Semestrul I CURS 1 Notiuni generale Dreptul civil este aceea ramura de drept a Romaniei care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal nepatrimoniale la care participa persoane fizice si juridice aflate pe pozitii de egalitate juridice. Orice def are un gen proxim si o diferenta specifica. In cazul nostru gen proxim este reprezentat de sistemul de drept al Romaniei. Consecinte: Dreptul civil preia o parte din principile fundamentale ale sistemului de drept ex: principiul egalitatii in drepturi, principiul garantarii proprietatii. Diferenta specifica este reprezentate de particularitatile dreptului civil fata de celelalte ramuri de drept. Aceste particularitati se exprima in mai multe criterii de delimitare: Definitia normei juridice este o regula de conduita cu caracter general si impersonal al carei aplicare este asigurata in caz de nevoie prin forta de corectie a statului. Definitia institutiei juridice este un grup de norme juridice care reglementeaza un domeniu mai restrans de activitate. Def ramura de drept intelegem un ansamblu de norme juridice care reglementeaza un domeniu mai larg de relatii sociale cu trasaturi comune .ex: dreptul civil. Dreptul civil are rol de drept comun al tuturor ramurilor de drept. 1.Obiectul de reglementare; a) Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi care au un continut economic ,deci care pot fi raportate in bani, ex: rap. de propietate, rap obligationale saude creanta. b)Raporturile personal nepatrimoniale sunt cele care exprima individualitatea pers care au un continut economic si nu pot fi exprimate in bani. Ex: dreptul la nume, dreptul la domiciliu, dreptul la reputatie, dreptul la starea civila. Acest criteriu de delimitare nu este suficient deoarece exista si alte ramuri de drept care au ca obiect de reglementare raspurilor patrimoniale si personal nepatrimoniale ex: dreptul familiei , dreptul comercial. 2.Calitatea sub dreptul civil: Persoana fizica este reprezentata de om privit in mod individual ca sub. de drept ,ca titular de drepturi si obligatii. In dreptul civil pers fizica nu trebuie sa aiba calitati speciale, ex: cum ar fi in dreptul familiei calitatea de sot, parinte, copil.Ex: dreptul muncii agajator si angajat; dreptul constitutional calitate de cetatean; dreptul procesual penal inculpat, invinuit,parte vatamata. Persoana juridica este un colectiv de oameni care avand anumite elemente constitutive prevazute de lege constituie un subiect de drept de sina statator distinct de calitatea de subiect de drept al fiecarui individ membru al colectivului. Ex: asociatiile, fundatiile, o societate comerciala. 3.Metoda de reglementare este mijlocul de care se foloseste statul pentru a influenta modul de desfasurare a anumitor categorii de raporturi juridece. Metoda de reglementare se exprima prin pozitia specifica pe care o au partile intr-un raport juridic.

Exista doua situatii: a) una in care partile se afla in egalitate juridica una fata de cealalta Ramurile de drept in care partile se afla in egalitate juridica apartinand domeniului privat ex: dreptul civil ,comercial, familiei, international privat. b) a doua este cea in care partile raspund juridic se afla pe pozitie de subordonare juridica apartinand dreptului public ex: dreptul penal ,administrativ. 4.Caracterul normelor juridice care formeaza dreptul civil ca ramura de drept. Din punct de vedere al caracterului lor se clasifica: a) norme dispozitive permisive si supletive b) norme imperative onerative si prohibitive. Normele dispozitive permisive sunt acele norme care nu impun ,ci numai permit ca sub de drept sa aiba o anumita conduita. Ex: norme care reglementeaza acceptarea succesiunii (art.700) Norme dispozitive supletive sunt acele norme care stabiliesc o anumita conduita care este obligatorie pentru parti nu numai in cazul in care acestea nu au stabilit prin vointa lor o alta conduita potrivit (art.1319, cod civil) intr-un contract vanzare-cumparare bunul se preda la locul unde se afla el in momentul incheierii contractului daca partile nu prevad altfel. Normele imprerative onerative onus onelis (sarcina, greutate) sunt acele norme care prevad obligatia partilor de a avea intr-o anumita ipoteza o conduita data. Ex : contractul de donatie se incheie in forma autentica; ex: sotii trebuie sa poarte pe timpul casatoriei numele declarat la incheierea ei. Normele imperative prohibitive sunt acele norme care interzic savarsirea unei anumite actiuni ex: (art. 4 codul familiei) barbatul care nu a implinit varsta de 18 ani nu se poate casatorii; ex : pactele asupra unei succesiuni nedeschise sunt interzise (copii nu se pot intelege in ceea ce privesesc bunurile parintilor cat timp sunt in viata). In dreptul civil mojoritatea normele sunt norme dispozitive supletive. 5.Natura sanctiunilor aplicabile in cazul incalcarilor normele juridice civile. In dreptul civil titularul dreptului incalcat are posibilitatea de a se adresa instantei judecatoresti pentru restabilirea situatiei anterioare, pentru repararea prejudiciului sau pentru reluarea oricarei masuri adecvate. In alte ramuri de drept exista sanctiuni specifice: drept penal pedeapsa cu inchisoarea, detentia pe viata; drept administrativ amenda contraventionala dreptul familiei decaderea din drepturile parintesti 6.Principiile specifice dreptului civil- nu are principii specifice la nivel de ramura, dar are la nivelul institutiilor- juridice. Ex: principiul ocrotirii bunei credinte, principiul consensualismului, principiul fortei obligatorii a actului juridic civil (art.969) , principiul proprietatii(art.136 Const, 480 cod civil) Niciunul dintre aceste criterii de delimitare luat in mod izolat nu este suficient pentru a delimita dreptul civil de alte ramuri de drept. Aceste criterii trebuie privite impreuna in interconexiunea lor. Izvoarele dreptului civil Din punct de vedere terminologic:

-izvor in sens formal care reprezinta forma de exprimare a normei juridice. In dreptul civil unicele izvoare de drept sunt actele normative. Aceste acte sunt constituite intr-un sistem in care exista o ierarhie care este determinata de ierarhia organului statului de la care emana aceste acte normative. Ca urmare a acestei ierarhii actele normelor inferioare trebuie sa fie conforme cu cele superioare. Ierarhia actelor normative exista in raporturile dintre ele si nu fata de destinatarii lor. 1.Constitutia ROMANIEI este un izvor al dreptului civil deoarece ea reglementeaza la nivel de principiu institutii fundamentale ale dreptul civil ex : dreptul de proprietate (art.44) 2.Legile Organice care sunt adoptate in domenii expres prevazute de lege. Ex: (codul civil 1864). Legea Fondului Funciar( leg.18/1961 , leg.10/2001) imobilele care au fost luat abuziv de stat. decretele fostului consiliu de stat. ex (dec.31/1954) privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; (dec.167/1958) privind prescriptia extinctiva; (dec.32/1954) pentru punerea in aplicare a codului familiei. 3.Hotararile de guvern ex: ( hotararea nr.498/2003) pentru aprobarea normelor metodologice de apicare unitare a dispozitiilor (leg. 10/2001) Raporturile patrimoniale- obligatationale( au in continut dreptul de creanta) reale Raporturile de creanta creditorul pretinde debitorului sa face ceva Raporturile patrimoniale reale- au in continutul lor drepturi reale CURS 2 Probleme privind anumite izvoare de drept civil 1.regulile de convietuire sociala. 2.obiceiul (cutuma) 3.practica juridiciara (precedentul judiciar) 4.doctrina de specialitate 1.nu reprezinta izvoare de drept civil. Reguli de convietuire sociala/reguli morale sunt mentionate in texte de lege (art 5 cod civil) nu se poate deroga prin conventie de la regulile care privesc ordinea publica si bunele moravuri. In concluzie regulile de convietuire sociala au rolul de a circumstanta, de a interpreta norma juridica. ca un bun gospodar. 2.practica indelungata, inradacinata si continua pe care cei care o aplica o privesc ca pe o norma de drept. Observatie- 2 elemente obiectiv =consta intr-o succesiune de acte materiale, continuu inradacinat in regulile de convietuire sociale. -subiectiv=cei care aplica aceasta practica o considera obligatorie. Nu e izvor de drept civil, rolul lui fiind acela de a ajuta la interpretarea normelor juridice.

