Drept Civil

IOSIF R. URS CARMEN ILIE TODICA PROF. UNIV. DR. asist. UNIV. Drd.

DREPT CIVIL

TEORIA GENERALA. PERSOANELE

Curs id

2

CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

I : NoŃiunea şi obiectul dreptului civil

1. Dreptul civil ca ştiinŃă juridică

• ŞtiinŃa ca sistem de cunoştinŃe se constituie în subsisteme de ştiinŃe: ştiinŃele naturii; ştiinŃele sociale (despre societate); ştiinŃele gândirii.

• Subsistemul ştiinŃelor sociale studiază legile generale ale existenŃei şi dezvoltării societăŃii, evoluŃia tipurilor şi formelor istorice de organizare socială, realitatea socială în diferitele ei forme de manifestare.

• ŞtiinŃele juridice sunt o componentă a subsistemului ştiinŃelor sociale ce studiază realitatea juridică ca parte a realităŃii sociale. ŞtiinŃele juridice, ca parte a subsistemului ştiinŃelor, formează sistemul (subsistemul) ştiinŃelor juridice in care sunt incluse: a) Teoria general a statului şi dreptului – ca ştiinŃă ce studiază statul şi dreptul în general; b) ŞtiinŃele juridice istorice; c) ŞtiinŃele juridice de ramură; d) ŞtiinŃele auxiliare (ajutătoare).

• ŞtiinŃa dreptului civil face parte din categoria ştiinŃelor juridice de ramură şi are ca obiect de studiu, normele juridice aparŃinând dreptului civil şi relaŃiile sociale ce formează obiectul de reglementare al acestei ramuri de drept.

2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept

• Sistemul unitar de drept cuprinde dreptul public şi dreptul privat. • NoŃiune. Dreptului civil este acea ramură a dreptului privat care reglementează raporturi

patrimoniale şi personale – nepatrimoniale stabilite între persoanele fizice şi/sau între persoanele juridice, aflate pe poziŃii de egalitate juridică, precum şi condiŃia juridică a persoanelor fizice şi persoanelor juridice, în calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice civile.

• Elemente esenŃiale: - este o ramură a sistemului de drept- Dreptul civil se înfăŃişează ca un ansamblu de norme

juridice cuprinse în acte normative care alcătuiesc izvoarele dreptului civil; - este principala ramură a dreptului privat, constituind dreptul comun pentru ramurile de

drept învecinate. În cazul în care o ramură de drept nu conŃine norme proprii pentru a rezolva un caz concret, se apelează la dreptul civil care « împrumută » principiile sau normele sale;

- reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale ce formează obiectul dreptului civil; - persoanele fizice şi juridice sunt subiectele raporturilor juridice de drept civil; - poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raportului de drept civil, adică în raportul juridic civil

nici una dintre părŃi nu este subordonată celeilalte; - normele de drept civil, de principiu, sunt grupate pe instituŃii de drept civil, adică formează

grupe omogene de norme sociale, alcătuind subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

• Sunt instituŃii de drept civil: raportul juridic civil; actul juridic civil; subiectele de drept civil (persoana fizică şi persoana juridică); prescripŃia extinctivă; drepturile reale (dreptul de proprietate şi alte drepturi reale derivate din acesta – uzul, uzufructul, abitaŃia, superficia, servitutea, administrarea); contractul civil; răspunderea civilă (contractuală şi delictuală); dreptul de proprietate intelectuală (dreptul de autor şi dreptul de inventator sau de proprietate industrială); dreptul de moştenire sau de succesiune (moştenire legală, moştenire testamentară) etc.

3

3. Obiectul de reglementare

• Normele de drept civil reglementează relaŃii sociale patrimoniale şi nepatrimoniale pe care le convertesc în raporturi patrimoniale şi raporturi nepatrimoniale.

• Categorii de raporturi sociale reglementate: A. Raporturi patrimoniale care cuprind:

– raporturi reale, adică acelea care au în conŃinutul lor drepturi reale, respectiv dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale principale;

– raporturi obligaŃionale (raporturi de obligaŃii), care conŃin drepturi de creanŃă izvorâte din acte juridice ori fapte juridice (licite sau ilicite).

B. Raporturi nepatrimoniale care cuprind: – raporturi care privesc existenŃa şi integritatea fizică ori morală a persoanei, care au în

conŃinutul lor drepturi personale nepatrimoniale, cum sunt: dreptul la viaŃă, dreptul la sănătate, la integritate fizică, la secretul vieŃi private etc.;

– raporturi privind elementele de identificare a unei persoane, cum sunt: dreptul la nume, la pseudonim, la domiciliu (pentru persoana fizică), la denumire, la sediu (pentru persoana juridică) etc;

– raporturi izvorând din creaŃia intelectuală, care se referă la dreptul de autor asupra unei opere ştiinŃifice, literare, artistice sau dreptul de inventator, inovator, etc.

4. Sensurile noŃiunii „Drept civil“

� Drept civil – drept obiectiv = totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în scopul reglementării relaŃiilor dintre persoanele fizice şi juridice.

� Drept civil – drept subiectiv = prerogativa (posibilitatea) unei persoane de a avea o anumită conduită, de a îndeplini anumite acte juridice, adică de a-şi exercita drepturile prevăzute şi ocrotite de dreptul obiectiv, precum şi de a pretinde persoanei obligate să aibă o comportare corespunzătoare dreptului său, ce poate fi impusă la nevoie prin forŃa de constrângere a statului.

� Drept civil – ştiinŃa juridică de ramură, parte a ştiinŃelor juridice, care are ca obiect studierea dreptului civil ca ramură a sistemului unitar de drept din România.

� Drept civil – ramură de drept civil, ca ansamblu de norme juridice ce reglementează relaŃii sociale ce formează obiectului dreptului civil.

5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultăŃile de drept

• Dreptul civil ca ramură a ştiinŃei juridice se studiază pe discipline distincte cuprinse în programe de învăŃământ ale diferiŃilor ani de studiu.

- Drept civil – Partea generală şi persoanele; - Drept civil – Teoria generală a drepturilor reale (Drepturi reale); - Drept civil – Teoria generală a obligaŃiilor civile (ObligaŃii civile); - Contracte civile; - Succesiuni (Moştenirea).

6. Precizări

� De-a lungul timpului, s-au dat mai multe definiŃii dreptului civil. În continuare o să reŃinem câteva dintre ele.

D. Alexandresco (1906) « Dreptul civil sau privat este acela care reglementează raporturile particularilor dintre ei, şi care este propriu unei naŃiuni ».

A. Ionaşcu (1963) « Dreptul civil este acea ramură a dreptului unitar al statului care reglementează

4

raporturile patrimoniale în care părŃile figurează ca subiecte egale în drepturi, raporturile personale nepatrimoniale în care se manifestă individualitatea persoanei, precum şi condiŃia juridică a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice în calitatea lor de participanŃi la raporturile juridice civile ».

Gh. Beleiu (1998) « Dreptul civil este acea ramură care reglementează raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziŃii de egalitate juridică »

� Cuvântul « drept » derivă din latinescul directus-adverb indicând direcŃia, direct, fără ocol, cu sens mataforic însemnând : potrivit dreptăŃii, adevărului. Pentru substantivul drept, latinii foloseau cuvântul jus (lege, dreptate), astfel încât luat în sens metaforic, cuvântul „drept” desemnează ceea ce este conform cu norma. Cu acelaşi semnificaŃii îl găsim la francezi (droit), la englezi (right), la italieni (dirito). � În limba engleză cuvântul law desemnnează dreptul obiectiv, iar cuvântul right dreptul subiectiv. În limba franceză cuvântul DROIT (cu literă mare) e folosit pentru dreptul obiectiv şi droit sau droits (plural) pentru dreptul subiectiv.

5

7. Reprezentare grafică

7.1.

formează

7.2.

izvorâte din creatia intelectuală

Relatii sociale patrimoniale si nepatrimoniale

Norma de drept civil

r eglementează

Relatii juridice patrimoniale si nepatrimoniale

se transformă în

Raporturi juridice patrimoniale si nepatrimoniale

se convertesc în

Obiectul Dreptului civil

Obiectul dreptului civil

Raporturi patrimoniale

Raporturi nepatrimoniale

raporturi reale ( au în continut drepturi reale)

raporturi obligationale ( au în continut drepturi de creantă)

privind existenta si integritatea fizică ori morală a p ersoanei

privind elementele de identificare a unei persoane

6

8. Vocabular

• act juridic – manifestarea de voinŃă făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice, respectiv a naşte, a modifica ori a stinge un raport juridic civil concret;

• condiŃie juridică a persoanei fizice şi a persoanei juridice – statutul juridic al acestora cuprinzând ansamblul normelor juridice care reglementează diferite aspecte cu privire la persoana fizică (minor, adoptat, domiciliul, cetăŃenia) şi persoana juridică (înfiinŃare, patrimoniu, reorganizare, dizolvăre);

• drept real – dreptul subiectiv patrimonial care conferă titularului său, determinat, posibilitatea exercitării directe şi nemijlocite a prerogativelor prevăzute de lege, fără a fi necesară intervenŃia altui subiect de drept;

• dreptul real principal – dreptul care are o existenŃă independentă, proprie în raport cu alte drepturi reale sau de creanŃă;

• dreptul de creanŃă – drept subiectiv patrimonial care conferă titularului său determinat, adică subiectului activ (creditorului) posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv determinat (debitorului) să dea, să facă, sau să nu facă ceva sub consecinŃa aplicării constrângerii statale;

• drept obiectiv – totalitatea normelor juridice adoptate de organele statului în scopul reglementării relaŃiilor dintre oameni în cadrul societăŃii;

• dreptul pozitiv – totalitatea normelor de drept în vigoare la un moment dat; • dreptul natural – principii superioare şi intangibile care se impun oricăror autorităŃi statale,

el existând indiferent de timp şi spaŃiu; • dreptul public (jus publicum) – totalitatea normrlor juridice care se află la baza organizării

statului şi care guvernează raporturile dintre stat, organele statului şi particulari; • drept privat (jus privatum) – totalitatea normelor juridice care guvernează raporturile dintre

particulari; • fapt juridic – acŃiuni umane săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice (de a naşte,

modifica, stige un raport juridic concret), efecte ce se produc totuşi în virtutea legii; • norma de drept – regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie, edictată de

organele competente ale statului, având ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi îndeplinită la nevoie prin forŃa de constrângere a statului;

• persoana fizică – subiect individual de drept, adică omul, privit ca titular de drepturi şi obligaŃii civile;

• persoana juridică – subiect colectiv de drept, adică un colectiv de oameni, care, întrunind condiŃiile cerute de lege, este titular de drepturi şi obligaŃii civile;

• raport juridic civil – relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată de norma de drept civil.

9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii

1) DefiniŃi dreptul civil. 2) Care sunt sensurile noŃiunii de „drept civil”? 3) În ce constă obiectul dreptului civil? 4) IdentificaŃi şi analizaŃi elementele esenŃiale ale definiŃiei dreptului civil. 5) EnumeraŃi cinci instituŃii de drept civil. 6) Ce înŃelegeŃi prin sintagma „ dreptul civil este dreptul comun pentru ramurile de drept învecinate”?

7

10. RezolvaŃi următoarele teste grilă

1. Prin expresia „drept pozitiv” se înŃelege: a) totalitatea normelor juridice civile în vigoare; b) totalitatea normelor juridice în vigoare; c) totalitatea actelor normative.

2. Prin expresia „drept subiectiv civil” se înŃelege: a) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane respectarea dreptului său; b) prerogativa unei persoane de a pretinde altei persoane să se abŃină de la tulburarea

dreptului său; c) prerogativa unei persoane de a avea o anumită conduită şi de a pretinde altor persoane

să aibă un comportament corespunzător dreptului său. 3. Obiectul dreptului civil ca ramură de drept, cuprinde:

a) totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor civile; b) totalitatea raporturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale reglementate de dreptul

civil; c) totalitatea normelor juridice care reglementează drepturi şi obligaŃii civile.

4. Totalitatea normelor juridice în vigoare la un moment dat formează: a) dreptul pozitiv; b) dreptul obiectiv; c) dreptul natural.

5. Raporturile care au în conŃinut un drept de creanŃă sunt: a) raporturi reale; b) raporturi obligaŃionale; c) raporturi nepatrimoniale.

6. ParticipanŃii la raporturile de drept civil: a) se află în relaŃii de subordonare; b) se află pe poziŃii de inegalitate juridică; c) se situează pe poziŃii de egalitate juridică.

11. Bibliografie

� I. R. Urs - op. cit., p. 23-42; � I. R.Urs - op. cit., p. 13-28; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op. cit., p. 31-35; � G. Boroi - Drept civil. Parte generală, Ed. All Beck, 1999, p. 1-5; � V.D. Zlătescu - op. cit., p. 15-21; � I. Dogaru - op. cit., p. 15-31.

8

II . Principiile dreptului civil. Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.

1. NoŃiunea de principiu; importanŃa teoretică şi practică.

• Principii fundamentale ale dreptului care guvernează şi dreptul civil. − principiul democraŃiei; − principiul egalităŃii în faŃa legii; − principiul legalităŃii; − principiul separaŃiei funcŃiilor în stat.

• Principii fundamentale ale dreptului civil.

− principiul garantării dreptului de proprietate; Principiul este înscris în ConstituŃie şi dezvoltat de Codul civil

� art. 41 alin. 2 din ConstituŃie prevede: „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

CetăŃenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”.

� art. 135 alin. 1 din ConstituŃie: „Statul ocroteşte proprietatea.” alin. 6: „Proprietatea privată este, în condiŃiile legii, inviolabilă”.

− principiul egalităŃii în faŃa legii civile; � art. 16 din ConstituŃie precizează:

alin. 1: „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi autorităŃilor publice, fără privilegii şi discriminări”

alin. 2: „Nimeni nu e mai presus de lege”. � art. 4 (2) din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Sexul, rasa, naŃionalitatea, religia, gradul

de cultură, originea nu au nici o înrâurire asupra capacităŃii”. − principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale;

Acelaşi Decret 31/1954 consacră principiul în art. 1: „drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale şi culturale în acord cu interesul obştesc. Drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social, în caz contrar titularul lor săvârşeşte un abuz de drept”.

− principiul ocrotirii drepturilor subiective civile. Acest principiu este consacrat în legislaŃia internă de ConstituŃie şi în Decretul

31/1954, precum şi în norme internaŃionale de către Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice ale omului.

• Principiile instituŃiilor dreptului civil. În această categorie enumerăm acele idei, care călăuzesc anumite instituŃii, având deci o vocaŃie mai redusă dar o importanŃă deosebită în aplicarea legii civile. Enumerăm cu titlu exemplificativ:

- principiul ocrotirii bunei credinŃe: în materia drepturilor reale; în construcŃii; în privinŃa posesiei; în privinŃa prescripŃiei achizitive; în materia convenŃiilor.

- principiul consensualismului, privind forma actului juridic civil; - principiul forŃei obligatorii şi al relativităŃii, în privinŃa efectelor actelor juridice.

9

2. Delimitarea de alte ramuri de drept.

A. Criterii de delimitare:

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept se face pe baza unor criterii cum sunt: obiectul de reglementare, metoda de reglementare (criteriu principal), calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sancŃiunilor, principiile de ramură, voinŃa legiuitorului (criterii auxiliare).

• obiectul de reglementare − categorii de relaŃii sociale, având trăsături specifice proprii care le diferenŃiază de alte categorii de relaŃii sociale. Dreptul civil cuprinde două categorii de relaŃii sociale: patrimoniale şi personal nepatrimoniale.

• metoda de reglementare − mijloace prin care se exercită puterea de stat pentru a influenŃa reglementarea unor relaŃii sociale de către anumite categorii de norme juridice precum şi acele mijloace prin care statul, prin intermediul normelor juridice asigură conduita corespunzătoare a subiectelor raporturilor juridice. Metoda specifică dreptului civil este egalitatea părŃilor raportului juridic.

• calitatea subiectelor – subiectele raportului juridic civil nu presupun existenŃa unor condiŃii speciale, fiind suficientă calitatea de persoană fizică şi juridică.

• caracterul normelor juridice – specific dreptului civil este caracterul dispozitiv al normelor. • caracterul sancŃiunilor – definitoriu pentru dreptul civil este restabilirea dreptului subiectiv

civil încălcat, fie prin repararea prejudiciului, în cazul raporturilor patrimoniale, fie prin încetarea acŃiunii de vătămare în cazul raporturilor personal nepatrimoniale.

• principiile de ramură − pot contribui la delimitarea ramurilor cu precizarea că unele principii sunt comune la două sau mai multe ramuri.

• voinŃa legiuitorului – legiuitorul poate hotărî categoriile de raporturi juridice cărora le sunt aplicabile anumite norme juridice.

B. Delimitarea de dreptul constituŃional: - dreptul constituŃional conŃine norme care consacră unele principii ale dreptului civil, cum sunt:

principiul garantării dreptului de proprietate şi principiul egalităŃii în faŃa legii; - principalele drepturi şi libertăŃi, înscrise în ConstituŃie, sunt drepturi subiective civile ale

persoanei fizice; - organele de stat menŃionate in ConstituŃie sunt în marea lor majoritate persoane juridice,

subiecte ale raportului juridic civil. - în dreptul constituŃional predomină raporturile personale nepatrimoniale; - de regulă, subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii de subordonare; - normele dreptului constituŃional pretind subiectelor sale o calitate specială, de organ de stat

sau cetăŃean român; - majoritatea normelor dreptului constituŃional sunt imperative; - atât dreptul constituŃional, cât şi dreptul civil conŃin sancŃiuni specifice, însă sancŃiunile

civile (vezi pct.3) se aplică în cadrul unui proces civil.

C. Delimitarea de dreptul administrativ: - dreptul administrativ conŃine norme care reglementează condiŃiile realizării puterii executive; - în dreptul administrativ predomină raporturile nepatrimoniale; - în dreptul administrativ părŃile se află în poziŃie de subordonare; - în raporturile de drept administrativ este necesar ca măcar un subiect să aibă calitatea de organ

al administraŃiei publice; - în dreptul administrativ predomină normele imperative;

10

- sancŃiunile în dreptul administrativ sunt amenda contravenŃională şi confiscarea, în dreptul civil sunt repararea prejudiciului cauzat, nulitatea actelor, rezilierea contractelor etc.

D. Delimitarea de dreptul financiar: - în dreptul financiar subiectele raportului juridic sunt în poziŃii de subordonare; - în raportul de drept financiar, obligatoriu, cel puŃin o parte are o calitate specială, fiind un

organ financiar; - majoritatea normelor de drept financiar sunt imperative; - dreptul financiar are sancŃiuni proprii, cum sunt: majorările sumelor stabilite cu titlu de

impozit sau taxă, amenzi;

E. Delimitarea de dreptul comercial: - dreptul comercial reglementează raporturi patrimoniale ce se formează în activitatea

comercială internă născute din acte şi fapte de comerŃ; - în ambele ramuri, instituŃia centrală o reprezintă contractul, dar între contractul civil si cel

comercial, există deosebiri de regim juridic; - în ambele ramuri de drept, subiectele raporturilor juridice au o poziŃie juridică de egalitate; - în ambele ramuri de drept, subiectele sunt persoane fizice şi/sau persoane juridice, dar, în

raportul de drept comercial, cel puŃin una din părŃi trebuie să aibă calitatea de comerciant; - ambele ramuri de drept cunosc sancŃiunea răspunderii, dar există deosebiri de regim juridic

între răspunderea civilă şi răspunderea comercială; - dreptul civil are un caracter general fiind “dreptul comun” în raport cu dreptul comercial.

F. Delimitarea de dreptul muncii şi securităŃii sociale: - ambele ramuri reglementează atât raporturi patrimoniale, cât şi personal - nepatrimoniale; - în dreptul muncii poziŃia de egalitate a părŃilor este prezentă numai la încheierea

contractului, în timp ce în cadrul executării contractului trebuie să existe o disciplină a muncii, care implică subordonarea faŃă de angajator precum şi răspunderea materială şi răspunderea disciplinară;

- în dreptul muncii majoritatea normelor sunt imperative; - în dreptul muncii, sfera subiectelor este diferită faŃă de dreptul civil.

G. Delimitarea de dreptul familiei: - în dreptul familiei, preponderente sunt raporturile personal nepatrimoniale izvorâte din

căsătorie, rudenie, adopŃie, etc.; - deşi părŃile au o poziŃie de egalitate juridică, în dreptul familiei, în raporturile părinŃi – copii

minori, poziŃia subiectelor este de subordonare; - în dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o calitate specială: soŃ, părinte, copil, rudă,

adoptat, adoptator, etc.; - în dreptul familiei majoritatea normelor sunt imperative; - dreptul familiei are sancŃiuni proprii, cum sunt: decăderea din drepturi părinteşti,

îndepărtarea tutorelui de la exercitarea tutelei etc.;

H. Delimitarea de dreptul internaŃional privat: - dreptul internaŃional privat are ca obiect de reglementare raporturi de drept civil, care cuprind

un element de extraneitate, (cetăŃenia străină; aflarea în străinătate a unor bunuri; încheierea ori executarea în străinătate a unui contract, etc.);

- normele dreptului internaŃional soluŃionează conflictul de legi ori conflictul de jurisdicŃii, precum şi condiŃia juridică a străinului.

- metoda de reglementare în dreptul internaŃional privat este de a stabili, prin indicarea normei conflictuale, legea aplicabilă raportului juridic cu elemente de extraneitate.

11

I. Delimitarea de dreptul procesual civil: - dreptul procesual civil cuprinde un ansamblu de norme juridice, care reglementează modul de

judecată şi de soluŃionare a pricinilor civile, precum şi modul de executare silită a hotărârilor judecătoreşti pronunŃate în aceste pricini.

- dreptul material ar fi ineficient dacă nu s-ar asigura realizarea lui pe calea procesului civil, după cum procesul civil ar fi de neconceput fără existenŃa unui drept material pe care să-l apere şi să-l valorifice.

3. Precizări

� De multe ori procesul civil se desfăşoară dificil deoarece normele juridice fie nu sunt suficient de clare pentru adoptarea unei soluŃii viabile, fie lipsesc cu desăvârşire, apărând un “hiatus legislativ”, mai ales în perioada de tranziŃie de la un regim politic la altul. În aceste situaŃii, judecătorul chemat să soluŃioneze un conflict de interese, nu se poate sustrage de la activitatea de judecată sub pretextul că legea nu prevede sau este neclară, deoarece ar fi răspunzător de denegare de dreptate. Pentru a evita această consecinŃă, judecătorul, constatând că normele de drept nu sunt clare, sau lipsesc, va apela la principiile fundamentale ale dreptului civil, care îi vor permite să pronunŃe o soluŃie temeinică.

4. Vocabular

• conflict de legi – situaŃia în care, cu privire la un raport de drept cu element de extraneitate, sunt susceptibile a se aplica două sau mai multe legi aparŃinând unor state diferite.

• nulitate – sancŃiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii dispoziŃiilor normelor juridice cerute pentru încheierea sa valabilă.

• norme dispozitive – norme juridice ce îngăduie parŃilor să deroge de la dispoziŃiile pe care le cuprind.

• norme imperative – norme juridice care impun subiectelor de drept civil o acŃiune sau o abstenŃiune şi de la care părŃile nu pot să deroge.

• prejudiciu - rezultatul, efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană.

• principiul consensualismului – principiu aplicabil formei actului juridic, conform căruia simpla manifestare de voinŃă este şi suficientă şi necesară pentru a incheia un act juridic valabil (solo consensu – prin simplul consimŃământ).

• principiul forŃei obligatorii – actul juridic valabil încheiat se impune parŃilor întocmai ca legea.

• principiul relativităŃii efectelor actului juridic – actul juridic produce efecte numai faŃă de autorii lui, fără a profita sau dăuna altor persoane.

5. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.

1) ConsideraŃi că anterior anului 1990 statul garanta (ocrotea) proprietatea privată? ArgumentaŃi. 2) ExplicaŃi dispoziŃia constituŃională „Nimeni nu este mai presus de lege”. 3) Ce reprezintă „abuzul de drept”? 4) RealizaŃi o scurtă dezbatere în legătură cu dispoziŃiile art. 26 din Pactul internaŃional privind drepturile

omului: „ toate persoanele sunt egale în faŃa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii…”. Ce principiu consacră acest articol?

5) CompletaŃi următoarele enunŃuri:

12

- În Dreptul constituŃional predomină raporturile……………………, iar în dreptul civil, raporturile………………………..

- Subiectele raportului de drept constituŃional se găsesc pe poziŃii de………………………..în dreptul civil subiectele aflându-se pe poziŃii de………………………

- Normele dreptului constituŃional sunt……………………., iar normele dreptului civil sunt………………………………..

- Atât în dreptul civil cât şi în dreptul comercial, subiectele sunt persoane……………………………….., dar în comercial cel puŃin una dintre părŃi trebuie să aibă calitatea de………………………

- Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul familiei, subiectele trebuie să aibă o calitate specială………………………

- SancŃiunile în dreptul penal sunt……………………………., în dreptul civil sancŃiunile sunt………………………………

- Spre deosebire de dreptul civil, în dreptul penal, subiectele se găsesc în poziŃii de…………………………..

6) Cunoscând poziŃia juridică a parŃilor atât la încheierea cât şi la executarea contractului de muncă, stabiliŃi care este încadrarea Dreptului muncii – în jus publicum (drept public) sau în jus privatum (drept privat)?.

6. RezolvaŃi următoarele teste grilă:

1. Egalitatea în faŃa legii civile reprezintă: a) un principiu fundamental al dreptului civil; b) un principiu fundamental al sistemului de drept; c) o metodă de reglementare a dreptului civil.

2. Dreptul civil se delimitează de dreptul familiei prin aceea că: a) normele juridice sunt imperative; b) preponderente sunt raporturile patrimoniale; c) subiectele trebuie să aibă o calitate specială.

3. Dreptul comercial se delimitează de dreptul civil prin: a) poziŃia de egalitate juridică a subiectelor raporturilor juridice; b) caracterul dispozitiv al normelor; c) calitatea de comerciant a uneia dintre parŃi.

4. Dreptul constituŃional se delimitează de dreptul civil prin: a) poziŃia de subordonare a subiectelor raportului juridic; b) preponderenŃa raporturilor patrimoniale; c) caracterul dispozitiv al normelor juridice.

7. Bibliografie:

� I. R. Urs −−−− op. cit., p. 42 – 55; � I. R. Urs −−−− op. cit., p. 28 – 36;

S. Angheni � GH. Beleiu −−−− op. cit., p. 35 – 47; � G. Boroi −−−− op. cit., p. 6 – 11; � V. D. Zlătescu −−−− op. cit., p. 21 – 26; � I. Dogaru −−−− op. cit., p. 31 – 44;

13

TEORIA LEGII CIVILE

III. Norma juridică civilă şi izvoarele dreptului civil

1. NoŃiunea şi trăsăturile specifice ale normei juridice civile

• Regulă de conduită generală, impersonală, obligatorie, edictată de organele competente ale statului având ca scop asigurarea ordinii sociale, ce poate fi îndeplinită la nevoie prin forŃa de constrângere a statului.

• Normele juridice şi raporturile juridice formează ordinea juridică. • Trăsăturile normei juridice

- este generală (este aplicabilă la un număr nelimitat de cazuri) - este impersonală (nu se adresează direct unei persoane) - este obligatorie (prevederile sale pot fi impuse prin forŃa de constrângere a statului)

2. Structura normei juridice

• structura logico-juridică: – ipoteza – descrie împrejurările, condiŃiile în prezenŃa cărora se aplică dispoziŃia; – dispoziŃia – prescrie conduita pe care trebuie să o aibă o persoană în condiŃiile descrise de ipoteză; – sancŃiunea – precizează consecinŃele nerespectării dispoziŃiei. • structura tehnico – legislativă. – alineate; articole; paragrafe; secŃiuni; capitole; titluri; părŃi (cărŃi); acte normative.

3. Clasificarea normelor juridice – criterii

• după obiectul de reglementare: norme juridice constituŃionale, administrative, civile, penale. • după forŃa juridică a actului normativ normele juridice sunt exprimate în legi, decrete, hotărâri şi

ordonanŃe ale guvernului. • după caracterul conduitei prescrise de dispoziŃie;

– imperative: ¬onerative (prevăd obligaŃia pentru părŃi de a săvârşi o anumită acŃiune); ¬prohibitive (interzic expres o anumită conduită a părŃilor).

– dispozitive: ¬permisive (nu impun o acŃiune pozitivă sau negativă ci doar permit subiectelor raportului juridic civil să dispună potrivit voinŃei lor);

¬supletive (stabilesc o anumită conduită, care este obligatorie pentru părŃi numai în cazurile în care acestea, prin voinŃa lor, nu au stabilit o altă conduită).

• după sfera de aplicare; - generale; - speciale; - de excepŃie.

• după criteriul sancŃiunii aplicate: - punitive; - stimulatorii;

• după tehnica de elaborare: – determinate: ¬complete – cuprind cele trei elemente.

¬incomplete: ¬de trimitere – fac trimitere la un alt act normativ sau la altă normă

¬ în „alb“ – urmează să fie întregite printr-o normă cuprinsă într-

14

un act juridic normativ ce va fi adoptat în viitor.

4. NoŃiunea de izvor de drept

� în sens material – condiŃiile materiale de existenŃă a societăŃii care au rol determinant în procesul formării voinŃei cuprinse în normele de drept;

� în sens formal – formele de exprimare a normelor de drept.

• Definirea izvorului de drept civil Prin izvor de drept civil se înŃelege forma exterioară de exprimare a a normelor juridice civile, adică a formei interne a dreptului. • Categorii de izvoare de drept civil a) Acte normative:

– Legea (ConstituŃia; legile constituŃionale; legile organice; legile ordinare; codul civil) – Decrete – legi; – Decretele; – OrdonanŃele şi Hotărârile Guvernului; – Ordinele, instrucŃiunile şi regulamentele miniştrilor ori ale altor conducători ai organelor

administrative publice centrale; – Actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale; – Reglementări internaŃionale – acorduri, tratate, pacte.

b) Obiceiul (cutuma) ca izvor de drept = reprezintă o regulă de conduită statornicită în viaŃa socială de-a lungul timpului şi respectată în virtutea unor deprinderi, ca o lege nescrisă (lex non scripta) socotită obligatorie. c) Doctrina juridică şi precedentul judiciar (jurisprudenŃa), nu constituie în sistemul nostru izvoare de drept, dar se recunoaşte acestora un rol important în formarea normelor de drept, mai ales în domeniile în care normele juridice sunt echivoce sau lipsesc.

5. Precizări

� Cel mai important izvor de drept civil este legea. Cuvântul “lege” cunoaşte două sensuri: − în sens larg, prin “lege” se desemnează totalitatea actelor normative emise de organele

statului (legi, decrete, ordonanŃe, hotărâri) cu respectarea unei anumite proceduri (sensul larg este utilizat în vorbirea curentă);

− în sens restrâns, “legea” este actul normativ adoptat de puterea legiuitoare, adică de Parlament, după o procedură prestabilită.

� Obiceiul are valoare de izvor de drept în două cazuri:

a) când legea face trimitere expresă la el. b) în cazul “uzurilor portuare” din dreptul maritim.

În primul caz, unii autori apreciază că obiceiurile la care fac trimitere expresă normele de drept au valoare de izvor de drept, dar nu pot fi socotite izvoare distincte faŃă de normele juridice în care sunt cuprinse.

În ceea ce ne priveşte, socotim că în cazurile în care norma juridică face expres referire la obicei, acesta este izvor de drept deoarece regula de conduită este dată de cutumă şi nu de norma legală.

“Uzurile portuare”, ca obiceiuri în dreptul maritim, au direct valoarea unui izvor de drept. Acestea contribuie la interpretarea contractelor de navlosire prin explicarea unor noŃiuni din contract şi prin completarea clauzelor contractuale.

15

� Deşi jurisprudenŃa (precedentul judiciar) nu constituie în sistemul nostru izvor de drept deoarece judecătorul este chemat să aplice legea, neavând atribuŃii de a crea norme juridice, totuşi, există unele cazuri în care s-ar putea recunoaşte jurisprudenŃei caracterul de izvor de drept civil.

Conform art. 145(2) din ConstituŃie, deciziile CurŃii ConstituŃionale sunt obligatorii şi au putere de lege pentru viitor, iar art.25 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale aplică aceeaşi dispoziŃie pentru deciziile definitive prin care s-au soluŃionat excepŃiile de neconstituŃionalitate ale unor legi. Astfel, decizia prin care Curtea ConstituŃională admite o excepŃie de neconstituŃionalitate, va constitui un izvor de drept, deoarece în soluŃionarea unor litigii ulterioare, judecătorii nu vor mai aplica textul declarat neconstituŃional.

În ceea ce priveşte deciziile secŃiilor Unite ale Înaltei CurŃi de JustiŃie şi CasaŃie, deşi nu constituie izvoare de drept, sunt obligatorii pentru instanŃele inferioare.

6. Reprezentare grafică. 6.1. Structura normei juridice.

dispozitia

articol

căr ti titlur i capi tol e sect iuni par agr af e

sanctiunea - stabileste consecintele

logico - juridică

tehnico - legislativă actul normativ

nerespectăr i i di spozitiei

ipoteza - descrie conditiile în care se aplică dispozit i a

impune săv âr si rea unei

actiuni

abtinerea de la anumite

actiuni

permite anumite actiuni

16

onerative

imperative

prohibitive

permisive

dispozitive

supletive

generale

speciale

6.2 Clasificarea normelor juridice

de exceptie

...

punitive

stimulatorii

complete

de trimitere

incomplete

în "alb"

elaborare

sfera de aplicare

. .

criteriul

caracterulconduitei prescrise

sanctiunii

tehnica de

legi

decrete

apartinând dreptului

intern

hotăr âr i ,

ordonante ale

Guvernului

ordine ale ministrilor

actele autorităt il or l ocale

conventii

6.3 Izvoare de drept civil

apartinând dreptului

international

pacte

tratate

acorduri

obiceiul (cutuma)

jurisprudenta doctrina

acte normative

constituie izvor de drept în măsur a în care normele

juridice fac referire sau reprezintă uzuri por t uar e

nu constituie izvoare de drept, însă ar e r ol i mport ant î n

interpretarea si aplicarea unitară a normel or de dr ept

17

7. Vocabular

• actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale – cuprind hotărârile consiliilor locale şi judeŃene, dispoziŃiile primarilor, ordine ale prefecŃilor.

• decrete – acte normative emise de preşedintele României; acestea constituie izvoare de drept numai în măsura în care reglementează anumite relaŃii sociale, altfel ele sunt decrete individuale (conferire de decoraŃii, grade militare).

• decrete – legi – acte normative adoptate de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale în perioada decembrie 1989-mai 1990, până la alegerea Parlamentului.

• doctrina – lucrări scrise prin care se comentează ori interpretează normele juridice. • hotărârile Guvernului – acte care emană de la Guvern, subordonate legii şi decretului. • legi constituŃionale – acte normative adoptate de Parlament cu o forŃă juridică

superioară celorlalte legi; intră în această categorie ConstituŃia şi legile de revizuire a ConstituŃiei.

• legi organice – legi adoptate pentru reglementarea diferitelor domenii de relaŃii, prevăzute expres în ConstituŃie.

• lex non scripta – lege nescrisă. • ordonanŃele Guvernului – acte normative adoptate numai în cazul în care Guvernul

este abilitat printr-o lege specială. • ordinele şi instrucŃiunile miniştrilor – acte normative emise la nivelul organelor

centrale ale administraŃiei publice pentru executarea legilor. • precedentul judiciar (jurisprudenŃa) – ansamblul hotărârilor instanŃelor judecătoreşti.


1) DefiniŃi şi caracterizaŃi norma juridică civilă. 2) ComparaŃi norma juridică imperativă cu norma juridică dispozitivă. 3) Care este elementul ce diferenŃiază norma juridică de norma morală? 4) StabiliŃi elementele structurii logico – juridice din următoarele norme juridice:

• art. 490 C. civ. – „ proprietarul poate face asupra pământului toate plantaŃiile şi clădirile ce crede de cuviinŃă…”

• art. 974 C. civ. – „Creditorii pot exercita toate drepturile şi acŃiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.

• art. 996 C. civ. – „Când cel ce a primit lucrul cu rea-credinŃă l-a înstrăinat, este dator a întoarce valoarea lucrului din ziua cererii de restituire”.

• art.998 C. cuv – „Orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.

• art.949 C. civ. – „Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”. • art.969 C. civ. – „ ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante”. • art. 982 C. civ. – „ Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele dându-se

fiecărei înŃelesul ce rezultă din actul întreg”. 5) În funcŃie de conduita prescrisă de dispoziŃie, stabiliŃi caracterul următoarelor norme juridice:

- „proprietarul poate face asupra pământului toate plantaŃiile şi clădirile ce găseşte de cuviinŃă” (art. 490 C. civ.).

- „predarea trebuie să se facă la locul unde se află lucrul vândut dacă părŃile nu s-au învoit altfel” (art.1319 C. civ).

- „cel care din eroare sau cu ştiinŃă primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit” (art.992 C.civ).

- „nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare (acte unilaterale) de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.

18

6) DefiniŃi şi enumeraŃi izvoarele de drept civil. 7) ConsideraŃi că morala poate constitui izvor distinct al dreptului civil? 8) PrecizaŃi noŃiunile de „act normativ” şi „act individual”. PrecizaŃi noŃiunile de „decret”, decret al

Consiliului de Stat, decret – lege. 9) ComentaŃi relaŃia dintre: act normativ, lege, normă juridică, izvor de drept.


1. Normele juridice de la care părŃile pot deroga sunt: a) derogatorii; b) dispozitive; c) de excepŃie.

2. Normele juridice ce impun părŃilor o acŃiune sunt: a) obligatorii; b) prohibitive; c) onerative.

3. Normele juridice ce obligă părŃile la abstenŃiune sunt: a) prohibitive; b) permisive; c) obligatorii.

4. Nu constituie o trăsătură a normei juridice: a) este generală; b) este obligatorie; c) este personală.

5. Prin izvor de drept civil, în sens formal, se înŃelege: a) totalitatea actelor juridice civile; b) totalitatea condiŃiilor materiale de existenŃă a societăŃii; c) totalitatea formelor de exprimare a normelor de drept civil.

6. Nu constituie în sistemul nostru izvor de drept: a) tratatele internaŃionale; b) jurisprudenŃa; c) obiceiul.

10. Bibliografie

� I. R. Urs – op. cit., pag. 56 – 76; � I. R. Urs, S. Angheni – op. cit., pag. 38 – 47; � Gh. Beleiu – op. cit., pag. 50 - 57; � G. Boroi – op. cit., pag. 11 – 17; � V.D. Zlătescu – op. cit., pag. 28 – 51; � I. Dogaru – op. cit., pag. 45 – 52.

19

IV. Interpretarea legii civile

1. NoŃiunea interpretării legii civile

Interpretarea este o etapă premergătoare aplicării normei, al cărei conŃinut este dat de activitatea raŃională de cunoaştere a voinŃei legiuitorului exprimată în norme şi care are ca scop, încadrarea corectă a situaŃiilor de fapt şi ca rezultat final justa aplicare a legii civile.

2. ImportanŃa practică a interpretării

– dată fiind varietatea şi complexitatea faptelor, norma civilă, oricât de perfectă ar fi formularea ei, nu poate cuprinde toate cazurile la care urmează să se aplice;

– legiuitorul se exprimă, nu rareori, în termeni generali; – instanŃa de judecată nu poate refuza judecarea sub cuvânt că legea nu prevede sau că este

întunecată ori neîndestulătoare; un astfel de judecător este culpabil de denegare de dreptate; – interpretarea este necesară pentru a lămuri eventualele contradicŃii aparente ce se pot ivi între

diferite acte normative sau chiar între dispoziŃiile aceluiaşi act normativ; – termenii, cuvintele folosite de legiuitor în cuprinsul normei, au sensuri diferite, iar formulările sunt

neclare, echivoce.

3. Clasificarea interpretării - criterii

a) în raport de forŃa juridică: – interpretarea oficială: este făcută de organul de stat legislativ, executiv, judecătoresc; – interpretarea neoficială (doctrinară): este făcută de persoane care nu acŃionează în calitate

de organ de stat (jurişti, teoreticieni, avocaŃi). b) în raport de rezultatul interpretării:

– literală (în litera legii) – când există identitate între formulare şi conŃinutul real; – extensivă (în spiritul legii) – prin conŃinutul ei norma civilă acoperă mai multe cazuri decât

lasă să se înŃeleagă textul ei; – restrictivă (în sprijinul legii) – formularea textului este prea largă în raport cu conŃinutul său

real.

4. Metodele de interpretare

• Interpretarea gramaticală: se face sub două aspecte: – al înŃelesului în care este exprimată norma;

– alcătuirii şi succesiunii propoziŃiilor şi frazelor (legătura dintre cuvinte, cazul, numărul, genul substantivelor)

• Interpretarea sistematică: prin comparaŃie cu alte norme din acelaşi ori alt act normativ. • Interpretarea logică: prin aplicarea regulilor şi argumentelor de logică formală a) Reguli de interpretare:

- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restrânge aplicaŃia unui text care a fost formulat general; generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării.

- norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat); regulă consacrată expres pentru interpretarea contractelor de către art. 978 din Codul civil care dispune: „Când o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce

20

n-ar putea produce nici un efect“. Ea a devenit de aplicabilitate generală în dreptul civil. - excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis); normele de

excepŃie trebuie să-şi găsească o aplicaŃie numai la ipotezele la care se referă neputând fi extinse la alte cazuri. Pe baza acestei reguli se rezolvă raportul dintre legea generală şi legea specială deoarece legea specială reprezintă excepŃia iar legea generală regula astfel încât legea specială derogă de la legea generală (specialia generalibus derogant)

b) Argumente de interpretare

- Per a contrario: acesta se bazează pe legea terŃului exclus (A nu poate fi A şi non A); Tertium non datur: principiul se exprimă prin adagiul qui dicit de uno, negat de altero, aut qui de uno negat de altero dicit. Argumentul înseamnă că ori de câte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma că el neagă contrariul.

- A fortiori rationae: argumentul justifică extinderea aplicării unei norme la un caz neprevăzut de ea, deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme se regăsesc cu şi mai multă tărie în cazul dat.

- A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresia concentrată a raŃionamentului „Cine poate mai mult poate şi mai puŃin“ (qui potest plus potest minus).

- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum), se bazează pe ideea că dintre înŃelesurile posibile ale normei se evidenŃiază soluŃia logică, corespunzătoare scopului normei şi se înlătură soluŃiile ilogice, absurde.

- Argumentul de analogie (a pari – de la egal) sintetizat în adagiul ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet (unde este aceeaşi raŃiune a legii, acolo trebuie aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii).Analogia operează în cazul în care nu există o normă juridică care să reglementeze cazul dat, se aplică o altă normă, care reglementează un caz asemănător.

• Interpretarea istorică – stabilirea înŃelesului normei prin analiza condiŃiilor concrete care au determinat emiterea ei.

• Interpretarea teologică – urmăreşte aflarea scopului urmărit de legiuitor la adoptarea normei respective, folosindu-se lucrările pregătitoare şi mijloacele mass – media.

5.1. Reprezentare grafică

oficială

Interpretare neoficială

literală

extensivă

restrictivă

generală - făcută de or ganul de st at anume investit

judiciară - făcută de organele judecătoresti

21

5.2. Prezentare comparativă

Reguli de interpretare Argumente de interpretare • ExcepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio

est strictissimae interpretationis) • Unde legea nu distinge, nici interpretul nu

trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus)

• Norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat)

• Per a contrario

• A fortiore rationae

• A majori ad minus

• Reductio ad absurdum

• Argument de analogie (a pari)

6. Vocabular

• actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat – norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul neaplicării ei.

• a fortiori rationae – de la cel mai tare către cel mai slab. • a majori ad minus – expresia concentrată a raŃionamentului „cine poate mai mult poate şi mai

puŃin”. • a pari – de la egal. • exceptio est strictissimae interpretationis – excepŃiile sunt de strictă interpretare. • per a contrario – prin opoziŃie. • qui potest plus, potest minus – cine poate mai mult, poate şi mai puŃin. • qui dicit de uno negat de altero – ori de câte ori un text de lege prevede un lucru, se prezumă

că el neagă contrariul. • reductio ad absurdum – reducere la absurd. • ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet – unde este aceeaşi raŃiune a legii acolo trebuie

aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii. • ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus – unde legea nu distinge, nici

interpretul nu trebuie să distingă.


1) ÎnterpretaŃi următoarele norme juridice aplicând argumentul „per a contrario”: art. 962(2): „ConvenŃiile se pot revoca prin consimŃământul mutual.” art. 5: „Nu se poate deroga, prin convenŃie, de la legile care interesează ordinea publică.”

2) CompletaŃi următorul enunŃ: Dacă actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinŃa uneia dintre părŃi, a pari actul juridic unilateral…

22

3) StabiliŃi adagiul corespunzător fiecărei reguli sau argument de interpretare:

� ExcepŃiile sunt de strictă interpretare � Qui potest plus, potest minus � Unde legea nu distinge nici interpretul nu

trebuie să distingă � Ubi eadem est ratio, eadem lex esse

debet.

� Cine poate mai mult, poate şi mai puŃin � Exceptio est strictissimae

interpretationis � Unde este aceeaşi raŃiune a legii, acolo

trebuie aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii � Qui dicit de uno negat de altero

� Dacă legea prevede un lucru, se poate prezuma că ea neagă contrariul

� Actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat

� Norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării şi nu în sensul neaplicării ei

� Ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus


1. Expresia „excepŃiile sunt de strictă interpretare” reprezintă:

a) o excepŃie de la regulile de interpretare; b) o regulă de interpretare logică; c) un argument de interpretare logică.

2. “A majori ad minus” este expresia concentrată a raŃionamentului: a) cine poate mai mult, poate şi mai puŃin; b) de la cel mai tare la cel mai slab; c) pentru identitate de raŃiune.

3. Interpretarea extensivă a normei juridice presupune că: a) există identitate între formulare şi conŃinutul ei real; b) formularea textului normei juridice este mai largă decât conŃinutul real al

acesteia; c) formularea textului normei juridice este mai restrânsă decât conŃinutul real al

acesteia. 4. Argumentul de interpretare “a pari” înseamnă:

a) când legea prevede un lucru, a pari se prezumă că ea neagă contrariul; b) unde legea nu distinge, a pari nici noi nu distingem; c) unde este aceeaşi raŃiune a legii, a pari trebuie aplicată aceeaşi dispoziŃie a legii

5. Interpretarea normei juridice făcută de organul de stat căruia i s-a conferit o asemenea competenŃă este:

a) oficială; b) literală; c) doctrinară.

6. În raport de rezultat, interpretarea se clasifică în: a) oficială şi neoficială; b) literală, extensivă, restrictivă; c) specială şi gramaticală.

23

9. Bibliografie

� I. R. Urs – op cit., pag. 77 – 93; � I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 47 – 55; � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 61 – 67; � G. Boroi – op.cit., pag. 24 – 36; � V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 52 – 70; � I. Dogaru – op.cit., pag. 64 – 79;

24

V. Realizarea şi aplicarea normelor juridice civile

1. Conceptul de realizare şi aplicare

• Activitatea de înfăptuire a dispoziŃiilor şi opreliştilor cuprinse în norma juridică apare ca un proces complex, desemnat prin noŃiunea de realizare a normelor de drept.

• Aplicarea normelor de drept constă în activitatea desfăşurată de organele de stat investite prin lege cu atribuŃii şi competenŃe speciale pentru transpunerea în practică a dispoziŃiilor şi sancŃiunilor normelor juridice.

2. Formele juridice de realizare:

– respectarea şi executarea prescripŃiei normei juridice de către destinatarii ei; – aplicarea normei de către organele de stat competente.

3. Etapele de aplicare a normelor juridice:

stabilirea situaŃiei de fapt – actul de aplicare bazat pe o corectă stabilire a situaŃiei de fapt este un act temeinic;

stabilirea elementelor de drept (calificarea juridică) – actul de aplicaŃie bazat pe o corectă calificare juridică se numeşte act legal.

emiterea actului de aplicare cu respectarea condiŃiilor de fond şi formă prevăzute de lege. Temeinicia şi legalitatea sunt condiiŃiile actului de aplicare.Actul de aplicare a normei juridice nu trebuie confundat nici cu actele normative nici cu actele juridice civile.

4. Aplicarea (acŃiunea) legii în timp

• În timp legile se succed, iar conflictul de legi în timp se soluŃionează pe baza normelor juridice ce alcătuiesc dreptul intertemporal.

• Aplicarea legii în timp presupune: – intrarea în vigoare a legii. Legea devine obligatorie din momentul intrării ei în vigoare: legea

intră în vigoare în trei zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial. – prezumŃia de cunoaştere a legii: de la data intrării în vigoare, nimeni nu poate invoca

necunoaşterea legii “nemo censetur ignorare legem” – ieşirea din vigoare a legii: punctul final al acŃiunii unei legi este cel al abrogării; abrogarea este:

expresă sau tacită (implicită);totală sau parŃială. – un ultim aspect se referă la legile temporare şi la desuetudine.

În primul caz nu este necesară abrogarea, fiind suficientă scurgerea perioadei de timp pentru care actele normative au fost adoptate. Desuetitudinea intervine în acele situaŃii în care datorită dispariŃiei raŃiunilor pentru care actul normativ a fost adoptat; acesta nu mai este aplicat, fără a fi abrogat.

5. Principii şi excepŃii cu privire la acŃiunea legii în timp (conflictul legilor în timp).

• Legea se aplică într-un anumit interval de timp cuprins între momentul intrării şi momentul ieşirii din vigoare a legii respective. În practică însă, raporturile juridice îşi produc efectele, adică se nasc, se modifică sau se sting în perioade în care pot acŃiona legi diferite. Se pune problema de a şti cum

25

determinăm legea aplicabilă. Această problemă se rezolvă după următoarele principii: – principiul neretroactivităŃii legii cu excepŃia sa: retroactivitatea legii noi; – principiul aplicării imediate a legii noi cu excepŃia sa: supravieŃuirea (ultraactivitatea) legii

vechi.

• Principiul neretroactivităŃii legii civile

Principiul, de mare valoare pentru ocrotirea drepturilor subiective, pentru însăşi autoritatea legii, a fost consacrat în art.15 alin. 2 din ConstituŃie, care prevede că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale şi acelei contravenŃionale mai favorabile“.

– Legea nouă nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse înainte de intrarea ei în vigoare.

– Legea nouă se aplică, fără a fi retroactivă, următoarelor situaŃii. � situaŃiilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge, după intrarea în vigoare a

legii; � situaŃiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în

vigoare a legii; � efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute;

– În ce priveşte efectele desfăşurate în timp ale unor situaŃii juridice, regula este că se produc acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare, în momentul în care se produce fiecare efect.

�� ExcepŃia de retroactivitate a legii – Legea penală mai favorabilă retroactivează (art. 15 alin. 2 din ConstituŃie). – Legile interpretative – trebuie să admitem că legea interpretativă produce efecte numai pentru viitor,

deşi până la intrarea în vigoare a actualei ConstituŃii era acceptată teza conform căreia legea interpretativă avea caracter retroactiv.

• Principiul aplicării imediate a legii civil

– Legea se va aplica tuturor raporturilor juridice care se vor naşte, modifica sau stinge, după momentul intrării în vigoare precum şi efectelor produse de raporturile juridice constituite în trecut.

Între neretroactivitatea legii şi principiul aplicării imediate există deosebiri esenŃiale. Astfel, neretroactivitaea se referă la fapte şi raporturi juridice consumate în trecut, iar aplicarea imediată se referă la fapte juridice şi raporturi în curs de producere. Neretroactivitatea se opune retroactivităŃii legii, iar aplicarea imediată a legii se opune supravieŃuirii legii vechi.

�� ExcepŃia supravieŃuirii legii vechi (ultraactivitatea).

Ca regulă, excepŃiile de ultraactivitate în practică se referă la situaŃiile subiective (individuale), stabilite prin voinŃa părŃilor într-un contract. Cât priveşte aceste situaŃii subiective, se va aplica legea sub imperiul căreia a fost încheiat actul juridic, deci supravieŃuieşte legea veche.

– SituaŃiile subiective, stabilite prin voinŃa părŃilor, rămân guvernate de legea sub imperiul căreia au luat naştere (tempus regit actum).

– Legea nouă prevede expres printr-o dispoziŃie tranzitorie că anumite situaŃii juridice rămân în continuare guvernate de legea veche.

– Legea penală temporală.

6. Aplicarea legii civile în spaŃiu

• Este guvernată de principiul teritorialităŃii legii, cu excepŃiile de restrângere sau extindere pe plan

26

intern, şi internaŃional. • Conflictul de legi în spaŃiu se soluŃionează pe baza normelor conflictuale ce alcătuiesc dreptul

internaŃional privat.

7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor

• Destinatarii legii sunt persoanele fizice şi juridice; • În faŃa legii, persoanele sunt egale- principiul egalitarismului. • În funcŃie de aplicabilitate, legi civile sunt:

– cu vocaŃie generală; – cu vocaŃie specială; – legi civile aplicabile persoanelor fizice; – legi civile aplicabile persoanelor juridice.

8. Precizări

� În literatura de specialitate, se admite aproape unanim că desuetitudinea (neaplicarea îndelungată a unei legi) nu constituie o ieşire din vigoare a legii. Un exemplu deja clasic este codul comercial intrat în vigoare pe 1 septembrie 1887 care după instaurarea puterii populare şi până la 22 decembrie 1989 nu s-a aplicat, fiind în desuetitudine, revigorându-se în 1990. Oricât de mult timp ar rămâne legea neaplicată, ea nu este abrogată cât timp aceasta nu rezultă dintr-un alt text de lege posterior. Cu alte cuvinte nu există abrogare prin desuetitudine. În practică, există excepŃii, foarte restrânse, în care nu se Ńine seama de desuetitudine. Astfel, când o lege a fost adoptată pentru reglementarea unei situaŃii juridice sau a unei instituŃii, legea se va considera abrogată în momentul în care situaŃia sau instituŃia iau sfârşit. Din acel moment, legea devine fără obiect. � Regula “nemo censetur ignorare legem” nu este absolută, aceasta cunoscând câteva excepŃii: a) când o parte din teritoriul unei Ńări se află izolat printr-un caz de forŃă majoră (se află în carantină,

ocupat de inamic) fiind în imposibilitate de a cunoaşte publicarea unei legi, se poate invoca necunoaşterea ei cât timp nu se reiau legăturile cu restul Ńării. Necunoaşterea, în acest caz, nu se datorează ignoranŃei personale, ci unei imposibilităŃi materiale şi absolute.

b) în opinia unor autori, adepŃi ai teoriei erorii de drept – viciu de consimŃământ, această regulă este înlăturată în materie de convenŃii. Astfel, când o parte, la încheierea unui act juridic, ignoră consecinŃele prevăzute de lege ca decurgând din contract, ea poate invoca necunoaşterea legii şi poate cere anularea contractului pentru eroare de drept.


data publicăr ii în Monitorul Oficial

expresă (se precizează i n

terminus că le gea se

abrogă)

intrarea în

vigoare a legii

ieşi r ea din

vigoare a legii

(abrogare)

o dată ul terioară precizată expr es în l egea

respectivă

tacită (legea nouă conŃ i ne di spozi Ń i i

incompatibile cu

legea veche)

Intervalul de timp

în care se aplică legea

27

10. Vocabular

• abrogare expresă - intervine atunci când se precizează explicit (in terminis) că legea se abrogă.

• abrogare tacită (implicită) - intervine atunci când legea nouă conŃine dispoziŃii incompatibile cu cele din vechea lege.

• abrogare totală - atunci când toate dispoziŃiile cuprinse într-un act normativ sunt abrogate.

• abrogare parŃială - când numai o parte din dispoziŃiile unui act normativ sunt abrogate, celălalte continuând a rămâne în vigoare.

• in terminis - explicit, cu aceleaşi cuvinte. • principiul aplicării imediate a legii civile noi - regula de drept conform căreia, de îndată

ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situaŃiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.

• lege temporară - lege edictată cu termen, prevăzându-se chiar în dispoziŃiile ei termenul până la care va acŃiona.

• nemo censetur ignorare legem - nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. • principiul neretroactivităŃii legii civile - regula juridică potrivit căreia o lege civilă se

aplică numai situaŃiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, iar nu situaŃiilor anterioare.

• principul teritorialităŃii - regula juridică potrivit căreia actele normative civile care emană de la organele centrale de stat se aplică pe întreg teritoriul Ńării, iar reglementările civile care provin de la un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul respectivei unităŃi administrativ – teritoriale.

• tempus regit actum - legea în vigoare la un moment dat guvernează actul juridic. • ultraactivitatea legii civile vechi - aplicarea, la unele situaŃii determinate, a legii civile

vechi, deşi a intrat în vigoare o nouă lege civilă.


1) DeosebiŃi actul de aplicare a normei juridice de actul normativ şi de actul juridic civil. 2) Care este diferenŃa între abrogarea legii şi căderea ei în desuetitudine? 3) CaracterizaŃi principiul neretroactivităŃii şi arătaŃi excepŃiile de la aceasta. 4) ArgumentaŃi de ce este necesar ca legea penală mai favorabilă să retroactiveze. 5) Ce înŃelegeŃi prin ultraactivitatea legii? 6) Ce este şi ce importanŃă are legea interpretativă? Este ea retroactivă?


1. Temeinicia şi legalitatea sunt caracteristici ale: a) actelor normative; b) actelor de aplicare a legii; c) actelor juridice civile.

2. Legea intră în vigoare: a) la data adoptării; b) la data promulgării de către Preşedintele României; c) în trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial.

3. Aplicarea legii civile în timp este guvernată de următoarele principii: a) neretroactivitatea şi aplicarea imediată a legii noi; b) neretroactivitatea şi ultraactivitatea legii vechi; c) nerectroactivitatea şi retroactivitatea legii vechi.

28

4. Ultraactivitatea legii civile vechi reprezintă o excepŃie de la: a) principiul neretroactivităŃii legii noi; b) principiul teritorialităŃii legii noi; c) principiul aplicării imediate a legii noi.

5. Atunci când legea nouă conŃine dispoziŃii incompatibile cu cele din legea veche, abrogarea este:

a) expresă; b) tacită; c) indirectă.

13. Bibliografie

� I. R. Urs – op.cit., pag. 56 – 109; � I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 55 – 64; � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 50 – 67; � G. Boroi – op.cit., pag. 11 – 36; � V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 45 – 79;

29

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

VI. NoŃiunea de raport juridic civil

1. NoŃiunea de raport juridic civil.

• Raportul juridic civil este o relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată de normele de drept civil.

2. Premise.

• Pentru naşterea, modificarea, transmiterea sau stingerea raporturilor juridice civile concrete sunt necesare următoarele premise:

- o relaŃie socială; - o normă de drept care să reglementeze relaŃia socială (abstract iar apoi concret); - un fapt sau un act juridic de care normele de drept condiŃionează naşterea, modificarea,

transmiterea sau stingerea de drepturi şi obligaŃii concrete între subiectele determinate.

3. Caractere:

- are caracter social, ca toate raporturile juridice deoarece ele se stabilesc intre oameni, fie priviŃi ca persoane fizice, fie ca persoane juridice (individual, respectiv în colectiv).

- are caracter voliŃional, acest caracter se analizează sub două aspecte: ♦ primul aspect rezultă din faptul că raportul juridic estre reglementat de o normă

juridică care în esenŃă exprimă voinŃa legiuitorului; ♦ al doilea aspect, specific tuturor raporturilor juridice civile izvorâte din acte

juridice pune in lumină caracterul dublu voliŃional, reglementat prin norma juridică şi exprimat prin voinŃa părŃilor; exprimându-şi voinŃa, persoanele se implică liber in viaŃa juridică civilă.

- egalitatea juridică a părŃilor; caracter specific numai raporturilor civile care exprimă ideea că părŃile sunt egale în drepturi si obligaŃii; condiŃia juridică a subiectelor este egalitatea juridică; părŃile prin voinŃa lor stabilesc conŃinutul şi obiectul raportului juridic.

4. Izvoarele raportului juridic concret.

• Actele şi faptele juridice sunt cunoscute în doctrină sub denumirea sub denumirea de „ izvoare ale raportului juridic concret”.

• Izvoarele raportului juridic se clasifică: - în raport de voinŃa oamenilor în evenimente şi acŃiuni omeneşti; - în raport de sfera de cuprindere, în fapte juridice în sens larg şi fapte juridice în sens restrâns;

A. Evenimentele sunt împrejurări situaŃii care se produc independent de voinŃa oamenilor şi de care norma juridică leagă producerea unor efecte juridice (naşterea, moartea, cutremurul, inundaŃia).

AcŃiuni omeneşti sunt fapte săvârşite cu sau fără intenŃia de a produce efecte juridice, care se produc totuşi în virtutea legii. AcŃiunile omeneşti se clasifică în:

30

a) acŃiuni săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice, care se numesc acte juridice civile.

b) acŃiuni săvârşite fără intenŃia de a produce efecte, dar care se produce în virtutea legii, care se numesc fapte juridice.

Faptele juridice sunt:

• Licite (quasi contracte), săvârşite cu respectarea dispoziŃiilor legale (gestiunea de afaceri, plata nedatorată, îmbogăŃirea fără justă cauză).

• Ilicite, săvârşite cu încălcarea dispoziŃiilor legale (delictul şi quasidelictul).

B. Fapte juridice în sens larg (lato sensu) cuprind evenimentele şi acŃiunile omeneşti săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice (acte juridice). Faptele juridice în sens restrâns (stricto sensu) cuprind : evenimentele şi acŃiunile omeneşti

săvârşte fără intenŃia de a produce efecte juridice.


5.1.

5.2.

inundatii

cutremure

catastrofe

actiuni omenesti

actiuni ilicite - delictul si

quasidelictul - răspunderea

civilă deli ct uală

fapte naturale

(evenimente)

conforme ori

neconforme cu legea

existenta ori

inexistenta intentiei

fapte naturale

fapte naturale

săvâr si te făr ă int ent ia

producerii unor efecte

juridice

îmbogăt i r ea făr ă just ă

cauză ( pr incipi u)

faptele

juridice

actiuni voluntare - actele

actiuni involuntare - produc

efecte în virtutea legii

actiuni

licite

actele juridice

Izvoarele raportului juridic civil concret

Fapte juridice

plata nedatorată

(art. 992 C.civ.)

săvâr si te cu int ent ia

producerii unor efecte

juridice

actiune a omului săvârsi t ă făr ă i ntent i a

producerii unor efecte juridice

gestiunea de afaceri

(art. 987 C. civ.)

