garantiilor specifice materiei penale, prevăzute de

art. 6 din Conventie, în domeniul contraventional, precum si modalitatea

concretă în care instantele nationale au respectat prezumtia de nevinovatie a

petentului.

Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr.

195/2002 şi suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzaţiei

în materie penală.Această calificare impune pentru instanţă obligaţia de a

asigura în proces funcţionarea efectivă a tuturor garanţiilor impuse de art. 6

din Convenţie, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea,

nemijlocirea, dreptul la apărare, precum şi prezumţia de nevinovăţie care,

fără a avea o valenţă absolută, este în strânsă legătură cu prezumţia de

legalitate şi temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a

faptei de către agentul constatator.

Asadar, Curtea nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din

procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe

între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si

validitate a procesului-verbal de contraventie

.

http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=888468&portal=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649

87

Să ne reamintim...

Orice ramura de drept este calauzita de principii de drept.

Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare

care călăuzesc elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind

trăsăturile legislaţiei contraventionale. La acestea se adauga si principiile care

guverneaza procedura cotraventionala imprumutate de la ramurile de drept

adiacente dreptului contraventional, asa cum este cazul prezumtiile de legalitate

si temeinicie si prezumtiei de nevinovatie.

M2.U3.6. Rezumat

Calea specifica de atac în materie contraventionala este plângerea. Ea este

considerata o cale de atac ordinara "apta de a fi utilizata împotriva tuturor

sanctiunilor contraventionale, indiferent de motivele invocate".

Plângerea este un mijloc procedural prin care persoanele interesate, în cazurile

admise de lege, ataca unele acte întocmite de organe ale statului, solicitând

organelor competente sa le anuleze ori sa le modifice.

▪ Persoanele care au interes si care pot formula plangerea contraventionala sunt

contravenientul, si in masura in care se aplica si persoana vatamata si persoana a

caror bunuri au fost confiscate.

▪ Plangerea se depune la judecatoria in a carei circumscriptie a fost savarsita

contraventia.

▪ Termenul de 15 zile în care poate fi formulată plângerea contravenţională este

un termen de decădere care începe să curgă de la două momente alternative

prevăzute de ordonanata şi anume, momentul înmânării, respectiv, momentul

comunicării procesului verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a

sancţiunii.

Hotararea prin care s-a solutionat plangerea contraventionala poate fi atacata

numai cu apel.

Prezumtiile de legalitate si temeinicie si prezumtia de nevinovatie guverneaza si

influenteaza desfasurarea procedurii contraventionale.

88

Temă de control

1. Alegeţi un domeniu de reglementare si in cadrul acestuia realizaţi urmatoarele

sarcini:

a) Identificati zvoarele de drept fomale, functie de emitenti.

b) Identificati - imaginati posibile izvoare de drept material.

c) Exemplificati aplicarea principiilor de drept contraventional.

2. Identificati elementele contraventiei in cazurile prevazute de Legea 171 din

2010, actualizata, la CAPITOLUL III Amenajarea pădurilor, art. 5 si 6, care

prevad urmatoarele:


1.000 lei până la 5.000 lei următoarele fapte:

a) nerespectarea normelor tehnice de amenajare a pădurilor la culegerea

datelor din teren, care determină modificarea măsurilor de gospodărire a

pădurilor;

b) depăşirea posibilităţii stabilite de amenajamentele silvice în alte

condiţii decât cele prevăzute de lege; sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic.


500 lei până la 1.000 lei următoarele fapte:

a) necompletarea, anual, până la data de 31 ianuarie a anului următor

anului pentru care se face raportarea, a tuturor evidenţelor prevăzute în

amenajamentul silvic; sancţiunea se aplică şefului ocolului silvic;

b) nerespectarea de către şeful de proiect a prevederilor consemnate în

şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice consemnate în procesul-verbal de

stabilire a soluţiilor tehnice pentru amenajament de către echipa de teren,

organizată pentru un ocol silvic sau pentru un proprietar;

c) nematerializarea şi/sau neîntreţinerea semnelor amenajistice;

d) mutarea semnelor amenajistice.

Drept contraventional

Documents

Transcript of Drept contraventional