(Art . 970,alin2. cod civil). Conventiile oblige nu numai la ceea ce e expres intr-insele ci la ceea ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatii dupa natura sa. (se interpreteaza si in functie de acestea) 3. practica juridical nici ea nu reprezinta izvor al dreptului civil 4. -Se compune din lucrarile scrise prin care se comenteaza si se interpreteaza normele juridice. Aplicarea legii civile Legea civila actioneaza ca orice lege sub trei aspecte: 1) aplicarea legii civile in timp 2) aplicarea legii civile in spatiu 3) aplicarea civile asupra persoanelor 1)Aplicarea legii civile in timp: (principii si exceptii) : Principii- principiul neretroactivitatii legii civile- legea civila se aplica numai situatiilor ce se invesc dupa adoptarea si nu situatiilor anterioare. (art. 15, alin.2 const. ): legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau conventionale mai favorabile( chiar daca respective lege e abrogata) (art.1, cod civil): legea dispune numai pentru viitor. Ea nu are putere retroactiva. Principiul aplicarii imediate a legii noi= legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare cu excluderea aplicarii legii vechi. Exceptii: ultraactivitatea legii vechi ca exceptie ,trebuie sa fie prevazuta expres in legea noua. Concluzie: o situatie juridica produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila in viguare le data nasterii ei, regula care se exprima in adagiul tempus regit actum 2)Aplicarea legii civile in spatiu: Aspect intern sunt raporturi civile stabilite intre subiecte de drept de cetatenie/nationalitate romana pe teritoriul Romaniei. persoane fizice cu cetatenie persoane juridice cu nationalitate. Regula e ca actele normative emise de un organ central se aplica pe intreg teritoriul tarii, iar actele normative emise de un organ local se aplica pe teritoriul uniitatii administrative- teritoriale respective. Exceptii : (reg 115/1938) pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare= aspect international- vizeaza raporturi juridice cu elem de extraneitate. Acest aspect se rezolva de norme conflictuale ale dreptului international privat. 3)Aplicarea legii civile asupra persoanelor a)legi aplicabile numai persoanelor fizice- (codul familiei) b)legi aplicabile numai persoanelor juridice (leg 31/1990) a societatilor comerciale c) legi aplicabile atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice (dec. 31/1954) privind persoanele fizice si persoanele juridice Interpretarea Operatiune logico-juridica al carei scop e stabilirea continutului si sensul exact a unei norme juridice pentru a vedea care e sfera situatiei de fapt concrete la care aceata norma se refera. Necesitatea interpretarii:

1.norme juridice ce exprima in cuvinte care sunt rezultatele unui proces de generalizare si abstractizare. 2.cel care aplica normele juridice trebuie sa vada daca situatia concreta se incadreaza sau nu in aceea norma juridica. Modalitati de interpretare: 1. in functie de sursa de la care emana interpretarea si de forta ei juridica distingem intre: interpretare oficiala/neoficiala. Interpretarea oficiala emana de la un organ de stat competent si are forta obligatorie si se impune prin forta argumentelor. 2. In fuctie de rezultatul sau concluzia la care se ajunge in urma interpretarii cu privire la raportul dintre formularea normelor juridice si continutul real urmarit de legiuitor, avem trei feluri de interpretari -interpretarea literala= exista o concordanta intre continutul normei si sensul ei real. -interpretarea extensiva= continutul literal al normei e mai redus decat sensul urmarit de legiuitor si deci trebuie extins. -interpretarea restrictiva= formularea normei exprima mai mult decat sensul dorit de legiuitor si deci aplicarea trebuie restransa. Ex. Litarala: parintele vinde copilului casa, se considera donatie. 3. In fuctie de procedeul de interpretare. -interpretarea gramaticala este aceea interpretare care utilizeaza sintaxa si morfologia normelor juridice. Ex: (art.26 alin.1 din const) potrivit cu care autoritatile publice resprecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata. -interpretarea teleologica- presupune determinarea scopului urmarit de legiuitor in momentul adoptarii normelor juridice respective. -interpretarea istorica- presupune analiza concreta a condiitilor social-istorice in care legea a fost adoptata. Ex: (art 1000 alin.3 cod civil) stapanii si comintentii raspund de prejudiciul cauzat de servitorii si presupusii lor in fuctiile incredintate. Institutorii si artizanii raspund la prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor in timpul cat se gasesc sub a lor supraveghere. -interpretarea logica- presupune folosirea regurilor logice formale in drept. Interpretarea logica a unei norme juridice presupune folosirea unor reguli de interioer si a unor argumente de interior. Reguli de interpretare logica 1.Exceptiile sunt de stricta interpretare exceptio-estrictissiune interpretatione exemplu regula este cea potrivit care de cresterea si educarea copilului trebuie sa se ocupe parintii acestuia. In situatii in care copilul este lipsit de ocrotire parinteasca din cauzele mentionate de lege, se deschide tutela. In consecinta deschiderea tutelei reprezinta o exceptie, iar cauzele de deschidere a tutelei sunt de stricta interpretare. O aplicatie speciala a acestuei regului o reprezinta raportul dintre legea generala si legea speciala. Legea generala- este acea norma care reglementeaza un domeniu mai larg de raporturi judirice ex: ( codul civil) Legea generala mai este denumita dreptul comun in materie Legea speciala este acea lege sau norma care reglementeaza un grup mai restrans de raporturi juridice in mod diferit fata de reglementarea din legea generala. Norma speciala deroga de la norma generala specialia generalibus delogant

2.este cea potrivit cu care un text formulat in termeni generali de regula nu poate fi restrans prin interpretare se exprima prin adagiul potrivit cu care: unde legea nu distinge , nici noi nu putem distinge Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus exemplul potrivit codului familiei domiciliul monorului se afla la parintii sai. 3.este cea potrivit cu care o norma jurica se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu in sensul de a nu produce efecte juridice. Se aplica atat codul legal este succeptibila de doua intelesuri: intrun-un inteles produce efecte juridice iar in al doilea inteles, nu produce efecte juridice. Argumente de interpretare logica Sunt adaptari ale regulilor logice la necesitatea interpretarii normelor juridice. 1) per a contrario - argumentul tertului exclusiv- potrivit acestui argument de interpretare atunci cand o norma ,o lega afirma un lucru se presupune ca ea exclude contrariul ex: (art.5 cod civil) nu se poate deloga prin conventii de la regulile care privesc ordinea publica si bunele moravuri. per a contrario se poate deloga prin conventie de la regulile care nu privesc ordinea publica si bunele moravuri 2) a fortiori (cu atat mai mult)- o norma juridica este apliata la un caz neprevazut pentru ca ratiunile avute in vedere la edictarea ei se regasesc cu atat mai mult in cazul dat exemplu potrivit codului familiei dupa divort , sotul care si-a schimbat numele prin casatorie poate pastra numele dobandit in anumite conditii. Este cea potrivit cu care cine poate mai mult , poate si mai putin vii potes plus , potes minus ex: daca prin lege se prevede ca o persoana poate sa dobandeasca dreptul de proprietate cu atat mai mult va putea dobandii si posesia care reprezinta mai putin decat dreptul de proprietate. 3) reductio ad absurdum (argumentul reducerii la absurd) cel ce interpreteaza o norma juridica arata ca acea norma poate fi interpretata numai intr-un anumit fel , sens deoarece orice alta interpretare ar conduce la o situatie absurda. 4) Analogiei care se exprima in adagiul potrivit cu care unde exista aceeasi ratiune a legii trebuie sa existe aceeasi solutie. Ex: (art.60 alin.2 codul familiei) copilul din casatorie care si-a pierdut aceasta calitate prin efectul hotararii judecatoresti de admitere a actiunii in tagada paternitatii are dreptul ca intr-un an sa introduca actiune in stabilirea paternitatii. Prin analogie si copilul din afara casatoriei are acest drept.

CURS 3 Raportul juridic civil Este o relatie sociala, patrimoniala si personal nepatrimoniala reglementata de normele de drept civil la care participa personae fizice si persoane juridice care se afla intre ele pe pozitie de egalitate juridica. Caracterele raportului juridic civil: -relatie sociala, iar acest lucru reprezinta genul proxim al definitiei. relatii sociale-patrimoniale(au continut economic exp:banesti) -personal nepatrimoniale(nu pot fi exp:banesti) -norme de drept civil

-subiectele raporturilor juridice civile sunt oameni priviti individual sau colectiv. -partile raportului juridic civil se afla pe pozitie de egalitate juridica si nu in relatii de subordonare(in consecinta nici o persoana nu poate fi obligata sa incheie un act juridic civil). Elemente esentiale ale raportului juridic civil: 1.Subiectele raportului juridic civil- adica persoane intre care se leaga raportul juridic civil. 2.Continutul raportului juridic civil- reprezentat de drepturile si obligatiile partilor in raportul juridic civil. 3.Obiectul raportului juridic civil- adica actiunile sau inactiunile la care se refera drepturile si obligatiile partilor. Subiectele raportului juridic civil- este acea persoana care participa la raportul juridic civil, deci care are calitatea de titular de drept si obligatii care intra in continutul raportului juridic civil. Clasificare: a)subiect activ- adica persoana care dobandeste dreptul care intra in contul raportului juridic civil. b) subiect pasiv- este persoana careia ii incumba (apartin) obligatiile din continutul raportului juridic civil. In raporturile obligationale sau de creanta, subiectul activ poarta denumirea de creditor, iar subiectul pasiv poarta denumirea de debitor. In raporturile care izvoresc din anumite contracte (contracte numinte) creditorul si debitorul au denumiri specifice. vanzator-cumparator ,donator-donatar, locator-locatar, deponent-depozitar, mandantmandatar - observatii ca in anumite contracte aceeasi persoana poate avea calitatea de creditor cat si calitatea de debitor- ex: contractele bilaterale(opuse,simetrice) sau sinalogmatice(care impun obligatii). In fuctie de numarul de subiecte raportului juridic civil se clasifica in: 1)raporturi juridice simple au doar doua subiecte 2)raporturi juridice cu pluralitate de subiecte Trebuie sa facem distinctie intre notiunea de subiecte si notiunea de parte. In raportul juridic civil notiunea de subiect coencide cu notiunea de parte ex: contractul de imprumut avem pe deoparte imprumutatorul ,iar pe de alta parte imprumutatul. In cazul raportului juridic cu pluralitate de subiect, cele doua notiuni nu coencid, ex: intrun contract de vanzare cumparare pot sa existe mai multi vanzatori care alcatuies o singura parte si mai multi cumparatori care alcatuiesc cealalta parte. Determinare subiectelor raportului juridic civil. Determinare = cunoasterea partilor raportului juridic civil. Aceasta determinare se realizeaza diferit in functie de: a) Determinari absolute- este cunoscut doar subiectul activ, iar subiectul pasiv este nedeterminat ex: dreptul de proprietate. b) Determinari relative- este cunoscut doar subiectul activ, cat si subiectul pasiv ex: contractul de imprumut. Pluralitatea subiectului raportului juridic civil.