în sens restrâns

în sens larg

actiuni

omenesti

6. Vocabular

• delict – faptă săvârşită cu intenŃie prin care o persoană provoacă o pagubă altei persoane, pe care este obligat să o despăgubească.

• quasidelict - faptă săvârşită prin neglijenŃă prin care o persoană provoacă o pagubă altei persoane.

• faptă ilicită (delict civil) - faptă ilicită cauzatoare de prejudicii ce declanşează o răspundere civilă delictuală a cărei conŃinut îl constituie obligaŃia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

• gestiunea intereselor altor persoane - operaŃie ce constă în aceea că o persoană intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.

• îmbogăŃirea fără justă cauză- fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic; din acest fapt se naşte obligaŃia pentru cel care îşi vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care şi-a diminuat patrimoniul.

• plata nedatorată – executarea de către o persoană a unei obligaŃii la care nu era Ńinută şi pe care a făcut-o fără intenŃia de a plăti datoria altuia.


1) DefiniŃi raportul juridic civil. 2) Care sunt caracterele raportului juridic civil? 3) Care sunt premisele raportului juridic civil? 4) EnumeraŃi izvoarele raportului juridic civil concret. 5) StabiliŃi corelaŃia dintre relaŃia socială- norma juridică civilă-raportul juridic civil. 6) ComentaŃi distincŃia dintre „raportul juridic virtual” şi „raportul juridic civil concret”.


1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată? a) raportul juridic civil are un caracter social; b) raportul juridic civil nu are un dublu careter voliŃional; c) în cadrul raportului juridic civil, părŃile se află în raport de subordonare.

2. Raportul juridic civil este o relaŃie socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată de: a) lege; b) norma juridică; c) norma de drept civil.

3. AcŃiunile omeneşti săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice sunt: a) fapte juridice; b) delicte civile; c) acte juridice civile.

4. Faptele juridice sunt: a) împrejurări ce se produc indiferent de voinŃa oamenilor; b) acŃiuni omeneşti săvârşite fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar care

se produc în virtutea legii. c) acŃiuni omeneşti săvârşite cu intenŃia de a produce efecte juridice.

33

9. Bibliografie

� I. R. Urs - op.cit., p. 113-119; � I. R.Urs - op.cit., p. 65-70; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op.cit., p. 71-73; � G. Boroi - op.cit., p. 37-39; � V.D. Zlătescu - op.cit., p. 193-199; � I. Dogaru - op.cit., p. 83-91;

34

VII. Structura raportului juridic civil.

1. Elementele constitutive:

- subiectele sau părŃile între care se leagă raportul juridic civil; - conŃinutul raportului, alcătuit din drepturile si obligaŃiile subiectelor (părŃilor); - obiectul raportului format din acŃiunile şi inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite părŃile ori la care sunt

obligate; obiectul exprimă conduita pe care trebuie să o urmeze părŃile.

2. Subiectele raportului juridic civil.

• NoŃiune, caracterizare generală. - Subiectele raportului juridic sunt oamenii care participă la raportul juridic, fie in mod individual ca

persoane fizice, fie în cadrul unor organisme ca persoane juridice. Subiectele raportului juridic civil ocupă două poziŃii distincte:

- subiectul activ, acela care dobândeşte drepturi (titular de drepturi); - subiectul pasiv, acela care se obligă (titular de obligaŃii).

- În cadrul raporturilor obligaŃionale, subiectul activ este denumit creditor, iar subiectul pasiv este denumit debitor, denumiri ce se particularizează în funcŃie de denumirile raportului juridic la care participă (într-un contract de vânzare-cumpărare, părŃile se numesc vânzător şi cumpărător; într-un contract de donaŃie se numesc donator şi donatar; într-un contract de depozit se numesc deponent şi depozitar; într-un contract de furnizare de produse, furnizor şi beneficiar etc.)

- În cadrul raporturilor de obligaŃii, părŃile apar cu dublă calitate: de subiect activ şi de subiect pasiv.

• Pluralitatea de subiecte. - Raportul juridic civil se stabileşte de regulă între două persoane (raport juridic simplu). - Raportul juridic civil se poate lega între mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte

pasive, fie sub ambele aspecte. Astfel, în raportul real (de proprietate) subiectul activ poate fi o singură persoană sau, în cazul proprietăŃilor comune, pot fi mai multe persoane, fiind deci o pluralitate activă; la aceste raporturi, subiectul pasiv este întotdeauna plural – pluralitate pasivă. În raportul obligaŃional, ce conŃine drepturi de creanŃă, pot fi: mai mulŃi creditori,existând o pluralitate activă; mai mulŃi debitori fiind o pluralitate pasivă; ori mai mulŃi creditori şi debitori existând o pluralitate mixtă.

• Individualitatea subiectelor.

- În raporturile juridice de obligaŃii care conŃin drepturi relative, subiectele (activ şi pasiv) sunt individualizate, determinate de la formarea raportului juridic.

- În raporturile civile reale ce conŃin drepturi absolute, (raportul juridic de proprietate) numai subiectul activ este determinat, individualizat, de la naşterea raportului juridic, subiectul pasiv fiind nedeterminat, deoarece obligaŃia de a nu aduce atingerea dreptului subiectului activ, revine tuturor ca o obligaŃie generală.

• Capacitatea civilă a subiectelor (părŃilor).

- Calitatea de subiect de drept civil presupune şi capacitatea civilă, cu cele două elemente fundamentale: capacitatea de folosinŃă, (aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii) şi capacitatea de exerciŃiu, (aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice în nume propriu).

35

3. ConŃinutul raportului juridic.

• NoŃiunea de conŃinut – ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din:

- drepturile subiectului activ; - obligaŃiile subiectului pasiv.

– Drepturile şi obligaŃiile sunt interdependente, adică drepturilor subiectului activ le corespund obligaŃiile subiectului pasiv, iar obligaŃiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.

– InterdependenŃa drepturilor şi obligaŃiilor, este diferită în funcŃie de natura raportului civil. Într-un raport juridic real, corelaŃia este întotdeauna simplă: subiectul activ, determinat, are

numai drepturi, iar subiectul pasiv, nedeterminat, are obligaŃia negativă de a nu tulbura exerciŃiul acestor drepturi.

În raporturile obligaŃionale, obligaŃia poate fi simplă (contract de împrumut, unde împrumutatul are obligaŃia de restituire) sau complexă, deoarece subiectele au dubla calitate de subiecte active şi subiecte pasive, adică au drepturi şi obligaŃii interdependente (contractul de vânzare-cumpărare, contractul de antrepriză etc.).

• NoŃiunea de drept subiectiv civil. Drept subiectiv este posibilitatea recunoscută subiectului activ de normele de drept civil de a avea, în limitele stabilite de aceste norme o anumită conduită şi de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare ce constă în a da, a face sau a nu face ceva, iar în caz de nevoie să apeleze la forŃa de constrângere a statului;

- dreptul subiectiv este o posibilitate, o prerogativă de a desfăşura o anumită conduită (dreptul de proprietate conferă titularilor dreptul de a poseda, folosi şi dispune de bunuri);

- posibilitatea, prerogativa, trebuie să fie recunoscută de normele de drept, care consacră nu numai posibilitatea de a avea o conduită, dar prevăd şi măsura conduitei;

- subiectul, titular de drepturi, poate pretinde celorlalte subiecte o anumită comportare, care să garanteze posibilitatea conferită de lege (a da, a face, a nu face ceva);

- posibilitatea titularului de a avea o anumită conduită şi de a impune altora o anumită comportare sunt asigurate, la nevoie, prin apelarea la forŃa de constrângere a statului.

• NoŃiunea de obligaŃie civilă – triplă accepŃiune.

- prin “obligaŃie” sau obligaŃii civile se înŃelege o categorie de raporturi juridice ce conŃin drepturi de creanŃă (lato sensu);

- prin “obligaŃie” se înŃelege îndatorirea ce revine subiectului pasiv într-un raport juridic civil, de a da, a face ceva, a nu face ceva (stricto sensu);

- prin ”obligaŃie” se înŃelege înscrisul care încorporează şi constată existenŃa unei creanŃe (titlu de credit, obligaŃii CEC).

Ca noŃiune corelativă a dreptului subiectiv, prin obligaŃie civilă înŃelegem îndatorirea subiectului pasiv de a avea o anumită conduită, corespunzătoare cerinŃei subiectului activ, constând în: a da, a face ceva sau a nu face ceva, conduită care poate fi impusă la nevoie prin forŃa de constrângere a statului.

• Clasificarea drepturilor subiective civile – criterii. - în funcŃie de sfera persoanelor obligate sau în funcŃie de gradul de opozabilitate, drepturile

subiective se clasifică în: - drepturi absolute şi - drepturi relative;

- în funcŃie de conŃinutul lor, drepturile subiective se divid în: - drepturi patrimoniale şi - drepturi personale nepatrimoniale.

∗ Drepturile patrimoniale se divid în drepturi reale şi drepturi de creanŃă.

36

- în funcŃie de siguranŃa oferită titularilor, drepturile se împart în

- drepturi pure şi simple şi - drepturi afectate de modalităŃi (termen şi condiŃie);

- în funcŃie de corelaŃia dintre ele drepturile subiective civile se clasifică în - drepturi principale şi - drepturi accesorii.

• Clasificarea obligaŃiilor civile – criterii. - în raport de obiectul lor distingem:

- obligaŃii de a da, a face, a nu face; - obligaŃii pozitive şi negative; - obligaŃii de rezultat şi de diligenŃă.

- în raport de gradul de opozabilitate, obligaŃiile civile se împart în: - obligaŃii obişnuite, opozabile părŃilor; - obligaŃiile opozabile şi terŃilor; - obligaŃii reale.

- în raport de sancŃiune, obligaŃiile sunt: - obligaŃii perfecte; - obligaŃii imperfecte.

- în raport de structura lor, obligaŃiile civile se subclasifică în: - obligaŃii pure şi simple, care au un creditor, un debitor, un singur obiect şi nu sunt

afectate de modalităŃi; - obligaŃiile complexe, adică cu pluralitate de subiecte (activă, pasivă, mixtă) ori cu

pluritate de obiecte; - obligaŃii afectate de modalităŃi, adică de termen sau condiŃie.

4. Obiectul raportului juridic civil.

– Obiectul raportului juridic civil constă în: acŃiunea sau abstenŃiunea la care este îndreptăŃit subiectul activ şi este obligat subiectul pasiv.

– Dacă conŃinutul raportului cuprinde posibilităŃi şi îndatoriri juridice, obiectul cuprinde realizarea acestora. PrestaŃia concretă poate să fie transmiterea unui drept real (a da), sau să fie un fapt al debitorului (pozitiv – a face, sau negativ – a nu face).

– Lucrurile la care se referă conduita părŃilor constituie obiect indirect, derivat al raportului juridic civil.

5. Precizări.

� Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil Din punct de vedere al numărului de persoane care au calitatea de subiecte ale raportului juridic civil,

există: a) raporturi juridice civile simple, stabilite între o persoană (fizică sau juridică) ca subiect activ

şi o persoană (fizică sau juridică) ca subiect pasiv. Acest tip de raporturi este regula. b) raporturi juridice civile complexe, cu pluralitate de subiecte ce se stabilesc între mai multe

persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte. În cazul raporturilor nepatrimoniale pluralitatea activă se înfăŃişează ca drept de coautorat, contribuŃia fiecărui coautor fiind determinată sau nedeterminată. Subiectele pasive sunt întotdeauna o pluralitate nedeterminată. În cazul raporturilor reale, pluralitatea activă poate fi întâlnită în ipoteza proprietăŃii comune. Există două forme de proprietate comună: pe cote – părŃi şi în devălmăşie.

37

Proprietatea comună pe cote – părŃi care are ca obiect un bun sau mai multe bunuri individual determinate se numeşte coproprietate iar cea care are ca obiect o masă de bunuri se numeşte indiviziune. La proprietatea comună pe cote – părŃi, dreptul de proprietate se fracŃionează pe cote – părŃi aritmetice, ideale, legale sau inegale (1/2; 1/3); fiecare coproprietar îşi cunoaşte cota – parte ideală din bun, dar nu are o parte materială determinată din bun. În cazul proprietăŃii comune în devălmăşie dreptul de proprietate comună aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor codevălmaşi care au ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor (situaŃia soŃilor). În cazul raporturilor obligaŃionale pluralitatea de subiecte se poate înfăŃişa în trei forme:

a) ObligaŃia conjunctă (divizibilă) – datoria este divizibilă în sensul că fiecare dintre creditori poate pretinde de la debitor numai partea sa, sau fiecare debitor este Ńinut numai pentru partea sa din datoria comună. Acest tip de obligaŃii constituie regula.

b) ObligaŃia solidară – fiecare creditor poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare debitor este Ńinut şi poate fi obligat la executarea întregii datorii.

c) ObligaŃia indivizibilă – nu poate fi divizibilă între creditori sau între debitori fie datorită naturii obiectului ei care nu poate fi divizat (predarea unui animal viu), fie datorită voinŃei părŃilor. În consecinŃă, fiecare creditor poate cere întreaga prestaŃie, iar fiecare debitor poate fi constrâns să execute întreaga prestaŃie.


6.1. drepturi privind existenŃa

şi integritatea fizică şi morală a persoanei

drep

turi

ne

patr

imon

iale

drepturi privind atributele de identificare a persoanei

drepturi privind latura nepatrimonială a

drepturilor de creaŃie intelectuală drept de uz

drept de proprietate drept de uzufructdezmembrăminte drept de abitaŃiedrept de administrare drept de superficiedrept de concesiune drept de folosinŃă drept de preempŃiune

drept de servitute

drepturi reale (jus in re) drept de gajdrept de ipotecăprivilegiiledrept de retenŃie

drepturi de creanŃă (jus ad personam) drepturi relative

8.1.

Cla

sifi

care

a dr

eptu

rilo

r su

biec

tive

civi

le

drep

turi absolute

prin

cipa

leac

ceso

rii

drep

turi

pa

trim

onia

le

38


Drept real jus in re

Drept de creanŃă jus ad personam

• este drept absolut • subiect activ determinat • subiect pasiv nedeterminat • îi corespunde obligaŃia generală şi

negativă de a nu face nimic de natură a aduce atingere acestui drept

• opozabil erga omnes • însoŃit de prerogativa urmăririi şi a

preferinŃei • limitat ca număr • izvorăşte din lege

• este drept relativ • subiect activ determinat • subiect pasiv determinat • îi corespunde obligaŃia - pozitivă (a da, a face) - negativă a subiectului pasiv de a nu face ceva din ceea ce ar fi putut face dacă nu s-ar fi obligat la abstentiune.

• opozabil subiectului pasiv • • nelimitata ca număr • izvorăşte din act şi fapt

juridic

de obligatie de "a da"

1. obligatie de "a face"

obligatie de "a nu face"

după obiect obligatie pozitivă

obligatie negativă

obligatie de rezultat

obligatie de diligentă

obligatie obisnuită

obligatie reală (pr opter r em)

obligatie perfectă

obligatie imperfectă

obligatie pură si simplă

după st ructur ă obligatie afectată de modali tăt i

obligatie complexă

după sanct i une

8.3 Clasificarea obligatilor

obligatie opozabilă si t ert il or

(scriptae in rem)

2.

3.

după gr adul de opozabilitate

39

7. Vocabular

• aut dare – a da. • aut facere – a face. • aut non facere – a nu face. • drept subiectiv absolut – acel drept în temeiul căruia titularul său, determinat, are posibilitatea

să-l exercite singur, fără concursul altuia, toate celelalte persoane, ca subiecte pasive nedeterminate, având obligaŃia generală şi negativă de a nu aduce nici o atingere titularului în exercitarea dreptului său.

• drept subiectiv relativ – acel drept în temeiul căruia subiectul activ determinat, numit creditor, are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva.

• drept subiectiv patrimonial – acel drept care are un conŃinut economic şi ca atare poate fi evaluat în bani.

• drept subiectiv nepatrimonial – acel drept care nu poate fi evaluat în bani si care, fiind strâns legat de persoană, ajută la individualizarea acesteia.

• drept subiectiv pur şi simplu – dreptul care conferă titularului său deplină siguranŃă, producându-şi efectele imediat ce s-a născut, deoarece nici existenŃa, nici exercitarea lui nu depinde de vreo împrejurare viitoare.

• drept subiectiv afectat de modalităŃi – dreptul a cărui existenŃă sau exercitare depinde de un eveniment viitor, astfel încât el nu oferă deplină siguranŃă titularului său.

• erga omnes – opozabil faŃă de toŃi. • jus ad personame – drept de creanŃă. • jus in re – drept real. • obligaŃia de a da – îndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real cu privire la un lucru. • obligaŃia de a face – constă într-o prestaŃie pozitivă, alta decât constituirea sau strămutarea

drepturilor reale, având ca obiect executarea de lucrări, prestarea de servicii sau predarea unui lucru.

• obligaŃia de a nu face – îndatorirea subiectului pasiv de a se abŃine de la săvârşirea unei acŃiuni. • obligaŃia pozitivă – o acŃiune ce constă în obligaŃiile de a da şi de a face. • obligaŃie negativă – o abstenŃiune ce constă în obligaŃiile de a nu face. • obligaŃia de rezultat – îndatorirea debitorului de a obŃine un rezultat anume, determinat. • obligaŃia de diligenŃă – îndatorirea debitorului de tinde către atingerea unui scop, depunând în

acest sens toată stăruinŃa, toate diligenŃele impuse de obŃinerea rezultatului fără a pretinde însă să obŃină rezultatul urmărit.

• obligaŃia perfectă – obligaŃia care se bucură integral de sancŃiune juridică în cazul neîndeplinirii prestaŃiilor de bunăvoie de către debitor.

• obligaŃia imperfectă – obligaŃia a cărei executare nu se poate obŃine pe cale silită, dar în măsura în care este executată de bunăvoie de către debitor, acesta nu are dreptul să pretindă restituirea prestaŃiei.

• prerogativa (dreptul) de preferinŃă – posibilitatea titularului dreptului real de a-şi satisface creanŃa cu prioritate faŃă de alŃi titulari de drepturi.

• prerogativa (dreptul) de urmărire – posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde bunul de la orice persoană la care s-ar găsi.

• dreptul de preempŃiune – dreptul coproprietarilor, proprietarilor vecini şi arendaşilor de a fi preferaŃi la vânzarea unui teren agricol situat în extravilan.

• dreptul de retenŃie – posibilitatea deŃinătorului unui bun de a refuza restituirea acelui lucru către proprietar, până când nu i se plăteşte creanŃa născută în legătură cu lucrul respectiv.

40


1) ComparaŃi drepturile subiective absolute cu drepturile subiective relative. 2) ArătaŃi asemănările şi deosebirile existente între drepturile reale şi drepturile de creanŃă. 3) Ce semnificaŃie au din punct de vedere juridic, „a da”, „a face”, „a nu face”? 4) Îndatorirea medicului de a presta tratament unui pacient potrivit cerinŃelor şi eticii medicale este o

obligaŃie de rezultat sau de mijloace? 5) Ce natură juridică are obligaŃia cărăuşului de a transporta încărcătura într-un loc determinat? 6) AnalizaŃi conŃinutul obligaŃiei de „a nu face” după cum este corelativă unui drept absolut sau unui

drept relativ. 7) ObligaŃia avocatului de a câştiga procesul este o obligaŃie de rezultat sau de mijloace? Dar a

judecătorului de a soluŃiona un litigiu?

9. SpeŃe:

1. Printr-un contract de vânzare – cumpărare autentificat, X i-a vândut lui Y o garsonieră, cu obligaŃia acestuia din urmă de a plăti un preŃ de 6.000$.

CerinŃe: a) Ce fel de raport juridic civil există între X şi Y? b) IdentificaŃi elementele raportului juridic civil concret. c) ClasificaŃi, în funcŃie de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui Y dobândit prin contractul

de vânzare – cumpărare şi obligaŃia lui X de a preda garsoniera.

2. A (societate comercială) a încheiat cu B (companie de transport aerian) un contract de prestări servicii autentificat, prin care B se obliga să efectueze o serie de transporturi aeriene timp de 1 an, urmând ca beneficiarul să achite lunar plata serviciilor prestate.

CerinŃe: a) Care sunt elementele raportului juridic în speŃă? b) IdentificaŃi natura acestui raport juridic. c) Care sunt caracteristicile dreptului companiei de transport aerian?

3. SoŃii X şi Y au vândut lui Z autoturismul dobândit de aceştia în timpul căsătoriei, Z plătind suma de 3.000$.

CerinŃe: a) Câte părŃi identificaŃi în cadrul raportului juridic născut între X, Y şi Z? b) Care este natura acestui raport juridic civil? c) Care sunt caracteristicile dreptului lui Z, născut din convenŃia părŃilor? d) IdentificaŃi tipul de pluralitate activă existent asupra automobilului.


1. Obiectul raportului juridic civil constă în: a) totalitatea drepturilor subiectului activ; b) totalitatea obligaŃiilor subiectului pasiv; c) acŃiunile şi inacŃiunile parŃilor.

2. Obiectul derivat al raportului juridic civil constă în: a) totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor părŃilor; b) conduita concretă a parŃilor; c) totalitatea bunurilor la care se referă conduita părŃilor.

41

3. Dreptul subiectiv civil real este: a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes; b) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes; c) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes.

4. Dreptul subiectiv civil de creanŃă este: a) un drept patrimonial, absolut, opozabil inter partes; b) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes; c) un drept patrimonial, relativ, opozabil erga omnes.

5. Pluralitatea pasivă, în cazul raporturilor juridice reale, presupune: a) mai multe subiecte pasive nedeterminate; b) mai multe subiecte pasive determinate; c) mai multe subiecte active determinate şi mai multe subiecte pasive

nedeterminate. 6. În cadrul raportului juridic obligaŃional:

a) subiectul activ e determinat şi subiectul pasiv e nedeterminat; b) subiectul activ e nedeterminat şi subiectul pasiv e determinat; c) atât subiectul activ cât şi subiectul pasiv sunt determinaŃi.

7. ObligaŃia de „a da” constă în: a) îndatorirea de a preda un lucru; b) îndatorirea de a plăti o sumă de bani; c) îndatorirea de a transmite un drept real.

8. Îndatorirea deŃinătorului unui teren agricol de a-l cultiva este o obligaŃie: a) obişnuită (simplă); b) propter rem (obligaŃie reală); c) scriptae in rem (opozabilă şi terŃilor).

11. Bibliografie:

� I. R. Urs – op. cit. p. 117 – 158; � I. R. Urs – op. cit. p. 70 – 82;

S. Angheni � Gh. Beleiu – op. cit. p. 74 – 98; � G. Boroi – op. cit. p. 39 – 67; � V. D. Zlătescu – op. cit. p. 200 – 225; � I. Dogaru – op. cit. p. 92 – 133;

42

VIII. BUNURILE.

1. NoŃiunea de “bun” sau “lucru”.

• În sensul restrâns (stricto sensu) bunurile sunt lucruri utile, cu valoare economică care pot fi apropriate sub forma drepturilor patrimoniale.

• În sens larg (lato sensu) prin bunuri se înŃeleg atât lucrurile, ca obiecte ale drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale, cât şi drepturile asupra bunurilor.

2. NoŃiunea de patrimoniu.

• În sens economic, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor unei persoane. • În sens juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale

(cu valoare economică) şi a bunurilor la care se referă, aparŃinând unei persoane. Totalitatea dreăturilor alcătuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligaŃiilor, pasivul patrimonial.

3. CorelaŃia dintre bunuri şi patrimoniu, importanŃa şi funcŃiile patrimoniului.

• Între “bun” şi patrimoniu există o relaŃie de la parte la întreg. Bunul poate fi privit individual – ut singuli – sau ca parte din activul patrimonial.

• Caractere: - patrimoniul este o universalitate juridică fiindcă este format dintr-o masă de bunuri, de drepturi şi

obligaŃii cu un anumit regim juridic, distincte de universalitate; patrimoniul ca universalitate nu se confundă cu conŃinutul său, adică cu bunurile şi drepturile ori obligaŃiile asupra lor.

- patrimoniul este legat de persoană (fizică sau juridică); - orice persoană are un parimoniu; - o persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu; unicitatea de subiect şi unicitatea de

patrimoniu; • Patrimoniul îndeplineşte importante funcŃii practice:

- patrimoniul explică şi asigură dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. - patrimoniul explică principiile transmisiunii universale, cu titlu universal şi cu titlu

particular.

4. Clasificarea bunurilor:

• după regimul circulaŃiei juridice sunt: - bunuri care se află în circuitul civil, care pot face obiectul oricărui act juridic. - bunuri scoase din circuitul civil, care nu pot face obiectul unor acte juridice civile

(bunuri aparŃinând domeniului public). • după natura şi calificarea făcută de Codul Civil, bunurile sunt mobile şi imobile:

Codul civil în art.461 prevede expres: “Toate bunurile sunt mobile sau imobile”. a) Bunurile mobile (mişcătoare) se clasifică astfel:

- mobile prin natura lor – se transportă de la un loc la altul, fie că se mişcă de la sine, fie cu ajutorul unei puteri străine;

- mobile prin determinarea legii – drepturi mobile şi drepturi de creanŃă ce au ca obiect un bun mobil, acŃiunile în justiŃie privind un drept mobiliar);

43

- mobile prin anticipaŃie – bunuri mobile prin natura lor dar pe care părŃile unui act juridic le consideră anticipat mobile, având în vedere că ele vor deveni în viitor mobile.

b). Bunurile imobile (nemişcătoare) se clasifică în:

- imobile prin natura lor (art. 462 C. civ.); - imobile prin obiectul la care se aplică – drepturi reale şi drepturi de creanŃă care au ca

obiect un imobil, acŃiuni privind valorificarea drepturilor mobiliare; - imobile prin destinaŃie – bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate imobile

fiind destinate ca accesorii pentru serviciul şi exploatarea imobilului respectiv . • după modul de determinare sunt:

- bunuri individual determinate (res certa) sunt individualizate prin elemente specifice - bunuri generic determinate (res genera) se individualizează prin însuşiri specifice

speciei din care fac parte; • după cum pot fi înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, deosebim:

- bunuri fungibile – acelea care se pot înlocui unele cu altele în executarea unor obligaŃii; - bunuri nefungibile – acelea care nu se pot înlocui unele cu altele, debitorul neputând fi

liberat prin predarea altui bun;

• după cum sunt sau nu producătoare de fructe, bunurile se divid în: - bunuri frugifere – bunuri care produc periodic, fără consumarea substanŃei lor, alte

bunuri, denumite fructe; - bunuri nefrugifere – bunuri care nu produc fructe.

• după cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea lor, deosebim:

- bunuri consumptibile – îşi consumă substanŃa ori sunt înstrăinate la prima lor întrebuinŃare;

- bunuri neconsumabile – pot fi folosite repetat, fără a fi necesară consumarea substanŃei ori înstrăinarea lor.

• după cum sunt percepute, bunurile pot fi:

- bunuri corporale – au existenŃă materială; - bunuri incororale – au existenŃă abstractă, ideală.

• după corelaŃia existentă între bunuri, acestea sunt:

- bunuri principale – pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui bun; - bunuri accesorii – servesc la întrebuinŃarea unor bunuri principale.

• după cum pot fi sau nu urmărite şi supuse executării silite bunurile sunt:

- bunuri sesizabile – sunt susceptibile de a forma obiect al executării silite; - bunuri insesizabile – nu pot fi urmărite silit.

• după cum pot fi, ori nu divizate, fără a-şi schimba destinaŃia economică:

- bunuri divizibile – pot fi împărŃite fără să-şi schimbe destinaŃia economică; - bunuri indivizibile – nu pot fi împărŃite fără să nu-şi schimbe destinaŃia economică.

44

5. Precizări

� Bunurile imobile prin destinaŃie nu trebuie confundate cu bunurile imobile prin încorporaŃie, considerate imobile prin natura lor. Astfel, în cazul unei clădiri (imobil prin natură) întâlnim bunuri mobile prin încorporaŃie (uşi, ferestre) care devin imobile prin natură, precum şi imobile prin destinaŃie (oglinzi, tablouri, statui fixate perpetuu), destinate ca accesorii. De regulă, bunurile imobile prin destinaŃie au acelaşi regim juridic ca şi bunurile imobile prin încorporaŃie, astfel încât o vânzare a imobilului priveşte ambele categorii de bunuri.

În anumite situaŃii se face diferenŃă între cele două feluri de lucruri imobile : a) imobilul prin încorporaŃiune poate aparŃine altui proprietar decât cel al bunului principal (al

clădirii), imobilele prin destinaŃie aparŃin aceluiaşi proprietar. b) dacă un chiriaş introduce în imobil (clădire) unele bunuri mobile, la sfârşitul contractului de

închiriere, el nu le va putea ridica dacă acestea au devenit bunuri imobile prin încorporaŃiune deoarece şi-au pierdut individualitatea, având acelaşi regim ca şi imobilul de care au fost ataşate.

c) în caz de expropriere a unui fond pentru cauză de utilitate publică, indemnizaŃia de expropriere va cuprinde valoarea bunurilor imobile prin incorporaŃie, însă nu va reprezenta şi contravaloarea bunurilor imobile prin destinaŃie, deoarece proprietarul lor are posibilitatea de a le separa de fond.

� Clasificarea bunurilor în individual determinate(res certa) şi generic determinate (res genera) prezintă importanŃă în ceea ce priveşte :

a) momentul transmiterii dreptului real – în cazul unui bun cert, dreptul real se transmite în momentul realizării acordului de voinŃă, chiar dacă bunul nu s-a predat şi preŃul nu s-a plătit; în cazul unui bun generic, dreptul real se transmite în momentul individualizării prin numărare, cântărire, măsurare.

b) suportarea riscului – dacă bunul cert piere fortuit înainte de predare, debitorul este liberat de obligaŃia predării; dacă bunul generic piere fortuit, debitorul nu este liberat de obligaŃia de predare, trebuind să predea alte bunuri de acelaşi gen, deoarece genera non pereunt.

c) locul predării – bunurile certe trebuie predate în locul unde se găseau la data contractării; predarea unui bun generic are loc la domiciliul debitorului.

� Conform art. 423 din Codul civil, fructele sunt de trei feluri :

a) fructe naturale - sunt fructele care se produc fără intervenŃia omului, adică cele pe care pământul le produce de la sine (fructe de pădure, păşune nelucrată), precum şi sporul animalelor.

b) fructe industriale – sunt fructe care implică intervenŃia omului (recolte, plantaŃii). c) fructe civile – sunt venituri în bani ca urmare a folosirii bunului (chirii, dobânzi).

Fructele naturale şi industriale se dobândesc prin culegere, iar cele civile se dobândesc « zi de zi », prin simpla scurgere a timpului. Fructele nu se confundă cu productele; primele se produc periodic şi fără consumarea substanŃei lucrului, pe când cele din urmă sunt foloase trase dintr-un lucru care îşi consumă substanŃa (marmura, piatra dintr-o carieră). Productele se dobândesc prin separare.

6. Vocabular

• creditor chirografar – creditor a cărui creanŃă nu este garantată prin garanŃii reale, ci numai printr-un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

• gaj general – expresie desemnând un drept special conferit prin lege creditorilor chirografari, cu rol de garanŃie, în temeiul căruia întregul patrimoniu al debitorului serveşte la garantarea comună a tuturor acestori creditori.

• genera non pereunt – bunurile generice nu pier.

45

• res certa – bunuri individual determinate. • res genera – bunuri determinate generic. • transmisiune universală – transmisiune având ca obiect un întreg patrimoniu. • transmisiune cu titlu universal – transmisiune având ca obiect o fracŃiune, o parte dint-un

patrimoniu. • transmisiune cu titlu particular – transmisiune având ca obiect un bun sau un drept privit

individual. • universalitate juridică – masă juridică de bunuri în care lucrurile sunt legate între ele astfel încât

să constituie elemente ale unui ansamblu, fiind supuse aceloraşi reguli juridice. • ut singuli – în mod individual, de unul singur.


1) DefiniŃi şi enumeraŃi caracterele specifice ale patrimoniului. 2) Ce funcŃii practice îndeplineşte patrimoniul? 3) Ce înŃelegeŃi prin sintagma « patrimoniul este o universalitate juridică »? 4) RealizaŃi o comparaŃie între bunurile mobile prin anticipaŃie şi bunurile imobile prin destinaŃie. 5) Fructele care fac obiectul unei expoziŃii sunt bunuri consumptibile sau neconsumptibile? 6) Câte categorii de fructe cunoaşteŃi şi cum se dobândesc acestea? 7) Cum deosebiŃi fructele de producte? 8) Recoltele şi fructele neculese încă, ce formează obiectul unui contract de vânzare cumpărare, sunt faŃă

de părŃile acelui act juridic, bunuri mobile sau imobile? Dar faŃă de terŃi? 9) ArătaŃi importanŃa practică a clasificării bunurilor în : certe şi generice. 10) Care este momentul transmiterii dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător în cazul

bunurilor certe? Dar în cazul bunurilor generice?

8. SpeŃă

1. X, proprietar al unui apartament, a închiriat imobilul lui Y. Cât timp a deŃinut apartamentul, chiriaşul (Y) a adus în clădire mai multe bunuri precum: o statuie pe care a plasat-o într-o nişă anume făcută pentru o asemenea utilizare, o oglindă pe care a încadrat-o într-o ramă fixă din perete, şi a înlocuit pe cheltuiala sa un stâlp ce susŃinea tavanul unei camere. În ultimul an al contractului de închiriere, Y l-a anunŃat pe proprietar că doreşte să-şi reia toate bunurile pe care le adusese în apartament. Proprietarul se opune la această cerere, susŃinând că bunurile respective deveniseră imobile. În această situaŃie chiriaşul se adresează justiŃiei. CerinŃe:

a) Care este deosebirea între bunuri imobile prin încorporaŃie şi bunuri imobile prin destinaŃie?

b) Ce fel de imobile sunt statuia, oglinda şi stâlpul aduse de chiriaş în apartament? c) Ce va decide instanŃa?

9. RezolvaŃi următoarele teste grilă :

1. Patrimoniul unei persoane este format din : a) totalitatea drepturilor patrimoniale; b) totalitatea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale; c) totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor patrimoniale şi a bunurilor la care se

referă. 2. După cum pot fi sau nu înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, bunurile se

clasifică în :

46

a) divizibile şi indivizibile; b) fungibile şi nefungibile; c) sesizabile şi insesizabile.

3. În funcŃie de natura lor, lucrurile se împart în : a) bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil; b) bunuri mobile şi bunuri imobile; c) bunuri principale şi bunuri accesorii.

4. Potrivit Codului civil român, bunurile pot fi imobile : a) prin obiectul la care se aplică; b) prin anticipaŃie; c) prin determinarea legii.

5. Potrivit Codului civil român, bunurile pot fi mobile : a) prin obiectul la care se aplică; b) prin destinaŃie; c) prin anticipaŃie.

6. Fondurile de pământ şi clădirile sunt bunuri imobile : a) prin obiectul la care se aplică; b) prin natura lor; c) prin destinaŃia lor.

7. Fructele şi recoltele neculese încă sunt : a) bunuri imobile prin natura lor ; b) bunuri mobile prin anticipaŃie; c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică.

8. Statuile fixate într-un zid sunt bunuri: a) imobile prin încorporaŃie; b) imobile prin obiectul la care se aplică; c) imobile prin destinaŃie.

9. Sunt fructe industriale în sensul Codului civil: a) piesele de schimb pentru autoturisme; b) recolta de sfeclă obŃinută în urma cultivării unui teren; c) sporul animalelor.

10. Arborii dintr-o pădure sunt : a) fructe naturale; b) fructe industriale; c) producte.

11. Se dobândesc prin culegere: a) producte; b) fructe industriale; c) fructe civile.

12. Autoturismele sunt bunuri : a) consumptibile; b) insesizabile;

d) indivizibile.

10. Bibliografie

� I. R. Urs – op. cit., p. 159-178; � I. R.Urs - op. cit., p. 83-95; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op. cit., p. 98-106;

47

� G. Boroi - op. cit., p. 67-81; � V.D. Zlătescu - op. cit., p. 226-250; � I. Dogaru - op. cit., p. 133-149;

48

ACTUL JURIDIC CIVIL

IX. NoŃiunea, definirea şi clasificarea actelor juridice civile.

1. NoŃiune; înŃelesurile expresiei “act juridic civil”.

• Sensuri. Actul juridic are două sensuri: - acŃiune voliŃională (negotium juris – operaŃie juridică) - înscrisul, suportul material ce fixează operaŃia juridică (instrumentum probationis).

• NoŃiune. Poate fi definit ca fiind manifestarea de voinŃă, expresă sau tacită, făcută cu intenŃia de a produce efecte juridice, concretizată în crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui raport civil concret.

2. Clasificare – criterii.

• După numărul părŃilor (după cum voinŃa este unică sau comună) actele juridice civile sunt: unilaterale şi bilaterale (multilaterale).

- actul unilateral este rezultatul unei singure voinŃe, al unei singure părŃi (testamentul, renunŃarea la un drept). Actul unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral (împrumutul, depozitul, mandatul, donaŃia fără sarcină, fidejusiunea etc.) - actul bilateral exprimă un acord de voinŃă între două părŃi; exemplul tipic de act bilateral este contractul (vânzare-cumpărare; donaŃie, schimb, locaŃie etc.). - actul multilateral exprimă voinŃa a trei sau a mai multor parŃi (contractul de societate – art. 1491 C. civ.).

• După scopul urmărit de părŃi la încheierea lor, actele juridice civile sunt: cu titlu oneros si cu titlu gratuit (art. 945 şi urm. C. civ.).

- actele cu titlu oneros, se subclasifică în acte comutative, la încheierea cărora părŃile cunosc existenŃa şi întinderea obligaŃiilor lor, şi acte aleatorii, la a căror încheiere părŃile nu cunosc întinderea prestaŃiilor. - actele cu titlu gratuit sunt: liberalităŃi, care micşorează patrimoniul dispunătorului (donaŃie, legat), şi acte dezinteresate, prin care se procură un avantaj fără micşorarea patrimoniului (mandat gratuit, depozit gratuit, împrumut (comodat) gratuit).

• După modul de încheiere, actele civile sunt: consensuale, solemne (formale) şi reale. - actele consensuale se încheie prin simpla manifestare de voinŃă. - actele solemne se încheie cu îndeplinirea unor formalităŃi, solemnităŃi cerute de lege ad validitatem; - actele reale se încheie valabil prin remiterea (predarea) bunului.

• După efectul lor, actele civile sunt constitutive, translative şi declarative. - actele constitutive dau naştere la drepturi subiective noi care n-au existat anterior. - actele translative au ca efect strămutarea unui drept subiectiv dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu. - actele declarative sunt acelea care constată, definitivează sau consolidează situaŃii juridice preexistente.

• După importanŃa lor asupra patrimoniului, actele civile sunt: - acte de administrare - acte săvârşite asupra unui bun ori a patrimoniului pentru întreŃinerea şi

folosirea lui (încasarea veniturilor, culegerea fructelor, închirierea, etc.). - acte de conservare - orice acŃiune având ca scop ocrotirea şi păstrarea unui drept, evitându-se

astfel pierderea lui (înscrierea unei ipoteci, întreruperea unei prescripŃii).

49

- acte de dispoziŃie - acte juridice prin care un bun este scos dintr-un patrimoniu, fie pentru a fi trecut în alt patrimoniu, fie pentru a fi consumat ori distrus (contractul de vânzare – cumpărare, de schimb, donaŃie, actele de constituire a unor drepturi reale, uzufruct, uz, abitaŃie, servitute, etc.).

• După conŃinutul lor, actele civile sunt: patrimoniale şi nepatrimoniale. • După rolul voinŃei parŃilor la determinarea conŃinutului, distingem între acte subiective şi acte

condiŃie, la care părŃile aderă. • După legătura cu modalităŃile (termen, condiŃie) distingem: acte pure şi simple şi acte afectate de

modalităŃi (termen şi condiŃie). • După modalitatea încheierii lor, se disting: acte strict personale şi acte ce se pot încheia prin

reprezentare. • După momentul producerii efectelor, sunt: acte inter vivos (între vii) şi acte mortis causa, pentru

cauză de moarte (testamentul). • După raportul dintre ele, sunt: acte principale şi acte accesorii, cu aplicarea regulii “ accesorium

sequitur principalem”. • După modul de executare distingem: acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) şi acte cu

executare succesivă (locaŃiunea, renta viageră). • După cum sunt ori nu sunt reglementate distingem între acte numite sau tipice şi acte

nenumite. - act juridic numit – act juridic al cărui conŃinut este reglementat expres prin norme de drept fie în

codul civil, fie în diferite alte acte normative. - act juridic nenumit – act juridic al cărui conŃinut nu este reglementat expres prin norma de drept

ci este stabilit de părŃi în considerarea principiilor care guvernează obligaŃiile civile. El se interpretează şi se execută potrivit voinŃei comune a părŃilor şi a reglementărilor cu caracter general privitoare la contracte.

• După raportul lor cu elementul cauză sunt: acte cauzale şi acte abstracte; la primele elementul cauză este esenŃial, iar dacă lipseşte ori este imoral sau ilicit actul este nul, la a doua categorie nu se analizează cauza (titlurile de valoare).

3. Precizări:

� În determinarea caracterului bi sau unilateral al unui act juridic civil nu se ia în considerare numărul persoanelor care participă la încheierea lui ci numărul părŃilor interesate. Astfel, într-un contract de vânzare – cumpărare încheiat între un vânzător şi 3 cumpărători, deşi participă 4 persoane, în realitate există 2 (două) părŃi – o parte interesată să vândă şi o parte interesată să cumpere, ceea ce face ca actul juridic să fie bilateral. � Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile unilaterale şi bilaterale cu clasificarea contractelor civile în unilaterale şi bilaterale. Din punct de vedere al formării lor, toate contractele fac parte din categoria actelor juridice de formaŃie bi sau multilaterală, fiind rezultatul unui acord de voinŃă.

Contractele (acte juridice bi sau multilaterale), în raport de criteriul conŃinutului, se clasifică în contracte unilaterale şi contracte bilaterale.

- contractul unilateral dă naştere la obligaŃii în sarcina unei singure părŃi. În cazul acestui contract, doar una dintre părŃi are calitatea de creditor (are drepturi) cealaltă parte având calitatea de debitor (are obligaŃii) (spre exemplu, contractul de donaŃie).

- contractul bilateral (sinalagmatic) dă naştere la obligaŃii pentru ambele părŃi; fiecare parte având atât calitatea de creditor cât şi de debitor (contractul de vânzare-cumpărare, de schimb, de locaŃiune).

50

� În dreptul civil român, convenŃia se confundă cu contractul. LegislaŃia franceză rezervă numele de contract numai acelor convenŃii care au drept scop crearea sau transmiterea unui drept, convenŃiile care au drept scop numai stingerea unui drept nefiind contracte. Cu toate acestea, în limbajul curent, se confundă adesea convenŃiile cu contractele.

Legiuitorul român a adoptat limbajul uzual şi, inspirându-se din Codul civil italian, defineşte contractul în art. 942 C. civ. ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic.”


4.1. Act juridic civilnegotium iuris = operatiune juridică

instrumentum probationis = înscris constatator

5. Vocabular

• act juridic unilateral - manifestarea de voinŃă a unei singure persoane (testament, acceptarea ori renunŃarea la succesiune, renunŃarea la un drept, confirmarea unui act lovit de nulitate absolută, etc.).

• act abstract – înscris care constată existenŃa unei creanŃe, valabilă independent de cauza obligaŃiei corelative (titlurile de credit).

• act juridic aleatoriu – act juridic cu titlu oneros, la încheierea căruia părŃile nu cunosc exact existenŃa ori întinderea obligaŃiilor, obligându-se în funcŃie de un eveniment viitor şi incert.

• act juridic comutativ – act juridic cu titlu oneros, la încheierea căruia fiecare parte cunoaşte întinderea prestaŃiei la care se obligă.

• liberalitate – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul - debitor îşi asumă obligaŃia de a da beneficiarului - creditor un bun, diminuându-şi patrimoniul, fără a primi în schimb un echivalent (donaŃie, legatul).

• act dezinteresat – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul – debitor îşi asumă obligaŃia de a procura beneficiarului – creditor un avantaj patrimonial, fără să-şi micşoreze patrimoniul său (contractul de mandat gratuit, contractul de depozit gratuit, prestarea unui serviciu gratuit, etc.).

• contract de vânzare – cumpărare – act juridic civil prin care una dintre părŃi, vânzătorul, strămută proprietatea sau un alt drept privitor la un bun asupra celeilalte părŃi, cumpărătorul, care se obligă a plăti vânzătorului preŃul bunului vândut.

• contractul de donaŃie – act juridic civil prin care o parte (donator) transmite celeilalte părŃi (donatar) un drept subiectiv civil fără a primi altceva în schimb.

• contract de depozit – act juridic civil prin care o parte (deponent) încredinŃează celeilalte (depozitar) un bun spre păstrare, urmând ca acesta din urmă să-l restituie la împlinirea termenului sau la cererea deponentului.

• contractul de rentă viageră – act juridic prin care o persoană (credirentier) înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital) în schimbul unei prestaŃii periodice în bani plătită până la decesul său.

• locator – persoana din contractul de locaŃiune care se obligă să asigure unei alte persoane (locatar) folosinŃa temporară a unui bun.

51

• locatar – persoană care in schimbul folosinŃei temporare a bunului este obligată la plata unei sume de bani sau la altă prestaŃie cu titlu de chirie.

• instrumentum probationis - înscris constatator, act juridic. • negotium iuris – operaŃiune juridică, act juridic. • testamentul – act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, revocabil, prin care o persoană

(testator) dispune în tot sau în parte de patrimoniul său pentru timpul când nu va mai fi în viaŃă.


1) ClasificaŃi, în funcŃie de criteriile cunoscute din literatura de specialitate, următoarele acte juridice: a) contractul de vânzare – cumpărare; b) contractul de donaŃie; c) contractul de depozit; d) testamentul.

2) Ce fel de act juridic este, din punct de vedere al importanŃei asupra patrimoniului, vânzarea câinelui unui minor de către tutorele acestuia, întrucât mijloacele financiare pentru procurarea hranei şi medicamentelor câinelui deveniseră prea oneroase pentru patrimoniul minorului?

3) Ce fel de act juridic este o vânzare făcută în schimbul unei rente viagere: comutativ sau aleatoriu? 4) În ce constă evenimentul incert în contractul de rentă viageră? 5) PropuneŃi 3 exemple de acte juridice aleatorii. 6) Cum calificaŃi actul juridic prin care o persoană transportă o altă persoană cu maşina sa proprie fără a-

i cere nimic în schimb: liberalitate, act dezinteresat sau aleatoriu? 7) Ce fel de act juridic este acela prin care o persoană îşi grevează cu o ipotecă un imobil aflat în

proprietatea sa: de conservare sau de dispoziŃie? Dar actul juridic prin care creditorul constituie o ipotecă asupra unui imobil al debitorului în scopul garantării recuperării creanŃei?

8) RealizaŃi o comparaŃie între actul unilateral şi contractul unilateral precum şi între actul bilateral şi contractul bilateral.

9) ComentaŃi caracterul unilateral sau sinalagmatic al contractului de donaŃie cu sarcină. 10) Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice nenumite? 11) PrecizaŃi sensurile noŃiunii de „act” în dreptul civil.


1. De regulă, vânzarea cumpărarea este un contract: a) solemn; b) real; c) consensual.

2. Contractul de vânzare cumpărare: a) este un contract unilateral; b) poate fi cu titlu gratuit; c) este solemn când are ca obiect un teren.

3. DonaŃia este: a) un contract unilateral; b) un contract bilateral; c) un act juridic unilateral.

4. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit: a) actele comutative; b) actele dezinteresate; c) actele aleatorii.

5. Actele juridice reale sunt: a) acte juridice autentice;

52

b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului; c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.

6. Contractul de donaŃie este: a) solemn; b) consensual; c) real.

7. Testamentul este: a) un act juridic strict personal; b) un act juridic inter vivos; c) un act juridic afectat de modalităŃi.

8. După importanŃa asupra patrimoniului, actele juridice civile sunt: a) acte de conservare, de administrare, declarative; b) acte de conservare, de administrare, de dispoziŃie; c) acte de conservare, de administrare reale.

9. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt: a) acte constitutive, de administrare, declarative; b) acte consensuale, translative, de dispoziŃie; c) acte constitutive, translative, declarative.

10. Contractul de rentă viageră este: a) un act juridic comutativ; b) un act juridic aleatoriu; c) un act juridic dezinteresat.

8. Bibliografie:

� I. R. Urs – op. cit., p. 181 – 204; � I. R. Urs – op. cit., p. 118 – 122;

S. Angheni � Gh. Beleiu – op. cit., p. 125 – 134; � G. Boroi – op. cit., p. 141 – 154; � V. D. Zlătescu – op. cit., p. 85 – 88; � I. Dogaru – op. cit., p. 181 – 200;

53

X. CondiŃiile actului juridic civil

1. NoŃiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.)

• CondiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii sunt: – capacitatea de a contracta; – consimŃământul valabil al părŃii ce se obligă; – un obiect determinat; – o cauză licită.

CondiŃiile enumerate sunt necesare şi valabile pentru orice act juridic. • Deşi art. 948 C. civ. nu prevede printre condiŃiile esenŃiale „forma exterioară“ a actelor, totuşi la

actele formale sau solemne (donaŃie, ipotecă, înstrăinare de imobile etc.) lipsa formei cerute de lege duce la nulitatea actului juridic.

• Ca terminologie, noŃiunea „condiŃie“ mai este întâlnită în dreptul civil ca modalitate a actului juridic („obligaŃia este condiŃională când perfectarea ei depinde de un eveniment viitor şi necert“ – art. 1004 C. civ.) sau cu înŃelesul de clauză contractuală.

• CondiŃiile actului juridic civil pot fi: – de fond, care privesc conŃinutul actului (capacitatea, consimŃământul, cauza, obiectul); – de formă, care privesc forma juridică în care se exprimă voinŃa (forma solemnă cerută de lege –

ad validitatem sau ad solemnitatem, forma ad probationem, forma pentru opozabilitate faŃă de terŃi );

– generale, care privesc toate actele juridice (condiŃiile de fond); – speciale, care au în vedere numai anumite categorii de acte (acte solemne, acte sub condiŃie etc.); – esenŃiale, a căror prezenŃă este obligatorie pentru validitatea actului; – neesenŃiale, formulate şi stabilite prin voinŃa părŃilor, a căror lipsă nu afectează validitatea

actului juridic.

2. Capacitatea de a încheia actul juridic (art. 949 C. civ.)

• Orice persoană deŃine capacitatea de a încheia acte juridice civile, cu excepŃia acelora declarate incapabile de către lege.

• Incapacitatea de a încheia acte juridice trebuie să fie expres prevăzută de lege, textele respective fiind de strictă interpretare.

• Capacitatea ca stare de drept nu trebuie confundată cu discernămăntul, ca stare de fapt.

3. ConsimŃământul valabil exprimat (art. 953 şi 969 C. civ.)

a) Rolul voinŃei in formarea consimŃământului. – VoinŃa, în realitatea ei psihologică, reprezintă un fenomen complex cuprinzând: stări

intelective (senzaŃii, percepŃii, gândire, memorie); stări afective (emoŃii şi sentimente) şi stări volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri, deliberări, luare de decizie).

– Sub influenŃa trebuinŃelor materiale se formează motivele acŃiunii omului. Motivele îl determină pe om să-şi propună şi să obŃină anumite scopuri dinainte prevăzute, ca rezultat al acŃiunii sale.

– Sub aspect juridic interesează motivul determinat (scopul concret – cauza) şi hotărârea de a încheia actul juridic.

b) Principiile care guvernează voinŃa juridică.

– .principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) - constă în posibilitatea recunoscută prin lege oricărei persoane de a încheia orice act numit sau nenumit de

54

a modifica ori de a desface de comun acord actul încheiat fără a încălca dispoziŃiile imperative, ordinea publică şi bunele moravuri.

– principiul voinŃei interne (reale) - dacă voinŃa declarată nu corespunde cu voinŃa internă va avea prioritate voinŃa internă. Astfel, valabilitatea actului depinde de voinŃa reală a părŃilor.

c) NoŃiunea şi condiŃiile consimŃământului. • ConsimŃământul înseamnă hotărârea de a te obliga juridiceşte şi manifestarea în exterior a acestei

hotărâri. VoinŃa internă, neexteriorizată, nu produce efecte juridice, nefiind cunoscută. ConsimŃământul mai are şi sensul de „acord al părŃilor“. • CondiŃii:

♦ să emane de la o persoană având discernământ; ♦ să fie făcut cu intenŃia de a produce efecte juridice, angajare juridică, adică să fie serios şi nu în

glumă (jocandi causa), sau cu rezervă mintală (reservatio mentalis) cunoscută de cealaltă parte, ori sub condiŃie potestativă pură;

♦ să fie manifestat în exterior prin înscris, prin gesturi, prin orice fapt concludent, prin simbol.Tăcerea nu constituie consimŃământ cu excepŃia următoarelor situaŃii:

- când legea prevede expres (art. 1437 C. civ.); - în materie de succesiune (art. 700 C. civ.); - când părŃile stabilesc expres acest lucru - când potrivit obiceiului, tăcerea valorează consimŃământul.

♦ să nu fie alterat de viciile de consimŃământ. „ConsimŃământul nu este valabil când este dat prin

eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol“ (art. 953 C. civ.).

4. Viciile de consimŃământ

a) EROAREA (art. 954 C. civ.) NoŃiune; clasificare;stuctură;efecte

• Eroarea în general este o falsă imagine, o falsă cunoaştere şi reprezentare a realităŃii concrete pe care şi-o face partea (părŃile) cu privire la încheierea unui act juridic.

• În raport de consecinŃele pe care le produc, erorile sunt: – eroare-obstacol, care împiedică formarea acordului de voinŃă, falsa reprezentare

căzând, fie asupra naturii juridice a actului (error in negotio), fie asupra identităŃii obiectului (error in corpore);

– eroarea-viciu de consimŃământ, falsă reprezentare care alterează consimŃământul, când cade, fie asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substanŃiam), fie asupra identităŃiii ori calităŃilor esenŃiale ale persoanei contractantului (error in personam), eroare ce operează numai în contractele „intuitu personae“.

– eroare indiferentă, se poară asupra unor elemente mai puŃin importante. În funcŃie de natura realităŃilor falsificate, eroarea este:

– eroare de fapt (cele mai sus dezvoltate) – eroare de drept, o reprezentare greşită despre existenŃa ori conŃinutul unui act normativ.

În dreptul nostru se admite că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispoziŃiilor legii.

• Eroarea are în stuctura sa un element psihologic, respectiv falsa reprezentare a realităŃii. • Se sancŃionează cu nulitatea absolută (eroare-obstacol), cu nulitatea relativă (eroarea-viciu de

consimŃământ), cu diminuarea contraprestaŃiei (eroare indiferentă).

55

b) DOLUL – VICLENIA NoŃiune; clasificare; structură; efecte.

•••• Prin dol se înŃelege acel viciu de consimŃământ ce constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un act juridic. VoinŃa este viciată printr-o eroare provocată.

• Potrivit art.960 C. civ. „Dolul este cauză de nulitate a convenŃiei când mijloacele viclene, întrebuinŃate de una din părŃi, sunt astfel încât este evident că, fără aceste maşinaŃiuni, cealaltă parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune“.

• În raport cu consecinŃele asupra actului juridic, dolul este: - principal (dolul malus), când cade asupra elementelor importante ale încheierii actului

juridic şi atrage anularea actului - incident (dolus incidens) ori secundar când înşelăciunea cade asupra unor elemente

nedeterminante pentru încheierea actului juridic şi nu atrage nulitatea actului dar dă dreptul la o acŃiune în despăgubire.

• Dolul este compus din două elemente: un element subiectiv, intenŃional, care constă în inducerea în eroare a unei persoane pentru a încheia un act juridic, şi un element obiectiv, material, care constă în folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite maşinaŃiuni, şiretenii ori diverse manopere viclene făcute cu scopul inducerii în eroare a persoanei.

• Este sancŃionat cu anularea actului, în cazul dolului principal şi dă dreptul la o acŃiune în despăgubire, în cazul dolului incident.

c) VIOLENłA NoŃiune; clasificare; stuctură; efecte.

•••• ViolenŃa este acel viciu de consimŃământ ce constă în ameninŃarea unei persoane cu un rău de asemenea gravitate, încât această ameninŃare să îi insufle o temere care să o determine să încheie un act juridic pe care în lipsa acestei temeri nu l-ar fi încheiat.

• Potrivit art. 956 C. civ. „Este violenŃă totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raŃională după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. Se Ńine cont în această materie de etate, de sex şi de condiŃia persoanelor“. “ViolenŃa este cauză de nulitate a convenŃiei şi când s-a exercitat asupra soŃului sau soŃiei, asupra descendenŃilor şi ascendenŃilor“ (art.957 C.civ.). “ViolenŃa în contra celui care s-a obligat este cauză de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenŃia“ (art. 955 C.civ.)

• În funcŃie de natura răului, violenŃa este: - violenŃă fizică - violenŃă morală

După caracterul ameninŃării,se distinge: - ameninŃare legitimă - ameninŃare nligitimă

• ViolenŃa sa analizează sub două elemente:un element subiectiv (stare psihologică) constând în insuflarea temerii de natură a constrânge victima la încheierea actului şi un element obiectiv, exterior, constând în constrângerea persoanei care poate fi de natură fizică (ameninŃare cu torturi, mutilare), de natură patrimonială (distrugerea bunurilor) sau de natură morală (onoare, cinste etc.).

• Este sancŃionată cu anularea actului, şi dă dreptul la o acŃiune în despăgubire.

56

d) LEZIUNEA NoŃiune; condiŃii; efecte.

• Prin leziune înŃelegem o pagubă ce rezultă din disproporŃia existentă între prestaŃiile reciproce ale părŃilor.

• Leziunea are o aplicaŃie restrânsă, atât în privinŃa persoanelor, cât şi a actelor juridice (minorii între 14 şi 18 ani şi numai la actele de administrare încheiate de aceştia fără încuviinŃarea ocrotitorului legal). Majorul nu poate, pentru leziune, să exercite acŃiunea în resciziune (în anulare). Prin excepŃie, în cazul în care după acceptarea expresă ori tacită a succesiunii, succesiunea ar fi absorbită sau micşorată prin descoperirea unui testament, necunoscut în momentul acceptării (art. 694, final C. civ.) sau în cazul unei convenŃii de asistenŃă ori salvare maritimă, majorul poate invoca leziunea ori cere, în ultima ipoteză majorarea contraprestaŃiei (Legea 42/1997)

• Efectul leziunii este „o disproporŃie a echivalenŃei prestaŃiilor“ ca urmare a intervenŃiei unui viciu de consimŃământ grefat pe capacitatea restrânsă a minorilor, care nu poate fi sancŃionat decât cu nulitatea relativă. Cel ce invocă leziunea trebuie să facă dovada disproporŃiei de valoare între cele două prestaŃii – contraprestaŃii.

5. Precizări

� Capacitatea de a încheia acte juridice civile este o stare de drept – de iure, reglementată ca atare de lege, iar discernământul este o stare de fapt – de facto, care se apreciază în concret de la persoană la persoană. Cele două stări, deşi distincte şi autonome, se intercondiŃionează astfel încât reglementarea capacităŃii de a încheia acte juridice civile are ca temei considerarea existenŃei ori inexistenŃei discernământului.

Minorul sub 14 ani şi cel pus sub interdicŃie judecătorească sunt prezumaŃi a nu avea discernămînt, fie datorită vârstei fragede, fie stării de sănătate mintală.

Minorul între 14 – 18 ani are discernământul în curs de formare. Persoana fizică cu deplină capacitate de exerciŃiu e prezumată că are discernământul necesar

pentru a încheia acte juridice civile. În afară de incapacităŃile legale (cazuri în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ)

există şi cazuri de incapacităŃi naturale, situaŃii în care o persoană deşi capabilă, în fapt este lipsită temporar de discernământ (cazurile de beŃie, hipnoză, somnambulism).

În practică, dacă se dovedeşte că în momentul încheierii contractului o parte, deşi capabilă, era lipsită de discernământ, instanŃa are îndatorirea de a anula actul juridic.

� Ce se întâmplă cu actul juridic încheiat de alineatul sau debilul mintal, care nefiind pus sub interdicŃie, are deplină capacitate de exerciŃiu, discernământul fiind prezumat?

Dacă actul a fost încheiat în momente de luciditate, el va fi valabil; în caz contrar, va trebui să se facă dovada lipsei de discernământ în momentul perfectării actului. Dacă persoana pusă sub interdicŃie este prezumată absolut ca incapabilă, alineatul şi debilul mintal neinterzis, este prezumat până la proba contrarie, pe deplin capabil.

� Error in personam constituie viciu de consimŃământ numai în actele juridice intuitu-personae, acte în care identitatea şi calităŃile persoanei sunt cauza determinantă a actului.

Dimpotrivă, error in personam nu constituie viciu de consimŃământ în actele care n-au în vedere identitatea persoanei şi în care calităŃile acesteia sunt indiferente. Astfel un comerciant care vinde produse oricui se prezintă cu bani, persoana cumpărătorului îi este indiferentă. Faptul că vinde un obiect lui X, pe care-l confundă cu Y, nu constituie o eroare care să pericliteze validitatea vânzării.

� ViolenŃa nu alterează voinŃa de a contracta, pentru a putea atrage nulitatea actului, decât dacă are o anumită gravitate. Art. 955 C. civ. precizează că este un viciu când insuflă o temere raŃională după

57

persoana victimă. Prin temere raŃională înŃelegem temerea pe care o are o persoană înzestrată cu o raŃiune normală (se Ńine seama de vârsta, sexul, condiŃia socială a persoanei, gradul de cultură, etc). � Art. 958 C. civ. precizează că simpla temere reverenŃioasă, fără violenŃă, nu poate anula convenŃia. Temerea reverenŃioasă este temerea inspirată de respectul şi afecŃiunea pentru o persoană.

Prin urmare, simpla teamă de a nu jigni o persoană căruia autorul îi poartă respect şi afecŃiune, nu constituie prin ea însăşi violenŃă morală.

� Când falsa reprezentare a realităŃii cade asupra valorii economice a contraprestaŃiei este vorba despre o eroare lezionară, supusă regulilor de la leziune – viciu de consimŃământ, şi nu celor de la error in personam (Dec. nr. 1985 /1975 a SecŃiei civile a fostului Tribunal Suprem). � Simpla tăcere nu constituie, prin ea însăşi, un dol prin reticenŃă. Dolul există numai atunci când reticenŃa priveşte o serie de elemente asupra cărora partea, având o anumită pregătire tehnică şi profesională, trebuia să informeze pe cocontractant. Spre exemplu, antreprenorul care determină o persoană să achiziŃioneze un teren pentru a construi o locuinŃă, fără a-i comunica că acesta este impropriu utilizării în acest scop, comite un dol prin inacŃiune.

