Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept.

RaportTema: “Contractul de servicii turistice”

A elaborat: Buzdugan Liliana gr.304

A verificat: Pistriugă Vitalie,

Magistru în drept, lector universitar.

Chișinău 2016

CUPRINS:

1. Definiția și caracterele juridice ale contractului.2. Elementele contractului.3. Efectele contractului.

3.1 drepturile și obligațiile turistului3.2 drepturile și obligațiile agentului turistic

Capitolul 1. Definiția și caracterele juridice ale contractului

Contractul constituie principalul izvor de obligații, fiind instrumentul care asigură libera concurență și care stimulează inițiativa privată. Importanța ca mijloc de stabilire a celor mai variate relații între persoanele fizice și juridice se învederează în toate domeniile de activitate.1

Contractul de servicii turistice are o istorie nu foarte bogată ca alte contracte civile, dar din momentul apariției sale a fost asigurat cu o temelie juridică destul de amplă și reușită.

Contractul de servicii turistice a fost recunoscut în legislația națională prin Legea turismului din 11.02.2000. Ulterior, la 24 noiembrie 2006, a fost aprobată noua lege cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova. Această lege a creat o bază juridică mai amplă pentru dezvoltarea de mai departe a acestei ramuri a economiei naționale, stabilind o politică statală privind dezvoltarea durabilă a turismului.

Necesitatea aprobării noii legi a fost dictată de unele premise de ordin economic, social și de drept. Ramura turismului a demonstrat, în ultimii ani, o creștere permanentă a numărului de turiști străini care au vizitat Republica Moldova și a numărului de turiști moldoveni care au vizitat alte țări.

Potrivit art. 3 al Legii nr. 352/2006, turismul reprezintă un ansamblu de relații și fenomene ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în orice loc, altul decît locul lor de reședință, pe o perioadă mai mică de un an și în alt scop decît desfășurarea unei activități remunerate în locul vizitat.

Ca o categorie economică, turismul este tratat, potrivit alin.(1) art.4 al Legii nr.352/2006, ca unul dintre domeniile prioritare ale economiei naționale, în care statul sprijină turismul prin mecanisme economice și prin acțiuni de amenajare și protecție a patrimoniului turistic, în conformitate cu prezenta lege și cu alte acte normative, prin crearea de condiții pentru dezvoltarea durabilă a turismului.

Potrivit art. 1131 CC RM, prin contractul de servicii turistice, o parte se obligă să acorde celeilalte părți serviciile stipulate, iar acesta se obligă să achite costul lor.

Potrivit art. 3 al Legii nr.352/2006, contractul de servicii turistice este tratat ca un acord de voință, prin care o parte (turoperatorul, Agenția de Turism) se obligă să acorde celeilalte părți (turistului) serviciile stipulate, iar aceasta din urmă să achite costul lor.

Caractere juridice. Contractul de servicii turistice este consensual, considerîndu-se încheiat odată ce părțile au ajuns la un acord de voință privind clauzele contractuale esențiale în forma cerută de lege. Reieșind din prevederile art. 1134 C.civ., părțile trebuie să convină expres asupra vehiculelor cu care se va efectua deplasarea, caracteristicile și clasele lor; de asemenea, trebuie să stabileasca data și locul plecării și sosirii, caluzele cu privire la locul cazării, nivelul de confort și condițiile de alimentare; în cazul stabilirii unui număr minim de persoane necesar pentru realizarea călătoriei – termenul limită de notificare a clientului în caz de contramandare a călătoriei; serviciile suplimentare incluse în costul călătoriei; denumirea și adresa organizatorului și asiguratorului; prețul călătoriei, costul serviciilor suplimentare neincluse în preț, posibilitatea de modificare a prețului, modul și termenele de achitare a prețului și a celorlalte costuri; termenele de formulare a pretențiilor privind neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului.

Contractul de servicii turistice este un contract sinalagmatic, astfel agentul turistic este debitor al serviciilor turistice pe care trebuie să le ofere și creditor al prețului stabilit pentru prestarea acestor servicii, pe cînd turistul, este debitor al prețului pe care trebuie să-l achite pentru serviciile ce vor fi oferite și în același timp este creditor al serviciilor turistice care urmează a fi prestate.

Operatorul turistic este un agent comercial, activitatea căruia este orientată spre obținerea de venit. Prin urmare, serviciile turistice sunt prestate de către acesta în schimbul unui preț determinat, fapt care conferă contractului de servicii turistice caracterul de onerozitate.

Fiind după natura sa juridică un contract de executare succesivă, contractul de servicii turistice presupune mai multe servicii turistice prestate pe parcursul unei perioade de timp stabilite în contract cu ajutorul părților.

Contractul de servicii turistice este unul de consumație, dat fiind faptul că este

încheiat între un comerciant – agentul turistic și un consumator – turistul – persoană fizică, căruia i se prestează servicii pentru necesitățile personale.

Potrivit art. 1 din Legea privind protecția consumatorilor, consumator este considerată orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să procure orice comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.

Un alt caracter juridic de care dispune contractul de servicii turistice este caracterul comutativ. Acesta este determinat prin faptul că existența și întinderea drepturilor cît și a îndatoririlor părților sunt cunoscute chiar la momentul încheierii contractului.