Exista situatii in care raportul juridic civil este stabilit intre mai multe persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive. In rapoartele reale avem coproprietatea, indiviziunea, devalmasia (drept de proprietate pe care doua sau mai multe persoane numite devalma?i l au asupra aceluia?i bun nedivizat ntre ele n cote par?i). In rapoartele personal- nepatrimoniale: in materia creatiei intelectuale discutam despre opera comuna: Rapoartele obligationale in care pot exista urmatoarele situatii: pluralitatea activa sau pasiva, mixta. In aceasta materie regula este divizibilitatea pentru ca in principiu obligatiile sunt conjuncte. In cazul divizibilitatii fiecare dintre creditori nu poate depinde de la debitori, decat partea sa si fiecare dintre debitori nu poate fi tinut decat pentru partea sa. Exceptiile sunt: -solidaritatea activa sau pasiva -indivizibilitatea Solidaritatea activa= oricare dintre creditori poate sa predinta de la debitori intreaga datorie. Solidaritatea pasiva= oricare debitor poate fi obligat la plata intregii datorii. Daca unul din debitori plateste creanta se stinge fata de creditor, incetand si solidalitatea ex: (accident de circulatie in care conducatorul este un angajat al societatii). Indivizibilitatea= care reprezinta acelasi lucru ca si solidaritatea , existand urmatoarele distinctii: 1.izvorul indivizibilitatii in afara de lege si conventia partilor mai poate fi si natura bunului. 2.spre deosebire de solidaritate care inceteaza la deces, indivizibilitatea se transmite de catre mostenitor. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil: Aceasta problema se pune numai in cazul rapoartelor juridice patrimoniale deoarece , cele personal- nepatrimoniale sunt inalienabile (nu poate fi instrainat). Rapoartele juridice reale- in cazul acestora prin transmiterea bunului se transmite si calitatea de titular al dreptului real, deci calitatea de subiect activ. Rapoartele juridice obligationale- care se realizeaza prin: 1.schimbarea subiectului activ ex: (cesiunea de creanta) 2.schimbarea subiectului pasiv ex: (stipulatia pentru altul)

CURS 4 Continutul raportului juridic civil Este reprezentat de totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor pe care le au subiectele acelui raport juridic civil. 1.relatia dintre drept si obligatii se exprima prin: ? aceea ca fiecarui drept subiectiv ii corespunde o obligatie corelativa ?continutul dreptului subiectiv civil determina continutul obligatiei

Raportul subiectiv civil= e posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectiv activa al unui raport juridic de a avea el insusi o anumita conduita si de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o conduita corespunzatoare acestui drept, adica sa dea , sa faca sau sa nu faca ceva putand apela in caz de nevoie la forta coerecitiva (care are puterea) a statului. Clasificarea drepturilor subiective civile: Un prim criteriu de clasificare e gradul de opozibilitate: 1.drepturi absolute 2.drepturi relative 1.drepturile abosulte- acele drepturi care sunt exercitate de titularii lor, singuri celelalte subiecte de drept avand numai obligatie negativa de a nu face nimic de natura a aduce atingere dreptului absolut ex: (dreptul de proprietate). Caracteristici: Subiectul activ e determinat ,iar subiectul pasiv e nedeterminat. Obligatia corelativa unui drept absolut ,e obligatia generala pentru ca exista tuturor celorlalte subiecte de drept ceea ce inseamna ca ea e opozabila tuturor celorlalte persoane. In consecinta drepturile absolute sunt opozabile erga omnes (tuturor) Obligatia corelativa unui drept absolut e o obligatie abstracta deoarece nu are intotdeauna acelasi continut. Obligatia corelativa unui drept absolut e o obligatie negativa ,deoarece ea consta intr-o abstentiune egal de a nu face nimic de natura a aduce atingerea de absolut. 2.drepturile relative acel drept in temeiul caruia sub activitatea care este determinat are posibilitatea de a cere subiectului pasiv, care este determinat si el, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Ex: (dreptul vanzatorului de a i se platii pretul bunului vandut). Caracteristici: a)atat subiectul activ cat si cel pasiv sunt determinate. b)drepturile relative e opozabil numai fata de subiectul pasiv, adica obligatia corelativa ii incumba, ii exista numai subiectului pasiv. c)obligatia corelativa unui drept relativ e o obligatie concreta in sensul ca are un continut diferit de la un caz la altul putand ,ea constand fie dintr-o actiune (a da ,sau a face) fie dintr-o abstentiune (a nu face ceva) din ceea ce debitorul ar fi putut sa faca daca nu iar fi obligat. In functie de continutul lor: 1.drepturi patrimoniale- drepturi reale - drepturi de creanta 2.drepturi personal- nepatrimoniale nu au continut economic. Drepturile reale acele drepturi ale caror titular poate sa exercite atributele asupra unui bun determinat un mod direct si nemijlocit fara a fi necesare interventia unei alte persoane ex: (dreptul de proprietate). Drepturi de creanta sau personale-acele drepturi in care titularul dreptului de creanta (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv( debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Drepturile reale sunt drepturile absolute ,iar drepturile de creanta sunt drepturile relative. In plus, fata de deosebire dintre drepturile absolute si drepturile relative, drepturile reale au doua efecte specifice(prelogative specifice):

a) Drept de urmarire b) Drept de preferinta a) Reprezinta posibilitatea titularului dreptului real de a urmarii bunul, obiectiv al dreptului in mainile oricui s-ar afla. b) Care presupune drepturile titularului de a avea preferinta asupra oricarei persoane precum si de a se indestula cu prioritate din acel bun, inlaturand orice alti eventuali creditori. In functie de numarul lor drepturile reale sunt limitate ca numar izvorul lor fiind doar legea pe care drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar , si pot avea si alte izvoare (contracte, delicte civile etc) Drepturile personal nepatrimoniale= sunt acele drepturi care ocrotesc anumite valori care sunt strans legate de persoana omului astfel incat nu poate avea un continut economic. Se clasifica dupa obiectul lor: 1.drepturi care privesc existenta si integritatea fizica si psihica a persoanei ex: (dreptul la viata, la sanatate, la integritatea fizica si psihica, la secretul vietii private, la libertate). 2.drepturi care privesc individualizarea persoanelei ?pentru persoana fizica :dreptul la nume, la domiciliu, la stare civila ?pentru persoane juridice:dreptul la denumire, la sediu. 3.drepturile care privesc latura persoanei nepatrimoniale- nepatrimoniala a dreptului de creatie intelectuala( dreptul autor, inventator) ?dreptul de a fi recunoscut ca autorul unei carti sau dreptul la inviolabilitatea creatiei sau dreptul la proprietatea inventiei. Clasificarea dupa cum au ,sau nu existenta de sine statatoare: 1) Drepturile principale ?care au o stare de sine statatoare Majoritatea drepturilor reale si de creanta sunt drepturi principale. 2) Drepturile accesorii ?care nu au o stare de sine statatoare si depind de functia unui alt drept ?acele drepturi care de regula, au ca scop garantarea unui drept de creanta,iar existenta depinde de acel drept de creanta ex: ( dreptul de gajgarantie,ipoteca). Obligatiile civile- este indatorirea pe care o are subiectul pasiv al raportului juridic de a avea o anumita conduita respectiv de a da, a face, sau a nu face ceva corespunzator de subiectul activ, indatorire care la nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a statului. Clasificare obligatiilor: in fuctie de obiect: 1.obligatia de a da(dare)= obligatia de a constituii sau transmite un drept real. Ex: (obligatia vanzatorului de a transmite catre cumparator dreptul de proprietate asupra bunului vandut). Obligatia cumparatorului de a transmite catre vanzator dreptul de proprietatea asupra sumei de bani. 2.obligatia de a face(facere)= obligatia de a intreprinde o anumita actiune ,de a preda un bun sau de afectua o prestatie. Ex: (obligatiile vanzatorului de a preda bunul vandut catre cumparator) (obligatia antreprenorului de a efectua o anumita lucrare).