Alteori, însăşi natura contractului obligă părŃile la anumite informări. Astfel, în contractul de asigurare, reticenŃa constituie dol, dacă partea asigurată nu comunică societăŃii de asigurări o împrejurare pe care o cunoaşte şi care este susceptibilă să mărească riscul.

58


6.1.

de fond

de formă

6.2.

expres

tacit

eroare

dol

violentă

leziune

6.3. obstacol nulitate

absolută

error in substantiam nulitate

error in personam relativă

de fapt

de drept

Conditiile actului juridic civil

capacitate

consimtământ

obiect

cauză

ad validitatem

ad probationem

pentru opozabilitate fată de t er t i

Conditiile consimtământu lui

să pr ovi nă de la o per soană cu di scer nămâ nt

să fie ext er ior izat

să fie dat cu int ent ie de a pr oduce ef ect e jur idi ce

să nu fie al ter at de vi ci i de consi mt ămâ nt

Eroare

error in negotio

error in corpore

viciu de consimtământ

indiferentă diminuarea contraprestatiei

59


EROAREA DOLUL VIOLENłA LEZIUNEA NoŃiune falsa reprezentare a realităŃii cu

privire la încheierea unui act inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive (viclenie)

ameninŃarea unei persoane cu un rău de natură a-i provoca o temere

paguba ce rezultă din disproporŃia dintre contraprestaŃii

S.M. articol 954 C. civ. Articol 960 C. civ. Articol 955- 959 C. civ. C. civ./D. 31 /1954 Clasificare eroare obstacol

eroare viciu de consimŃământ eroare indiferentă eroare de fapt eroare de drept

Dolul principal Dolul secundar

violenŃă fizică (vis) violenŃă morală (metus) ameninŃare legitimă ameninŃare nelegitimă

Structură 1. element psihologic falsa reprezentare a realităŃii

1. element obiectiv - folosirea unor mijloace viclene

2. element subiectiv - intenŃia de a induce în eroare

1. element obiectiv - ameninŃarea cu un rău 2. element subiectiv - temerea insuflată persoanei ameninŃate

1. element obiectiv - disproporŃia de valoare 2. element subiectiv - profitarea unei părŃi de starea de nevoie a celeilalte

CondiŃii 1. elementul asupra căruia cade să fie determinant pentru încheierea actului 2. cealaltă parte să fi ştiut că elementul asupra căruia cade eroarea este determinant

1. dolul să fie determinant pentru încheierea actului

2. să provină de la cealaltă parte sau de la un terŃ cu ştiinŃa cocontractantului (complicitate la dol)

1. temerea să fie determinantă 2. ameninŃarea să fie nelegitimă

1. minor 14-18 ani 2. actul juridic să fie încheiat fără încuvinŃare 3. act juridic de administrare 4. act cu titlu oneros, comutativ 5. actul să fie lezionar

Efecte - nulitatea absolută - nulitatea relativă - diminuarea contraprestaŃiei

- nulitatea relativă - acŃiunea în despăgubire

- nulitatea relativă - acŃiunea în despăgubire

- nulitatea relativă cerută prin acŃiunea în resciziune

Proba fiind alcătuită dintr-un element psihologic este foarte greu de probat

fiind un fapt juridic, poate fi probat prin orice mijloc legal de probă

fiind un fapt juridic, poate fi probat prin orice mijloc legal de probă

ceea ce se probează este vădita disproporŃie dintre contraprestaŃii

7. Vocabular

• acord de voinŃă - exteriorizare a voinŃei juridice (a consimŃământului) a două ori mai multe persoane cu privire la întocmirea unui act juridic.

• acŃiune în resciziune -acŃiunea prin care minorul între 14-18 ani cere instanŃei judecătoreşti anularea unui act juridic pentru leziune; se poate cere numai pentru actele încheiate singur, fără încuviinŃarea părŃilor sau tutorelui şi pentru a căror validitate nu se cere încuviinŃarea prealabilă a autorităŃilor tutelare.

• discernământ - calitatea unei persoane de a fi conştientă, adică de a avea reprezentarea consecinŃelor juridice ale actelor şi faptelor sale.

• dolus bonus - expresie latină însemnând întrebuinŃarea unor mijloace viclene admise, de regulă, în practica contractuală şi lipsite de gravitatea care le-ar considera vicii de consimŃământ (reclamă exagerată, ascunderea unor defecte ce pot fi sesizate foarte uşor, etc.)

• mijloace legale de probă (de dovadă) - denumire generală folosită pentru a desemna ansamblul probelor admise de legislaŃia în vigoare (înscrisuri, declaraŃii de martori, mărturisirea, expertiza, cercetarea la faŃa locului, probele materiale).

• nemo censetur ignorare legem - expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia oricine este prezumat a cunoaşte legea şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea ei.

• principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) - element al capacităŃii civile a persoanelor ce constă în posibilitatea recunoscută prin lege oricărei persoane de a încheia orice act numit sau nenumit, de a modifica ori de a desface de comun acord actul încheiat fără a încălca dispoziŃiile imperative, ordinea publică şi bunele moravuri.

• qui tacet consentire videtur - expresie latină însemnând “cine tace pare să consimtă”.


1) Care este diferenŃa între capacitate şi discernământ? 2) Ce înŃelegeŃi prin sintagma „consimŃământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ”? 3) Care este valoarea juridică a „tăcerii” în raporturile contractuale civile? 4) Simpla prezenŃă a unui taxi în staŃia de taximetre reprezintă o manifestare exterioară a

consimŃământului? ArgumentaŃi. 5) Care sunt limitele libertăŃii contractuale? 6) Dacă o persoană intenŃionează să vândă un lucru dar se exprimă în sensul perfectării unui contract de

închiriere, ce act juridic se va considera că a încheiat? Vezi raportul dintre voinŃă reală şi voinŃă declarată.

7) Expunerea mărfii în vitrina magazinului, fără indicarea preŃului, poate fi calificată drept o exteriorizare a consimŃământului de a vinde?

8) RealizaŃi o comparaŃie între dol şi eroare ca vicii de consimŃământ. 9) RealizaŃi o comparaŃie între dol şi violenŃă ca vicii de consimŃământ. 10) Cine trebuie să facă dovada vicleniei şi prin ce mijloace de probă? 11) Ce este leziunea şi cine o poate invoca? Majorul poate exercita acŃiunea în resciziune? 12) EnumeraŃi efectele viciilor de consimŃământ.

61

9. SpeŃe

1. Între X şi Y s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare a unei construcŃii, vânzătorul declarând că întregul imobil este din beton, arătându-i lui Y în acest sens o porŃiune dintr-un perete construit din plăci de beton. Ulterior, Y a constatat, în mod accidental, că un perete ce făcea parte din structura de rezistenŃă a clădirii era din cărămidă, ceea ce l-a determinat să solicite opinia unui expert. În urma expertizei s-a constatat că în proporŃie de 3/4 casa era din cărămidă şi restul din plăci de beton, motiv pentru care Y l-a acŃionat în justiŃie pe X, solicitând instanŃei desfiinŃarea contractului de vânzare.

CerinŃe : a) Ce condiŃie de valabilitate a consimŃământului lipseşte în speŃă? b) Care este viciul de consimŃământ invocat de reclamant? c) IdentificaŃi sancŃiunea de drept civil aplicabilă la speŃă. d) Ce hotărăşte instanŃa?

2. Un proprietar al unei mori de făină dorind ca făina pe care o fabrică să pară a fi de calitate superioară aceleia pe care o are în realitate, i-a adăugat unele substanŃe chimice conŃinând săruri care măreau volumul pâinii făcându-i un aspect mai frumos. Morarul nu ştia că legile în vigoare nu permiteau acest procedeu, pe care îl considerau dăunător sănătăŃii. El a fost acŃionat în judecată de către organele administrative pentru că a fabricat făină încălcând legile în vigoare.

CerinŃe : a) Ce viciu de consimŃământ este aplicabil în speŃă? b) Ce va decide instanŃa?

3. X, societate comercială având ca obiect de activitate operaŃiuni de import-export, a cumpărat în scop de vânzare de la o societate de transport din Germania un autobuz fabricat în anul 1976. Ulterior, l-a oferit spre vânzare lui Y (persoană fizică) menŃionând în factura pe care a întocmit-o şi în avizul de însoŃire ca dată de fabricaŃie anul 1985. Dat fiind faptul că după 1990 autovehiculele de import nu puteau fi înmatriculate în vederea circulării pe drumurile publice decât dacă aveau o anumită vechime a datei de fabricaŃie, X a folosit aceste mijloace în scopul de a-l induce în eroare pe Y, determinându-l să încheie contractul de vânzare cumpărare.

CerinŃe : a) Ce viciu de consimŃământ este incident în speŃă? b) Care este elementul esenŃial al convenŃiei în lipsa căruia Y nu ar fi încheiat

contractul de vânzare cumpărare? c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului? d) Care ar fi fost sancŃiunea dacă inducerea în eroare privea materialele din care erau

confecŃionate husele pentru scaune?


1. Reprezintă o condiŃie de fond pentru încheierea valabilă a actului juridic : a) forma ad validitatem; b) capacitatea; c) termenul.

2. În dreptul civil român, tăcerea: a) nu constituie consimŃământ;

62

b) valorează consimŃământ; c) nu constituie consimŃământ, în afară de unele excepŃii.

3. Capacitatea de a încheia acte juridice : a) este o stare de fapt; b) coincide cu discernământul; c) este o stare de drept.

4. Constituie eroare obstacol : a) eroarea asupra naturii juridice a actului; b) eroarea asupra calităŃii esenŃiale ale persoanei; c) eroare asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului.

5. Atunci când falsa reprezentare priveşte identitatea obiectului este vorba de : a) error in negotio; b) error in corpore; c) error in personam.

6. Constituie o inducere în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive : a) eroarea; b) violenŃa; c) dolul.

7. Constituie violenŃă – viciu de consimŃământ : a) ameninŃarea nelegitimă; b) temerea reverenŃioasă; c) ameninŃarea legitimă.

8. DisproporŃia vădită între contraprestaŃii constituie : a) violenŃă; b) leziune; c) dol.

9. ViolenŃa, ca viciu de consimŃământ, constituie: a) o ameninŃare legitimă; b) o inducere în eroare prin mijloace dolosive; c) o ameninŃare cu un rău de natură să provoace o temere.

11. Bibliografie

� I. R. Urs – op. cit., p. 205-232; � I. R.Urs - op.cit., p. 122-133; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op. cit., p. 136-152; � G. Boroi - op. cit., p. 154-177; � V.D. Zlătescu - op. cit., p. 89-111; � I. Dogaru - op. cit., p. 201-227; � SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recueil Periodique Sirey, în R.T. Popescu – op. cit.

p. 276

63

XI. Obiectul, cauza şi forma actului juridic civil

1. Obiectul actului juridic

a) NoŃiune • Potrivit art. 962 C. civ. „Obiectul convenŃiilor este acela la care părŃile sau numai una din părŃi se

obligă“. • Obiectul şi conŃinutul actului juridic civil se află în aceeaşi corelaŃie ca şi obiectul şi conŃinutul

raportului juridic civil adică, în timp ce obiectul actului juridic civil (şi al raportului juridic) indică acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt îndreptăŃite sau obligate părŃile, conŃinutul actului juridic civil (şi al raportului juridic) se referă la drepturile civile subiective şi la obligaŃiile cărora le dau naştere actul juridic şi raportul juridic.

• Conduita părŃilor poate să se refere la un lucru (un bun) şi atunci acesta este privit ca fiind obiectul derivat (exterior) al actului juridic civil.

b) CondiŃiile obiectului

– Obiectul trebuie să existe la încheierea actului juridic.(art. 1311 C. civ). – Obiectul trebuie să fie in circuitul civil. Art.963 C. civ. prevede „Numai lucrurile care sunt în

comerŃ pot fi obiectul unui contract“. – Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Obiectul este determinat când se

precizează în actul juridic elementele care îl individualizează şi este determinabil când în actul juridic se înscriu elementele necesare pentru individualizarea sa in viitor.

– Obiectul trebuie să fie posibil (ad impossibilium nulla este obligatio). – Obiectul trebuie să fie licit şi moral; este lovit de nulitate orice act juridic care afectează

normele juridice care interesează ordinea publică sau bunele moravuri. – Obiectul trebuie să fie un fapt personal al celui ce se obligă. – În actele constitutive sau translative de drepturi reale, cel care se obligă trebuie să fie titularul

dreptului, sub sancŃiunea nulităŃii actului.

2. Cauza actului juridic

a) NoŃiune • Motivul este chiar cauza ce răspunde la întrebările „pentru ce?“, „de ce?“ s-a încheiat actul juridic.

Exprimarea consimŃământului este precedată de existenŃa clară a cauzei, adică de scopul concret al actului juridic.

b) Elementele cauzei • Scopul imediat (causa proxima) numit şi scopul obligaŃiei este invariabil de la un act la altul:

- în contractele sinalagmatice – prefigurarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi; - în actele cu titlu gratuit – intenŃia liberală; - în actele juridice reale – prefigurarea predării bunului; - în contractele aleatorii – şansa de a câştiga şi riscul unei pierderi.

• Scopul mediat (causa remota) numit şi scopul actului juridic, motivul principal ce a determinat încheierea actului juridic are în vedere însuşirile, calităŃile prestaŃiei sau persoane şi este variabil de la un act la altul .

c) CondiŃiile cauzei (raportate la scopul mediat)

– Potrivit art. 966 C. civ.: „ObligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect“.

64

– Ca urmare, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie: să existe; să fie reală şi să fie licită sau morală.

d) Proba cauzei • Art. 967 C. civ. prevede: „ConvenŃia este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă. Cauza este

prezumată până la dovada contrarie“. Prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei trebuie să dovedească acest lucru prin mijloacele de probă admise de lege.

3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului

a) NoŃiune • Orice act juridic are o formă. Forma actului juridic este modalitatea de exteriorizare a voinŃei, făcută

cu intenŃia de a produce efecte juridice. Uneori forma este cerută de lege pentru validitatea actului juridic, alteori este cerută pentru probaŃiunea actului juridic.

b)Principiul consensualismului • Principiul care guvernează forma este cel al libertăŃii formei sau al consensualismului (solus

consensus obligat). VoinŃa juridică, independent de forma în care se manifestă în exterior, produce efecte juridice.

• În consecinŃă, actele juridice sunt consensuale în sensul că ele nu reclamă necesitatea observării unor forme pentru validitatea lor, producând efecte prin simpla manifestare de voinŃă a celor de la care emană.

c)ExcepŃii de la principiul consensualismului • Forma cerută pentru validitatea actului juridic

– Actele juridice pentru validitatea cărora trebuie respectate, sub sancŃiunea nulităŃii absolute, anumite condiŃii de formă se numesc acte solemne sau formale, cum sunt: testamentul (art. 858 C. civ.); donaŃia (art. 813 C. civ.); ipoteca convenŃională, (art. 1772 C. civ.); subrogarea in drepturile creditorului, consimŃită de debitor (art.1107 alin. 1 pct.2 C. civ.); actele juridice între vii, având ca obiect terenuri; contractul de societate comercială; căsătoria (art. 3 şi 16 din Codul familiei); recunoaşterea unui copil (art.48 alin. 2 şi art. 57 alin. 2 din Codul familiei).

– Actele solemne nu trebuie confundate cu actele autentificate de notar, relaŃia fiind de la întreg la parte, actele solemne cuprinzând printre altele şi actele notariale.

• Forma cerută pentru probaŃiunea actului juridic.

– Pentru unele acte juridice legea cere forma scrisă, ca excepŃie de la principiul consensualismului, cu scopul de a putea fi dovedită operaŃia juridică (negotium). Neîndeplinirea formei nu afectează existenŃa actului (negotium), dar face imposibilă dovedirea lui. Aşadar, condiŃia formei este cerută în acest caz ad probationem.

– Codul civil cuprinde o serie de reglementări referitoare la anumite categorii de acte juridice, precum: (contractul de locaŃiune, art. 1416 alin. 1); (contractul de depozit, art.1597); (tranzacŃiile, art. 1705) etc..

• Forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic – Pentru a putea opune terŃilor anumite acte juridice, legea a instituit unele formalităŃi de

publicitate, ca măsură de protejare a intereselor terŃilor, în lipsa cărora actul nu le este opozabil. – FormalităŃile se referă în principal la sistemul de publicitate al actelor juridice imobiliare.

Publicitatea imobiliară face actul juridic opozabil erga omnes. – În afară de publicitatea imobiliară, reglementată prin cărŃile funciare în art. 21 din Legea

nr.7/1996 a cadastrului şi publicităŃii imobiliare, mai amintim publicitatea constituirii gajului (art. 1686 C. civ. şi Legea nr. 99/1999), notificarea cesiunii de creanŃă (art. 1393 C.civ.), darea

65

de dată certă (art. 1182 C.civ.), înregistrarea în materia invenŃiilor, desenelor si modelelor industriale (Legea nr. 64/1991 şi Legea nr. 129/1992), înregistrarea contractelor de arendare la Consiliul local (Legea nr.16/1994), înregistrarea contractelor de societate comercială (Legea nr.31/1990), înregistrarea în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe (Legea nr.8/1996).

4. Precizări

� Prin excepŃie de la regula conform căreia un act juridic civil e valabil dacă are ca obiect un bun viitor, există o categorie de acte juridice în cazul cărora obiectul nu poate fi viitor: succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul unui contract civil. Motivul pentru care un asemenea act juridic este nul, nu îl constituie faptul că obiectul este viitor, ci caracterul imoral al cauzei. Se consideră că este imorală încheierea unui astfel de act juridic prin dorinŃa pe care o creează cu privire la moartea persoanei despre a cărei moştenire este vorba (votum mortis captandae). � Având în vedere că o condiŃie a obiectului actului juridic civil este ca cel care se obligă să fie titularul dreptului, se pune întrebarea ce se întâmplă dacă vânzătorul înstrăinează un bun individual determinat care aparŃine altuia? Dacă cumpărătorul a fost în eroare socotind cu bună credinŃă că lucrul vândut aparŃine vânzătorului, se admite că vânzarea e anulabilă pentru eroare asupra calităŃilor esenŃiale ale vânzătorului. În situaŃia în care părŃile au încheiat contractul în cunoştinŃă de cauză ştiind că lucrul vândut este proprietatea unei alte persoane, soluŃia este controversată. Într-o opinie se consideră că vânzarea este valabilă deoarece părŃile nu au urmărit imediat strămutarea proprietăŃii, ci vânzătorul s-a obligat să-l procure mai târziu cumpărătorului, în caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor interese. Într-o altă opinie, căreia ne raliem, contractul de vânzare-cumpărare a lucrului altuia, în cunoştinŃă de cauză, are un scop ilicit şi deci este nul absolut. Iar dacă contractul s-a încheiat de către vânzător cu intenŃia de a frauda dreptul proprietarului şi cu complicitatea cumpărătorului, actul este nul absolut în virtutea adagiului fraus omnia corrumpit. � De regulă, forma ad validitatem este forma autentică ce se realizează de un notar public, dar noŃiunea de formă solemnă este mai largă decât noŃiunea de formă autentică. Astfel, testamentul, act solemn, poate îmbrăca nu numai forma autentică, ci poate fi olograf (scris, datat, semnat de către testator) sau mistic (semnat de testator, închis, sigilat şi prezentat unei judecătorii) Cu alte cuvinte orice act autentic este un act solemn, însă nu orice act solemn este un act autentic. Actele autentice nu sunt decât o specie (cea mai importantă) a actelor solemne, existând şi acte solemne pentru care forma autentică nu e necesară.

Actul solemn este genul proxim, iar actul autentic este diferenŃa specifică.

66


6.1.

6.2.

element: abstract obiectiv invariabil

actele cu titlu gratuit - intentia liberală a dispunătorului fată de grati ficat

actele reale - prefigurarea predări i lucrul ui

în contractele aleatorii - prefigurarea riscului de care depinde sansa de a câstiga

contractele sinalagmatice - considerarea contraprestatiei celeilalte părti

la aceeasi categorie de acte

juridice

Cauza actului juridic

scopul imediat

element: concret subiectiv variabil

scopul mediat motivul principal al actului juridic determinat de însusirile persoanei si/sau calităti l e

prestatiei

diferă de l a un act jur idic la

altul

Forma actului juridic civil

principiul consensualismului - simpla manifestare a consimtământ ul ui val or ează act j ur idic ci vil

forma ad validitatem * contractele de donatie - art. 813 C. civ.

* testamentul - art.858 C. civ.

* revocarea expresă a unui l egat - ar t. 920 C.ci v.

* contractul de ipotecă - art. 1722 C.ci v

* înstrăinar ea unui t er en ( Legea 54/ 1998 )

* acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar - art. 704 C. civ.

opozabilitate fată de t erti * publicitatea constituirii gajului - art. 1686 C. civ.si legea 99/ 1999

* consimtământ ul la adoptie - O. G. nr. 2 5 / 1997, etc.

forma ad probationem * contractul de locatiune - art. 1416 C. civ.

* depozitul voluntar - art. 1597 C. civ.

* tranzactia - art. 1705 C.civ.

* modificarea cesiunii de creantă - art. 1393 C.civ.

* înregistrările societăt i l or comerci al e - Legea 31 / 1990

* înscrierile asociatiilor si fundatiilor la instantele judecătoresti -O.G. nr .26 / 2000

* închiriere a locuintelor - Legea 114/ 1996

* contractul de asigurare - Legea 135/ 1995, etc.

* publicitatea imobiliară prin cărt i l e funciare - L egea 7 / 1996

6. Vocabular

• ad impossibilum nulla est obligatio – expresie latină însemnând “ nu există nici o obligaŃie cu privire la lucruri imposibile”.

• cauza – condiŃie esenŃială, de fond a oricărui act juridic civil; ca element al voinŃei juridice, cauza constituie motivul determinant al consimŃământului şi constă în reprezentarea scopului concret în vederea realizării căruia s-a exteriorizat consimŃământul, s-a asumat obligaŃia. Cauza cuprinde scopul imediat al consimŃământul care în contractele bilaterale este considerarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi, în contractele gratuite sau unilaterale este intenŃia de liberalitate iar în contractele reale, remiterea lucrului, precum şi scopul imediat al consimŃământul care este motivul subiectiv, concret, variabil al asumării obligaŃiei.

• forma actului juridic civil – modalitatea în care se exprimă consimŃământul pentru a da naştere unui act juridic valabil şi care să producă efecte juridice. De regulă actele juridice sunt consensuale, în sensul că nu reclamă necesitatea observării unor forme pentru validitatea lor. Prin excepŃie, anumite acte juridice se pot încheia valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege, ad validitatem. Nerespectarea formei, ad validitatem, se sancŃionează cu nulitatea absolută. Uneori legea cere ori părŃile convin să întocmească un act juridic cu respectarea unor forme în scopul probării actului respectiv, ad probationem. Lipsa formei nu atrage valabilitatea actului ci numai imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de probă.

• nemo dat quod non habet – expresie latină însemnând 2 nimeni nu dă ceea ce nu are”. • nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet – expresie latină

însemnând “ nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi decât are el însuşi”. • opozabilitatea actului juridic - calitatea actului juridic civil de a produce efecte faŃă de

părŃile acestuia şi de a fi impus respectului şi altor persoane care nu au calitatea de părŃi, respectiv terŃilor. Opozabilitatea faŃă de terŃi înseamnă dreptul părŃilor de a se prevala de existenŃa actului şi de efectele sale faŃă de terŃii care ar invoca pretenŃii în privinŃa drepturilor dobândite de părŃi, dar şi dreptul terŃilor de a se prevala de existenŃa actului juridic şi de a-l invoca în favoarea lor şi împotriva părŃilor. Pentru a fi opozabil actul juridic trebuie să îndeplinească cerinŃele de formalitate prevăzute de lege (publicitatea imobiliară – art. 21 din Legea nr.7/1996; publicitatea cesiunii de creanŃă- art. 1393 C. civ.; data certă a înscrisului sub semnătură privată – art. 1182 C. civ., etc)


1) Ce înseamnă: obiect al unui act juridic, obiect al unei obligaŃii, obiect al unei prestaŃii? 2) Care este corelaŃia dintre obiectul şi conŃinutul actului juridic civil pe de o parte şi obiectul şi

conŃinutul raportului juridic civil pe de altă parte? 3) Bunurile din domeniul public se află în circuitul civil? Dar cele din domeniul privat al statului şi al

unităŃilor administrativ teritoriale? 4) Este valabil un contract de vânzare cumpărare prin care un coproprietar înstrăinează bunul în

materialitatea sa? 5) Care este momentul în care vânzarea este perfectă între părŃi şi proprietatea este de drept strămutată la

cumpărător? 6) Care este modalitatea de probaŃiune a cauzei unui act juridic? Cine are sarcina probei? 7) Ce formă trebuie să respecte părŃile pentru încheierea valabilă a unui contract de vânzare-cumpărare

având ca obiect o construcŃie? Dar pentru încheierea unui contract de vânzare –cumpărare având ca obiect un teren?

8) Care sunt consecinŃele nerespectării condiŃiilor de formă ale actelor juridice?

68

9) Ce formă trebuie respectată pentru ca un contract de donaŃie să fie valabil încheiat? 10) Plecând de la afirmaŃia că un contract se consideră încheiat în momentul în care oferta se întâlneşte cu

acceptarea, consideraŃi că : a) atât oferta cât şi acceptarea trebuie făcute în formă autentică; b) numai oferta; c) numai acceptarea; d) oricare dintre ele, deoarece forma autentică a uneia se va aplica de drept şi asupra

celeilalte; 11) A, unicul fiu al lui B, îi vinde lui C un teren aflat în proprietatea exclusivă a tatălui său, cu menŃiunea

că dreptul de proprietate urmează să i se transmită lui C la data morŃii lui B. Contractul este:

a) valabil; b) nul absolut pentru obiect inexistent; c) nul absolut pentru că obiectul nu este prezent ci viitor; d) nul absolut pentru cauză imorală.

12) Între X şi Y se încheie un contract de vânzare-cumpărare a unei recolte neculese încă. PrecizaŃi care e soarta contractului dacă:

a) recolta pierise la data încheierii contractului, dar nici una dintre părŃi nu avea cunoştinŃă despre aceasta; b) recolta pierise la data încheierii contractului iar vânzătorul cunoştea această împrejurare; c) recolta piere după încheierea contractului, dar până în momentul achitării de către

Y a preŃului; d) recolta pierise parŃial la data încheierii contractului.

13) Cunoscând condiŃiile obiectului actului juridic civil, explicaŃi dacă este valabil un contract de vânzare-cumpărare a unei suprafeŃe de teren situate pe Lună.

8. SpeŃe

1. Cumpărătorul l-a chemat în judecată pe vânzător, solicitând instanŃei să se pronunŃe în litigiul existent fie prin restituirea către reclamant (cumpărător) a sumei de 100.000.000 lei, reprezentând preŃul plătit pentru un teren în suprafaŃă de 500 mp care a făcut obiectul unui contract încheiat în două exemplare, semnat de părŃi, fie prin pronunŃarea unei hotărâri care să constate că între părŃi a intervenit un contract de vânzare cumpărare. După încheierea actului juridic în forma mai sus amintită, părŃile s-au înŃeles să se prezinte la notar în vederea autentificării contractului. Ulterior, vânzătorul a refuzat, motivând că, din punctul lui de vedere, dreptul de proprietate al terenului s-a transmis, vânzarea fiind valabilă şi că nu are nici o pretenŃie asupra terenului.

CerinŃe: a) Ce formă trebuie să îmbrace actul de vânzare – cumpărare pentru a fi valabil? b) Care este sancŃiunea aplicabilă acestui contract pentru nerespectarea formei prevăzute de

lege? c) Ce soluŃie vi se pare mai potrivită: admiterea acŃiunii şi desfiinŃarea actului sau

pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti care să înlocuiască convenŃia părŃilor în formă autentică?

2. Domnul A a dat doamnei B mai multe bijuterii. În anul următor el cere restituirea lor pretinzând că el le-a dat doamnei B pentru a-i răsplăti amabilitatea acesteia faŃă de el prin acceptarea şi apoi continuarea unor relaŃii de concubinaj. În urma refuzului doamnei B de a-i restitui bijuteriile, A o acŃionează în judecată.

CerinŃe: a) Care condiŃie de valabilitate a actului juridic a fost nesocotită în speŃă?

69

b) AdmiŃând că afirmaŃiile făcute de domnul A sunt exacte, stabiliŃi care sunt argumentele pentru care cererea sa a fost admisă sau a fost respinsă de către instanŃa de judecată?


1. Obiectul actului juridic civil constă în: a) acŃiunile sau inacŃiunile părŃilor; b) drepturile şi obligaŃiile părŃilor; c) clauzele stipulate de părŃi în actul juridic.

2. Nu constituie o condiŃie a cauzei actului juridic: a) să fie reală; b) să fie posibilă; c) să existe.

3. Motivul principal ce a determina încheierea actului juridic constituie: a) scopul imediat; b) scopul mediat; c) consimŃământul.

4. Forma actului juridic civil este guvernată de principiul: a) pacta sunt servanda; b) consensualismului; c) voinŃei interne.

5. Actul juridic civil nu este valabil când nu s-a respectat forma cerută: a) ad solemnitatem; b) ad probationem; c) pentru opozabilitate faŃă de terŃi.

6. Nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a formei ad probationem atrage: a) nulitatea actului juridic; b) imposibilitatea de probare a actului juridic; c) inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului juridic.

10. Bibliografie

� I.R. Urs - op.cit., p. 232-255; � I.R.Urs - op.cit., p. 133-142; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op.cit., p. 152-165; � G. Boroi - op.cit., p. 178-193; � V.D. Zlătescu - op.cit., p. 112-123; � I. Dogaru - op.cit., p. 232-254; � SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recuiel Periodique Dalloz în R.T.Popescu – op. cit.

p. 280

70

XII. ModalităŃile actului juridic

1. Termenul – art. 1002 – 1025 C. civ.

• NoŃiune. Eveniment viitor şi sigur ca producere care întârzie începerea sau după caz stingerea exercitării drepturilor subiective şi a executării obligaŃiilor corelative.

• Clasificarea termenelor

Termenele pot fi clasificate astfel: � În raport cu efectele pe care le produce: suspensiv şi extinctiv

– termenul suspensiv- amână începerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor până la împlinirea lui.

– termenul extinctiv - amână stingerea exercitării drepturilor ori încetarea executării obligaŃiilor până la împlinirea lui.

� În funcŃie de beneficiarul termenului: – termen în favoarea debitorului (care constituie regula)- art. 1024 C. civ.; – termen în favoarea creditorului (în contractul de depozit)- art. 1615 C. civ.; – termen în favoarea ambelor părŃi (în contractul de asigurare).

� În funcŃie de izvorul său: – convenŃional (voluntar); – legal; – judiciar.

� În raport de cunoaşterea momentului împlinirii sale la data încheierii actului juridic: – termen cert (precis), când momentul împlinirii sale este cunoscut la data încheierii actului

(o data calendaristică); – termen incert (neprecis), când nu se ştie exact când se va împlini, deşi realizarea este

sigură (la seceriş). • Efectele termenului

– Ceea ce trebuie reŃinut în mod deosebit este faptul că termenul afectează numai executarea actului juridic, nu şi existenŃa lui. În acest sens, art.1022 C. civ. prevede: „Termenul se deosebeşte de condiŃie, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea“.

– Până la împlinirea termenului suspensiv, atât exerciŃiul dreptului subiectiv, cât şi executarea obligaŃiei corelative sunt suspendate, deci numai de la acest termen drepturile pot fi exercitate şi obligaŃiile executate.

– Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv şi obligaŃiei corelative.

2. CondiŃia – art. 1004-1021 C. civ.

• NoŃiune. Eveniment viitor şi nesigur ca realizare de care depinde existenŃa (naşterea sau stingerea) dreptului subiectiv şi a obligaŃiei corelative, deci a actului juridic. De îndeplinirea sau neîndeplinirea condiŃiei depinde însăşi existenŃa sau inexistenŃa actului juridic respectiv.

71

• Clasificarea condiŃiei CondiŃia poate fi clasificată astfel:

� Din punct de vedere al posibilităŃii de realizare şi al legăturii cu voinŃa părŃilor, condiŃiile sunt cazuale, mixte şi protestative.

– condiŃia este cazuală când realizarea ei depinde de hazard fiind independentă de voinŃa părŃilor (dacă voi supravieŃui fratelui meu) – art. 1005 C. civ.;

– condiŃia este mixtă când realizarea ei depinde de voinŃa uneia dintre părŃi şi de voinŃa unei terŃe persoane (dacă voi vinde imobilul meu)- art. 1007 C. civ.;

– condiŃia este potestativă când realizarea ei depinde de voinŃa părŃilor – art. 1006 C. civ.;

∗ CondiŃia potestativă este de două feluri: potestativă pură şi potestativă simplă. a. CondiŃia potestativă pură, când realizarea ei depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi

(dacă voi dori); b. CondiŃia potestativă simplă, când realizarea ei depinde de voinŃa uneia din părŃi şi

de un fapt exterior ori de voinŃa unei persoane nedeterminate (dacă mă voi căsători). ∗ „ObligaŃia este nulă când s-a contractat sub o condiŃie potestativă din partea celui ce se obligă“ (art.1010 C. civ.) � În raport de efectul ce-l produce, condiŃia este suspensivă şi rezolutorie.

– condiŃia suspensivă este aceea de a cărei îndeplinire depinde naşterea drepturilor subiective civile şi obligaŃiilor corelative; până la îndeplinirea ei actul juridic nu există, (de pildă, îŃi vând imobilul din Braşov, dacă voi fi transferat la Bucureşti).

– condiŃia rezolutorie, este aceea de a cărei îndeplinire depinde desfiinŃarea drepturilor subiective civile; până la realizarea ei drepturile şi obligaŃiile părŃilor sunt considerate că există şi se execută (de pildă, îŃi vând imobilul meu, cu condiŃia rezolutorie că vânzarea se va desfiinŃa dacă voi avea copii).

• Efectele condiŃiei Analiza efectelor condiŃiei face distincŃie între condiŃia suspensivă şi condiŃia rezolutorie şi între

perioada anterioară îndeplinirii condiŃiei (pendente conditione) şi perioada ulterioară îndeplinirii condiŃiei (eveniente conditione).

� Efectele condiŃiei suspensive – Pendente conditione

Înainte de îndeplinirea condiŃiei suspensive, drepturile şi obligaŃiile părŃilor se află suspendate în existenŃa lor.

- creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei; - debitorul care a plătit poate cere restituirea, deoarece a făcut o plată nedatorată; - prescripŃia extinctivă nu începe să curgă; - la contractele translative, nu se produce efectul translativ de drepturi reale – riscul rămâne la înstrăinător, conform regulii res perit domino; - creditorul poate face acte de conservare a dreptului său; poate cere şi obŃine garanŃii pentru creanŃa sa; poate ceda dreptul său condiŃional prin acte inter- vivos sau mortis causa.

� Efectele condiŃiei suspensive – Eveniente conditione După îndeplinirea condiŃiei se consideră, retroactiv, că actul juridic a fost „pur şi simplu“. Prin urmare, efectul principal al îndeplinirii condiŃiei suspensive este retroactivitatea.

- plata făcută de debitor pendente conditione, devine valabilă şi nu mai poate fi cerută restituirea; - transmisiunile făcute de creditor pendente conditione se consolidează; - în ipoteza în care convenŃia suspensivă nu s-a împlinit, se consideră că actul nu a fost

72

încheiat, adică prestaŃiile efectuate vor fi restituite.

� Efectele condiŃiei rezolutorii – Pendente conditione Înainte de îndeplinirea condiŃiei rezolutorii, actul juridic se comportă ca un act pur şi simplu, neafectat de modalităŃi. � Efectele condiŃiei rezolutorii – Eveniente conditione

Dacă s-a îndeplinit condiŃia rezolutorie, efectul principal produs este desfiinŃarea retroactivă a actului juridic (ex tunc), părŃile fiind datoare să-şi restituie prestaŃiile conform regulii „resoluto iure dantis, resolvitur jus accipientis“.

3. Sarcina

• NoŃiune. Constă în obligaŃia de a da, a face sau a nu face impusă gratificatului de către dispunător, în actele cu titlu gratuit.

• Clasificare - în raport de persoana beneficiarului, sarcina poate fi:

- în favoarea dispunătorului (sarcină impusă donatarului de a plăti o datorie faŃă de un terŃ); - în favoarea gratificatului (dispunătorul obligă pe legatar să folosească suma de bani în scopul realizării unei lucrări ştiinŃifice); - în favoarea unui terŃ (X lasă casa moştenire lui Y, obligându-l pe acesta să plătească o rentă viageră lui Z).

4. Precizări

� Art. 1008 C. civ. dispune „ condiŃia imposibilă sau contrarie bunurilor moravuri sau prohibită de lege este nulă şi desfiinŃează convenŃia ce depinde de dânsa.” În acest caz, legiuitorul a stabilit ca fiind nulă nu numai condiŃia imposibilă, imorală sau ilicită, ci întreaga convenŃie ce depinde de ea.

73


9.1.

9.2.

9.3.

simplă din partea debitorului

din partea creditorului

valabile

Potestativă

pură din partea debitorului - nulă

din partea creditorului

REZOLUTORIE afectează stingerea drepturiloir si

obligatiilor

Valabilitatea conditiei potestative

Conditie

Conditia potestativă pură sau si mpl ă în actele cu ti t lu gr at uit est e nulă

Conditia suspensivă pur potest at i vă din par t ea debitorului este nul ă

Conditia rezolutorie pur potestativă di n partea debi tor ul ui este valabi lă

Conditia suspensivă sau r ezol ut or ie pur potest at ivă din par t ea cr edi t or ul ui est e val abi l ăConditia potestativă si mplă depi nzând de vo i nt a debi t or ului sau de voi nta credit or ul ui est e valabilă

Cazuală

Mixtă

PUR POTESTATIVĂ depinde exclusiv de vointa

unei părti

SIMPLĂ POTESTATI VĂ depinde de vointa unei păr t i si de un fapt exterior ori de

vointă unei per soane nedeterminate

din punct de vedere al

efectului pe care îl produce

SUSPENSIVĂ afectează nast er ea

drepturilor si obligatiilor

Conditia actului juridic civil clasificare

din punct de vedere al

legăt ur ii cu voint a părt i lor

CAZUALĂ depinde de hazard

M I X T Ă depinde de vointa unei păr t i si a unei terte persoane determinate

POTESTATIVĂ

6. Vocabular

• eveniente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna situaŃia în care condiŃia care afecta un act juridic s-a îndeplinit.

• pendente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna intervalul de timp cuprins între momentul încheierii unui act juridic şi momentul în care se îndeplineşte ori în care devine cert că nu se mai îndeplineşte condiŃia de care este afectat acel act.

• termen judiciar de graŃie – termen, de regulă scurt, acordat de instanŃa judecătorească debitorului pentru executarea prestaŃiei, evitând astfel rezoluŃiunea ori rezilierea contractului ori pentru restituirea împrumutului de folosinŃă fără termen de restituire.

• termen legal – termen prevăzut expres într-un act normativ ce se stabileşte pe ani, luni, zile sau ore din momentul începerii curgerii lui. Termenul legal poate fi de prescripŃie şi de decădere.


1) Ce este termenul? ClasificaŃi termenele în funcŃie de criteriile cunoscute. 2) Ce este condiŃia? ClasificaŃi condiŃia în funcŃie de criteriile cunoscute. 3) ComparaŃi condiŃia şi termenul incert. 4) Care este deosebirea dintre condiŃia pur potestativă şi condiŃia simplă potestativă? 5) În ce situaŃie condiŃia pur potestativă duce la anularea contractului? 6) Care este deosebirea dintre condiŃia suspensivă şi termenul suspensiv? 7) Clauza expresă că bunurile transmise vor reveni donatoarei în cazul în care căsătoria încheiată cu

donatorul se va desface din vina acestuia are caracterul unei condiŃii: a) cazuale; b) mixte; c) pur potestativă; d) simplă potestativă.

8. SpeŃe

1. La data de 1 februarie 2000, X a încheiat un contract autentificat prin care îi vinde lui Y un apartament. Y a cumpărat apartamentul sub condiŃia că dacă se va muta în provincie, actul se va desfiinŃa. Ulterior, Y a vândut apartamentul unui terŃ şi la interval de cinci săptămâni după înstrăinarea imobilului, s-a mutat în provincie întrucât a semnat un contract de muncă mult mai avantajos. În această situaŃie X a solicitat instanŃei să constate că, întrucât clauza contractuală s-a îndeplinit, contractul de vânzare cumpărare a fost desfiinŃat iar părŃile trebuie repuse în situaŃia anterioară.

CerinŃe: a) Ce modalitate a actului juridic identificaŃi în speŃă? b) Care sunt efectele acestei modalităŃi pendente conditione? Dar eveniente conditione? c) Ce fel de proprietar este terŃul care a dobândit apartamentul de la Y? d) Ce va hotărî instanŃa? ArgumentaŃi.

75

2. La data de 1 februarie 2000, între A şi B s-a încheiat un contract prin care A îi vinde lui B un apartament dacă până la data de 1 mai 2002 va pleca în străinătate. Cumpărătorul a fost de acord cu această împrejurare reŃinută în contractul de vânzare - cumpărare. Ulterior, A a vândut imobilul unui terŃ şi la data de 1 mai 2002, semnând un contract de muncă deosebit de avantajos, a plecat în străinătate. B a cerut instanŃei să constate că el este adevăratul proprietar al apartamentului întrucât clauza din contract s-a îndeplinit, şi astfel actul de vânzare cumpărare s-a perfectat.

CerinŃe: a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă în speŃă?; b) A poate să vândă imobilul, pendente conditione, unei alte persoane? c) Ce soluŃie adoptaŃi? ArgumentaŃi. d) De la ce dată actul juridic încheiat cu B va produce efectele juridice (de la data

încheierii lui – 1 februarie sau de la data realizării condiŃiei- 1 mai)?

3. La data de 1 februarie 2001, X îi donează apartamentul lui Y cu menŃiunea că donaŃia se va desfiinŃa dacă Y nu se va căsători în termen de şase luni de la data încheierii contractului de donaŃie.

CerinŃe: a) Suntem în prezenŃa unui act juridic pur şi simplu sau afectat de modalităŃi? b) Cine este proprietar al apartamentului la data de 2 aprilie 2001? c) Care sunt consecinŃele produse asupra actului juridic dacă Y nu se căsătoreşte în

intervalul de şase luni? d) Dacă în perioadă 10 februarie - 10 aprilie, Y închiriază apartamentul unui terŃ, este

valabil un astfel de contract? e) Poate fi obligat Y să-i restituie lui X chiria percepută în acest interval?


1. Termenul suspensiv amână: a) începerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor; b) stingerea exercitării drepturilor şi executării obligaŃiilor; c) naşterea drepturilor subiective şi a obligaŃiilor corelative.

2. CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil: a) afectează executarea actului juridic; b) afectează existenŃa actului juridic; c) afectează atât existenŃa cât şi executarea actului juridic.

3. Nu este valabilă condiŃia: a) pur potestativă din partea creditorului; b) pur potestativă din partea debitorului; c) simplă potestativă din partea debitorului.

4. CondiŃia a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa uneia dintre părŃi este: a) pur potestativă; b) simplă potestativă; c) personală.

5. Constituie condiŃie mixtă, condiŃia a cărei realizare depinde: a) de voinŃa uneia dintre părŃi şi de hazard; b) de voinŃa uneia dintre părŃi şi de voinŃa unei persoane nedeterminate; c) de voinŃa uneia dintre părŃi şi de voinŃa unei persoane determinate.

6. În cazul în care s-a îndeplinit condiŃia rezolutorie: a) actul juridic se consolidează retroactiv; b) actul juridic se desfiinŃează retroactiv; c) actul juridic începe să fie executat.

76

10. Bibliografie

� I.R. Urs - op.cit., p. 255-270; � I.R.Urs - op.cit., p. 142-148; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op.cit., p. 165-172; � G. Boroi - op.cit., p. 193-205; � V.D. Zlătescu - op.cit., p. 167-174; � I. Dogaru - op.cit., p. 255-267.

77

XIII. Efectele actului juridic

1. NoŃiune

• Prin efectele actului juridic înŃelegem drepturile subiective şi obligaŃiile civile născute, modificate sau stinse prin actul respectiv.

• Între conŃinutul raportului juridic civil şi efectele actului juridic civil există identitate, în sensul că efectele actului juridic se suprapun conŃinutului raportului juridic civil.

- drepturile şi obligaŃiile civile în scopul realizării cărora s-a încheiat actul juridic reprezintă conŃinutul conceptului de « efecte « ale actului juridic.

- actul juridic are drept scop să creeze, să modifice, să stingă raporturi juridice, adică în final de a creea, a modifica, a stinge drepturi subiective şi obligaŃii corelative concrete.

• Pentru a cunoaşte efectele actului juridic, trebuie să examinăm conŃinutul raportului juridic, respectiv drepturile şi obligaŃiile părŃilor din acel raport, create, modificate, sau stinse prin manifestarea de voinŃă a acestora.

2. Reglementare

•••• Codul civil reglementează în art. 969-985 efectele convenŃiilor sau contractelor în general din care se desprind regulile şi principiile care guvernează actul juridic.

•••• Codul civil cuprinde reglementările cu privire la efectele diferitelor contracte (ex.- art. 800 - 855 - contractul de donaŃie, art. 1294-1404- contractul de vânzare cumpărare, art. 1405- 1409 – contractul de schimb, art. 1410- 1490 – contractul de locaŃiune, art. 1491-1531- contractul de societate, art. 1532-1559 – contractul de mandat, etc.)

3. Stabilirea, determinarea efectelor şi interpretarea actului juridic civil

• OperaŃia de stabilire a efectelor actului juridic civil, adică a cunoaşterii drepturilor şi obligaŃiilor de el generate, modificate ori stinse se realizează astfel:

– determinarea existenŃei şi dovedirea actului juridic (negotium iuris) cu ajutorul mijloacelor de probă; cu acest prilej se pot stabili drepturile şi obligaŃiile şi dacă sunt clar exprimate.

– determinarea efectelor prin interpretarea clauzelor actului juridic. Această etapă presupune: – calificarea actului juridic, ca act numit sau nenumit; – aflarea conŃinutului clauzelor cu ajutorul regulilor de interpretare.

• Reguli de interpretare: – Actul juridic se interpretează Ńinând cont de voinŃa reală a părŃilor, şi nu de sensul literal al

termenilor (art. 977 C. civ.) – ConvenŃiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce

echitatea, obiceiul sau legea dau obligaŃiei, după natura sa“ (art. 970. Alin. 2 C. civ.); – „Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înŃelesul ce

rezultă din actul întreg“ (art. 982 C. civ.); – „Termenii susceptibili de două înŃelesuri se interpretează în înŃelesul ce se potriveşte mai mult

cu natura contractului“ (art.979 C. civ.); – „Când o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea

un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul“ (art.978 C. civ.); – „Când este îndoială, convenŃia se interpretează în favoarea celui ce se obligă“, in dubio pro debitore/reo (art. 983 C. civ.);

78

– „ConvenŃia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părŃile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat“ (art. 984 C. civ.);

– „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligaŃia, nu se poate susŃine că prin aceasta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese“ (art.985 C.civ.).

4. Precizări

� Calificarea actului juridic este o operaŃiune importantă şi necesară ştiut fiind, că fiecare specie de contract este supusă unor reguli speciale, în sensul că unui act juridic numit îi vor fi aplicabile regulile special instituite de Codul civil sau alt act normativ pentru acel tip de contract, în timp ce unui act juridic nenumit i se vor aplica regulile generale privind obligaŃiile civile şi nu regulile care reglementează actul juridic cel mai apropiat (genul proxim), făcându-se aplicarea principiului specialia generalibus derogant, generalia specialibus non derogant. De ex. Codul civil în art. 1639-1651 reglementează contractul de rentă viageră, dar legislaŃia noastră nu reglementează nicăieri contractul de întreŃinere, destul de des întâlnit în practică şi adeseori confundat cu cel de rentă viageră datorită apropierii dintre efectele acestor contracte. Cu toate acestea contractului de rentă viageră i se vor aplica regulile special instituite de Codul Civil, în timp ce contractului de întreŃinere i se vor aplica regulile generale privind obligaŃiile civile.

5. Vocabular

• actus interpretadus est potius ut valeat quam ut pereat - expresie latină ce semnifică regula că actul trebuie interpretat în sensul în care se poate produce un efect, iar nu în sensul în care nu ar produce nici unul (regula cuprinsă în art.978 c. civ.).

• actus non debet operari ultra intentionem agetium – expresie latină însemnând că - actele nu trebuie să fie operate dincolo de intenŃia celor care acŃionează (regulă cuprinsă în art. 984 c. civ.).

• in dubio pro debitore sau in dubio pro reo - expresie latină însemnând că în situaŃia îndoielnică deciziile se iau în favoarea debitorului, respectiv a pârâtului.


1) Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea: „ efectele actului juridic”? 2) Ce înŃelegeŃi prin „ determinarea efectelor actului juridic civil”? Care sunt efectele determinării

efectelor actului juridic civil? 3) EnumeraŃi cinci reguli de interpretare a actului juridic civil. 4) Din punct de vedere logic, ce operaŃiune juridică o consideraŃi anterioară celeilalte: interpretarea

actului juridic sau proba lui? 5) În ipoteza în care s-a folosit un exemplu pentru explicarea înŃelesului unor clauze, întinderea efectelor

actului juridic trebuie redusă la efectele din exemplul dat? 6) StudiaŃi şi comparaŃi regimul juridic al contractului de rentă viageră şi al contractului de întreŃinere.

79

7. SpeŃă

1. X a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să-i dea lui Y fie un cal, o căruŃă şi un ham, fie cinci milioane lei. Y a vândut creanŃa sa lui Z. Acesta din urmă îi cere lui X să-i dea un cal, o căruŃă şi un ham, X se opune la această cerere, oferindu-se să-i plătească suma de cinci milioane lei, sub pretext că altfel obligaŃia (de a preda un cal, o căruŃă şi un ham) ar fi, valoric, mult mai mare.

CerinŃe: a) Atunci când există îndoială în favoarea cărei părŃi se va interpreta convenŃia? b) Cum vor fi argumentate cererile lui X şi Z în faŃa judecătorului? c) Aplicând regulile de interpretare ale contractului, căreia dintre părŃi îi veŃi da câştig de

cauză?


1. Într-un contract, clauzele îndoielnice se interpretează: a) în favoarea creditorului; b) în favoarea debitorului; c) în favoarea părŃilor acelui contract.

2. Un act juridic se interpretează Ńinând cont de: a) voinŃa reală a părŃilor; b) sensul literar al termenilor; c) înŃelesul ce rezultă din fiecare clauză.

3. Într-un contract, clauzele primitoare de două înŃelesuri se interpretează: a) în sensul de a nu produce efecte juridice; b) în sensul care reiese din natura contractului; c) în sensul de a produce efecte juridice.

4. DispoziŃiile îndoielnice cuprinse într-un act juridic se interpretează: a) după obiceiul locului în care s-a perfectat actul juridic; b) în sensul care reiese din natura contractului; c) în favoarea debitorului.

9. Bibliografie

� I.R. Urs - op. cit., p. 271-275; � I.R.Urs - op.cit., p. 148-150;

S. Angheni � Gh. Beleiu - op.cit., p. 178-181; � G. Boroi - op.cit., p. 206-209; � V.D. Zlătescu - op.cit., p. 124-144; � I. Dogaru - op.cit., p. 268-273; � SpeŃa a fost preluată din Buletinul CurŃii de CasaŃii nr. 883 /1892 în T.R. Popescu op.

cit., p. 277.

80

XIV. Principiile efectelor actului juridic

1. Principiul forŃei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda)

• Principiul este consacrat în art. 969 C. civ., care prevede: „ConvenŃiile legal făcute au putere de lege între părŃile contractante“.

• Principiul consacrat în art. 969 alin. 1 C. civ. Este cunoscut prin expresia « contractul este legea părŃilor ». EsenŃa acestui principiu constă în faptul că actul juridic este obligatoriu pentru părŃi şi nu facultativ.

• Totuşi trebuie reŃinut că nu se confundă legea cu contractul. Legea este un act normativ, impersonal cu aplicaŃie generală, contractul este şi rămâne opera părŃilor în considerarea şi respectarea legii. De asemenea numai contractele legale, făcute cu respectarea regulilor de drept, au putere de lege dar nu şi cele care conŃin clauze contrare prevederilor legale.

� ExcepŃii de la principiul forŃei obligatorii a actului juridic

De la principiul forŃei obligatorii există două categorii de excepŃii : - de restrângere- ipoteze în care actul juridic încetează să-şi producă efectele înainte de termenul prevăzut de părŃi, vezi de ex. : la mandat art. 1552 pct.3 C.civ.; la locaŃiune art. 1439 alin. 1C.civ.; la împrumutul de folosinŃă art. 1563 alin. 2 C. civ.; etc. - de extindere- ipoteza în care actul civil este prorogat prin lege (prorogarea contractelor de închiriere- art.1din L. 17/1994 şi art. 7din L.112/1995, O. G. nr.41/1999) ori efectele sunt

amânate de o cauză de suspendare, inclusiv de forŃa majoră.

2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil

• Irevocabilitatea este consecinŃa forŃei obligatorii şi constă în imposibilitatea revocării unilaterale, adică una dintre părŃile actului juridic nu poate, prin singura sa voinŃă, să desfiinŃeze, să desfacă acest act juridic.

• Potrivit art.969 alin.2 C. civ. convenŃiile – şi, în general, actele juridice – pot fi revocate prin consimŃământul mutual al părŃilor sau datorită unor „cauze autorizate de lege“.

� ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii convenŃiilor – exemple:

– contractul de donaŃie intre soŃi este revocabil (art. 937 C. civ); – contractul de locaŃie fără termen (art. 1436 alin. 2 C. civ); – contractul de societate civilă (art. 1523 C. civ); – contractul de depozit (art. 1616 C. civ); – contractul de mandat (art. 1552 C. civ); – contractul de închiriere a unei suprafeŃe locative (Legea 114/1996); – contractul de asigurare (Legea 136/1995); – contractul de editare a unei opere viitoare (Legea 8/1996); −−−− contractul de concesiune (Legea 219/1998);

� ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale – exemple:

– testamentul este revocabil (art. 922C. civ); – retractarea renunŃării la moştenire (art. 701 C. civ);

– oferta de a contracta poate fi revocată până în momentul ajungerii ei la destinatar, deoarece până la acest moment nu poate fi cunoscută, etc.

81

3. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil

• Actul juridic produce efecte juridice numai între părŃile de la care emană, el nu produce efecte faŃă de terŃi (persoane străine de actul juridic). Prin urmare, efectele actului juridic sunt relative „ConvenŃiile n-au efecte decât între părŃile contractante” dispune art. 973 C. civ.

• În afară de părŃi (persoanele care încheie actul juridic) şi în afară de terŃi (persoanele străine de actul juridic – penitus-extranei), în viaŃa juridică apar persoane care, deşi nu participă la încheierea actului juridic, totuşi prin relaŃiile pe care le au cu părŃile, sunt asimilate cu acestea cât priveşte efectele actului juridic. Aceste persoane se numesc avânzi – cauză.

• În dreptul civil există trei categorii de avânzi – cauză: a) succesorii universali şi cu titlu universal; b) succesorii particulari; c) creditorii chirografari.

� ExcepŃii de la principiul relativităŃii actelor juridice. ∗ Sunt două categorii de excepŃii: excepŃii reale şi excepŃii aparente.

ExcepŃia reală – stipulaŃia pentru altul - StipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane este un contract prin care o

parte (stipulantul) convine cu cealaltă parte (promitentul) ca acesta din urmă să execute o prestaŃie în favoarea unui terŃ (beneficiar) care este străin de încheierea actului juridic (vezi art. 1642 C. civ.- renta viageră, donaŃia cu sarcini – 828 C. civ; contractul de asigurare – Legea 47/1991; etc.)

ExcepŃii aparente

– Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte-fort). – Reprezentarea care este de trei feluri:

o reprezentarea convenŃională, izvorâtă din convenŃia părŃilor; o reprezentarea legală, care îşi are izvorul în lege; o reprezentarea judiciară, care îşi are izvorul în împuternicirea dată de instanŃa

judecătorească (sechestrul judiciar). Reprezentarea constituie o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului

juridic, deoarece, în cazul reprezentării convenŃionale, reprezentantul este parte în contractul încheiat, în cazul reprezentării legale, puterile lui derivă din lege, iar in cazul reprezentării judiciare, împuternicirea este dată de instanŃa de judecată.

– SimulaŃia este operaŃia juridică prin care, printr-un act aparent public, ostensibil, dar neadevărat,

se creează o situaŃie juridică diferită de cea adevărată, care este cuprinsă în actul secret (ascuns). Actul public este nereal, iar actul secret este cel adevărat, real. SimulaŃia poate avea trei forme:

o actul juridic poate fi fictiv; o actul juridic poate fi deghizat o interpunerea de persoane (prete-nom).

SimulaŃia produce efecte diferite: – între părŃi, actul secret (contraînscrisul) produce efecte juridice; – faŃă de terŃi sunt opozabile efectele ce rezultă din actul public (aparent), deşi acesta

nu corespunde realităŃii. Art. 1175 C. civ. prevede: „Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părŃile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane“. SimulaŃia este o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic,

deoarece dreptul terŃilor de a se prevala de actul public (aparent), ori de a opta între actul public şi cel secret derivă de la lege, nu din convenŃia părŃilor actului simulat.

82

− Avânzi – cauză.

Producerea efectelor faŃă de avânzi-cauză este tot o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii, deoarece succesorii universali ori cu titlu universal sunt continuatori fireşti ai părŃilor; succesorii cu titlu particular devin părŃi cu acordul lor, iar creditorii chirografari au dreptul de a deschide acŃiuni contra debitorului de la lege, iar nu din voinŃa unor părŃi.

− AcŃiunile directe in justiŃie date de lege terŃilor.


4.1. Categorii de subiecte de drept în raport cu actul juridic civil.

PărŃi Avânzii - causa TerŃi Nu participă nici direct, nici prin reprezentare la încheierea actului juridic

Succesori universali Succesori cu titlu universal Succesori cu titlu particular Creditori chirografari

persoane care, personal sau prin reprezentant, încheie actul juridic

Persoane care nu participă la încheierea actului juridic, dar efectele acestuia se produc şi faŃă de ele

83

4.2. Principiile efectelor actului juridic civil. Prezentare comparativă

Principiul forŃei obligatorii (pacta sunt servanda)

Principiul irevocabilităŃii Principiul relativităŃii

S. M Art. 969 alin 1 C. civ. Art. 969 alin 2 C. civ. Art. 973 C. civ. NoŃiune ConvenŃiile legal făcute au

putere de lege între părŃile contractante

- Actului bilateral nu i se poate pune capăt numai prin voinŃa uneia dintre părŃi. - Actului unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voinŃa în sens contrar din partea autorului său.

Actul juridic produce efecte numai între părŃile de la care emană, el nu produce efecte faŃă de terŃi. Res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest

ExcepŃii . cazuri de restrângere

. cazuri de extindere - atunci când efectele actului nu se produc aşa cum au prevăzut părŃile contractante

. de la categoria actelor bilaterale - cazuri în care o singură parte prin voinŃa ei, poate pune capăt actului bilateral . de la categoria actelor unilaterale - atunci când acestea sunt revocate prin voinŃa autorilor lor

. reale : - stipulaŃia pentru altul . aparente - reprezentarea - simulaŃia - avânzi-cauza - acŃiunile directe în justiŃie date de lege terŃilor

5. Precizări

� SimulaŃia – în special simulaŃia preŃului, este folosită pentru evitarea aplicării integrale a taxelor fiscale. Astfel, deşi în contraînscris este indicat preŃul real, în actul public este indicat un preŃ mai mic pentru ca taxarea să se facă la acesta din urmă. ConsecinŃele sunt atât de ordin fiscal cât şi de ordin penal. Din punct de vedere fiscal, până în anul 1998, părŃile erau obligate nu numai la plata taxelor calculate la preŃul real dar, ca sancŃiune, şi la plata unor majorări. Odată cu apariŃia O.G. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, în cazul contractelor autentice de vânzare cumpărare şi de închiriere de imobile (nu şi alte contracte), simularea preŃului respectiv a chitanŃei pentru fraudarea fiscului se sancŃionează cu nulitatea absolută a contractului- atât a actului secret cât şi a actului public autentic. Din punct de vedere penal, o astfel de faptă intră sub incidenŃa dispoziŃiilor art. 292 C. penal, constituind infracŃiunea de fals în declaraŃii.

� O problemă analogă relativităŃii efectelor actelor juridice o constituie relativitatea hotărârilor judecătoreşti. Hotărârile instanŃelor de judecată nesusceptibile de a fi atacate cu apel şi recurs, sunt definitive şi irevocabile, în sensul că un litigiu soluŃionat nu mai poate fi readus în dezbatere în faŃa justiŃiei - hotărârea devine astfel conformă cu adevărul. Acest efect în temeiul căruia hotărârea este prezumată a exprima adevărul se numeşte autoritate de lucru judecat. Această autoritate este relativă, producând efecte numai faŃă de părŃile din litigiu şi de succesorii lor. Lucrul judecat nu are autoritate faŃă de terŃii care nu au participat la proces. Această regulă constituie principiul relativităŃii judecăŃilor, astfel o hotărâre, întocmai ca şi un act juridic, nu poate avea efect nici împotriva, nici în favoarea terŃilor : res judicato inter alios aliis neque nocere neque prodesse potest.

6. Vocabular

• acŃiuni directe în justiŃie – acŃiuni conferite de lege unui terŃ, prin care acesta cheamă în judecată pe una din părŃile unui contract, pe care îl invocă în favoarea sa, deşi nu a participat la

84

încheierea lui; • avânzii causă – categorie intermediară între părŃi şi terŃi, care nu participă la încheierea actului,

dar în patrimoniul căreia actul îşi produce efectele; • legatar – persoană care dobândeşte prin moştenire un legat. • legat – dispoziŃii din cuprinsul unui testament prin care testatorul desemnează una sau mai

multe persoane, care la decesul său, urmează să dobândească cu titlu gratuit întregul său patrimoniu, o fracŃiune sau bunuri determinate.

• moştenitor legal – persoană chemată prin lege la succesiunea defunctului. Există două categorii:a) rudele apropiate ale defunctului împărŃite în clase de moştenitori; b) soŃul supravieŃuitor al defunctului.