Capitolul 2. Elementele contractului de servicii turistice.

Literatura de specialitate enumeră următoarele elemente ale contractului de servicii turistice:

1. părțile;2. obiectul;3. prețul(în contractele oneroase);4. termenul;5. conținutul.

Părțile. Părți ale contractului de servicii turistice sunt:

- agentul turistic (prestator);- turistul (beneficiar).

În calitate de agent turistic apare agentul economic titular al licenței pentru desfășurarea activității turistice. Modul de eliberare a licenței și cocndițiile ce trebuie întrunite de către societățile comerciale, organizațiile necomerciale și întreprinzătorii individuali pentru a fi licențiați sunt reglementate prin lege.

A doua parte contractantă este turistul – persoana fizică care se deplasează în orice loc, altul decît locul său de reședință, pe o durată de cel puțin 24 de ore și în alt scop decît desfășurarea unei activități remunerate în locul vizitat.

Obiectul. Cerințele de bază cu privire la acest element contractual se referă la faptul că obiectul actului juridic trebuie să fie licit, să se afle în circuitul civil și să fie determinat sau determinabil cel puțin în specia sa.

Obiectul este ilicit atunci cînd este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Lipsa obiectului precum și eroarea gravă asupra obiectului împiedică actul juridic a se forma, împiedică deci, formarea contracțui de servicii turistice.

Prețul. Un element important al contractului de servicii turistice îl constituie prețul acestuia. Prețul contractului respectiv îl constituie remunerația datorată de turist organizatorului călătoriei pentru serviciile prestate.

Prețul serviciilor turistice se achită, de regulă, înainte de prestarea propriu-zisă a serviciilor turistice, însă, prin contract poate fi prevăzută și o altă modalitate de plată. Un exemplu elocvent ar fi rezervarea călătoriei.

Termenul. Conform modelului legal al contractului turistic, acesta trebuie să includă data intrării în vigoare a contractului și data exprimăriiacestuia.

Determinarea termenului contractului este la discreția părților. Însă, pentru ca serviciile de organizare a călătoriei să reprezinte obiectul contractului de servicii turistice, durata călătoriei nu trebuie să fie mai mică de 24 de ore și nici mai mare de 12 luni.

În cele mai dese cazuri, termenul contractului de servicii turistice coincide cu momentul în care se termină călătoria, adică cînd turistul revine la punctul de la care a plecat în călătorie. Cu toate acestea, termenul contractului de servicii turistice poate fi prelungit la inițiativa și cu voința turistului.

Capitolul 3. Efectele contractului.

Drepturile și obligațiile turistului.

Drepturile turistului sunt clasificate în cîteva grupe:

1. drepturile precontractuale;2. drepturile ce rezultă din conținutul contractului;3. drepturile negociate;4. drepturile ce se referă la soluționarea litigiilor;5. drepturile la despăgubiri morale și materiale .

Drepturile precontractuale:

- la informație despre toate condițiile ce se referă la călătorie, odihnă, trataent etc., inclusiv condițiile de conduită și regulile speciale din țara de aflare;

- de a cere prezentarea proiectului contractului cu toate condițiile obligatorii prevăzute de art.1134 CC RM și contractul-model;

- de a negocia unele clauze contractuale pornind de la cerințele proprii;- de a cesiona drepturile cu privire la contractul respectiv unui terț;- la informații privind licența agentului economic.

Drepturile ce rezultă din conținutul contractului:

- la totalitatea serviciilor prevăzute în contractul de servicii turistice;- la securitate personală, la protecția vieții și sănătății;- la apărarea drepturilor de consumatori ai serviciilor turistice;- la asistență medicală în conformitate cu prevederile asigurării de călătorie;- la înlăturarea imediată a încălcării clauzelor contractului de servicii turistice,

încălcare depistată în timpul călătoriei;- la acces liber în obiectivele turistice pentru a căror vizitare și folosire nu sunt

stabilite restricții legale.

Drepturile negociate:

- de a negocia clauze contractuale suplimentare care nu sunt stipulate în proiectul contractului de organizator, dar care se referă la interesele personale ale turistului.

Alte obligații ale turistului:

- să respecte prevederile contractului;- să prezinte pașaportul său legal și valabil;- să respecte regulile de călătorie, transportare și păstrare ale bagajelor.

Drepturile și obligațiile agentului turistic.

Obligațiile pot fi clasificate în cîteva grupe:

- obligații precontractuale sau informaționale;- obligații informaționale după încheierea contractului, dar pînă la începutul

călătoriei;- obligații contractuale;- obligații postcontractuale.

Bibliografie:

1. Chibac G., Bruma S., Robu O., Chibac N., Drept civil. Contracte și succesiuni. Curs universitar. Ediția a 2-a. Chișinău 2014.

2. Cimil D., Bejenaru E., Drept civil. Contracte speciale. Partea 1. Chișinău 2014

3. Chibac N., Dreptul turismului. Studiu monografic. Chișinău 2015.4. Legea nr. 352 din 24.11.2006 cu privire la organizarea și desfășurarea

activității turistice în Republica Moldova;5. Codul civil al Republicii Moldova.