Observatia obligatiei de a da sau a face, sunt obligatii pozitive pentru ca constau intr-o actiune. Obligatia de a nu face non facere = consta in obligatia de abstentiune Obligatia de a se abtine de la savarsirea unei anumite actiuni. CURS 5 Obiectul raportului juridic civil- intelegem conduita partilor in raportul juridic civil , adica actiunea sau inactiunea la care e indreptatit subiectul activ si la care e obligat subiectul pasiv. Subiectul raportului juridic e un element constitutiv al oricarui raport juridic. In unele rapoarte juridice conduita partilor se refera la un lucru ex: (in raportul juridic de proprietate). In doctrina opinia majoritara e cea potrivit cu care lucrul nu intra in obiectul rapotului juridic. Argumente: -raportul juridic e o relatie sociala intre oameni si nu intre oameni si lucruri. Nu toate rapoartele juridice se refera la lucruri ex: (rapoartele persoanelor nepatrimoniale). Cu toate acestea conduita partilor se refera la un lucru. Acesta apara ca un obiect derivat al acestei conduite. In acest sens se spune ca lucru este un obiect al obiectului raportului juridic. Bunurile Legea civila nu da o definitie a notiunilor de bunuri, dar codul civil si legile civile speciale folosesc aceasta notiune de bun in doua sensuri: 1.in sens restrans stricto sensu prin bunuri intelegem lucrurile materiale asupra carora pot exista drepturi patrimoniale (lucruri care sunt susceptibile, de a fi obiect derivat al unui drept patrimonial). 2.in sens larg lato sensu prin bunuri intelegem atat lucruri materiale cat si drepturi patrimoniale privitoare la aceste lucruri. Drepturile reale- acele drepturi ale caror titular poate sa exercite atributele asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocit fara a fi necesara interventia unei alte persoane ex:(dreptul de proprietate). Dreptul de creanta sau personale- acele drepturi in care titularul dreptului de creanta( creditorul) poate pretinde subiectul pasiv( debitorul) sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva. Drepturile reale sunt drepturi absolute,iar drepturile de creanta sunt drepturi relative. In plus fata de deosebirile dintre drepturile absolute si drepturi relative, drepturile au doua efecte specifice (prelogative specifice): a) Drepturi de urmarire b) Drepturi de preferinta a)reprezinta posibilitatea titularului dreptului real de a urmarii bunul, obiectiv al dreptului in mainile oricui s-ar afla.

b)care presupune drepturile titularului de a avea preferinta asupra oricarei persoane precum si de a se indestula cu prioritate din acel bun inlaturand orice alti eventuali creditori. In functie de numarul lor drepturile reale sunt limitate ca numar, izvorul lor fiind doar legea pe cand drepturile de creanta sunt nelimitate ca numar si pot avea si alte izvoare( contracte , delicte civile etc). Drepturile personale nepatrimoniale= sunt acele drepturi care ocrotesc anumite valori care sunt strans legate de persoana omului astfel incat nu poate avea un continut economic. Se clasifica dupa obiectul lor: 1.drepturile care privesc existenta si integritatea fizica si psihica a persoaneie ex: (dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si psihica, la secretul vietii private, la libertate). 2.drepturi care privesc individualizarea persoanei pentru persoana fizica: dreptul la nume, la domiciliu, la starea civila -pentru persoane juridice: dreptul la denumire, la sediu. 3.drepturile care privesc latura personal- nepatrimoniala a drepturilor de creatie intelectuala - (dreptul de autor, inventator) dreptul de a fi recunoscut ca autorul unei carti, sau dreptul la inviolabilitatea creatiei sau dreptul la proprietatea inventiei. Clasificarea dupa cum au sau nu au existenta de sine statatoare 1.dreptul principale- care nu au o existenta de sine statatoare majoritatea drepturilor reale si de creanta sunt drepturi principale. 2.drepturile accesorii ? care nu au o existenta de sine statatoare si depind de functia unui alt drept. ?acele drepturi care de regula , au ca scop garantarea unui drept de creanta, iar existenta lor depinde de acel drept de creanta ex:( dreptul de gaj, ipoteca). Lucrul este o valoare economica utila pentru satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale omului. Obs: pentru a fi un bun , un lucru trebuie sa fie susceptibil de apropiere sub forma unui drept patrimonial. *corelatia dintre notiunea de bun si cea de patrimoniu: Atunci cand bunurile sunt privite ca existenta unei anumite persoane ele sunt incluse in patrimoniul acelei persoane. Patrimoniul are doua laturi: ?activul patrimonial (latura activa care include bunurile lato sensu ) ?pasivul patrimonial care include obligatiile cu valoare patrimoniala. Relatia dintre notiunea de bun si patrimoniu e relatia de la parte la intreg. Patrimoniul e totalitatea drepturilor cu valoare economica (inclusiv a bunurilor stricte ,sensul la care acestea se refera) precum si a obligatiilor cu valoare economica exista unei anumite persoane. Clasificarea bunurilor: Criteriile de clasificare se refera la bunurile strico sensu dar exista si criterii de clasificare care se refera la bunurile lato sensu . 1) Dupa cum sunt sau nu in circuitul civil (dupa cum pot, sau nu sa formeze obiect al unor acte juridice civile) Bunurile scoase din circuitul civil ex: (bunurile existente proprietatii publice)

Bunurile care sunt in circuitul civil: a) Bunurile a caror circulatie e limitata in sensul ca regimul lor juridic e reglementat prin dispozitii legale speciale ex: (armele si munitiile, substantele stupefiante) b) Bunurile cu privire la care se pot face acte juridice civile de catre orice subiect de drept. Obs: regula e in sensul ca bunurile sunt in circuitul civil. Exceptiile ,respectiv bunurile care sunt scoase din circuitul civil sunt de stricta interpretare. 2) Caracterul mobil sau imobil al bunurilor: (aceasta e cea mai importanta clasificare a bunurilor) a) Bunuri imobile b) Bunuri mobile CURS 6 Bunurile imobile se sub clasifica : 1.bunurile imobile prin natura lor terenurile si cladirile, recolte si fructele neculese inca. 2.bunurile imobile prin destinatie acele bunuri care sunt mobile prin natura lor , dar pe care le legea le considera imobile. Aceste bunuri sunt prin vointa proprietarului destinate pentru serviciul sau exploatarea unui bun imobil prin natura sa. Ex: (acele bunuri care sunt numai intr-o legatura intelectuala cu un bun imobil: (unelte si masini agricole) si bunuri care se afla atat intr-o legatura intelectuala cat si intr-o legatura materiala cu bunul omobil: (statuile si oglinzile care sunt fixate in zid, conducte de apa si canalizare dintr-un imobil). 3.bunurile imobile prin obiectul lor la care se aplica: - drepturi reale imobiliare - actiunile in justitie privitoare la aceste drepturi. Bunurile mobile se clasifica in: 1. Bunuri mobile prin natura lor: acele bunuri care se pot transporta dintr-un loc in altul fie prin forta proprie, fie deplasate de om. 2. Bunuri mobile prin anticipatie: acele bunuri care pot fi imobile prin natura lor ,dar care partile printr-un act juridic le privesc bunuri mobile in considerare a ceea ce vor fi in viitor ex: (recolte si fructe neculese inca). 3. Bunurile mobile prin determinarea legii: ? drepturi reale asupra bunurilor mobile ? drepturi de creanta ? actiunile in justitie privitoare la acest drept. Dupa natura bunurilor, sau dupa vointa partilor exprimate intr-un act juridic: a) Bunurile individual determinate res certa ? acele bunuri care prezinta anumite caractere specifice care le fac sa fie unice in felul lor ex: (terenuri, case). b) Bunurile determinate prin criterii generice res genera -bunurile de gen nu pier? acele bunuri care fac parte dintr-o anumita categorie avand trasaturi comune cu toate bunurile din aceste categorii. Acestea fac obiectul unor acte juridice, bunurile de gen trebuie individualizate prin numar, cantitate,masura. Ex: (bani, cartile dintr-o biblioteca, cereale etc). Potrivit vointei partilor un bun de gen prin natura sa poate devenii individual determinat. Acordul partilor il indica prin anumite caractere specifice.

4. Dupa cum pot sau nu fi inlocuite in executarea obligatiei: a) Bunuri fungibile pot fi inlocuite in executarea obligatiei. b) Bunuri nefungibile- nu pot fi inlocuite in executarea obligatiei. De regula bunurile individual determinat, sunt bunuri nefungibile, iar bunurile de gen sunt fungibile. 5. Dupa cum la prima intrebuintare bunul e sau nu consumat: a) Bunuri consumptibile ex: (bani si combustibilul) b) Bucuri neconsumptibile ex: (terenuri, cladiri etc). 6. Dupa pot fi sau nu impartite ( divizate) fara a li se schimba destinatia: a) Bunuri divizibile ex: (teren) b) Bunuri indivizibile= nu pot fi impartite ex: (animal) 7. Dupa cum au sau nu o intrebuintare independenta: a) Bunuri principale cele care nu au o existenta de sine statatoare (au o intrebuintare independenta) b) Bunuri accesorii nu au o (intrebuintare) existenta de sine statatoare ex : (antena unui TV, arcusul unei viori). 8. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe: a) Bunuri frugifere- bunuri care produc fructe b) Bunuri nefrugifere- bunuri care nu produc fructe. Fructele sunt de trei categorii: -naturale (sunt produse in natura, fara influenta omului) -industriale (sunt produse prin interventia omului) ex: recolte -civile (echivalentul valorii, al folosirii unui bun) ex: dobanzile si chiriile Obs: trebuie sa facem distinctia intre fructe si producte. Spre deosebire de fructe, a caror producere nu consuma substanta bunului, productele sunt acele foloase care se trag de pe urma bunului si care consuma substanta lui ex : (piatra dintr-o cariera, carbunele dintr-o mina etc). CURS 7 Izvoarele raportului juridic concret Raportul juridic civil este o relatie sociala, care reglementata de norma de drept civil. Pentru ca un raport juridic civil sa se nasca, sa se modifice, sau sa se stinga este necesara producerea unui fapt social in care norma juridica civila , sa lege aceste efecte. Aceste fapte sociale constituie izvoare ale raportului juridic civil -rapoartele juridice civile sunt acele fapte de care norma juridical civila leaga nasterea, modificarea sau stingerea raportului juridic civil. Obs: Notiunea de izvor al raportului juridic civil nu trebuie confundata cu cea de izvor al dreptului civil (adica actele normative in care sunt cuprinse normele dreptului civil). Normele dreptului civil sunt premize ale izvorului raportului juridic civil. Clasificarea faptelor juridice, izvoare ale raportului juridic civil. -dupa natura lor distingem intre? evenimente ? actiuni omenesti