• mutuus consensus – expresie latină folosită pentru a desemna acordul de voinŃă al părŃilor (consimŃământul) la încheierea unui act juridic.

• mutuus disensus – expresie latină folosită pentru a desemna acordul de voinŃă al părŃilor contractante la desfiinŃarea actului juridic.

• pacta sunt servanda – locuŃiune latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia acordul de voinŃă al părŃilor produce efecte juridice prin el însuşi, fiind suficient pentru încheierea valabilă a unui act juridic, indiferent de forma în care ar fi exprimat.

• părŃi – persoane care direct sau prin reprezentant încheie un act juridic, şi în patrimoniul cărora actul îşi produce efectele.

• penitus extranei – expresie latină folosită pentru a desemna persoanele care nu au participat la încheierea unui act juridic

• res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest – expresie latină care exprimă principiul relativităŃii efectelor contractului – lucrul convenit între unii nu poate fi nici vătămător nici de folos altora.

• succesor – persoană care în temeiul legii ori a unui act juridic dobândeşte de la altă persoană (autor, predecesor) un bun sau o masă de bunuri, implicit drepturi şi obligaŃii. Succesorii universali dobândesc totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor considerate ca o universalitate juridică. Succesorii cu titlu universal dobândesc o fracŃiune din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor. Succesorii cu titlu particular dobândesc unul sau mai multe bunuri determinate.

• terŃi – persoane care nu participă nici direct, nici prin reprezentant la încheierea actului juridic, şi în patrimoniul cărora actul nu îşi produce efectele.

• universalitate de bunuri (universitatis bonorum) – masă juridică de bunuri în care lucrurile sunt legate între ele astfel încât să constituie elemente ale unui ansamblu.


1) Ce principiu reiese din interpretarea art. 969 C. civ. alin. 1 C. civ.? ComentaŃi acest principiu. 2) Care este conŃinutul principiului irevocabilităŃii actului juridic civil? Se aplică acest principiu şi

actelor juridice unilaterale? 3) EnumeraŃi trei excepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale. 4) Ce principiu de drept civil este reglementat de art. 973 C.civ.? Care este justificarea acestui principiu? 5) Ce consideraŃi că este mai favorabil pentru terŃi, principiul relativităŃii efectelor actului juridic sau

inopozabilitatea actului? 6) Care sunt excepŃiile apărute de la principiul reglementat de art. 973 c.civ.? 7) ComparaŃi stipulaŃia pentru altul şi promisiunea faptei altuia. 8) Ce este simulaŃia faŃă de art. 973 C.civ? Câte forme poate îmbrăca? 9) ExplicaŃi deosebirea dintre succesorii universali şi succesorii cu titlu universal. 10) Ce sunt creditorii chirografari? ConsideraŃi că în raport cu creditorii cu garanŃii reale (ipotecari şi

gajişti) aceştia au o poziŃie mai avantajoasă? 11) În ce situaŃie creditorii chirografari devin terŃi? Cum se pot apăra aceştia faŃă de actele frauduloase sau

secrete ale debitorului lor?

85

12) X şi Y, moştenitorii legali ai defunctului Z, sunt în raport cu actele juridice încheiate de Z : a) părŃi, pentru că preiau drepturile şi obligaŃiile asumate de Z; b) terŃi, pentru că nu au participat la încheierea actelor juridice în discuŃie; c) avânzi-causa, deoarece sunt continuatori ai personalităŃii lui Z în raporturile cu

terŃii.

8. SpeŃe

1. A şi B au încheiat în 1990 un contract de donaŃie prin care A îi donează lui B o casă de vacanŃă, rămânând în continuare proprietar pe terenul aferent acesteia. În anul 1995, B îi vinde construcŃia lui C, obligându-se faŃă de acesta că îl va determina pe A să-i vândă şi porŃiunea de teren aferent. Întrucât B nu şi-a respectat promisiunea de a-l determina pe A să încheie un astfel de contract, C îl cheamă în judecată solicitându-i despăgubiri. Într-o acŃiune separată intentată împotriva lui B, A cere instanŃei să anuleze contractul de donaŃie încheiat cu cinci ani în urmă. B s-a apărat, susŃinând că art. 969 alin 2 C. civ. nu-i permite să revoce un act bilateral numai prin voinŃa sa.

CerinŃe: a) EnumeraŃi principiile efectelor actului juridic civil. b) Care dintre ele sunt incidente în speŃă? c) Ce acte s-au încheiat între B şi C? Este acest act o excepŃie de la dispoziŃiile art.

973 C. civ.? d) SoluŃionaŃi ambele acŃiuni în speŃă.

2. X a intentat o acŃiune în justiŃie împotriva surorii sale Y, cerând desfiinŃarea contractului prin care el îi vânduse un teren, dar pentru care cumpărătoarea nu-i plătise preŃul. În timpul procesului, X a vândut imobilul lui Z. În acelaşi timp Y, vinde şi ea, acelaşi imobil, lui V. InstanŃa, întemeindu-se pe faptul că actul dintre frate şi soră a fost simulat, după cum însăşi cumpărătoarea Y recunoaşte printr-un contraînscris dat fratelui ei, a hotărât că actul respectiv este inexistent şi în consecinŃă atrage desfiinŃarea contractului prin care Y vânduse terenul lui V, menŃionând că Y nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.

CerinŃe: a) Ce presupune simulaŃia? Care dintre acte va produce efecte între părŃi- actul

aparent sau contraînscrisul? b) Care este sancŃiunea specifică simulaŃiei? c) ConsideraŃi soluŃia instanŃei corectă? MotivaŃi răspunsul.

3. X încheie un contract de împrumut cu Y, garantând restituirea sumei de bani prin constituirea unei ipoteci asupra apartamentului în care locuia. Ulterior, X încheie un al doilea contract de împrumut cu Z, de data aceasta fără a mai constitui o garanŃie reală.

CerinŃe: a) Ce fel de creditor este Y? b) Ce fel de creditor este Z? c) Dacă la scadenŃă, X nu restituie sumele de bani împrumutate, cine îşi va

recupera creanŃa cu prioritate Y sau Z?


1. Constituie un principiu al efectelor actului juridic civil: a) pacta sunt servanda;

86

b) restitutio in integrum; c) nemo auditur propriam turpitudinem.

2. Conform principiului res inter alios acta……., un act juridic produce efecte: a) numai faŃă de terŃi nu şi faŃă de părŃi; b) numai între părŃi nu şi faŃă de terŃi; c) atât faŃă de părŃi cât şi faŃă de terŃi.

3. Deşi nu au participat la încheierea actului juridic, efectele acestuia se produc şi faŃă de:

a) terŃi; b) reprezentanŃii părŃilor; c) avânzii- cauza.

4. Constituie o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic: a) simulaŃia; b) promisiunea faptei altuia; c) stipulaŃia pentru altul.

5. StipulaŃia pentru altul constituie: a) o excepŃie de la principiul irevocabilităŃii efectelor actului juridic; b) o excepŃie reală de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic; c) o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic.

6. Presupune încheierea a două acte juridice unul public, dar mincinos şi un act secret, dar adevărat:

a) stipulaŃia; b) simulaŃia; c) promisiunea faptei altuia.

7. Persoanele care dobândesc o fracŃiune dintr-un patrimoniu sunt: a) succesorii universali; b) succesorii cu titlu universal; c) succesorii cu titlu particular.

10. Bibliografie

� I.R. Urs - op. cit., p. 275-302; � I.R.Urs - op. cit., p. 150-158; S. Angheni

� Gh. Beleiu - op. cit., p. 181-189; � G. Boroi - op. cit., p. 209-226; � V.D. Zlătescu - op. cit., p. 145-166; � I. Dogaru - op. cit., p. 273-292;

87

XV. Nulitatea actului juridic civil.

1. NoŃiune

• Nulitatea este sancŃiunea care intervine ca urmare a nerespectării dispoziŃiilor legale cu privire la condiŃiile de validitate, lipsind actul juridic de efectele în vederea cărora a fost încheiat.

• Cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului juridic. • Finalitatea nulităŃii este ca, înlăturându-se nesocotirea legii, actul juridic să nu fie desfiinŃat, ci salvat. • Prin nulitate se suprimă efectele care ar contrazice dispoziŃia legală încălcată, lăsând neatinse

celelalte efecte în concordanŃă cu legea. FuncŃia nulităŃii este de a se opune unor efecte in contradicŃie cu scopul dispoziŃiilor legale.

• Considerând nulitatea o stare organică sau o calitate a actului juridic in concepŃia clasică, de influenŃă romană, nulitatea era în principiu totală şi iremediabilă după regula “quod nullum est ab initio nullum producit effectum”. În concepŃia dreptului nostru, nulităŃii totale i se substituie nulitatea parŃială, iar celei iremediabile, nulitatea remediabilă.

2. FuncŃiile, clasificarea şi cauzele nulităŃii.

• Ca instituŃie de drept civil nulitatea îndeplineşte atât o funcŃie preventivă, cât şi una sancŃionatorie. • Clasificarea nulităŃii – criterii.

- în raport de natura interesului ocrotit de lege şi de regimul juridic, nulitatea este de două feluri: nulitate absolută (în caz de nerespectare a unei norme juridice ce ocroteşte un interes general) şi nulitate relativă (în caz de nerespectare a unei norme juridice ce ocroteşte un interes particular).

- în raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi totală (desfiinŃează actul în întregime) sau parŃială (desfiinŃează efectele actului ce nesocotesc legea).

- în raport de modul de reglementare, nulitatea este expresă (este prevăzută anume în dispoziŃia legii) sau virtuală (rezultă din felul de exprimare a normei).

- în raport de condiŃia de validitate nerespectată, nulitatea este de fond (în caz de nerespectare a unei condiŃii de fond), şi de formă (în cazul nerespectării formei advaliditatem).

- în raport de modul de valorificare, nulitatea poate fi amiabilă (când părŃile se înŃeleg cu privire la considerarea actului ca fiind nul), juridică ( când instanŃa este chemată să pronunŃe nulitatea) şi nulitate de drept (intervine prin efectul legii):

• Cauze de nulitate absolută. - când se încalcă dispoziŃiile legale referitoare la capacitatea de folosinŃă a părŃilor prin

nerespectarea unor interdicŃii ce ocrotesc interese generale; - când actul juridic este lipsit de o condiŃie esenŃială pentru validitatea lui (consimŃământ,

obiect, cauză); - lipsa totală a consimŃământului (în cazul erorii obstacol) - când obiectul actului juridic este ilicit sau imoral; - când cauza actului juridic este ilicită sau imorală; - când forma cerută de lege în mod obligatoriu, ad validitatem, nu a fost respectată de

părŃi; - când au fost nesocotite dispoziŃiile imperative ale legii, ordinea publică şi bunele

moravuri; - când prin actul juridic încheiat s-a fraudat legea (frauda la lege) etc. - nerespectarea dreptului de prempŃiune al statului la înstrăinarea unei suprafeŃe de

pădure proprietate privată.

88

• Cauze de nulitate relativă - când consimŃământul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violenŃă

sau leziune; - când a lipsit discernământul uneia din părŃi în momentul încheierii actului juridic; - când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitatea de exerciŃiu sau de

persoane cu capacitatea de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃările legale. - când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor incapacităŃi de folosinŃă

prevăzute în scopul ocrotirii unor interese particulare. - nerespectarea dreptului de prempŃiune la înstrăinarea unui tren agricol situat în

extravilan.

3. Regimul juridic aplicabil nulităŃilor.

• Regimul juridic al nulităŃilor se referă la regulile care guvernează nulitatea absolută şi nulitatea relativă

� Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulităŃii absolute sunt: - nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată (părŃi, avânzii causă,

procuror, instanŃă din oficiu); - acŃiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă; - nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmarea actului.

Confirmarea este un act juridic unilateral prin care partea îndreptăŃită renunŃă la a invoca nulitatea actului juridic. Prin excepŃie, nulitatea absolută poate fi acoperită prin confirmare:

– potrivit art.1167 alin.3, după moarte donatorului, nulitatea unei donaŃii pentru vicii de formă, poate fi acoperită prin confirmare, ratificare, executare voluntară a donaŃiei de către moştenitorii donatorului.

– conform art. 20 C. fam., “căsătoria încheiată împotriva dispoziŃiilor privitoare la vârsta legală nu va fi declarată nulă dacă între timpacela dintre soŃi care nu avea vârsta cerută pentru căsătorie a împlinit-o, ori dacă soŃia a dat naştere la un copil sau a rămas însărcinată.”

- acŃiunea in nulitate absolută este o acŃiune în constatarea nulităŃii, care operează în puterea legii chiar din momentul încheierii actului.

� Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulităŃii relative sunt:

- nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana ocrotită de dispoziŃia legală ce prevede nulitatea (părŃi, succesorii părŃilor, creditorii chirografari, procuror, autoritate tutelară).

- acŃiunea în nulitate relativă (în anulabilitate) este supusă prescripŃiei extinctive. - nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare (executarea voluntară a unui act nul

relativ, neinvocarea nulităŃii în termenul de prescripŃie). - acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune în pronunŃare, deci pe care instanŃa o

apreciază şi o pronunŃă.

89

4. Prezentare comparativă

Nulitatea absolută Nulitatea relativă

NoŃiune - intervine în cazul nerespectării unei norme juridice ce ocroteşte un interes general

- intervine în cazul nerespectării unei norme juridice ce ocroteşte un interes particular

Cauze

• nerespectarea unor incapacităŃi de folosinŃă prevăzute în scopul ocrotirii unor interese generale

• lipsa totală a consimŃământului • obiectul actului este ilicit şi imoral • cauza actului este ilicită şi imorală • încălcarea dispoziŃiilor imperative, ordinii publice • frauda la lege

• nerespectarea unor incapacităŃi speciale de folosinŃă prevăzute în scopul ocrotirii unor interese particulare

• consimŃământul a fost viciat prin eroare, dol, violenŃă, leziune

• lipsa discernământului uneia dintre părŃi în momentul încheierii actului juridic

• actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu sau de persoane cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, fără încuviinŃările legale

Regim juridic

• poate fi invocată de orice persoană care are interes • acŃiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă • poate fi acoperită prin confirmare • acŃiunea în nulitate absolută este o acŃiune în constatarea

nulităŃii

• poate fi invocată numai de persoana ocrotită de dispoziŃia legală ce prevede nulitatea

• acŃiunea în nulitate relativă este supusă prescripŃiei extinctive

• nu poate fi acoperită prin confirmare • acŃiunea în nulitate relativă este o acŃiune în

pronunŃare

Terminologie „actul este nul” „actul este nul de drept” „actul va fi declarat nul”

„actul este anulabil” „actul poate fi anulat” „anulabilitate”

5. Precizări

� Teoria nulităŃii actului juridic este, actualmente, una dintre cele mai controversate teorii deoarece atât doctrina cât şi jurisprudenŃa recunosc mai multe tipuri de nulitate. În Dreptul roman, fizionomia nulităŃii era simplă, un act nul se socotea ca fiind inexistent – nullum est negotium nihil actum est. Această nulitate, numită civilă, provenea din încălcarea legii sau din lipsa unei condiŃii necesare pentru formarea actului şi îşi producea efectele în mod automat, fără să fie pronunŃată de către justiŃie. În timpul Imperiului, problema nulităŃii se complică la iniŃiativa Pretorului care, pentru a lipsi de efecte un act juridic valabil, a creat aşa numita „restitutio in integrum”. În virtutea acestei instituŃii, actele prejudiciabile pentru autorul lor, cele făcute sub imperiul violenŃei, sau de un minor de 25 ani, nu-şi mai produceau efectele, părŃile fiind readuse la starea de dinainte de încheierea actului. Astfel, restitutio in integrum echivala cu anularea actului. În acest context, apare alături de nulitatea civilă şi o nulitate pretoriană, diferită prin faptul că putea fi pronunŃată de magistrat în urma unei acŃiuni în justiŃie. În prezent, teoria nulităŃii s-a complicat mai mult deoarece la cele două grade de nulitate existente în dreptul roman, autorii moderni au adăugat un al 3-lea şi anume inexistenŃa. O mare parte din doctrina modernă critică clasificarea la bipartită a nulităŃilor, propunând o împărŃire tripartită care cuprinde pe lângă actele afectate de nulitate absolută şi nulitate relativă, o a treia categorie – aceea a actelor inexistente. În viziunea acestei teorii, spre deosebire de actul nul care are o existenŃă propriu - zisă, întrunind elementele necesare constituirii sale, actul inexistent este lipsit de unul sau mai multe elemente indispensabile formării lui (consimŃământ, obiect, cauză, forma ad solemnitatem). Mai mult, actul inexistent nu ar putea fi anulat, deoarece nu se poate anula ceea ce nu există, judecătorul trebuind să pronunŃe inexistenŃa lui. Teoria a fost clădită la început în materia căsătoriei, fiind extinsă ulterior la toate actele juridice civile. S-a pornit de la ideea inexistenŃei căsătoriei în 3 cazuri: când lipseşte consimŃământul, când există identitate de sex între soŃi şi când căsătoria nu a fost instrumentată de ofiŃerul de stare civilă competent. Din punct de vedere practic, teoria este inutilă deoarece funcŃia inexistenŃei actului este perfect îndeplinită de nulitatea absolută. Astfel, în cazul actelor juridice cărora le lipseşte o condiŃie esenŃială de valabilitate se aplică, nulitatea absolută; la fel ca nulitatea absolută, inexistenŃa actului juridic trebuie constatată prin hotărâre judecătorească; regimul juridic al inexistenŃei actului juridic este identic cu cel al nulităŃii absolute. � Nulitatea absolută operează de drept şi este constatată de instanŃă printr–o acŃiune în constatare, iar nulitatea relativă este supusă aprecierii instanŃei, care o pronunŃă. Nulitatea relativă poate fi cerută printr–o acŃiune înrealizare. Chiar dacă admitem că nulitatea absolută operează de drept, în final, orice nulitate, absolută sau relativă, are la bază o hotărâre a instanŃei judecătoreşti, astfel încât în toate cazurile nulitatea este judiciară.

6. Vocabular

• ab initio – de la început. • frauda la lege – încălcarea intenŃionată prin utilizarea unor mijloace viclene, a dispoziŃiilor

imperative în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic. • fraus omnia corrumpit – locuŃiune latină ce semnifică faptul că o fraudă corupe totul. • quod nullum est nullum producit effectum – ceea ce este nul nu produce nici un efect.


1) Ce este nulitatea unui act juridic civil? ClasificaŃi nulitatea în funcŃie de criteriile cunoscute. 2) ArătaŃi care sunt asemănările şi deosebirile între nulitatea absolută şi nulitatea relativă.

91

3) ComparaŃi, din punct de vedere al sancŃiunii ce poate interveni, frauda şi dolul în contracte. 4) Cunoscând faptul că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care are un interes,

explicaŃi sintagma „persoană interesată”. 5) Ce înŃelegeŃi prin „act de confirmare a nulităŃii”? 6) Având în vedere posibilitatea instanŃei de a invoca „din oficiu” nulitatea absolută, consideraŃi că în

lipsa unei cereri expres formulate într-un litigiu, judecătorul s-ar putea pronunŃa asupra nulităŃii unui act juridic?

7) Din punct de vedere al naturii juridice, cum calificaŃi acŃiunea în nulitate absolută comparativ cu acŃiunea în nulitate relativă? Care este rolul judecătorului în soluŃionarea celor două acŃiuni?

8) X încheie cu Y un contract de donaŃie, având ca obiect un teren, sub forma înscrisului sub semnătură privată. Este valabil contractul de donaŃie încheiat în această modalitate? ArgumentaŃi.

9) ConsideraŃi valabilă convenŃia prin care un bărbat căsătorit se obligă a despăgubi pe concubina sa în cazul in care nu divorŃează de soŃia sa?

10) Care este diferenŃa între nulitatea şi inopozabilitatea unui act juridic?

8. SpeŃe:

1. X a încheiat cu Y un contract de vânzare prin care primul i-a vândut lui Y (cetăŃean străin) printr-un act sub semnătură privată un teren în extravilan situat de o parte a unui drum judeŃean. În momentul contractării, cetăŃeanul străin i-a dezvăluit vânzătorului că motivul cumpărării terenului este posibilitatea de a percepe taxe de la automobilişti în urma dobândirii dreptului de folosinŃă asupra drumului judeŃean. În această situaŃie, odată cu vânzarea terenului iniŃial, X i-a înstrăinat lui Y o porŃiune din drumul judeŃean asigurându-l că după obŃinerea aprobărilor va putea solicita taxa dorită. Mai mult, i-a întărit convingerea afirmând că fratele său este primarul acelei localităŃi. Ulterior, Y constatând că a fost victima unei înşelăciuni l-a chemat în judecată pe X cerând desfiinŃarea contractului de vânzare – cumpărare.

CerinŃe: a) Ce viciu de consimŃământ identificaŃi în speŃă? b) Ce dispoziŃii legale nu au fost respectate de X la încheierea contractului? c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului de vânzare-cumpărare astfel încheiat? d) Care va fi soluŃia instanŃei? ArgumentaŃi.

2. Un abate, dorind să construiască o şcoală în comuna C, se adresează unui arhitect, consultându-l în alegerea unui teren. Arhitectul îl determină să cumpere un teren al său, în suprafaŃă de 208 m2, susŃinând că acest loc întruneşte toate condiŃiile o pentru o şcoală. Abatele cumpără acest loc, dar află ulterior că terenul era impropriu pentru a clădi o şcoală atât din cauza terenului defavorabil, cât şi din cauza dispoziŃiilor administrative care impuneau pentru construirea unei şcoli o suprafaŃă minimă de 500 m2. În această situaŃie, abatele vrea să se adreseze justiŃiei spre a renunŃa la terenul cumpărat şi a i se restitui preŃul plătit.

CerinŃe: a) Ce mijloc juridic are la dispoziŃie abatele pentru a renunŃa la teren şi a primi în schimb

preŃul plătit? b) Ce viciu de consimŃământ este incident în speŃă? c) Ce va decide instanŃa?

3. Conform Legii 54/1998 privind circulaŃia juridică a terenurilor, proprietatea funciară a dobânditorului şi a familiei sale nu poate depăşi 200 ha teren agricol. În cazul în care o familie acea în proprietate 150 ha teren arabil şi încheie un contract de vânzare – cumpărare prin care achiziŃionează încă 100 ha, consideraŃi contractul ca fiind valabil?

92

CerinŃe: a) Care este sancŃiunea aplicabilă în speŃă şi care sunt efectele ei? b) Care va fi soluŃia în situaŃia în care o familie deŃinând în proprietate 200 ha teren arabil

achiziŃionează încă 50 ha?


1. În funcŃie de întinderea efectelor, nulitatea se clasifică: a) nulitate absolută şi relativă; b) nulitate de fond şi de formă; c) nulitate parŃială şi totală.

2. SancŃiunea nulităŃii absolute intervine în cazul: a) erorii obstacol; b) erorii viciu de consimŃământ; c) dolului incident.

3. Nulitatea relativă a unui act juridic: a) nu poate fi acoperită prin confirmare; b) poate fi invocată de orice persoană interesată; c) este prescriptibilă.

4. Nulitatea absolută a unui act juridic: a) poate fi acoperită prin confirmare; b) este imprescriptibilă; c) intervine în cazul nerespectării unei dispoziŃii ce ocroteşte un interes particular.

5. SancŃiunea nulităŃii relative intervine în cazul: a) nerespectării formei ad validitatem; b) lipsei discernământului; c) nerespectării formei ad probationem.

6. După modul de consacrare legislativă, nulitatea se clasifică în: a) nulitate absolută şi nulitate relativă; b) nulitate de formă şi nulitate de fond; c) nulitate expresă şi nulitate virtuală.

7. Este absolută acea nulitate care sancŃionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil:

a) a unei condiŃii de fond; b) a unei condiŃii de formă; c) a unei norme ce ocroteşte un interes general.

10. Bibliografie:

� I. R. Urs - op. cit., p. 303 – 319; � I. R. Urs - op. cit., p. 158 – 164;

S. Angheni � Gh. Beleiu - op. cit., p. 192 – 202; � G. Boroi - op. cit., p. 227 – 246; � V. D. Zlătescu - op. cit., p. 175 – 183; � I. Dogaru - op. cit., p. 292 – 307; � SpeŃa nr. 1 a fost prelucrată din G. Răducan şi G.T. Maravela – op. cit., p. 70 � SpeŃa nr. 2 a fost reprodusă din Recuéil Periodique Dalloz 2.417/1985 în T. R.

Popescu – op. cit., p. 276

93

XVI. Efectele nulităŃii actului juridic civil

1. NoŃiune

• Efectul nulităŃii constă în desfiinŃarea actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept încălcate. Actul juridic nul nu poate produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiinŃează retroactiv. Deci, nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex tunc).

2. Principii şi excepŃii ce guvernează efectele nulităŃii

A. Principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii actului juridic

• Aplicarea sancŃiunii nulităŃii actului juridic atrage după sine desfiinŃarea retroactivă a efectelor actului respectiv, iar pentru viitor actul juridic nu va mai produce efecte.

� De la principiul retroactivităŃii efectelor nulităŃii există unele excepŃii ce vizează cazuri in care efectele actului juridic declarat nul sau anulat sunt menŃinute pentru trecut (ex tunc), nulitatea operând numai pentru viitor (ex nunc). Acestea sunt:

- menŃinerea efectelor produse în trecut de contractele cu executare succesivă; - menŃinerea efectelor căsătoriei, chiar dacă a fost declarată nulă, în privinŃa

copiilor rezultaŃi din acea căsătorie. - dobânditorul de bună credinŃă al unui bun frugifer nu restituie fructele culese.

B. Principiul restabilirii situaŃiei anterioare nulităŃii actului juridic (restitutio in integrum)

• DesfiinŃarea retroactivă a efectelor actului trebuie să ducă la restituirea reciprocă şi integrală a prestaŃiilor executate de părŃi de la încheierea actului şi până la declararea nulităŃii sau anularea lui.

� ExcepŃii de la principiul restitutio in integrum: - incapabilul (minorul şi interzisul) nu este Ńinut să restituie, prestaŃiile primite

potrivit art.1164 C.civ, decât în măsura îmbogăŃirii sale. - una din părŃile actului juridic lovit de nulitate nu va putea cere restituirea

prestaŃiei efectuate dacă invocă propria sa turpitudine (imoralitate) “nemo auditur propriam turpitudinem alegans” (nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a obŃine în justiŃie ocrotirea unui drept).

- moştenitorul care, voluntar a executat un legat sau o donaŃie nulă pentru vici de formă,nu mai poate pretinde restituirea prestaŃiei.

C. Principiul anulării actelor juridice subsecvente, ca o consecinŃă a nulităŃii actului iniŃial (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis)

• Efectele nulităŃii se pot răsfrânge şi asupra terŃilor, în măsura în care aceştia au dobândit drepturi de la partea vinovată de pronunŃarea nulităŃii.

• Deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi, este firesc ca, odată cu suprimarea dreptului dobândit prin actul juridic de către una din părŃi, să fie suprimat şi dreptul subdobânditorului. In acest caz însă nulitatea operează ca o rezoluŃiune, în baza adagiului “resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis”.

� ExcepŃii de la principiul anulării actelor juridice subsecvente: - subdobânditorul de bună-credinŃă păstrează bunul mobil sau imobil dobândit cu

titlu oneros de la transmiŃătorul al cărui titlu de proprietate a fost declarat nul sau anulat;

94

- terŃul dobânditor de bună credinŃă , care a dobândit bunul de la moştenitorii celui declarat mort, în cazul anulării hotărârii delarative de moarte.

3. MenŃinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept care anihilează regula (quod nullum est nullum producit effectum).

• Anumite principii de drept justifică menŃinerea situaŃiilor create de actul juridic nul ori menŃinerea în parte sau în totalitate a efectelor sale.

- Principiul ocrotirii bunei-credinŃe - Principiul validităŃii aparenŃei în drept (error communis facit ius). Principiul justifică

menŃinerea validităŃii actelor cu titlu oneros încheiate de terŃii de bună-credinŃă cu titularul aparent al unui drept, cu toate că aceste acte ar trebui declarate nule, cu condiŃia ca aparenŃa să fie cunoscută public.

- Principiul conversiunii actului juridic.Conversiunea înseamnă în esenŃă înlocuirea actului nul cu un act juridic valid. Prin conversiune actul juridic nul poate produce efectele unui alt act juridic ale cărui condiŃii de validitate le îndeplineşte.

- Principiul răspunderii civile delictuale. În cazul în care minorul vinovat de cauza de nulitate (se declară major) ar solicita anularea actului civil, deşi ca urmare a anulării, cealaltă parte ar suferi un prejudiciu pentru care minorul ar trebui să plătească despăgubiri, se consideră că cea mai bună reparare a prejudiciului este menŃinerea actului juridic ca fiind valabil.

4. Definirea şi caracterizarea unor sancŃiuni şi a unor cauze de ineficienŃă a actelor juridice civile comparativ cu nulitatea

� Nulitatea, aşa cum am văzut, este o sancŃiune civilă care constă în lipsirea actului juridic încheiat cu încălcarea normelor referitoare la condiŃiile sale de validitate, de efectele pentru care a fost încheiat; cauzele nulităŃii sunt anterioare sau concomitente încheierii actului.

� RezoluŃiunea este o sancŃiune care constă în desfiinŃarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executarea dintr-o dată, instantanee, pentru neexecutarea din culpă a obligaŃiilor de către una din părŃi.

� Rezilierea este o sancŃiune care constă în desfacerea unui contract sinalgamatic cu executare succesivă pentru neexecutarea din culpă a obligaŃiilor de către una din părŃi.

� Revocarea este o sancŃiune care constă în înlăturarea efectelor actului juridic, fie datorită ingratitudinii gratificatului, fie neexecutării din culpă a sarcinii donaŃiei sau legatului, fie pentru naşterea de copii în urma donaŃiunii (art.829 C.civ.).

� Caducitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic determinată de un eveniment ce intervine independent de voinŃa părŃilor şi după încheierea actului.

� Inopozabilitatea este o cauză de ineficienŃă a actului juridic fată de terŃi care intervine datorită nerealizării formalităŃilor de publicitate

95


5.1.

exceptii: exceptii: exceptii:

5.2.

4

Principiile efectelor nulitătii

principiul retroactivitătii efectelor nulităti i act ului jur idic

principiul repunerii în situatia anterioară (r esti tut io

in integrum)

principiul anulării actului subsecvent (resoluto iure dantis

resolvitur jus accipietis)

mentinerea efectelor produse de

un contract cu executare

succesivă

păst rar ea fruct el or cul ese ant er ior

anulăr i i

incapabilul nu este tinut să

restituie prestatiile primite decât

în măsur a î mbogă t i r i i sale

nemo auditur propriam

surpitudinem allegons

ipoteza subdobânditorului de bună

credintă si cu ti tlu oneros al unui

mobil

ipoteza subdobânditorului de bună

credintă si cu ti tlu oneros al unui

imobil

Principiul răspunderi i ci vi l e delictuale

Cele 4 principii care anihilează principiul quod nullum est nullum producit effectum

2Principiul validită tii apar ent ei î n

drept

1 Principiul conversiunii actului juridic

Principiul ocrotirii bunei credinte

Principiul Quod nullum est …

3

96

6. Precizări

� În practică, aplicarea principiului anulării actului subsecvent se concretizează în două situaŃii specifice:

1) în cazul actelor autorizate, anularea autorizaŃiei administrative conduce la anularea actului juridic care se întemeia pe acea autorizaŃie. Spre exemplu, anularea autorizaŃiei de construcŃie va determina şi anularea contractului de antrepriză încheiat în vederea edificării unei clădiri.

2) în cazul a două acte din care unul este principal iar celălalt accesoriu, anularea actului principal atrage desfiinŃarea actului accesoriu prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale. Astfel, anularea contractului de împrumut va determina şi desfiinŃarea contractului de gaj ce asigură creditorului recuperarea creanŃei.

� Principiul ocrotirii bunei credinŃe îşi găseşte o aplicaŃie deosebit de importantă în materia relaŃiilor de familie. Art. 23, alin. 1 C. fam. dispune: „SoŃul care a fost de bună credinŃă la încheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată păstrează, până la data când hotărârea instanŃei judecătoreşti rămâne definitivă situaŃia unui soŃ dintr-o căsătorie valabilă”. Astfel, deşi căsătoria a fost declarată nulă, totuşi faŃă de soŃul de bună-credinŃă, ea se consideră că a existat (căsătorie putativă) până la data rămânerii definitive a hotărârii de declarare a nulităŃii ori anulării; în schimb, faŃă de soŃul de rea credinŃă căsătoria se desfiinŃează cu efect retroactiv. O altă aplicaŃie a principiului este întâlnită în materia actelor de stare civilă. „Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuŃiile de ofiŃer de stare civilă, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate” (art 7 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă).

7. Vocabular

• bună credinŃă - obligaŃie generată de conduită care revine părŃilor la încheierea şi executarea unei convenŃii, constând în îndatorirea lor de a se comporta astfel încât ceea ce s-a convenit să se execute întocmai potrivit intenŃiei comune.

• error communis facit jus – expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia acela care a acŃionat, întemeindu-se cu bună credinŃă pe o eroare îndeobşte admisă ca adevăr, trebuie ocrotit juridic („greşeala comună statorniceşte dreptul”).

• ex nunc – locuŃiune latină folosită pentru a exprima ideea că efectele unui act juridic se produc numai pentru viitor, din momentul încheierii sale.

• ex tunc – locuŃiune latină folosită pentru a învedera că efectele unui act juridic se produc nu numai pentru viitor, ci retroactiv, începând de la un moment determinat din trecut.

• răspundere civilă delictuală – formă a răspunderii civile care intervine atunci când prin fapta păgubitoare se încalcă o obligaŃie instituită prin lege.

• resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis – expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit căreia, desfiinŃarea retroactivă a drepturilor transmiŃătorului asupra lucrului transmis, atrage desfiinŃarea drepturilor consimŃite de acesta, asupra bunului respectiv, în folosul unui terŃ. („în măsura în care s-a anulat dreptul celui ce dă, se anulează şi dreptul celui ce dobândeşte”).

• restitutio in integrum – locuŃiune latină folosită pentru a exprima repunerea în situaŃia anterioară a persoanei sau persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin încheierea unui act juridic sau prin săvârşirea unui fapt juridic.

97

8. Întrebari, exerciŃii, aplicaŃii

1) Ce înŃelegeŃi prin regula de drept civil: „quod nullum est nullum producit effectum?” 2) EnumeraŃi principiile efectelor nulităŃii şi stabiliŃi conŃinutul lor.. 3) În ce situaŃie, deşi actul este nul, nu se procedează la restituirea prestaŃiilor făcute în temeiul acelui

act? 4) EnumeraŃi principiile de drept care înlătură aplicabilitatea regulii „quod nullum est……? 5) Ce este conversiunea actului juridic? DaŃi 3 exemple de aplicare a principiului conversiunii actelor

juridice. 6) ArătaŃi care este raportul dintre nulitate şi rezoluŃiune. 7) ArătaŃi care este raportul dintre nulitate şi reziliere. 8) X împrumută de la Y suma de 100 milioane lei. Pentru garantarea împrumutului, Y constituie un drept

de ipotecă asupra unui imobil aflat în proprietatea lui X. ArătaŃi:

a) nulitatea contractului de împrumut are vreun efect asupra valabilităŃii contractului de ipotecă?

b) nulitatea contractului de ipotecă are vreun efect asupra valabilităŃii contractului de împrumut?

9) X şi Y încheie în formă autentică un contract de vânzare – cumpărare a unui teren. În cazul în care Y plăteşte preŃul, însă X refuză să-i predea terenul, contractul de vânzare-cumpărare:

a) se anulează? b) este supus rezoluŃiunii? c) este supus rezilierii?

10) Ce sancŃiune intervine în cazul in care un minor se prezintă drept major pentru a încheia un contract, şi cum se justifică această sancŃiune?

9. SpeŃe

1. X a vândut lui Y printr-un înscris sub semnătură privată un televizor marca L.G.. Ulterior, X l-a chemat în judecată pentru desfiinŃarea actului de vânzare – cumpărare. Din probele administrate, instanŃa a constatat că vânzarea între X şi Y nu este valabilă, reŃinând din susŃinerile lui X şi ale martorilor săi că i-a fost viciat consimŃământul. În cursul procesului, Y a înstrăinat bunul unui terŃ Z, care nu cunoştea lipsa calităŃii de proprietar a vânzătorului.

CerinŃe: a) Plecând de la premisa că actul încheiat între X şi Y a fost declarat nul de către instanŃă,

care este principiul efectelor nulităŃii incident în cauză pentru a desfiinŃa actul ulterior dintre Y şi Z?.

b) IdentificaŃi excepŃiile de la acest principiu. c) Ipoteza din speŃă se încadrează printre excepŃii? d) Ce va decide instanŃa?

2. Un anticar de profesie a vândut unei persoane trei gravuri pentru preŃul de 500$. Gravurile erau datate ca fiind foarte vechi şi purtau numele pictorilor respectivi. Cu toate acestea s-a dovedit că nu erau lucrări vechi, ci erau rezultatul unui trucaj grosier. În această situaŃie, cumpărătorul cere nulitatea absolută a actului de cumpărare.

CerinŃe: a) Cererea lui e admisibilă? b) ConsideraŃi că în speŃă este incidentă eroarea ca viciu de consimŃământ?

98

c) Dacă instanŃa va hotărî desfiinŃarea contractului de vânzare – cumpărare, care este principiul efectelor nulităŃii incident în speŃă pentru ca preŃul de 500$ să fie restituit cumpărătorului?

3. În 1990, X a dobândit o suprafaŃă de teren arabil ca moştenitor al lui Y, fiind desemnat prin testamentul lăsat de acesta din urmă. Ca proprietar, X a cultivat terenul şi a cules recolta. În 1992 se descoperă un nou testament, datat ulterior primului, prin care Y îl desemna ca moştenitor pe Z.

CerinŃe: a) Care testament va produce efecte juridice: cel descoperit în 1990 sau cel din 1992? b) X poate fi obligat la restituirea recoltei culese până în 1992? Care va fi soluŃia pentru

recolta culeasă după 1992 (după descoperirea noului testament)? c) DefiniŃi principiul retroactivităŃii şi identificaŃi excepŃiile de la acesta. d) Ipoteza din speŃă se încadrează printre excepŃii?


1. Este un principiu al efectelor nulităŃii: a) pacta sunt servanda; b) restitutio in integrum; c) error communis facit jus.

2. Principiul anularii actului juridic subsecvent ca urmare a anulării actului juridic iniŃial: a) este un principiu general al actelor juridice civile; b) este un principiu ce guvernează efectele actului juridic; c) este un principiu ce guvernează efectele nulităŃii.

3. Desfacerea unui contract sinalagmatic cu executare succesivă pentru neexecutarea culpabilă a obligaŃiilor de către una din parŃi are loc prin:

a) rezolutiune; b) reziliere; c) nulitate.

4. SancŃiunea rezoluŃiunii actelor juridice intervine în cazul: a) contractelor unilaterale cu executare uno ictu b) contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu c) contractelor sinalagmatice cu executare succesivă

5. Produce efecte numai pentru viitor: a) nulitatea relativă; b) rezoluŃiunea; c) reziliere.

6. Dacă locatarul refuză să-şi execute obligaŃia de plată a chiriei, contractul de locaŃiune: a) se anulează; b) este supus rezoluŃiunii; c) este supus rezilierii.

7. Înlătură principiul „quod nullum est nullum producit effectum”: a) principiul ocrotirii relei credinŃe; b) principiul validităŃii aparenŃei în drept; c) principiul răspunderii civile contractuale.

99

11. Bibliografie:

� I. R. Urs op. cit., p. 319 – 333; � I. R. Urs op. cit., p. 165 – 172;

S. Angheni � Gh. Beleiu op. cit., p. 202 – 208; � G. Boroi op. cit., p. 247 – 260; � V. D. Zlătescu op. cit., p. 183 – 189; � I. Dogaru op. cit., p. 306 – 318; � SpeŃa nr. 2 a fost reprodusă din Recueil Periodique Dalloz 2.287/1908 în T. R.

Popescu – op. cit., p. 294

100

PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE

XVII. Teoria generală a probelor

1. NoŃiunea de probaŃiune judiciară

• ProbaŃiunea reprezintă activitatea de stabilire a actelor şi faptelor juridice din care au izvorât drepturile şi obligaŃiile părŃilor.

2. NoŃiunea de probă – sensuri:

• acŃiunea de prezentare a mijloacelor de convingere de către cel care are „sarcina probei“. • mijloacele legale de convingere sau mijloacele legale de probă pentru stabilirea faptului pretins.

Faptul dedus judecăŃii (faptul pretins) este un fapt principal (facta probanda) care trebuie dovedit, iar faptul probator (facta probantia) este faptul care contribuie la dovedirea faptului principal.

• rezultatul acŃiunii de prezentare a mijloacelor de probă (proba este completă“; „proba este făcută“).

3. ImportanŃa practică

probele sunt mijloace prin care se asigură constatarea şi realizarea drepturilor împotriva celor care le nesocotesc;

probele constituie mijlocul de stabilire a adevărului obiectiv de către organele de justiŃie; probele au rol în prevenirea litigiilor.

4. Obiectul probei

• Obiectul probei îl constituie faptele şi actele juridice din care rezultă drepturile şi obligaŃiile, adică „faptele generatoare de drepturi şi obligaŃii“;

- proba faptelor negative se face prin proba faptelor pozitive contrare; - proba faptelor legalmente constatate nu trebuie făcută; - proba faptelor notorii nu trebuie făcută; - proba faptelor necontestate de nici una din părŃi este lăsată la aprecierea instanŃei de

judecată.

5. Sarcina probei:

• „Cel ce face o propunere înaintea judecăŃii trebuie să o dovedească“ (art. 1169 C. civ.), adică sarcina probei revine – în primul rând – reclamantului; această regulă este sintetizată în adagiul formulat încă de romani (onus probandi incumbit actori).

• Pârâtul ridică pretenŃii asupra reclamantului pe calea acŃiunii reconvenŃionale, invocă şi dovedeşte fapte de natură să paralizeze acŃiunea reclamantului, invocă excepŃii (împlinirea prescripŃiei, stingerea datoriei, nulitatea actului, lipsa calităŃii procesuale etc), astfel încât sarcina probei incumbă şi pârâtului (in excipiendo reus fit actor).

• InstanŃa judecătorească are un rol activ în tot procesul, inclusiv în privinŃa probaŃiunii.

101

6. CondiŃiile de admisibilitate a probelor

• Pentru a fi admisibilă, orice probă trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: - să nu fie oprită de lege; - să fie verosimilă: este neverosimilă atunci când proba tinde la dovedirea unor fapte

imposibile; - să fie utilă: este inutilă proba care tinde la dovedirea unor fapte incontestabile, pe care

însăşi legea le socoteşte stabilite; - să fie pertinentă: este pertinentă proba care are legătură cu obiectul procesului; - să fie concludentă: proba trebuie să fie aptă să contribuie la rezolvarea pricinii de către

organul de jurisdicŃie. O probă concludentă este întotdeauna şi pertinentă, dar nu orice probă pertinentă este şi concludentă.

7. ConvenŃiile părŃilor asupra probelor

• PărŃile, prin acordul lor de voinŃă, se pot abate de la normele privind probaŃiunea într-un proces în curs sau a unui proces viitor. Asemenea convenŃii, dacă îndeplinesc condiŃiile legale ale oricăror convenŃii (consimŃământ, capacitate, obiect, cauză), nu sunt oprite de lege, cu următoarele precizări: să nu ducă la îngreunarea probei;să nu îngrădească rolul activ al instanŃei; să nu încalce dispoziŃiile imperative ale legii.

8. Precizări

� Norma juridică, legea în general nu poate forma obiectul probaŃiunii judiciare. Astfel, instanŃele aplică legea fără ca părŃile să fie obligate să dovedească existenŃa sau cuprinsul actelor normative deoarece, pe de o parte, „ jura novit curia” (judecătorul trebuie să cunoască legea) iar pe de altă parte, „nemo censetur ignorare legem”. Cu toate acestea, dacă într-un proces una din părŃi invocă aplicarea unei legi străine, partea are obligaŃia de a dovedi existenŃa şi conŃinutul normei, deoarece legea străină este în proces un element de fapt ce trebuie dovedit şi nu un element de drept.

9. Întrebări

1) În ce constă obiectul probei? 2) Cui îi revine sarcina probei? 3) Care sunt condiŃiile de admisibilitate a probelor? 4) StabiliŃi corelaŃia existenŃă între proba pertinentă şi proba concludentă. 5) PărŃile pot face convenŃii cu privire la probe? În caz de răspuns afirmativ, enumeraŃi condiŃiile pe

care acestea trebuie să le îndeplinească. 6) ConsideraŃi că faptele notorii trebuie dovedite? Dar notorietatea acestor fapte (împrejurarea că faptele

sunt cunoscute de toată lumea)? 7) ConsideraŃi necesar ca faptele cunoscute personal de judecător, din alte împrejurări decât probele

dosarului, să fie dovedite?

10. Vocabular

• cerere (acŃiune) reconvenŃională – mijloc procedural prin care pârâtul formulează pretenŃii proprii faŃă de reclamant

• facta probanda – fapt principal care trebuie dovedit

102

• facta probantia – fapt care contribuie la dovedirea existenŃei sau inexistenŃei faptului principal

• fapte generatoare de drepturi şi obligaŃii – împrejurări (evenimente şi acŃiuni) care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice concrete

• fapte notorii – fapte cunoscute de întreaga colectivitate dintr-o regiune, dintr-o Ńară, dintr-un conŃinut, de pretutindeni

• in excipiendo reus fit actor – în excepŃie, pârâtul este reclamant • onus probandi incumbit actori – sarcina de a face dovada îi revine reclamantului


1. În cursul procesului, sarcina probei îi revine: a) numai reclamantului; b) numai pârâtului; c) alternativ şi reclamantului şi pârâtului.

2. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată: a) orice probă concludentă este şi pertinentă; b) orice probă pertinentă este şi concludentă; c) nu orice probă concludentă este şi pertinentă.

3. Este concludentă: a) proba care tinde la dovedirea unor fapte incontestabile; b) proba care are legătură cu obiectul procesului; c) proba care contribuie la rezolvarea pricinii.

4. Proba este neverosimilă: a) când tinde la dovedirea unor fapte incontestabile; b) când tinde la dovedirea unor fapte imposibile; c) când tinde la dovedirea unor fapte notorii.

5. Subiect al probei este: a) partea adversă; b) judecătorul; c) partea care a propus proba.

12. Bibliografie

� I. R. Urs – op.cit, pag. 337 – 349; � I. R. Urs, – op.cit., pag. 96 – 100;

S. Angheni; � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 111 – 114; � G. Boroi – op.cit., pag. 83 – 95; � V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 251 – 258; � I. Dogaru – op.cit., pag. 156 – 162.

103

XVIII. Mijloacele de probă � Mijloacele de probă sunt enumerate în art. 1170 C. civ. şi art.201-217 Cod de procedură civilă

1. Înscrisurile. NoŃiune şi clasificare

• Prin înscris se înŃelege orice declaraŃie despre un act sau fapt juridic, făcută prin scriere cu mâna, prin dactilografiere ori imprimare, cu orice litere sau sistem de scriere, pe hârtie sau pe orice alt material: sticlă, lemn, metal, pânză, telex, telefax etc. Cu înscrisurile sunt asimilate decla-raŃiile verbale, înregistrate pe bandă electromagnetică, peliculă, disc etc.

• În funcŃie de existenŃa sau inexistenŃa intenŃiei ca acestea să folosească ca mijloc de dovadă, înscrisurile sunt preconstituite (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată, răbojurile, diferite chitanŃe, note, facturi etc., emise pentru a servi ca mijloc de probă) şi nepreconstituite (registrele comerciale, registrele şi hârtiile casnice, menŃiunile scrise de creditor pe titlul constatator al creanŃei sau pe chitanŃă şi scrisorile obişnuite).

• În funcŃie de criteriul semnăturii, înscrisurile sunt semnate (înscrisul autentic, înscrisul sub semnătură privată) şi nesemnate, în care intră toate celelalte înscrisuri;

• Înscrisurile se mai împart şi în : originale şi copii după înscrisurile originale.

A. Înscrisul autentic

• Noiune. Potrivit art. 1171 C. civ.: “Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităŃile cerute de lege, de un funcŃionare public, care are dreptul de a funcŃiona în locul unde actul s-a făcut“;

• Categorii de acte autentice: – înscrisuri autentice notariale (Legea nr.36/1995); – hotărârile organelor jurisdicŃionale; – constituie, de asemenea, înscrisuri autentice, potrivit art. 1171 C. civ., actele de stare civilă,

deciziile şi încuviinŃările autorităŃilor tutelare, procesele verbale de îndeplinire a actelor de procedură etc.

• OperaŃiunea tehnico-juridică de autentificare de către notarul public. – notarul are îndatorirea de a desluşi adevăratele raporturi dintre părŃi, de a le lamuri cu privire la

consecinŃele ce decurg din înscrisul pe care vor să-l întocmească şi de a le da îndrumările necesare pentru ca înscrisul lor să corespundă scopului urmărit de ele;

– notarul trebuie să verifice îndeplinirea condiŃiilor cerute de lege pentru validitatea înscrisului realizând astfel controlul preventiv al legalităŃii actelor ce urmează a se întocmi;

– la cererea părŃilor, notarul trebuie să redacteze înscrisul pe care acestea vor să-l autentifice; – autentificarea îşi produce efectele din momentul în care notarul a luat consimŃământul părŃilor şi

acestea au semnat înscrisul. • Puterea doveditoare.

– puterea doveditoare a înscrisului autentic rezidă din faptul că a fost autentificat, sau chiar întocmit şi autentificat de notarul public.

– menŃiunile referitoare la constatările personale ale notarului se bucură de cea mai deplină putere doveditoare, ele neputând fi combătute decât prin procedura (specială şi complicată) a înscrierii în fals.

– menŃiunile ce cuprind declaraŃiile făcute de părŃi fac dovada numai până la proba contrarie. � Pentru a cunoaşte puterea doveditoare a înscrisului nul ca înscris autentic, trebuie făcută

următoarea distincŃie: – în cazurile în care înscrisul autentic este cerut de lege ca o condiŃie de formă – ad

validitatem –, nulitatea înscrisului autentic atrage, în mod necesar, nulitatea actului juridic (negotium);

– în cazurile în care înscrisul autentic a fost întocmit numai pentru că părŃile au dorit să-şi asigure o dovadă, – ad probationem –, nulitatea înscrisului autentic nu atrage

104

nulitatea actului juridic (negotium) constatat prin acel înscris şi nu atrage nevalabilitatea înscrisului respectiv, ca înscris sub semnătură privată, dacă a fost semnat de părŃi (art. 1172 C. civ.).

B. Înscrisul sub semnătură privată

• NoŃiune. Prin înscris sub semnătură privată se înŃelege orice înscris semnat de partea sau părŃile de la care emană;

• CondiŃiile de validitate: – condiŃia generală a semnăturii, cerută pentru orice astfel de înscris: semnătura este condiŃia

necesară şi suficientă cerută pentru validitatea înscrisului sub semnătură privată; din ea rezultă însăşi denumirea înscrisului.

– condiŃii speciale, cerute numai pentru anumite înscrisuri sub semnătură privată: � condiŃia pluralităŃii de exemplare pentru înscrisurile care constată convenŃii

sinalagmatice (contracte bilaterale). � condiŃia scrierii în întregime sau a menŃiunii „bun şi aprobat“ făcută de mâna

debitorului, în cazul înscrisurilor ce constată obligaŃii unilaterale având ca obiect o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile.

� condiŃia scrierii, semnării şi datării de mâna testatorului a testamentului olograf. • Puterea doveditoare a înscrisului sub semnătură privată (art. 1182 C.civ)

− art. 1176 prevede că: “actul sub semnătură privată, recunoscut de acela căruia se opune sau privit, după lege, ca recunoscut, are acelaşi efect ca actul autentic, între acei care l-au înscris şi între cei care reprezintă drepturile lor“.

− în cazul în care partea, căreia i se opune un înscris sub semnătură privată, neagă semnătura sau înscrisul, precum şi în cazul în care moştenitorii sau urmaşii celui de la care se pretinde că emană înscrisul, declară că nu cunosc semnătura sau înscrisul autorului înscrisului, înscrisul sub semnătură privată nu are nici o putere doveditoare.

− dacă înscrisul sub semnătură privată este recunoscut de partea căreia i se opune sau dacă instanŃa a stabilit că provine de la partea căreia i-a fost opus înscrisul, înscrisul sub semnătură privată face dovada până la proba contrarie, atât între părŃi cât şi între cei care reprezintă drepturile lor, precum şi faŃă de terŃi.

C. Alte înscrisuri:

− scrisorile, menŃiunile făcute de creditor pe titlul de creanŃă, registrele şi hârtiile casnice, registrele comerciale, răbojurile.

2. Mărturia sau proba testimonială

• Mărturia este o relatare făcută de o persoană, oral, în faŃa instanŃei de judecată cu privire la acte sau fapte litigioase săvârşite în trecut, despre care are cunoştinŃă personală.

− mărturia presupune cunoaşterea personală, de către martor, a faptelor pe care le relatează şi nu „din auzite“ sau după „ceea ce spune lumea“; este mărturie aşa-numita „mărturie indirectă“;

− mărturia presupune relatarea orală în faŃa instanŃei de judecată. • Administrarea probei testimoniale.

− regula generală este că faptele juridice stricto-sensu pot fi dovedite în mod nelimitat, prin proba testimonială.

− regulile restrictive privind administrarea probei testimoniale se referă la actele juridice.

Art. 1191 C.civ. stabileşte următoarele reguli restrictive: „Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei […] nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.”

„Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul […]

105

chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte 250 lei”. Aceste reguli restrictive cunosc două excepŃii, când proba cu martori poate fi admisă cu

privire la un act de o valoare mai mare de 250 lei sau împotriva sau peste conŃinutul unui înscris: - când există un început de dovadă scrisă (art. 1197 C.civ.) - când partea s-a aflat în imposibilitate de a-şi preconstrui sau păstra un înscris (art. 1198

C.civ.) • Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea instanŃei de judecată. Judecătorul

are libertatea de a aprecia valoarea depoziŃiei de martor.

3. Mărturisirea (recunoaşterea)

• NoŃiune. Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază o pretenŃie sau o apărare şi care este de natură să producă efecte juridice împotriva autorului ei.

• Caractere – mărturisirea este o recunoaştere, iar nu o simplă explicaŃie dată în legătură cu un act sau fapt

juridic; – mărturisirea priveşte un fapt pe care o altă persoană îşi întemeiază, fie o pretenŃie, fie o apărare; – mărturisirea este de natură să producă efecte împotriva autorului ei; – mărturisirea este o manifestare de voinŃă, adică un act juridic civil, de unde cerinŃa ca autorul

mărturisirii să aibă o voinŃă conştientă şi liberă; – mărturisirea este o manifestare de voinŃă unilaterală; – mărturisirea este irevocabilă; – mărturisirea constituie un mijloc de probă împotriva autorului ei şi în favoarea celui care îşi

întemeiază pretenŃiile pe faptul recunoscut; – mărturisirea are caracter personal; nu poate fi făcută decât de către titularul dreptului litigios în

persoană sau de un mandatar cu procură specială (art. 1206 C. civ.). • Clasificare

a) mărturisirea este judiciară atunci când îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiŃii: – este făcută în cadrul unui proces înaintea sau în cursul judecăŃii; – este făcută în însuşi procesul în care este folosită ca mijloc de probă; – este făcută înaintea judecătorului, personal sau prin procură specială;

b) mărturisirea este extrajudiciară atunci când cele trei condiŃii de mai sus nu sunt întrunite în mod cumulativ.

• Formele mărturisirii sunt tot în număr de două: mărturisire expresă şi mărturisire tacită (prezumată). a) este expresă când constă într-o declaraŃie orală sau scrisă în sensul recunoaşterii unui fapt pe care

cealaltă parte îşi întemeiază pretenŃiile. b) este tacită în cazurile în care legea prevede că judecătorul (instanŃa) poate să o deducă dintr-o

anumită conduită negativă (abŃinere) a părŃii. • Puterea doveditoare a mărturisirii este lăsată la libera apreciere a instanŃei de judecată. • Interogatoriul este mijlocul procedural – reglementat de art. 218-225 Cod de procedură civilă – de

administrare a probei mărturisirii. În afara de mărturisirea spontană, mărturisirea este, de cele mai multe ori, provocată, ceea ce se realizează prin intermediul interogatoriului. Interogatoriul este o problemă ce Ńine de procedura civilă.

4. PrezumŃiile

• NoŃiune. Potrivit art. 1199 C. civ. „PrezumŃiile sunt consecinŃele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut“.

106

• Clasificare Din art 1199 C. civ. reiese că prezumŃiile sunt de două feluri: simple (opera judecătorului) şi legale.

– PrezumŃiile simple sunt prevăzute de art. 1203 C. civ. astfel: „PrezumŃiile care nu sunt stabilite de lege sunt lăsate la luminile şi înŃelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie să se pronunŃe decât întemeindu-se pe prezumŃii care să aibă greutate şi putere de a naşte probabilitatea; prezumŃiile nu sunt permise magistratului, decât numai în cazurile când este permisă şi dovada prin martori, afară numai dacă un act nu este atacat că s-a făcut prin fraudă, dol sau violenŃă.

– PrezumŃiile legale sunt definite de art. 1200 C. civ., astfel: „sunt prezumŃii legale acelea care sunt determinate special prin lege precum: – actele ce legea le declară nule pentru că le priveşte făcute în frauda dispoziŃiilor sale; – în cazurile în care legea declară că dobândirea dreptului de proprietate sau liberaŃiunea

unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate; – puterea ce legea acordă autorităŃii lucrului judecat.

PrezumŃiile legale sunt limitative ca număr: nu există prezumŃie legală fără un text care să o prevadă expres: nulla presumtio sine lege; textele legale care stabilesc prezumŃii sunt de strictă interpretare. •••• Puterea doveditoare a prezumŃiilor

– prezumŃii legale relative – juris tantum – sunt acelea care pot fi combătute prin proba contrarie; aceste prezumŃii formează marea majoritate a prezumŃiilor legale;

– prezumŃii legale absolute (irefragabile, irefutabile) – juris et de jure – sunt acelea care nu pot fi combătute prin proba contrarie;

– prezumŃiile legale intermediare (mixte) sunt acelea care pot fi combătute, fie prin anumite mijloace de probă, fie în anumite condiŃii, fie de anumite persoane.

5. Expertizele judiciare

• Sunt mijloace de probă, constând într-un raport de expertiză ce cuprinde constatările unor specialişti privind anumite fapte sau acte juridice. Expertizele judiciare pot fi: contabile, medicale, tehnice (în toate domeniile de activitate).

6. Precizări

� Data înscrisului sub semnătură privată are, între părŃi, aceeaşi forŃă probantă ca însuşi conŃinutul înscrisului, adică până la proba contrară. FaŃă de terŃi, data înscrisului sub semnătură privată nu are nici o putere doveditoare atâta timp cât nu a devenit dată certă. Data certă se dobândeşte prin prezentarea înscrisului la un organ de stat, prin înregistrarea lui într-un registru public, prin moartea uneia dintre persoanele care au semnat înscrisul, sau prin trecerea conŃinutului înscrisului, chiar prescurtat, în acte întocmite de funcŃionari publici (art. 1182 C. civ.) � Deşi art. 1198 C. civ. prevede admisibilitatea probei cu martori, numai în caz de imposibilitate materială de a preconstitui un înscris, practica judiciară a extins aplicarea acestui articol şi la cazurile de imposibilitate morală. Imposibilitatea morală de a preconstitui înscrisuri apare fie datorită raporturilor de încredere dintre părŃi (cum sunt cele dintre soŃi, rude, prieteni intimi), fie din cauza raporturilor de subordonare sau de diferenŃă dintre părŃi (raporturile dintre medic şi client sau dintre profesor şi elev). Imposibilitatea materială de a preconstitui înscrisuri rezultă din împrejurări în care, potrivit unor uzuri înrădăcinate, nu se întocmesc înscrisuri doveditoare, cum sunt vânzările făcute în bâlciuri, pieŃe organizate.

107


înscris autentic

chitante

facturi

registre

scrisori

mă r tur ia judiciară

Mijloace de probă

mă r tur isi rea

extrajudiciară

simple

prezumtii relative (juris tantum)

legale absolute (juris et de jure)

intermediare

contabile

expertize judiciare tehnice

medicale

nepreconstituite

preconstituite

înscrisuri

înscris sub

semnăt u r ă pri vată

8. Vocabular

• forma ad validatem – condiŃie de validitate, esenŃială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităŃilor prestabilite de lege sub sancŃiunea nulităŃii absolute a operaŃiei juridice (negotium)

• formă ad probationem – cerinŃă impusă de lege sau de părŃi, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a proba actul juridic civil

• înscriere în fals – mijloc procedural de constatare a exactităŃii menŃiunilor unui înscris autentic ce redau constatările personale făcute de agentul instrumentator, precum şi a valabilităŃii unui înscris sub semnătură privată, declarat fals de partea căruia i se opune

• mărturie indirectă – mărturie referitoare la acte, fapte, împrejurări, despre care martorul nu a luat cunoştinŃă în mod direct, prin propriile simŃuri ci i-au fost relatate de către o persoană determinată.

• negotium – act juridic • nulla presumtio sine lege – nu există prezumŃie legală fără un text care să o prevadă expres • juris et de jure – locuŃiune latină exprimând ideea că o prezumŃie are caracter absolut, neputând fi

combătută prin alt mijloc de probă • juris tantum – locuŃiune latină exprimând ideea că o prezumŃie are caracter relativ, putând fi

combătută prin proba contrară

108

• testament olograf – testament scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului.


1) Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de înscrisuri şi cum se clasifică acestea? 2) ExplicaŃi operaŃiunea tehnico – juridică de autentificare a înscrisurilor de către notarul public. 3) Care este puterea doveditoare a unui înscris autentic? Dar a unui înscris nul ca înscris autentic? 4) EnumeraŃi condiŃiile de validitate a înscrisului sub semnătură privată. 5) Care sunt regulile restrictive privind admisibilitatea probei cu martori şi excepŃiile de la aceasta? 6) ConsideraŃi că, în caz de imposibilitate morală de a preconstitui un înscris, este admisibilă proba

testimonială? 7) Ce înŃelegeŃi prin probă testimonială şi care este puterea doveditoare a acesteia? 8) Ce valoare juridică au mărturia „din auzite” şi mărturia indirectă? 9) Ce înŃelegeŃi prin prezumŃii şi care este puterea doveditoare a acestora? 10) StabiliŃi caracterul (relativ, absolut, mixt) al următoarelor prezumŃii legale:

- prezumŃia de bună-credinŃă (art. 1899 C.civ) - prezumŃia autorităŃii lucrului judecat (art. 1201 C.civ.) - prezumŃia că termenul este în favoarea debitorului (art. 1024 C.civ.) - prezumŃia de paternitate a copilului din căsătorie (art. 53 C.fam.) - prezumŃia că o construcŃie, aflată pe un teren, a fost făcută de proprietarul terenului (art. 492

C.civ) 11) CompletaŃi spaŃiile libere din următoarele enunŃuri:

- Actul autentic este acela care s-a făcut cu …………………………cerute de lege, de un ……………………, care are dreptul de a funcŃiona în locul unde……………………..

- MenŃiunile referitoare la constatările personale ale notarului pot fi combătute prin procedura …………………

- MenŃiunile dintr-un înscris autentic ce cuprind declaraŃii făcute de părŃi, fac dovada până la ……………………………

- CondiŃia multiplului exemplar este cerută pentru înscrisurile ………….. ce constată……………………

- CondiŃia scrierii în întregime sau a menŃiunii „bun şi aprobat” – făcută de mâna ……………….., este cerută în cazul înscrisurilor………………….., ce constată …………………., având ca obiect…………………………….

- Conform art. 1191 C.civ., proba cu martori nu e admisibilă în cazul actelor juridice al căror obiect are o valoare…………………şi nici………………………….ceea ce cuprinde un act juridic. Prin excepŃie, proba cu martori este admisibilă când există………………….sau când partea s-a aflat în imposibilitate de a …………………..un înscris

- PrezumŃiile sunt consecinŃe pe care …………………….sau …………..le trage dintr-un fapt ……………………..la un fapt………..

10. SpeŃe

1. X a vândut printr-un act juridic autentic un frigider şi o maşină de spălat marca L.G. lui Y. Ulterior, X îl acŃionează în justiŃie pe Y cerând desfiinŃarea contractului de vânzare – cumpărare, motivând că nu au fost respectate dispoziŃiile art. 1180 C.civ., deoarece vânzarea având ca obiect o „câtime de lucruri” în actul juridic nu a fost precizată formula „bun şi aprobat”.

CerinŃe: a) Este necesară în speŃă formula „bun şi aprobat”? b) Bunurile din speŃă se încadrează în sintagma „câtime de lucruri”? c) PronunŃaŃi o soluŃie corectă.

109

2. A l-a chemat în judecată pe B, solicitând instanŃei obligarea pârâtului la restituirea sumei de 15 milioane lei. În motivarea cererii, A a susŃinut că părŃile au semnat, în prezenŃa a doi martori, o chitanŃă din care reiese că i-a împrumutat lui B 15 milioane lei. B a negat că ar fi primit împrumutul, fapt susŃinut şi de cei doi martori. DepoziŃiile martorilor au fost relevante în cauză, astfel încât instanŃa a respins acŃiunea lui A.

CerinŃe: a) Care este regula generală privind administrarea probei cu martori? b) Care sunt regulile restrictive privind administrarea acestei probe? c) SoluŃia instanŃei a fost corectă?

3. X l-a chemat în judecată pe Y, solicitându-i restituirea sumei de 3000 $ acordată cu titlu de împrumut cu un an în urmă. În faŃa instanŃei, X a arătat că i-a împrumutat suma de bani lui Y, fratele ei aflat în nevoie financiară, fără să încheie un act care să ateste acest lucru chiar la insistenŃele mamei, care a considerat că nu este necesar ca un frate să nu aibă încredere în celălalt. De asemenea, X a specificat că, în momentul predării banilor, au fost prezenŃi o serie de martori: părinŃii şi prietenii de familie ce vor depune mărturie. Y se apără invocând că art. 1191 C.civ. nu-i permite acest lucru, deoarece suma pe care o pretinde e mai mare de 250 lei.

CerinŃe: a) Care sunt regulile instituite de art. 1191 C.civ.? b) Ce reprezintă cazurile instituite de art. 1198 C.civ.? c) Se încadrează X în enumerarea din art. 1198 C.civ.? d) Ce va hotărî instanŃa?


1. Înscrisul sub semnătură privată: a) trebuie obligatoriu scris şi semnat de una din părŃi; b) trebuie obligatoriu scris de o parte şi semnat de toate părŃile; c) trebuie obligatoriu semnat de toate părŃile de la care emană.

2. Formalitatea multiplului exemplar este cerută: a) în cazul înscrisurilor autentice; b) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii

sinalagmatice; c) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii unilaterale.

3. MenŃiunea „bun şi aprobat” este cerută: a) când debitorul a scris singur şi a semnat convenŃia; b) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată convenŃii sinalagmatice; c) în cazul înscrisurilor sub semnătură privată ce constată o obligaŃie unilaterală ce

are ca obiect o sumă de bani sau o câtime de lucruri fungibile. 4. Proba cu martori este admisibilă:

a) când există un început de dovadă scrisă; b) când obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 lei; c) în contra sau peste ceea ce cuprinde actul juridic.

5. Proba cu martori este inadmisibilă : a) în caz de imposibilitate de a preconstitui un înscris; b) în caz de imposibilitate de a conserva un înscris; c) când obiectul actului juridic are o valoare mai mare de 250 lei.

110

6. PrezumŃiile care pot fi combătute fie prin anumite mijloace de probă, fie de anumite persoane sunt:

a) prezumŃii legale relative; b) prezumŃii legale intermediare; c) prezumŃii simple.

12. Bibliografie

� I. R. Urs – op.cit, pag. 350 – 383 � I. R. Urs, – op.cit., pag. 101 – 116

S. Angheni � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 114 – 121 � G. Boroi – op.cit., pag. 95 – 139 � V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 258 – 286 � I. Dogaru – op.cit., pag. 162 – 178 � SpeŃa nr. 3 a fost prelucrata din G. Răducan, G.T. Maravela – op. cit., p. 59.

111

PRESCRIPTIA EXTINCTIVĂ

XIX. NoŃiunea, efectele şi domeniul de aplicare al prescripŃiei extinctive

1. NoŃiune

• PrescripŃia extinctiva este pierderea dreptului de a obŃine o hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se poată proceda la executarea silită a obligaŃiilor, în urma neexercitării acŃiunii în justiŃie în intervalul prevăzut de lege.

• Art.1 din Decretul nr.16/1958 precizează: “Dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. O dată cu stingerea dreptului la acŃiune privind un drept principal, se stinge şi dreptul la acŃiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripŃiilor este nulă”. Cu alte cuvinte şi în concluzie, prescripŃia extinctivă este modul de stingere a dreptului material la acŃiune prin neexercitarea acestuia în termenul prevăzut de lege.

• La nivelul ramurii dreptului civil, instituŃia prescripŃiei îşi are sediul juridic în Decretul nr.167/1958, în titlul XX din cartea a III-a din Codul civil şi în alte acte normative cu aplicaŃie în raporturile de drept civil ori interdisciplinare (Codul familiei art.21,52,55,60; Codul com. – art.145 şi următoarele etc.)

2. Sensurile noŃiunii de prescripŃie extinctivă

instituŃie de drept civil, care cuprinde ansamblul normelor juridice civile care reglementează stingerea dreptului la acŃiune neexercitat în termenul de prescripŃie.

un mod de stingerea dreptului la acŃiune având un obiect patrimonial

3. Delimitări de alte instituŃii

• PrescripŃia extinctivă se delimitează de prescripŃia achizitivă, termenul extinctiv şi termenul de decădere.

- prescripŃia achizitivă (uzucapiunea) este un mod de dobândire a unui drept real principal asupra unui bun imobil prin posesie continuă, netulburată şi publică, timp de 30 ani ori 10-20 ani.

- termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic civil. - termenul de decădere (decăderea) presupune stingerea dreptului subiectiv civil.

4. FuncŃiile şi importanŃa practică

• În esenŃă, prescripŃia extinctivă îndeplineşte o funcŃie de consolidare a raporturilor juridice şi de înlăturare a dificultăŃilor în administrarea probelor, o funcŃie sancŃionatorie şi o funcŃie preventivă şi mobilizatoare.

• ImportanŃa prescripŃiei : - înlătură posibilitatea de a se aduce în faŃa instanŃelor judecătoreşti litigii de la naşterea

cărora a trecut timp îndelungat, asigurând astfel stabilitate, certitudine şi securitate rapoturilor juridice;

- evită dificultăŃile ce se pot ivi în legătură cu mijloacele de probă care, prin trecerea unui timp prea îndelungat, nu mai pot fi folosite cu succes;

112

- contribuie la mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor; - înlătură posibilitatea declanşării unor litigii cu mari întârziere.

5. Efectele prescripŃiei extinctive

prin prescripŃie se stinge dreptul la acŃiune în sens material; art.1 din Decretul nr.167/1958 dispune că “dreptul la acŃiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripŃie”;

stingerea dreptului la acŃiune privind drepturile accesorii (spre ex. dobânzi); stingerea succesivă a dreptului la acŃiune: “In cazul când un debitor este obligat la prestaŃiuni

succesive, dreptul la acŃiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃiuni se stinge printr-o prescripŃie deosebită” (art.12 din Decretul nr.167/1958);

imprescriptibilitatea dreptului la acŃiune în sens procesual.Cel ce se stinge este dreptul la acŃiune în sens material şi nu procesual deoarece, tocmai prin sesizare, se poate examina şi controla dacă este sau nu împlinită prescripŃia;

supravieŃuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaŃiei civile corelative, care devin imperfecte, fiind ocrotite pe calea defensivă a excepŃiei.

6. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive

a) Criterii • Pentru a determina domeniul de aplicare al prescripŃiei extinctive ne raportăm la două criterii:

- natura drepturilor subiective; - actul normativ care reglementează prescripŃia.

• În raport de natura drepturilor subiective, pe care îl reŃinem ca fiind principal, distingem între: - domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale; - domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor personale nepatrimoniale

b) Drepturile subiective şi acŃiunile care le ocrotesc

• Drepturile subiective sunt ocrotite prin acŃiuni în justiŃie care au diferite denumiri consacrate legislativ sau de practica judiciară:

- drepturile reale principale sunt ocrotite prin: acŃiunea în revendicare, când reclamant este proprietarul; acŃiunea negatorie, când reclamantul proprietar se îndreaptă împotriva pârâtului ce pretinde că este titularul unui alt drept real principal; acŃiunea confesorie, când reclamantul este titularul unui drept real principal, altul decât dreptul de proprietate (uzuarul, uzufructuarul, superficiarul etc.);

- posesia este ocrotită prin acŃiune posesorie care tinde la restabilirea dreptului real încălcat; - drepturile de creanŃă sunt ocrotite prin acŃiuni personale sau “acŃiuni în pretenŃii”, fie că au la

bază un act juridic (un contract), fie un fapt juridic (ilicit sau licit); - nulitatea actului poate fi cerută prin acŃiunea în constatarea nulităŃii (nulitatea absolută) sau

acŃiunea în anulabilitate (nulitatea relativă); - drepturile personale nepatrimoniale sunt protejate de acŃiunile care însoŃesc aceste drepturi

(acŃiuni în restabilirea drepturilor).

7. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale:

� Drepturile de creanŃă

• De regulă, drepturile de creanŃă sunt supuse prescripŃiei extinctive. Prin excepŃie, există drepturi de creanŃă imprescriptibile extinctiv :

- acŃiunea în restituirea depunerilor la CEC.

113

- acŃiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultative de persoane.

� Drepturile reale

• De regulă drepturile reale sunt imprescriptibile extinctiv : - acŃiunea în revendicare imobiliară; - acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe dreptul de proprietate publică; - acŃiunea în partaj, prin care se cere împărŃirea bunurilor aflate în proprietate comună; - acŃiunea negatorie, cu excepŃia cazului în care prin aceasta se contestă existenŃa unui

drept de uzufruct sau de uz având ca obiect un bun mobil. - acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de superficie. - acŃiunea în grăniŃuire.

Prin excepŃie, există şi drepturi reale prescriptibile extinctiv : - acŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată; - acŃiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune (art. 498 C.civ); - acŃiunea negatorie prin care se contestă existenŃa unui drept de uzufruct sau a unui

drept de uz având ca obiect un bun mobil; - acŃiunea confesorie prin care se apără dreptul de uzufruct, dreptul de uz sau de abitaŃie,

şi dreptul de servitute; - acŃiunea posesorie.

8. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale:

• De principiu, drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile; Sunt prescriptibile, printre altele, următoarele acŃiuni având un obiect nepatrimonial:

- acŃiunea în nulitate relativă a căsătoriei (art.21 C.fam.); - acŃiunea în stabilirea paternităŃii şi tăgada paternităŃii (art.55 şi 60 C.fam.); - acŃiunea în anulabilitate (D. 167/958, art 9).

9. Precizări

� Deşi dreptul subiectiv (al creditorului) şi implicit obligaŃia corelativă (a debitorului) subzistă după împlinirea termenului de prescripŃie extinctivă, totuşi atât dreptul subiectiv cât şi obligaŃia suferă o transformare juridică, devenind imperfecte. Dreptul subiectiv devine imperfect în sensul că nu mai e ocrotit pe calea ofensivă a acŃiunii în justiŃie, ci pe calea defensivă a excepŃiei. Astfel, dacă un creditor introduce acŃiunea după expirarea termenului, debitorul îi va opune excepŃia de prescripŃie şi acŃiunea creditorului va fi respinsă. Dacă după expirarea termenului de prescripŃie extinctivă debitorul îşi execută de bună voie obligaŃia, el nu mai are posibilitatea de a cere restituirea prestaŃiei efectuate.În caz contrar, acŃiunea lui ar fi respinsă deoarece creditorul va invoca dreptul său subiectiv ce subzistă. ObligaŃia corelativă devine imperfectă, transformându-se într-o obligaŃie morală (naturală). Ea nu mai poate fi executată silit la cererea creditorului, dar dacă debitorul (titularul obligaŃiei) plăteşte de bunăvoie nu mai poate cere restituirea prestaŃie (art. 20 alin.1 din Decretul nr. 167/1958).

� În ceea ce priveşte efectele prescripŃiei extinctive, problema a cunoscut o evoluŃie controversată în funcŃie, pe de o parte, de reglementările juridice în materie, şi pe de altă parte de reglementările de drept comun în vigoare. Înainte de apariŃia Decretului nr. 167/1958, în materia prescripŃiei extinctive erau aplicabile dispoziŃiile Codului civil în conformitate cu care « obligaŃiile se sting [….] şi prin prescripŃie ». Astfel, opinia dominantă era în sensul că prescripŃia extinctivă stinge obligaŃia civilă şi pe cale de consecinŃă şi dreptul subiectiv corelativ.

114

După intrarea în vigoare a Decretului nr. 167/1958, optica s-a deplasat asupra dispoziŃiilor art.1 alin.1:“ dreptul la acŃiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripŃie”, admiŃându-se că prescripŃia extinctivă nu stinge dreptul subiectiv civil şi nici obligaŃia civilă corelativă, ci numai dreptul de acŃiune. Termenul de « drept la acŃiune » are un dublu înŃeles:

- în sens material, reprezintă posibilitatea titularului de a obŃine realizarea dreptului încălcat cu ajutorul forŃei coercitive a statului.

- în sens procesual, dreptul la acŃiune desemnează posibilitatea unei persoane de a sesiza organul de jurisdicŃie în vederea realizării unui drept subiectiv.

Ceea ce se stinge prin prescripŃia extinctivă este numai dreptul la acŃiune în sens material, astfel încât după împlinirea prescripŃiei, titularul dreptului subiectiv nu mai poate obŃine concursul organelor de stat pentru executarea obligaŃiei corelative. Dacă împlinirea termenului de prescripŃie ar stinge şi dreptul la acŃiune în sens procesual, aceasta ar însemna că titularul dreptului subiectiv nu ar avea posibilitatea legală de a solicita organului de jurisdicŃie o cerere. Într-o opinie relativ recentă, dreptul de acŃiune este privit ca un ansamblu de componente : posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicŃie, posibilitatea de a formula cereri, posibilitatea de a propune probe, posibilitatea de a obŃine condamnarea pârâtului, posibilitatea de a exercita căi de atac, posibilitatea de a cere executarea silită. Dintre acestea numai posibilitatea de a obŃine condamnarea şi posibilitatea de a obŃine executarea silită sunt supuse prescripŃiei extinctive. � În conformitate cu art. 18 din Decretul nr. 167/1958, invocarea prescripŃiei nu este lăsată numai la latitudinea părŃilor în folosul cărora operează, ci constituie totodată o obligaŃie a instanŃei de judecată care o va aplica din oficiu.Altfel spus, dacă invocarea prescripŃiei nu este făcută de către partea în interesul căruia curge, instanŃa va pune chestiunea prescripŃiei în discuŃia părŃilor şi, ulterior, va aplica din oficiu consecinŃele constatării împlinirii termenului de prescripŃie. În literatura juridică recentă se face propunerea ca, de lege ferenda, să se revină la sistemul Codului Civil, în sensul că prescripŃia va trebui aplicată doar dacă cel interesat o invocă, cu motivarea că, în acest mod, ne-am alinia sistemelor de drept al Ńărilor democrate din Europa. În plus, din moment ce partea interesată poate renunŃa la beneficiului prescripŃiei executând obligaŃia după împlinirea termenului, de ce aceeaşi parte n-ar putea renunŃa la beneficiul prescripŃiei chiar în cursul procesului? � Pornind de la dispoziŃiile art. 1890 C. civ. ce prevăd că termenul de prescripŃie pentru acŃiunile reale este de 30 de ani, acŃiunea în revendicare imobiliară, ca acŃiune reală, ar fi trebuit să fie prescriptibilă în acest termen. Cu toate acestea, Ńinând cont de caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, se admite că acŃiunea în revendicare a bunurilor imobile este imprescriptibilă extinctiv, deoarece dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz oricât de mult timp ar fi trecut de la neexercitarea lui. Deşi imprescriptibilă extinctiv, acŃiunea în revendicare imobiliară va putea fi paralizată dacă posesorul bunului va invoca în favoarea sa dobândirea proprietăŃii prin uzucapiune. � Modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile (simpla posesiune de bună credinŃă a unui mobil valorează titlul de proprietate) face ca revendicarea acestor bunuri de către cel care se pretinde proprietar să fie aproape imposibilă. Această regulă se aplică numai terŃului de bună credinŃă care a dobândit bunul de la persoana (detentor precar) căruia adevăratul proprietar i l-a încredinŃat de bunăvoie, printr-un contract de depozit sau de împrumut (terŃul de bună credinŃă nu va restitui bunul mobil). AcŃiunea în revendicare poate fi intentată de adevăratul proprietar în cazul bunurilor furate sau pierdute. Astfel, dacă bunul mobil se află la un terŃ dobânditor de bună credinŃă de la hoŃ sau găsitor, proprietarul îl poate revendica în trei ani din ziua când a fost pierdut sau furat (termen de decădere). Dacă bunul se află chiar la hoŃ sau găsitor sau la un terŃ de rea credinŃă, termenul este de 30 de ani (termen de prescripŃie).

115



11.1

PrescripŃia extinctivă PrescripŃia achizitivă (uzucapiunea) - sunt sancŃiuni de drept civil - operează în funcŃie de termenele prevăzute de lege - pot fi suspendate şi întrerupte

• reglementată de Decretul nr. 167/1958 • termene mai multe şi mai scurte • stinge dreptul la acŃiune în sens material • reguli proprii privind suspendarea şi întreruperea • repunerea în termen e specifică prescripŃiei extinctive

• reglementată de Codul civil • termene puŃine şi lungi (30 ani/10-20 ani) • mod de dobândire a unui drept real principal • reguli proprii privind suspendarea şi

întreruperea • -------------------------

Reguli privind efectele

prescriptiei enxtinctive

prin prescriptia extinctivă se sti nge dreptul la act i une î n sens mat er ial

dreptul subiectiv si obligatia corelativă supr avi t uiesc dar suf eră o

teransformare devenind imperfecte, fiind ocrotite pe calea defensivă

imprescriptibilitate a dreptului la actiune în sens procesual

o dată cu sti ngerea dreptului l a acti une pr i vind un drept pr i nci pal se

stinge si dreptul la actiune privind drepturi accesorii

în cazul obligatiilor cu executare succesivă, dr eptul la actiune cu

privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie

separată

116

11.2

PrescripŃia extinctivă Decăderea - sunt sancŃiuni de drept civil - operează în raport de termenele prevăzute de lege - au efect extinctiv

• stinge dreptul la acŃiune în sens material • termene mai multe şi mai lungi • reguli proprii privind : - suspendarea - întreruperea - repunerea în termen

• stinge dreptul subiectiv civil • termene puŃine şi mai scurte (1 an, 3 luni, 45

de zile) • nu este susceptibil de:

- suspendare - întrerupere - repunere în termen

11.3

PrescripŃia extinctivă Termen extinctiv - sunt instituŃii de drept civil - au efect extinctiv

• termenele sunt legale • stinge dreptul de acŃiune în sens material • termenele de prescripŃie nu pot fi modificate • este susceptibilă de suspendare, întrerupere, repunere în termen

• termenul extinctiv poate fi legal, convenŃional, judecătoresc. • stinge dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă • poate fi modificat prin acordul părŃilor • nu e susceptibil de suspendare întrerupe, repunere în termen

117

11.4 Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale

Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor personal patrimoniale

Drepturi reale (acŃiuni reale) Drepturi de creanŃă (acŃiuni personale) • Imprescriptibile

- acŃiunea în revendicare imobiliară bazată pe dreptul de proprietate privată

- acŃiunea în revendicare mobiliară sau imobiliară, bazată pe dreptul de proprietate publică

- acŃiunea de partaj - acŃiunea negatorie - acŃiunea confesorie privind dreptul de superficie - acŃiunea în grăniŃuire

• Prescriptibile - acŃiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe

dreptul de proprietate privată – în termen de 30 de ani

- acŃiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune − în termen de 1 an

- acŃiunea negatorie prin care se contestă un drept de uzufruct sau de uz având ca obiect un mobil

– în termen de 30 de ani - acŃiunea confesorie prin care se apără un drept de

uzufruct, de uz sau de abitaŃie şi a dreptului de servitute − în termen de 30 de ani

- acŃiunea posesorie – în termen de 1 an

• Regula:prescriptibile � în termen de 3 ani:

- acŃiunea în rezoluŃiune - acŃiunea în reziliere - acŃiunea în despăgubire - acŃiunea pentru plata preŃului

� în termen de 6 luni - acŃiunea în răspundere a vânzătorului pentru viciile ascunse fără viclenie - exercitarea dreptului de opŃiune succesorală

� în termen de 1 an - acŃiunea vânzătorului pentru complinirea preŃului şi a cumpărătorului pentru scăderea lui. • ExcepŃie:imprescriptibile - acŃiunea în restituirea depunerilor la CEC - acŃiunea având ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările facultativede persoane

• Regula: imprescriptibile - acŃiunea în anularea, modificarea,

rectificarea, completarea actelor de stare civilă

- acŃiunea pentru încetarea săvârşirii unei fapte ce aduce atingere unui drept nepa-trimonial

• ExcepŃia:prescriptibile

- acŃiunea în anulabilitate - în termen de 3 ani

- acŃiunea în nulitate relativă a căsătoriei - în termen de 6 luni

- acŃiunea în tăgada paternităŃii - în termen de 6 luni

- acŃiunea în stabilirea paternităŃii – în termen de1 an

12. Vocabular

• acŃiunea confesorie – acŃiune prin care o persoană solicită să i se recunoască un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui bun aparŃinând altei persoane.

• acŃiune negatorie – acŃiune prin care proprietarul unui bun contestă un dezmembrământ al dreptului de proprietate pe care o altă persoană pretinde că îl are asupra bunului.

• acŃiunea de partaj – acŃiunea prin care se cere împărŃirea bunurilor aflate în proprietate comună. • acŃiunea posesorie – acŃiunea prin care se urmăreşte apărarea posesiei ca stare de fapt. • acŃiunea în revendicare – acŃiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar

recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului. • acŃiunea în tăgada paternităŃii – acŃiunea prin care un bărbat infirmă paternitatea copilului ce i

se atribuie, pe motiv că este cu neputinŃă ca el să fie tatăl acestuia. • acŃiunea în stabilirea paternităŃii – acŃiunea prin care se stabileşte filiaŃia unui copil din afara

căsătoriei faŃă de tatăl său (această acŃiune aparŃine copilului şi se porneşte în numele său de către mamă)

• avulsiune – ruperea unei bucăŃi de teren prin efectul apelor şi alipirea ei la terenul altui proprietar. • decădere – sancŃiune de drept civil care are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat

în termenul prevăzut de lege. • drept de abitaŃie – dreptul de uz având ca obiect o casă de locuit. • drept de uz – drept real în virtutea căruia titularul său se poate folosi de un lucru şi îi poate culege

fructele numai pentru nevoile lui şi ale familiei sale. • dreptul de uzufruct – drept real care conferă titularului său posesia şi folosinŃa asupra lucrurilor

ce aparŃin altuia cu obligaŃia de a le conserva substanŃa şi de a le restitui proprietarului la încetarea uzufructului.

• drept de servitute – sarcină impusă unui fond pentru uzul şi utilitatea unui imobil având alt stăpân (art. 576 C.civ.)

• dreptul de superficie – drept real care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană (superficiar) asupra construcŃiilor, plantaŃiilor sau a altor lucrări aflate pe terenul aparŃinând altei persoane.

• dreptul la acŃiune în sens material – posibilitatea titularului de a obŃine realizarea dreptului încălcat cu ajutorul forŃei coercitive a statului.

• dreptul la acŃiune în sens procesual – posibilitatea unei persoane de a se adresa cu o cerere organului de jurisdicŃie în vederea realizării unui drept subiectiv.

• uzucapiune (prescripŃie achizitivă) – mod de dobândire a proprietăŃii sau a altor drepturi reale prin posedarea neîntreruptă a unui imobil în timpul şi condiŃiile prevăzute de lege.

13. Întrebări, aplicaŃii, răspunsuri

1) Ce înŃelegeŃi prin noŃiunea de „prescripŃie extinctivă”? Care sunt funcŃiile şi importanŃa practică a acestei instituŃii?

2) DiferenŃiaŃi dreptul la acŃiune în sens material de dreptul la acŃiune în sens procedural. 3) Ce înŃelegeŃi prin sintagma: prescripŃia transformă dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă din perfecte

în imperfecte? 4) IdentificaŃi asemănările şi deosebirile dintre termenul extinctiv şi prescripŃia extinctivă. 5) ConsideraŃi că drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Dar drepturile reale? 6) Pentru a produce efecte juridice, este necesar ca prescripŃia să fie invocată de partea interesată sau

instanŃa se va pronunŃa din oficiu? 7) EnumeraŃi şi definiŃi acŃiunile în justiŃie ce ocrotesc drepturi reale? 8) Care sunt efectele prescripŃiei extinctive? 9) AnalizaŃi caracterul imprescriptibil sau/şi prescriptibil al acŃiunii în revendicare.

119

14. SpeŃe

1. X plăteşte de bunăvoie datoria de 1000 $ pe care o avea faŃă de Y, deşi era împlinit termenul de prescripŃie extinctivă. Ulterior, X îl cheamă în judecată pe Y, solicitând instanŃei obligarea acestuia la restituirea sumei respective, motivând că la data la care şi-a executat obligaŃia, nu ştia că dreptul creditorului său de a obŃine realizarea silită a creanŃei respective era prescris:

CerinŃe: a) Ce dispoziŃie legală va invoca în apărare Y? b) PrescripŃia extinctivă stinge dreptul de creanŃă a lui Y faŃă de X? c) Care va fi soluŃia instanŃei?

2. La 1 ianuarie 1990, X îi împrumută lui Y 100 $, cu obligaŃia acestuia din urmă de a-i restitui în termen de 3 ani şi de a plăti şi o dobândă corespunzătoare de 6% pe an. Faptul că Y nu a achitat dobânda conform contractului încheiat l-a determinat pe X să promoveze o acŃiune în justiŃie, solicitând instanŃei să-l oblige pe Y să plătească dobânda restantă. Deoarece de la data încheierii contractului au trecut mai mult de 3 ani, Y a cerut instanŃei respingerea cererii ca prescrisă.

CerinŃe: a) Este prescris dreptul lui A de a cere restituirea dobânzii? b) Ce va hotărî instanŃa?


1. PrescripŃia extinctivă stinge: a) dreptul subiectiv şi obligaŃia corelativă; b) dreptul material la acŃiune; c) dreptul la acŃiune în sens procedural.

2. AcŃiunile reale sunt: a) în toate cazurile prescriptibile; b) în toate cazurile imprescriptibile; c) atât prescriptibile cât şi imprescriptibile.

3. Reprezintă o acŃiune reală imprescriptibilă extinctiv: a) acŃiunea în revendicare imobiliară; b) acŃiunea în revendicare mobiliară. c) acŃiunea posesorie.

4. Sunt acŃiuni reale prescriptibile în termen de 30 de ani: a) acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe proprietatea publică; b) acŃiunea în revendicare mobiliară bazată pe proprietatea privată; c) acŃiunea în revendicare imobiliară în caz de avulsiune.

5. Nu este susceptibil de suspendare şi întrerupere: a) termenul de prescripŃie extinctivă; b) termenul extinctiv; c) termenul de prescripŃie achizitivă.

6. AcŃiunile personale: a) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepŃie imprescriptibile; b) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepŃie prescriptibile; c) sunt în toate cazurile prescriptibile.

7. Drepturile personale nepatrimoniale: a) de regulă sunt imprescriptibile şi prin excepŃie prescriptibile; b) de regulă sunt prescriptibile şi prin excepŃie imprescriptibile; c) sunt în toate cazurile imprescriptibile.

120

8. Constituie o acŃiune reală prescriptibilă extinctiv: a) acŃiunea confesorie întemeiată pe dreptul de uzufruct, uz, abitaŃie,

servitute; b) acŃiunea confesorie întemeiată pe dreptul de superficie; c) acŃiunea în revendicare imobiliară.

9. Debitorul care a executat obligaŃia după ce dreptul la acŃiune al creditorului s-a prescris:

a) are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei dacă nu a ştiut că dreptul său era prescris;

b) are dreptul să ceară înapoierea prestaŃiei chiar dacă a ştiut că dreptul era prescris;

c) nu are dreptul să ceară restituirea prestaŃiei. 10. În cazul în care un debitor este obligat la prestaŃii succesive:

a) dreptul cu privire la fiecare dintre prestaŃii se stinge la momentul în care se stinge dreptul la acŃiune cu privire la ultima prestaŃie;

b) stingerea dreptului la acŃiune cu privire la prima prestaŃie are ca efect şi stingerea dreptului la acŃiune cu privire la prestaŃiile ulterioare;

c) dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestaŃii se stinge printr-o prestaŃie deosebită.

11. Normele care reglementează prescripŃia extinctivă: a) au un caracter imperativ; b) pot fi înlăturate prin voinŃa contrară a părŃilor actului juridic civil; c) nu pot fi aplicate din oficiu de către instanŃă.

16. Bibliografie

� I. R. Urs – op.cit, pag. 387 – 415 � I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 173 – 181 � G. Boroi – op.cit., pag. 261 – 281 � V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 289 – 299 � I. Dogaru – op.cit., pag. 321 – 351

121

XX : Termenele de prescripŃie; curgerea prescripŃiei

1. NoŃiune şi clasificare

• Termenele de prescripŃie reprezintă intervalul de timp stabilit de lege în care poate fi exercitat dreptul la acŃiune în sens material. Pierderea termenului înseamnă pierderea dreptului la acŃiune.

• Termenele de prescripŃie sunt clasificate în termene generale şi termene speciale.

2. Termene generale de prescripŃie

• Termenul general de 3 ani, aplicabil acŃiunilor personale care însoŃesc drepturile de creanŃă, prevăzut în art.3 al Decretului nr.167/1958. Acest termen este aplicabil tuturor acŃiunilor întemeiate pe drepturi de creanŃă, cu excepŃia cazurilor pentru care există termene speciale de prescripŃie, chiar dacă acest termen special este de 3 ani (art.37 din Legea 31/1990).

• Termenul general de 30 ani, aplicabil acŃiunilor reale care însoŃesc drepturile reale, prevăzut de art.1890 C. civ.

3. Termene speciale de prescripŃie

• Termene speciale aplicabile acŃiunilor personale, întemeiate pe drepturi de creanŃă (prevăzute în Decretul nr.167/1958 şi Codul civil);

- termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii în răspundere a vânzătorului pentru viciile ascunse fără viclenie. Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul general de 3 ani (art. 5 Decretul 167/58);

- termenul de 6 luni, aplicabil exercitării dreptului de opŃiune succesorală (art.700 C.civ); - termenul de 1 an, aplicabil acŃiunii vânzătorului pentru complinirea preŃului şi acŃiunii

cumpărătorului pentru scăderea preŃului (art.1334 C.civ). • Termene speciale cuprinse în alte acte normative:

- termenul de 30 de zile pentru sesizarea instanŃei în vederea anulării actului administrativ sau a obligării la eliberarea lui (art.5 alin 2 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ);

- termenul de 1 an, aplicabil dreptului la acŃiune pentru repararea daunelor patrimoniale sau morale cauzate prin fapta de concurenŃă neloială (art.12 din Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concurenŃei neloiale).

• Termenele speciale aplicabile în cazul drepturilor reale: - termenul de 1 an, pentru acŃiunea în revendicare imobiliară, prevăzut de art.498 C. civ (în

cazul avulsiunii); - termenul de 1 an, pentru cererile privitoare la posesiune (art.675 C. proc. civil);

• Termenele speciale aplicabile în cazul drepturilor personale nepatrimoniale: - termenul de 1 an, aplicabil în acŃiunea de stabilire a paternităŃii copilului din afara căsătoriei

(art.60 C. fam.); - termenul de 6 luni, pentru acŃiunea în anulare a căsătoriei încheiate cu vicierea

consimŃământului (art.21 alin.2 C. fam.); - termenul de 6 luni, aplicabil acŃiunii în tăgada paternităŃii copilului din căsătorie (art.55 alin.1

C. fam.).

122

4. Începutul termenului de prescripŃie

• PrescripŃia începe să curgă la data când se naşte dreptul la acŃiune (actione non nata, non currit prescriptio). Dreptul la acŃiune se naşte în mod diferit în raport cu natura drepturilor sau a actelor ori a faptelor care le generează.

Reguli speciale:

- în cazul drepturilor pure şi simple, prescripŃia dreptului la acŃiune începe să curgă de la data naşterii raportului juridic (art.7 din Decretul nr.167/1958), adică de la data încheierii actului juridic civil;

- în cazul drepturilor afectate de termen suspensiv ori condiŃie suspensivă, prescripŃia dreptului la acŃiune începe să curgă la data împlinirii termenului ori realizării condiŃiei (art.7 din Decretul nr. 167/1958);

- în cazul acŃiunii în răspundere civilă, prescripŃia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe autorul ei (art.8 din Decretul 167/1958);

- în cazul acŃiunii în anulabilitate, prescripŃia începe să curgă astfel (art.9 din Decretul nr.167/1958):

- la anularea pentru violenŃă a actului juridic, la data când violenŃa a încetat; - la anularea pentru eroare ori viclenie şi pentru alte cazuri, la data când cel îndreptăŃit,

reprezentantul său legal, sau persoana chemată de lege să-i încuviinŃeze actele, a cunoscut cauza anulării, dar cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la încheierea actului;

- prescripŃia dreptului la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării etc (art.11 din Decretul nr.67/58);

- prescripŃia acŃiunii privind viciile ascunse ale construcŃiei începe să curgă de la data descoperii viciilor însă cel mai târziu la împlinirea a 3 ani de la recepŃie (art.11 alin 2 din Decretul nr. 167/58)

- prescripŃia dreptului de opŃiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii succesiunii (data decesului) (art.700 alin 1 C. civ.).

5. Suspendarea prescripŃiei extinctive

• NoŃiune Suspendarea înseamnă oprirea cursului prescripŃiei pe timpul cât durează cauzele limitative prevăzute de lege, care îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acŃiona. • Cauzele de suspendare (art.13 şi art.14 din Decretul nr.167/1958)

1) cât timp cel împotriva căruia curge prescripŃia (creditorul) este împiedicat de un caz de forŃă majoră să facă întrerupere;

2) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale României, aflate „pe picior de război”;

3) până la rezolvarea reclamaŃiei administrative făcute de cel îndreptăŃit cu privire la despăgubiri ori restituiri în temeiul unui contract de transport sau de prestări servicii de poştă şi telecomunicaŃii, însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de trei luni socotit de la înregistrarea reclamaŃiei;

4) cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate prescripŃia nu curge: - între părinŃi sau tutori şi cei care sunt sub ocrotirea lor; - între curatori şi cei pe care îi reprezintă; - între cei ce administrează bunuri în temeiul legii ori a unei hotărâri judecătoreşti şi cei ale

căror bunuri sunt administrate; 5) împotriva celor lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu până nu au reprezentant legal; 6) împotriva celui cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviinŃeze actele;

123

7) între soŃi în timpul căsătoriei. • Efectele suspendării (art.15 din Decretul nr.167/1958)

Efecte generale: După încetarea suspendării, prescripŃia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte. Deci, pe timpul cât durează cauzele de suspendare, curgerea prescripŃiei este oprită; la încetarea cauzelor de suspendare prescripŃia îşi reia cursul, adică continuă să curgă, socotindu-se şi timpul scurs anterior cauzelor de suspendare.

Efecte speciale: În cazul prescripŃiilor mai mari de 6 luni, termenul de prescripŃie nu se va împlini înainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la încetarea cauzei de suspendare, dacă de la această dată a rămas un termen mai scurt de 6 luni; În cazul prescripŃiilor mai scurte de 6 luni, termenul de prescripŃie nu se împlineşte înainte de o lună, dacă de la încetarea cauzei de suspendare a rămas un termen mai scurt de o lună.

6. Întreruperea prescripŃiei extinctive

• NoŃiune Întreruperea constă în ştergerea prescripŃiei începute înainte de ivirea unei cauze prevăzute de lege că întrerupe prescripŃia şi începerea unei noi prescripŃii la încetarea acestor cauze întreruptive. • Cauze de întrerupere (art.16 din Decretul nr.167/1958) 1) recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia. 2) introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare chiar dacă aceasta a fost introdusă la o

instanŃă judecătorească necompetentă. În cazul în care cererea de chemare în judecată este respinsă, anulată, perimată, sau reclamantul renunŃă la ea, nu se produce efectul întreruptiv de prescripŃie.

• Efectele întreruperii (art.17 din Decretul nr. 167/1958)

– ştergerea prescripŃiei anterioare apariŃiei cauzei de întrerupere; – începerea unei noi prescripŃii după încetarea cauzei de întrerupere.

7. Repunerea în termenul de prescripŃie (art. 19 din Decretul nr.167/1958)

• Repunerea în termen apare ca un beneficiu acordat de lege titularului de drept care, din motive temeinice, nu a putut introduce acŃiunea în justiŃie în termenul de prescripŃie.

• Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie. Termenul de o lună priveşte atât cererea de repunere în termen cât şi cererea de chemare în judecată privind fondul cauzei.

• Efectul repunerii în termenul de prescripŃie constă în socotirea prescripŃiei ca fiind neîmplinită deşi termenul a expirat, permiŃând instanŃei să treacă la judecata de fond a cauzei.

8. Împlinirea prescripŃiei (calculul termenelor)

• Trebuie cunoscute următoarele elemente: - termenul aplicabil - începutul termenului - eventualele suspendări ori întreruperi

• Reguli de calcul - termene stabilite pe ani şi luni (art.100 alin. 3 şi 4 din C.proc.civ.) - termene stabilite pe zile (art.1887-1889 C.civ.)

- termene stabilite pe ore (art. 1888 C.civ)

124

Împlinirea termenului de prescripŃie stabilit pe ani şi luni are loc în ziua corespunzătoare din ultimul an ori lună; dacă ultima nu are o zi corespunzătoare, termenul se socoteşte împlinit în ultima zi a acestei luni (art.100 alin.4C.proc.civ.).

În cazul termenului stabilit pe zile, calculul se face astfel: ziua în care începe prescripŃia nu intră în calcul (dies a quo non computatur in termino); ziua în care se împlineşte prescripŃia intră în calcul. “PrescripŃia nu se socoteşte câştigată decât după împlinirea celei după urmă zile a termenului definit prin lege” (art. 1889 C.civ) (dies ad quam computatur in termino). Acest sistem se numeşte “intermediar,” aşezat între sistemul “exclusiv” (pe zile libere) şi sistemul “inclusiv” (pe zile pline) la care se calculează atât prima, cât şi ultima zi.

Termenul stabilit pe ore începe să curgă de la miezul nopŃii zilei următoare. Ziua se împarte în 24 de ore. Ea începe la miezul nopŃii şi se sfârşeşte la miezul nopŃii următoare (art.1888 C.civ).

9. Precizări

� Art. 11 din Decretul nr. 167/1958 cuprinde dispoziŃii referitoare la începutul prescripŃiei extinctive în cazul acŃiunii privind viciile ascunse ale unui lucru, lucrări, construcŃii. Regula specială are în vedere acele defecte de calitate care fac lucrul, lucrarea, construcŃia improprii întrebuinŃării conform destinaŃiei lor sau care micşorează folosinŃa acestora într-o manieră apreciabilă.

Această regulă nu se aplică viciilor de consimŃământ. Cu toate acestea, când lucrul transmis (vândut) este afectat de un viciu ascuns, situaŃia este asemănătoare cu viciul de consimŃământ al erorii asupra substanŃei obiectului (error in substantiam).

DistincŃia între aceste două situaŃii este necesară deoarece: - în cazul erorii asupra substanŃei obiectului, partea interesată (spre exemplu cumpărătorul) nu a

primit lucrul voit (cumpără o casă crezând că e din beton, însă în realitate e din cărămidă) şi se poate cere anularea contractului.

- în cazul viciilor ascunse, partea a primit lucrul dorit însă acesta este impropriu întrebuinŃării (casa este din beton dar are afectată structura de rezistenŃă). În acest caz nu se poate cere anularea contractului, dobânditorul bunului mulŃumindu-se cu o reducere a preŃului (dacă bunului i s-a micşorat valoarea de întrebuinŃare) sau poate cere rezoluŃiunea contractului (dacă bunul este impropriu utilizării).

Termenele de 1 an şi respectiv 3 ani stabilite de art. 11 din Decretul nr. 167/1958 nu sunt termene de prescripŃie ci de garanŃie legală (în cadrul cărora lucrul, lucrarea, construcŃia trebuie să-şi păstreze indicii calitativi) cu caracter general şi subsidiar, în sensul că expirarea lor marchează momentul începutului prescripŃiei numai atunci când nu-şi găseşte aplicare alt termen special de garanŃie. De exemplu, art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcŃii prevede două termene speciale de garanŃie: unul determinat (10 ani de la recepŃia lucrărilor pentru viciile ascunse), iar celălalt nedeterminat (durata de existenŃă a construcŃiei – ceea ce înseamnă câteva secole – pentru viciile structurii de rezistenŃă). Codul civil în art. 1483 prevede un termen de garanŃie de 10 ani din ziua terminării (recepŃiei) lucrării pentru cazul în care clădirea ameninŃă cu dărâmarea. După cum rezultă din art.29 din Legea nr. 10/1995, termenul de 3 ani prevăzut de Codul civil pentru viciile ascunse şi termenul de 10 ani prevăzut de Codul civil pentru ipoteza dărâmării a fost înlocuit cu termenul de 10 ani pentru viciile ascunse, respectiv durata de existenŃă pentru viciile structurii de rezistenŃă. Cu toate acestea, termenul de 3 ani şi cel de 10 ani se aplică în continuare clădirilor cu parter şi parter plus un etaj situate în mediul rural, precum şi pentru construcŃiile provizorii. � În ceea ce priveşte forŃa majoră – caz de suspendare a prescripŃiei – legea nu o defineşte, explicarea acestei noŃiuni fiind meritul doctrinei şi jurisprudenŃei. ForŃa majoră este un eveniment absolut imprevizibil şi absolut insurmontabil (de neînlăturat, invincibil), spre exemplu un cutremur, o inundaŃie.

125

Pentru a suspenda prescripŃia, forŃa majoră trebuie să-l privească pe titularul dreptului la acŃiune, împiedicându-l să formuleze cererea de chemare în judecată şi nu pe cel în favoarea căruia curge prescripŃia. � Întreruperea prescripŃiei prin recunoaştere produce efecte instantanee, spre deosebire de întreruperea prin cererea de chemare în judecată când efectele se produc definitiv pe data rămânerii definitive sau după caz irevocabile a hotărârii de admitere a cererii. Astfel, între data sesizării instanŃei şi data rămânerii definitive (irevocabile) a hotărârii, prescripŃia se întrerupe provizoriu sub condiŃia admiterii cererii de chemare în judecată. Acest „virtual” efect întreruptiv de prescripŃie va dispărea retroactiv în cazul în care nu se va ajunge la pronunŃarea unei hotărâri de admitere a cererii. Efectul întreruptiv de prescripŃie extinctivă provizoriu are rolul de a împiedica împlinirea termenului de prescripŃie în timpul procesului. În caz contrar s-ar ajunge la situaŃia paradoxală în care deşi titularul dreptului subiectiv a ieşit din pasivitate, instanŃa să nu poată pronunŃa hotărârea prin care să-i dea câştig de cauză. � Spre deosebire de cauzele de suspendare şi întrerupere ale prescripŃiei indicate expres, în domeniul repunerii în termen, Decretul nr. 167/1958 se mulŃumeşte să precizeze că se au în vedere motive temeinic justificate, fără a le enumera. NoŃiunea „motive temeinice” este lăsată la aprecierea instanŃei. Doctrina a încercat să o definească raportând-o la împrejurări care, fără a avea caracterul forŃei majore, sunt exclusive de culpă. Se observă că motivele temeinice sunt nu numai exclusive de culpă, dar nu trebuie confundate nici cu forŃa majoră (în caz de forŃă majoră operează suspendarea prescripŃiei), astfel încât domeniul repunerii în termen începe unde încetează culpa şi încetează unde începe forŃa majoră. În practică au fost apreciate drept cauze de repunere în termenul de prescripŃie extinctivă: împrejurări ce l-au împiedicat pe moştenitor să afle despre deschiderea unei succesiuni, spitalizarea îndelungată, boala creditorului când nu a fost provocată de accident, imposibilitatea acestuia de deplasare, lipsa justificată din localitate, satisfacerea stagiului militar pe timp de pace, starea de arest a creditorului. Au fost apreciate drept cauze care nu justifică repunerea în termen: eroarea de drept, aglomerarea cu probleme a juristului sau conducătorului persoanei juridice, nesocotirea unei cerinŃe legale.

126


Suspendarea prescripŃiei extinctive Întreruperea prescripŃiei extinctive NoŃiune - oprirea cursului prescripŃiei pe timpul cât

durează cauzele limitativ prevăzute de lege, care îl pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acŃiona

ştergerea prescripŃiei începute înainte de ivirea unei cauze prevăzute de lege, care întrerupe prescripŃia şi începerea unei noi prescripŃii la încetarea acestor cauze întreruptive

Cauze Art.13 - forŃa majoră - participarea la forŃele armate ale

României care sunt pe picior de război - reclamaŃia administrativă

Art.14 - cât timp socotelile nu au fost date între

ocrotitor şi ocrotit - cât timp cel lipsit de capacitate de

exerciŃiu nu are reprezentant legal - cât timp cel cu capacitate de exerciŃiu

restrânsă nu are ocrotitor legal - în raporturile dintre soŃi

Art. 16 - recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune

se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripŃia

- introducerea unei cereri de chemare în judecată chiar la o instanŃă judecătorească necompetentă

Efecte Art. 15 - perioada anterioară: timpul scurs se ia

în calculul prescripŃiei - pe durata cauzei de suspendare: se

produce oprirea cursului prescripŃiei, durată ce nu intră în calculul termenului de prescripŃie

- perioada ulterioară: se ia în calculul termenului de prescripŃie, până la împlinirea acestuia

Art. 17 - perioada anterioară: înlăturarea

prescripŃiei anterioare cauzei de întrerupere

- perioada ulterioară: începerea unei noi prescripŃii după încetarea cauzei de întrerupere

Articolele citate sunt din Decretul nr. 167/1958

11. Vocabular

• actione non nata non currit prescriptio – expresie latină ce semnifică regula că atât timp cât o acŃiune nu s-a născut, prescripŃia nu-şi are locul;

• curator – persoană care a primit însărcinarea de a îndeplini obligaŃiile pe care le implică curatela;

• daună morală – prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare bănească; • daună patrimonială – prejudiciu care poate fi apreciat în bani; • dies a quo non computatur in termino – locuŃiune latină care exprimă regula că ultima zi este

inclusă în durată; • forŃă majoră – împrejurare absolut imprevizibilă şi absolut insurmontabilă; • opŃiune sucesorală – dreptul unei persoane de a accepta, în termenul stabilit de lege,

moştenirea deschisă în favoarea ei sau de a renunŃa la aceasta; • perimare – sancŃiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinŃă a

părŃilor în judecată;

127

• tutore – persoană fizică numită prin decizia autorităŃii tutelare pentru a îndeplini sarcina tutelei cu privire la o persoană pusă sub interdicŃie;

• viciu ascuns – acele vicii care nu pot fi descoperite printr-o verificare normală şi atentă.


1) Care este caracterul normelor juridice care reglementează termenele de prescripŃie? ConsideraŃi că părŃile pot prelungi sau micşora aceste termene?

2) CompletaŃi spaŃiile libere din enunŃurile următoare: - AcŃiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată se prescrie în

termen de………………………….. - AcŃiunea în nulitate relativă a unui act juridic se prescrie în termen de ………….În caz de

violenŃă, termenul începe să curgă de la data…………………În caz de eroare sau viclenie, prescripŃia curge de la data când cel îndreptăŃit ………………………, cauza anulării, dar cel mai târziu la împlinirea a…………de la…………

- AcŃiunea în răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie se prescrie în termen de…………Pentru viciile ascunse cu viclenie se aplică termenul de…………….Termenul de prescripŃie începe să curgă de la data ……………..viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea………………de la predarea lucrului sau lucrării. În cazul viciilor ascunse ale unei construcŃii, termenul de prescripŃie începe să curgă de la data…………..viciilor, dar cel mai târziu la împlinirea a ………………de la recepŃie

- AcŃiunea în răspundere civilă pentru pagubele pricinuite prin fapte ilicite se prescrie în termen de……………….PrescripŃia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau…………………….ori…………………să cunoască atât ……………………cât şi pe………………..

- AcŃiunea în anularea căsătoriei încheiate cu vicierea consimŃământului se prescrie în termen de………………

3) RealizaŃi o comparaŃie între efectele suspendării şi efectele întreruperii prescripŃiei extinctive. 4) O cerere de chemare în judecată introdusă la o instanŃă necompetentă întrerupe prescripŃia? Dar

cererea de chemare în judecată introdusă la instanŃa competentă, dar respinsă printr-o hotărâre irevocabilă?

5) Cazul de forŃă majoră care l-a împiedicat pe cel împotriva căruia curge prescripŃia să introducă o cerere de chemare în judecată, constituie un motiv temeinic justificat pentru ca instanŃa să dispună repunerea în termen?

6) Dacă la 1 aprilie 2000 s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare anulabil pentru incapacitate, prescripŃia extinctivă a dreptului de a cere anularea actului juridic se va împlini pe data de:

a) 1 martie 2003; b) 2 martie 2003; c) 30 aprilie 2003.

7) Cunoscând că acŃiunea pentru restituirea sumelor de bani încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolele care nu au mai avut loc se prescrie în 60 de zile, calculaŃi data la care prescripŃia extinctivă se consideră împlinită, dacă spectacolul trebuia să aibă loc pe 1 februarie 2002.

8) La 1 martie 2000, X află că este tatăl unui copil din afara căsătoriei, născut cu 3 ani în urmă (pe 3 ianuarie 1997). X doreşte să introducă acŃiune în tăgada paternităŃii.

- Care este termenul de prescripŃie a acestei acŃiuni? - De când începe să curgă prescripŃia: de la data naşterii copilului sau de la data la care X a

cunoscut faptul naşterii? - Care este ultima zi a termenului în care X poate introduce acŃiunea în tăgada paternităŃii?

128

13. SpeŃe

1. La 16 aprilie 2000, între X şi Y se încheie un contract de închiriere în care se stipulează că X îi închiriază lui Y apartamentul său până la 31 decembrie 2000.

În cazul în care X nu-şi execută obligaŃia de a pune la dispoziŃia lui Y apartamentul, stabiliŃi: CerinŃe:

a) Care este termenul de prescripŃie a dreptului chiriaşului (Y) de a cere predarea imobilului? b) Care este începutul curgerii acestui termen de prescripŃie?

2. La data de 16 aprilie 1995, X îi vinde lui Y un autoturism, cu obligaŃia acestuia din urmă de a plăti preŃul la 1 iunie 1995.

Având în vedere că Y nu şi-a executat obligaŃia, la data de 1 mai 1998, X l-a chemat în judecată solicitând instanŃei restituirea preŃului. InstanŃa a respins acŃiunea lui X ca fiind prescrisă.

CerinŃe: a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă în speŃă? b) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei?

3. Pe 16 martie 2001, X coborând din bloc şi constatând că autoturismul său a fost avariat peste noapte, sesizează organele de poliŃie. În urma cercetărilor efectuate, organele de specialitate îi aduc la cunoştinŃă lui Y pe autorul faptei la data de 1 mai 2001.

CerinŃe: a) Care este ultimul termen de prescripŃie extinctivă a dreptului lui X de a cere despăgubiri

pentru prejudiciul suferit? b) Care este începutul curgerii acestui termen?

4. La data de 23 august 2001, X l-a sechestrat pe Y într-un apartament şi timp de o săptămână, prin acte de violenŃă, a încercat să-l determine să semneze un act juridic prin care acesta îi vinde imobilul în care locuia.

La data de 20 august 2001, Y semnând contractul de vânzare – cumpărare, este pus în libertate. CerinŃe:

a) Ce mijloc juridic are la dispoziŃie Y pentru a-şi recupera locuinŃa?Care este termenul de prescripŃie?

b) De când începe să curgă acest termen?

5. A încheie un contract de donaŃie la data de 1 februarie 2002 cu B, crezând că acesta este nepotul său. Ulterior, B descoperă greşeala făcută şi cere anularea contractului.

CerinŃe: a) Dacă A descoperă greşeala la data de 10 decembrie 2002, stabiliŃi de când începe să curgă

prescripŃia dreptului de a cere anularea actului juridic? b) Dar dacă A descoperă greşeala la 1 septembrie 2003?

6. A şi B au încheiat cu C la data de 5 mai 1990 un contract de transport prin care C se obligă să efectueze un transport de marfă pe socoteala sa, dar în beneficiul celor doi. C trebuia să-şi îndeplinească obligaŃia pe data de 10 iunie 1990, ceea ce nu a făcut, astfel încât A şi B au suferit un prejudiciu de 100 milioane. La data de 10 august 1993, A şi B au promovat o acŃiune în justiŃie prin care au solicitat instanŃei obligarea lui C la plata sumei de 100 milioane. C se apără arătând că au trecut mai mult de 3 ani (termenul de prescripŃie al dreptului de creanŃă) şi pe cale de consecinŃă acŃiunea ar trebui respinsă ca prescrisă.

129

A şi B, în apărare, susŃin că au stat în pasivitate deoarece au satisfăcut stagiul militar, şi atât timp cât s-au aflat în serviciul forŃelor armate ale României, curgerea termenului de prescripŃie este suspendată.

CerinŃe: a) ConsideraŃi că drepturile de creanŃă sunt prescriptibile? Care ar fi termenul de prescripŃie

extinctivă? b) ConsideraŃi ca prescris dreptul de creanŃă al reclamantului? c) Care este începutul curgerii termenului de prescripŃie în speŃă? d) Ce instituŃie de drept civil au invocat în apărare reclamanŃii? e) Ce va hotărî instanŃa?

7. Între X şi Y s- a încheiat un contract de împrumut la data de 1 ianuarie 1999, cu scadenŃa la 1 ianuarie 2000. La 31 aprilie 2000, debitorul Y îi trimite o scrisoare lui X, în care îi cere să-l mai păsuiască câteva zile.

CerinŃe: a) Care este termenul de prescripŃie a dreptului lui X de a cere restituirea sumei? b) De la ce dată începe să curgă? c) Ce valoare juridică are scrisoarea lui Y? Care este efectul acesteia?


1. Cursul prescripŃiei extinctive se suspendă: a) cât timp cel în favoarea căruia curge prescripŃia se află într-un caz de forŃă majoră; b) cât timp cel în favoarea căruia curge prescripŃia este împiedicat de un caz fortuit să facă un

act de întrerupere; c) cât timp cel împotriva căruia curge prescripŃia se află într-un caz de forŃă majoră.

2. Cursul prescripŃiei extinctive se suspendă: a) cât timp creditorul face parte din forŃele armate ale României; b) cât timp debitorul face parte din forŃele armate ale României; c) cât timp creditorul sau debitorul face parte din forŃele armate ale României aflate pe picior

de război. 3. Cursul prescripŃiei extinctive se întrerupe:

a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acŃiune se prescrie făcută de cel împotriva căruia curge prescripŃia;

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată; c) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cu condiŃia să fie admisă prin

hotărâre definitivă. 4. PrescripŃia dreptului material la acŃiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis începe să

curgă: a) de la data încheierii contractului în temeiul căruia lucrul s-a transmis beneficiarului; b) de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu la împlinirea unui an de la predare; c) de la data la care cumpărătorul a cunoscut eroarea asupra calităŃilor substanŃiale ale

lucrului, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la încheierea contractului, 5. PrescripŃia extinctivă a acŃiunii în nulitate relativă pentru eroare asupra calităŃilor substanŃiale ale

unui lucru vândut începe să curgă: a) de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare; b) de la data la care cumpărătorul a cunoscut viciul de consimŃământ, însă cel mai târziu la

împlinirea a 18 luni de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare; c) de la data la care cumpărătorul a descoperit viciul de consimŃământ, însă cel mai târziu la

împlinirea unui an de la predare.

130

6. Are ca efect considerarea prescripŃiei ca fiind neîmplinită, deşi termenul a expirat: a) repunerea în termen; b) suspendarea prescripŃiei extinctive; c) întreruperea prescripŃiei extinctive.

7. Întreruperea prescripŃiei extinctive are ca efect: a) ştergerea prescripŃiei curse înainte de apariŃia cauzelor prevăzute de lege şi începerea unei

noi prescripŃii; b) reluarea cursului prescripŃiei socotindu-se şi timpul curs anterior; c) împlinirea, expirarea termenului de prescripŃie.

8. Cazul de forŃă majoră este: a) cauză de întrerupere a termenului de prescripŃie; b) cauză de suspendare a termenului de prescripŃie; c) şi cauză de întrerupere şi cauză de suspendare a prescripŃiei.

9. Termenul de prescripŃie extinctivă: a) este de 3 ani în cazul acŃiunii în răspundere pentru viciile lucrului indiferent dacă au fost,

ascunse cu sau fără viclenie; b) este de 6 luni în cazul acŃiunii în răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie; c) este de 1 an în materia rezoluŃiunii contractului.

10. Cererea de repunere în termen poate fi făcută în termen de: a) o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie; b) 3 luni de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie; c) 6 luni de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripŃie.

11. Izvorul termenului de prescripŃie extinctivă poate fi: a) convenŃia părŃilor; b) hotărârea judecătorească; c) legea.

15. Bibliografie

� I. R. Urs – op.cit, pag. 416 – 434 � I. R. Urs, – op.cit., pag. 181 – 188

S. Angheni � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 235 – 271 � G. Boroi – op.cit., pag. 281 – 303 � V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 300– 344 � I. Dogaru – op.cit., pag. 351 – 371 � SpeŃa nr. 6 a fost prelucrată din G. Răducan, G.T. Maravela – op.cit. pag. 58

131

PERSOANA FIZICA

XXI. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice (Decretul nr.31/1954)

1. NoŃiunea de capacitate civilă – capacitate juridică

• Omul privit ca persoană fizică, dobândeşte calitatea de subiect al raportului juridic civil, de titular de drepturi şi obligaŃii, pe baza capacităŃii civile.

• Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinŃă şi capacitatea de exerciŃiu. • Capacitatea civilă este o capacitate specifică ramurii de drept civil, aplicabilă drepturilor subiective

civile, în alte ramuri de drept operând capacitatea specifică ramurii respective. Capacitatea civilă este deci parte a capacităŃii juridice.

2. NoŃiunea de capacitate de folosinŃă

• „Capacitatea de folosinŃă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii“ (art. 5 alin. 2 din Decret), adică aptitudinea generală a persoanei fizice de a fi titulară de drepturi şi obligaŃii civile, de fi subiect de drept civil.

3. Caractere juridice

• Din reglementarea capacităŃii de folosinŃă desprindem următoarele caractere juridice: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea şi universalitatea.

4. Începutul capacităŃii de folosinŃă

• Art.7 alin.2 din Decret înscrie principiul potrivit căruia capacitatea de folosinŃă începe de la naşterea persoanei. Aşadar, de la data naşterii, persoana fizică dobândeşte capacitatea de folosinŃă, adică are aptitudinea generală şi abstractă de a dobândi drepturi şi obligaŃii.

• Art.7 alin.2 prevede şi o excepŃie, statornicind că „Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepŃiune, însă numai dacă el se naşte viu“. ExcepŃia este cea potrivit căreia infans conceptus pro nato habetur, quoties de eius commodis agitur (copilul conceput se socoteşte născut ori de câte ori aceasta este în interesul său). ExcepŃia se aplică dacă copilul se naşte viu, nefiind necesar ca acesta să fie viabil, şi doar dacă dobândeşte numai drepturi.

5. Timpul legal al concepŃiunii

• Potrivit art.61 C. fam.”timpul cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului” se consideră a fi timpul legal de concepŃiune.

• Textul stabileşte o prezumŃie legală relativă a perioadei de concepŃie, în sensul că respectivul copil putea fi conceput în oricare zi din intervalul de 121 de zile.

6. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă

• ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă se exprimă prin aptitudinea persoanei de a avea toate drepturile şi obligaŃiile civile. ExcepŃie face capacitatea de folosinŃă anticipată, care are în conŃinut numai drepturi.

132

• Capacitatea de folosinŃă este inalienabilă, astfel încât nu poate fi înstrăinată, nu se poate renunŃa la ea, în schimb, capacitatea poate fi îngrădită în condiŃiile legii.