Evenimentele sunt acele imprejurari sau fapte naturale care se produc independent de vointa omului de care legea leaga nasterea , modificarea sau stingerea unui raport juridic civil ex: (nasterea unei persoane fizice). Un prim efect este ca incepe capacitatea de folosinta a persoanei fizice respective, al doilea efect se naste obligatia parintilor de intretinere, crestere si educare a copilului. Ex: (moartea unei persoane) inceteaza capacitatea de folosinta a persoanei respective: (cutremurul, traznetul, inundatiile) sunt evenimente care pot conduce la stingerea unor rapoarte juridice civile, daca aceste evenimente au ca efect distrugerea unor bunuri se ajungea la stingerea unor drepturi de proprietate. Actiunile omenesti sunt fapte voluntare de care legea leaga nasterea , modificarea sau stingerea unui raport juridic civil. Actiuni omenesti? savarsite de a produce efecte juridice ,adica de a da nastere , modifica sau a stinge un raport juridic civil ,rezulta acte juridice civile. ? savarsite fara intentia de a produce efecte juridice efecte care se produc totusi in puterea legii = fapte juridice strico sensu ?fapte juridice licite ? fapte juridice ilicite Fapte juridice ilicite: 1. Gestiunea de afaceri 2. Plata lucrului nedatorat 3. Imbogatirea fara justemei , sau justa cauza Fapte juridice ilicite: sunt delictele civile, adica acele fapte ilicite cauzatoare de prejudicii care atrag raspunderea civila derituale. Obs: Evenimentele impreuna cu actiunile omenesti savarsite fara intentia de a produce efectele juridice (fapte juridice) stricto sensu / alcatuiesc faptele juridice in sens larg lato sensu Actul juridic civil- manifestarea de vointa facuta cu scopul de a produce efecte juridice, respectiv de a da nastere, modifica sau stinge un raport juridic civil. Nu exista o definitie legala a actului juridic civil, exista insa o definitie legala a contractului (art. 942 cod civil) fiind o specie a actului juridic civil. Sensurile termenului de act juridic civil 1. Actul juridic civil in sens de operatiune juridica, adica de manifestarea, de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice (acest sens al termenului il gasim in definitie). In acest sens folosim termenul actiunii raportului juridic ca negotium juris . 2. Prin act juridic intelegem inscrisul in care se consemneaza operatiunea juridica si care este mijlocul de proba al acelei operatiuni. In acest sens termenul de act juridic este folosit ca instrumentum probatione (in sens de mijloc de proba). Clasificarea actelor juridice: Dupa numarul partilor ?acte juridice unilaterale- reprezinta manifestarea de vointa a unei singure parti ex: (promisiunea publica de recompensa) ?acte juridice bilaterale ?acte juridice multilaterale In aceasta situatie raportul juridic se stabileste intre promitent si persoana care a prestat actiunea sub care s-a promis recompensa ex: (testamentul, acceptarea unei succesiuni, renuntarea la un drept, recunoasterea unui copil, oferta de a contracta). Actele bilaterale care presupun un acord de vointa a doua parti ex: (contractele)

Actele juridice multilaterale- se mai numesc acte juridice uniune ,care presupun acordul de vointa a trei sau mai multe parti ex: (contractul de societate) Contractele se sub clasifica dupa cum dau nastere la obligatii in sarcina uneia sau a ambelor parti: 1. Contracte unilaterale- sunt acele contracte care dau nastere in sarcina unei singure parti. 2. Contractele bilaterale sau sinalagmatice- care dau nastere in sarcina ambelor parti. 1.exemple: contract de imprumut de consumatie (mutum) :contracte de imprumut de folosinta (comodat) :contrat de donatie fara sarcina :contract de depozit nerenumerat 2.exemple: contract de vanzare-cumparare, contract de schimb, locatiune. CURS 8 Clasificarea actelor juridice in unilaterale si bilaterale nu se confunda cu clasificarea contra lor in unilaterale si bilaterale pentru ca criteriile sunt diferite. In functie de scopul urmarit de parti la incheierea actului juridic: 1. Acte juridice cu titlu oneros Este un act juridic civil in care fiecare parte urmareste de la cealalta un avantaj patrimonial, de rugula echivalent. 2. Acte juridice cu titlui gratuit acte juridice in care partea care le incheie procura alteia un folos fara a urmari in schimb un alt folos ex: (contractul de donatii fara sarcini) a folosului pe care il procura altei persoane sa realizeze un folos de la aceasta ex: ( contractul de schimb). Obs: in actele juridice cu titlu gratuit trebuie sa existe intentia de a gratiica animus donandi .In domeniul contractelor exista o aplicatie speciala a acestei clasificari si anume: -exista contracte care nu pot fi decat cu titlui oneros, in consecinta caracterul oneros este esenta lor, adica in lipsa caracterului oneros ne aflam in fata altui contract ex: ( contractul de vanzare-cumparare, de schimb, locatiune). Avem contracte care prin esenta lor sunt cu titlu gratuit ex :( imprumutul de folosinta). Avem contracte care prin esenta lor sunt cu titlu gratuir, dar care pot fi si cu titlu generos , fara ca prin aceasta sa se schimbe calificarea juridica a contractului ex: ( contractul de mandat, de depozit). Actele cu titlu oneros? acte juridice comutative ?acte juridice aleatorii Actele juridice comutative- sunt acele acte juridice la care partile cunosc chiar din momentul incheierii a contractului, atat existenta cat si intinderea dreptului si obligatiilor care le revin ex: ( contract de vanzare-cumparare). Actele juridice aleatorii sunt acele acte juridice in care existenta si intinderea obligatiilor partilor, sau numai a uneia dintre parti nu se cunosc in momentul incheierii contractului ,ele depinzand de intamplare ex : (contractul de intretinere, de renta viagera, de asigurare). Actele juridice cu titlu gratuit ?liberalitati ?acte dezinteresate

Liberalitatile- sunt acele acte juridice cu titlu gratuit in temeiul caruia se transmite beneficiarului (gratificatului) un bun, un patrimoniu, sau o fractiune de patrimoniu a dispunatorului (gratificantului) ex: (contracte de donatie, legatul-testament). Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care se procura celeilalte parti un folos fara a se realiza o micsorare a patrimoniului dispunatorului ex : (contractul de mandat nerevunerat, imprumutul de consumatie fara dobanda). Dupa efectele pe care le produce actul respectiv distingem intre: 1. Acte constitutive de drept si obligatii 2. Acte translative de drept si obligatii 3. Acte declarative de drept si obligatii 1.Actele constitutive sunt acele acte juridice prin care se creeaza drepturi si obligatii noi inexistente anterior ex: (contractul de ipoteca). 2.Actele translative sunt acele acte juridice prin care se transmit drepturi si obligatii dintrun patrimoniu in altul ex: ( contractul de vanzare-cumparare, de donatie, de schimb). 3.Actele declarative sunt acele acte juridice prin care se definitiveaza drepturile preexistente ex: (imparteala sau partajul). Obs : la aceasta clasificare unii autori mai adauga o a patra categorie: actele juridice confirmative Actele juridice confirmative sunt acele acte juridice prin care partea care are dreptul sa invoce nulitatea relativa renunta la acest drept confirmand actul normativ. Importanta clasificarii: Spre deosebire de actul juridic constitutive si translative care produc efecte juridice pentru viitor ex: (nunc)- expresie latina cu sensul de incepand de acum, potrivit careia efectele unui act juridic se produc numai pentru viitor, adica de la data incheierii sale , actele juridice declarative produc efecte juridice pentru trecut ex: (tunc) expresie latina cu sensul de: cu incepere de atunci, potrivit careia efectele unui act juridic se produc si pentru trecut, incepand cu un moment anume stabilit. Dupa importanta pe care actul juridic respectiv o are in raport cu un anumit bun sau un anumit patrimoniu: 1. Acte de conservare- acte juridice prin care se preintampina pierderea unui bun sau iesirea lui din patrimoniul personal 2. Acte de administrare- acte juridice prin care se pune in valoare un bun sau un patrimoniu 3. Acte de dispozitie Actele de conservare sunt intotdeauna avantajoase pentru ca nu presupun nici o cheltuiala sau oricum, o cheltuiala mult mai mica decat efectul benefic ex : (inscrierea unei ipoteci in carte funciara). Actele de administrare- pot fi privite din doua puncte de vedere: a) De administrare a unui bun privit izolat ut singuli ex: ( perceperea si folosirea fructelor, asigurarea bunului). b) De administrare a unui patrimoniu, acestea au ca scop valorificarea patrimoniului raportate la un bun izolat, ele constituie acte de dispozitie ex: (actul de instrainare a unui bun perisabil).

Actele de dispozitie- sunt acele acte prin care iese un bun din patrimoniul unei persoane sau se graveaza acel bun cu o sarcina reala ex: (contractul de vanzare-cumparare, de schimb, de donatie). Dupa modul lor de formare: a) Acte juridice consensuale- sunt acele acte juridice care se incheie prin simpla manifestare de vointa a partilor fara sa fie nevoie de vreo forma speciala. b) Acte juridice solemne- sunt acele acte juridice care se incheie in mod valabil numai intr-o anumita forma prevazuta de lege, forma ceruta (advaliditate), adica pentru valabilitatea actului juridic respectiv ex: ( forma autentica , contractul de donatie). c) Acte juridice reale sunt acele acte juridice pentru a caror incheiere valabila este nevoie de remiterea materiala a bunului ex : (contractul de imprumut, gaj, depozit). In fuctie de momentul in care isi produc efectele : a) Actele juridice intrevii intervivos -produc efecte in timpul vietii partilor. Majoritatea actelor juridice sunt de acest fel. b) Actele juridice pentru cauza de moarte mortis cauza - produc efecte juridice numai la moartea autorului lor ex: (testamentul). Dupa cum au sau nu au o existenta de sina statatoare: a) Acte juridice principale cu o existenta de sine statatoare majoritatea sunt de acest fel. b) Acte juridice accesorii nu au existenta de sine statatoare ex: (contractul de gaj, ipoteca). Obs: in ceea ce priveste rapoartele intre actele juridice principale si accesorii se aplica regula in care accesoriul sequitum principale. Dupa cum sunt sau nu reglementate de lege: a) Acte juridice tipice sunt reglementate (numite) ex: ( contract de vanzarecumparare). b) Acte juridice atipice- ce nu sunt reglementate ex: (contract de intretinere). Dupa modul lor de executare: a) Acte juridice cu executare dintr-o data uno ictu b) Acte juridice cu executare succesiva ex: ( contract de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate). CURS 9 Conditiile actului juridic civil Clasificare : a) Dupa obligativitatea sau neobligativitatea existentei lor intr-un act juridic civil: -conditii esentiale (de valabilitate, validitate) sunt acele conditii care trebuie sa existe in mod obligatoriu intr-un act juridic civil, iar lipsa lor atrage nulitatea, nevalabilitatea actului juridic civil. Alte conditii sunt prevazute in mod expres in (art.948 cod civil): 1.capacitatea de a incheia actul juridic civil 2.consintamantul actului juridic civil 3.cauza actului juridic civil 4.obiectul actului juridic civil In afara de aceste conditii mai au caracterul de conditii esentiale urmatoarele:

5.forma actului juridic civil atunci cand ea, este ceruta ad-validitatem adica pentru valabilitatea actului juridic civil. 6.modalitaile actului juridic , atunci cand existenta lor intr-un act juridic este de esenta actului. Obs: conditiile esentiale ale actului juridic civil au un caracter legal in sensul ca ele sunt expres prevazute de lege. Exista situatii insa, in care partile prin vointa lor pot ridica la rangul esential si un element care potrivit legii nu au un caracter esential. -conditii neesentiale b) In functie de aspectul la care se refera distingem intre: -conditii de fond: adica acele conditii care privesc continutul actului juridic (1,2,3,4,6). -conditii de forma: adica acele conditii care privesc modalitatea de exteriorizare a continutului actului juridic (5). Capacitatea de a incheia acte juridice civile. Capacitatea este aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a avea drepturi si obligatii civile si de asi exercita dreptul si asuma obligatiile prin incheierea de acte juridice civile. Capacitatea ?de folosinta ?de exercitiu- aptitudinea generala si abstracta a unei persoane de a exercita drepturi si asuma obligatii prin incheiere de acte juridice civile. In ceea ce priveste capacitatea de exercitiu sunt trei situatii: 1. Lipsa capacitatii de exercitiu- minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si persoane puse sub interdictie judecatoreasca. 2. Persoane cu capacitatea de exercitiu restransa- minorii intre 14-18 ani (persoane cu capacitatea de exercitiu restransa). 3. Persoane cu capacitatea deplina de exercitiu- persoane care au implinit varsta de 18 ani. In materia capacitatii exista principiul potrivit cu care orice persoana beneficiaza de capacitate civila (capacitatea civila este regula). In capacitata civila este exceptia care nu poate rezulta decat dintr-o prevedere expres a legii si care este de stricta interpretare. In al doilea rand o persoana nu poate renunta nici in tot si nici in parte la capacitate civila. Un act juridic incheiat in acest sens este lovit de nulitatea absoluta. Corelatia dintre capacitate si discernamant Discernamant- calitatea unei persoane de a fi constienta in sensul de a avea reprezentarea consecintelor de ordin juridic a actelor si faptelor sale. Spre deosebire de discernamant care este o stare de fapt capacitatea este o stare de drept. Astefel minorii pana la 14 ani, sunt prezumati a fi lipsiti de discernamant si in consecinta nu au capacitae de exercitiu (la fel si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca). Minorii intre 14-18 ani sunt prezumati a avea discernamantul diminuat si in consecinta au capacitate restransa de exercitiu. Persoanele peste 18 ani sunt prezumate a avea discernamant , deci au capacitate deplina de exercitiu. Sanctiunea incheierii unui act juridic cu incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea este de regula nulitatea relativa a actului si ca exceptie este nulitatea absoluta a actului juridic civil. Consimtamantul

Vointa juridica- este un fenomen psihologic, iar formarea ei presupune mai multe etape. Punctul de plecare in procesul de formare a oricarei vointe consta in existenta obiectiva a unei nevoi, (necesitati) pe care omul tinde sa o satisfaca. Urmand un proces de deliberare- avand un avantaj si dezavantaj a unei optiuni sau alta. In urma deliberarii se ia o hotarare in sensul ca individul respectiv decide un anumit act juridic, in vederea atingerii scopului respectiv propus. In consecinta exista o vointa interna care este un fapt psihologic, care pentru a devenii fapt social, deci pentru a intra in domeniul dreptului vointa trebuie sa fie exteriorizata, declarata. Vointa juridica este compusa din: 1. Scop, adica motivul determinant urmarit in incheierea actului juridic, acest element se exprima prin notiunea de cauza a actului juridic civil. 2. Exteriorizarea hotararii de a incheia actul juridic respectiv- acest element social exprimat prin notiunea de consintamant. Principiile vointei juridice: 1.principiul libertatii de vointa a partilor actului juridic civil- este exprimat principiului constitutional al libertatii persoanei. Acest principiu se exprima: a) partile sunt libere sa incheie sau sa nu incheie in act juridic civil. b) partile sunt libere sa incheie orice act juridic civil. c) partile sunt libere sa stabileasca continutul actului juridic respectiv. Obs: Principiul are niste limite care constau in norme imperative si in regulile de convietuire sociala. 2.principiul prioritaii vointei reale sau vointei interne In majoritatea cazurilor exista o concordanta intre vointa interna si vointa declarata. Exista situatii in care exista o inconcordanta intre ele. Se pune deci posibilitatea prioritatii vointei interne, sau vointei declarate. Codul civil roman a adoptat principiul prioritatii vointei interne numai in foarte putine cazuri ca exceptie se da prioritate vointei declarate. Principiul prioritatii vointei interne nu este reglementat in mod expres in codul civil, el rezultand din interpretarea unor teste ex: (art.977 cod civil) potrivit cu care interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor si nu dupa sensul literar al termenilor. Existenta acestui principiu mai rezulta si din reglementarea viicilor de consintamant ex: (violenta). CURS 10 Consintamantul -exprima hotararea unei persoane de a se angaja din punct de vedere juridic. Sensurile notiunii de consintamant: 1. Poate sa exprima hotararea unei singure persoane in acest sens este vorba despre manifestare unilaterala de vointa. Consintamantul este deci vointa autorului actului unilateral si vointa fiecaruia dintre partile actului juridic bilateral sau multilateral. 2. Prin consimtamant intelegem hotararile concordante alor doua sau mai multe parti ex: (un acord de vointa). In acest al doilea sens consintamantul este mai aproape de etimologia cuvantului cum+sentire = a simtii impreuna