7. Îngrădirile capacităŃii de folosinŃă

• Potrivit art.6 din Decretul nr.31/1954, nici o persoană nu poate fi îngrădită în capacitatea de folosinŃă, decât în cazurile şi condiŃiile expres stabilite de lege.

• Îngrădirile capacităŃii de folosinŃa pot fi grupate în două categorii: îngrădiri (incapacităŃi) cu caracter de sancŃiune penală (interzicerea drepturilor părinteşti, interzicerea dreptului de a fi curator, tutore) sau de sancŃiune civilă (decăderea din drepturile părinteşti).

8. Încetarea capacităŃii de folosinŃă

• Durata capacităŃii de folosinŃă este reglementată de art.7 alin.1 din Decret care stabileşte: „Capacitatea de folosinŃă începe de la naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia“.

• Constatarea morŃii unei persoane fizice se realizează prin două moduri: – moartea constatată fizic, direct, prin examinarea cadavrului. In această ipoteză se eliberează un

certificat medical constatator al decesului. – declararea judecătorească a morŃii. In cazurile în care nu este posibilă constatarea morŃii fizic

direct, şi deci nu se poate întocmi certificatul de deces, se recurge la declararea judecătorească a morŃii, ipoteză în care data morŃii, care se înscrie în actul de deces, este data stabilită prin hotărârea judecătorească declarativă de moarte definitivă şi irevocabilă.

• Reglementarea instituŃiei declarării judecătoreşti a morŃii cunoaşte două modalităŃi juridice: – declararea judecătorească a morŃii, precedată de declararea judecătorească a dispariŃiei; – declararea judecătorească a morŃii, fără declararea judecătorească prealabilă a dispariŃiei. Regula o constituie declararea judecătorească a morŃii precedată de declararea

dispariŃiei,fiind necesare îndeplinirea următoarelor condiŃii: - să existe o hotărâre declarativă a dispariŃiei irevocabilă, care să fi fost afişată 30 de

zile la uşa instanŃei şi a primăriei ultimului domiciliu al celui dispărut (cel care lipseşte de la domiciliu său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească, putându-se institui curatela, dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaŃă).

- de la data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana dispărută era în viaŃă să fi trecut cel puŃin 4 ani;

- să fi trecut cel puŃin 6 luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariŃia.

SituaŃia de excepŃie o constituie declararea judecătorească a morŃii fără declararea judecătorească prealabilă a dispariŃiei. Cel dispărut în cursul unor fapte de război, in accident de cale ferată, în naufragiu sau în altă imprejurare care îndreptăŃeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort fără a se mai declara în prealabil dispariŃia sa, dacă a trecut cel puŃin un an de la data împrejurării încare a avut loc dispariŃia.

• Stabilirea datei morŃii în hotărârea declarativă de moarte Data morŃii dispărutului se stabileşte potrivit cu imprejurările, iar în lipsă de indici îndestulătoare, se va stabili ca dată a morŃii ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătoraescă a morŃii (art.18 alin. 2 şi 3 din Decret).

• Anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a morŃii. Conform art.20 alin.1 din Decret: „Dacă cel declarat mort este în viaŃă, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea“. Efectul principal al anulării hotărârii declarative de moarte constă în faptul că încetarea capacităŃii de folosinŃă este înlăturată.

133

9. ComorienŃii

• Conform art.21 din Decret: „In cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată“ (aceste persoane sunt denumite comorienŃi).

• Problema comorienŃilor se întâlneşte în practica judecătorească în materie succesorală, în cazul persoanelor între care există vocaŃie succesorală reciprocă şi ele decedează în aceeaşi împrejurare (accident aviatic, feroviar, rutier, naufragiu, cutremur, inundaŃii, incendiu etc.)

• Legea nu acoperă şi situaŃia codecedaŃilor, adică a persoanelor care au murit în împrejurări diferite, dar produse în acelaşi timp, fără a se putea stabili care dintre ele a murit mai înainte. Pentru identitate de raŃiune, art.21 urmează să se aplice şi în acest caz, cosiderându-se că persoanele în cauză au murit deodată.

10. Precizări

� O problemă controversată în doctrină a privit soarta hotărârii judecătoreşti de declarare a dispariŃiei unei persoane în cazul în care aceasta reapare. Într-o opinie se susŃine că oricine are interes, în primul rând dispărutul, poate cere instanŃei să anuleze hotărârea prin care a declarat dispariŃia. Într-o altă opinie, pe care o împărtăşim, se precizează că anularea hotărârii de declarare a dispariŃiei nu prezintă nici un interes, deoarece aceasta nu are nici un efect asupra existenŃei şi întinderii capacităŃii de folosinŃă a persoanei fizice sau asupra calităŃii de subiect de drept a dispărutului. � Conform art.20 alin.2 din Decret, “cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoize decât dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă este în viaŃă”.Astfel, dacă în intervalul de timp cuprins între momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii declarative de moarte şi momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat hotărârea declarativă de moarte, moştenitorul aparent a înstrăinat cu titlu oneros un imobil din succesiune unui terŃ de bună credinŃă, nu se va putea cere obligarea terŃului la restituirea imobilului. Cel reapărut are deschisă calea unei acŃiuni în despăgubiri împotriva moştenitorului care a contractat cu terŃul.

134


Capacitatea de folosinŃă Capacitatea de exerciŃiu

NoŃiune

- aptitudinea generală a persoanei fizice de a fi titulară de drepturi şi obligaŃii

- aptitudinea persoanei fizice de a exercita drepturile civile şi a-şi asuma obligaŃiile civile prin încheierea de acte juridice civile

Început

Regula : de la data naşterii ExcepŃia : de la concepŃiune dacă copilul se naşte viu, nu neapărat viabil

Lipsa capacităŃii de exerciŃiu

Capacitate de exerciŃiu restrânsă

Capacitate de exerciŃiu deplină

- minorii sub 14 ani

- persoana pusă sub interdicŃie

- minorul între 14-18 ani

- de la împlinirea vârstei de 18 ani

- minorul care se căsătoreşte

ConŃinut

- aptitudinea persoanei de a avea toate drepturile şi obligaŃiile civile

- excepŃia :capacitatea de folosinŃă anticipată are în conŃinut numai drepturi

- cei lipsiŃi de capacitatea de exerciŃiu nu pot încheia acte juridice

- actele juridice se fac de reprezentanŃii lor legali

- încheie personal şi singur acte juridice civile

- încheie personal, dar cu încuviinŃarea prealabilă a ocrotitorului legal

- încheie personal dar cu dublă încuviinŃare

- încheie orice fel de acte juridice cu excepŃia celor interzise de lege

Încetare

- prin moartea persoanei constatată fizic sau declarată judecătoreşte

- prin deces - în cazul

minorului, prin împlinirea vârstei de 14 ani

- în cazul persoanei puse sub interdicŃie, prin ridicarea interdicŃiei

- prin deces - prin împlinirea

vârstei de 18 ani - prin punere sub

interdicŃie judecătorească

- prin deces - prin punere sub

interdicŃie - prin anularea

căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani, dacă a fost de rea credinŃă

12. Vocabular

• infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis ejus agitur – expresie latină ce exprimă principiul potrivit căruia copilul conceput se consideră născut ori de câte ori aceasta este în interesul său.


1) Ce înŃelegeŃi prin capacitate de folosinŃă a persoanei fizice? 2) EnumeraŃi caractere juridice ale capacităŃii de folosinŃă? 3) Ce condiŃii trebuie să îndeplinească copilul conceput pentru a dobândi capacitatea de folosinŃă

anticipată? 4) Declararea judecătorească a morŃii este întotdeauna precedată de declararea judecătorească a

dispariŃiei? 5) Care este diferenŃa sub aspectul condiŃiilor cerute dintre declararea morŃii precedată de declararea

135

dispariŃiei şi declararea morŃii neprecedată de declararea dispariŃiei? 6) PrecizaŃi modul de stabilire a datei decesului în cazul declarării judecătoreşti a morŃii. 7) Care sunt efectele hotărârii declarative de moarte? 8) CaracterizaŃi regimul juridic aplicabil comorienŃilor. 9) EnumeraŃi câteva efecte importante pentru Dreptul civil legate de data morŃii. 10) Ce sunt comorienŃii, respectiv codecedaŃii?

14. SpeŃe

1. InstanŃa a fost sesizată în decembrie 1999 de numita A cu o cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei B. În cerere se solicită instanŃei să se constate că minorul C (în prezent decedat) a fost titularul unui testament deschis la moartea lui D (în august 1998). Reclamanta susŃine că :

1) minorul este rodul concubinajului cu fratele pârâtei-D, care a lăsat copilului, prin testament, garsoniera pe care a stăpânit-o în timpul vieŃii.

2) la momentul decesului lui D, ea era însărcinată, copilul născându-se în martie 1999, depunând la dosar un certificat medical care atestă prezenŃa sarcinii.

În apărare pârâta declară că minorul a murit la patru ore de la naştere deoarece s-a născut cu o malformaŃie, astfel încât acesta nu a fost viabil. De asemenea, a solicitat respingerea acŃiunii intentate de A pe motiv că la momentul decesului lui D, minorul nu era născut şi deci nu avea capacitate de folosinŃă pentru a accepta testamentul.

CerinŃe : a) Ce acte de stare civilă i s-au întocmit copilului? b) AnalizaŃi argumentele pârâtei. ConsideraŃi întemeiată cererea acesteia? c) DeterminaŃi începutul capacităŃii de folosinŃă a lui C. ConsideraŃi că minorul avea

capacitate de folosinŃă? d) Ce va hotărî instanŃa?

2. Reclamanta a chemat în judecată pe pârât, solicitând instanŃei să se constate că pârâtul este tatăl

minorei X. născută de reclamantă la 7. 02.1991. Din datele dosarului rezultă că părŃile s-au cunoscut în iunie 1990, şi că perioada de concepŃie a

copilului se situează între 29.04.- 23.05.1990. CerinŃe:

a)Care este timpul legal de concepŃiune? b)Ce va decide instanŃa?


1. O persoană fizică : a) poate fi lipsită de capacitatea civilă de folosinŃă; b) poate renunŃa în tot sau în parte la capacitatea de folosinŃă; c) poate avea o capacitate de folosinŃă îngrădită.

2. Capacitatea de folosinŃă a persoanei fizice ia sfârşit: a) la data morŃii persoanei; b) la data la care persoana împlineşte 18 ani; c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte.

3. Nu constituie o condiŃie a capacităŃii de folosinŃă anticipate a copilului conceput: a) copilul să dobândească doar drepturi; b) copilul să se nască viu; c) copilul să fie viabil.

4. În cazul declarării judecătoreşti a morŃii, data decesului este:

136

a) data la care persoana a dispărut; b) data la care hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă şi

irevocabilă; c) ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătorească a

morŃii. 5. Persoanele care au decedat în aceiaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieŃuit celeilalte sunt:

a) comorienŃi; b) codecedaŃi; c) codevălmaşi.

16. Bibliografie

� I.R.Urs, - op.cit., p. 191-205; S. Angheni

�� I.R.Urs, C.I.Todică - Teoria persoanelor. Subiecte de drept civil. Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2003, p.20-54;

� Gh. Beleiu - op.cit., p. 275-301; � G. Boroi - Drept civil. Persoanele, Ed. All Beck, 2001, p. 71- 87; � I. Dogaru - op.cit., p. 377-392;

137

XXII. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor fizice

1. NoŃiune

• Pentru a încheia acte juridice, este necesar ca o persoană fizică să aibă, pe lângă capacitatea de folosinŃă, o anumită maturitate psihică, să-şi poată da seama de consecinŃele acŃiunilor sale.

• Această maturitate psihică se dobândeşte numai după ce minorul a ajuns la o anumită vârstă. Art. 8 din Decret prevede că persoana fizică dobândeşte capacitatea deplină de exerciŃiu la vârsta majoratului.

• „Capacitatea de exerciŃiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaŃii, săvârşind acte juridice.“ (art.5 alin.3)

2. Caractere juridice

• Caracterele juridice ale capacităŃii de exerciŃiu a persoanelor fizice sunt: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea.

3. Capacitatea de exerciŃiu deplină

a) Regula şi excepŃii. � În dreptul civil român, capacitatea de exerciŃiu deplină constituie regula, iar lipsa

capacităŃii de exerciŃiu şi capacitatea de exerciŃiu restrânsă constituie excepŃii de la regulă. � Capacitatea deplină de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a-şi exercita

drepturile subiective civile şi de a-şi asuma obligaŃii prin încheierea personal şi singură a tuturor actelor juridice îngăduite de lege.

b) Începutul capacităŃii de exerciŃiu deplină � Art.8 din Decretul nr. 31/1954 dispune: „Capacitatea deplină de exerciŃiu începe de la data

când persoana devine majoră.“ � Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. Minora care se căsătoreşte

la 16, respectiv 15 ani cu dispensă, dobândeşte, prin aceasta, capacitatea deplină de exerciŃiu. c) ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu deplină

� Persoanele fizice pot încheia orice fel de acte juridice civile cu excepŃia celor interzise de lege, care au drept efect îngrădirea capacităŃii de folosinŃă şi implicit a celei de exerciŃiu.

d) Încetarea capacităŃii de exerciŃiu deplină � Capacitatea de exerciŃiu deplină încetează în următoarele cazuri:

– prin moartea sau declararea judecătorească a morŃii persoanei fizice; – prin punerea sub interdicŃie judecătorească (reversibilă); – prin declararea nulităŃii sau anularea căsătoriei, înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani,

dacă aceasta a fost de rea credinŃă la încheierea căsătoriei (cunoscând cauza nulităŃii sau anualabilităŃii căsătoriei).

4. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu

a) Categorii de persoane � Nu au capacitate de exerciŃiu:

– minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; – persoana pusă sub interdicŃie

� Lipsirea minorului, care nu a împlinit 14 ani, de capacitate de exerciŃiu constituie o măsură de protecŃie, instituită de lege cu scopul de a-l ocroti pe acesta de propria sa nedibăcie, datorită frăgezimii vârstei.

138

� Lipsirea persoanei puse sub interdicŃie de capacitate de exerciŃiu constituie tot o măsură de protecŃie, a persoanei care nu are discernământ datorită alienaŃiei sau debilităŃii mintale.

b) Reprezentarea legală � Art.11 alin.2 din Decretul nr.31/1954 dispune: „Pentru cei ce nu au capacitate de exerciŃiu,

actele juridice se fac de reprezentanŃii lor legali.“ � Reprezentarea, în raport de sursa ei, este de trei feluri: convenŃională (care îşi are izvorul în

convenŃia părŃilor, în contractul de mandat), legală (care îşi are izvorul în lege) şi judiciară (care îşi are izvorul în împuternicirea dată de instanŃa judecătorească); în materia de faŃă, reprezentarea este legală.

� Cei lipsiŃi de capacitate de exerciŃiu pot încheia în mod valabil acte de conservare a patrimoniului şi acte juridice mărunte (cumpărarea de rechizite şcolare, de bilete pentru transportul în comun).

c) Încetarea lipsei capacităŃii de exerciŃiu � SituaŃia juridică a lipsei capacităŃii de exerciŃiu ia sfârşit astfel:

– în cazul minorului, prin împlinirea vârstei de 14 ani, când dobândeşte capacitate de exerciŃiu restrânsă sau prin decesul minorului;

– în cazul persoanei pusă sub interdicŃie judecătorească, prin ridicarea interdicŃiei (tot prin hotărâre judecătorească, irevocabilă) sau prin decesul acesteia.

5. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă

a) Regula � „Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinŃarea

prealabilă a părinŃilor sau a tutorelui“ (art.9 alin.2; art.105 alin.2 C. fam.) b) ConŃinut

� Capacitatea de exerciŃiu restrânsă conferă minorului între 14 şi 18 ani posibilitatea de a participa la viaŃa juridică în mod diferit, astfel:

– el încheie personal şi singur acte juridice civile (art. 10 din Decret): acte de conservare, acte mărunte, contractul de depozit la C.E.C., acte de administrare a patrimoniului;

– el încheie personal, dar cu încuviinŃarea prealabilă a reprezentanŃilor legali (părinŃi, tutore) acte juridice civile (art.133 alin.2 C. fam.): acte de administare a unui bun individual determinat, acte de administrare aunui patrimoniu);

– el încheie personal dar cu dublă încuviinŃare prealabilă (a reprezentanŃilor legali şi a autorităŃii tutelare) acte juridice civile (art.133, alin.3 C.fam.): acte de dispoziŃie, precum înstrăinarea bunurilor, renunŃarea la un drept, etc.

c) Încetare � minorul dobândeşte deplina capacitate de exerciŃiu; � minorul este pus sub interdicŃie judecătorească; � când minorul de 14-18 ani decedează.

6. SancŃionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu

• Încheierea unor acte juridice, cu nesocotirea regulilor prevăzute pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă, are drept efect aplicarea nulităŃii relative, cu alte cuvinte, anularea acestor acte.

• Actul juridic anulat nu produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiinŃează retroactiv. Prin urmare, nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc), retroactivitatea fiind consecinŃa firească a desfiinŃării actului juridic.

• În ipoteza anulării actului neregulat încheiat, incapabilul va fi obligat să restituie prestaŃiile primite numai în măsura în care a profitat de ele.

139

7. Precizări

� În cazul căsătoriei putative, când femeia a fost de bună credinŃă la încheierea acelei căsătorii, iar hotărârea de anulare a căsătoriei rămâne definitivă şi irevocabilă înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani, s-a pus problema de a şti dacă încetează sau nu capacitatea de exerciŃiu deplină a femeii respective.

Într-o primă opinie, anularea căsătoriei nu face ca soŃul minor, devenit major prin căsătorie, să piardă capacitatea deplină astfel dobândită, însă numai cu condiŃia ca el să fi fost de bună credinŃă (să nu fi cunoscut cauza de nulitate a căsătoriei în momentul încheierii acesteia).

Opinia contrară are ca punct de plecare interpretarea per a contrario a art. 23 C.fam.: “soŃul care a fost de bună credinŃă la încheierea căsătoriei declarată nulă sau anulată , păstrează până la data când hotărârea instanŃei judecătoreşti ramăne definitivă, situaŃia unui soŃ dintr-o căsătorie valabilă”. Per a contario, capacitatea deplină de exerciŃiu dobândită de femeia care s-a căsătorit înainte de 18 ani nu se păstreză după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat căsătoria.

8. Vocabular

• autoritate tutelară - organ de stat căruia îi revin, conform legii, atribuŃii privitoare la organizarea tutelei, la supravegherea, controlul şi îndrumarea felului în care se desfăşoară activitatea de ocrotire a minorului şi a altor incapabili.

• interdicŃie judecătorească - instituŃie juridică având drept scop ocrotirea persoanei fizice care din cauza alienaŃiei mintale ori a debilităŃii mintale nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale.

• ocrotitor legal -persoană care exercită, potrivit legii, ocrotirea părintească a unui copil minor sau ocrotirea de care are nevoie o persoană pusă sub interdicŃie.

• tutore - persoană fizică numită prin decizia autorităŃii tutelare pentru a îndeplini, sub supravegherea, controlul şi îndrumarea acesteia, sarcina tutelei cu privire la un minor sau cu privire la o persoană pusă sub interdicŃie.


1) DefiniŃi capacitatea de exerciŃiu a persoanei fizice. 2) Ce caractere juridice diferenŃiază capacitatea de folosinŃă de capacitatea de exerciŃiu? ArgumentaŃi. 3) Ce acte juridice pot fi încheiate în mod valabil de către persoana fizică lipsită de capacitate de

exerciŃiu? 4) Ce acte poate să încheie minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă? 5) ArătaŃi dacă minorul în vârstă de 16 ani poate încheia valabil un contract de vânzare-cumpărare. În

caz de răspuns afirmativ, precizaŃi în ce condiŃii. Care va fi soluŃia în ceea ce priveşte actele de înstrăinare încheiate cu un minor în vârstă de 16 ani.

6) Care sunt modalităŃile de încetare a capacităŃii de exerciŃiu depline? 7) Ce este reprezentarea şi de câte feluri este? 8) Când suntem în prezenŃa reprezentării şi când în cea a încuviinŃării actelor juridice civile ale

minorului?

10. SpeŃe

1. A şi B au încheiat la 1 martie 1994 un contract de vânzare - cumpărare prin care A i-a vândut lui B o motocicletă marca Suzuky la preŃul de şase milioane lei, sumă reprezentativă pe piaŃa de motociclete. Contractul s-a încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată, urmând ca zece zile mai târziu, când B împlinea vârsta de 18 ani, să se perfecteze actul în formă autentică.

140

La câteva zile de la încheierea actului autentic, deoarece moneda naŃională s-a depreciat, A i-a cerut lui B o diferenŃă de patru milioane. B refuzând, A îl acŃionează în judecată solicitând instanŃei anularea atât a contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată cât şi a contractului autentic deoarece la încheierea actului juridic B era minor, în plus fiind incidentă şi leziunea.

CerinŃe: a) Leziunea ca viciu de consimŃământ întruneşte toate condiŃiile pentru a fi reŃinută în

speŃă? b) ConsideraŃi că la încheierea primului act, cel sub semnătură privată, B avea capacitatea

de a face acte de dispoziŃie? Dar în momentul încheierii actului în formă autentică? c) Ce va hotărî instanŃa?

2. X a vândut 10 ha de pământ lui Y, care la acea dată era minor. Ulterior X intentează o acŃiune în justiŃie contra lui Z tutore al minorului, cerând restituirea celor 10 ha de pământ motivând că cel care le cumpărase era minor la data încheierii contractului.

CerinŃe: a) Care este sancŃiunea incapacităŃii de exerciŃiu a cumpărătorului la încheierea actului

juridic? Care parte a actului juridic poate invoca această sancŃiune? b) Cum se va apăra pârâtul? Ce soluŃie va pronunŃa instanŃa?


1. Au capacitate de exerciŃiu restrânsă:

a) persoanele lipsite de capacitate de folosinŃă; b) persoanele lipsite de discernământ; c) minorii între 14 şi 18 ani.

2. Au deplină capacitate de exerciŃiu: a) o femeie de 16 ani căsătorită; b) un minor de 14 ani împliniŃi; c) persoană de 19 ani pusă sub interdicŃie.

3. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă se dobândeşte; a) la împlinirea vârstei de 16 ani; b) la împlinirea vârstei de 14 ani; c) la împlinirea vârstei de 18 ani;

4. Minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă poate încheia acte juridice de dispoziŃie: a) personal cu încuviinŃarea ocrotitorului legal; b) numai prin reprezentant; c) personal cu încuviinŃarea ocrotitorului legal şi a autorităŃii tutelare.

5. Femeia care a dobândit capacitate de exerciŃiu deplină prin încheierea căsătoriei înainte de a fi împlinit 18 ani, pierde această capacitate:

a) în cazul desfacerii căsătoriei prin divorŃ, înainte ca femeia respectivă să fi împlinit 18 ani, dacă femeia a fost de rea credinŃă;

b) în cazul încetării căsătoriei prin decesul soŃului, înainte ca femeia respectivă să fi împlinit 18 ani;

c) prin punere sub interdicŃie;

141

12. Bibliografie

� I.R.Urs, S. Angheni - op.cit., p. 206-216; � I.R.Urs, C.I.Todică - op.cit., p.56-83; � Gh. Beleiu - op.cit., p. 305-316; � G. Boroi - op.cit., p. 87- 99; � I. Dogaru - op.cit., p. 400-409;

142

XXIII. Identificarea persoanei fizice

1. Atributele de identificare – caracterizare

• Identificarea persoanei fizice se realizează cu ajutorul atributelor acesteia: numele, domiciliul, starea civilă şi codul numeric. Domiciliul cuprinde: domiciliul de drept comun, domiciliul legal şi domiciliul ales sau convenŃional, iar în legătură strânsă cu domiciliul se află reşedinŃa.

• Starea civilă se înfăŃişează ca un complex de raporturi juridice, cu caracter personal nepatrimonial, prin care se individualizează persoana fizică în societate şi în familie.

• Atributele de identificare au următoarele caractere juridice: – sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes, cărora le corespunde obligaŃia generală negativă a

tuturor persoanelor de a se abŃine să le aducă vreo atingere; – sunt drepturi inalienabile, neputând fi înstrăinate prin acte juridice şi nici transmise prin

moştenire; – sunt drepturi imprescriptibile, atât extinctiv, cât şi achizitiv; – sunt drepturi neevaluabile în bani şi deci nu fac parte din patrimoniul persoanei fizice.

2. Numele persoanei fizice

• Art.121 alin.2 din Decretul nr. 31/1954 prevede: „Numele cuprinde numele de familie şi prenumele“. • Art. 1 din O. G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor

persoanelor fizice dispune:”numele cuprinde numele de familie şi prenumele”. • Numele este un atribut de identificare apersoanei fizice ce constă în dreptul omului de a fi

individualizat în familie şi în societate prin cuvinte stabilite, în condiŃiile legii, cu aceată semnificaŃie.

• Dreptul subiectiv la nume are, în conŃinutul său, următoarele prerogative: – dreptul de a folosi numele, adică de a-l purta; – dreptul de a cere organelor competente îndreptarea greşelilor de scriere a numelui; – dreptul de a se opune la folosirea numelui propriu de către alte persoane neîndreptăŃite.

3. Numele de familie

• Numele de familie este o componentă a numelui în sens larg, format din unul s-au mai multe cuvinte , care individualizează persoana fizică în societate.

a) Dobândirea numelui de familie

• Art.2 alin.1 din O.G. nr. 41/2003 cu privire la nume, cuprinde regula potrivit căreia: „Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaŃiei….“ Prin urmare, modul de dobândire a numelui de familie este filiaŃia, ceea ce înseamnă că numele de familie al părinŃilor va fi dobândit şi de copil.

• Pentru situaŃia în care filiaŃia unei persoane nu poate fi determinată (în cazul copiilor găsiŃi, născuŃi din părinŃi necunoscuŃi), numele de familie va fi stabilit pe cale administrativă.

• Există trei situaŃii, şi anume: copilul din căsătorie, copilul din afara căsătoriei şi copilul găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi.

– stabilirea numelui de familie al copilului din căsătorie se face după regulile cuprinse în art.62 C.fam. şi anume: „Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinŃilor. Dacă părinŃii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite”. Dacă păriinŃii nu se învoiesc asupra numelui, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, asultând pe părinŃi, dacă copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.

143

– stabilirea numelui de familie al copilului din afara căsătoriei. Acesta ia numele de familie al părintelui faŃă de care filiaŃia a fost mai întâi stabilită. Dacă filiaŃia se stabileşte ulterior şi faŃă de celălalt părinte, instanŃa poate încuviinŃa ca acel copil să poarte numele de familie al acestuia din urmă. În situaŃia în care copilul a fost recunoscut de ambii părinŃi, numele de familie se va stabili prin învoiala acestora, iar dacă nu se înŃeleg, va hotărî autoritatea tutelară (art.64 din C. fam.).

– stabilirea numelui de familie al copilului găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi sau a copilului abandonat în spital, a cărui identitate nu a fost stabilită în 30 de zile de la constatarea abandonului, se face prin dispoziŃia primarului locului în care copilul a fost găsit sau s-a constatat abandonul(art.2 alin. 3 din O.G. nr. 41/2003).

b) Modificarea numelui de familie

• Numele de familie al persoanei fizice poate suferi unele modificări determinate de schimbările survenite în starea civilă a acesteia.

– modificarea numelui de familie determinată de schimbări ale filiaŃiei. Astfel, dacă copilului găsit sau născut din părinŃi necunoscuŃi, i se stabileşte filiaŃia faŃă de unul dintre părinŃi, el va lua numele de familie al părintelui respectiv, iar dacă filiaŃia se stabileşte faŃă de ambii părinŃi, va lua numele de familie comun al acestora, numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.

– modificarea numelui de familie determinată de adopŃie. La adopŃie copilul dobândeşte numele adoptatorului, iar la desfacerea adopŃiei, el redobândeşte numele de familie purtatat anterior. În cazul nulităŃii adopŃiei, adoptatul redobândeşte numele de familie avut anterior încuviinŃării adopŃiei.

– modificarea numelui de familie determinată de căsătorie.La încheierea căsătoriei, soŃii pot să-şi păstreze numelelor dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. După divorŃ sau în caz de nulitate a căsătoriei, fiecare dintre foştii soŃi va purta numele pe care îl avea înainte de căsătorie. La încetarea căsătoriei prin decesul unuia dintre soŃi, soŃul supravieŃuitor are dreptul să poarte încontinuare numele de familie comun.

c) Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă

• LegislaŃia română permite schimbarea numelui de familie pe cale administrativă, pentru motive temeinice, în care scop a reglementat condiŃiile şi procedura de urmat prin dispoziŃiile O.G. nr. 41/2003 pivind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

• Pot cere schimbarea pe cale administrativă a numelui, cetăŃenii români şi apatrizii cu domiciliul în România pentu motive justificate: numele este format din expresii indecente, persoana a folosit permanent în exercitarea profesiei numele pe care doreşte să-l obŃină, când au fost efectuate menŃiuni greşite în registrle de stare civilă, etc. Cererea se depune la serviciul public comunitar de evidenŃă a persoanei din subordinea consiliului local şi se publică în Monitorul Oficial.

• Cererea se trimite spre soluŃionare serviciului public judeŃean, care după analizarea temeiniciei cererii, propune motivat preşedintelui consiliului, respectiv primarului general al Capitalei, emiterea dispoziŃiei de admitere sau respingere acererii de schimbare a numelui. DispoziŃia de admitere se comunică serviciului public comunitar, care îl va înştiinŃa pe solicitant, iar decizia de respingere se comunică direct solicitantului de către serviciul public judeŃean.

d) Retranscrierea numelui de familie

• În conformitate cu dispoziŃiile art. 20 alin.1 din O.G. nr.41/2003 „Persoana al cărei nume de familie a fost înregistrat în actele de stare civilă, tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi, poate cere înscrierea prin menŃiune pe aceste acte, a numelui de familie, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile privind pe titular, cât şi la cele privind pe părinŃii săi“.

• Cererea se depune la serviciul public care are în păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă de primar.

144

4. Prenumele persoanei fizice

• Prenumele este acea componentă a numelui care individualizează persoana în familie. Potrivit dispoziŃiilor art.2 din O.G. nr. 41/2003: „Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii pe baza declaraŃiei de naştere făcută de cel care declară naşterea“. Deci, stabilirea prenumelui este lăsată la libera alegere a părinŃilor copilului, iar în caz de neînŃelegere va decide autoritatea tutelară. DispoziŃiile privind schimbarea şi retranscrierea numelui se aplică prin analogie şi prenumelui.

5. Pseudonimul

• Pseudonimul individualizează persoana fizică într-un anumit domeniu de activitate, de regulă, printr-un cuvânt sau un grup de cuvinte. El este lăsat la libera alegere a persoanei şi nu este supus vreunei reguli de înregisrare.

6. Domiciliul persoanei fizice

• Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinŃa statornică sau principală“ (art.13 din Decretul nr.31/1954). În completare, Legea nr.105/1996 privind evidenŃa populaŃiei şi cartea de identitate prevede în art. 25 că domiciliul persoanelor fizice este la adresa din localitatea unde acestea îşi au locuinŃa statornică.

• Domiciliul este atributul de identificare a persoanei fizice, care o individualizează în spaŃiu, prin indicarea locului unde aceasta îşi are locuinŃa statornică sau principală.

• În raport de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri: – domiciliul de drept comun; – domiciliul legal; – domiciliul ales (convenŃional).

În raport de teritoriul statului pe care se află: - domiciliu în Ńară ; - domiciliu în străinătate.

� Domiciliul de drept comun este domiciliul îpe care orice persoană fizică şi-l alege liber, prin

propria voinŃă, înorice localitate din Ńară şi stăinătate. Practic, domiciliul legal pe care l-a avut prsoana fizică până la majorat se converteşte în domiciliu de drept comun. Persoana care îşi schimbă domiciliul este obligată ca în 15 zile de la mutarea la noua adresă, să se prezinte la formaŃiunea de evidenŃă a populaŃiei pentru eliberarea unei noi cărŃi de identitate. Dovada domiciliului de drept comun se face cu cartea de identitate iar pentru minor, cu certificatul de naştere al acestuia şi cu cartea de identitate a părinŃilor.

� Domiciliul legal este domiciliul stabilit de lege, în mod obligatoriu, pentru anumite categorii de

persoane. Aceste persoane sunt: minorii (au domiciliul la părinŃi), interzişii judecătoreşti (la tutorele), dispăruŃii (la curator) şi moştenitorii (la custode). Dovada se face prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei ce realizează ocrotirea.

� Domiciliul ales este locuinŃa pe care părŃile o aleg în vederea executării actului în acel loc sau

pentru soluŃionarea litigiului şi comunicarea actelor de procedură.

7. ReşedinŃa persoanei fizice

• Ca şi domiciliul, reşedinŃa este un atribut de identificare în spaŃiu a persoanei fizice prin indicarea locuinŃei temporare.. ReşedinŃa reprezintă şi ea o locuinŃă a persoanei fizice, care nu întruneşte caracterul de locuinŃă statornică sau principală. Per a contrario, ea este o locuinŃă

145

temporară ori secundară. • Persoana care locuieşte mai mult de 45 de zile la altă adresă decât cea de domiciliu,este obligată să se

prezinte la formaŃiunea de evidenŃă a populaŃiei pentru înscrierea în cartea de identitate a menŃiunii de stabilire a reşedinŃei.

• Persoana fizică nu poate avea în acelaşi timp decât o singură reşedinŃă. Dovada se face cu menŃiunea înscrisă în cartea de identitate.

8. Precizări

� În România, primul act normativ care cuprindea dispoziŃii unitare privind numele peroanei fizice a fost Legea din 18 martie 1895. Potrivit acesteia, orice persoană trebuia să aibă un nume de familie. În caz contrar, era obligată să facă o declaraŃie la primărie prin care înŃelegea să poarte numele de botez al tatălui la care adăuga terminaŃia –escu sau –eanu. Spre exemplu, dacă tatăl avea prenumele Ion, fiul va declara numele de Ionescu.

� In doctrină şi jurisprudenŃă s-a pus problema dacă prin recăsătorire, se menŃine posibilitatea soŃului supravieŃuitor de a purta în continuare numele pe care îl avea în căsătoria anterioară, încetată prin deces. Într-o opinie răspunsul afost negativ, deoarece, conform Legii din 18 martie 1895, văduva păstra numele de familie al soŃului, dar dacă se recăsătorea îl pierdea. În altă soluŃie contrară, soŃul supravieŃuitor va purta în continuare numele de familie deoarece nu există un text legal care să îi limiteze acest drept.


numele de familie

numele prenumele

pseudonimul

Atributele de de drept comun

identificare domiciliul legal

ales (convenŃ ional)

starea civilă

codul numeric


1) DelimitaŃi modificarea numelui de familie de schimbarea pe cale administrativă a acestuia. 2) Ce sunt domiciliul şi reşedinŃa ca noŃiuni de drept civil? 3) Care sunt caracterele juridice care deosebesc domiciliul de reşedinŃă? 4) În ce constă corelaŃia dintre domiciliu şi starea civilă? 5) ArătaŃi care este diferenŃa dintre pseudonim şi poreclă? În legislaŃia actuală, porecla se bucură de

protecŃia legală? 6) DelimitaŃi structura numelui de conŃinutul dreptului la nume. 7) IdentificaŃi şi analizaŃi modurile de dobândire a numelui de familie. 8) łinând cont de dispoziŃiile art.64 C.fam., completaŃi următoarele enunŃuri: - Numele de familie al copilului găsit, născut din părinŃi necunoscuŃi se stabileşte

de…………………….. prin …………………. - Dacă ulterior acesta îşi stabileşte filiaŃia faŃă de unul dintre părinŃi, copilul va lua numele de familie

al…………………… - În cazul în care filiaŃia a fost stabilită şi faŃă de celălalt părinte, …………………………………va

încuviinŃa ca acel copil să poarte numele de familie al………………………………….

11. SpeŃe

1. Reclamanta achemat în judecată primăria solicitând instanŃei să dispună schimbarea numelui fiului său minor. În motivarea acŃiunii, reclamanta a arătat că doreşte ca minorul să poarte numele ei actual şi nu pe cel al fostului soŃ (nume comun), deoarece acŃiunea acestuia în tăgada paternităŃii a fost admisă prin hotărtârea instanŃei.

InstanŃa a admis acŃiunea reclamantei. CeriŃe:

a) Ce efecte produce admiterea acŃiunii în tăgada paternităŃii asupra numelui copilului? b) Este corectă soluŃia instanŃei?

2. La naştere X îşi are stabilită filiaŃia numai faŃă demamă şi, în consecinŃă, a luat numele de

familie al acesteia. Ulterior, X îşi stabileşte filiaŃia faŃă de tată, iar instanŃa conform art. 64 alin.2 C. fam. îi încuviinŃează să ia numele de familie al tatălui. Dacă părinŃii se căsătoresc şi iau ca nume comun numele soŃiei, stabiliŃi:

147

a) Care va fi numele de familie al copilului X? b) În speŃă este vorba de omodificare sau de o schimbare anumelui de familie al lui X? c) Care va fi soluŃia dacă părinŃii ar lua la încheierea căsătoriei numele lor reunite ca nume comun?

3. Prin acŃiunea formulată, mama unei minore a solicitat instanŃei să se stabilească la ea domiciliul copilului.Tatăl, în calitate de pârât, a formulat o acŃiune cu acelaşi obiect, susŃinând că este în interesul minorei să rămână la bunicii paterni, în a căror grijă se află.

CerinŃe: a) Care este domiciliul copilului minor? Ce este domiciliul legal? b) Dacă reclamanta prezintă garanŃii matereale pentru creşterea minorei, cum aŃi soluŃiona cererea?


1. Constituie atribute de identificare a persoanei fizice: a) numele; b) sediul; c) porecla.

2. O persoană fizică poate avea în România în acelaşi timp: a) un domiciliu şi două ori mai multe reşedinŃe; b) două domicilii şi o reşedinŃă; c) un domiciliu şi o reşedinŃă.

3. ReşedinŃa unei persoane fizice se caracterizează prin: a) obligativitate; b) unicitate; c) stabilitate.

4. Numele de familie al copilului găsit se stabileşte: a) de către cel care l-a găsit; b) de primar; c) de primărie.

5. Atribuitele de identificare ale persoanei fizice: a) sunt drepturi personale nepatrimoniale; b) sunt drepturi relative; c) sunt drepturi de creanŃă.

6. Nu beneficiază de protecŃie legală: a) reşedinŃa; b) pseudonimul; c) porecla.

7. La încheierea căsătoriei, soŃii: a) pot alege un al treilea nume; b) pot să-şi păstreze numele dinaintea căsătoriei; c) sunt obligaŃi să aleagă un nume comun.

148

13. Bibliografie

�� R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 216 – 227 � I. R. Urs, C.I.Todică – op.cit., pag.84-120 � Gh. Beleiu - op.cit. pag. 340 – 360 � G. Boroi – op.cit. pag. 7 – 54 � I. Dogaru – op. cit. pag. 429 – 448

149

XXIV. Starea civilă a persoanei fizice

1. NoŃiune şi caractere juridice

• Prin stare civilă sau statut civil se înŃeleg toate elementele strict personale care contribuie la individualizarea persoanei fizice in societate şi familie.

• Ca drept subiectiv starea civilă cuprinde posibilitatea omului de a se individualiza şi de a pretinde tuturor să fie individualizat prin starea civilă, precum şi posibilitatea de a apela, la nevoie, la constrângerea statală.

• CalităŃile strict personale, care configurează starea civilă a persoanei fizice, sunt următoarele elemente: născută din căsătorie, din afara căsătoriei, din părinŃi necunoscuŃi, adoptată, căsătorită, divorŃată, văduvă, recăsătorită, rudă sau afin cu altă persoană etc.

• Starea civilă, ca ansamblu de calităŃi strict personale ale persoanei fizice, are următoarele caractere juridice: indivizibilitatea, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea şi universalitatea.

2. Folosirea stării civile (posesia de stat)

• Folosirea stării civile, numită şi posesia de stat, se defineşte prin întrunirea de fapte din care rezultă raportul de filiaŃie şi de rudenie între o persoană şi familia din care pretinde că face parte. Posesia de stat constă în recunoaşterea publică a filiaŃiei.

• Posesia de stat produce două efecte: – prezumŃia că ea corespunde realităŃii. Aceasta este o prezumŃie relativă (juris tantum), putând

fi combătută sau completată prin alte probe. – al doilea efect al posesiei de stat (folosirea stării civile) constă în existenŃa legală a stării

civile folosite, dacă este întărită prin actul de stare civilă concordant. De data aceasta, suntem în prezenŃa unei prezumŃii absolute (juris et de jure), care nu permite dovada contrară.

3. AcŃiunile de stare civilă (acŃiunile de stat)

• AcŃiunile de stare civilă sau acŃiunile de stat sunt acele acŃiuni în justiŃie care au ca obiect elemente privind starea civilă a persoanei fizice.

a) În raport cu obiectul lor, acŃiunile de stare civilă se divid în trei categorii: acŃiuni în reclamaŃie de stat, acŃiuni în contestaŃie de stat şi acŃiuni în modificare de stat. – acŃiunea în reclamaŃie de stat este acea acŃiune prin care persoana fizică urmăreşte să obŃină

recunoaşterea unei stări civile, alta decât cea aparentă (acŃiunea în stabilirea maternităŃii, a paternităŃii);

– acŃiunea în contestaŃie de stat este acea acŃiune prin care se urmăreşte înlăturarea stării civile aparente pe motiv că nu corespunde realităŃii (acŃiunea în anularea căsătoriei, acŃiunea în tăgada paternităŃii);

– acŃiunea în modificare de stat este acea acŃiune prin care se urmăreşte modificarea pentru viitor a stării civile (acŃiunea de divorŃ, acŃiunea de desfacere a adopŃiei).

b) În raport de persoanele care pot să le exercite, acŃiunile de stare civilă se împart în: − acŃiuni care pot fi intentate de orice persoană interesată; − acŃiuni care pot fi pornite numai de persoane expres determinate de lege; − acŃiuni care pot fi introduse numai de titularul stării civile.

c) În raport de aplicabilitatea regulilor prescripŃiei extinctive, acŃiunile de stare civilă se împart în: – acŃiuni imprescriptibile; – acŃiuni prescriptibile (acŃiunea în anularea căsătoriei, acŃiunea în tăgada paternităŃii, acŃiunea în

stabilirea paternităŃii).

150

4. Actele de stare civilă

• Sunt acte de stare civilă: actul de naştere, actul de căsătorie şi actul de deces.Titularilor de acte de stare civilă li se eliberează extracte de pe aceste acte: certificat de naştere, certificat de căsătorie, certificat de deces.

• Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice, întocmite potrivit legii, în registrele de stare civilă, de către delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei fizice.

• Reconstituirea actului de stare civilă presupune un act cu existenŃă anterioară, însă datorită unor împrejurări prevăzute de lege, este cu neputinŃă să se facă dovada acestuia în prezent.

Înocmirea ulterioară priveşte situaŃiile în care actul de stare civilă nu afost niciodată întocmit. Anularea actelor de stare civilă este sancŃiunea nerespectării dispoziŃiilor legale referitoare la condiŃiile de valabilitate a acestora. Completarea presupune trecerea unor menŃiuni care nu existau în act. Rectificarea reprezintă îndreptarea ori înlăturarea unor erori strecurate cu ocazia înregisrării. Modificarea este operaŃiunea de înscriere a unor menŃiuni privitoare la statutul civil al titularului.

5. Inregistrările de stare civilă

• Înregistrările de stare civilă sunt operaŃiuni de consemnare în registrele de stare civilă a actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente prevăzute de lege, operaŃii efectuate de către organele cu atribuŃii de stare civilă.

• Există două categorii de înregistrări: înregistrări sub forma întocmirii actelor de stare civilă (în caz de naştere, căsătorie, deces) şi înregistrări sub forma înscrierii de menŃiuni marginale pe registrele de stare civilă (adopŃie, divorŃ, schimbarea sexului).

6. Proba stării civile

• Regula o găsim în art.22 din Decretul nr.31/1954 şi art. 13 din Legea nr.119/1996 care dispun similar că starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă (numai pentru locul unde se găsesc aceste registre), precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora ( pentru locul unde se află persoana).

7. Codul numeric al persoanei fizice

• Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.105/1996 privind evidenŃa populaŃiei codul numeric personal constituie un mijloc de individualizare a persoanei fizice alături de nume, domiciliu şi stare civilă ce se înscriu in cartea de identitate.

• Codul numeric este singurul identificator pentru toate sistemele informatice, care prelucrează date nominale privind persoana fizică.

• Fiecărei persoane fizice, cetăŃean român, i se atribuie la naştere un CNP care se înscrie în certificatul de naştere şi în toate actele cu caracter oficial, precum şi în Registrul permanent de evidenŃă a populaŃiei. El nu mai poate fi schimbat decât în cazul în care se modifică data naşterii sau sexul persoanei fizice.

8. Precizări

� În dreptul roman, statutul persoanei fizice era dat de reunirea a trei elemente: status libertatis (stare de om liber, eliberat, sclav), status civitatis (stare de cetăŃean roman, de latin sau peregrin), şi status familiae (situaŃia în familie de pater familias sui iuris ori alieni iuris)

151

� Legea nr. 119/1996 cuprinde o serie de reguli speciale cu privire la înregistrarea naşterii, cînd declararea ei a fost făcută după trecerea unui an, întocmirea actului de naştere se face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. CompetenŃa aparŃine judecătoriei în raza căreia domiciliază copilul sau este situat sediul instituŃiei de ocrotire a copilului. InstanŃa va solicita poliŃiei să facă verificări pentru stabilirea identităŃii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei a cărei naştere a fost omisă de la înregistrare. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului (Dec.nr. 2270/1956 a colegiului civil a fostului T.S. şi Dec.nr. 392/1990 a S. a III a civ.a T.M.B.) � Unul din efectele posesiei de stat este faptul că, unită cu actul de naştere concordant folosirea stării civile creează prezumŃia irefragabilă de existenŃă a acelei stări civile. Astfel, nimeni nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosirea unei stări civile conforme cu certificatul său de naştere (art. 51 C. fam.) � Prin excepŃie, este admisibilă o acŃiune prin care se contestă identitatea unei persoane, susŃinând că s-a săvârşit o fraudă prin substituirea copiilor, după ce actul de naştere a fost întocmit. SoluŃia este firească deoarece posesia de stat a copilului nu este conformă certificatului său de naştere ci corespunzătoare certificatului de naştere al copilului cu care a fost substituit (Dec. nr.809/1979 a S.civ. a T.S) � Fără a fi un act de stare civilă, livretul de familie este documentul care cuprinde principalele date cu privire la componenŃa familiei, filiaŃia copiilor (art.1 din H.G. nr.495/1997). Livretul de familie se eliberează gratuit cu ocazia oficierii căsătoriei şi se semnează de primar sau de delegatul acestuia. În caz de desfacere acăsătoriei prin divorŃ sau a anulării ei, livretul se retrage şi se anuleză, eliberându-se un nou livret părintelui căruia i s-au încredinŃat copii.

9. Vocabular

• nomen – nume; • tractatus – tratament; • fama – reputaŃie; • tăgăduirea paternităŃii – infirmarea de către un bărbat a paternităŃii copilului pe motiv că, deşi

copilul fie născut, fie conceput în timpul căsătoriei mamei cu acel bărbat, este cu neputinŃă ca el să fie tatăl acestuia.


1) DefiniŃi starea civilă a persoanei fizice şi enumeraŃi caracterele acesteia. 2) Ce se înŃelege prin “posesie de stat”? 3) Ce înŃelegeŃi prin acŃiuni de stare civilă? 4) ClasificaŃi acŃiunile de stare civilă în funcŃie de criteriile cunoscute. 5) Hotărârea judecătorească, pronunŃată într-o acŃiune de stare civilă, este sau nu este un act de stare

civilă? 6) ExplicaŃi sintagma: “înregistrare de stare civilă”. 7) Ce mijloace de probă sunt necesare pentru dovada stării civile? 8) PrecizaŃi care este corelaŃia dintre starea civilă şi capacitatea civilă.

152

11. SpeŃe

1. La data de 1 iunie 1997, X a solicitat înscrierea tardivă a naşterii fiului său Y, născut la 1 iunie 1991. Judecătoria a respins cererea, menŃionând că minorul a cărui naştere se solicită a fi înregistrată a decedat între timp.

CerinŃe: a) Ce tip de acŃiune de stare civilă este cea din speŃă? b) Ce fel de înregistrare de stare civilă solicită X? c) ConsideraŃi soluŃia instanŃei corectă? d) Înregistrarea naşterii este condiŃionată de durata vieŃii copilului?

2. X a solicitat instanŃei corectarea unei greşeli materiale cu privire la numele de familie trecut în certificatul de naştere. InstanŃa, admiŃând cererea lui X, a dispus corectarea menŃiunii greşite, atât din certificatul de naştere cât şi din buletinul de identitate.

CerinŃe: a) Din punct de vedere al naturii juridice cum calificaŃi cererea lui X? b) Ce organ este abilitat de lege să corecteze menŃiunile greşite din actul de identitate?

Buletinul de identitate este un act de stare civilă? c) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei?


1. AcŃiunea prin care se urmăreşte înlăturarea unei stări civile, pretins nereale şi înlocuirea ei cu alta, pretins reale, constituie:

a) acŃiune în reclamaŃie de stat; b) acŃiune în modificare de stat; c) acŃiune în contestaŃie de stat.

2. Starea civilă a unei persoane fizice poate fi probată: a) cu prezumŃie; b) cu orice mijloc de probă; c) cu actele întocmite în registrele de stare civilă.

3. Reprezintă un act de stare civilă: a) legitimaŃia de student; b) buletinul de identitate; c) certificatul de căsătorie.

4. Constituie un fapt de stare civilă: a) naşterea; b) adopŃia; c) căsătoria.

13. Bibliografie

� I. R. Urs, S. Angheni- op.cit., pag. 228 – 232; � I. R. Urs, C. I. Todică – op.cit., pag. 120-161; � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 361 – 372; � G. Boroi – op.cit., pag. 55 – 70; � I. Dogaru – op.cit., pag. 448 – 457;

153

XXV. Ocrotirea unor categorii de persoane fizice

1. Preliminarii

• Dreptul civil, ca şi alte ramuri de drept, cuprinde numeroase instituŃii şi norme prin care se asigură apărarea şi ocrotirea drepturilor subiective, a intereselor tuturor persoanelor fizice.

• De principiu, dreptul civil este un „drept de protecŃie“ a drepturilor omului şi în special a unor categorii de persoane.

• Prin ocrotirea persoanei fizice se înŃelege ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul cărora se asigură recunoaşterea şi protecŃia drepturilor subiective şi a intereselor, precum şi mijloacele de protecŃie ale persoanei fizice ca participantă la circuitul civil.

• Normele dreptului civil asigură ocrotire prin mijloace speciale următoarelor categorii de persoane: a) minorilor, prin ocrotire părintească, tutelă şi curatelă; b) alienaŃilor şi debililor mintali, prin punerea sub interdicŃie şi instituirea tutelei şi curatelei; c) persoanelor aflate în situaŃii deosebite (bătrâneŃe, boală, infirmitate fizică, dispariŃie) prin

instituirea curatelei.

2. Ocrotirea minorului

A. Ocrotirea părintească • NoŃiune. Prin ocrotirea părintească se înŃelege mijlocul juridic de ocrotire a minorului prin

exercitarea şi îndeplinirea îndatoririlor cu privire la persoana şi bunurile acesteia, de către părinŃi (atât părinŃii fireşti, cât şi părinŃii adoptatori).

• Ocrotirea părintească este guvernată de următoarele reguli: – exercitarea drepturilor părinteşti exclusiv în interesul minorului. „Drepturile părinteşti se

exercită numai în interesul copiilor“ (art.1 alin.5 C. fam). – egalitatea ambilor părinŃi în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti

(art. 1 C. fam.). De la această regulă există excepŃia când ocrotirea părintească se exercită de către un singur părinte, în situaŃiile în care celălalt părinte este în imposibilitate de a-şi îndeplini drepturile şi îndatoririle părinteşti.

– independenŃa de patrimonii între părinŃi şi copii (art. 106 C. fam.). – ocrotirea părintească nu trece asupra ascendenŃilor, fiind un drept şi o îndatorire rezervată

părinŃilor. – exercitarea ocrotirii părinteşti se realizează sub supravegherea şi controlul statului,

reprezentat prin autoritatea tutelară (art.108 C. fam.). – ocrotirea părintească încetează la majoratul copiilor.

• ConŃinutul exercitarii ocrotirii părinteşti. ∗ Drepturile şi obligaŃiile părinteşti care intră în conŃinutul ocrotirii părinteşti se împart în două

mari categorii: a) drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana copilului minor - părinŃii sunt

obligaŃi să crească copilul îngrijind de dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăŃătura şi pregătirea profesională

b) drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la bunurile copilului minor (patrimoniul minorului)

– în cazul copilului sub 14 ani, rolul părinŃilor este dublu: de a reprezenta pe minor în actele juridice civile şi de a administra bunurile minorului.

– în cazul minorului de peste 14 ani, rolul părinŃilor constă în încuviinŃarea prealabilă a actelor juridice civile pe care le încheie copilul personal.

154

• Răspunderea părinŃilor Neexercitarea ori exercitarea necorespunzătoare a drepturilor părinteşti, precum şi neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti atrage după sine răspunderea părinŃilor, astfel:

– răspunderea de dreptul familiei este concretizată în măsura decăderii din drepturile părinteşti în baza art.109 C. fam.

– răspunderea de drept civil este angajată pentru fapta ilicită a minorului (art. 1000 alin. 2 C. civ.), precum şi pentru fapta proprie a părinŃilor, în condiŃiile art. 998-999 C. civ., când părinŃii nu şi-au îndeplinit corespunzător îndatoririle cu privire la administrarea bunurilor minorului, reprezentarea acestuia în vârstă de până la 14 ani şi încuviinŃarea actelor minorului de peste 14 ani.

– răspunderea penală concretizată în interzicerea drepturilor părinteşti.

B. Tutela minorului – ocrotirea prin tutelă

• NoŃiune. Tutela este o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este chemată a exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti faŃă de un copil minor, ai cărui părinŃi sunt decedaŃi ori în imposibilitatea permanentă de a-şi exercita atribuŃiile.

• Tutela este guvernată de următoarele reguli şi principii: – legalitatea tutelei, instituirea tutelei, cazurile în care se deschide tutela, procedura de numire a

tutorelui, obligaŃia pentru anumite persoane de a îndeplini sarcina de tutore, precum şi încetarea tutelei sunt prevăzute de lege prin norme imperative;

– obligativitatea tutelei (art.118 C. fam.). – gratuitatea tutelei (art.121 alin.1 C. fam.). – generalitatea tutelei (art. 115 C. fam.). – exercitarea tutelei exclusiv în interesul copilului minor (art. 114 C. fam.). – independenŃa patrimonială dintre copilul minor şi tutore (art. 125 dispune că art. 106 C. fam.

se aplică în mod corespunzător şi în cazul tutelei). – controlul permanent exercitat de către stat asupra tutelei (art. 136 C. fam.).

• Cazuri de deschidere a tutelei (art.113 C.fam.) � când ambii părinŃi sunt morŃi ori declaraŃi judecătoreşte morŃi; � când ambii părinŃi sunt decăzuŃi din drepturile părinteşti; � când ambii părinŃi sunt necunoscuŃi; � când ambii părinŃi sunt puşi sub interdicŃie judecătorească; � când ambii părinŃi sunt dispăruŃi; � când după desfacerea adopŃiei minorului, instanŃa judecătorească hotărăşte instituirea tutelei.

• ConŃinutul ocrotirii prin tutelă (art.123-139 C. fam.) - latura personală (părinŃii sunt obligaŃi să crească copilul îngrijind de dezvoltarea lui fizică, de

educarea, învăŃătura şi pregătirea profesională); - latura patrimonială:

- administrarea bunurilor, în cazul minorului sub 14 ani; - reprezentarea şi încuviinŃarea actelor juridice pentru minorul peste 14 ani.

• Răspunderea tutorelui pentru neîndeplinirea sarcinii de ocrotire a minorului poate fi civilă (îndepărtarea de la tutelă şi răspunderea delictuală), administrativă sau penală, după caz.

• Încetarea tutelei are loc la majoratul minorului, decesul acestuia sau când dispar cauzele care au determinat instituirea ei.

C. Curatela minorului – ocrotirea prin curatelă.

• NoŃiune. Prin curatelă se înŃelege mijlocul juridic, temporar şi subsidiar, instituit de lege, prin care

se asigură ocrotirea minorului.

155

• Instituirea curatelei poate fi dispusă pentru următoarele cazuri: � când apar contradicŃii de interese între minor şi ocrotitorul său; � când înlocuirea tutorelui cu altul nu se face concomitent; � când există un proces cu privire la punerea sub interdicŃie a minorului; � când ocrotitorul legal al minorului este împiedicat temporar să-şi exercite îndatoririle faŃă de

persoana şi bunurile acestuia. • ConŃinut. Curatela vizează două categorii de atribuŃii ale curatorului:

a) ocrotirea persoanei minorului; b) gestiunea patrimoniului minorului.

• Încetarea curatelei. Curatela încetează dacă au dispărut cauzele care au condus la instituirea ei, pe baza hotărârii autorităŃii tutelare.

3. Ocrotirea bolnavului psihic prin interdicŃie judecătorească

• NoŃiune. InterdicŃia judecătorească este o măsură de ocrotire, ce se dispune în condiŃiile expres prevăzute de lege faŃă de persoana lipsită de discernământ din cauza alienaŃiei sau debilităŃii mintale şi constă în lipsirea ei de capacitate de exerciŃiu şi instituirea tutelei.

• CondiŃii. InterdicŃia judecătorească se pronunŃă numai de către instanŃa judecătorească şi numai dacă: - persona este lipsită de discernământ; - lipsa discernământului se datorează alienaŃiei sau debilităŃii mentale; - lipsa discernământului să pună persoana în imposibilitate de a se îngriji singură de

propriile înterese. • Efecte. Punerea sub interdicŃie judecătorească produce două efecte principale:

– lipsirea interzisului de capacitatea de exerciŃiu; – instituirea tutelei interzisului.

• Încetare. ÎnterdicŃia judecătorească încetează prin moartea interzisului şi prin ridicarea interdicŃiei de instanŃa judecătorească.

4. Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă

• NoŃiune. Curatela este mijlocul juridic, permanent sau temporar subsidiar, de ocrotire a persoanei fizice. Există două feluri de curatelă: − curatela propriu-zisă, pentru ocrotirea unei persoane capabile, aflată în imposibilitatea de a-şi

administra singură patrimoniul, datorită unor situaŃii speciale (boală, bătrâneŃe, infirmitate fizică etc.);

− curatela incapabilului, pentru ocrotirea vremelnică a unei persoane lipsite de capacitate de exerciŃiu sau cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (curatela minorului).

• Cazuri de instituire a curatelei: � dacă din cauza bolii, a bătâneŃii, a unei infirmităŃi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate

să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele; � dacă din cauza bolii, a bătâneŃii, a unei infirmităŃi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate

să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare; � dacă din cauza bolii sau din alte motive, părintele sau tutorele este împiedicat să

îndeplinească un act în numele persoanei ce o reprezintă; � dacă o persoană lipsind vreme îndelungată de la domiciliu, nu a lăsat un mandatar general; � dacă o persoană a dispărut fără a se avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general.

• Încetarea curatelei are în vedere atât încetarea funcŃiei curatorului (revocare, înlocuire), cât şi încetarea măsurii curatelei(la dispariŃia cauzelor ce au determinat-o).

156

5. Vocabular

• decăderea din drepturile părinteşti – sancŃiune juridică specifică familiei, aplicabilă părinŃilor, dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenŃă gravă în împlinirea îndatoririlor de părinte.


1) Ce drepturi au părinŃii asupra bunurilor copiilor minori? 2) Ce fel de răspundere au părinŃii pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a

îndatoririlor părinteşti? 3) DefiniŃi tutela minorului şi enumeraŃi caracterele juridice ale tutelei. 4) Care sunt laturile conŃinutului ocrotirii minorului prin tutelă? 5) Ce este curatela minorului? 6) DelimitaŃi instituŃia tutelei de instituŃia curatelei. 7) DefiniŃi interdicŃia judecătorească ca instituŃie de drept civil. Care sunt efectele punerii sub

interdicŃie? 8) Care sunt condiŃiile de fond pentru punerea sub interdicŃie? Poate fi pus sub interdicŃie acela care, din

cauza bătrâneŃii, bolii, deşi capabil, deci cu discernământ, nu poate să-şi apere personal interesele în condiŃii mulŃumitoare?

9) Care este măsura de ocrotire a copilului minor în cazul în care: unul dintre părinŃi este decăzut din drepturile părinteşti / ambii părinŃi sunt decăzuŃi din drepturile părinteşti?

10) Ce măsură de ocrotire se instituie pentru: persoana care din cauza bătrâneŃii, bolii nu poate să se îngrijească de propriile interese / persoana lipsită de discernământ care nu poate să se îngrijească de propriile interese?

7. SpeŃe

1. X a solicitat instanŃei punerea sub interdicŃie a lui Y şi numirea sa în funcŃia de curator. X şi-a motivat cererea invocând handicapul fizic şi mental al lui Y, care nu mai este capabilă să-şi realizeze interesele proprii. InstanŃa a admis cererea lui X, dispunând punerea sub interdicŃie a lui Y, în hotărâre reŃinându-se că din punct de vedere mental Y este sănătoasă, dar handicapul fizic este determinant în ceea ce priveşte punerea sub interdicŃie.

CerinŃe: a) Sunt întrunite condiŃiile legale pentru ca Y să fie ocrotită prin instituŃia interdicŃiei

judecătoreşti? b) ConsideraŃi corectă soluŃia instanŃei? În caz de răspuns negativ, ce trebuia numit în speŃă, un

curator sau un tutore? 2. X a solicitat instanŃei angajarea răspunderii lui Y, fost tutore al minorului Z, arătând că acesta, administrând defectuos patrimoniul, a adus casa părintească într-o stare de degradare substanŃială şi a golit-o de bunurile mobile de valoare. X a susŃinut că această stare se datorează convenŃiilor pe care

157

minorul, pentru a-şi satisface capriciile (dulciuri, jucării) le-a încheiat cu tutorele, dându-i în schimb bunuri mobile din casă, de o valoare mult mai mare.

CerinŃe: a) Cui îi aparŃine competenŃa de a numi tutore? b) Sunt valabile actele încheiate între tutore de o parte şi minor de alta?