Conditii de valabilitate ale consintamantului: a) consintamantul nu exista in cazul in care la incheierea unui act juridic s-a omis luare lui de la o persoana care potrivit legii trebuia sa-l dea. b) consintamantul trebuie sa fie exteriorizat in forma prevazuta de lege sau de parti. Aceasta conditie este definitorie. Daca nu este exteriorizat consintamantul nu exista din punct de vedere material si juridic deoarece vointa interna neexteriorizata ramane un simplu fapt psihologic care nu produce efecte juridice pentru ca nu poate fii cunoscuta de altii. In ceea ce priveste exteriorizarea consintamantul se aplica principiului consensualismului potrivit cu care un act juridic este valabil incheiat prin simpla manifestare de vointa a partilor fara sa fie nevoie de vreo forma speciala. Consintamantul poate fii dupa modalitatile de exemplu: a) expres: presupune ca hotararea de a incheia un act juridic sa se exprime prin modalitati evidente de natura a face cunoscuta in mod direct si nemijlocit de cealalta parte si de terta. Poate fii dat: verbal sau printr-un inscris ?sub semnatura privata (chitanta de mana) ?autentic (la notariat) prin gesturi sau fapte concludente b) tacit: atunci cand partea efectueaza un act juridic sau un fapt din care se poate prezuma intentia sa de a se angaja din puct de vedere juridic. Obs : nu exista echivalenta intre consintamant tacit si tacere. In principiul dreptului civil tacerea nu valorifica consintamantul, nu se aplica principiului din drept roman potrivit cu care vita quem comsentire videtum . Exceptii- acele situatii in care tacerea valorifica consintamantul ex: (atunci cand legea, obiceiul sau paritie dau tacerii aceasta valoare potrivit (art.1437 cod civil) , daca partile intr-un contract de incheiere au prevazut un termen si daca la expirarea termenului locatarul ramane in locuinta si proprietarul tace, incheierea se considera- reinointa tacita relocatiune). 3. Consintamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant. Discernamantul reprezinta atitudinea unei persoane de a avea reprezentarea actelor si faptelor sale si a consecintelor acestora. Sunt prezumate a fii lipsite de discernamant persoanele care nu au capacitatea de exercitiu ex: (minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie juridica). Persoanele care au o capacitate de exercitiu sunt prezumate a avea discernamant, dar ele pot face dovada ca in momentul incheierii actului juridic au suferit o tulburare vremelnica a mintii: (incapacitati naturale) Cauzele incapacitatii naturale pot fii: betia grava, hipnoza, influenta unor droguri, mania puternica sau alientatia si debilitatea mintala atunci cand persoana nu a fost pusa sub interdictie judecatoreasca. Sanctiunea incheierii actului juridic cu lipsa discernamantului este nulitatea relativa a acelui act juridic. 4. Consintamantul trebuie sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice- adica cu intentia de a te angaja din punct de vedere juridic. Situatii in care nu este dat: a) Cand manifestarea de vointa a fost facuta din prietenie , complezenta. b) Atunci cand manifestarea de vointa a fost facuta in gluma.

c) Cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala cunoscuta de cealalta parte. d) Atunci cand manifestarea de vointa s-a facut cu o conditie pur potestativa din partea debitorului. Conditia pur potestativa din partea debitorului exista atat cand indeplinirea ei depinde exclusiv de manifestarea de vointa a debitorului ex: ( iti vand casa daca vreau). e) Atunci cand manifestarea de vointa este foarte vaga ex: (nu exista o oferta de vanzare , atunci cand intr-un pliant marfa este reprezentata grafic). Sanctiunea neindeplinirii acestei conditii este nulitatea relativa a actului juridic civil. 5. Consintamantul sa nu fie alterat de vicii de consintamant Viciile de consintamant- sunt acele situatii care afecteaza caracterul constient si liber al vointei de a incheia un act juridic civil (art.953 cod civil)- sunt reglementate Enumerare: eroarea, dolul(inselaciunea) , violenta, leziunea( acest viciu nu este reglementat de art.953 cod civil si exista ca viciu numai in conceptia subiectivista). Eroarea -este o reprezentare inexacta (falsa) a realitatii la incheierea unui act juridic. -este reglementata de (art.954 cod civil). Clasificare : 1.dupa natura realitatii fals reprezentate distingem intre: a) eroare de fapt- reprezinta falsa reprezentare a unei situatii de fapt la incheierea unui act juridic ex :( o persoana crede ca cumpara un vas de cristal ,dar de fapt vaza este de sticla). b) eroare de drept- reprezinta gresita reprezentare a existentei unui raport juridic. Exista doua opinii in sensul ca: -intr-o opinie eroarea de drept nu este considerata viciu de consintamant ,argumentul in constituie principiul potrivit cu care nimeni nu poate invoca necunoasterea legii nemo cenzetum ignorare legium -intr-o alta opinie eroarea de drept este viciu de consintamant ,dar numai atunci cand se refera la norme dispozitive. 2.dupa gravitatea erorii si dupa consecintele pe care le produce asupra consintamantului avem: a) eroare obstacol- este aceea eroare grava care conduce defapt la lipsa consintamantului in sensul ca este distructiva de vointa impiedicand chiar formarea actului juridic. Forme: ? error inegotio eroarea asupra naturii juridice a acutului incheiat. ?error incorpore eroarea asupra identitatii actului juridic. Sanctiunea erorii este nulitatae absoluta a actului juridic. b)eroarea viciului de consintamant- este de o gravitate mai rededusa decat eroarea obstacol Forme: ?error insusptantia eroarea asupra calitatii substantiale ale obiectului actului juridic ex : (atunci cand o persoana cumpara un teren impropriu de constructie). ?error impersona eroarea asupra identitatii sau calitatii unei persoane ex: (o persoana crede ca se casatoreste cu cineva, dar se casatoreste cu altcineva.

Conditiile erorii, vicii de consintamant: -elemetul asupra caruia poarta eroarea sa fie hotarator , determinant la incheierea actului juridic astfel incat partea in eroare nu ar fii incheiat actul respectiv, daca ar fii cunoscut adevarata realitate a lucrurilor. Obs: caracterul determinant se apreciaza de la caz la caz in functie de notiunea de cauza mediata. in cazul in care actul juridic este un contract cu titlu oneros este necesar ca cealalta parte sa fii stiut, sau sa fii trebuit sa stie ca elementul asupra caruia poarta eroarea a constituit motivul determinant al incheierii actului de partea aflata in eroare. Obs: aceasta conditie se aplica numai pentru contractele cu titlu oneros si nu si pentru cele cu titlu gratuit. In acest caz legea ocroteste vointa pentru ca, cerand anularea actului pentru eroare acesta urmareste si evita o baguba in timp ce gratificatul opunandu-se la anularea actului incearca sa pastreze un castig, un avantaj. Dolul (viclenia) este reglementat de (art.960 cod civil). Presupune utilizarea de mijloace viclene pentru inducerea in eroare a unei persoane cu scopul de a o determina sa incheie un act juridic. Obs: din punct de vedere al victimei dolul este o eroare provocata. Elementele dolului: a) Elementul obiectiv (material) care consta in utilizarea de mijloace viclene. Aceste mijloace pot consta intr-o actiune , intr-o captatie sau sugestie (specularea actiunii, sau pasiunii unei persoane pentru a o determina sa faca o liberalitate). Mijloaceale viclene mai pot consta intr-o inactiune, dolul prin reticienta atunci cand o persoana pastreaza tacerea asupra unei imprejurari, care intereseaza cealalta parte, imprejurare pe care ar fii avut obligatia sa o aduca la cunostinta celeilalte parti. b) Elementul subiectiv presupune doua aspecte: 1) Din punct de vedere al autorului dolului elementul subiectiv consta in intentia de a induce in eroare o persoana pentru a o determina sa faca un act juridic. 2) Din punct de vedere al victimei dolului elementul subiectiv consta intr-o eroare provocata ca urmare a utilizarii mijloacelor viclene. Obs: ceea ce vicieaza consintamantul este tocmai eroarea provocata si in utilizarea mijloacelor viclene. Clasificarea dolului: -in functie de gravitatea acestuia distingem intre: a) dolul principal- viciu de consintamant care poarta asupra unui element determinant la incheierea acutului juridic. b) dolul incident- nu este viciu de consintamant , deci nu conduce la anularea actului juridic, ci da dreptul la o actiune in despagubiri. Conditiile dolului , viciului de consintamant: a) Dolul trebuie sa cada asupra unui element determinant la incheierea actului juridic. Obs: in cazul dolului elementele determinante pot fii si altele decat substanta obiectului artei sau calitatile persoanei respective. b) Potrivit (art.960/alin 1, cod civil), dolul trebuie sa provina de la contractant. Per a contraria

Violenta este reglementata de (art.955 si 958 cod civil). Reprezinta constrangerea fizica sau psihica a unei persoane cu scopul de a o determina sa incheie un act juridic civil. a) Violenta prin constrangere fizica: inseamna reducerea victimei la rolul de simplu instrument la incheierea actului juridic ex: (fortarea mainii unei persoane pentru a semna un act juridic) b) Constrangere psihica se intelege amenintarea unei persoane cu un rau fizic (moral sau patrimonial de natura sa-i provoace o temere care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fii incheiat). Elementele violentei, viciu al consintamantului: -element obiectiv care consta in amenintarea cu un rau. -elementul subiectiv care consta in teama insuflata victimei pentru a incheia actul juridic. Conditiile violentei: a) Violenta trebuie sa fie determinata/hotaratoare pentru victima la incheierea actului juridic. Astfel potrivit (art.956 cod civil) temerea provocata de violenta dupa victima. b) Violenta trebuie sa fie nelegitima (ilicita) ,adica amenintarea cu exercitarea unui drept nu este viciu de consintamant. Obs: violenta este viciu de consintamant cand este savarsita de contractant Leziunea provine din laedo laedore = a vatama, paguba Obs: leziunea ,respectiv regimul juridic al acesteia difera in functie de conceptia care sta la baza acestei institutii. Exista doua conceptii: a) Conceptia obiectivista- este intalnita in dreptul civil roman. Leziunea este paguba materiala pe care o sufera una dintre partile actului juridic datorita disproportii de valoare dintre cele doua prestatii stipulate in cadrul aceluiasi act. In aceasta conceptie leziunea nu este viciu de consintamant. Conditiile leziunii: ? paguba sa fie evidenta ,adica disproportia dintre contprestatii sa fie valida. ? disproportia trebuie sa existe in momentul actului juridic. ? leziunea trebuie sa fie consecinta directa si nemijlocita a actului si sa nu rezute dintr-un fapt exterior. In dreptul civil roman leziunea este aplicabile numai pentru minorii cu capacitate de exercitiu restransa (14-18 ani) care au incheiat acte de administrare singuri (fara incuvintarea participantilor/tutorelui), acte pentru a caror validitate legea nu cere incuvintarea prealabila a autoritatii tutelare ,daca aceste acte sunt vatamatoare pentru minori. b) Conceptia subiectivista in care leziunea are doua elemente: ? elementul obiectiv- consta in disproportia intre contraprestatii ? elementul subiectiv consta in vicierea consintamantului uneia dintre parti ca urmare a starii de nevoie in care acesta s-a aflat . Obs: actiunea in justitie prin care se invoca leziunea pentru anularea unui act juridic civil se numeste actiune in resciziune. Cauza actului juridic civil este reglementata de (art.948 si 966-968 cod civil). Prin cauza intelegem scopul urmarit de parti la incheierea actului juridic. Elementele cauzei: 1. Cauza imediata