1. Au valoare de adevăr următoarele afirmaŃii: a) exercitarea drepturilor părinteşti se face exclusiv în interesul minorului; b) ocrotirea părintească trece asupra ascendenŃilor; c) ocrotirea părintească nu încetează la majoratul copiilor.

2. Tutela minorului se deschide în cazul în care: a) unul dintre părinŃi se află în imposibilitate permanentă de a exercita ocrotirea

părintească; b) când ambii părinŃi sunt în imposibilitate permanentă de a exercita ocrotirea

părintească; c) când ambii părinŃi sunt în imposibilitate temporară de a exercita ocrotirea

părintească. 3. Constituie un mijloc temporar şi subsidiar prin care se asigură ocrotirea minorului:

a) tutela; b) curatela; c) ocrotirea părintească.

4. Persoanele aflate în situaŃie de bătrâneŃe, boală, infirmitate sunt ocrotite prin: a) punerea sub interdicŃie; b) instituirea tutelei; c) instituirea curatelei.

5. Punerea sub interdicŃie judecătorească are ca efect: a) lipsirea persoanei de capacitate de folosinŃă; b) lipsirea persoanei de capacitate de exerciŃiu; c) numirea unui curator.

9. Bibliografie

� I. R. Urs, S Angheni – op.cit, pag.233-245; � I. R. Urs, C. I. Todică – op.cit, pag.162-194; � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 320-337; � G. Boroi – op.cit., pag. 99-103; � I. Dogaru – op.cit., pag. 410-427.

158

PERSOANA JURIDICĂ

XXVI: NoŃiune, elemente constitutive şi clasificarea persoanelor juridice

1. NoŃiune

• După cum am arătat, calitatea de a fi titular de drepturi şi obligaŃii civile o are persoana fizică şi

persoana juridică.În doctrina juridică persoana juridică a fost definită în mod diferit.În ce ne priveşte, considerăm că persoana juridică este un subiect de drept care se înfiinŃează, se organizează şi participă la raporturile juridice cu respectarea cerinŃelor legale de fond şi de formă. Recunoaşterea calităŃii de persoană juridică (subiect de drept distinct) şi conferirea „personalităŃii juridice“ unor entităŃi sociale este exclusiv opera legii. RaŃiunea existenŃei acestei instituŃii juridice, precum şi criteriile de formare şi elementele de conŃinut care îl călăuzesc pe legiuitor sunt fundamentate pe interese social-economice generale.

• Enumerarea persoanelor juridice:

- Statul. Potrivit art. 25 alin. 1 din Decretul nr.31/1954, statul este “persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaŃii”.

- Organele puterii legislative. Camera Deputatilor şi Senatul, care împreună formează Parlamentul Romaniei, sunt persoane juridice, deoarece întrunesc elementele constitutive cerute de lege în acest scop.

- Organele puterii executive. Din aceasta categorie fac parte: AdministraŃia prezidenŃială, Guvernul Romaniei, ministerele şi alte instituŃii de specialitate ale administraŃiei publice centrale, prefecturile şi organele administraŃiei de stat, misiunile diplomatice şi oficiile consulare.

- Organele puterii judecatoreşti. Acestea cuprind instanŃele judecătoreşti şi Ministerul Public. InstanŃele de judecată sunt: judecătoriile, tribunalele, Curtea de Apel, Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie. Dintre acestea, judecătoriile nu au personalitate juridică, fiind privite ca subunităŃi ale tribunalelor.

- AutoritaŃile administrative autonome nesubordonate Guvernului. De exemplu: Banca NaŃionala a României, Curtea de Conturi, Serviciul Român de InformaŃii.

- Curtea ConstituŃională - UnităŃile administrativ-teritoriale. Potrivit art.19 din Legea administraŃiei publice locale nr.

215/2001, “comunele, oraşele şi judeŃele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu şi capacitate juridică deplină”.

- Persoane juridice de stat. Acestea cuprind instituŃii de stat (înfiinŃate in domeniile: sanatate, invatamant, stiinta şi cultură ) şi agenŃi economici de stat (regii autonome şi societăŃi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat ).

- Partide politice. Potrivit art. 1 teza a II a din Legea partidelor politice nr. 14/2003 partidele sunt “persoane juridice de drept public”.

- SocietăŃile comerciale cu capital privat. Sunt reglementate de Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990 şi se constituie în una din formele: societate cu răspundere limitată, societate pe acŃiuni, societate în nume colectiv, societate în comandită pe acŃiuni, societate în comandită simplă.

- SocietăŃile agricole. Acestea s-au înfiinŃat în temeiul Legii nr. 36/1991 ca persoane juridice de drept privat, dar fără caracter comercial.

159

- OrganizaŃii cooperatiste. Sunt persoane juridice de drept privat, ce se organizează şi funcŃionează din iniŃiativa membrilor lor, pentru realizarea unor scopuri economice sau în scopul întrajutorării membrilor. În prezent funŃionează două categorii de organizaŃii cooperatiste: organizaŃiile cooperaŃiei meşteşugăreşti, reglementate prin Decretul-Lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei meşteşugăreşti şi organizaŃiile cooperaŃiei de consum şi de credit, reglementate de Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcŃionarea cooperaŃiei de consum şi de credit

- AsociaŃiile şi fundaŃiile. Conform art. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii modificată prin O.G. nr. 37/2003, persoanele fizice şi juridice ce urmăresc realizarea unor activităŃi în interes general sau în interes personal nepatrimonial, pot constitui asociaŃii sau fundaŃii fără scop patrimonial.

- Grupurile de interes economic. Potrivi Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei, grupul de interes economic – G.I.E., reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane juridice, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităŃii economice a membrilor săi şi a îmbunătăŃirii rezultatelor activităŃii respective.

- Sindicatele. Se constituie în baza Legii nr. 54/2003 cu privire la sindicate, contribuind la apărarea drepturilor şi promovarea intereselor profesionale şi economice ale salariaŃilor.

- Cultele religioase. Decretul nr. 117/1948 privind regimul general al cultelor religioase recunoaşte în art. 28 calitatea de persoană juridică atât a cultelor religioase cât şi a părŃilor componente, aşezămintelor, congregaŃiilor, etc.

- Casele de Ajutor Reciproc.

2. Elementele constitutive ale persoanei juridice

• Având ca punct de plecare dispoziŃiile legale cuprinse în art.26 lit. e din Decretul nr.31/1954,

literatura de specialitate este unanimă în a considera că elementele constitutive general valabile pentru existenŃa unei persoane juridice sunt:

- organizarea de sine stătătoare; - un patrimoniu propriu; - un scop propriu în acord cu interesul public (general).

� Organizarea de sine stătătoare a persoanei juridice desemnează acel element constitutiv ce constă în

alcătuirea ca un tot unitar sau structurarea pe activităŃi, precum şi precizarea persoanelor care vor reprezenta persoana juridică în raport cu terŃii. Cu alte cuvinte, organizarea proprie priveşte două aspecte: organizarea internă, structurarea pe compartimente (cercetare, producŃie, comerŃ) şi desemnarea organelor de conducere şi a persoanelor care reprezintă persoana juridică. ImportanŃa acestui element constitutiv este dedusă din faptul că persoana juridică participă la raporturile juridice civile ca un ansamblu unitar.

� Patrimoniul propriu este acel element constitutiv al persoanei juridice care constă în totalitatea

drepturilor şi obligaŃiilor cu conŃinut economic, având ca titular persoana juridică. Similar persoanei fizice, patrimoniul persoanei juridice cuprinde o latură activă, formată din drepturi patrimoniale (reale şi de creanŃă) şi o latură pasivă alcătuită din obligaŃii patrimoniale (contractuale şi extracontractuale). Patrimoniul trebuie să fie distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce alcătuiesc persoana juridică, precum şi faŃă de patrimoniul altor persoane fizice sau juridice, ceea ce îi permite să-şi asume o răspundere proprie, autonomă.

160

ImportanŃa juridică a patrimoniului priveşte următoarele aspecte:

a) există entităŃi care au organizare proprie şi scop propriu, dar nu au calitatea de persoană juridică lipsindu-le patrimoniul propriu (spre exemplu sucursalele, nu însă şi filialele care întrunesc cele trei elemente constitutive);

b) patrimoniul propriu stă la baza răspunderii; c) patrimoniul permite persoanei juridice să participe la viaŃa publică în nume propriu (proprio

nomine) d) patrimoniul propriu explică dispoziŃia art. 37 din Decretul nr. 31/1954 conform căreia persoana

juridică supraordonată nu răspunde pentru obligaŃiile persoanei juridice subordonate şi nici invers. � Scopul persoanei juridice are două sensuri:

- în sens larg, se înŃelege scopul formulat în acte normative care se exprimă generic, arătându-se domeniul şi obiectul de activitate (spre exemplu, fundaŃia este destinată realizării unui scop ideal);

- în sens restrâns, se înŃelege scopul concret urmărit de fiecare persoană juridică, scop înscris în actul de înfiinŃare.

Scopul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie în acord cu interesul public, să fie determinat, să fie legal (în acord cu legea). Scopul stabileşte limitele capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice, capacitate ce e guvernată de principiul specialităŃii.

3. Clasificarea persoanelor juridice

• Se face după anumite criterii aplicabile fie tuturor categoriilor de persoane juridice, fie numai unora

dintre ele, slujind la stabilirea unor trăsături caracteristice unor grupe ori subgrupe de persoane juridice.

• Criteriile de clasificare care pot fi reŃinute sunt următoarele: – domeniul dreptului de care aparŃin; – forma dreptului de proprietate; – naŃionalitatea; – natura scopului.

• După domeniul dreptului de care aparŃin se disting A. Persoane juridice de drept public

− Statul; − UnităŃile administrativ teritoriale; − Organele puterii legislative; − Organele puterii executive; − Organele puterii judecătoreşti; − Ministerul public; − Curtea de conturi; − InstituŃiile de stat; − Partidele politice

B. Persoane juridice de drept privat

− AgenŃii economici de stat; − SocietăŃile comerciale; − Sindicatele;

161

− Cultele religioase; − OrganizaŃiile cooperatiste; − Casele de Ajutor Reciproc; − AsociaŃiile şi fundaŃiile.

• După forma dreptului de proprietate pe care se întemeiază:

– persoane juridice fundamentate pe proprietatea publică; – persoane juridice care au la bază, atât proprietatea publică, cât şi proprietatea

privată; – persoane juridice care au la bază exclusiv proprietatea privată; – persoane juridice întemeiate pe proprietatea privată internă şi proprietatea străină.

• După naŃionalitate, persoanele juridice sunt:

− persoane juridice române – au sediul principal in România, fiind constituite în condiŃiile legii române

− persoane juridice străine – au sediul principal în străinătate şi îşi desfăşoară activitatea în România, potrivi cerinŃelor legii româneşti.

• După natura scopului urmărit:

− persoane juridice cu scop patrimonial (economic, lucrativ); − persoane juridice fără scop patrimonial.

4. Precizări

� ApariŃia persoanei juridice în circuitul civil a constituit premisa unor controverse doctrinare în legătură cu natura juridică a acestei instituŃii. De-a lungul timpului, s-au formulat mai multe teorii care au încercat să explice fundamentul persoanei juridice.

După un prim sistem, persoana juridică era considerată o ficŃiune, omul fiind singura persoană reală, fizică. Deoarece nici o ficŃiune nu putea exista fără lege, persoana juridică era considerată creaŃia legiuitorului.

Teoria proprietăŃii colective identifica persoana juridică cu un ansamblu de bunuri colective aflat în posesia unui grup de oameni. Calitatea de subiect de drept o avea nu colectivitatea, ci patrimoniul colectivităŃii.

Teoria realităŃii susŃinea că persoana juridică avea o existenŃă reală reală şi o voinŃă proprie, distinctă de a componenŃilor săi.

În majoritatea definiŃiilor formulate în doctrină fundamentul persoanei juridice îl constituie colectivul de oameni, pe care aceasta îşi bazează şi justifică existenŃa.În ceea ce ne priveşte, considerăm că persoana juridică este exclusiv opera legii, raŃiunea existenŃei acestei instituŃii fiind fundamentată pe interese social – economice generale.

� Statul apare ca subiect de drept civil în urmatoarele raporturi juridice:

- în raporturile de proprietate, statul este titular al dreptului de proprietate asupra unori bunuri ce apartin domeniului public sau privat.

- în raporturile obligaŃionale, statul apare ca debitor şi răspunde patimonial pentu erorile judiciare constând în condamnarea şi luarea unei măsuri preventive pe nedrept (art.504 şi următoarele din C. proc. pen.).

162

- în domeniul succesoral, statul apare ca o persoană juridică civilă, dobândind moştenirile vacante conform art. 680 C.civ. “În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec in proprietatea statului”.

- în raporturile de comerŃ internaŃional.

� Fără a fi considerate elemente constitutive ale persoanei juridice, conditiile speciale particularizează conŃinutul acestora.Cu titlu exemplificativ, enumerăm câteva condiŃii speciale, ce particularizează unele persoane juridice:

▪ în cazul societatilor comerciale, potrivit Legii nr.31/1990, numarul acŃionarilor în societatea pe acŃiuni nu poate fi mai mic de 5, iar capitalul social mai mic de 25.000.000 de lei. Tot astfel, numărul asociaŃiilor din societăŃile cu răspundere limitată nu poate fi mai mare de 50, iar capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 de lei. Guvernul va putea modifica anual, prin hotărâre, valoarea minimă a capitalului social al societăŃii pe acŃiuni şi în comandită pe acŃiuni, astfel încât până la data de 31 decembrie 2005, capitalul social pentu aceste societăŃi să nu fie mai mic decât echivalentul în lei a sumei de 25.000 de euro. Hotărârea Guvernului va cuprinde şi termenul pentru completarea capitalului social ( art.286, introdus prin Legea nr.161/2003).

▪ în societatea agricolă, numărul minim de asociaŃi pentru înfiinŃarea şi funcŃionarea acesteia, este de10 asociaŃi (art.8 din Legea nr.36/1991).

▪ în cazul asociaŃiilor şi fundaŃiilor, numărul minim al membriilor unei asociaŃii este de 3 persoane (art.4 din O.U.G. nr. 26/2000 ). În schimb, fundaŃia poate fi înfiinŃată de una sau mai multe persoane ( art. 15 ).

▪ cererea de înregistrare a unui partid politic trebuie însoŃită şi de lista semnăturilor de susŃinere a cel puŃin 25.000 de membrii fondatori, domiciliaŃi în cel puŃin 18 dintre judeŃele Ńării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puŃin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeŃe şi municipiul Bucureşti (art.19 alin.3 din Legea nr.14/2003 ).

▪ numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de 20 (art. 118 alin.3 din Legea nr.161/2003).

▪ pentru constituirea unei organizaŃii sindicale este necesar un număr de cel puŃin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiŃi (art.2 alin.2 din Legea nr. 54/2003).

163


- Statul

- UnităŃi l e admini st r a ti v - t eri toriale

- Organele de stat

- Ministerul Public

- Curtea de Conturi

- InstituŃi i le de stat

- Partide politice

- AgenŃi i economici de st at

- SocietăŃi comerciale

- Sindicate

- Culte religioase

- OrganizaŃi i cooper atiste

- AsociaŃi i şi fundaŃi i

- Statul


- InstituŃi i bugetare

- Organele de stat

- Regii autonome

- SocietăŃi comerciale c u capit al mi xt


după f orma d r .

de proprietate

- FundaŃii şi asociaŃi i

- Culte religioase

persoane juridice române

după

naŃ i onal i tate

persoane juridice străi ne

după natur a

scopului

pers. juridice fundam.

pe proprietatea publ.

şi priv.

persoane juridice care

au la bază exclusi v

proprietatea privată

Clasificarea persoanelor juridice

persoane juridice

de drept public

persoane juridice de

drept privat

persoane juridice

fundamentate pe

proprietatea publică

după domeni ul

dreptului de

care aparŃ i n

persoane juridice întemeiate pe

proprietate internă şi pr opr. st răină

persoane juridice cu scop patrimonial (regii autonome,

societăŃ i comerci al e)

persoane juridice făr ă scop patri monial ( par t i de poli t i ce,

fundaŃi i )

- SocietăŃi l e comerciale o r gani zate

în condiŃi i l e l egii 31/1990

societăŃ i l e comercial e

mixte

164

6. Vocabular

• Case de Ajutor Reciproc – organizaŃii de tip asociativ ce au ca obiect exclusiv de activitate

ajutorarea salariaŃilor prin acordarea de împrumuturi cu dobândă rezonabilă • persoană juridică română – persoana juridică cu sediul în România, constituită după cerinŃele legii

române şi având capacitatea juridică stabilită de aceste legi • persoana juridică străină – persoană juridică cu sediul în străinătate, constituită în condiŃiile legii

locului respectiv, care în condiŃiile legii române poate desfăşura activitate şi pe teritoriul României • asociŃie − subiect de drept constituit din trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înŃelegeri, pun

în comun şi fără drept de restituire contribuŃia materială, cunoştinŃele sau aportul lor în muncă, pentru realizarea unor activităŃi în interes general sau personal nepatrimonial

• fundaŃia – subiect de drept înfiiŃat de unul sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii sau pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat permanent şi irevocabil realizării unui scop de intres general


1) DefiniŃi persoana juridică. 2) ClasificaŃi persoana juridică în funcŃie de criteriile cunoscute. 3) Care sunt elementele constitutive ale persoanei juridice ? 4) Care este importanŃa obiectului propriu de activitate al unei persoane juridice ? 5) Ce înŃelegeŃi prin „organizare de sine stătătoare” ? 6) Care este elementul definitoriu al patrimoniului unei persoane juridice ? 7) Ce înŃelegeŃi prin „act de dispoziŃie” ? 8) Ce presupune înfiinŃarea unei persoane juridice prin act recunoscut ? 9) Ce reprezintă autorizarea prealabilă ? EnumeraŃi categoriile de persoane juridice ce se înfiinŃează

prin act autorizat. 10) ComparaŃi actul de recunoaştere cu actul de autorizaŃie. 11) Ce înŃelegeŃi prin persoană juridică română ?

8. SpeŃă

1. La 1 decembrie 1994, X, companie de transport aerian, l-a chemat în judecată pe Y, solicitând instanŃei obligarea acestuia din urmă la plata a 3000 $ reprezentând chiria neplătită. În motivarea acŃiunii, X arată că este o companie care are ca obiect de activitate exploaterea comercială a aeronavelor iar avionul, aflat în administrare tehnică, a fost închiriat lui Y la data de 11 septembrie 1990 pentru un transport de mărfuri. Y, în apărare, a învederat că societatea de transport are capital integral străin şi, deşi are sediul în România, nu poate să se prevaleze de legislaŃia română, chemându-l în judecată în faŃa instanŃelor române.

CerinŃe: a) Ce reprezintă X ca noŃiune de drept civil? b) ClasificaŃi pe X în funcŃie de criteriile cunoscute. c) Care sunt elementele constitutive ale lui X ca societate comercială?

165

d) Este întemeiată susŃinerea lui Y privind incapacitatea lui X de a o acŃiona în faŃa instanŃelor române?

e) Ce ar fi putut invoca în apărarea sa Y?


1. Nu constituie un element constitutiv al persoanei juridice:

a) organizarea de sine stătătoare; b) actul de înfiinŃare; c) scopul propriu.

2. Reprezintă un element constitutiv al persoanei juridice:; a) obiectul de activitate; b) actul de înfiinŃare; c) capitalul social.

3. Sunt persoane juridice fundamentate atât pe proprietate publică cât şi privată: a) instituŃiile de stat; b) organele de stat; c) statul şi unităŃile administrativ-teritoriale.

4. Sunt persoane juridice de drept public: a) agenŃii economici de stat; b) unităŃile administrativ – teritoriale; c) organizaŃiile cooperatiste.

5. Sunt persoane juridice de drept privat: a) partidele politice; b) CurŃile de Apel; c) sindicatele.

6. Partidele politice sunt persoane juridice: a) de drept public, fundamentate pe proprietate publică şi privată, fără scop

patrimonial; b) de drept public, fundamentate pe proprietate privată, fără scop patrimonial; c) de drept public, fundamentate pe proprietate publică, cu scop patrimonial.

7. Cultele religioase sunt persoane juridice: a) de drept privat, fundamentate pe proprietate publică şi privată, fără scop

patrimonial; b) de drept privat, fundamentate exclusiv pe proprietate privată, cu scop

patrimonial; c) de drept privat, fundamentate pe proprietate privată, fără scop patrimonial.

10. Bibliografie

� I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 248 – 272 � I.R.Urs, Carmen Ilie Todica – Teoria persoanelor. Subiecte de drept civil., Ed. Oscar Print,

Bucuresti,2003 � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 377 – 408 � G. Boroi – op.cit., pag. 107 - 118 � I. Dogaru – op.cit., pag. 461 – 481

166

XXVII: ÎnfiinŃarea persoanelor juridice

1. NoŃiune

• ÎnfiinŃarea persoanei juridice reprezintă operaŃiunea de creare, în condiŃiile legii, a unui subiect de

drept. • În unele cazuri înfiinŃarea presupune un singur act juridic, însă, de cele mai multe ori, ea necesită o

succesiune de acte juridice, ceea ce reprezintă un adevărat proces de constituire asubiectului de drept deoarece, numai luate împreună, actele respective conduc la efectul creator de persoană juridică.

2. Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice.

• Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice sunt prevăzute în art. 28 din Decretul nr.31/1954. Potrivit

acestei norme, cu caracter de normă generală în materie, „persoana juridică se înfiinŃează: − prin actul de dispoziŃie al organului competent al puterii sau administraŃiei de stat; − prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul puterii sau

administraŃiei de stat competent a verifica dacă sunt întrunite cerinŃele legii pentru ca acea persoană juridică să poată lua fiinŃă;

− prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului puterii sau administraŃiei de stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinŃarea ei:

− printr-un alt mod reglementat de lege. • Sigur că textul, prezentat „ad litteram“, este parŃial depăşit de noile realităŃi din Ńara noastră şi se

înfăŃişează drept confuz. Dar textul este în vigoare şi cuprinde în esenŃă modurile de înfiinŃare care pot fi adaptate la schimbările din Ńara noastră:

− prin actul de dispoziŃie al organului de stat competent; − prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, recunoscut de organul competent; − prin actul de înfiinŃare al celor care o constituie, autorizatde organul competent; − printr-un alt mod reglementat de lege.

3. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de dispoziŃie.

• Prin „actul de dispoziŃie al organului competent“ înŃelegem, după caz: legea, hotărârea sau

ordonanŃa Guvernului, hotărârea consiliilor judeŃene sau locale. • Domeniul de aplicare al modului de înfiinŃare prin „act de dispoziŃie al organului competent“:

− Organele puterii legislative- prin Decretul-lege nr.68/1990; − Organele puterii executive:

- PreşedinŃia României- prin Legea nr.92/1990 - Serviciile publice din subordinea preşedinŃiei –Legea nr.47/1994 - Ministerele- Legea nr.90/2001

− Organele puterii judecătoreşti – Legea nr.92/1992;

167

− UnităŃile administrativ teritoriale – sunt înfiinŃate prin Legea nr.2/1968, iar autorităŃile administraŃiei publice locale prin Legea nr.215/2001;

− Regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital de stat, rezultate din reorganizarea fostelor întreprinderi de stat, prin Legea nr.15/1990.

4. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare recunoscut.

• Astfel cum reiese din chiar formularea textului legal, acest mod de înfiinŃare presupune existenŃa a

două acte juridice: − actul de înfiinŃare a persoanei juridice, adoptat de Adunarea generală, Congres (contract,

statut); − actul de recunoaştere a înfiinŃării, emis de organul competent prin care se constată legalitatea

actului de înfiinŃare. • ÎnfiinŃarea nu este completă şi nu produce efecte juridice decât după ce se îndeplinesc şi alte două

formalităŃi: - înmatricularea în Registrul ComerŃului; - înregistrarea la organul de stat prevăzut de lege, de regulă organul fiscal.

• Domeniul de aplicare a modului de înfiinŃare prin act recunoscut

– Potrivit art.28 lit. b. din Decret, acest mod de înfiinŃare se referă la organizaŃiile cooperatiste şi la instituŃiile şi întreprinderile anexe, create de acestea. Până în 1989, acest mod se aplica tuturor organizaŃiilor cooperatiste, în prezent vizează dar organizaŃiile cooperaŃiei meşteşugăreşti, nu şi organizaŃiile de consum, de credit şi agricole.

– Modul de înfiinŃare este complex, presupunând mai multe etape: – actul de înfiinŃare:contract şi statut; – recunoaşterea actului de înfiinŃare de organul cooperatist ierarhic superior; – înregistrarea la organul de stat competent(organul fiscal teritorial) .

– OrganizaŃiile cooperaŃiei meşteşugăreşti dobândesc personalitate juridică prin înregistrarea la organul de stat competent.

5. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare autorizat.

• Acest mod de înfiinŃare presupune două faze:

− adoptarea actului de înfiinŃare a persoanei juridice (contract, statut); − autorizarea organului competent (organ adminisrativ sau instanŃa de judecată).

• Penru înfiinŃarea completă, legea cere expres înregistrarea, respectiv înscrierea persoanei juridice, formalităŃi ce condiŃionează dobândirea personaliităŃii juridice.

• Modul de înfiinŃare este complex, presupunând cumulativ mai multe etape: - actul de înfiinŃare - autorizarea organului competent - inregistrarea şi înscrierea.

a)NoŃiunea de autorizare

– Legea distinge între autorizarea prealabilă a organului adminstraŃiei din domeniul de activitate al persoanei juridice supuse înfiinŃării şi autorizarea organului puterii judecătoreşti.

168

– Actul administrativ de autorizare nu trebuie confundat cu autorizarea judecătorească. Cele două acte de autorizare nu sunt nici alternative, nici nu se exclud, ci ele se completează atunci când legea le cere (în cazul asociaŃiilor şi fundaŃiilor), fiecare având altă finalitate.

� Autorizarea prealabilă este un act administrativ, prin care un organ de specialitate apreciază

oportunitatea înfiinŃării persoanei juridice, utilitatea acesteia în raport cu scopul, mărimea capitalului social în raport cu obiectul de activitate etc. Autorizarea prealabilă îmbracă forma unui aviz, care fără a avea efect constitutiv, reprezintă o condiŃie prealabilă, necesară înfiinŃării unor categorii de persoane juridice:

- pentru constituirea unei asociaŃii sau fundaŃii este necesară obŃinerea în prealabil a avizului ministerului sau organului de specialitate al administraŃiei publice centrale în a cărui sferă de competenŃă îşi desfăşoară activitatea;

- pentru înfiinŃarea unei societăŃi de asigurări este necesară autorizaŃia prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

- pentru înfiinŃarea coooperativei de credit este necesară aprobarea de constiutire emisă de Casa Centrală la care cooperativa urmează să se afilieze.

� Autorizarea organului puterii judecătoreşti constă în hotărârea sau în încheierea definitivă şi

irevocabilă a instanŃei judecătoreşti. Prin autorizarea judecătorească se dispune după caz fie înmatricularea în registrul comerŃului (pentru societăŃi comerciale, cooperative de consum şi de credit), fie înscrierea în registrul special al unor persoane juridice (sindicate, asociaŃii şi fundaŃii, societăŃi agricole).

b) NoŃiunea de înregistrare În raport de registrele în care sunt consemnate, înregistrarea persoanelor juridice are trei sensuri:

� înscriere în registrele special Ńinute în acest scop de instanŃa de judecată. OperaŃiunea are loc după îndeplinirea cerinŃelor legale: acte de înfiinŃare, actul de autorizare judecătorească (hotărâre sau încheiere), având de regulă efectul dobândirii personalităŃii juridice. În registre speciale se înscriu asociaŃiile şi fundaŃiile, societaăŃile agricole, partidele politice, sindicatele.

� înregistrare în registrul comerŃului. Aceasta are în vedere trei categorii de operaŃiuni: - înmatriculări (pentru societăŃi comerciale, regii autonome, cooperative de consum şi de

credit, grupuri de interes economic). Înmatriculările se efectuează înainte de începerea activităŃii persoanei juridice şi au drept scop luarea în evidenŃă şi acordarea unui număr de înregistrare.

- înscrierile de menŃiuni constau în înscrierea oricăror modificări ce se aduc înregistrărilor sau menŃiunilor anterioare, având efect de opozabilitate faŃă de terŃi.

- alte operaŃiuni (radieri de înmatriculări). � înregistrarea la organul fiscal pentru luarea în evidenŃă a persoanei juridice, ca subiect de

drept fiscal. Ea reprezintă o condiŃie specială pentru ca persoana juridică să funcŃioneze în mod legal şi nu Ńine de procesul de înfiinŃare a acesteia. Au obligaŃia să completeze şi să depună decalraŃia de înregistrare fiscală, în vederea atribuirii codului fiscal, toŃi plătitorii de impozite şi taxe. Pentru comercianŃii societăŃi comerciale, companii naŃionale, regii autonome şi organizaŃii cooperatiste codul fiscal a fost înlocuit cu codul unic de înregistrare – CUI.

• Domeniul de aplicare:

− AsociaŃiile şi fundaŃiile sunt supuse unei duble autorizări: autorizarea prealabilă a ministerului sau a organului de specialitate şi autorizarea judecătoriei în vederea înscrierii în registrul special. Ele dobândesc personalitate juridică prin înscrierea în registrul asociaŃiilor şi fundaŃiilor de la grefa judecătoriei unde îşi va avea sediul.

− Partidele politice sunt autorizate de Tribunalul Municipiului Bucureşti şi dobândesc personalitate juridică de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanŃei privind

169

admiterea cererii de înregistrare. Ele se înscriu în registrul partidelor politice pentru opozabilitate.

− Sindicatele sunt supuse autorizării judecătoriei din locul unde îşi au sediul şi dobândesc personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special Ńinut de instanŃă

− AsociaŃiile de proprietari sunt autorizate de judecătorul delegat la organul financiar local din raza teritorială a imobilului. Ele dobândesc personalitate juridică ân baza încheierii judecătorului delegat

− .SocietăŃile comerciale se înfiinŃează în mai multe etape presupunând: actul de înfiinŃare, autorizarea judecătorului delegat de la oficiul registrului comerŃului şi înmatricularea în registrul comerŃului. Ele dobândesc personalitate de la data înmatriculării.

− Camerele de comerŃ şi industrie din România se înfiinŃează în temeiul autorizării Guvernului.

6. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege.

• Decretul nr.31/1954 cuprinde la art. 28 lit. d o formulare generală care include toate cazurile atipice de

înfiinŃare a diferitelor categorii de persoane juridice. Se includ în acest „alt mod“ reglementat de lege, toate acele cazuri care nu se încadrează în cele reglementate mai sus:

- statul român este declarat prin lege persoană juridică; - asociaŃiile de locatari s-au înfiinŃat de drept prin Legea nr. 5/1973 şi prin statutul lor; - misiunile diplomatice şi consulare se înfiinŃează prin decret al Preşedintelui României la

propunerea Guvernului.

7. Momentul dobândirii personalităŃii juridice

• ÎnfiinŃarea persoanelor juridice presupune întocmirea şi adoptarea mai multor documente cu diferite

finalităŃi, alcătuind procedura de constituire a persoanei juridice. • Momentul în care se naşte un nou subiect de drept este momentul în care acesta dobândeşte

personalitate juridică. Acest moment este stabilit de lege în mod diferit, în funcŃie de modul de înfiinŃare a persoanei juridice. Se disting astfel următoarele momente ale dobândirii personalităŃii juridice, adică a capacităŃii de a avea drepturi şi obligaŃii:

− data actului de dispoziŃie sau data stabilită în actul de dispoziŃie privind înfiinŃarea; − data înregistrării (înmatriculării) sau înscrierii în registrul prevăzut de lege; − data recunoaşterii ori autorizării înfiinŃării sau data îndeplinirii oricărei alte cerinŃe,

pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării.

170

8. Reprezentare grafică Senatul ş i Camera Deput aŃi lo r - Legea nr. 68/ 1992

Preş edi nŃ ia - Legea nr . 1/1990

Guvernul - Legea nr. 37/1990

Ministerele - Legea nr. 6/1990

Organele puterii judecă tor eşti - Legea nr . 92/1992

organizaŃ i i l e cooperati st e meşteşugă r eşt i

organizaŃ i i l e cooperaŃi ei de consum şi cr ed it

Partidele politice - de TMB

asociaŃ i i l e şi fundaŃii l e

organizaŃ i i l e de scri it ori , arti şti şi comp.

asociaŃ i i l e de pr opr ietar i - organul f i nanciar

Camerele de comerŃ ş i i nust r ie - Guvern şi industri e

statul român - este declarat direct ca fiind persoană j ur idică

misiunile diplomatice

oficiile consulare

asociaŃ i a de locat ari

ÎnfiinŃarea persoanelor juridice

prin act de dispoziŃ ie al organului

prin act de înfiinŃare recunoscut

de judecăt ori a unde

au sediul

prin act de înfiinŃare autorizat

prin alt mod reglementat de lege

prin decret

prezidenŃ ial

9. Vocabular

• act de înfiinŃare – act de constituire adoptat de Adunarea Generală, conferinŃă sau congres, cât şi

statutul organizatoric. • înmatriculare – formalitate constând în înscrierea unei societăŃi comerciale în registrul comerŃului în

a cărui rază teritorială îşi are sediul. • înscriere – formalitate constând în înscrierea unei persoane juridice la organul fiscal teritorial. • reorganizare – operaŃiune juridică ce implică două persoane juridice, producând efecte creatoare,

modificatoare sau de încetare a lor. • statut – acordul tuturor asociaŃilor unei persoane juridice cu privire la stabilirea regulilor de

organizare, conducere şi funcŃionare a societăŃii.


1) Ce înŃelegeŃi prin „act de dispoziŃie”? 2) Ce presupune înfiinŃarea unei persoane juridice prin act recunoscut? 3) Ce reprezintă autorizarea prealabilă? EnumeraŃi categoriile de persoane juridice ce se

înfiinŃează prin act autorizat. 4) ComparaŃi actul de recunoaştere cu actul de autorizaŃie.

171

5) Ce înŃelegeŃi prin sintagma “înfiinŃarea persoanei juridice“? 6) Care dintre organizaŃiiole cooperatiste sunt supuse înfiinŃării prin act recunoscut, respectiv

prin act autorizat? 7) Ce înŃelegeŃi prin înmatriculare, înregistrare, înscriere?

11. SpeŃă

Potrivit art. 15 din Legea nr. 36/1991, cererea de înscriere a societăŃilor agricole, însoŃită de actul de constituire şi statut, se depune la judecătoria în circumscripŃia căreia îşi va avea sediul societatea. În speŃă s-a cerut autorizarea şi înscrierea unei societăŃi agricole cu sediul în Bucureşti, sector 3, judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov. Judecatoria Ilfov a admis cererea şi a dispus înscrierea societăŃii solicitante în registrul societăŃilor agricole.

CerinŃe: a) Care este procedura de înfiinŃare a unei societăŃi agricole? b) Autorizarea şi înscrierea societăŃii în speŃă s-au făcut cu respectarea legii?


1. Constituie o persoană juridică înfiinŃată prin actul de dispoziŃie al organului

competent: a) Guvernul; b) Statul român; c) Camera de comerŃ şi industrie .

2. Constituie persoane juridice înfiinŃate prin act autorizat:

a) organele puterii judecătoreşti; b) organizaŃiile cooperatiste; c) partidele politice.

3. PresedinŃia României s-a înfiinŃat prin:

a) actul de dispoziŃie al organului competent; b) act de înfiinŃare recunoscut; c) act de înfiinŃare autorizat.

4. SocietăŃile comerciale dobândesc personalitate juridică:

a) de la data actului constitutiv; b) de la data autorizării lor de judecătorul delegat; c) de la data înmatriculării în registrul comerŃului.

5. Camerele de comerŃ şi industrie se înfiinŃează prin act autorizat de către:

a) Guvern; b) Ministerul ComerŃului si Industriilor; c) Judecătorul de legat de la registrul comerŃului.

172

6. Statul român: a) s-a înfiinŃat prin act de dispoziŃie al organului competent; b) a fost declarat direct de lege persoană juridică; c) s-a înfiinŃat prin act recunoscut de Parlament.

7. S-au înfiinŃat prin alt mod reglementat de lege:

a) asociaŃiile şi fundaŃiile; b) asociaŃiile de proprietari; c) asociaŃiile de locatari.

13. Bibliografie

� I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 248 – 272 � I. R. Urs, C. Ilie Todică – op. cit., pag. 262 - 288 � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 446 – 469 � G. Boroi – op.cit., pag. 115 - 119 � I. Dogaru – op.cit., pag. 476 – 481

173

XXVIII. Capacitatea civilă a persoanelor juridice

1. Capacitatea juridică şi capacitatea civilă.

• ExistenŃa persoanelor juridice se justifică prin scopul lor, iar scopul se realizează prin personalitatea juridică, adică prin aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii, de a participa la viaŃa juridică în nume propriu. Persoanele juridice dispun în temeiul legii de “capacitatea de a avea drepturi şi obligaŃii”, adică de capacitatea juridică. Sintagma “capacitate juridică” exprimă aptitudinea persoanei juridice de a participa la orice raporturi juridice, reglementate de normele oricărei ramuri de drept. În conŃinutul capacităŃii juridice se include capacitatea juridică de ramură, care coexistă şi se exprimă în funcŃie de obiectul de activitate pentru care fiinŃează persoana respectivă.

• Capacitatea juridică include capacităŃile de ramură, între care capacitatea civilă este componenta cea mai importantă.

• Capacitatea civilă a persoanei juridice este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii civile, de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii civile.

2. Structura capacităŃii civile

• Capacitatea civilă cuprinde două elemente de structură - capacitatea de folosinŃă - capacitatea exerciŃiu

3. Capacitatea de folosinŃă a persoanelor juridice

• NoŃiune. Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice este acea parte a capacităŃii civile care constă în aptitudinea generală şi abstractă a acestora de a avea drepturi şi obligaŃii.

• Caractere juridice - egalitatea - generalitatea - inalienabilitatea - intangibilitatea (nu poate fi limitată sau îngrădită decât în cazurile stabilite de lege) - specialitatea (nu poate avea decât drepturi ce corespund scopului)

• Începutul capacităŃii

Începutul capacităŃii de folosinŃă diferă după cum persoanele juridice sunt ori nu supuse înregistrării. a) persoanele juridice supuse înregistrării (înmatriculării) dobândesc capacitatea de folosinŃă la data

înregistrării (înmatriculării) indiferent de modul lor de înfiinŃare. b) persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinŃă, în funcŃie de

specificul modului de înfiinŃare, care este, după caz: - data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează; - data recunoaşterii actului de înfiinŃare; - data autorizării înfiinŃării şi data îndeplinirii vreunei alte cerinŃe a legii.

∗∗∗∗ Momentul începerii capacităŃii de folosinŃă pentru diferite categorii depersoane juridice este:

� de la data înregistrării la organul competet: asociaŃiile de proprietari, organizaŃiile cooperaŃiei meşteşugăreşti.

� de la data înscrierii în registrele speciale Ńinute de instanŃele judecătoreşti: societăŃile agricole, asociaŃiile şi fundaŃile, sindicatele.

174

� de la data înregistrării în Registrul ComerŃului: regiile autonome, societăŃile comerciale, cooperativa de consum, organizaŃiile cooperatiste de credit, grupurile de interes economic.

� de la data actului de dspoziŃie care le înfiinŃează: organele de stat, instituŃiile de stat, unităŃile administrativ teritoriale.

� de la data autorizării înfiinŃării: partide politice. � de la data recunoaşterii înfiinŃării de către Guvern: Camerele de ComerŃ şi

Industrie. • Capacitatea de folosinŃă anticipată (restrânsă) – Art 33 din Decretul nr 31/1954 în alin. final

prevede o excepŃie de la regulile de mai sus, precizând: „Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrării sau de data actului de recunoaştere, ori de data îndeplinirii celorlalte cerinŃe ce ar fi prevăzute, persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfiinŃare cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaŃiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute ca persoana juridică să ia fiinŃă în mod valabil”

• ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă

− Capacitatea de folosinŃă cuprinde toate drepturile şi obligaŃiile civile care corespund scopului stabilit de lege, act de înfiinŃare sau statut.

− ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă poate fi disociat în două laturi: - latura activă, cuprinzând aptitudinea de a avea drepturi subiective, adică drepturi

civile patrimoniale şi personal nepatrimoniale, izvorâte din contracte sau din fapte juridice extracontractuale;

- latura pasivă, cuprinzând aptitudinea de a avea obligaŃii civile patrimoniale şi nepatrimoniale.

• Principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă − ConŃinutul “capacităŃii de folosinŃă se reduce la acele drepturi şi obligaŃii care sunt necesare

realizării scopului acestor subiecte de drept”. Această regulă se exprimă în principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice şi este formulată în art.34 din Decretul nr.31/1954 astfel: “Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, act de înfiinŃare sau statut”. Deşi art. 34 se referă numai la drepturi, se admite că textul are în vedere şi obligaŃiile din conŃinutul capacităŃii de folosinŃă.

− Principiul este limitat numai la drepturile şi obligaŃiile civile născute din acte juridice. • Sfârşitul capacităŃii de folosinŃă

− Sfârşitul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice trebuie privit sub două aspecte: - încetarea capacităŃii de folosinŃă anticipată sau restrânsă; - încetarea capacităŃii de folosinŃă deplină.

- Capacitatea restrânsă încetează odată cu dobândirea capacităŃii de folosinŃă (deplină) de către subiectul de drept respectiv, moment care coincide cu dobândirea personalităŃii juridice.

- Capacitatea de folosinŃă deplină a persoanei juridice ia sfârşit odată cu încetarea acestui subiect de drept.

• SancŃiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de folosinŃă

– Încheierea actelor juridice în lipsa capacităŃii de folosinŃă ori cu încălcarea principiului specialităŃii, atrage nulitatea absolută a actului.

175

4. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor juridice

• NoŃiune. Capacitatea de exerciŃiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃii civile, prin încheierea de acte juridice civile de către organele sale de conducere.

• Reglementări legale privind capacitate de exerciŃiu.

a) Reglementarea generală – de drept comun – este cuprinsă în art. 35-36 din Decretul nr.31/1954, care dispun:

- persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaŃiile prin organele sale; - actele juridice încheiate de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au

fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi; - faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale, obligă însăşi persoana juridică, dacă

au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcŃiei lor; - faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faŃă de

persoana juridică cât şi faŃă de cel de-al treilea; - raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin

asemănare, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, act de înfiinŃare ori statut.

b) Reglementări speciale privind organele persoanelor juridice - Ca regulă generală, organele de conducere prin care persoana juridica îşi exercită

drepturile şi îşi asumă obligaŃiile sunt fie unipersonale, cu diferite denumiri – ministru, preşedinte, director, rector, manager etc. – fie colective, de asemenea cu diferite denumiri – consilii, comitete, colegii, senat etc.

• Începutul capacităŃii de exerciŃiu

- Pe temeiul dispoziŃiilor cuprinse în art.33 şi art.35 din Decret putem susŃine că momentul dobândirii capacităŃii de exerciŃiu este acelaşi cu momentul dobândirii capacităŃii de folosinŃă şi se evidenŃiază, practic, prin desemnarea organelor de conducere.

• ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu

- ConŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice se exprimă prin aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃiile civile prin încheierea de acte juridice de către organele de conducere.

- Cele două laturi, activă şi pasivă, se întâlnesc şi la capacitatea de exerciŃiu ca şi la cea de folosinŃă.

• Sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu

- Sfârşitul capacităŃii de exerciŃiu are loc la data încetării existenŃei persoanei juridice. • SancŃiunea nerespectării normelor privind capacitatea de exerciŃiu

- Cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu sunt: � încheierea actului juridic de un organ al persoanei juridice care nu avea competenŃă; � încheierea actului juridic de către o persoană din cadrul persoanei juridice care nu face

parte dintr-un organ de conducere şi nici nu are împuternicire; � încheierea actului juridic de către o persoană împuternicită, dar cu depăşirea

mandatului încredinŃat. – Potrivit principiilor aplicabile în materie, asemenea acte juridice sunt lovite de nulitate relativă.

176

5. Precizări

� Capacitatea de folosinŃă restrânsă se dobândeşte de la data actului de dispoziŃie al organului de stat competent (în cazul unei regii autonome) a actului de înfiinŃare ce urmează a fi recunoscut (în cazul organizaŃiilor cooperatiste meşteşugăreşti) sau a actului de înfiinŃare ce urmează a fi autorizat (în cazul unei fundaŃii) Nu toate persoanele juridice dobândesc de la început (ab initio )o capacitate de folosinŃă anticipată şi apoi o capacitate de folosinŃă deplină. Există unele persoane juridice care dobândesc de la început capacitate de folosinŃă deplină; netranzitând-o şi pe cea restrânsă; este cazul persoanelor juridice de stat (organele de stat, instituŃiile de stat şi unităŃile administrativ – teritoriale) care dobândesc ab initio o capacitate deplină de folosinŃă. � Între conŃinutul capacităŃii de folosinŃă şi conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice, există o strânsă legătură, ceea ce determină ca limitele capacităŃii de exerciŃiu să se identifice cu limitele capacităŃii de folosinŃă.

1) cea mai importantă limită a capacităŃii de exerciŃiu a persoanei juridice decurge din principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă. Această limită se concretizează în două postulate:

- capacitatea de folosinŃă restrânsă determină o capacitate de exerciŃiu restrânsă - conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu nu poate fi mai larg decât al capacităŃii de folosinŃă

deoarece aptitudinea de a avea drepturi şi obligaŃii priveşte atât actele cât şi faptele juridice, pe când aptitudinea de a exercita drepturi şi de a-şi asuma obligaŃiile civile are în vedere numai încheierea de acte juridice.

2) o altă limită a capacităŃii de exerciŃiu – care nu se regăseşte la capacitatea de folosinŃă – este determinată de pluralitatea organelor de conducere ale persoanelor juridice. Deoarece majoritatea persoanelor juridice au mai multe organe de conducere, pentru ca actul juridic să fie actul persoanei juridice însăşi, el trebuie să fie încheiat de organul de conducere stabilit prin lege, act de înfiinŃare sau statut.

3) a treia limită a capacităŃii de exerciŃiu priveşte faptul că persoana juridică nu poate avea şi exercita acele drepturi care prin natura lor sunt susceptibile să aparŃină numai persoanelor fizice.

� La adoptarea Decretului nr. 31/1954, cerinŃa înregistrării persoanelor juridice a fost impusă din raŃiuni fiscale. După decembrie 1989, domeniul de aplicare a înregistrării s-a diminuat în favoarea unei alte formalităŃi – înmatricularea în Registrul comerŃului. În practică, a apărut o situaŃie specială privind începutul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice în cazul în care aceeaşi persoană juridică este supusă unor dispoziŃii cuprinse în legi diferite. În cazul în care pentru aceeaşi persoană juridică se prevede atât cerinŃa înregistrării cât şi formalitatea înmatriculării, capacitatea de folosinŃă începe la data înregistrării la organul fiscal, deoarece înregistrarea interesează dreptul civil şi fiscal, iar înmatricularea dreptul comercial.

177


Capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice

Capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice

Început 1. pentru persoanele juridice supuse înregistrării (înmatriculării) - de la data înregistrării (înmatriculării)

2. pentru persoanele juridice supuse înregistrării - de la data actului de dispoziŃie care le înfiinŃează - de la data recunoaşterii actului de înfiinŃare - de la data autorizării înfiinŃării

excepŃie: capacitatea de folosinŃă anticipată

- de la data actului de înfiinŃare

ConŃinut - cuprinde toate drepturile şi obligaŃiile civile care corespund scopului stabilit de lege, act de înfiinŃare sau statut

excepŃie: capacitatea de folosinŃă anticipată cuprinde doar drepturi

- aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaŃiile civile prin încheierea de acte juridice de către organele de conducere

Sfârşit - odată cu încetarea persoanei juridice ca subiect de drept prin:

|

fuziunecomasare

a) reorganizare absorbŃ i edivizare totală

b) dizolvare

c) transformare

}

7. Vocabular

• act de înfiinŃare – act de constituire adoptat de adunarea generală sau după caz, de conferinŃă sau congres,cât şi statutul organizatoric

• înmatriculare – formalitate constând în înscrierea unei societăŃi comerciale la oficiul registrului comerŃului în a cărui rază teritorială îşi are sediul

• înregistrare – formalitate constând în înscrierea unei persoane juridice la organul fiscal teritorial

• mandat (contract de mandat) – contract prin care o persoană (mandant) împuterniceşte o altă persoană (mandatar) să încheie acte juridice în numele şi pe seama sa.

178

• statut – acordul tuturor asociaŃilor unei persoane juridice cu privire la stabilirea regulilor de organizare, conducere şi funcŃionare a societăŃii.


1) DefiniŃi capacitatea de folosinŃă a persoanei juridice. EnumeraŃi caracterele juridice ale acesteia. 2) Care este începutul capacităŃii de folosinŃă a persoanei juridice? 3) Ce înŃelegeŃi prin capacitate de folosinŃă anticipată (restrânsă)? 4) AnalizaŃi principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă. 5) DefiniŃi capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice. 6) Care este momentul dobândirii capacităŃii de exerciŃiu? 7) RealizaŃi o comparaŃie între conŃinutul capacităŃii de folosinŃă şi conŃinutul capacităŃii de exerciŃiu a

persoanei juridice. 8) EnumeraŃi cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu şi stabiliŃi care este

sancŃiunea aplicabilă. 9) Actele persoanei juridice sunt încheiate numai direct, personal de către organele de conducere sau pot

fi încheiate şi prin mandatar?

9. SpeŃă

1. La data de 24 noiembrie 1992, reclamanta S. C. DOLBIER S. A., şi pârâta S.C. RANDEZ-VOUS CAFÉ S.R.L., au perfectat contractul de închiriere pentru un spaŃiul comercial. Ulterior reclamanta a solicitat constatarea nulităŃii contractului, deoarece pârâta nu avea la data perfectării lui autorizarea funcŃionării ca societate comercială, iar potrivit art. 26 din Legea nr.31/1990, societatea nu se consideră constituită legal mai înainte de îndeplinirea formalităŃilor de autorizare şi publicitate. Din certificatul de înmatriculare al pârâtei rezultă că aceasta adobândit personalitate juridică la data de19 februarie 1993, cu sediul in spaŃiul la care se referă contractul de închiriere.

CerinŃe: a) Care sunt formalităŃile cerute de lege pentu constituirea unei societăŃi comerciale? b) Ce este capacitatea de exerciŃiu a persoanei juridice şi care este momentul la care se dobândeşte? În speŃă, în perioada de la întocmirea actelor şi până la înmatriculare, pârâta va avea capacitate de a încheia acte juridice? c) Ce va decide instanŃa?


1. SocietăŃile comerciale dobândesc capacitate de folosinŃă: a) de la data înmatriculării; b) de la data autorizării actului de înfiinŃare; c) de la data recunoaşterii actului de înfiinŃare.

2. Partidele politice dobândesc capacitate de folosinŃă: a) de la data înregistrării; b) de la data autorizării actului de înfiinŃare; c) de la data recunoaşterii actului de înfiinŃare.

3. “Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei de activitate”, formează conŃinutul:

a) capacităŃii de folosinŃă; b) capacităŃii de folosinŃă anticipată; c) principiului specialităŃii capacităŃii de folosinŃă.

179

4. Persoana juridică dobândeşte capacitate de folosinŃă anticipată: a) de la data actului de înfiinŃare; b) de la data înregistrării; c) de la data actului de autorizare.

5. Nu au capacitate de folosinŃă anticipată: a) societăŃile comerciale; b) sindicatele; c) persoanele juridice de stat.

6. Capacitatea de folosinŃă anticipată a persoanei juridice încetează odată cu: a) încetarea persoanei juridice; b) dobândirea capacităŃii de folosinŃă (deplină); c) dobândirea capacităŃii de exerciŃiu.

7. Intervine sancŃiunea nulităŃii absolute a actului civil încheiat: a) de o persoană juridică fără capacitate de exerciŃiu de a încheia acel act; b) de o persoană juridică, cu încălcarea principiului specialităŃii capacităŃii de

folosinŃă; c) de o persoană din cadrul persoanei juridice şi care nu face parte dintr-un organ

de conducere. 8. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?

a) actele juridice încheiate de organele de conducere sunt actele persoanei juridice însăşi;

b) faptele organelor persoanei juridice nu o obligă pe aceasta chiar dacă s-au săvârşit cu prilejul exercitării funcŃiei;

c) faptele ilicite ale organelor persoanei juridice nu atrag răspunderea personală a celui care le-a săvârşit.

11. Bibliografie

� I. R. Urs, S. Angheni,– op.cit., pag. 272 – 290; � I.R. Urs, C. Ilie Todica ─ op. cit, p. 289 − 319; � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 411 – 438; � G. Boroi – op.cit., pag. 120 – 128; � I. Dogaru – op.cit., pag. 482 – 497;

180

XXIX. Identificarea, reorganizarea şi încetarea persoanelor juridice

1. Identificarea persoanelor juridice

● NoŃiune. Identificarea are două înŃelesuri: prin identificarea persoanelor juridice înŃelegem instituŃia juridică care cuprinde totalitatea normelor ce reglementează mijloacele şi atributele de individualizare a persoanelor juridice, iar în al doilea sens, prin identificare se înŃeleg atribute de identificare: denumirea, sediul, naŃionalitatea, contul bancar, marca, emblema, codul fiscal, telefonul, telexul, faxul etc. • Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanentă, din momentul înfiinŃării şi până la încetarea ei. ImportanŃa identificării îşi evidenŃiază valenŃele în privinŃa capacităŃii juridice a persoanei (naŃionalitate, sediu), în privinŃa competenŃei jurisdicŃionale (sediu), a soluŃionării operative a tuturor aspectelor legate de încheiere şi executare a actelor juridice.

2. Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare

• Ca natură juridică, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor personale nepatrimoniale.

• Atributele de identificare au următoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care aparŃin:

- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor; - inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate

renunŃa la ele; - imprescriptibilitatea, sunt imprescriptibile, atât sub aspect extinctiv, cât şi sub aspect

achizitiv; - personalitatea, sunt intim legate de persoana titularului lor; - universalitatea. Toate persoanele juridice au dreptul la atributele de identificare, cum sunt:

denumirea, sediul, firma, contul bancar, codul fiscal etc. • Reglementarea legală

- Reglementarea generală de drept comun se găseşte în art. 38, 39, 54 şi 55 din Decretul nr.31/1954.

- Reglementarea specială se află în diferite acte normative. • ProtecŃia juridică a atributelor de identificare.

- Atributele de identificare fiind drepturi personale nepatrimoniale sunt protejate (apărate) prin mijloacele dreptului civil şi prin mijloacele altor ramuri de drept (drept administrativ, drept comercial, drept penal etc.).

- Mijloacele specific dreptului civil de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale, ce constituie atribute de identificare, este acŃiunea civilă. Astfel, “persoana care a suferit o atingere în dreptul său … la denumire … sau în orice drept personal nepatrimonial va putea cere instanŃei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus arătate” (art.54 din Decret)

3. Mijloace de identificare

• Denumirea persoanei juridice

- Prin “denumire” ca atribut de identificare, înŃelegem cuvântul sau cuvintele care au primit, în condiŃiile prevăzute de lege, semnificaŃia de a individualiza persoana juridică.

- Regula generală privind stabilirea denumirii se găseşte în art.38 din Decretul nr.31/1954 care prevede: “Persoana juridică va purta denumirea stabilită prin actul care a înfiinŃat-o sau prin statut. Odată cu înregistrarea sau înscrierea persoanei juridice se va trece în registru şi denumirea ei”.

181

- Dreptul la denumire are în conŃinutul său următoarele prerogative: - dreptul de a folosi denumirea; - dreptul de a cere tuturor persoanelor fiice sau juridice să o indivdualizeze prin

denumirea sa; - dreptul de a cere în justiŃie respectarea dreptului la denumire încălcat.

- Firma este denumirea unui comerciant individual – persoană fizică sau persoană juridică. • Sediul persoanei juridice

- Sediul este atributul de identificare prin arătarea unui loc stabil care individualizează persoana juridică în spaŃiu.Conform art.39 din Decretul nr.31/1954, “Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului care a înfiinŃat-o sau statutului”.

- Sediul persoanei juridice poate fi clasificat după cum urmează: în raport cu importanŃa locului unde îşi desfăşoară activitatea organele de conducere ale

persoanei juridice, se disting: a) sediul principal – locul unde funcŃionează organele de conducere ale persoanei

juridice b) sediul secundar – locul unde funcŃionează organul de conducere al subunităŃilor

persoanei juridice (uzină, fabrică, sucursală etc) în raport cu teritoriul Ńării unde se află, sediul poate fi:

a) sediu în Ńară b) sediu în străinătate. Această împrejurare prezintă importanŃă, mai ales în materia

raporturilor juridice de drept comercial internaŃional şi de drept internaŃional privat. în funcŃie de caracterul său, sediul se clasifică în:

a) sediu de drept comun (legal) b) sediu convenŃional (ales). Primul este obligatoriu şi se stabileşte conform art. 39 din

Decretul nr. 31/1954, sediul convenŃional este facultativ şi se stabileşte cu acordul părŃilor.

• Codul unic de înregistrare

– O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităŃi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea comercianŃilor a introdus codul unic de înregistrare (C.U.I.), ca atribut de identificare.

– Acesta se atribuie de către Ministerul FinanŃelor Publice în termen de 24 de ore de la depunerea cererii tip de înregistrare de către comerciant. C.U.I. se utilizează de toate sistemele informatice care prelucrează date privind comercianŃii, precum şi de comercianŃi în relaŃiile cu terŃii.

– Acesta a înlocuit codul fiscal în cazul regiilor autonome, companiilor naŃionale, societăŃilor comercile.

• Alte atribute de identificare: naŃionalitatea; contul bancar al persoanei juridice; codul fiscal al

persoanei juridice; marca; emblema; telefonul, telexul şi faxul persoanei juridice.

4. Reorganizarea persoanei juridice

• NoŃiunea şi efectele reorganizării - Decretul nr.31/1954 în art.40-44 şi 46-50 reglementează cu titlu general formele, condiŃiile şi

efectele reorganizării. - Reorganizarea este un proces complex de unire sau divizare, la care participă cel puŃin două

persoane juridie existente ori care iau astfel fiinŃă. - Prin reorganizare se produc, după caz, următoarele efecte:

- înfiinŃarea de noi persoane juridice; - modificarea organizării unor persoane juridice (a celor implicate); - încetarea unor persoane juridice.

182

• Formele (modurile) reorganizării şi competenŃa de a decide reorganizarea. – Conform art.40 din Decretul nr.31/1954, formele juridice ale reorganizări sunt: comasarea şi

divizarea. – Conform art.41 din acelaşi Decret comasarea se realizează prin: absorbŃie şi fuziune, iar divizarea

prin: divizare totală sau parŃială.

a) Comasarea Fuziunea constă în unirea (contopirea) a două sau mai multe persoane juridice, care încetează

să mai existe şi în alcătuirea, pe această bază, a unei noi persoane juridice. Fuziunea produce următoarele efecte:

- efectul creator, însemnând înfiinŃarea unei persoane juridice; - efectul extinctiv, însemnâd încetarea persoanelor juridice fuzionate; - efectul transmisiunii universale, însemnând că drepturile şi obligaŃiile persoanelor

juridice fuzionate trec asupra nii persoane astfel înfiinŃate. AbsorbŃia constă în încorporarea, înglobarea unei persoane juridice ce încetează să mai existe,

într-o altă persoană juridică, care îşi păstrează fiinŃa. “Comasarea se face prin absorbŃia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică…” (art.41 din Decret.).

AbsorbŃia produce următoarele efecte: - efectul extinctiv, încetarea persoanei juridice absorbite; - efectul transmisiunii universale, patrimoniul persoanei juridice absoarbite este

preluat de persoana juridică ce continuă să existe.

b) Divizarea Divizarea totală constă în împărŃirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice care

încetează şi transmiterea fracŃiunilor patrimoniale astfel rezultate, către două sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinŃă în acest fel.

Divizarea parŃială constă în desprinderea unei părŃi din patrimoniul unei persoane juridice, care-şi menŃine existenŃa şi transmiterea acestei părŃi către una sau mai multe persoane juridice existente ori care iau fiinŃă în acest mod.

Divizarea produce următoarele efecte juridice: - efectul creator, care priveşte numai cazurile când fracŃiunea de patrimoniu se

transmite persoanelor juridice care iau fiinŃă ca urmare a operaŃiunii juridice a divizării;

- efectul extinctiv, ce priveşte numai divizarea totală, deoarece, întotdeauna, încetează persoana juridică divizată;

- efectul transmisiunii cu titlu universal, adică aunor fracŃiuni de patrimoniu de la persoana juridică divizată la mai multe persoane juridice.

• Momentul producerii efectelor reorganizării

– Potrivit art.49 din decretul nr.31/1954 “transmisiunea drepturilor şi obligaŃiilor în caz de fuziune, absorbŃie, divizare, precum şi de desprindere şi transmitere, privind persoanele juridice supuse înregistrării, se îndeplineşte între părŃi cât şi faŃă de al treilea, numai prin înregistrarea operaŃiei, şi de la data acesteia.

– Se face distincŃie între: persoanele juridice supuse înregistrării şi persoane juridice nesupuse înregistrării:

- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, efectele reorganizării se produc atât între părŃi cât şi faŃă de terŃi, de la data efectuării înregistrării;

- pentru persoanele nesupuse înregistrării,efectele reorganizării se produc atât între părŃi cât şi faŃă de terŃi, de la data aprobării de către organele competente adocumentelor întocmite în acest scop (inventar, bilanŃ contabil de predare –primire).

183

5. Încetarea persoanei juridice

• Ca noŃiune generală, încetarea persoanei juridice înseamnă dispariŃia subiectului de drept, sfârşitul capacităŃii juridice a acestuia în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege.

• Dreptul obiectiv stabileşte atât reguli generale, cât şi regulile speciale privind încetarea persoanei juridice. După cum rezultă din art.40 din Decret, persoana juridică încetează în următoarele moduri:

- prin comasare – în ce priveşte unităŃile care au fuzionat şi cele absorbite; - prin divizare – în ce priveşte unităŃile divizate total; - prin dizolvare.

• Dizolvarea este o operaŃiune juridică ce are ca efect, în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege, încetarea unei persoane juridice asociative sau aceleia asimilate cu aceasta.

- Cazurile în care intervine dizolvarea sunt prevăzute expres de lege. După cum rezultă din definiŃie, domeniul de aplicare a dizolvării cuprinde persoanele juridice asociative, ceea ce nu se poate spune şi în privinŃa reorganizării.

- Ceea ce este specific dizolvării constă in acea că, după hotărârea dizolvării, se trece, în mod obligatoriu, la lichidarea persoanei juridice.

• Cauzele dizolvării persoanelor juridice. Cazuri reglementate de Decretul nr.31/1954 „OrganizaŃiile cooperatiste şi obşteşti se dizolvă dacă:

a) termenul pentru care au fost construite s-a împlinit; b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuinŃate pentru realizarea acestuia au

devenit contrare legii ori regulilor de convieŃuire socială sau urmăresc un alt scop decât cel declarat;

d) numărul membrilor a scăzut sub limita stabilită de lege, actul de înfiinŃare sau statut „ În cazurile prevăzute la lit. a, b şi d, dizolvarea se produce de drept (în puterea legii); în cazurile prevăzute la lit. c, ea se face prin actul organului competent. Cazuri reglementate de diferite legi speciale pentru anumite categorii de persoane juridice

(Legea nr. 31/1990 şi O. G. nr. 26/2000) − Cazuri reglementate de Legea nr. 31/1991:

- trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii; - imposibilitatea realizării obiectului societăŃii sau realizarea acestuia; - declararea nulităŃii societăŃii; - hotărârea adunării generale; - falimentul societăŃii, etc.

– Cazuri reglementate de O.G. nr.26/2000: - împlinirea duratei pentru care a fost constituită; - realizarea sau imposibilitatea relizării scopului pentru care a fost constituită, - realizarea sau imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită; - imposibilitatea constituirii adunării generale sau aconsiliului director, dacă această

situaŃie durează mai multde un an de la data la care adunarea sau consiliul trebuia constituit;

- reducerea numărului de asociaŃi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu afost complinit timp de 3 luni.

• Clasificarea cauzelor de dizolvare. – Cauzele de dizolvare a persoanelor juridice se clasifică după următoarele criterii: După modul în care operează cauzele de dizolvare a persoanelor juridice, se divid în două categorii:

- cauze în care dizolvarea operează de drept;

184

- cauze în care dizolvarea se produce prin actul organului competent, care poate fi: hotărârea adunării generale a persoanei juridice sau, după caz, hotărârea instanŃei judecătoreşti ori a puterii executive.

După natura lor, distingem două categorii de cauze de dizolvare: - cauze de dizolvare voluntară:împlinirea termenului, realizarea scopului, hotărârea

de dizolvare; - cauze de dizolvare silită (forŃată):scopul a devenit ilicit sau este fictiv, falimentul.

După caracterul lor, cauzele de dizolvare se împart în: - cauze cu caracter general, care se aplică tuturor persoanelor juridice care pot înceta prin

dizolvare; - cauze cu caracter special, care se aplică numai anumitor persoane juridice.

• Lichidarea persoanei juridice. – În principiu, efectul esenŃial al dizolvării este trecerea in lichidare a persoanei juridice. Într-

adevăr, art. 51 din Decretul nr. 31/1954, dispune: “Prin efectul dizolvării, persoana juridică intră în lichidare, în vederea realizării activului şi plăŃii pasivului”.

– Prin lichidarea persoanei juridice se înŃelege efectuarea tuturor operaŃiunilor juridice de realizare a activului şi de plată a pasivului subiectului de drept civil şi care au ca efect încetarea definitivă a persoanei juridice intrată înlichidare. Astfel, persoana juridică nu încetază în momentul dizolvării, ci numai după ce a fost realizat activul şi plătit pasivul.

6. Precizări

� În practică, s-a pus problema dacă există deosebiri între noŃiunea de „denumire” şi „firmă”. „Denumirea” este un atribut general de identificare a oricăror persoane juridice fie ele de drept public, fie de drept privat, în timp ce „firma” este o denumire specifică numai pentru comercianŃi. IniŃial, firma apărea ca o inscripŃie pe un suport material prin care un magazin, o întreprindere aducea la cunoştinŃa publicului denumirea şi obiectul de activitate. În literatura juridică s-a spus că „ceea ce este numele pentru persoana fizică, este denumirea pentru persoana juridică”. Putem spune că termenul de „denumire” are un conŃinut general care acoperă atributul de identificare al oricăror persoane juridice, în timp ce noŃiunea de „firmă” poate fi utilizată cu acelaşi înŃeles pentru comercianŃi – persoană fizică sau juridică. � În literatura de specialitate s-a susŃinut atât ipoteza că transformarea persoanei juridice poate fi privită ca o „modalitate” a reorganizării persoanei juridice, cât şi opinia că este vorba de o noŃiune juridică distinctă de cea a reorganizării persoanelor juridice. În ceea ce ne priveşte, considerăm că transformarea este o noŃiune distinctă, autonomă care nu se confundă cu reorganizarea. Transformarea este operaŃiunea juridică prin care o persoană juridică îşi încetează existenŃa, concomitent cu înfiinŃarea, în locul ei a altei persoane juridice. Astfel, în temeiul Legii nr.15/1990 toate unităŃile de stat s-au reorganizat fie în societăŃi comerciale având ca unic acŃionar statul, fie în regii autonome. Deşi legea utilizează termenul de reorganizare, în relitate este vorba de o transformare a acestor subiecte de drept. Ulterior, O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome a consacrat expres termenul de transformare dispunând: “SocietăŃile comercile rezultate în urma reorganizării regiilor autonome preiau drepturile şi obligaŃiile regiilor autonome din transformarea sau divizarea cărora au rezultat.” Transformarea persoanei juridice are un domeniu de aplicare restrâns la cazurile speciale prevăzute de lege; reorganizarea este de aplicaŃie generală. În timp ce transformarea persoanei juridice produce întotdeauna aceleaşi efecte juridice (încetarea unei persoane juridice şi crearea uneia noi), reorganizarea produce fie efecte de încetare, fie de înfiinŃare. Transmisiunea în cazul transformării persoanei juridice este universală, în timp ce, în cazul reorganizării, transmisiunea poate fi universală sau cu titlu universal.

185


7.1. denumirea

sediul

naŃ i onal i tatea

contul bancar

codul fiscal

număr u l de î nmat r i cular e în regist rul comer Ń ului

capitalul social

firma

emblema

marca

telefon,fax,telex

Atributele de identificare ale persoanei juridice

7.2.

fuziune

comasare

reorganizare absorbŃ i e

totală

divizare

parŃ i ală

dizolvare

transformare

Încetarea persoanei juridice

scopul a devenit contrar legii ş i r egul il or de convieŃ uire soci ală

număr u l memb r i l or a scăzut sub l i mita st abil i tă de l ege

transmisiune

universală

transmisiune

cu titlu

universal

termenul s-a împlinit

scopul s-a realizat


Comasarea Divizarea Efecte AbsorbŃia Fuziunea Divizarea totală Divizarea parŃială

ÎnfiinŃarea unei noi persoane juridice

_ efect creator efect creator* efect creator*

Încetarea unei persoane juridice

efect extinctiv efect extinctiv efect extinctiv _

Transmisiunea patrimoniului

transmisiune universală

transmisiune universală

transmisiune cu titlu universal

transmisiune cu titlu universal

*- efectul creator priveşte numai cazurile când fracŃiunea de patrimoniu se transmite persoanelor juridice care iau fiinŃă ca urmare a operaŃiunii juridice a divizării

186

8. Vocabular

• cont bancar – mijloc de identificare a persoanei juridice, desemnat printr-un simbol cifric, reprezentând contul în care aceasta îşi păstrează disponibilităŃile

• codul fiscal – simbol cifric care serveşte la identificarea persoanei juridice în raporturile financiare ale acesteia şi în raporturile privitoare la evidenŃa statistică

• emblema – mijloc facultativ de identificare constând într-un semn sau denumire care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen.

• marca – semn distinctiv privat folosit de o persoană juridică pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile sale de cele identice ori similare ale altor persoane juridice.

• procedura falimentului – ansamblul de reguli reglementate de lege care urmăresc plata datoriilor debitorului, aflat în încetare de plăŃi, prin executarea silită a bunurilor din patrimoniul acestuia.

9. Întrebări, exerciŃii, probleme

1) Ce reprezintă sediul social? ClasificaŃi-l în funcŃie de criteriile cunoscute. 2) Este interzisă de lege schimbarea sediului social al unei persoane juridice? 3) DefiniŃi reorganizarea persoanei juridice. 4) IdentificaŃi formele reorganizării persoanei juridice. 5) Care sunt efectele de drept civil ale reorganizării persoanei juridice? 6) DefiniŃi comasarea persoanei juridice. Care sunt formele comasării? 7) Care sunt elementele ce diferenŃiază fuziunea de absorbŃie? 8) DefiniŃi dizolvarea persoanei juridice. 9) Care sunt deosebirile dintre dizolvarea şi reorganizarea persoanei juridice? 10) EnumeraŃi cauzele de dizolvare. 11) ClasificaŃi cauzele de dizolvare. 12) Ce înŃelegeŃi prin lichidarea persoanei juridice? 13) Potrivit art.13 alin.1 din O.U.G. nr.2/2001:”Se înfiinŃează Ministerul SănătăŃii şi Familiei ca organ de

specialitate al administraŃiei publice centrale, cu personalitate juridică, prin reorganizarea Ministerului SănătăŃii2”. StabiliŃi dacă textul de lege reglementează: un mod de infiinŃare a Ministerului/un mod reorganizare/o modalitate de transformare.

14) Dacă activul persoanei juridice divizate a fost de900.000 lei, iar pasivul de 1.200.000 lei, stabiliŃi cât va prelua din activ şi din pasiv o persoană juridică dobânditoare a 1/3 din patrimoniu ca urmare a divizării?

10. SpeŃe

1. Doi dintre asociaŃii unei societăŃi comerciale au sesizat instanŃa, la data când societatea nu era înfiinŃată încă, şi solicitând ca aceasta să se pronunŃe asupra dizolvării pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăŃii

CerinŃe: a) Care este formalitatea necesară pentru ca societatea comercială să ia fiinŃă în mod valabil?

Până la îndeplinirea acestei formalităŃi, societatea are personalitate juridică? b) Ce reprezintă dizolvarea pentru o persoană juridică? c) Ce hotărăşte instanŃa?

187

2. Societatea comercială „ BELLA” SRL, s-a divizat total, dând naştere la două societăŃi: „ELLA” S.R.L şi „BELL” SRL, drepturile şi obligaŃiile persoanei juridice divizate trecând asupra noilor persoane juridice. X, creditor al fostei societăŃi „BELLA” SRL, dorind să-şi recupereze creanŃa, o acŃionează în justiŃie pe SC „ELLA” SRL, solicitând instanŃei obligarea acesteia la restituirea sumei de 10.000 $, oferiŃi anterior cu titlu de împrumut persoanei juridice divizate. InstanŃa a admis cererea, obligând societatea comercială, „ELLA” SRL la plata sumei cerute de reclamant.

CerinŃe: a) Ce înŃelegeŃi prin divizare totală? b) Ce fel de transmisiune a patrimoniului are loc în cazul divizării totale? c) SoluŃia instanŃei este corectă?

3. Într-un proces de evacuare, pârâta SC „DANCO” SRL se apără, susŃinând că are titlu de proprietate, deoarece a dobândit în patrimoniul ei imobilul în litigiu prin reorganizarea fostei societăŃi „Progresul”. Ca urmare a aplicării dispoziŃiilor Legii nr. 15/1990, societatea amintită şi-a încetat existenŃa, în locul ei luând naştere S.C. „Danco” SRL şi prin această reorganizare „dreptul de administrare a bunurilor s-a transformat în drept de proprietate.

CerinŃe: a) DefiniŃi noŃiunea de „transformare a persoanei juridice” b) Ce formă a reorganizării întâlniŃi în speŃă?

4. Potrivit art.32 coroborat cu art.3 din Legea nr.31/1990, societatea cu răspundere limitată se va

constitui prin contract de societate şi statut care se încheie în formă autentică şi, printe altele, trebuie să aibă un sediu.

Sediul societăŃii comerciale trebuie să fie dovedit cu înscrisuri care să ateste existenŃa unei suprafeŃe locative destinate pentru a funcŃiona societatea comercială.

În speŃă, instanŃa de fond a pronunŃat o hotărâre de autorizare a funcŃionării societăŃii cu răspundere limitată care nu îndeplinea condiŃia sus menŃionată, nedovedindu-se deŃinerea legală a unei suprafeŃe locative care să fie folosită ca sediu al societăŃii.

CerinŃe: a) Ce inŃelegeŃi prin sediul unei persoane juridice? b) Este corectă soluŃia instanŃei? ArgumentaŃi.


1. Persoana juridică poate fi reorganizată prin: a) divizare; b) dizolvare; c) lichidare.

2. Încetarea persoanei juridice poate avea loc prin : a) divizare parŃială; b) lichidare; c) comasare.

3. Nu are efect creator, de înfiinŃare a unei noi persoane juridice: a) fuziunea; b) absorbŃia; c) transformarea.

4. Transformarea patrimoniului este întotdeauna cu titlu universal în cazul: a) fuziunii persoanelor juridice; b) absorbŃiei persoanelor juridice; c) divizării persoanelor juridice.

188

5. Formele reorganizării persoanei juridice sunt: a) comasarea şi divizarea; b) fuziunea şi absorbŃia; c) comasarea şi divizarea totală.

6. Lichidarea persoanei juridice constituie efectul esenŃial al: a) reorganizării; b) dizolvării; c) transformării.

7. Efectul creator: a) nu se produce în cazul fuziunii; b) se produce întotdeauna în cazul absobŃiei; c) este facultativ în cazul divizări, indiferent de natura ei, totală sau parŃială.

8. Transmisiunea cu titlu universal are loc: a) numai în cazul divizări, indiferent dacă este totală sau parŃială; b) numai în cazul divizări parŃiale a persoanei juridice; c) şi în cazul divizării totale, dacă această divizare are efect creator.

9. Constituie atribut de identificare a persoanei juridice: a) obiectul de activitate; b) sigla; c) emblema.

10. Atributele de indentificare fac parte din categoria: a) drepturilor reale; b) drepturilor nepatrimoniale; c) drepturilor decreanŃă.

11. În funcŃie de caracterul său, sediul se clasifică în: a) sediu principal şi sediu secundar; b) sediu în Ńară şi sediu în străinătate; c) sediu legal şi sediu convenŃional.

12. Bibliografie

� I. R. Urs,S. Angheni – op.cit., pag. 290 – 317 � I.R. Urs, C.I.Todică – op.cit., pag.320-371 � Gh. Beleiu – op.cit., pag. 442 – 492 � G. Boroi – op.cit., pag. 129 - 135 � I. Dogaru – op.cit., pag. 498 – 523

189

XXX. RĂSPUNSURI LA SPEłE ŞI TESTE GRILĂ

I.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = c 3 = b 4 = a 5 = b 6 = c

I I .

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = c 4 = a

I I I.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = c 3 = a 4 = c 5 = c 6 = b

IV.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = a 3 = c 4 = c 5 = a 6 = b

V.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b

190

2 = c 3 = a 4 = c 5 = b

VI.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = c 3 = c 4 = b

VII.

� SpeŃa nr. 1: SoluŃii:

a) un raport juridic real; b) părŃile: X (vânzător) şi Y (cumpărător) ;

conŃinut: dreptul lui X de a primi preŃul pentru garsoniera vândută şi obligaŃia corelativă a lui Y de a plăti preŃul /respectiv dreptul lui Y de a pretinde predarea bunului şi obligaŃia lui X de a preda imobilul; obiectul: acŃiunea de predare a bunului de către X/respectiv de primire de către Y

c) - dreptul de proprietate dobândit de Y este: absolut, patrimonial, real, principal, pur şi simplu; - obligaŃia lui X de a preda bunul este o obligaŃie de a face, pozitivă, de rezultat, obişnuită,

perfectă, pură şi simplă.


a) subiecte: A (societate comercială) B (companie de transport aerian)

conŃinut: - dreptul lui A de a pretinde efectuarea transporturilor aeriene şi obligaŃia lui B de a efectua aceste transporturi;

- dreptul lui B de a pretinde plata serviciilor efectuate şi obligaŃia corelativă a lui A de a plăti;

obiectul: acŃiunea de efectuare a transporturilor şi cea de remitere a plăŃii;

b) raport juridic obligaŃional; c) dreptul lui B este un drept de creanŃă:

- subiectul activ (B) şi subiectul pasiv (A) sunt determinaŃi; - îi corespunde obligaŃia lui A de a face (de a plăti); - este opozabil numai subiectului pasiv (A); - este prescriptibil.


a) două părŃi: - X şi Y în calitate de vânzători

191

- Z în calitate de cumpărător; b) raport juridic real; c) dreptul de proprietate al lui Z este un drept real (absolut):

- subiect activ (Z) determinat; - subiect pasiv nedeterminat, alcătuit din toate celelalte subiecte de drept civil; - îi corespunde obligaŃia generală şi negativă de a nu i se aduce atingere; - opozabil erga omnes;

d) devălmăşia, soŃii au stăpânit bunul în comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = c 3 = b 4 = b 5 = a 6 = c 7 = c 8 = b

VIII.

� SpeŃa nr. 1: SoluŃii: a) dacă un chiriaş aduce în imobil bunuri mobile care devin unele imobile prin destinaŃie şi altele imobile prin incorporaŃie, la sfârşitul contractului de închiriere, el nu va putea ridica bunurile imobile prin incorporaŃie deoarece şi-au pierdut individualitatea având acelaşi

regim juridic ca imobilul de care au fost ataşate; b) statuia şi oglinda sunt bunuri imobile prin destinaŃie, iar stâlpul înlocuit este imobil prin încorporaŃie; c) instanŃa va dispune restituirea bunurilor pe care chiriaşul le adusese în apartament cu excepŃia stâlpului care a devenit imobil prin incorporaŃie deoarece nu mai poate fi desprins de imobil fără a produce deteriorări.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = b 4 = a 5 = c 6 = b 7 = a 8 = c 9 = b 10 = a 11 = b 12 = c

192

IX.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = c 3 = a 4 = b 5 = b 6 = a 7 = a 8 = b 9 = c 10 = b

X.


a) lipseşte condiŃia conform căreia consimŃământul să nu fie alterat de vicii de consimŃământ; b) eroarea asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substantiam); c) nulitate relativă; d) instanŃa va admite cererea lui Y pronunŃând nulitatea relativă a contractului de vânzare –

cumpărare şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară.


a) eroarea de drept; b) instanŃa urmează să-i aplice morarului sancŃiunea prevăzută de legile respective deoarece nimeni

nu se poate prevala de necunoaşterea legii.


a) dolul; b) elementul esenŃial al contractului de vânzare – cumpărare este data fabricaŃiei autobuzului. Dacă

Y ar fi cunoscut adevărata dată de fabricaŃie (care nu-I permitea înmatricularea autovehiculului de import) el nu ar fi încheiat actul juridic;

c) nulitatea relativă; d) fiind vorba de spre un dol incident, Y ar fi putut cere o eventuală reducere a preŃului de achiziŃie a

autovehiculului.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = c 3 = c 4 = a 5 = b 6 = c 7 = a

193

8 = b 9 = c

XI.


a) forma ad solemnitatem (ad validitatem); b) nulitatea absolută; c) Ńinând cont de voinŃa internă a părŃilor, instanŃa urmează să pronunŃe o hotărâre care să înlocuiască

contractul autentic de vânzare – cumpărare, în temeiul considerentelor: • intenŃia părŃilor este de a vinde, respectiv de a cumpăra; • neprezentarea vânzătorului la notariat nu afectează voinŃa reală a părŃilor ci validitatea

actului juridic; • nulitatea absolută a contractului şi instituirea prestaŃiilor efectuate nu se încadrează în

voinŃa reală a părŃilor.


a) cauza (scopul) actului juridic civil; b) instanŃa urmează să respingă cererea lui A, cu motivarea că acesta a urmărit un scop imoral la

încheierea actului juridic. Contractul fiind nul pentru cauză imorală, A nu mai poate cere restituirea prestaŃiei pe care a efectuat-o deoarece altfel ar însemna să i se permită să se prevaleze de caracterul imoral al propriei sale fapte.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = b 4 = b 5 = a 6 = b

XII.


a) condiŃie rezolutorie; b) - pendente conditione, condiŃia rezolutorie nu produce nici un efect, actul juridic încheiat între X

şi Y fiind un act pur şi simplu. • Y poate cere lui X să-I predea apartamentul, X fiind obligat la aceasta; • riscul pieirii bunului este suportat de proprietarul sub condiŃie rezolutorie (Y); • Y poate înstrăina apartamentul, dar şi această vânzare va fi afectată de condiŃia rezolutorie;

194

- eveniente conditione, dacă condiŃia rezolutorie s-a realizat, contractul de vânzare - cumpărare se consideră desfiinŃat cu efect retroactiv: • X va restitui preŃul primit şi Y va restitui bunul, dacă mai este în proprietatea sa (ceea ce

nu este cazul); • drepturile constituite de Y în favoarea terŃului se vor desfiinŃa; • actele de administrare se păstrează; • fructele (civile) rămân lui Y sau după caz, terŃului;

c) proprietar sub condiŃie rezolutorieş d) instanŃa de judecată, constatând condiŃia rezolutorie ca fiind împlinită, va admite cererea lui X, va

declara contractul de vânzare – cumpărare dintre X şi Y ca fiind desfiinŃat şi va dispune restituirea prestaŃiilor. Pe terŃul cumpărător, fiind proprietar sub condiŃie rezolutorie, împlinirea acesteia îl afectează direct, astfel încât va restitui apartamentul, reprimind preŃul plătit.


a) condiŃia suspensivă; b) A poate să vândă imobilul pendente conditione, însă această înstrăinare este afectată de condiŃia

rezolutorie a mutării lui A în străinătate. Odată cu îndeplinirea condiŃiei, dreptul terŃului dobânditor se desfiinŃează;

c) instanŃa va admite cererea lui B; d) actul juridic se consideră încheiat retroactiv, producându-şi efecte de la data de 1 februarie 2002.

� SpeŃa nr. 3: SoluŃii: a) actul juridic este afectat de o condiŃie rezolutorie negativă; b) Y este proprietar sub condiŃie rezolutorie, dreptul său se va desfiinŃa retroactiv dacă nu se căsătoreşte

în termen de 6 luni; c) actul juridic se desfiinŃează cu efect retroactiv, părŃile urmând a fi repuse în situaŃia anterioară; d) pendente conditione, Y poate închiria apartamentul unui terŃ, chiria obŃinută nefiind restituită în

momentul îndeplinirii condiŃiei rezolutorii.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = b 4 = a 5 = c 6 = b

195

XIII.


a) în caz de îndoială actul juridic se interpretează în favoarea debitorului (in dubio pro debitore) b) - Z fiind un succesor cu titlu particular al lui Y va putea folosi în favoarea sa hotărârea. Din

moment ce aceasta prevede o obligaŃie alternativă, fără să precizeze în favoarea cui este stipulat dreptul de opŃiune, Z va alege obligaŃia mai oneroasă, respectiv să i se predea un cal, o căruŃă, şi un ham; - X îşi va motiva refuzul de a executa obligaŃia cea mai oneroasă prin aceea că, o clauză prin care se instituie o obligaŃie alternativă, fără nici o altă precizare, se interpretează, în caz de îndoială, în favoarea debitorului;

d) în baza motivelor mai sus menŃionate, X va fi obligat să execute obligaŃia mai puŃin oneroasă pentru el, respectiv să-i plătească lui Z 5 milioane de lei.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = a 3 = c 4 = c

XIV.


a) - principiul forŃei obligatorii a actului juridic(pacta sunt servanda); -principiul irevocabilităŃii actului juridic civil; - principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil;

b) – principiul forŃei obligatorii a actului juridic civil; - principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil;

c) între B şi C s-a încheiat o promisiune a faptei altuia (convenŃie de porte – fort) ce constituie o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului juridic;

d) - acŃiunea lui C urmează a fi admisă de instanŃă pentru următoarele motive: • B s-a obligat contractual faŃă de C să-l determine pe A să-i vândă o suprafaŃă de

teren, iar în cazul în care nu-şi execută obligaŃia, el este pasibil de plata unor despăgubiri;

• acŃiunea lui C îşi are temeiul juridic în art. 1073 C.civ.: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaŃiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunări”;

• acŃiunea lui A, privind desfiinŃarea contractului de donaŃie, urmează a fi respinsă în temeiul art. 969 alin 2, C.civ.


a) - simulaŃia presupune existenŃa concomitentă a două acte juridice: un act public, dar mincinos şi un altul secret, care corespunde voinŃei reale a părŃilor.

196

- conform art.1175 C.civ., între părŃi produce efecte juridice actul secret (contraînscrisul) iar faŃă de terŃii de bună-credinŃă sunt opozabile efectele actului public

b) inopozabilitatea faŃă de terŃi a situaŃiei juridice reale consacrată în contraînscris; c) instanŃa trebuia să declare valabil contractul dintre Y şi V, acesta fiind terŃ de bună credinŃă

(dreptul lui V asupra imobilului se întemeiază pe contractul de vânzare – cumpărare încheiat cu Y şi nu pe contraînscrisul dintre frate şi soră care nu-i este opozabil), şi să desfiinŃeze actul juridic dintre X şi Z, care fiind terŃ de rea – credinŃă a cunoscut faptul că a cumpărat de la un neproprietar.


a) Y este creditor ipotecar; b) Z este creditor chirografar; c) Y, creditor ipotecar îşi va satisface cu prioritate creanŃa intrând în posesia imobilului, iar Z,

creditor chirografar va urmări doar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după îndestularea creditorului cu garanŃie reală.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = c 4 = c 5 = b 6 = b 7 = b

XV.

� SpeŃa nr. 1 SoluŃii:

a) dolul (viclenia) b) X nu a respectat la încheierea contractului dispoziŃiile legale referitoare la:

- terenurile se transmit prin acte între vii numai prin act autentic; - cetăŃenii străini nu pot dobândi terenuri în România; - drumul judeŃean este scos din circuitul civil, aparŃinând domeniului public şi prin urmare nu poate face obiectul unui contract de vânzare – cumpărare;

c) contractul de vânzare – cumpărare este nul absolut; d) instanŃa va admite acŃiunea intentată de Y cetăŃeanului străin şi va declara contractul de vânzare –

cumpărare nul absolut, pentru următoarele motive: nevalabilitatea obiectului actului juridic, nerespectarea formei ad validatem, frauda la lege.


a) acŃiunea în anulabilitate a contractului de vânzare – cumpărare ce are ca efecte restituirea prestaŃiilor executate şi repunerea părŃilor în situaŃia anterioară;

197

b) dolul – vânzătorul necomunicându-i cumpărătorului viciile ce afectau terenul (faptul că era impropriu pentru construcŃie, şi nu îndeplinea nici cerinŃa suprafeŃei minime prevăzute de lege), comite un dol prin reticenŃă;

c) instanŃa va declara contractul de vânzare – cumpărare ca fiind nul relativ pentru motivele mai sus arătate şi va dispune repunerea părŃilor în situaŃia anterioară.

� SpeŃa nr. 3: SoluŃii: a) din moment ce terenul dobândit se încadrează în parte în limita de 200 ha prevăzute de lege şi în

parte o excede, urmează ca, în conformitate cu regula nulităŃii parŃiale, actul să fie considerat valabil în partea în care achiziŃionarea se situează în limita a 200 ha şi nul absolut în partea care depăşeşte această suprafaŃă;

b) având în vedere că dobânditorul deŃine în proprietate 200 ha teren arabil, situându-se în limita legală, contractul prin care achiziŃionează încă 50 ha este nul absolut cu consecinŃa desfiinŃării sale totale.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = a 3 = c 4 = b 5 = b 6 = c 7 = c

XVI.


a) principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniŃial, resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis;

b) excepŃiile de la principiul menŃionat sunt: - subdobânditorul de bună – credinŃă păstrează bunul mobil sau imobil dobândit cu titlu oneros de la transmiŃătorul al cărui titlu de proprietate a fost declarat nul sau anulat. - cel declarat judecătoreşte mort, aflându-se în viaŃă va putea obŃine anularea acestei hotărâri şi înapoierea bunurilor sale cu excepŃia celor aflate la un dobânditor cu titlu oneros şi de bună – credinŃă; c) da, în prima excepŃie, Z fiind un dobânditor de bună – credinŃă şi cu titlu oneros, nu va restitui

televizorul; d) instanŃa va anula contractul de vânzare – cumpărare intervenit între X şi Y şi va dispune repunerea

părŃilor în situaŃia anterioară. Dar, deoarece televizorul se află în proprietatea lui Z (terŃ de bună – credinŃă), acesta nu va putea fi retrocedat vânzătorului iniŃial; în această situaŃie, Y va fi obligat să restituie lui X valoarea bunului pe care l-a înstrăinat.


a) nu, cumpărătorul trebuia să ceară anularea contractului de vânzare – cumpărare, nulitatea relativă fiind sancŃiunea specifică pentru error in substantiam;

b) cumpărătorul s-a aflat în eroare asupra vechimii şi autenticităŃii gravurilor, elemente determinante pentru încheierea actului juridic de vânzare – cumpărare;

198

c) principiul restitutio in integrum.


a) având în vedere că testamentul din 1992 corespunde ultimei voinŃe a autorului său, acesta îşi va produce efectele juridice;

b) până în 1992, X crezându-se proprietar în baza primului testament, deci fiind dobânditor de bună credinŃă a unui bun frugifer nu va restitui recolta. După 1992, X cunoscând faptul că în temeiul noului testament, moştenitor al defunctului este Z, devine dobânditor de rea – credinŃă fiind obligat să restituie recolta culeasă ulterior acestei date;

c) ipoteza se încadrează în excepŃia de la principiul retroactivităŃii conform căruia dobânditorul de bună – credinŃă al unui bun frugifer este exonerat de obligaŃia de a restitui odată cu bunul şi fructele percepute.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = c 3 = b 4 = b 5 = a 6 = c 7 = b

XVII.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = a 3 = c 4 = b 5 = b

XVIII.


a) nu, formula „bun şi aprobat” este cerută numai în cazul înscrisurilor sub semnătură privată care constată obligaŃii unilaterale;

b) nu, bunurile din speŃă sunt individuale – determinate, iar sintagma „câtime de lucruri” priveşte bunuri de gen, fungibile;

c) instanŃa respinge acŃiunea lui X, actul de vânzare – cumpărare fiind valabil încheiat iar proprietatea bunurilor a trecut în patrimoniul cumpărătorului Y.


a) faptele juridice stricto – sensu pot fi dovedite cu martori;

199

b) proba cu martori nu este admisibilă în cazul actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei şi nici împotriva sau peste ceea ce cuprinde actul;

c) nu, deoarece admiŃând proba testimonială, instanŃa a încălcat dispoziŃiile art.1191 alin.2 C. civ.


a) X se află într-o situaŃie de imposibilitate morală de preconstituire a probei scrise deoarece debitorul este fratele ei, iar mama a intervenit în sensul de a nu se întocmi un astfel de act, pentru că fraŃii trebuie să aibă încredere în ei;

b) instanŃa va admite cererea lui X cu motivarea că – dat fiind relaŃiile de rudenie dintre părŃi nu este necesară încheierea unui înscris.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = b 3 = c 4 = a 5 = c 6 = b

XIX.


a) art. 20 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 în conformitate cu care dacă, după expirarea termenului de prescripŃie extinctivă debitorul îşi execută de bunăvoie obligaŃia, el nu mai are posibilitatea de a cere restituirea prestaŃiei efectuate;

b) dreptul de creanŃă nu se stinge ci se transformă, devenind imperfect în sensul că este ocrotit numai pe calea defensivă a excepŃiei;

c) instanŃa respinge acŃiunea lui X.


a) • conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958, „ în cazul în care un debitor este obligat la prestaŃiuni succesive, dreptul la acŃiune cu privire la aceste prestaŃiuni se stinge printr-o prescripŃie deosebită”; • contractul încheiat între părŃi este un contract cu executare succesivă, iar dreptul lui X la dobânzi fiind un drept de creanŃă este prescriptibil în trei ani. Prin urmare: - dreptul la acŃiune a lui X pentru a recupera dobânda restantă pe anul 1990 se consideră prescris la 1 ianuarie 1993. - dobânda restantă pe anul 1991 se prescrie la 1 ianuarie 1994. - dobânda restantă pe anul 1992 se prescrie la 1 ianuarie 1995.

b) instanŃa va admite cererea lui X, în parte, obligându-l pe Y la plata dobânzii restante pe anul 1992, dreptul la acŃiune al reclamantului cu privire la dobânzile pe anii 1990 şi 1991 fiind prescris.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = c

200

3 = a 4 = b 5 = b 6 = a 7 = a 8 = a 9 = c 10 = c 11 = a

XX.


a) fiind un drept de creanŃă, termenul de prescripŃie extinctivă este de 3 ani; a) conform art.7 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripŃie extinctivă începe să curgă

de la data naşterii raportului juridic (16 aprilie 2000)


a) termenul suspensiv; b) instanŃa trebuia să admită acŃiunea lui X privind restituirea preŃului, deoarece termenul de

prescripŃie extinctivă (3 ani) începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv (1 iunie 1995) şi nu la data încheierii actului juridic – art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.


a) 3 ani; b) conform art.8 din Decretul nr 167/1958 prescripŃia acŃiunii în răspundere civilă pentru

pagube pricinuite prin fapte ilicite începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut atât paguba cât şi pe autorul ei (la 1 mai 2001).


a) acŃiunea în nulitate relativă pentru viciul de consimŃământ al vicleniei, prescriptibilă în 3 ani;

b) conform art.9 din Decretul nr. 167/1958 prescripŃia acŃiunii în anulare pentru violenŃă începe să curgă de la data în care violenŃa a încetat (20 august 2001)


a) error in personam; b) conform art.9 din Decretul nr. 167/1958 prescripŃia acŃiunii în nulitate relativă începe să

curgă de la data când cel îndreptăŃit a cunoscut cauza anulării (10 decembrie 2002); c) dacă A descoperă eroarea după 18 luni de la încheierea actului juridic (la 1 septembrie

2003) prescripŃia începe să curgă de la data când s-au împlinit 18 luni de la încheierea contractului (1 august 2003).

201


a) drepturile de creanŃă sunt prescriptibile în 3 ani; b) da, din data de 10 iunie 1990 (de la care începe să curgă prescripŃia extinctivă conform art.

7 alin. 2 din Decretul nr 167/1958) până la data introducerii acŃiunii în justiŃie, 10 august 1993, au trecut mai mult de 3 ani;

c) prescripŃia începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv, conform art.7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, iar acesta este 10 iunie 1990, dată la care C trebuia să efectueze transportul de marfă;

d) instituŃia suspendării prescripŃiei; e) instanŃa urmează să respingă acŃiunea reclamanŃilor cu motivaŃia că:

• dreptul reclamanŃilor, fiind prescris, nu mai poate beneficia de concursul forŃei coercitive a statului; • apărarea reclamanŃilor nu este întemeiată deoarece îi lipseşte aspectul referitor la faptul că forŃele armate ale României să se afle pe picior de război; simpla participare a reclamanŃilor la serviciul militar pe timp de pace le poate da posibilitate de a face acte întrerupătoare de prescripŃie.


a) 3 ani; b) de la 1 ianuarie 2000, dată la care debitorul trebuia să-şi execute obligaŃia contractuală; c) scrisoarea lui Y are natura juridică a unei recunoaşteri a dreptului lui X (a datoriei), având

ca efect întreruperea prescripŃiei extinctive şi începerea curgerii unui nou termen de prescripŃie de la data recunoaşterii.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = c 3 = c 4 = c 5 = b 6 = a 7 = a 8 = b 9 = b 10 = a 11 = c

XXI.


a) certificatul de naştere şi certificatul de deces; b) - pentru a avea capacitate de folosinŃă anticipată, este necesar ca un copil conceput să se

nască viu, nu neapărat viabil, deci condiŃia viabilităŃii neavând relevanŃă în speŃă:

202

- pentru a putea succede, minorul C trebuie să existe la data morŃii lui D ; din moment ce la această dată copilul era conceput,el se va considera născut fiind vorba de dreptul său de a moşteni conform adagiului „ infans conceptus pro nato-habetur”

c) minorul are capacitate de folosinŃă anticipată de la data concepŃiei astfel încât poate veni la moştenirea lui D;

d) instanŃa urmează să admită acŃiunea lui A.

� SpeŃa nr.2 SoluŃii :

b) acŃiunea se respinge deoarece perioada de concepŃie a copilului(11.05.1990) este anterioară datei arătate de reclamantă în acŃiune ca fiind data când l-a cunoscut pe pârât şi prin urmare acesta nu poate fi tatăl copilului.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = a 3 = c 4 = c 5 = a

XXII


a) condiŃiile leziunii nu sunt îndeplinite: • contractul încheiat este un act de dispoziŃie şi nu de administrare; • actul nu este lezionar pentru minor;

b) – la momentul încheierii actului sub semnătură privată B nu avea capacitatea deplină de exerciŃiu, deci nu avea capacitatea de a încheia un act de dispoziŃie; - la momentul încheierii actului autentic, B avea capacitatea deplină de exerciŃiu;

c) instanŃa urmează să respingă acŃiunea lui A pentru următoarele motive: • conform principiului conversiunii actelor juridice, contractul de vânzare-cumpărare

considerat nul pentru că minorul nu avea capacitatea de a contracta, poate fi considerat ca un antecontract, materializat ulterior într-un contract de vânzare cumpărare autentic;

• chiar dacă nu am lua în considerare actul sub semnătură privată, între părŃi a intervenit un contract autentic ce respectă condiŃiile de fond şi de formă.


a) nulitatea relativă a actului juridic, sancŃiune ce poate fi invocată doar de partea ocrotită prin dispoziŃia legală;

b) pârâta, acŃionând în numele minorului va susŃine că nulitatea, fiind şi o măsură de ocrotire a intereselor celui incapabil de a contracta, nu poate fi cerută decât de cel ocrotit prin dispoziŃie legală privitoare la nulitatea relativă ( de minor ) şi nu de cealaltă parte, care era o persoană majoră. Pentru aceste motive invocate de pârâtă, instanŃa va respinge cererea.

203

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = a 3 = b 4 = c 5 = a

XXIII.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = c 3 = b 4 = c 5 = a 6 = c 7 = b

� SpeŃa nr.1

SoluŃii: c) în speŃă, reclamanta trebuia să formuleze o acŃiune în modificare numelui, deoarece

schimbarea lui presupune o procedură administrativă, iar tăgada paternităŃii determină o schimbare în starea civilă a minorului ce presupune o modificare anumelui.

� SpeŃa nr. 2 SoluŃii

d) X va redobândi numele mamei pe care l - a dobândit la naştere. e) revenirea copilului la numele avut la naştere nu constituie o modificare a numelui (nu are drept cauză o schimbare în starea civilă a persoanei), ci constituie o schimbare şi prin urmare trebuia declanşată procedura administrativă. f) operaŃiunea constituie oschimbare şi nu o modificare a numelui de familie.


c) Ńinând cont că minora a locuit nu la tatăl ei ci la bunici, şi că în lipsa consimŃământului soŃilor, stabilirea domiciliului la bunici ar contraveni art.100 C. fam., domiciliul acesteia se va stabili la mamă.

XXIV.


a) acŃiunea în reclamaŃie de stat;

204

b) înregistrare sub forma întocmirii actelor de stare civilă; c) soluŃia instanŃei nu este cerută pentru următoarele considerente:

• chiar dacă a murit imediat după naştere, copilului i se întocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces;

• faptul că un copil a decedat înainte de a i se înregistra naşterea nu înlătură obligaŃia de înregistrare a naşterii sale.

d) înregistrarea naşterii nu este condiŃionată de durata vieŃii copilului.


a) acŃiunea în rectificarea unei înregistrări de stare civilă; b) - consiliile judeŃene şi autorităŃile administraŃiei publice locale prin ofiŃerii de stare civilă,

în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile; - buletinul de identitate nu este un act de stare civilă;

c) nu, instanŃa trebuie să dispună corectarea menŃiunii greşite numai în certificatul de naştere nu şi în buletinul de identitate.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = c 2 = c 3 = c 4 = a

XXV.


a) nu îndeplineşte condiŃiile punerii sub interdicŃie judecătorească: • Y nu este lipsită de discernământ, chiar în hotărârea instanŃei reŃinându-se că din punct

de vedere mintal este sănătoasă; • nu lipsa discernământului nu-i permite lui Y să se îngrijească de interesele sale, ci

boala de care suferă şi bătrâneŃea; b) nu, instanŃa trebuie să numească un curator şi nu un tutore ( art. 152 C. fam.).


a) aparŃine autorităŃii tutelare de la domiciliul minorului; b) este interzis să se încheie acte juridice între tutore pe de o parte şi între minor pe de altă

parte, sancŃiunea care intervine fiind nulitatea absolută.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = b 4 = c 5 = b

205

XXVI


a) persoana juridică; b) persoana juridică de drept privat, fundamentată pe proprietate privată, română, cu scop

patrimonial; c) organizare de sine stătătoare; patrimoniu distinct, scop determinat ( exploatarea comercială

a aeronavelor); d) nu, deoarece X fiind o persoană juridică română poate beneficia de legislaŃia românească; e) prescripŃia extinctivă.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = b 2 = a 3 = c 4 = b 5 = c 6 = b 7 = c

XXVII.

� Speta nr. 1 SoluŃii:

b) autorizarea s-a făcut de către o instanŃă necompetentă din punct de vedere teritorial, competenŃa revenind Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

� Grila nr.: varianta corectă 1 = a 2 = c 3 = a 4 = c 5 = a 6 = b 7 = c

XXVIII.


c) acŃiunea reclamantei urmează a fi respinsă, contractul de închiriere fiind valabil încheiat cu pârâta, cu motivaŃia că:

206

– prin perfectarea contractului de închiriere s-a urmărit regularizarea societăŃii, aceasta având de la data întocmirii actelor de constituire şi până la înmatriculare, o capacitate limitată la drepturile constituite în favoarea ei,la îndepinirea obligaŃiilor şi aricăror măsuri preliminarii cerute pentru ca persoana să ia fiinŃă în mod valabil. – obŃinerea sediului este omăsură preliminară absolut necesară unei societăŃi. – pârâta a continuat îndeplinirea celorlalte formalităŃi care au condus la obŃinerea personalităŃii juridice depline, prin înreghistrarea la registrul comerŃului la data de 19 februarie1994.

� Grila nr: Varianta corectă 1 = a 2 = b 3 = c 4 = a 5 = c 6 = b 7 = b 8 = a

XXIX.


a) înmatricularea în Registrul comerŃului; până la îndeplinirea acestei formalităŃi, societatea nu are personalitate juridică;

b) un mod de încetare a persoanei juridice; c) instanŃa va respinge cererea asociaŃilor deoarece nu se poate pronunŃa asupra încetării

(dizolvării) atât timp cât societatea comercială nu a luat fiinŃă în mod valabil.


a) transmisiune cu titlu universal; b) nu, deoarece cele două societăŃi înfiinŃate: „ ELLA” SRL şi „ BELL” SRL au dobândit atât

drepturi cât şi obligaŃii astfel încât instanŃa trebuia să le oblige în solidar la plata datoriei de 10.000 $.


a) prin transformarea persoanei juridice înŃelegem operaŃiunea juridică prin care o persoană juridică îşi încetează fiinŃa juridică concomitent cu înfiinŃarea, în locul ei, a altei persoane juridice;

b) în speŃă, nu este vorba despre o reorganizare a persoanei juridice, ci de o transformare a acesteia ( această instituŃie este reglementată de Legea nr. 15 / 1990, unde deşi se utilizează termenul reorganizare, acesta nu este folosit în sensul Decretului nr. 31/ 1954).

207

� SpeŃa nr.4 SoluŃii:

b) deoarece societatea nu îndeplinea condiŃia obŃinerii unei suprafeŃe locative, hotărârea instanŃei de autorizare a SRL-ului este nelegală.

208

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE ............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ ............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN .......................................................................................... 2

I : NOłIUNEA ŞI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL .............................................................................................................................. 2 1. Dreptul civil ca ştiinŃă juridică ................................................................................................................................... 2 2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept ............................................................................................................. 2 3. Obiectul de reglementare ............................................................................................................................................ 3 4. Sensurile noŃiunii „Drept civil“ .................................................................................................................................. 3 5. Dreptul civil ca disciplină de studiu în facultăŃile de drept ........................................................................................ 3 6. Precizări ...................................................................................................................................................................... 3 7. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................... 5 8. Vocabular .................................................................................................................................................................... 6 9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ........................................................................................................................................ 6 10. RezolvaŃi următoarele teste grilă ................................................................................................................................ 7 11. Bibliografie ................................................................................................................................................................. 7

II. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE RAMURI DE DREPT. ............................................... 8 1. NoŃiunea de principiu; importanŃa teoretică şi practică. ............................................................................................ 8 2. Delimitarea de alte ramuri de drept. ........................................................................................................................... 9 3. Precizări .................................................................................................................................................................... 11 4. Vocabular .................................................................................................................................................................. 11 5. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 11 6. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 12 7. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 12

TEORIA LEGII CIVILE ............................................................................................................................................................ 13

III. NORMA JURIDICĂ CIVILĂ ŞI IZVOARELE DREPTULUI CIVIL .................................................................................................. 13 1. NoŃiunea şi trăsăturile specifice ale normei juridice civile ....................................................................................... 13 2. Structura normei juridice .......................................................................................................................................... 13 3. Clasificarea normelor juridice – criterii ................................................................................................................... 13 4. NoŃiunea de izvor de drept ........................................................................................................................................ 14 5. Precizări .................................................................................................................................................................... 14 6. Reprezentare grafică. 6.1. Structura normei juridice................................................................................................ 15 7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 17 8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 17 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 18 10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 18

IV. INTERPRETAREA LEGII CIVILE ............................................................................................................................................. 19 1. NoŃiunea interpretării legii civile .............................................................................................................................. 19 2. ImportanŃa practică a interpretării ........................................................................................................................... 19 3. Clasificarea interpretării - criterii ............................................................................................................................ 19 4. Metodele de interpretare ........................................................................................................................................... 19 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 21 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 21 8. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 22 9. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 23

V. REALIZAREA ŞI APLICAREA NORMELOR JURIDICE CIVILE ..................................................................................................... 24 1. Conceptul de realizare şi aplicare ............................................................................................................................ 24 2. Formele juridice de realizare: .................................................................................................................................. 24 3. Etapele de aplicare a normelor juridice: .................................................................................................................. 24 4. Aplicarea (acŃiunea) legii în timp ............................................................................................................................. 24 5. Principii şi excepŃii cu privire la acŃiunea legii în timp (conflictul legilor în timp). ................................................. 24 6. Aplicarea legii civile în spaŃiu ................................................................................................................................... 25 7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor ................................................................................................................. 26 8. Precizări .................................................................................................................................................................... 26 9. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 26 10. Vocabular .................................................................................................................................................................. 27 11. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 27 12. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 27 13. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 28

RAPORTUL JURIDIC CIVIL .................................................................................................................................................... 29

209

VI. NOłIUNEA DE RAPORT JURIDIC CIVIL ................................................................................................................................. 29 1. NoŃiunea de raport juridic civil. ................................................................................................................................ 29 2. Premise. .................................................................................................................................................................... 29 3. Caractere: ................................................................................................................................................................. 29 4. Izvoarele raportului juridic concret. ......................................................................................................................... 29 5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 31 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 32 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 32 8. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 32 9. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 33

VII. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. .......................................................................................................................... 34 1. Elementele constitutive: ............................................................................................................................................ 34 2. Subiectele raportului juridic civil. ............................................................................................................................ 34 3. ConŃinutul raportului juridic..................................................................................................................................... 35 4. Obiectul raportului juridic civil. ............................................................................................................................... 36 5. Precizări. ................................................................................................................................................................... 36 6. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 37 7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 39 8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 40 9. SpeŃe: ........................................................................................................................................................................ 40 10. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 40 11. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 41

VIII. BUNURILE. ................................................................................................................................................................... 42 1. NoŃiunea de “bun” sau “lucru”. .............................................................................................................................. 42 2. NoŃiunea de patrimoniu. ........................................................................................................................................... 42 3. CorelaŃia dintre bunuri şi patrimoniu, importanŃa şi funcŃiile patrimoniului. .......................................................... 42 4. Clasificarea bunurilor: ............................................................................................................................................. 42 5. Precizări .................................................................................................................................................................... 44 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 44 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 45 8. SpeŃă .......................................................................................................................................................................... 45 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă : ............................................................................................................................ 45 10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 46

ACTUL JURIDIC CIVIL............................................................................................................................................................ 48

IX. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE................................................................................... 48 1. NoŃiune; înŃelesurile expresiei “act juridic civil”. .................................................................................................... 48 2. Clasificare – criterii. ................................................................................................................................................. 48 3. Precizări: .................................................................................................................................................................. 49 4. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 50 5. Vocabular .................................................................................................................................................................. 50 6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 51 7. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 51 8. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 52

X. CONDIłIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL ..................................................................................................................................... 53 1. NoŃiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.) .............................................................................. 53 2. Capacitatea de a încheia actul juridic (art. 949 C. civ.) ........................................................................................... 53 3. ConsimŃământul valabil exprimat (art. 953 şi 969 C. civ.) ....................................................................................... 53 4. Viciile de consimŃământ ............................................................................................................................................ 54 5. Precizări .................................................................................................................................................................... 56 7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 60 8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 60 9. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 61 10. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ............................................................................................................................. 61 11. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 62

XI. OBIECTUL, CAUZA ŞI FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL ......................................................................................................... 63 1. Obiectul actului juridic ............................................................................................................................................. 63 2. Cauza actului juridic ................................................................................................................................................. 63 3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului ................................................................................................ 64 4. Precizări .................................................................................................................................................................... 65 5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 66 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 67 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 67

210

8. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 68 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 69 10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 69

XII. MODALITĂłILE ACTULUI JURIDIC ..................................................................................................................................... 70 1. Termenul – art. 1002 – 1025 C. civ. .......................................................................................................................... 70 2. CondiŃia – art. 1004-1021 C. civ. .............................................................................................................................. 70 3. Sarcina ...................................................................................................................................................................... 72 4. Precizări .................................................................................................................................................................... 72 5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 73 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 74 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 74 8. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 74 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 75 10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 76

XIII. EFECTELE ACTULUI JURIDIC ............................................................................................................................................. 77 1. NoŃiune ...................................................................................................................................................................... 77 2. Reglementare ............................................................................................................................................................. 77 3. Stabilirea, determinarea efectelor şi interpretarea actului juridic civil ................................................................... 77 4. Precizări .................................................................................................................................................................... 78 5. Vocabular .................................................................................................................................................................. 78 6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 78 7. SpeŃă .......................................................................................................................................................................... 79 8. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 79 9. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 79

XIV. PRINCIPIILE EFECTELOR ACTULUI JURIDIC ....................................................................................................................... 80 1. Principiul forŃei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda) ......................................................................... 80 2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil ........................................................................................................... 80 3. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil ................................................................................................. 81 4. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 82 5. Precizări .................................................................................................................................................................... 83 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 83 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 84 8. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 85 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 85 10. Bibliografie ............................................................................................................................................................... 86

XV. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL. ................................................................................................................................. 87 1. NoŃiune ...................................................................................................................................................................... 87 2. FuncŃiile, clasificarea şi cauzele nulităŃii. ................................................................................................................ 87 3. Regimul juridic aplicabil nulităŃilor. ......................................................................................................................... 88 4. Prezentare comparativă ............................................................................................................................................ 89 5. Precizări .................................................................................................................................................................... 90 6. Vocabular .................................................................................................................................................................. 90 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii. ..................................................................................................................................... 90 8. SpeŃe: ......................................................................................................................................................................... 91 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 92 10. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 92

XVI. EFECTELE NULITĂłII ACTULUI JURIDIC CIVIL ............................................................................................................. 93 1. NoŃiune ...................................................................................................................................................................... 93 2. Principii şi excepŃii ce guvernează efectele nulităŃii ................................................................................................. 93 3. MenŃinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept care anihilează regula (quod nullum est nullum producit effectum). .................................................................................................................................................. 94 4. Definirea şi caracterizarea unor sancŃiuni şi a unor cauze de ineficienŃă a actelor juridice civile comparativ cu nulitatea .............................................................................................................................................................................. 94 5. Reprezentare grafică ................................................................................................................................................. 95 6. Precizări .................................................................................................................................................................... 96 7. Vocabular .................................................................................................................................................................. 96 8. Întrebari, exerciŃii, aplicaŃii ...................................................................................................................................... 97 9. SpeŃe .......................................................................................................................................................................... 97 10. RezolvaŃi următoarele teste grilă .............................................................................................................................. 98 11. Bibliografie: .............................................................................................................................................................. 99

PROBA DREPTURILOR SUBIECTIVE ................................................................................................................................. 100

XVII. TEORIA GENERALĂ A PROBELOR .................................................................................................................................. 100

211

1. NoŃiunea de probaŃiune judiciară ........................................................................................................................... 100 2. NoŃiunea de probă – sensuri: .................................................................................................................................. 100 3. ImportanŃa practică ................................................................................................................................................ 100 4. Obiectul probei ....................................................................................................................................................... 100 5. Sarcina probei: ....................................................................................................................................................... 100 6. CondiŃiile de admisibilitate a probelor ................................................................................................................... 101 7. ConvenŃiile părŃilor asupra probelor ...................................................................................................................... 101 8. Precizări .................................................................................................................................................................. 101 9. Întrebări .................................................................................................................................................................. 101 10. Vocabular ................................................................................................................................................................ 101 11. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 102 12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 102

XVIII. MIJLOACELE DE PROBĂ .............................................................................................................................................. 103 1. Înscrisurile. NoŃiune şi clasificare .......................................................................................................................... 103 2. Mărturia sau proba testimonială ............................................................................................................................ 104 3. Mărturisirea (recunoaşterea).................................................................................................................................. 105 4. PrezumŃiile .............................................................................................................................................................. 105 5. Expertizele judiciare ............................................................................................................................................... 106 6. Precizări .................................................................................................................................................................. 106 7. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 107 8. Vocabular ................................................................................................................................................................ 107 9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 108 10. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 108 11. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 109 12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 110

PRESCRIPTIA EXTINCTIVĂ ................................................................................................................................................. 111

XIX. NOłIUNEA, EFECTELE ŞI DOMENIUL DE APLICARE AL PRESCRIPłIEI EXTINCTIVE ........................................................... 111 1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 111 2. Sensurile noŃiunii de prescripŃie extinctivă ............................................................................................................. 111 3. Delimitări de alte instituŃii ...................................................................................................................................... 111 4. FuncŃiile şi importanŃa practică .............................................................................................................................. 111 5. Efectele prescripŃiei extinctive ................................................................................................................................ 112 6. Domeniul de aplicare a prescripŃiei extinctive ....................................................................................................... 112 7. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor patrimoniale: ........................................................................ 112 8. Domeniul prescripŃiei extinctive asupra drepturilor nepatrimoniale: .................................................................... 113 9. Precizări .................................................................................................................................................................. 113 10. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 115 11. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 115 12. Vocabular ................................................................................................................................................................ 118 13. Întrebări, aplicaŃii, răspunsuri ................................................................................................................................ 118 14. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 119 15. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 119 16. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 120

XX : TERMENELE DE PRESCRIPłIE; CURGEREA PRESCRIPłIEI ................................................................................................. 121 1. NoŃiune şi clasificare .............................................................................................................................................. 121 2. Termene generale de prescripŃie ............................................................................................................................. 121 3. Termene speciale de prescripŃie .............................................................................................................................. 121 4. Începutul termenului de prescripŃie ........................................................................................................................ 122 5. Suspendarea prescripŃiei extinctive ........................................................................................................................ 122 6. Întreruperea prescripŃiei extinctive ......................................................................................................................... 123 7. Repunerea în termenul de prescripŃie (art. 19 din Decretul nr.167/1958) ............................................................. 123 8. Împlinirea prescripŃiei (calculul termenelor).......................................................................................................... 123 9. Precizări .................................................................................................................................................................. 124 10. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 126 11. Vocabular ................................................................................................................................................................ 126 12. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 127 13. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 128 14. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 129 15. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 130

PERSOANA FIZICA ................................................................................................................................................................ 131

XXI. CAPACITATEA DE FOLOSINłĂ A PERSOANEI FIZICE (DECRETUL NR.31/1954) ................................................................ 131

212

1. NoŃiunea de capacitate civilă – capacitate juridică ................................................................................................ 131 2. NoŃiunea de capacitate de folosinŃă ........................................................................................................................ 131 3. Caractere juridice ................................................................................................................................................... 131 4. Începutul capacităŃii de folosinŃă ............................................................................................................................ 131 5. Timpul legal al concepŃiunii .................................................................................................................................... 131 6. ConŃinutul capacităŃii de folosinŃă .......................................................................................................................... 131 7. Îngrădirile capacităŃii de folosinŃă .......................................................................................................................... 132 8. Încetarea capacităŃii de folosinŃă ............................................................................................................................ 132 9. ComorienŃii ............................................................................................................................................................. 133 10. Precizări .................................................................................................................................................................. 133 11. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 134 12. Vocabular ................................................................................................................................................................ 134 13. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 134 14. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 135 15. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 135 16. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 136

XXII. CAPACITATEA DE EXERCIłIU A PERSOANELOR FIZICE .................................................................................................. 137 1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 137 2. Caractere juridice ................................................................................................................................................... 137 3. Capacitatea de exerciŃiu deplină ............................................................................................................................. 137 4. Lipsa capacităŃii de exerciŃiu .................................................................................................................................. 137 5. Capacitatea de exerciŃiu restrânsă .......................................................................................................................... 138 6. SancŃionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciŃiu .......................................................... 138 7. Precizări .................................................................................................................................................................. 139 8. Vocabular ................................................................................................................................................................ 139 9. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 139 10. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 139 11. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 140 12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 141

XXIII. IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE .............................................................................................................................. 142 1. Atributele de identificare – caracterizare ............................................................................................................... 142 2. Numele persoanei fizice .......................................................................................................................................... 142 3. Numele de familie .................................................................................................................................................... 142 4. Prenumele persoanei fizice ..................................................................................................................................... 144 5. Pseudonimul ............................................................................................................................................................ 144 6. Domiciliul persoanei fizice ...................................................................................................................................... 144 7. ReşedinŃa persoanei fizice ....................................................................................................................................... 144 8. Precizări .................................................................................................................................................................. 145 9. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 146 10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 146 11. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 146 12. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 147 13. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 148

XXIV. STAREA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE ........................................................................................................................... 149 1. NoŃiune şi caractere juridice ................................................................................................................................... 149 2. Folosirea stării civile (posesia de stat) ................................................................................................................... 149 3. AcŃiunile de stare civilă (acŃiunile de stat) .............................................................................................................. 149 4. Actele de stare civilă ............................................................................................................................................... 150 5. Inregistrările de stare civilă .................................................................................................................................... 150 6. Proba stării civile .................................................................................................................................................... 150 7. Codul numeric al persoanei fizice ........................................................................................................................... 150 8. Precizări .................................................................................................................................................................. 150 9. Vocabular ................................................................................................................................................................ 151 10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 151 11. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 152 12. RezolvaŃi următoarele teste grilă ............................................................................................................................ 152 13. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 152

XXV. OCROTIREA UNOR CATEGORII DE PERSOANE FIZICE ..................................................................................................... 153 1. Preliminarii ............................................................................................................................................................. 153 2. Ocrotirea minorului ................................................................................................................................................ 153 3. Ocrotirea bolnavului psihic prin interdicŃie judecătorească .................................................................................. 155 4. Ocrotirea persoanei fizice prin curatelă ................................................................................................................. 155 5. Vocabular ................................................................................................................................................................ 156

213

6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 156 7. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 156 8. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 157 9. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 157

PERSOANA JURIDICĂ ........................................................................................................................................................... 158

XXVI: NOłIUNE, ELEMENTE CONSTITUTIVE ŞI CLASIFICAREA PERSOANELOR JURIDICE ........................................................ 158 1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 158 2. Elementele constitutive ale persoanei juridice ........................................................................................................ 159 3. Clasificarea persoanelor juridice ........................................................................................................................... 160 4. Precizări .................................................................................................................................................................. 161 5. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 163 6. Vocabular ................................................................................................................................................................ 164 7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 164 8. SpeŃă ........................................................................................................................................................................ 164 9. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 165 10. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 165

XXVII: ÎNFIINłAREA PERSOANELOR JURIDICE ....................................................................................................................... 166 1. NoŃiune .................................................................................................................................................................... 166 2. Modurile de înfiinŃare a persoanelor juridice. ........................................................................................................ 166 3. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de dispoziŃie............................................................................................ 166 4. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare recunoscut. ......................................................................... 167 5. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin act de înfiinŃare autorizat. ............................................................................ 167 6. ÎnfiinŃarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege. ........................................................................ 169 7. Momentul dobândirii personalităŃii juridice ........................................................................................................... 169 8. Reprezentare grafică .............................................................................................................................................. 170 9. Vocabular ................................................................................................................................................................ 170 10. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 170 11. SpeŃă ........................................................................................................................................................................ 171 12. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 171 13. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 172

XXVIII. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANELOR JURIDICE ..................................................................................................... 173 1. Capacitatea juridică şi capacitatea civilă. ............................................................................................................. 173 2. Structura capacităŃii civile ...................................................................................................................................... 173 3. Capacitatea de folosinŃă a persoanelor juridice ..................................................................................................... 173 4. Capacitatea de exerciŃiu a persoanelor juridice ..................................................................................................... 175 5. Precizări .................................................................................................................................................................. 176 6. Prezentare comparativă .......................................................................................................................................... 177 7. Vocabular ................................................................................................................................................................ 177 8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii .................................................................................................................................... 178 9. SpeŃă ........................................................................................................................................................................ 178 10. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 178 11. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 179

XXIX. IDENTIFICAREA, REORGANIZAREA ŞI ÎNCETAREA PERSOANELOR JURIDICE ................................................................. 180 1. Identificarea persoanelor juridice .......................................................................................................................... 180 2. Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare ....................................................................................... 180 3. Mijloace de identificare .......................................................................................................................................... 180 4. Reorganizarea persoanei juridice ........................................................................................................................... 181 5. Încetarea persoanei juridice ................................................................................................................................... 183 6. Precizări .................................................................................................................................................................. 184 7. Reprezentare grafică ............................................................................................................................................... 185 8. Vocabular ................................................................................................................................................................ 186 9. Întrebări, exerciŃii, probleme .................................................................................................................................. 186 10. SpeŃe ........................................................................................................................................................................ 186 11. RezolvaŃi următoarele teste grilă: ........................................................................................................................... 187 12. Bibliografie ............................................................................................................................................................. 188

XXX. RĂSPUNSURI LA SPEłE ŞI TESTE GRILĂ ........................................................................................................... 189

Drept Civil

Documents

Transcript of Drept Civil