2. Cauza mediata Cauza actului juridic: Cauza este acel element abstract , obiectiv si invariabil in cadrul aceleiasi categorii de acte juridice fiind insa diferit de la o categorie la alta de acte juridice (cauza imediata). Exemple de tipuri de acte juridice: 1) Ca si contracte: a) Cu titlu oneros -comutative- cauza imediata este obtinerea folosului patrimonial (a contra prestatiei) procurati de catre cealalta parte (contract de vanzare-cumparare) -aleatorii- scopul imediat al uneia sau a ambelor parti este sansa de castig. b) Cu titlu gratuit- cauza imediata consta in intentia dispunatorului de a procura celelalte parti un folos fara a urmarii un contra echivalent. 2) Actele juridice unilaterale- cauza imediata difera in functie de un tip sau altul de asemenea acte (testament, intentia testatorului de a gratifica motis causa ). Cauza mediata (indirect) sau cauza impulsiva si determinata este un element concret , subiectiv si prin definitie variabil, nu numai de la o categorie la alta de acte juridice ,ci si in cadrul aceleiasi categorii de la un act juridic la altul ex : (un contract de vanzarecumparare a unui imobil). Conditiile de valabilitate: 1. Cauza trebuie sa existe (art.966 cod civil) cauza nu este valabila atunci cand actul juridic este incheiat de o persoana fara discernamant , atunci cand exista eroare obstacol si violenta prin constrangere. Sanctiunea aplicabila actului in aceasta situatie: a) Nulitatea relativa b) Nulitatea absuluta 2. Cauza trebuie sa fie reala si nu falsa. Aceasta conditie se refera la cauza mediata si la cea imediata , care fiind abstracta si invariabila , nu poate fii falsa. Cauza mediata este falsa atunci cand exista eroare ,viciu de consintamant sau consintamantul este viciat prin dol sau prin violenta morala. 3. Cauza trebuie sa fie licita. Cauza este ilicita atunci cand ea este contra legii. Se refera tot la cauza mediata. Ex: (tranzactia prin ca re victima unei infractiuni accepta sa retraga plangerea in scopul obtinerii de la autorul infractiunii a unor despagubiri mult mai mare decat prejudiciul suferit) 4. Cauza trebuie sa fie morala. Cauza este imorala atunci cand este contrara bunelor moravuri. Ex: (o persoana face o donatie in scopul de a determina sa intre sau sa continue o relatie de concubinaj). Proba cauzei (art.967 cod civil) instituie doua prezumtii: a) Prezumtia existentei cauzei intr-un act juridic chiar daca ea nu este mentionata in mod expres in inscrisul constatelor al actului juridic. b) Prezumtia de valabilitate a cauzei chiar dca ea nu este mentionata in mod expres. Aceste doua sunt niste prezumtii relative in sensul ca pot fii combatute prin proba contrarie (in sensul ca cel care afirma inexistenta sau nevalabilitatea cauzei trebuie sa dovedeasca acest lucru) Obiectul actului juridic: Este insusi obiectul raportului juridic civil caruia acel act juridic ii da nastere ,respectiv conduita partilor , adica prestatia sau prestatiile la care se obliga partile din raportul juridic civil.

Conditiile de valabilitate: Potrivi (art.965 , alin.1/ cod civil) obiectul actului juridic civil este valabil nu numai atunci cand bunul exista in momentul incheierii actului juridic, ci si atunci cand obiectul este un bun viitor. Obs: De la aceasta regula exista si exceptii (pactele sau conventiile asupra unor succesiuni nedesclusive) 1. Obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil. In acest caz contrar, acel obiect nu exista. Obiectul este determinat atunci can el consta intr-un bun individual determinat sau intr-un bun degen care a fost individualizat prin numar , calitate etc. Obiectul este determinat atunci cand, partile stabilesc criteriile pe baza carora obiectul va putea fi determinat pe viitor. Sanciunile in cazul contrar este nulitatea absoluta a actului juridic. 2. Obiectul sa nu fie imposibil din punct de vedere material. Astfel nimeni nu poate fi obligat sa faca ceva imposibil. Criteriul imposibilitatii este un criteriu subiectiv si nu este un criteriu absolut. Imposibilitatea obiectului se apreciaza la momentul incheierii actului juridic, pentru ca ceea ce este absolut imposibil in acel moment ulterior , sa devina posibil. Sanciunea neindeplinirii acestei conditii este nulitatea absoluta. 3. Obiectul sa fie licit. Este ilicit atunci cand nu este in circuitul civil sau atunci cand se incalca o norma legala imperativa ex: (pactele asupra unei succesiuni nedesclusive, conventiile care au ca obiect instrainarea unor bunuri apartinand domeniului public) 4. Obiectul trebuie sa fie morol , adica in concordanta cu normele de morala. Sanctiunea nerespectarii este nulitatea absoluta. Forma actului juridic Intelegem modalitatea de exteriorizare a consintamantului. Functioneaza un principiu. O exceptie de la acesta. Doua cerinte speciale de forma. Principiul consensualismului spune ca un act juridic civil este valabil incheiat prin simpla manisfestare de vointa a partilor fara sa fie nevoie de vreo forma speciala Se exprima prin adagiul solo consensu a obligat ( pe scurt solo consensu) De la acest principiu exista o exceptie reprezentata de acea situatia in care legea sau partile impun o forma speciala pentru validitatea actului juridic. Aceasta forma se numeste :( forma ad validitate) ,(ad solemvitatem) adica acea situatie in care in cazuri exceptionale legea sau partile prevad ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma solemna in absenta careie nu sunt valabile. Sanctiunea in lipsa formei este nulitatea absoluta. Situatii in care este ceruta forma: 1) Atunci cand statul urmareste sa asigure o evidenta a unor acte juridice considerate de interes general (forma autentica in cazul actelor juridice care au ca obiectiv terenuri) 2) Necesitatea asigurarii unui caracter certal consintamantului ex:(forma solemna in cazul testamentului , revocare expresiva a testamentului, renuntarea expresa la mostenire). 3) Necesitatea autenticitatii parilor asupra importantei deosebite a actului pe care il fac ex (contractul de donatie) Modalitatile formei solemne In majoritatea cazurilor forma solemna este forma autentica.

Inscrisulautentic estea cel inscris care este intocmit in fata notarului public, in conditiile prevazute de lege , in limitele atributiilor acestuia. Exista cazuri in care forma solemna este alta decat forma autentica (in cazul testamentului care poate fii si alograf=scris, semnat si datat de mana testatorului, casatoria care se incheie prin luarea consintamantului sotilor in fata ofiterului starii civile). Forma ad probationem: In unele cazuri, legea sau partile impun respectarea unor cerinte de forma numai pentru aprobarea catului si nu pentru valabilitatea lui. In dreptul nostru forma ad probationem este forma scrisa constand fie intr-un inscris sub semnatura privata, fie intr-un inscris autentic. Exp: (legea foloseste doua situatii de impunre a formei ad probationem): a) Pentru anumite acte juridice privite in mod individual (contractele de locatiune, de tranzactie) b) Cel in care forma este impusa unei intregi categorii de acte juridice (art.1191 cod civil, care prevede forma scrisa ad probationem pentru acte juridice al caror obiect are o valoare mai mare de 250 de lei ). in situatia in care forma ad probationem nu este respectata, actul juridic nu este valabil ca operatiune juridica (in sensul de negotium), dar poate fi probat printr-un alt mijloc de proba, ceea ce inseamna ca lipsa inscrisului practic cu situatia in care actul nu exista. Forma ceruta pentru opozabilitatea actului juridic fata de tert. Este impusa de lege in cazul anumitor acte juridice si consta in indeplinirea unor formalitati ulterioare actului juridic. Scopul acestei forme este de a face actul juridic opozabil tertilor. Exp:( actele juridice prin care se constituie sau se transmit drepturile reale asupra unui imobil trebuie inscrise in cartea funciara pentru a fi operabile tertilor.) Sanctiunea neindreplinirii acestei formalitai este inopozabilitetea actului fata de terti.